Periartrită Scapulo Humerală (psh)

=== 47e3bcc7d27093ba05da4ad01e80e90c8b434751_584947_1 ===

CAPITOLUL 1

ACTUALITATEA TEMEI

Dintre afecțiunile umărului,voi prezenta periartrita scapulohumerală,nu numai că este cea mai frecvent întâlnită în sălile de kinetoterapie,dar și pentru că,de fapt ,starea disfuncțională a umărului posttraumatic,după imobilizare,reumatic degenerativ sau inflamator ,ca și a celui algoneurodistrofic se prezintă clinic ,în cea mai mare,tot ca o periartriră în diferite stadia.

Lucrarea, PERIARTRITA SCAPULOH-UMERALĂ,tratează o temă de actualitate , deoarece asistența recuperatorie a acestor pacienți acoperă azi o mare parte din capacitatea de lucru a serviciilor, secțiilor sau centrelor de recuperare medicală. în majoritatea cazurilor eficiența acestei asistențe este foane bună, refăcând capacitatea funcțională, iar de cele mai multe ori și pe cea de muncă a acestor suferinzi.În realizarea acestei lucrări predomină aducerea contribuției personale, bazată pe o bibliografie selectivă și de actualitate, în vederea precizării unor aspecte particulare în care sunt implicați pacienți cu deficiențe ale umărului.

Bibliografia este selectivă și de actualitate ,dând posibilitatea acetei lucrări să fie prezentată în anul 2018.

Motivarea alegerii temei

Utilizarea combinată a tuturor metodelor moderne de recuperare ,oferă avantajul de a furniza un rezultat multiplu cât mai apropiat de starea reală de sănătate a pacienților cu periartrită scapuloumerală, permițând totodată adaptarea mijloacelor terapeutice în scopul îmbunătățirii acesteia cu ajutorul kinetoterapiei.

Motivul acestei lucrări este :

●Studiul vizând incidența, prognosticul și evaluarea tuturor posibilităților de diagnostic și tratament;

●Gruparea procedeelor și a mijloacelor utilizate în recuperarea pacienților cu periartrită scapuloumerală;

●Realizarea evaluării inițiale, aplicarea tratamentului de recuperare și evaluare finală;

●Analiza diferențelor existente între datele de referință din literatura de specialitate și cele efectuate în cadrul acestui studiu .

CAPITOLUL 2

ANATOMIE ,BIOMECANICĂ

2.1.Anatomia articulației umărului

Umărul este cea mai mobilă articulație a corpului , având poate cea mai imperfectă cooptare a suprafețelor articulare.Acest neajuns morfologic este suplinit printr-un sistem de structuri capsulotendinoase de mare eficiență,care în majoritatea cazurilor stau la baza disfuncționalității umărului .Clasic, umărului i se descriu 5 articulații , dintre care 3 reale ( scapulohumerala ,acromioclaviculara și sternoclaviculara ) și 2 false, numite și ,, suprafețe de alunecare ,, (scapulotoracica și bursa seroasă subacromiodeltoidiană).

Articulațiile centurii scapulare –sunt formate din articulațiile sternoclaviculară și acromio-claviculară.

a.Articulația sterno-claviculară ( o diartroză) unește extremitatea sternală a claviculei cu sternul și primul cartilagiu costal.Este o articulație în șa.Suprafețele articulare sunt inegale ,din partea sternului prezintă o suprafață articulară a manubriului sternal,iar din partea cartilagiului costal o altă suprafață care împreună formează un unghi diedru. Permite următoarele mișcări:●ridicarea –coborârea claviculei ( trapez,sternocleidomastoidian;●capul clavicular și , respectiv,marele pectoral,deltoid,subclavicular) ;●proiecția înainte și înapoi a claviculei (marele pectoral,deltoid,subclavicular,respectiv trapez și sternocleidomastoidian) ;●circumducția.

b.Articulația sternoclaviculară ( o diartroză) prezintă ca mijloace de unire capsula articulară întărită de ligamente (ligamentul sterno-clavicular anterior ,ligamentul sterno-clavicular posterior,ligamentul interclavicular,ligamentul costo-clavicular).Permite mișcări de alunecare de mică amplitudine

c.Articulația acromioclaviculară (o artrodie)–este o articulație plană,suprafețele articulare fiind reprezentate de câte o fețișoară articulară convexă pe claviculă și concavă pe extremitatea acromionului . Permite mișcări de alunecare mică amplitudine.

Mișcarea de protecție înainte și înapoi se execută în jurul unui ax antero-posterior care trece prin ligamentul costo-clavicular.

Fig.1.Mișcările articulației scapulohumerale (după Gray s Anatomy Students) (I.C. Voiculescu –Anatomia și fiziologia omului)

d.Articulația scapulo-humerală (o enartroză) în care sunt posibile toate mișcările cu mare amplitudine-unește capul humeral și cavitatea glenoidă a scapulei formând o articulație sferoidală .Dinamica acestei articulații este asigurată de un mare număr de mușchi,grupați de unii autori ( destul de criticabili) în trei categorii;●mușchii posteriori ai coloanei vertebrale ( trapezul,marele dorsal, romboizii , angularul);●mușchii toracobrahiali ( marele pectoral,micul pectoral,subclavicularul,marele dințat);●mușchiiscapulobrahiali (deltoidul,coracobrahialul,

supraspinosul, micul rotund ,marele rotund).Cadrul glenoidian este un fibrocartilaj inelar,de formă prismatic triunghiulară pe secțiune care aderă la periferia cavității glenoidale și care asigură o bună concordanță între suprafețele articulare .Mijloacele de unire sunt realizate de capsula articulară, ligamente și mușchi periarticulari.

Fig.2.Articulația scapulo-humerală;suprafețe articulare (I.C. Voiculescu –Anatomia și fiziologia omului)

Capsula articulară are forma unui manșon și este alcătuită dintr-un strat extern fibros și un strat intern sinovial.Stratul fibros al capsulei se inseră printr-o extremitate de periferia cavității glenoidale iar prin cea opusă de colul humeral.Capsula este întărită de ligamente .

2.2.Particularități biomecanice ale umărului

La examenul mobilității,amintim că pentru complexul articular al umărului se descriu trei axe:●mișcări în jurul axului sagital ( abducție,adducție);●mișcări în jurul axului transversal ( flexia-extensia);●mișcări în jurul axului vertical ( rotația externă și internă);●dacă brațul este orizontal , flexia orizontală și extensia orizontală.

Abducția –adducția –este mișcarea prin care brațul se îndepărtează de corp iar adducția apropierea segmentului respectiv de corp.

Adducția:apropierea brațului de trunchi,pornind din poziția de abducție ..Fiind limitată de planul trunchiului , se poate combina adducția cu anteflexia sau retropulsia.

Flexiunea (sau antepulsia) :ridicarea membrului superior înainte și în sus,până la verticală (1800).La această mișcare contribuie : articulația scapulo-humerală (900),amplitudinea fiind limitată de ligamentele coraco și gleno-humerale,scapulo- toracică , sterno-costo-claviculară și acromioclaviculară (600),hiperlordoza lombară (300).

Extensia ( sau reropulsia): durerea membrului superior înapoi (50-600) este limitată de ligamentele coraco- și gleno-humerale.Se însoțește de o basculare a omoplatului .

Rotația externă constrând din ducerea antebrațului în afară ( cu cotul lipit de trunchi) este de 800.Contribuie la aceasta:scapulo-humerală (600),amplitudinea fiind limitată prin tensiunea ligamentului gleno-humerală și scapulo-toracică (200).

Rotația internă constând din ducerea brațului înăuntru este limitată pe planul trunchiului .Combinată cu un grad de retropulsie poate atinge 90-950.Aceste amplitudini diferă și după poziția inițială I.A.Kapandji arată că dacă brațul este în anteflexie de 900 sau de 1800,rotația externă este 00,iar internă, 1350.

2.3. Evaluarea mio-articulară a umărului

Mobilitatea glenohumerală , deși importantă, nu este responsabilă de toată amplitudinea de mișcare a brațului , la care contribuie și celelalte articulații ,și în primul rând scapulotoracică.Mușchii umărului formează o masă musculară,care dă reliefurile umărului și acoperă articulația scapulohumerală.Trapezul are un rol considerabil în ridicarea umărului ( partea superioară) și în coborârea lui ( părțile mijlocie și inferioară),precum și în flexia și abducția brațului pe toată cursa de 1800 a acestuia.

