Pericole Chimice din Produsele de Origine Animală Si Nonanimală Pesticidele Organofosforice

FACULTATEA DE MEDICINĂ VETERINARĂ

SPECIALIZAREA MEDICINĂ VETERINARĂ

Disciplina : Siguranța alimentelor

Pericole chimice din produsele de origine

animală și nonanimală: pesticidele organofosforice

Acefat, Diclorvos și Triclorfon

Coordonator,

Conf. univ. Dr. Ionel BONDOC

Student,

Glodeanu George grupa 786 A Anul VI

IAȘI

Introducere

Insecticidele organofosforice pesticidele ( Acefat, Diclorvos și Triclorfon) sunt frecvent utilizate în agricultură și în medicina veterinară, care acționeză prin blocarea acetilcolinsterazei, determinând creșterea exagerată a tonusului vegetativ parasimpatic, asociată cu manifestări de excitație și inhibiție corticală, hipe- și hipokinezii.

Organofosforicele (OP) sunt esteri ai acidului fosforic sau tiofosforic.

 Primul compus din această clasă produs la scară industrială a fost tetraetilpirofosfatul (TEPP), utilizat în timpul celui de al doilea război mondial ca substanță toxică de luptă. Ele au fost elaborate la începutul secolului al 19-lea, dar efectele lor asupra insectelor (care sunt similare cu efectele lor asupra omului) au fost descoperite abia în 1932. Cu toate acestea, de obicei nu sunt persistente în mediu.

Substanțele active ce se încadrează în grupa organofosforicelor sunt: Acephate, Dichlorvos,Trichlorfon, Chlormephos,Disulfoton,Ditalmifos,Edifenphos, Methamidophos, Parathion-Methyl,Phenthoate și multe altele.

Insecticidele organofosforice sunt substanțe chimice folosite pentru dezinsecția împotriva mai multor tipuri de insecte.

Oamenii sunt expuși la insecticidele organo-fosforice prin consumul de alimente tratate cu aceste produse chimice. Expunerea poate avea loc, de asemenea, și prin 

contactul mână-gură cu suprafețele contaminate cu aceste insecticide.

Expuneri mai puțin frecvente includ inhalarea insecticidelor sau absorbtia lor prin piele. Lucrătorii agricoli, grădinarii, florarii, aplicătorii de pesticide și producătorii acestor insecticide pot avea o expunere mai mare decât populația generală.

Alimentele pot fi considerate factori ai mediului ambiant cu care omul contractează relații strânse în tot cursul existenței sale. Cea mai important și cea mai veche relație este determinată de faptul că alimentele furnizează organismului substanțele nutritive de care acesta are nevoie pentru asigurarea energiei necesare proceselor vitale, pentru sinteza substanțelor proprii și pentru formarea substanțelor active (enzime, hormoni, etc), care favorizează desfășurarea normală în procesele metabolice.

Alimentele consumate trebuie să asigure cantități optime din toate substanțele de care are nevoie organismul. Acest optim variază de la un individ la altul depinzând de vârstă, sex, felul și intensitatea activității, precum și de condițiile mediului ambiant.

Ținând cont de aceste diferențe, o alimentație corectă denumită și rațională sau științifică trebuie să realizeze un permanent echilibru între necesarul organismului și consumul alimentar. Alimentația corectă presupune însă îndeplinirea și a unei alte condiții esențiale: produsele consumate să fie lipsite de agenți nocivi sau aceștia să se găsească sub limitele dăunătoare. Cercetările efectuate în diferite țări inclusiv în România, precum și studiile întreprinse în cadrul unor organism internaționale (FAO/OMS) au demonstrat faptul că trebuie perfecționat conceptul de calitate al alimentelor. În sensul că acestea trebuie să întrunească cele patru laturi înseparabile: valoare psiho-senzorială, valoare energetică, biologică și igienică.

Valoarea igienică denumită inocuitate este componenta calitativă ce vizează siguranța și securitatea consumatorului de alimente. Starea de sănătate a consumatorilor este asigurată dacă aceștia consumă în primul rând alimente salubre care nu conțin factori care ar produce îmbolnăviri. Calitatea igienică este influențată de contaminarea microbiologică sau cu alte oganisme, de contaminarea sau poluarea chimică și de toxicitatea naturală a produselor alimentare.

Cuprins

Introducere 2

Cap. 1 Poluanți organici persistenți 5

1 2 Pesticidele 7

1.2.1 Clasificarea pesticidelor 8

1.2.2 Pesticidele organofosforice ………………………………………… 9

1.2.3 Acefat………………………………………………………………….10

12.4 Diclorvos 10

1.2.5 Triclorfon 11

1.2.6 Contaminarea produselor alimentare cu pesticide ………………… 11

1.2.7 Prezența pesticidelor în produsele alimentare de origine animală … 12

1.2.7 Influența procesului de prelucrare asupra reziduurilor de pesticide.. 13

1.2.9 Influența pesticidelor asupra organismului uman 14

Cap. 2 Cadrul legislativ care stabilește limitele maxime de reziduri de

pesticide din conținutul sau de pe suprafața produselor de origine animală și nonanimală …………………………………………………………………… 16

2.1. Directiva consiliului din 15 iulie 1991 și privind introducerea pe piață a produselor de uz fitosanitar (91/414/CEE) 16

2.2. Directiva 2005/70/CE a comisiei din 20 octombrie 2005 de modificare a Directivelor 76/895/CEE, 86/362/CEE, 86/363/CEE și 90/642/CEE 21

2.3. Ordin nr. 23 din 1 februarie 2007 privind aprobarea Normei sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor privind stabilirea limitelor maxime de reziduuri de pesticide din conținutul sau de pe suprafața produselor alimentare de origine animală 21

2.4 Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1274/2011 al Comisiei din

7 decembrie 2011……………………………………………… … ……… 29

Bibliografie ………………………………………………………………………………………………. 32

Cap. 1. Poluanți organici persistenți

La Conferința Națiunilor Unite pentru Mediu și Dezvoltare (Rio de Janeiro, iunie 1992) și Summitul Mondial pentru Dezvoltarea Durabilă (Johannesburg, august – septembrie 2002) s-a acordat o atenție deosebită securității utilizării substanțelor chimice cu pericol sporit. Direcțiile de bază de colaborare internațională și angajamentele țărilor în domeniul controlului utilizării substanțelor chimice periculoase, considerate ca poluanți organici persistenți (POP), reducerii emisiilor și eliminării acestor substanțe sunt determinate de Convenția de la Stockholm privind poluanții organici persistenți, Protocolul de la Aarhus privind poluanții organici persistenți al Convenției din 1979 asupra poluării atmosferice transfrontaliere pe distanțe lungi și Convenția de la Basel privind controlul transportării transfrontaliere a deșeurilor periculoase și eliminării acestora.

În conformitate cu prevederile acestor tratate internaționale, sunt considerate poluanți organici persistenți substanțele chimice care:

au caracteristici toxice ;

sunt persistente ;

au capacitatea de bioacumulare ;

pot fi ușor transportate în atmosferă pe distanțe mari și se depun departe de locul de emisie ;

pot periclita sănătatea umană și mediul înconjurător, fie aproape sau departe de sursele lor.

