Pericolul posibil de valorificare aparține de gradul consumurilor fixe, același prag al [603278]

13
Pericolul posibil de valorificare aparține de gradul consumurilor fixe, același prag al
consumurilor fixe fiind mai bine acaparat de o cifră de afaceri mai mare.
Alcătuirea consumurilor , mai ales î n întrebuințările fixe și cele fluctuante în raport cu cifra
de afaceri, se practică o puternică semnificativă asupra rentabilității, ceea ce întemeiază
provocarea unui acțiuni de levier care permite a efectua în condiții optime exploatarea . Aceasta
ne arată ce puternic e sunt consumurile fixe de extragere către profitului de exploatare.
Datorită unui produs dat, subiectul este de a indentifica care este cantitatea vandut ă și
produsa , încât volumul de vânzări respectiv cifra de afaceri să fie acoper ită de cheltuielile totale.
Pragul de rentabilitate percepe cota minim ă de preocuparea la care necesită să se afle societatea
ca să nu se desfășoare activitați în pierdere. După trecerea acestui stadiu preocuparea firmei se
transformă în a fi avantajoasă .
Din cauza stabilirii limitei posibilității de câștig se realizează , după caz în legături concrete
si din punct de vedere valori si de asemenea si după număr de zile , datorită unui singur produs
sau pentru tot procesul firmei .
La firmele cu o singură ramură productivă, și anume cele care confecționează doar un unic
produs limita posibilitpții de câștig în legăturile conrecte se decid începând de la presupunerea
unui preț fluctuant omogen neschimbat în conformitate cu sporirea capacității de producție . Cu
alte cuvinte, oricare ar fi volumul producției vândute (Q), cheltuielile variabile pe unitate de
produs sunt invariabile , dar încă variază volumul total al acestora. Dar întreg ansamb lul începe
de la presupunerea ca prețul unitar de v ânzare (P) c este constant, fără a ține seama de volumul
produselor fizice vândute .
Cercetarea pragului de rentabilitate se observă în relația dintre vânzări și venituri , pe baza
costurilor variabile și fixe care exprimă o cercetare pe termen scurt. Cheltuielile eferente
dobânzilor nu se cuprind în analiză, acestea ilustrând costuri financiare și n u costuri de
exploatare și cu un interval pe termen îndelungat. Din acest motiv cercetarea pragului de
rentabi litate stabilește pragul de rentabilitate anterior plăților dobânzilor.11

b) Criteriul rentabilității în alegerea structurii financiare
Diferența care se află în costul capitalului propriu și cel împrumutat, se definește prin
lucrul că resursele proprii n u sunt retribuit e doar atunci când întreprinderea capătă beneficii, iar
capitalul împrumutat trebuie retribuit , indiferent care ar fi profitul firmei .
Mereu o firmă care este supraîndatorată va obține strânse cheltuieli financiare mari, acest
lucru va minimiza potențialul fondurilor proprii . În consecință , firma în cauză trebuie să apeleze

11 Mihaela Onofr ei „Finanțele întreprinderi i” Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza” Iași 2003, pag. 131