Mușchiul deltoid.Deși s-a spus că participă la toate tipurile de mișcare,Basmajan și colab. Consideră că acest mușchi nu participă deloc la rotația internă și aproape deloc la rotația internă și aproape deloc la rotația externă.Este cel mai superficial și mai voluminos dintre mușchii umărului.Are formă triunghiulară și învelește articulația scapulohumerală.

Acțiune.Cele trei grupe de fascicule realizează următoarele mișcări :●fasciculele anterioare execută proiecția înainte și rotația internă a brațului;●cele posterioare,proiecția înapoi și rotația externă a brațului;●fasciculul mijlociu este exclusiv abductor.

Pectoralul mare,prin capul clavicular,realizează flexia brațului,având un maximum de activitate la 1150Capul sternocostal nu participă la flexie,dar este esențialul în adducție.În rotația internă cu rezistență acționează tot capul clavicular.

Mușchiul supraspinos ocupă fosa supraspinoasă.

Acțiune:●asupra articulației scapulohumerale: este abductor al brațului,ajutând deltoidul în acțiunea sa.În paralizia acestuia îl poate înlocui parțial ;are rolul unui ligament activ menținând capul humeral în cavitatea glenoidă.●asupra capsulei articulare: inserându-se și pe capsulă ,o ferește să fie prinsă între suprafețele articulare în mișcările din articulația umărului.

Mușchiul intraspinos ocupă cea mai mare parte a fosei intraspinoase.

Acțiune .Mușchiul este un rotator în afară al humerusului,cu eficiență mai mare atunci când brațul a fost ,în prealabil ,rotat înăuntru.Este un tensor al capsulei articulare și menține în același timp în contact oasele în articulația scapulohumerală.

Mușchiul rotund mic este situat lateral de mușchiul infraspinos,cu care se confundă la prima vedere.

Acțiune.Este un rotator în afară al brațului.

Mușchiul rotund mare este alungit,voluminos și puternic,întins de la unghiul inferior al scapulei,la creasta tuberculului mic al humerusului.

Acțiune.Când mușchiul ia punctul fix pe torace,este adductor și rotator înăuntru al brațului (deci sinergic cu latissisimul și antagonist cu deltoidul);în același timp imprimă brațului și o ușoară mișcare de retropulsie.Este mișcarea de a ,,pune mîinile la spate,,.Când ia punctul fix pe humerus,duce scapula în sus și înainte.

Mușchiul subscapular este un mușchi triunghiular situat în fosa subscapulară.

Acțiune .Este un rotator înăutru al humerusului și deci antagonist al infraspinosului, rotundului mic și porțiunii scapulare a deltoidului ; de asemenea și adductor ,când brațul este ridicat.

2.4.Periartrita scapulohumerală

Periartrita scapulohumerala (PSH) reprezintă un sindrom clinic caracterizat prin durere, redoare articulară și impotență funcțională determinate de procese patologice localizate la nivelul umărului și care afectează structurile periarticulare: ligamente, capsula articulara, tendoane, bursa și mușchi. Este o afecțiune destul de frecventă în patologia reumatismală.Originea ei poate fi traumatică (fractura capului humeral,luxația umărului,luxația umărului),dar deseori survine izolat.Afectarea articulara propriu-zisa se limitează mai ales la nivelul articulațiilor acromioclaviculară și sternoclaviculară, deoarece articulația scapulohumerală are cea mai imperfectă coaptare și din acest motiv nu ajunge de obicei prin ea însăși să determine disfuncționalități. Reunește mai multe tablouri clinice și este dată uneori de leziuni de necroză a unui tendon al umărului ( în general tendonul mușchiului supraspinos),alte ori de un puseu acut de calcifiere a unui tendon sau a bursei subacromiale sau de o retracție a capsulei articulare.În leziunile tendonului supraspinos,dureros este simțită în mpd difuz în tot umărul și pe fața externă a brațului;intensitatea durerii crește la anumite gesturi (spălat ,pieptănat,îmbrăcat) și manifestă o recrudescență nocturnă ,care trezește bolnavul din somn.

PSH are 5 forme clinico-anatomo-functionale,relative bine conturate: Umărul dureros simplu ;Umar blocat; Umar acut hiperalgic;Umar mixt;Umăr pseudoparalitic.Originea ei poate fi traumatică (fractura capului humeral,luxația umărului,luxația umărului),dar deseori survine izolat.Reunește mai multe tablouri clinice și este dată uneori de leziuni de necroză a unui tendon al umărului ( în general tendonul mușchiului supraspinos),alte ori de un puseu acut de calcifiere a unui tendon sau a bursei subacromiale sau de o retracție a capsulei articulare.

Umărul dureros simplu.Are la bazătendinita ,bursita sau tensiovita,putând prezenta,clinic un stadiu acut care evoluează spre subacut,urmat de un stadiu terminal apoi de vindecare.

1.Stadiul acut necesită imobilizarea în poziție de repaus ( pentru detensionarea tendonului afectat),cu brațul la 35-450 în abducție ,cu o pernă mică sub axilă și susținut de o eșarfă .În timpul nopții abducția este menținută cu o pernă;brațul se sprijină și el pe o pernă o ușoară (pentru a crea o ușoară flexie).De cele mai multe ori,asocierea rotației externe adduce un plus de ameliorare a durerilor.

2.Stadiul subacut permite începerea mobilizării scapulohumerale ,dar prin mișcări pasive ,apoi pasivo-active și active asistate.

3.Stadiul terminal este dominat de următoarele obiective: refacerea forței musculare,a stabilității și mișcării controlate a umărului.Sunt permise toate mișcările ,accentul punându-se pe cele active cu rezistență (realizate prin cele mai variate mijloace),pentru creșterea forței musculare .

Umărul blocat prin retracția capsulei articulare evoluează în doi timpi:la debut ,limitarea dureroasă a umărului,ulterior,în câteva săptămâni sau câteva luni,blocajul mai mult sau mai puțin complet al umărului,în general puțin dureros. Sindromul de umăr blocat desemnează o redoare articulară în care atât mișcările active, cât și cele pasive sunt mult limitate și inițial se manifestă prin durere.Limitarea mobilității: interesează atât articulația gleno-humerală, cât și scapulo-toracica, de multe ori scăpată din vedere și neglijată.Pune probleme deosebit de dificile de recuperare în sensul duratei tratamentelor și al complexelor de tratamente fizicale folosite,care sunt dominate net de kineziterapie Un loc important îl ocupă kineziterapia subacvală.În blocaje strânse este uneori necesar a se obține,înainte de inițierea kineziterapiei,o deblocare a umărului care se poate face sub anestezie,menținând amplitudinea obținută prin deblocare cu o atelă,care ulterior se scoate în timpul efectuării exercițiilor și se păstrează în repaus. In multe cazuri de umar blocat nu se poate evidenția o cauză intrinsecă, nu este o anchiloza, deși orice mișcare este imposibilă, răspunsul la tratament este variabil (de cele mai multe ori foarte slab) și după o perioadă de evoluție ce durează chiar și un an se constată vindecarea spontană. Diagnosticul de umar blocat trebuie suspectat in cazul unei limitari dureroase a umarului la care durerea scade progresiv în intensitate pe masura ce limitarea mobilitatii active si pasive se accentueaza.Umărul blocat nu este dureros dacă brațul este menținut imobil, dar toate sensurile mișcărilor umărului sunt limitate. Brațul stă lipit de cot în adducție și rotatie interna. Orice tentativa de a-l mobiliza pasiv sau active întâmpină o rezistență crescută neobisnuita si daca se insista pentru invingerea ei, apare durerea. Gradul limitării mobilității este variabil și interesează atât articulația gleno-humerala cat si pe cea scapulo-toracică.

Fig.2.Mecanismul periartritei scapulo-humerale

(I.C. Voiculescu –Anatomia și fiziologia omului)

Radiografiile simple ale umărului arată apariția progresivă a decalcifierii difuze și neomogene a capuluil.Evoluția este obișnuit reversibilă în câteva luni (12-18 luni).Cel mai corect tratament al umarului blocat este tratamentul profilactic instituit precoce în toate cazurile în care exista suspiciunea că o durere banala a umarului va putea evolua spre acesta forma clinica. Când limitarea mobilității este deja instalată și bolnavul vine la tratament fizical dupa doua , trei luni de evoluție (asa cum se vede in practica), rezolvarea este extrem de greu de obtinut. Fibroza musculară, artrita secundară, contracturile-retracturile musculo-tendinoase și ligamentare, osteoporoza și, în final, atrofia musculaturii umărului face extrem de dificilă recuperarea funcțională.