Cei mai periculoși poluanți organici persistenți sunt considerați: aldrina, clordanul, DDT (1,1,1-tricloro-2,2-bis(4-clorofenil)etan), dieldrina, endrina, heptaclorul, hexaclorobenzenul, mirexul, toxafenul, bifenilii policlorurați (PCB), dioxinele și furanii, hexaclorociclohexanul, hexabromobifenilul, hidrocarburile aromatice policiclice (PAH) și clordeconul.

Convenția de la Rotterdam privind procedura de consimțământ prealabil în cunoștința de cauză aplicabilă anumitor produși chimici periculoși și pesticidelor care

fac obiectul comerțului internațional (Rotterdam, 10 septembrie 1998) prevede procedurile de interzicere sau restricționare a substanțelor chimice în domeniul comerțului internațional, printre care sunt incluși și poluanții organici persistenți.

Planul de acțiuni adoptat de Summitul Mondial pentru Dezvoltarea Durabilă (Johannesburg, 2002) prevede interzicerea, începînd cu 2020, a utilizării substanțelor chimice periculoase pentru sănătatea umană și mediul înconjurător. (6)

Poluanții organici persitenți sunt substanțe chimice persistente în mediu, care se bioacumulează prin lanțuri trofice și reprezintă un risc din cauza efectelor adverse asupra sănătății oamenilor și asupra mediului înconjurător.

Aceste substanțe sunt grupate astfel:

Pesticide: aldrin, dieldrin, endrin, clordan, heptaclor, toxafen, DDT, mirex, hexaclorobenzen.

Produse chimice industriale: policlorobifenili, hexaclorobenzen.

Produse secundare: policlorobifenili, hexaclorobenzen, policlorodibenzodioxine, policlorodibenzofurani.

La lista anterioară s-au adăugat și policloronaftalinele, policloroparafinele, difenileterii polibromurați, difenileterii policlorurați, hexaclorociclohexan (lindan) și hidrocarburile aromatice policiclice.

În anul 2001 mai mult de 90 de țări au semnat un tratat prin care se angajează să elimine sau să reducă producția, utilizarea și răspândirea celor 12 substanțe din „duzina murdară”: aldrin, dieldrin, endrin, clordan, heptaclor, toxafen, DDT, mirex, hexaclorobenzen, policlorobifenili, policlorodibenzodioxine, policlorodibenzofurani.

Proveniența acestora este foarte clară pentru primele două clase. Toate pesticidele au fost folosite ca insecticide cu excepția hexaclorobenzenului care a fost folosit ca fungicid. Policlorobifenilii au fost folosiți ca uleiuri electroizolante în industria electrotehnică iar difenileterii policlorurați au fost printre primii agenți de întîrziere a flăcării cu aplicații tot în industria electrotehnică. Produsele secundare rezultă prin arderea necontrolată a diverselor deșeuri. Între timp tehnlogia de ardere a progresat dar deja s-au acumulat cantități apreciabile de dioxine.

Hidrocarburile aromatice policiclice provin din arderea incompletă a combustibililor în special a celor utilizați în motoarele cu ardere internă.

Efectele asupra sănătății oamenilor și asupra animalelor din mediu sunt diverse.

Efectele pot fi estimate și măsurate dacă se ține cont nu numai de toxicitatea fiecărei substanțe ci și de doza eliberată în mediu.. Efectele sunt variate: asupra sistemului nervos central, asupra sistemului endocrin, asupra sistemului imunologic și chiar teratogen. Descrierea în acești termeni toxicologici ar putea să nu pară întocmai impresionante. Toxicitatea acută este mai mică în comparație cu multe insecticide moderne (spre exemplu organofosforice). În schimb efectele de tip cronic sunt mult mai clare din cauza persistenței îndelungate. Efectele pe termen lung încă sunt neclare.

Pesticidele

Pesticidele – reprezintă o substanță sau un amestec de substanțe destinate utilizării în agricultură și silvicultură în scopul prevenirii acțiunii și/sau combaterii unor forme de viață vegetală sau animală care aduc pagube directe și indirecte culturilor.

Termenul de “pesticide” a fost preluat din limba engleză în care are sensul de antidăunător, “pest” însemnând insectă dăunătoare.

Cu alte cuvinte – pesticidele sunt mijloace chimice de protecție a plantelor obținute prin formularea și condiționarea unui (unor) ingredient(e) biologic activ(e) ce sunt, de fapt, ingrediente toxice.

Importanța practică a pesticidelor este reliefată de dinamica producției: la începutul acestui secol producția mondială era neînsemnată (cca 56.000 tone în 1916), iar astăzi a depășit 20.000.000 tone/an.

Interzicerea utilizării pesticidelor ar însemna o scădere cu 50% a producției de cartofi, fructe și bumbac și cu 25% a producției de carne, lână și lapte. Datorită riscurilor mari pe care le ridică prezența pesticidelor în produsele alimentare în privința sănătății, organizația internațională FAO/OMS în decembrie 1969 astabilit următoarele precizări:

reziduul de pesticide reprezintă cantitatea dintr-un produs chimic folosit la combaterea bolilor și dăunătorilor care se găsește într-un aliment/ppm;

doza zilnică acceptabilă (D) reprezintă cantitatea dintr-un produs chimic care poate fi ingerată zilnic fără risc apreciabil (mg/kg).

doza zilnică acceptată provizoriu reprezintă cantitatea de substanță pentru o perioadă limitată;

toleranța este concentrația maximă dintr-un reziduu care este acceptat în interiorul sau exteriorul unui produs alimentar în stadiul recoltării, păstrării, transportării, prelucrării, vânzării, până în momentul consumului. La stabilirea toleranței trebuie să se țină seama de consumul zilnic de substanțe, coeficientul de consum zilnic al produsului alimentar, greutatea medie a consumatorului.

Clasificarea pesticidelor

Clasificarea pesticidelor se face după mai multe criterii: originea lor, acțiunea antidăunătoare, forma fizică de prezentare, structura chimică, etc. Astfel, unele din ele sunt de origine minerală (de exemplu săruri de As, Ba, Cu, Hg, Pb) și altele sunt de origine vegetală (nicotina, veratrum, stricnină). Majoritatea sunt însă produși organici de sinteză (esteri organofosforici, derivați organohalogenați, nitroderivați aromatici, derivați carbamici, compuși fenolici și compuși organometalici).

După structura chimică, pesticidele se clasifică în:

pesticide organoclorurate;

pesticide organofosforice;

pesticide organocarbamice, respectiv tiocarbamice;

pesticide nitrofenolice.

După natura daunătorului combătut, pesticidele pot fi:

insecticide (pentru combaterea insectelor dăunătoare, transmițătoare de boli omului sau animalelor domestice);

erbicide (pentru distrugerea buruienilor din culturi) ;

fungicide (pentru combaterea ciupercilor ce provoacă boli plantelor) ;

acaricide (substanță care omoară acarienii) ;

nematocide (pentru combaterea viermilor dăunători culturilor) ;

algicide (pentru distrugerea algelor);

rodenticide (utilizate împotriva rozătoarelor).

În funcție de gradul de toxicitate, pesticidele se grupează în:

grupa I – extrem de toxice, fiind marcate cu etichete roșii;

grupa II – puternic toxice, marcate cu etichete verzi;

grupa III – moderat toxice, marcate cu etichete de culoare albastră;

grupa IV – toxicitate redusă, marcate cu etichete negre.