Umărul acut hemiplegic.De obicei are o tendinită calcifiantă în puseu inflamator sau o migrare de elemente calcifiate în bursa subacromiodeltoidiană.Nu există în acest caz decât o singură atitudine kinetologică։imobilizarea absolută a brațului în abducție de 700 și ușoară flexie.După amendarea fenomenelor algice,se va tatona suportabilitatea începerii mobilizărilor ( deci dacă procesul inflamator este pe cale de dispariție) și se va iniția un program de kinetoterapie ca pentru umărul dureros simplu (stadiile acut sau subacut). Puseele acute de calcifiere ale unui tendon sau ale bursei subacromioclaviculare ,pot fi responsabile de o durere exagerată ,insuportabilă ,care dă insomnii și care iradiează deseori.Radiografia pune în evidență calcifierea ,care uneori este o descoperire întâmplătoare Evoluția este favorabilă sub tratament antiinflamator local sau general.

Tendinita de inserție a mușchiului subscapular se caracterizează prin dureri la nivelul trohinului și limitarea rotației interne a brațului.

Tendinita de inserție a coraco-bicepsului (coracoidita) se caracterizează prin dureri elective în punctul coracoidian,exacerbate la rotație internă activă a brațului și la flexia contrariată; limitarea mobilității (antepulsia și adducția brațului) (Tudor Sbenghe, 2008)

Fig.4.Localizare tendinită (Sbenghe, T., 2008)

Tensiovita lungului biceps se caracterizează prin dureri elective în regiunea intertuberozitară exacerbate la supinația forțată a mâinii (cu brațul atârnând pe lângă corp) sau la flexia contrariată a antebrațului ținut în supinație (semnul Yergaston). Leziunea lungului biceps este de obicei consecutivă perforației rotatorilor umărului.

Umărul mixt.Este asocierea dintre un umăr dureros de origine tendinoasă,tendosinovitică sau bursitică și o limitare a mișcării prin contractură musculară antalgică în rotatori ,flexori sau abductorii umărului.Limitarea mișcării în umărul mixt nu se datorează numai durerii, ca în formele precedente ,ci este și o redoare reală ,structurală ,care nu dispare sub anestezie locală.Conduita va fi dictată de situația concretă clinică.În general,se va începe cu programul indicat în cazul umărului dureros simplu ,faza subacută.Abordarea deficitului de mobilitate se va face separat pentru structurile necontractile și pentru cele contractile.

a.Recuperarea mobilității umărului prin abordarea structurilor necontractile ( capsule articulare,ligamente ,tendoane) se realizează prin posturări ,mobilizări pasive și autopasive .De o mare valoare sunt tehnicile de alunecare în articulația glenohumerală ( alunecarea caudală,cranială ,dorsală ,ventrală și circumferențială) ca și cele de tracțiune ,cu care se va începe ,pentru a se continua apoi cu mobilizările pasive analitice.

b.Recuperarea mobilității umărului prin abordarea structurilor contractile (mușchii) care sunt în contractură-retractură ,se realizează în această fază prin:mobilizare prin schema D1F,cu contrarezistență progresivă;mobilizări prin schema inversată a ,,despicatului,, , cu aplicarea tehnicii ,, hold-relax,, la nivelul-limită al mișcărilor (amintim că ,,despicătura,, nu se execută pe ruta D1 ,inversarea făcându-se pe aceeași rută,dar pornind de jos în sus);mobilizări prin schema ,, lifting-ului ,, , care pot precede schema D2F unilaterală (amintim că ,, lifting-ului ,, se execută pe ruta D2) ;promovarea mișcărilor prin aplicarea tehnicii , relaxare- contracție,, se face în momentul în care durerile aproape au dispărut.(Tudor Sbenghe, 2008)

Umărul pseudoparalitic.Are la bază perforarea ,ruptura de diverse grade a manșonului rotatorului ,apărută de obicei pe un fond degenerativ ( tendinoze),dar putând fi semnalată și la tineri ,după un traumatism.Clinic umărul se prezintă cu o dificultate la mișcările active (ruptură parțială) sau chiar cu abolirea lor (ruptură totală); această dificultate contrastează ci conservarea oricărei mișcări pasive ( excepție făcând cazurile în care se instalează o contractură musculară reflexă,datorită durerii).

Ruptura de tendon supraspinos (ruptura rotatorilor) antrenează o pierdere a abducției active a umărului, în timp ce abducția pasivă rămâne conservată; "se însoțește de o imagine radiologică de ascensiune a capului humeral; poate fi pusă în evidență printr-o artrografie de umăr; evoluează frecvent către o recuperare funcțională suficientă pentru majoritatea cazurilor" (Ion Stroescu Mihai Negoescu,2008).

Bursita este inflamația unei burse seroase ,în general situată în jurul unei articulații,higroma este o varietate de bursită caracterizată prin inchistarea acesteia.

Alte manifestări de periartrită scapulohumerală:

●Ruptura de tendon supraspinos ( ruptura rotatorilor) antrenează o pierdere a abducției active a umărului ,în timp ce abducția pasivă rămâne conservată;se însoțește de o imagine radiologică de ascensiune a capului humeral;poate fi pusă în evidență printr-o artrografie de umăr;evoluează frecvent către o recuperare funcțională suficientă pentru majoritatea cazurilor.

●Puseele acute de calcifiere ale unui tendon sau ale bursei subacromioclaviculare ,pot fi responsabile de o durere exagerată ,insuportabilă ,care dă insomnii și care iradiează deseori.Radiografia pune în evidență calcifierea ,care uneori este o descoperire întâmplătoare.Evoluția este favorabilă sub tratament antiinflamator local sau general.

Simptome subiective și obiective sunt: durerea, tumefacția articulară, redoarea tisulară care de multe ori determină impotența funcțională a umărului cu retracturi musculare și cicatrici vicioase ale tegumentului. Semnele clinice ale scapulohumerale sunt dominate de imposibilitatea de a face mișcarea într-un anumit plan.

Impotență funcțională este legată de durerea produsă prin mișcare și de întinderea leziunilor în suprafață și în profunzime .

Semene locale obiective ( fizice) . Semenele locale obiective sunt legate direct de prezența soluției de continuitate osoasă :Durere vie în punct fix;Mobilitate anormală Netransmisibilitatea mișcării .

Atitudinile vicioase pot să-l determine pe bolnav să se prezinte la medic ,chiar dacă nu sunt însoțite de durere sau de impotență funcțională.Ele pot să îmbrace cele mai diverse forme legate de regiunea interesată .

Durerea este resimțită însă la punerea în mișcare a umărului ,dar în timp scurt (câteva minute) diminuată și chiar dispare;Redoarea poate apare dimineața sau după o perioadă de inactivitate și în general ,durează mai puțin de 20 minute.Un alt simptom frecvent este limitarea funcției umărului ,care poate duce la o impotență și care este determinată de contracturi musculare reflexe și de modificările (uneori importante) ale extremităților osoase.

Diagnosticul pozitiv și diferențial se elaborează pe baza :

Examenul clinic .Examinarea umărului bolnav se bazează pe culegerea de date în număr cât mai mare necesare pentru stabilirea diagnosticului și conduita tratamentului. Examenul va cuprinde investigații anamnezice, clinice, neurologice, vasculare și examene paraclinice.

Radiografiile simple ale umărului arată apariția progresivă a decalcifierii difuze și neomogene a capului.Evoluția este obișnuit reversibilă în câteva luni (12-18 luni).În concluzie evoluția periartritei scapulohumerale este în general lentă și relativ bine tolerată ,cu pusee mai dureroase ,pe un fond dureros de intensitate variabilă dar progresivă cu degradarea tot mai accentuată a articulației, permanetizarea durerilor, agravarea instabilității, și reducerea perimetrului de mișcare.În general ameliorarea radiografică este rară.

Aspecte paraclinice

Examene de laborator.Testele biologice de inflamație sunt întotdeauna negative:

●V.S.H,fibrinogenul,numărul de leucocite și formula leucocitară,electroforeza sunt normale;●titrul ASLO este normal;●testul Waaler-Rose și testul fixării latexului sunt negative;●anticorpii antinucleari lipsesc;●testele de studiu al metabolismului fosfocalcic sunt normale.

Evoluția simptomelor este foarte variabilă ele putându-se ameliora tranzitoriu într-un procent împortant de cazuri.Evoluția și prognosticul sunt legate de gradul entorsei, localizarea ei, tratamentul aplicat și vârsta pacientului.