Măsurile de protecție aflate în vigoare prevăd că numai pesticidele din grupa III și IV se pot distribui persoanelor fizice în scopuri agricole.

1.2.2. Pesticidele organofosforice

Compușii organo-fosforici sunt esteri sau amide ale acidului fosforic sau a

acidului tiofosforic, care au anexați radicali alchilici, oxialchilici, aminoalchilici, radicali organici sau anorganici.

Din punct de vedere al structurii chimice sunt 12 grupe: fosfați halogenați (DFP), fosfați amidohalogenați (Dimofox), ortofosfați (Parathion, Dichlorvos, Fosfamidon), esteri ai acidului fosforic (Fosdrin), esteri ai acizilor tiofosforici (Diazinon, Thimet, Malation), fosfonați–esteri ai acidului fosforic (EPN-fenil-fosfatul de etil paranitrofenol), pirofosfații (esteri ai acidului pirofosforic-TEPP), ditionopirofosfații (Sulfotep, Mipafox), pirofosforamidele (Schradan),

Pirotiofosfații (Fostex), alte grupări (Sarin-mono-izopropil-metil-fluorofosfat, Taban-mono-etil-dimetil-cianofosfat).

Toți compușii organofosforici se dizolvă în solvenți organici.

Pesticidele organofosforice, deși foarte nocive, din punct de vedere a toxicității acute, nu se acumulează când sunt ingerate în cantități mici (reziduale) sau sunt rapid

degradate în organism, fiind mult mai instabile, remanența lor fiind considerabil scăzută (câteva zile).

1.2.3 Acefat

Acefatul este un insecticid de uz general înregistrată pentru utilizarea pe culturi alimentare , agricole semințe și non- purtătoare de plante , instituții și clădiri comerciale

inclusiv instalațiile publice de sănătate, teren de golf, gazon, movile de furnici și horticultură. Acefat este un acetilcolinesterazei slab inhibitor.

Acefatul nu suferă fotoliză. Microorganismele din sol degradă rapid acefat atât în condiții aerobe și anaerobe.

Formula moleculară : C4H10NO3PS

1.2.4 Diclorvos

Dichlorvosul sau fosfat dimetil -2,2- diclorvinil ( denumiri comerciale : DDVP, Vapona, etc.) este un organofosfat, utilizat pe scară largă ca un insecticid pentru combaterea dăunătorilor de uz casnic, în domeniul sănătății publice și protejarea mediului. Compusul a fost comercial disponibil din anul 1961 și a devenit controversat datorită prevalenței sale în căile urbane și faptul că toxicitatea sa se ​​extinde dincolo de insecte.

Este eficient împotriva muștelor, ciuperci, afide, acarieni, omizi, viermi, muște albe și în seră, fructe, în aer liber și culturi de legume .

De asemenea, este utilizat în industria de morărit și manipularea cerealelor și pentru a trata o varietate de infecții parazitare vierme la câini, animale, și la om.

Formula moleculară : C4H7Cl2O4P

1.2.5 Triclorfon

Triclorfonul face parte din grupa insecticidelor organofosforice. Acționează prin inhibarea colinesterazei din organismul parazitului datorită unor procese de fosforilare, rezultatul fiind acumularea acetilcolinei și implicit paralizia și moartea paraziților.

Formula moleculară : C4H8Cl3O4P

1.2.5 Contaminarea produselor alimentare cu pesticide

Prezența pesticidelor în produsele alimentare de origine vegetală este rezultatul contaminării acestora din atmosferă, hidrosferă și sol. Pesticidele în atmosferă sunt datorită faptului că ele sunt administrate cu avionul, precum și datorită volatilizării pesticidelor de pe suprafața solului și a plantelor.

Legarea pesticidelor în sol este determinată de forțe Van-der-Waals, legături de hidrogen, legături hidrofobe, prin absorbție chimică și prin schimb ionic. O parte din pesticidele ajunse în sol sunt biodegradate, antrenate de apele subterane, sau absorbite

de sistemul reticular al plantelor. Fracțiunea de pesticide ce cade pe sol este solubilizată de apele reziduale din precipitat și este antrenată pe suprafața sau în profunzimea solului, constituind un element important în poluarea imediată a mediului, afectând în primul rând flora microbiană din sol. Din sol pesticidele sunt asimilate în primul rând de plantele rădăcinoase care reprezintă o mare importanță pentru alimentație și furajare.

Gradul de migrație din sol în plante depinde de cantitatea inițială de pesticide, de proprietățile sale și de tipul de plante. Acumularea de pesticide are loc în rădăcini comestibile și în tuberculi, iar în părțile aerieneale plantelor cantitățile care ajung sunt infime.

1.2.6 Prezența pesticidelor în produsele alimentare de origine animală

Pesticidele pot pătrunde în organismul animal pe cale respiratorie, pe cale cutanată și pe cale orală. Pe cale respiratorie pesticidele ajung în organism în urma dezinsecției grajdurilor sau după unele tratamente pentru animale. Pătrunderea transcutanată are loc în urma tratamentului efectuat prin pulverizare.

Calea orală de pătrundere a pesticidelor în organismul animal este predominantă. Hrănirea animalelor cu furaje ce pot fi preluate ca urmare a tratamentelor de suprafață în timpul vegetației sau a depozitării, sau prin absorbție radiculară din sol.

Pesticidele organofosforice se acumulează selectiv în organismul animal, ordinea descrescândă, fiind: țesutul gras mezenteric, țesutul gras depozitar, țesutul gras peririnal și apoi țesutul muscular. La rumegătoare se absoarbe o acumulare mai accentuată decât la porcine. Furajele concentrate (cereale, șroturi, sfecla) sunt responsabile de o

acumulare importantă de pesticide. Reducerea cantității de organofosforice din organismul animal se face numai după 3- 4 săptămâni. Ajunse în organismul animalelor pot fi absorbite de țesuturi care ar suferi transformări de structură chimică sau de toxicitate. O parte din ele se elimină prin lapte aceasta fiind partea principală de detoxifiere pentru femele. Cantitatea normală variază între 2-20 mg/kg, fiind concentrate în grăsimea din lapte. În smântână se poate ajunge la 65 mg/kg.

Laptele smântânit și zara conțin cantități neînsemnate de pesticide. Pasteurizarea laptelui nu reduce cantitatea de pesticide, în schimb, procesul de maturare a brânzeturilor produce o micșorare importantă a concentrației inițiale. Reducerea maximă s-a înregistrat când aciditatea cașului a ajuns la valoarea de 2000 T. O cantitate mare de pesticide este drenată de ape ajungând în plante, pește, animale acvatice și păsări.

1.2.7 Influența procesului de prelucrare asupra reziduurilor de pesticide

Pesticidele organofosforice ridică cele mai complexe probleme deoarece sunt rezistente la temperaturi aplicate în prelucrarea culinară și sunt insolubile în apă. De asemeni, prin păstrarea produselor cu reziduri de organofosforice în decurs de câteva săptămâni nu se constată reduceri față de cantitatea inițială. La procesarea cerealelor cantitatea cea mai mare de pesticide trece în tărâțe. În procesul de coacere pesticidele organofosforice se descompun aproape complet în timp ce organocloruratele se descompun numai parțial. La prelucrarea legumelor și a fructelor în timpul spălării se elimină între 10-50% din reziduurile de pesticide. Efectul este mai mare când pesticidele se găsesc la supafață și cresc dacă în apa de spălare se adaugă substanțe tensioactive.

Decojirea fructelor și legumelor asigură reducera conținutului de reziduuri ale pesticidelor cu 90-94%. În procesul de gătire al alimentelor organocloruratele scad în măsură mai mică și mai mare organofosforicele. Blanșarea cartofilor chiar la 120°C nu influențează conținutul de DDT sau Lindan. Fierberea orezului și a pastelor timp de 20-30 minute sau coacerea aluatului la 23°C conduce la dispariția aproape completă a organofosforatelor. Sterilizarea cărnii determină o reducere de DDT cu 30-40%.

Înăbușirea cărnii reduce cu 63-90% la carnea de porc și cu 80% la carnea de vită.

Această scădere se datorează topirii grăsimii și eliminării acesteia din țesutul muscular. Sărarea, afumarea și fierberea preparatelor din carne influențează în mică măsură cantitatea de pesticide (12-28%). Prelucrarea termică a ouălelor nu reduce decât

în mică măsură cantitatea de pesticide. Pasteurizarea laptelui are o influență mică, în schimb, uscarea prin pulverizare realizează reduceri mai mari decât uscarea prin valțuri.

La produsele consumate prin congelare și uscare cantitățile de pesticide se păstrează ridicate. Dat fiind acomodarea organismelor la potențialului toxic al pesticidelor, pentru animale și om se pune problema combaterii dăunătorilor din agricultură prin metode biologice cum ar fi: cu ajutorul paraziților, al insectelor prădătoare, al fungilor și bacteriilor, sterilizarea radioactivă sau chimică a insectelor precum si folosirea de momeli chimice care atrag insectele mascule în captatoare.

1.2.8 Influența pesticidelor asupra organismului uman

Utilizarea pe scară largă a pesticidelor, urmată de pătrunderea lor în circuitul biogeochimic al ecosistemelor, afectează organismul uman. Expunerea corpului uman la pesticide poate fi acută sau cronică, profesională sau întâmplătoare, deliberată sau involuntară, ca urmare a unui accident. Pătrunderea pesticidelor în organism are loc pe cale orală (alimentară), respiratorie sau cutanată. O cauză frecventă de intoxicație cu pesticide este neglijența: contactul direct cu pesticidele al muncitorilor la prepararea și împrăștierea pe câmp a acestora, lucru fără echipamente de protecție, alimentația fără

respectarea condițiilor igienice elementare în cazul copiilor care se joacă în apropierea zonelor de depozitare, consumarea hranei din vase în care s-au transportat pesticide, consumul fructelor și legumelor nespălate, imediat după pulverizare și uneori consumarea accidentală a pesticidelor păstrate în vase obișnuite.

Un risc crescut al intoxicațiilor cu pesticide se întâlnește la copii sub 10 ani, la lucrătorii agricoli care manipulează pesticidele și la culegătorii de recolte tratate cu pesticide. Odată pătrunse în organism, pesticidele acționează diferențiat în funcție de metabolismul, excreția și toxicitatea lor, simptomele unei intoxicații acute fiind durerile de cap, stările de oboseală, surmenajul și amețeli. Dacă expunerea acută s-a făcut la insecticidele organofosfate, simptomele caracteristice sunt durerile de stomac, voma și diareea. Dacă expunerea acută este de lungă durată se resimt dificultăți de respirație,

transpirație excesivă, convulsii și comă. Adeseori, ca urmare a intoxicării masive cu pesticide survine moartea.

Otrăvirea cronică presupune expunerea la un nivel redus de pesticide, dar pe o perioadă îndelungată și se caracterizează printr-o simptomatologie vagă, greu de identificat. Toxicitatea asupra omului este direct legată de structura chimică a produsului, lucru reliefat de următoarele aspecte:

majoritatea pesticidelor pătrunse prin ingestie cauzează colici, grețuri, vomă și diaree;

acționează asupra sistemului nervos producând tulburări senzoriale și de sensibilitate, nevrite, convulsii, paralizii și tulburări psihice;

în cazul anumitor clase de pesticide apar manifestări hepato – renale, tulburări de ritm cardiac și respiratorii, modificări cutanate și modificări sanguine;

un aspect particular îl constituie tulburările biochimice enzimatice și de metabolism întâlnite în intoxicațiile cu pesticide.

Unele pesticide (precum nematocidul DBCP) și unele erbicide pot induce sterilitatea la bărbat sau avortul spontan în cazul femeilor. Foarte frecvent pesticidele produc efecte cutanate și neurologice, precum dermatitele de contact, sensibilitate cutanată, reacții

alergice, cloracnee și nevrite periferice. Efectele toxice ale pesticidelor depind de sănătatea persoanei expuse, iar malnutriția și deshidratarea sunt factori stimulatori ai sensibilității la acestea. Pesticidele organoclorurate acționează asupra sistemului nervos și a metabolismului hormonilor sexuali, blochează transportul ionilor de calciu prin membrane, putând avea efecte mutagene și cancerigene.

Cercetările efectuate pe șobolani indică faptul că pesticidele organoclorurate (DDT, lindan, heptaclor, clordan, etc.) afectează (în funcție de doza administrată și vârstă) funcțiile gonadelor și fertilitatea, reduc numărul puilor născuți, provoacă malformații la embrioni, tumori, mutații în celulele germinale și la cele somatice și trec în laptele matern și, de aici, la puii care sunt alăptați. Compușii organofosforici sunt extrem de toxici, inhibă enzimele, și afectează sistemul nervos prin inhibiția colinesterazei care

descompune acetilcolina (mediator al influxului nervos). Influxul nervos nu se mai întrerupe, ceea ce duce la dezorganizarea mișcărilor, spasme, convulsii și moarte.

Cap.2 Cadrul legislativ care stabilește limitele maxime de reziduri de pesticide din conținutul sau de pe suprafața produselor de origine animală și nonanimală

Cantitatatea de reziduri de pesticide din produsele alimentare de origine animală este reglementată prin intermediul Ordinului  Nr. 23 din 1 februarie 2007 emis de Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și Siguranța Alimentelor în concordanță cu alte ordine emise de Comunitatea Europeană privitoare la stabilirea limitelor maxime de reziduuri de pesticide din conținutul sau de pe suprafața produselor alimentare de origine animală și nonanimală.