Tratamentul urmărește șase aspecte deosebit de importante :●Ameliorarea durerii;

●Promovarea vindecării țesuturilor suferinde;

●Promovarea vindecării țesuturilor suferinde;

●Revenirea la mobilitatea avută anterior;

●Educarea pacientului în vederea prevenirii.( Tudor Sbenghe , 1997,pg.409)

Tratamentul complex încearcă să cuprindă toate aspectele periartritei scapulohumerale și are două scopuri:

●Să reducă durerea și jena funcțională caracteristice periartritei scapulohumerale manifestate ,printr-un tratament simptomatic;

●Să împiedice și să oprească evoluția leziunilor biochimice și histologice,care constituie cauza apariției periartritei scapulohumerale,printr-un tratament etiopatogenic.

Tratamentul cu scop etiopatogenic nu este ușor de realizat,în afară de cazul unor vicii arhitecturale, care antrenează o reparație neuniformă a presiunilor la nivelul umărului.

Tratament medicamentos.Este indicat în pusee inflamatorii când durerile sunt nu numai cu aspect mecanic ci apar și în repaus mai ales noaptea.Activitatea antalgică,antiinflamatoare sau decontracturantă a anumitor preparate medicamentoase justifică utilizarea lor în tratamentul simptomatic al periartritei scapuloumerale.

Medicamentele Antalgice și antiinflamatoare) sunt medicamente cu acțiune imediată antiinflamatorie ,antialgică.Deoarece această medicație urmărește reducerea procesului inflamator articular și periarticular ,precum și sedarea durerilor,este considerată ca elementul cel mai important în recuperare deoarece permite menținerea funcției articulare și musculare precum și aplicarea măsurilor de kinetoterapie .

●Salicilații și în special aspirina, introduși în terapeutică și-au dovedit eficacitatea în combaterea durerilor și fenomenelor inflamatorii articulare .La nevoie se mai poate administra algocalmin, paracetamol, tramal,nurofen.●Derivații pirazolonici , piramidonul – au efecte antipiretice și antalgice ●Produșii antiinflamatori de sinteză – fenilbutazonă ,alindor.ibuboprofen,brufen.Medicamente cu acțiune lentă :Medicație de fond ,fără efecte antiinflamatorii ,dar care ar modifica evoluția procesului morbid .Este medicație pe termen lung ,de luni și ani de zile al cărei efect poate deveni manifestat cel puțin după 3-6 luni. (Negoiescu,Marieta Stoicescu- 2006,pg.228)

CAPITOLUL.3

TRATAMENTUL ȘI PROGRAMUL KINETIC AL PERIARTRITEI SCAPULOHUMERALE

Kinetoterapia reprezintă ramura terapeutică ce folosește ca mijloc specific mișcarea, în scopul recuperării somato-funcționale, motrice și psihomotrice sau al reeducării funcțiilor compensatorii, în cazul deficiențelor parțial reversibile sau ireversibile. Este partea importantă a tratametnului si recuperării pacientului. Se poate stabili o ordine de aplicare a metodelor și mijloacelor kinetoterapiei din momentul reintrării bolnavului în circuitul social.

Obiectivele tratamentului în periartrita scapulohumerală sunt :

Obiectivele :

1.Combaterea durerii și redorii articulare;

2.Deblocarea articulatiei scapulohumerale;

3.Recuperarea mobilitatii controlate și a fortei musculare;

4.Refacerea stabilitatii miscarii controlate si abilitatii.

Mobilitatea articulară se realizează prin mișcări pasive și active .Rolul principal al mobilizării articulare este acela de a dezvolta abilitatea mișcărilor . Stabilitatea și mobilitatea umărului sunt cele două concepte contradictorii care explică complicitatea articulației normale. Stabilitatea articulară se obține prin tonificareea musculaturii.

3.1.Electroterapia

Electroterapia este acea parte a fizioterapiei care studiează utilizarea acțiunii diverselor forme ale energiei electrice asupra organismului cu scop curativ sau profilactic.

Ultrasunetele terapeutice au o frecvență cuprinsă între 800-1000 KHz.

Tehnica de aplicare – vom urmări manipularea câmpului emițător și manevrarea aparatului. Undele ultrasonice sunt proiectate din capul emițător în linie dreaptă sub forma unui fascicul perpendicular pe suprafața de emisie a localizatorului. Efecte: Antiinflamatorii;Termice locale;Fibrolitice.

Curentul galvanic. Este un mijloc clasic și fidel de sedare a durerilor. Electrodul pozitiv are o acțiune sedativă locală, ca și curenții descendenți și curenți ascendenți aplicați contralateral duc la o creștere a pragului de sensibilitate. Galvanizarea poate să utilizeze concomitent și introducerea de ioni cu acțiune antalgică (ionoforeză transversală cu novocaină, aconidină sau revulsiv cu histamină).

Ionizarea cu novocaină sau calciu are efect analgezice datorită scăderii excitabilității polului pozitiv la care se adaugă efectul substanței introduse (Novocaină, Calciu).Pentru ionizarea cu .Durata procedurii- este de aproximativ 15 min. La efectul farmaco-dinamic al soluției medicamentoase se adaugă și efectul analgezic al curentului continuu.

Efect de depozit—realizat de acumularea substanțelor farmacologice introduse la nivelul electozilor.

Undele scurte a căror tehnică de aplicare constă în Aplicarea în câmp condensator – introducerea bolnavului direct în câmpul rezonator între cele 2 plăci ale armăturilor condensatorului.

Aplicarea în câmp inductor-folosește electrozi flexibili. Pot avea aspectul unei plase și cordon flexibil constituit din sârme de cupru. Ședințele au o durată de 10-15 minute, se aplică zilnic sau la 2 zile, se recomandă maximum 10 ședințe.

Efectele undelor scurte:●Termic, reprezintă prncipalul factor terapeutic;●Vasodilatator și metabolic;Antialgic.( Ion Stroescu cu colaborarea Mihai Negoescu,Marieta Stoicescu,Gizela Drafta,2000,pg .137)

Razele infraroșii .Se pot aplica prin două metode: lămpile de tip Solux și băile de lumină.Aplicațiile de radiații infraroșii în terapeutia se pot face în două moduri: în spațiul închis, sub forma așa-numitelor băi de lumina proceduri intense termoterapice sau în spațiu deschis, în aer liber, sub forma așa-nummitelor aplicații de sollux.

Curentul diadinamic. Diatermia acționează asupra țesuturilor în profunzime, prin căldura pe care o produc curenții de înaltă frecvență, ca urmare a rezistenței pe care o opun țesuturile la trecerea energiei electrice. Căldura astfel produsă are un efect analgetic.

Curentul faradic .Se indică faradizarea cu periuța sau cu ruloul, plimbate pe regiunea dureroasă pudrată cu talc, legate de electrodul negativ, curentul fiind tetanizat.Aceste proceduri sunt bine receptate și tolerate de pacienți pentru starea de bine pe care o degajă și modul în care, corectând dezechilibrul, se îmbunătățește funcționalitatea

3.2.Masajul articulațiilor umărului

Reprezintă prelucrarea mecanică metodică a părților moi ale corpului printr-un În periartrita scapula-humerală, masajul are o importanță foarte mare.Va fi precedat de o aplicație caldă sau de gheață,când există hiperalgie și inflamație acută.Se utilizează toate formele masajului.Scopul este :antalgic decontracturat,adresându-se pentru aceasta maselor mari muscular superficial ( deltoid,trapez,mare dorsal),pectoral și paravertebrali);terapeutic propriu-zis,adrsându-se zonelor profunde ale mușchilor,tendoanelor,capsulei afectate.Tehnica este mai dificilă și cere experiență.Pentru articulație ,Cyrax a descris tehnici de masaj special (,, masajul transversal profund,,).Masajul ameliorează circulația în zonă,pregătind mușchii și articulația prin kinetoterapie.Căldura , masajul,electroterapia antalgică, vor pregăti zona kinetoterapie.Mobilitatea umărului este imposibilă fără ca laxitatea capsuloligamentară să permită mișcarea brațului prin alunecarea capului humerului în glenă.În abducție,capul humeral alunecă în jos,flexia –anterducția- se însoțește de o translare în jos și posterior,iar în extensie capul humeral alunecă în jos și înainte.Tehnicile manevrelor de întindere capsuloligamentare sunt cele mai indicate pentru a remobiliza capul humeral în glenă.Toate aceste tehnici se execută în doi timpi.Inițial,se pune în tensiune țesutul prin manevra respectivă,apoi se accentuează tracțiunea câteva secunde.Această forțare la punctul de tensiune ( punctul limită al mișcării pasive) unii o execută liniar , alții preferă mici saccade,alții circumducții de foarte mică amplitudine.Când durerea ajunge la nivelul suportabilității,se relaxează brusc.Aceste manevre sunt ( după tehnicile Institutului universitar de medicină fizică și reeducare din Geneva):

a.Tracțiunea axială.Pacientul se găsește în decubit dorsal.Priză deasupra cotului,prin care se trage brațul în jos.Cealaltă mână a asistentului ține rezistență axială .Mâna pacientului se prinde de toracele asistentului,care în punctul maxim de tensiune își rotează trunchiul în afară în același timp trăgându-l înapoi.

Rezultat: întinderea capsule superioare și ligamentelor glenohumeral superior și coracohumeral;lărgirea spațiului subacromial prin coborârea capului humeral.

b.Decoptarea scapulohumerală:●pacientul , șezând.Asistentul introduce un antebraț sub axilă,împingând în sus;ia,de asemenea,priză deasupra cotului,făcând o adducție forțată;●pacientul în decubit dorsal ,cu cotul flectat.Poziția mîinilor asistentului este aceeași.Mâna din axilă apasă brațul spre exterior ,în timp ce, de la cot ,se încearcă adducția.

Rezultat :întindere capsuloligamentară,ca la manevra precedent,dar cu îndepărtarea capului humeral de suprafața glenoidă.

c.Alunecarea posterioară a capului humeral :pacientul în poziție șezând,cot flectat mult,braș flectat spre 900.

Din spatele pacientului,asistentul apasă cu sternul pe scapulă։●mâinile fac priză pe cot și împing humerusul în ax de la cot spre umăr; ●pacientul în decubit dorsal,cu membru superior în aceeași poziție ca mai sus.

Asistentul,cu o mână sub scapulă ( pentru contrarezistență),impinge cu cealaltă mână de la cot brațul în axul diafizei.

Rezultat:întindere puternică a ligamentului contrahumeral (cubcu atât mai puternică cu cât flexia brațului este mai aproape de 900).

d.Tracțiunea în afară a capului.Pacientul în decubit dorsal,cu brațul elevat la 900.Asistentul,cu mâinile reunite în priză strânsă pe braț în 1/3 superioară,trage în afară,în timp ce cu umărul impinge înnăuntrul (adducție) 1/3 inferioară a brațului .

Rezultat:Decoaptare articulară și tracțiune pe tracțiune pe capsula posterioare.

e.Coborârea capului humerului.Pacientul în decubit dorsal,cu brațul elevat la 900.Asistentul,cu mâinile în priză la fel ca mai sus , impinge cu umărul lui în sens de antepulsie ,în timp ce mâinile trag de braț în jos, servind de pivot.

Rezultat: coborârea capului humeral și întinderea capsule superioare și a ligamentului coracohumeral.

f.Abducție cu coborârea humeral.Pacientul,în poziție șezând cu brațul abdus și cu antebrațul sprijinit pe antebrațul asistentului.Acesta face priză cu ambele mâini deasupra 1/3 superioare a humerusului-făcând o impinge în jos și în lungul axului brațului .În finalul acestei împingeri în jos,se asociează o rotație externă cu abducție a brațului.

Rezultat:coborârea capului humeral cu întinderea capsule inferioare.Aceste manevre trebuie executate de kinetoterapeut cu practică în acest domeniu .Manevrele sunt contraindicate în:●fazele dureroase ale sechelei;●în retracțiile capsulare ,sechele ale umărului luxat ( mai ales când luxațiile sunt recidivante).

Tehnica Cyriax – numită și masaj transversal profund se execută în următoarele etape:

a.Se depistează punctul tendinos cel mai dureros, prin palpare directă sau prin creșterea tensiunii musculare obținută printr-o contracție izometrică;

b.Se aplică pe acest punct dureros fie policele fie indexul și mediusul suprapuse;

c.Se execută fricțiuni circulare concentrice sau excentrice de mică amplitudine antrenând pielea perpendicular pe direcția fibrelor;

d.Durerea produsă trebuie să fie suportabilă, presiunea este foarte ușoară la început și se intensifică pe măsură ce durerea scade;

e.Durata ședinței nu va depăși 20 minute.

3.3.Terapia ocupațională

Este o metodă de reeducare activă care completează kinetoterapia folosind diverse activități adaptate la tipul de deficiențe motorii ale individului cu scop recreativ și terapeutic, ajutând bolnavul să folosescă mai bine mușchii rămași indemni și recuperând funcția celor afectați de boală, contribuind astfel la readaptarea funcțională la gesturile vieții curente.

Principalele efecte pe care le urmărim prin aplicarea terapiei ocupaționale sunt:●mobilizarea unor articulații și creșterea amplitudinii mișcărilor;●dezvoltarea forței musculare;●restabilirea echilibrului psihic (primirea pacientului și evaluarea lui;este cel mai important moment penru că de calitatea evaluarii depinde alegerea mijloacelor și aplicarea tratamentului);●etapa de tratament (asistența propriu-zisă).

3.4.Exerciții eficiente pentru PSH

Tehnica Neil-Ascher este un sistem modern , folosit în ultimul timp de tot mai mulți specialiști ,deoarece pune în aplicare tehnici ale masajului și inhibări profunde însoțite de metode coregrafice.În această tehnică punctele de plecare sunt apreciate ca fiind ,,pătrunderi,, în sistemul nervos central și măduva spinării ,această acțiune fiind datorată punctelor de plecare care sunt foarte dureroase iar stimularea acestora au repercursiuni profunde asupra sistemului nervos.Tehnica Neil-Ascher folosește reflexe autoimune însoțite cu punctele de plecare ,în mod special inhibare ,coordonare,neuroplasticitate,răspunsuri vegetative,relaxare postizometrică.Pentru periartrita scapula-humeraslă ,tehnica Neil-Ascher este o metodă dureroasă deoarece , în aceste cazuri , umărul este parțial sau total imobil.Primele ședințe ale tehnicii Neil-Ascher sunt însoțite de inflamație a rotatorilor,accentual punându-se pe îmbunătățirea mișcărilor.(Crețu-,2007,pg.95)

Metoda One-To-Zero .Această metodă a fost inițiată de Peter Thiel El în anul 2002 și a considerat este o metodă inovatoare îmbunătățită progresiv de calitățile existente.Folosită în scop terapeutic , în periartritra scapula humerală,metoda One-To-Zero are meritul de a figeneralizată .Metoda are câteva moment precise :segmental de manipulate trebuie început poziționat (,,punerea în poziție,,) în așa fel încât din acea poziție să permit mișcarea pasivă utilizată.De aici ,în mod pasiv,cu musculatura perfectă relaxată,segmental este mișcat de către kinetoterapeut ,până la limita maximă permisă de respective direcție de mișcare-aceasta este o ,, mobilizare ,,.Metoda One-To-Zero adduce țesuturile artiuculare și periarticulare la nivelul de tensiune (,,punerea în tensiune,,).

Terapia Shockwave este o tehnică modernă ce folosește undele de șoc eficient tratamentul durerilor cornice .Literatura de specialitate menționează faptul că unda de șoc are viteză mai mare decât viteza sunetului pentru a trece prin țesuturi.Pentru periartrita scapula-humerală avantajele acestei terapii sunt :●folosind această terapie , nu va fi nevoie de folosirea medicamentelor;●terapia este de scurstă durată –între 15-25 minute;●tratamentul nu este invaziv sau chirurgical;●crește mobilitatea si tratează cu ușurință durerile cronice;●eficiența este în 80-90 % din pacienții cu periartrita scapula-humerală.