2.1. DIRECTIVA CONSILIULUI din 15 iulie 1991 și privind introducerea pe piață a produselor de uz fitosanitar (91/414/CEE)

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE, având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolul 43, având în vedere propunerea Comisiei(1), având în vedere avizul Parlamentului European(2), având în vedere avizul Comitetului Economic și Social(3), întrucât producția de plante deține un loc foarte important în Comunitate; întrucât randamentul acestei producții este afectat în mod constant de organisme dăunătoare, inclusiv de buruieni, și întrucât este absolut necesară protejarea plantelor împotriva acestor riscuri pentru a se evita reducerea randamentului și pentru a contribui la asigurarea siguranței mărfurilor; întrucât utilizarea produselor de uz fitosanitar constituie unul dintre mijloacele cele mai importante pentru protejarea plantelor și a produselor vegetale și pentru îmbunătățirea producției agriculturii; întrucât produsele de uz fitosanitar nu au numai efecte favorabile asupra producției vegetale; întrucât utilizarea lor poate cauza riscuri și pericole pentru oameni, animale și mediu, în special dacă sunt comercializate fără să fi fost examinate și

autorizate oficial și dacă sunt utilizate incorect; întrucât, având în vedere pericolele, în majoritatea statelor membre există reglementări care impun autorizarea produselor fitosanitare; întrucât aceste reglementări au diferențe ce constituie obstacole nu numai pentru schimburile de produse de uz fitosanitar, dar și pentru schimburile de produse vegetale și întrucât ele afectează direct instituirea și funcționarea pieței interne; întrucât se impune, prin urmare, să se elimine acest obstacol prin apropierea dispozițiilor statelor membre; întrucât statele membre trebuie să aplice norme unitare în ceea ce privește condițiile și procedurile de autorizare a produselor de uz fitosanitar; întrucât, în momentul autorizării produselor de uz fitosanitar, este necesar să se asigure că, atunci când sunt utilizate corespunzător și în conformitate cu scopul urmărit, ele sunt suficient de eficace și nu au nici un impact negativ asupra plantelor sau produselor vegetale, nici o influență negativă asupra mediului în general și, în special, nici un efect nociv asupra

sănătății umane sau animale sau asupra apelor subterane; întrucât o astfel de autorizație trebuie examinată de Comisie în strânsă cooperare cu statele membre, în cadrul Comitetului fitosanitar permanent; întrucât prezenta directivă completează dispozițiile comunitare referitoare la clasificarea, ambalarea și etichetarea pesticidelor; întrucât, împreună cu dispozițiile menționate, ea îmbunătățește considerabil protecția utilizatorilor de produse de uz fitosanitar și a consumatorilor de plante și de produse vegetale;

Articolul 1

Prezenta directivă se referă la autorizarea, introducerea pe piață, utilizarea și controlul, în interiorul Comunității, a produselor de uz fitosanitar prezentate în forma lor comercială și la introducerea pe piață în interiorul Comunității și controlul substanțelor active destinate folosirii în conformitate cu definiția din articolul 2 punctul(1).

Prezenta directivă se aplică fără a aduce atingere dispozițiilor Directivei 78/631/CEE a Consiliului din 26 iunie 1978 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la clasificarea, ambalarea și etichetarea preparatelor periculoase(pesticide)(1) astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva

84/291/CEE(2) și, în ceea ce privește substanțele active, fără a aduce atingere dispozițiilor privind clasificarea, ambalarea și etichetarea prin Directiva 67/548/CEE a Consiliului din 27 iunie 1967 privind apropierea actelor cu putere de lege și actelor administrative referitoare la clasificarea, ambalarea și etichetarea substanțelor periculoase(3) astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 90/517/CEE.

Prezenta directivă se aplică fără a aduce atingere Regulamentului(CEE) nr. 1734/88 al Consiliului din 16 iunie 1988 privind exporturile și importurile comunitare de anumite produse chimice periculoase(6).

Articolul 2

„Reziduuri de produse de uz fitosanitar”

Una sau mai multe substanțe prezente într-o plantă sau pe plante ori produse de origine vegetală, produse comestibile de origine animală sau în altă parte în mediu, care

constituie ceea ce rămâne în urma folosirii unui produs de uz fitosanitar, inclusiv metaboliții și produșii lor proveniți din degradare sau din reacție.

„Autorizarea unui produs de uz fitosanitar”

Act administrativ prin care autoritatea competentă a unui stat membru autorizează, în urma unei cereri depuse de solicitant, introducerea pe piață a unui produs farmaceutic pe teritoriul său sau pe o parte din acest teritoriu.

Articolul 3

Statele membre prevăd că produsele de uz fitosanitar nu pot fi introduse pe piață și utilizate pe teritoriul lor în cazul în care nu au autorizat produsul respectiv, în conformitate cu dispozițiile prezentei directive, cu excepția cazului în care scopul utilizării acestora este reglementat de dispozițiile articolului 22.

Articolul 4

Statele membre recomandă ca posesorul unei autorizații sau cei cărora le-a fost acordată o extindere a domeniului de aplicare în conformitate cu articolul 9 alineatul(1) să comunice imediat autorității competente toate informațiile noi privind efectele periculoase potențiale ale unui produs de uz fitosanitar sau ale reziduurilor unei substanțe active asupra sănătății umane sau animale sau a apelor subterane ori cu privire

la efectele periculoase potențiale asupra mediului. Statele membre se asigură că părțile interesate comunică imediat aceste informații celorlalte state membre și Comisiei, care le transmite comitetului prevăzut la articolul 19.

Articolul 16

Statele membre adoptă toate măsurile utile pentru ca etichetarea ambalajelor să îndeplinească următoarele condiții:

1. Orice ambalaj trebuie să conțină următoarele indicații, marcate lizibil și indelebil:

(a) denumirea comercială sau numele produsului de uz fitosanitar;

(b) numele și adresa posesorului autorizației, precum și numărul autorizației pentru produsul de uz fitosanitar și, dacă sunt diferite, numele și adresa persoanei responsabile de ambalarea și etichetarea finale sau de etichetarea finală a produsului de uz fitosanitar pe piață;

(c) numele și cantitatea fiecărei substanțe active, exprimate în conformitate cu articolul 6 alineatul (2) litera (d) din Directiva 78/631/CEE.

(d) cantitatea netă de produs de uz fitosanitar indicată în unități de măsură legale;

(e) numărul de lot al preparatului sau o indicație ce permite identificarea acestuia;

(f) indicațiile necesare în temeiul articolului 6 din Directiva 78/631/CEE, în special cele prevăzute la alineatul (2) literele (d), (g), (h) și (i) și la alineatele (3) și (4) din acest articol și indicațiile privind primele îngrijiri;

(g) indicarea naturii riscurilor speciale pentru om, animale sau mediu, sub formă de fraze tip alese în mod corespunzător dintre cele ce figurează la anexa IV;

(h) precauțiile de luat pentru protecția omului, animalelor sau mediului, sub formă de fraze tip alese în mod corespunzător dintre cele care figurează la anexa V;

(i) tipul de acțiune exercitată de produsul de uz fitosanitar (de exemplu insecticid, regulator de creștere, erbicid etc.);

(j) tipul de preparat (de exemplu, pudră solubilă, concentrat emulsionabil etc.);

(k) utilizările pentru care este autorizat produsul de uz fitosanitar și condițiile agricole fitosanitare și de mediu specifice în care produsul poate fi utilizat ori din cauza cărora acesta trebuie să fie exclus;

(l) instrucțiunile de folosire și doza de aplicat pentru fiecare utilizare autorizată, exprimată în unități metrice;

(m) dacă este necesar, intervalul de securitate care trebuie respectat pentru fiecare folosire între aplicare și: (n) indicații privind o eventuală fitotoxicitate, sensibilitatea soiurilor și orice alt efect nefavorabil, secundar direct sau indirect, asupra produselor vegetale sau asupra produselor de origine vegetală, precum și intervalele ce trebuie respectate între aplicarea și însămânțarea sau plantarea:

(o) fraza „Citiți instrucțiunile alăturate înainte de folosire” în cazul în care produsul este însoțit de o notă explicativă în conformitate cu alineatul (2);

(q) data expirării, în condiții normale de depozitare, dacă timpul de depozitare a produsului este limitat la mai puțin de doi ani.