Metode particulare ale recuperării umărului în periartrita scapulo-humerală

Umăr dureros acut:

●repaus al umărului cu sprijin în eșarfă al antebrațului ,în timpul ortostatismului,în ușoară abducție obținută cu ajutorul unei perini insinuate între braț și peretele toracic sau cu ajutorul unei altele metalice maleabile (care permite creșterea amplitudinii de abducție în funcție de progresul obținut de bolnav);în decubit sau în cursul nopții se păstrează aceeași postură de repaus în abducție (sprijinul în eșarfă nu mai este necesar);o pernă mică introdusă sub omoplat este favorabilă scăderii durerilor.Kineziterapia poate începe cu mobilizări pasive atunci când există încă dureri la mobilizare activă (acestea au și meritul că sporesc încrederea bolnavului în faptul că brațul poate fi mișcat);mobilizările active ajutate au de asemenea rol important în această fază în care mai persistă dureri la mobilizări active. (Figura 1) (A .Ionescu ,2000 ,pg.237)

Umărul blocat .Pune probleme deosebit de dificile de recuperare în sensul duratei tratamentelor și al complexelor de tratamente fizicale folosite,care sunt dominate net de kineziterapie (Fig.8 )Un loc important îl ocupă kineziterapia subacvală.În blocaje strânse este uneori necesar a se obține,înainte de inițierea kineziterapiei,o deblocare a umărului care se poate face sub anestezie,menținând amplitudinea obținută prin deblocare cu o atelă,care ulterior se scoate în timpul efectuării exercițiilor și se păstrează în repaus.

Ținând rulonul sprijinit de perete ,se execută mișcări de ridicare și coborâre ,prin alunecare Exercițiile active ocupă un loc mai mare,iar exercițiile cu contrarezistență se fac cu prudență.În cadrul activităților care se recomandă pentru menținerea sau ameliorarea abilității pentru gesturile vieții zilnice ,creșterea amplitudinii mișcărilor scapulo-humerale este foarte importantă pentru asigurarea deplasării gestuale a membrelor superioare.

Kinetoterapia umărului blocat începe de fapt prin kinetoprofilaxia lui:

-Postura corectă a umărului inflamat (umărul dureros acut, umărul acut kiperalgic) în abducție-rotație externă-flexie de braț;

-mobilizarea precoce și regulată a MS la cei predispuși să facă o periartrită (care au suferit un traumatism ,hemiplegici, coronarieni,operați pe membrul superior sau pe torace,etc);

-kinetoterapia corectă a umărului dureros simplu și a umărului mixt.

În ceea ce privește recuperarea mobilității ,kinetoterapia umărului blocat se suprapune celei indicate pentru umărul mixt ,cu următoarele particularități :

-deoarece umărul blocat are o evoluție lungă (uneori peste 8 luni),programul de kinetoterapie va trebui în așa fel alcătuit ,încât pacientul să-și poată executa exercițiile la domiciliu , controlul kinetoterapeutului făcându-se la intervale de 2-3 săptămâni;

-imobilizarea prelungită atrage scăderi importante ale forței musculare,motiv pentru care se va pune un accent deosebit pe exercițiile de creștere a forței ( prin izometrie și mișcări cu rezistență progresivă);

-aplicarea prelungită de căldură (inclusiv în axilă) înaintea începerii exercițiilor contribuie la obținerea unor rezultate și mai bune ale kinetoterapiei.

CAPITOLUL 4

ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA CERCETĂRII

4.1.Obiectivele cercetarii

Obiectivele acestei lucrări au importanță deoarece tratarea acestei afecțiuni trebuie să se realizeze printr-un ansamblu de metode active din ce în ce mai perfecționate , care vizează inițial menținerea și readucerea pacienților într-o stare fizică și psihică satisfăcătoare.La astfel de pacienți se impun o serie de exerciții în vederea unei recuperări cât mai eficiente .

Obiectivele urmărite au fost :

●Selectarea celor mai eficiente cazuri și stabilirea celor mai noi metode de evaluare funcțională ;

●Aplicarea programelor de tratament kinetoterapeutice specifice  pentru cazul prezentat ;

● Efectuarea explorărilor periodice,în vederea ameliorării durerilor ;

●Stabilirea strategiei de intervenție kinetoterapeutică, selectând mijloacele și metodele care influențează eficient recuperarea funcțională precoce ;

●Permanenta colaborare a kinetoterapeutului cu medicul specialist ,care a recomandat tratamentul medicamentos ;

●Evaluarea parametrilor funcționali , compararea lor ,înregistrarea și interpretarea rezultatelor obținute pentru a confirma sau infirma ipoteza stabilită .

●Prevenirea apariției recidivelor prin kinetoterapie secundară și terțiară și protejarea structurilor lezate prin programe kinetoterapeutice de întreținere.

4.2.Ipoteza cercetării

Lucrarea își propune să dovedească următoarele ipoteze:

1.În ce măsură aplicarea tratamentului precoce recuperator prin kinetoterapie asigură optimizarea rezultatelor și scurtarea timpului de refacere;

2.Dacă prin aplicarea unui program de recuperare, conceput special , putem obține o scurtare a timpului de tratament în periartrita scapulohumerală.

3.În ce măsură aplicarea precoce a tratamentului kinetoterapeutic poate influența evoluția parametrilor de mișcare (mobilitate, forță, stabilitate).

4.3.Scopul cercetării

Scopul studiului este compararea impactului a două programe de asistență medicală asupra parametrilor durere și self-controlului.Scopul fundamental a fost demonstrarea atât a importanței și eficienței pe care o deține introducerea și conceperea cât mai precoce a unui plan terapeutic complex în cadrul reabilitării pacienților cu durere,precum și implicațiile acestuia asupra self-controlului și calității vieții . Cu alte cuvinte scopul acestei lucrări a fost de a verifica ipotezele formulate pe baza rezultatelor obținute de a contribui la îmbunătățirea procesului recuperator în sensul reducerii timpului de recuperare și creșterea eficienței sale.Prin urmare scopul fundamental a fost dublu:

●alcătuirea unui model de evaluare clinico-funcțională;

●alegerea unui program terapeutic optim,bazat pe kinetoterapie;am încercat să stabilesc aportul exercițiilor kinetice aplicate precoce și correct pentru recuperarea acestui tip de patologie.

4.4. Metodele de cercetare

În vederea desfășurării cercetării, a acumulării datelor și prelucrării subiectului și interpretării rezultatelor care au condus la formularea unor concluzii finale, am folosit metode ca:

Metoda documentari teoretice .Documentarea teoretică a presupus căutarea resurselor bibliografice în care era tratată problema cercetată, consemnarea și selectarea lor, urmate de prelucrarea și interpretarea rezultatelor obținute.Din studierea surselor bibliografice, m-am informat despre efectele exercițiilor fizice asupra organismului, a modalităților de aplicare a acestora în scop terapeutic și recuperator precum și a diferitelor caracteristici prezentate periartrita scapulohumerală.

Metoda anchetei s-a desfășurat pe baza consultării fișei medicale al pacientului și a discuțiilor purtate cu personalul medical.Am folosit această metodă în scopul culegerii datelor necesare cunoașterii cât mai complexe a subiectului, în dinamica evoluției sale, și a decelării cauzelor care au generat afecțiunea. În cadrul acestei metode am folosit interviul anamnestic.Prin întrebări scurte și concise, clar orientate, am obținut date referitoare la antecedentele personale, hetero – colaterale, la condițiile de muncă și stilul de viață al pacientului. Am aflat de asemenea elemente legate de istoricul bolii, condițiile de debut și factorii ce au dus la apariția simptomelor, simptomele subiective și obiective ce au determinat prezentarea la medic, de diagnosticul stabilit, tratamentul prescris, de evoluția stării generale a pacientului. Tot prin folosirea interviului anamnestic am stabilit gradul, tipul și nivelul de efort la care apar simptomele și durerile.

Metoda observației a constituit una dintre metodele principale de investigație directă a realității, reprezentând punctul de plecare în obținerea materialelor faptice, concrete, care au constituit apoi baza analizei.Pe parcursul convorbirilor pe care le-am avut cu pacientul în timpul aplicării tratamentului, acesta fiind preocupat de relatarea simptomelor resimțite de el, am observat atent aspectul tegumentelor și mucoaselor, coloritul tegumentelor, integritatea sistemului osteoarticular, atitudinea generală a corpului în repaus.În timpul tratamentului am observat și m-am ghidat după reacțiile bolnavului la tratament. Am văzut dacă și cum se modifică frecvența respiratorie, frecvența cardiacă, culoarea tegumentelor (la nivelul feței), dilatarea pupilelor, reacțiile bolnavului la tratament.Examenul clinic general mi-a dat posibilitatea urmăririi stării aparatului respirator (frecvență respiratorie, dispnee), a aparatului cardio-vascular (frecvența cardiacă, tensiune arterială), a sistemului nervos, a orientării temporo – spațiale, a stării psihice, a gradului de cooperare, punctele dureroase resimțite de pacient la palparea diferitelor zone ale umărului.

Metode de măsurare (explorare și evaluare) .Cercetarea științifică este un demers care urmărește obiectivitatea tuturor momentelor sale, condiția obiectivării fiind măsurarea diferiților parametri ai subiecților supuși cercetării. Măsurarea reprezintă atribuirea de valori anumitor parametri, după anumite reguli, astfel încât relațiile numerice dintre aceștia să ofere informații cât mai complete despre obiectul/subiectul supus măsurării. În activitatea experimentală pe care am desfășurat-o am măsurat:

Inspecția s-a realizat prin observarea directă și atentă a pacientului, urmărind localizarea zonelor dureroase, suprafața cuprinsă de durere precum și cele care prezintă contracturi, intensitatea durerilor resimțite, repercusiunile pe care le exercită durerea asupra funcționalității generale ale umărului, asupra performanțelor fizice ale acestuia.

Palparea s-a realizat prin ușoare presiuni asupra anumitor zone, mușchi, puncte de stres.

Bilanțul funcțional: am urmărit dacă pacientul prezintă jenă în activitatea zilnică ( ridicat anumite greutăți pe umăr,pieptănat,spălat pe dinți,etc.În afară de acest lucru, la fiecare ședință am mai avut în vedere evaluarea următoarelor aspecte:

●Intensitatea durerii resimțită de pacient;

●Intensitatea durerii resimțite de pacient la activitățile zilnice

●Intensitatea durerii resimțite de pacient în momentul mișcării

Metoda interviului și convorbirii directe cu cadrele medicale și cu pacientul s-a desfășurat după un plan dinainte stabilit urmărind obținerea datelor necesare despre subiectul în cauză și evoluția lui precedentă cercetării.

Metoda experimentului a constat într-un sistem complex de cunoaștere a realității, caracterizat prin utilizarea raționamentului experimental ce a prelucrat atât fapte provenite din observație cât și din teste.Experimentul a presupus o stare activă a subiectului și a implicat o activare metodică orientată spre un scop precis de verificare a ipotezei.În cercetarea desfășurată am folosit experimentul de verificare a ipotezelor formulate, acesta fiind astfel organizat încât, în final, să ne dea posibilitatea atingerii scopului propus.

Metode de înregistrare, prelucrare și reprezentare grafică a datelor au urmărit stabilirea nivelului de abilitate ,consolidarea deprinderii mișcărilor și a gradul de abatere de la normal..Dintre tehnicile moderne de înregistrare folosite ca metode obiective și de susținere a conținutului cercetării și prezentarea lucrării am apelat la fotografiere surprinzând o serie de imagini reprezentând trăsături, stări ale subiectului într-un anumit moment sau în momente sucesive ale tratamentului.În urma adunării tuturor datelor necesare la începutul cercetării, a aplicării programelor de kinetoterapie am folosit în final metoda grafică pentru a scoate în evidență nivelul de la care s-a pornit cu studierea cazului și evoluția sa.

4.5. Desfășurarea cercetării

În cadrul cercetării am prezentat studiul unui pacient de 35 de ani , diagnosticat cu periartrită scapulohumerală umăr stg.Pacientul a efectuat tratament recuperator sub urmărirea personală și a echipei interdisciplinare din cadrul Spitalului de Recuperare și s-a derulat timp de 3 luni. Asistența medicală de recuperare a constat din 12 ședințe kinetice (antrenament fizic de 3 ori/săptămână ). Datele personale ale pacientului au fost culese din condica de consultații și foaia de observație aflate în arhiva spitalului.Au fost determinate frecvențele relative ale variabilelor înregistrate de studiu.Progresele înregistrate în terapia afecțiunii de care suferea pacientul ,m-a îndreptățit să fiu optimist (ă) ,mie personal revenindu-mi rolul hotărâtor în a conferi pacientului,supus cercetării ,o viață normală ,cu condiția să -i pun la dispoziție o terapie completă și complexă.Activitatea practică mi-a demonstrat influența nefavorabilă a periartritei scapulohumerală pacientului.În utilizarea și dozarea tehnicilor propuse în programul de recuperare am ținut cont de stadiul evolutiv ,forma clinică ,vârsta pacientului și gradul de alterare a stării generale,recuperarea presupunând obiective precise ,în realizarea cărora,s-a urmărit îmbinarea kinetoprofilaxiei cu kinetologia de recuperare ,mai ales în cazul instalării deficiențelor caracteristice bolii.În vederea întocmirii programului de recuperare ,dar și a urmăririi evoluției bolii și eficienței programului recuperator,am întocmit,pe baza manevrelor și metodelor de testare specifice ,fișa individuală,cu înregistrarea parametrilor obținuți.Metoda de lucru utilizată a constituit-o ședințele individuale de recuperare folosind tehnicile de recuperare cu un program zilnic ,la început mai redus,la sfârșitul primei săptămâni de recuperare ajungând la o durată de aproximativ 30 minute.Programul de recuperare propriu- zis a fost precedat de tehnici de relaxare și un program de gimnastică respiratorie ,care,de fapt ,au fost prezentate pe toată durata ședinței.Fiecare ședință ,la rândul său, a urmat după proceduri pregătitoare ca baia termală,numărul mediu al ședințelor ,efectuat de pacient fiind de 15.Condițiile de bază materială de care dispune spitalul ,unde s-a efectuat activitatea de recuperare sunt următoarele:●secție de electroterapie;●secție de kinetoterapie;●secție de masaj.

Modelul de evaluare clinico-funcțională a fost realizat prin parcurgerea următoarelor etape :etiopatogenică,clinică ,paraclinică și funcțională.Criteriile de includere au fost :

●durerea mecanică trenantă ala nivelul umărului stg.

●prezența semnelor inflamatorii la nivelul umărului stg.

●absența altor programe de reabilitare kinetice anterioare pentru statusul algo-disfunțional.Studiul s-a derulat timp de 3 luni.

La evaluarea etiopatogenică am luat în consideare pacientul ,în momentul unei noi experiențe dureroase.Aceste aspecte etiopatogenice au generat perturbări structurale și biomecanice,cu repercursiuni asupra funcționalității umărului.

●inspecție- s-a urmărit aspectul morfologic ,starea de nutriție,precum și formarea și dezvoltarea musculară;

●amplitudinea de mișcare și testing manual muscular- pentru toate mișcările în toate planurile ,active și pasiv ,apreciindu-se existența focarelor de mobilitate anormală.

Palparea – mi-a oferit informații asupra:punctele dureroase ,tonusul și troficitatea grupelor musculare,tulburări de sensibilitate superficială;gradul de suplețe;depistarea punctelor dureroase la presiune;depistarea diferitelor modificări de consistență a țesuturilor moi: hipotonia musculară, retracția tendinoasă.Prin anamneză s-a reușit stabilirea parametrilor durerii ,în contextul celorlalte suferințe pe care pacientul le-a prezentat. Ulterior ,am efectuat examenul obiectiv general apoi examenul obiectiv al umărului. Umărul a trebuit examinat în ansamblu ,fără a neglija nici o regiune a sa , cu pacientul în decubit dorsal ,ortostatism prin inspecție ( morfologia umărului ,tegumentele,masele musculare) și palpare ( temperatura locală,mobilizările pasive ).

Simptomele prezentate de pacient au fost : durere cu caracter cauzalgic, accentuate noaptea ,dureri persiste în special în timpul mișcării,diminuarea mișcării în activitățile zilnice.Acestui pacient i s-a recomandat începerea tratamentului recuperator .Parametrii studiați au fost durerea –scala VAS și scorul scalei ASES (Artriths Self-Efficacy Scale) pentru calitatea vieții.Aprecierea s-a realizat inițial și după un interval de 1 lună.După obținerea prin inspecție și palpare a datelor semiologice,examinarea elementelor aparatului mioartrokinetic a presupus obligatoriu testingul muscular manual (s-au testat inițial mușchii necesari mișcărilor membrelor superioare și bilanțul articular ( flexia,extensia ,rotația axială) .

Evaluarea paraclinică a constat din probele screening de laborator ,examinarea imagistică radiologică și RMN ,unde a fost strict necesară eliminarea altor suferințe. Atenția medicală complexă a umărului a urmărit obiective,componență și metodologie kinetică. Dintre aceste modalități de explorare,am derulat doar examinarea ecografică a umărului.