Articolul 19

(1) Comisia este asistată de Comitetul permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală, înființat în temeiul articolului 58 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 ( 1 ).

(2) Atunci când se face trimitere la prezentul articol, se aplică articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE .

Perioada prevăzută la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabilește la trei luni. Comitetul își stabilește regulamentul de procedură.

Articolul 20

(1) Comisia este asistată de Comitetul permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală.

(2) Atunci când se face trimitere la prezentul articol, se aplică articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE.

Perioada prevăzută la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabilește la 15 zile.

2.2. DIRECTIVA 2005/70/CE A COMISIEI din 20 octombrie 2005 de modificare a Directivelor 76/895/CEE, 86/362/CEE, 86/363/CEE și 90/642/CEE ale Consiliului privind conținuturile maxime de reziduuri de pesticide de pe și din cereale și anumite produse de origine animală și vegetală.

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE, având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, având în vedere Directiva 76/895/CEE a Consiliului din 23 noiembrie 1976 privind stabilirea conținuturilor maxime de reziduuri de pesticide din și de pe fructe și legume (1), în special articolul 5, având în vedere Directiva 86/362/CEE a Consiliului din 24 iulie 1986 privind stabilirea conținuturilor maxime de reziduuri de pesticide din și de pe cereale (2), în special articolul 10, având în vedere Directiva 86/363/CEE a Consiliului din 24 iulie 1986 privind stabilirea conținutului maxim pentru reziduurile de pesticide și din produsele alimentare de origine animală (3), în special articolul 10, având în vedere Directiva 90/642/CEE a Consiliului din 27 noiembrie 1990 privind stabilirea conținuturilor maxime de reziduuri de pesticide din și de pe anumite produse de origine vegetală, inclusiv fructe si legume (4), în special articolul 7, având în vedere Directiva 91/414/CEE a Consiliului din 15 iulie 1991 privind introducerea pe piață a produselor fitofarmaceutice (5), în special articolul 4 alineatul (1) litera (f).

2.3. ORDIN   Nr. 23 din 1 februarie 2007

Privind aprobarea Normei sanitare veterinare si pentru siguranța alimentelor privind stabilirea limitelor maxime de reziduuri de pesticide din conținutul sau de pe suprafața produselor alimentare de origine animală.

ACT EMIS DE : AUTORITATEA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR

ACT PUBLICAT ÎN : MONITORUL OFICIAL  NR. 138 din 26 februarie 2007

Având în vedere prevederile art. 10 lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activității sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările și completările ulterioare, în temeiul art. 3 alin. (3) și al art. 4 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 130/2006 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor și a unităților din subordinea acesteia, văzând Referatul de aprobare nr. 80.712 din 22 decembrie 2006, întocmit de Direcția de control și coordonare a activității farmaceutice veterinare din cadrul Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, președintele Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor emite următorul ordin:

Art. 1. – Se aprobă Norma sanitară veterinară și pentru siguranța alimentelor privind stabilirea limitelor maxime de reziduuri de pesticide din conținutul sau de pe suprafața produselor alimentare de origine animală, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. – Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, institutele veterinare centrale și direcțiile sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene și a municipiului București vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 3. – La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă anexa nr. 1 la Ordinul președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor nr. 147/2004 pentru aprobarea normelor sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor privindreziduurile de pesticide din produsele de origine animală și nonanimală și reziduurile de medicamente de uz veterinar în produsele de origine animală, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 și 143 bis din 17 februarie 2005, cu modificările și completările ulterioare.

Art. 4. – Prezentul ordin transpune Directiva Consiliului 86/363/CEE privind fixarea limitelor maxime de reziduuri de pesticide în și pe produsele alimentare de origine animală, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene (JOCE) nr. L 221 din 7 august 1986, p. 43-47, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva

Comisiei 2006/62/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) nr. L 206 din 27 iulie 2006, p. 27-35.

Art. 5.- Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

NORMA   SANITARĂ   VETERINARĂ   Șl   PENTRU   SIGURANȚA   ALIMENTELOR privind stabilirea limitelor maxime de reziduuri de pesticide din conținutul sau de pe suprafața produselor alimentare de origine animală

Art. 1. – (1) Prezenta normă sanitară veterinară și pentru siguranța alimentelor se aplică produselor alimentare de origine animală menționate în anexa nr. 1, produselor obținute din acestea după deshidratare sau procesare și produselor alimentare compuse în care acestea sunt incluse, în cazul în care acestea conțin reziduuri de pesticide.

(2) Prezenta normă sanitară veterinară și pentru siguranța alimentelor se aplică fără să aducă atingere:

a)   Normei sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor privind substanțele nedorite din hrana pentru animale, aprobată prin Ordinul președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor nr. 120/2005, publicat in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.043 din 24 noiembrie 2005, ce transpune în legislația națională Directiva 2002/32/CE; și

b)   Normelor privind alimentele cu destinație nutriționala specială, aprobate prin Ordinul ministrului sănătății și familiei și al ministrului agriculturii, alimentației și pădurilor nr. 387/251/2002, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 926 din 18 decembrie 2002, cu modificările și completările ulterioare, ce transpune în legislația națională Directiva Comisiei 91/321/CEE și Directiva Comisiei 96/5/CE, în ceea ce privește formule pentru sugari și formule de urmat și în ceea ce privește alimentele pe bază de cereale procesate și alimentele pentru sugari și copii mici. Până la stabilirea limitelor maxime în conformitate cu art. 13 și 22 din normele precizate mai sus, pentru produsele respective se aplică prevederile art. 6 alin. (1), (3), (4) și (5) din prezenta normă sanitară veterinară și pentru siguranța alimentelor.

(3)   Prezenta normă sanitară veterinară și pentru siguranța alimentelor se aplică, de asemenea, produselor menționate la alin. (1) destinate exportului către țări terțe.

(4)   Prezenta normă sanitară veterinară și pentru siguranța alimentelor se aplică produselor menționate la alin.(1),   dacă   acestea   nu   sunt  destinate   fabricării produselor, altele decât produsele alimentare sau hrana pentru animale.

Art. 2. – (1) In înțelesul prezentei norme sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor, următorii termeni se definesc astfel:

a)   reziduuri de pesticide – urmele remanente de pesticide și ale metaboliților acestora, precum și derivații chimici rezultați din descompunerea acestora, aflate din conținutul sau pe suprafața produselor menționate la art. 1;

b)   punere în circulație – orice predare, cu plată sau fără plată, a produselor menționate la art. 1.

Art. 3. – (1) Punerea în circulație a produselor menționate la art. 1, care prezintă pericol pentru sănătatea umană ca urmare a conținutului de reziduuri de pesticide, este interzisă.

(2) Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor poate permite punerea în circulație pe teritoriul României a produselor menționate la art. 1, dacă acestea conțin reziduuri de pesticide, dar conținutul în reziduuri nu depășește limitele maxime menționate în anexa nr. 2.

Art. 4. – (1) Produsele menționate la art. 1 nu trebuie să conțină, în momentul în care acestea sunt puse în circulație, niveluri de reziduuri de pesticide mai mari decât limitele maxime stabilite în anexa nr. 2.

(2)  In cazul produselor deshidratate și procesate pentru care nu sunt stabilite explicit limitele maxime, nivelul maxim de reziduuri aplicabil este cel stabilit în anexa nr. 2, luându-se în considerare creșterea concentrației produsă de procesul de deshidratare sau de diluarea din timpul procesării. Se poate stabili un factor de corecție de determinare a concentrației și/sau a diluției reale determinate pentru anumite produse uscate ori procesate, în conformitate cu procedura comunitară.

(3)   In cazul produselor alimentare compuse ce conțin un amestec de ingrediente pentru care nu sunt stabilite limite maxime de reziduuri, limitele maxime de reziduuri aplicate nu trebuie să depășească nivelurile stabilite în anexa nr. 2, ținându-se cont de concentrațiile relative ale ingredienților din amestec conform alin. (2).

(4)   Autoritatea Națională Sanitară Veterinară si pentru Siguranța Alimentelor poate, prin prelevarea de probe pentru control, să se asigure de conformitatea cu limitele maxime la care se referă alin. (1). Trebuie să fie realizate inspecțiile și monitorizarea necesare în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 882/2004 privind controalele oficiale efectuate pentru a se asigura verificarea conformității cu legislația privind hrana pentru animale și cea privind alimentele și cu regulile de sănătate și de protecție a animalelor, precum și cu orice alte prevederi legale privind monitorizarea reziduurilor în produsele alimentare de origine animală.

Art. 5. – Atunci când pentru un produs ce aparține unui grup menționat în anexa nr. 1 s-a stabilit de către Comisia Europeană o aplicare provizorie în Comunitatea Europeană a unei limite maxime de reziduuri pentru produsele agricole destinate utilizării la care se referă autorizația acestor produse, care au fost stabilite sau amendate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 396/2005, acel nivel este indicat în anexa nr. 2 însoțit de o referință la acea procedură.

Art. 6. – (1) In înțelesul prezentei norme sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor, statul membru de origine este definit ca statul membru pe al cărui teritoriu un produs menționat la art. 1 alin. (1) este produs și comercializat legal sau pus în circulație liberă, iar statul membru de destinație este statul membru în al cărui teritoriu un asfel de produs este introdus și pus în circulație pentru diverse operațiuni, altele decât tranzitul către alt stat membru sau țară terță.

(2) Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor stabilește limitele maxime de reziduuri,   permanent   sau   temporar,   pentru   produse menționate la art. 1 alin. (1) aduse pe teritoriul României dintr-un stat membru de origine, luând în considerare buna practică agricolă din statul membru de origine și fără a aduce atingere condițiilor necesare pentru a proteja sănătatea consumatorilor, în

cazul în care nu s-au stabilit limite maxime de reziduuri pentru aceste produse în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1) sau art. 5.

(3)  Atunci când:

a)   nu s-a stabilit limita maximă de reziduuri pentru un produs menționat la art. 1 alin. (1), în conformitate cu art. 4 alin. (1) sau art. 5; și

b)   acel produs care respectă limitele maxime de reziduuri aplicate de statul membru de origine a fost supus în România, ca stat de destinație, unor măsuri cu scopul de a interzice sau restricționa punerea sa în circulație, pentru că produsul conține limite de reziduuri de pesticide mai mari decât nivelul maxim de reziduuri acceptat în România; și

c)   România este stat de destinație și Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor a introdus noi limite maxime pentru reziduuri, fie a modificat limitele stabilite de legislația națională, fie a efectuat schimbări în controalele sale, care sunt disproporționate și/sau discriminatorii comparativ cu cele pentru producția internă, sau limita maximă de reziduuri aplicată în România diferă substanțial de nivelurile corespunzătoare stabilite de alt stat membru de destinație, reprezentând un nivel disproporționat de protecție aplicat în România pentru pesticidele ce poartă un risc similar ori pentru produsele alimentare sau produsele agricole similare, trebuie să se aplice următoarele prevederi excepționale:

1.  Atunci când România este stat membru de destinație, Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor trebuie să comunice măsurile adoptate celuilalt stat membru în cauză și Comisiei Europene în decurs de 20 de zile de la aplicarea acestora. Notificarea trebuie să furnizeze motivele pentru aceste măsuri.

2.  Pe baza notificării menționate la pct. 1, Autoritatea Națională Sanitară Veterinară si pentru Siguranța Alimentelor și autoritatea competentă a statului membru in cauză trebuie să se informeze reciproc, fără întârziere, pentru a înlătura efectul prohibitiv și restrictiv al măsurilor adoptate, prin intermediul măsurilor convenite între ele; Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și autoritatea competentă a statului membru în cauză trebuie să își trimită reciproc, spre

analiză, toate informațiile necesare. In decursul unei perioade de 3 luni de la notificarea menționată la pct. 1, acestea trebuie să informeze Comisia Europeană despre rezultatul acestor informări și în special despre măsurile pe care acestea intenționează să le aplice, dacă acestea există, incluzând limita maximă de reziduuri pe care acestea au convenit-o. Dacă România este stat membru de origine, Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor trebuie să informeze celelalte state membre ale Uniunii Europene despre rezultatul unor astfel de contacte.

(4)   Oricare dintre măsurile stabilite la alin. (2) sau (3) trebuie să fie luate de un stat membru, luând în considerare obligațiile acestuia în baza art. 30-36 din Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene.

(5)  Hotărârea Guvernului nr. 1.016/2004 privind măsurile pentru organizarea și realizarea schimbului de informații în domeniul standardelor și reglementărilor tehnice, precum și al regulilor referitoare la serviciile societății informaționale între România și statele membre ale Uniunii Europene, precum si Comisia Europeană, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 664 din 23 iulie 2004, ce transpune în legislația națională Directiva Parlamentului European și a Consiliului 98/34/CE, nu trebuie să se aplice măsurilor adoptate și notificate de statele membre în conformitate cu alin. (3) al prezentului articol.

Art. 7. – In cazul produselor menționate în anexa nr. 1, care se încadrează la poziția 0401 din Tariful vamal comun al Uniunii Europene, prelevarea de probe de control prevăzută trebuie să se realizeze la ferma de lapte sau, dacă nu sunt livrate la o fermă de lapte, la punctul de furnizare către consumator. Cu toate acestea, Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor poate dispune prelevarea de probe de control în momentul în care aceste produse sunt puse pentru prima oară în circulație.

Art. 8. – Inainte de data de 1 august a fiecărui an, Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor trebuie să înainteze Comisiei Europene un raport cu privire la rezultatele controalelor oficiale, monitorizarea efectuată și măsurile luate în anul anterior, în conformitate cu art. 4 sau, după caz, cu art. 5.

Art. 9. – (1) Metodele de prelevare a probelor și de analiză de laborator necesare pentru realizarea controalelor, monitorizării și a altor măsuri prevăzute la art. 4 și, atunci când este cazul, la art. 5 trebuie să fie stabilite în conformitate cu procedura comunitară. Existența metodelor comunitare de analiză utilizate în caz de litigiu nu trebuie să împiedice utilizarea în România a altor metode științifice valabile, capabile să obțină rezultate comparabile.

(2)   Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor trebuie să informeze celelalte state membre și Comisia Europeană despre utilizarea altor metode în conformitate cu alin. (1).

(3)   Prevederile alin. (1) și (2) se aplică fără a aduce atingere măsurilor comunitare de control și inspecție veterinară pentru verificarea reziduurilor de pesticide în produsele menționate la art. 1, în special celor adoptate în conformitate cu  Regulamentul (CE) nr. 852/2004 privind igiena produselor alimentare, cu Regulamentul (CE) nr. 882/2004, cu Regulamentul (CE) nr. 853/2004 care stabilește reguli specifice de igienă pentru alimente de origine animală, cu Regulamentul (CE) nr. 854/2004 care stabilește reguli specifice pentru organizarea controalelor oficiale referitoare la produse de origine animală destinate consumului uman și conform Ordinului președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor nr. 231/2006 privind aprobarea Normei sanitare veterinare care stabilește reguli de sănătate animală pentru importul în și tranzitul prin Comunitatea Europeană al unor ungulate vii, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 891 din 1 noiembrie 2006, ce transpune în legislația națională Directiva 2004/68/CE.

Art. 10. – (1) In cazul în care limita maximă fixată în anexa nr. 2 pune în pericol sănătatea oamenilor și/sau sănătatea animalelor, Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor poate institui măsuri pentru reducerea temporară a limitei maxime admise pe teritoriul României.

(2) In acest caz, Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor notifică imediat statelor membre ale Uniunii Europene și Comisiei Europene măsurile luate, anexând o declarație ce cuprinde motivele acestora. Măsurile

pot fi menținute până când Comisia Europeană sau Consiliul ia o decizie conform procedurii comunitare.

Art. 11. – Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor informează Comisia Europeană cu privire la actele normative și prevederile administrative necesare pentru implementarea prezentei norme sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor.

Art. 12. – Anexele nr. 1 și 2*) fac parte integrantă din prezenta normă sanitară veterinară și pentru siguranța alimentelor.

ANEXA Nr. 1 la norma sanitară veterinară și pentru siguranța alimentelor

http://www.legex.ro/Ordin-23-01.02.2007-77310.aspx

2.4. REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) NR. 1274/2011 AL COMISIEI din 7 decembrie 2011 privind un program de control multianual și coordonat al Uniunii pentru 2012, 2013 și 2014 de asigurare a respectării limitelor maxime de reziduuri de pesticide și de evaluare a expunerii consumatorilor la reziduurile de pesticide din și de pe alimentele de origine vegetală și animală.

COMISIA EUROPEANĂ, având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, având în vedere Regulamentul (CE) nr. 396/2005 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 februarie 2005 privind conținuturile maxime aplicabile reziduurilor de pesticide din sau de pe produse alimentare și hrana de origine vegetală și animală pentru animale și de modificare a Directivei 91/414/CEE, în special articolele 28 și 29, întrucât:

Prin Regulamentul (CE) nr. 1213/2008 , s-a instituit un prim program comunitar multianual și coordonat, care vizează anii 2009, 2010 și 2011. Programul respectiv a continuat în cadrul unor regulamente succesive ale Comisiei. Cel mai recent dintre acestea a fost Regulamentul (UE) nr. 915/2010 al Comisiei din 12 octombrie 2010 privind un program de control multianual și coordonat al Uniunii pentru 2011, 2012 și 2013 de asigurare a respectării limitelor maxime ale concentrațiilor de reziduuri de

pesticide din și de pe alimentele de origine vegetală și animală și de evaluare a expunerii consumatorilor la aceste reziduuri.

Treizeci până la patruzeci de produse alimentare reprezintă componentele principale ale alimentației din cadrul Uniunii. Deoarece modelul de utilizare al pesticidelor prezintă modificări semnificative pe parcursul unei perioade de trei ani, pesticidele din respectivele produse alimentare ar trebui monitorizate pe parcursul unei serii de cicluri de câte trei ani, pentru a permite evaluarea expunerii consumatorului și a aplicării legislației Uniunii.

Pe baza unei distribuții de probabilitate binomială, se poate calcula faptul că analizarea a 642 de probe permite detectarea, cu o certitudine mai mare de 99 %, a unei probe care conține reziduuri de pesticide peste limita de detecție (LD), cu condiția ca cel puțin 1 % dintre produse să conțină reziduuri peste limita respectivă. Prelevarea acestor probe ar trebui să se repartizeze între statele membre în funcție de numărul de locuitori, cu cel puțin 12 probe pe produs și pe an.

Ghidul cu privire la „Validarea metodelor și procedurile de control al calității pentru analiza reziduurilor de pesticide din alimente și din hrana pentru animale” (Method Validation and Quality Control Procedures for Pesticide Residue Analysis

in food and feed) este publicat pe site-ul web al Comisiei. Ar trebui să se permită statelor membre, în anumite condiții, să folosească metode de depistare calitative.

Pentru procedurile de prelevare de probe, ar trebui să se aplice Directiva 2002/63/CE a Comisiei din 11 iulie 2002 de stabilire a metodelor comunitare de prelevare de probe pentru controlul oficial al reziduurilor de pesticide de pe și din produsele de origine vegetală și animală și de abrogare a Directivei 79/700/CEE , care cuprinde metodele și procedurile de prelevare de probe recomandate de Comisia Codex Alimentarius.

Este necesară evaluarea respectării limitelor maxime de reziduuri în ceea ce privește alimentele pentru copii, stabilite la articolul 10 din Directiva 2006/141/CE a

Comisiei din 22 decembrie 2006 privind formulele de început și formulele de continuare ale preparatelor pentru sugari respectiv ale preparatelor pentru copii de

vârstă mică și la articolul 7 din Directiva 2006/125/CE a Comisiei din 5 decembrie 2006 privind preparatele pe bază de cereale și alimentele pentru copii destinate sugarilor și copiilor de vârstă mică , ținând cont numai de definițiile reziduurilor astfel cum sunt stabilite în Regulamentul (CE) nr. 396/2005.

Este necesară, de asemenea, evaluarea posibilelor efecte globale, cumulate și sinergice ale pesticidelor, atunci când devine disponibilă metodologia respectivă. Această evaluare ar trebui să înceapă cu câțiva organofosfați, carbamați, triazoli și piretroide, astfel cum sunt prevăzuți în anexa I.

Pentru a evita orice confuzie cauzată de o suprapunere între programe multianuale consecutive, Regulamentul (UE) nr. 915/2010 ar trebui abrogat, din motive de securitate juridică. Cu toate acestea, el ar trebui să se aplice în continuare pentru probele analizate în 2011.

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală.

BIBLIOGRAFIE

http://apmif.anpm.ro/ro/poluanti-organici-persistenti-pops-

http://www.ansvsa.ro/

Banu, C., 2007, Suveranitate, securitate și siguranță alimentară, Ed. ASAB, București;

Hura, C., 2001, Contaminanți chimici în produsele alimentare 1980-2000, Ed. Cermis, Iași;

http://legestart.ro/Norma-2007-sanitara-veterinara-siguranta-alimentelor-stabilirea-limitelor-maxime-reziduuri-pesticide-continutul-pe-suprafata-produselor-alimentare-origine-animal.html

http://www.revista-informare.ro/

http://www.scribd.com/

http://eurlex.europa.eu/

http://www.legex.ro/Ordin-23-01.02.2007-77310.aspx

http://reach.anpm.ro/

http://www.naturalist.ro/stiinta-si-tehnologie/poluanti-organici-persistenti-2/

http://www.chemspider.com/

BRĂDĂȚAN Gheorghe 2007 Siguranța alimentelor

www.google.ro