Evaluarea funcțională am realizat-o în conformitate cu clasificarea internațională ICF;pacientul a completat două scale de evaluare,inițial ( la momentul includerii programului de reabilitatre ,la un interval de 1 lună).Prezentarea parametrilor s-a făcut În funcție de:

1.Determinarea efectului antalgic am folosit Scala vizual analoga rezultatului VAS.Scala VAS pentru durere- a constat dintr-o linie orizontală pe care pacientul a întretăiat-o cu o linie verticală ( între 0-10) acolo unde a considerat că este gradul de durere pe care o acuza în momentul respectiv. (Tabelul nr.1)

Tabelul nr.1. Scala VAS

Ca urmare a evaluării pacientul a avut mobilitate redusă :●rotație externă-300● rotație internă-500● amplitudinea în abducția brațului-700●extensia brațului-100●flexia brațului-1000

Pe o scală a durerii de la 0 la 10, pacientul a menționat că are dureri constant .Evaluarea scalei durerii a fost de 9 ceea ce înseamnă că durerea era severă. Așadar pentru parametrul durerii am pus în evidență scala vizuală analogă ,cunoscută sub numele VAS.Cu ajutorul acestei scale pacientul și-a făcut evaluarea durerii cu o cifră ce a pornit de la 0 la 10:●0 –reprezintă absența durerii/////●10-durere de intensitate maximă

Răspuns Nu -0 puncte ////Da -1 punct

Notă :scorul total este suma punctelor obținute în urma răspunsurilor date de pacienți la cele 9 întrebări adresate

Astfel :Scorul maxim este 9 și Scorul minim este 0

În cazul pacientului supus cercetării ,s-au evidențiat ele trei momente ale evaluării,urmând a se face calculul mediei și intervalul de confidență.

2.Atenția medicală complexă a afecțiunilor umerilor a urmărit obiective,componență și tehnici ale masajului transversal profund.

3.Scala de evaluare ASES pntru aprecierea stării de bine ( tabelul 2)

Tabelul 2.Scala ASES

Tratamentul de reabilitare a pus accent pe menținerea poziției corecte a umărului înainte și după programul de kinetoterapie .

Obiectivele principale au fost:● combaterea durerii;●învățarea și adoptarea unor posturi corecte în viața zilnică și profesională,precum și îndepărtarea factorilor mecanici iritativi;●refacerea mobilității;●refacerea forței, stabilității și abilității;●îmbunătățirea performanțelor la exerciții fizice;●o bună inserție familială, socială și profesională.

Îmbunătățirea self-controlului și calitatea vieții.Pentru combaterea durerii s-au folosit următoarele mijloace medicamentoase:

♦masajul sedativ și procedure de electroterapie antalgică de joasă frecvență (TENS; curenți dinamici).Asuplizarea locală a zonelor cu rigiditate a fost blândă și riguros adaptată pacientului ,aceasta s-a realizat prin stretching și mobilizări active.Pentru tonifierea musculaturii s-a recurs la exerciții resistive cu obiecte tip halteră și exerciții izometrice.Reeducarea posturală s-a făcut în fața oglinzii și în diverse moment fără control prin: cunoașterea poziției defectuoase ,învățarea poziției corecte, susținerea acestora și folosirea lor în diferite activități .

Prezentarea fișei de evaluare

Prezentarea fișei măsurătorilor efectuate

La paplare s-a pus în evidență o durere localizată la nivelul umărului .Mobilizarea a pus în evidență semnul de raclare dureroasă.Au fost efectuate radiografii.Prima etapă recuperatorie s-a efectuează sub aparat gipsat, în perioada de imobilizare (perioadă stabilită de medicul specialist).

Program de kinetoterapie pentru etapa de imobilizare :În această perioadă am avut în vedere realizarea următoarelor obiective:•Asigurarea drenajului veno-limfatic (evitarea edemului);•Menținerea tonusului muscular pe membrul sănătos, iar pentru cel afectat creșterea tonusului muscular la nivelulumărului ;•Menținerea unei bune funcționalități a întregului corp.

Mijloace:Pentru asigurarea drenajului veno-limfatic s-au utilizat:posturi antideclive și gimnastică vasculară Bürger;gimnastică respiratorie abdominală (diafragmatică).

Mijloace:Pentru asigurarea drenajului veno-limfatic s-au utilizat:posturi antideclive și gimnastică vasculară Bürger;gimnastică respiratorie abdominală (diafragmatică).

Pentru menținerea tonusului muscular pe membrul sănătos s-au utilizat:gimnastică de activare a marilor funcții (digestive, circulatorii și respiratorii);mobilizări active, active cu rezistență pentru toate articulațiile libere;mobilizări active și active cu rezistență pentru membrele superioare.Program de kinetoterapie după suspendarea imobilizării

Etapa I .Obiective:•Evitarea edemului.•Combaterea contracturilor și retracturilor musculare. •Menținerea tonusului muscular.

Mijloace, metode și principii:•posturarea;•masajul membrului superior prin procedeele cunoscute asociate cu tehnica Cyriax pentru umărul dureros;•efectuarea gimnasticii Bürger;•aplicații de sulfat de magneziu (concentrația la un litru de apă) de 3 – 4 ori/zi;•dacă nu sunt fenomene inflamatorii se pot efectua procedee de termoterapie, crioterapie: dușuri subacvatice, băi galvanice cu sulf care pregătesc membrul inferior pentru inducție reciprocă;•tehnici de facilitare neuroproprioceptive.

Alunecarea posterioară a capului humeral:

-pacientul în poziție șezândă,cot flectat mult,braț flectat spre 900.Din spatele pacientului, asistentul apasă cu sternul pe scapulă.Mâinile reunite fac priză pe cot și împing humerusul în ax de la cot spre umăr.

Masaj transversal profund pe tendoanele subscapularului։●simntomatologie- durere la contracția rotatorilor interni atunci când cotul este flectat la 900 ,antebrațul se află în plan sagital și brațul este ținut vertical ;●am așezat pacientul cu cotul flectar la 900 ;pentru degajarea tuberozității ,am sugerat pacientului să lase brațul pe lângă corp ,în ușoară rotație externă.Scopul urmărit –am ținut cont de faptul că trohinul este un reper important situat în partea exterioară, drept pentru care am imprimat brațul pacientului efectuând mișcări de rotație în exterior și în interior.În momentul efectuării acestor mișcări ,poziția mea era în fața pacientului;●am masat cu policele contra sprijin cu celelalte degete condusă înainte și înapoi; ●pe o suprafață mare am executat de sus în jos masajul.Profunzimea leziunii a necesitat o presiune puternică ;ținând cont de faptul că mâinile mele sunt mici iar pacientul erau foarte musculos ,trebuie să menționez faptul că această tehnică a fost greu de realizat ;●tehnica masajului transversal profund pe tendoanele subscapularului a fost asociată cu relaxarea rotatorilor interni folosind metoda Kabat

Demonstrația nr.3. Masaj transversal profund pe tendoanele subscapularului

Masaj transversal profund pe tendoanele supraspinposului

●simptome existente-la adducția activă pacientul acuza durere mai accentuată ;semnul blocajului a fost dat la sfârșitul mișcărilor pasive de flexie ,când s-a constatat durere locală.

●pacientul a fost așezat cu brațul în retropulsie cu mâna la spate;scopul este de a evidenția durerea

●pentru evidențierea durerii ,am palpat spina omoplatului din interior spre exterior ,marginea externă a acromionului a fost masată ușor până în zona acromio-claviculară.

●în momentul efectuării tehnicii ,poziția mea era în spatele pacientului,masând oblic-lateral contra articulației trată;Cu indexul întărit de medius am masat contrasprijin cu policele.

●leziunea era de profunzime medie întânzându-se în exterior și în interior;Masajul l-am realizat din exterior spre interior și invers;presiunea a fost orientată de sus în jos și transversal pe suprafața tuberozității. Folosind această tehnică am încercat să pun problema unei tonifieri musculare a abductorilor în interiorul segmentului de contracție.

Demonstrația nr.4.

Masaj transversal profund pe tendoanele supraspinposului

În urma aplicării programului special conceput pentru leziune postraumatică ale plexului brachial,la nivelul extremității libere a umărului rezultatele obținute s-au înregistrat într-o perioadă mai scurtă de timp comparativ cu datele din literatura de specialitate.

Fișă de observație

Analiza cazuisticii aflată în tratament:Pacientul P.M. în vârstă de 35 de ani s-a prezentat la data 22.02.2018 cu diagnosticul de periartrită scapula humerală,umăr stg .La începerea tratamentului de kinetoterapie pacientul prezenta următoarele modificări locale:dureri moderate la nivelul umărului de valoare 5;tumefacția articulației scapuloumerale.Aceste tulburări s-au ameliorat în urma aplicării tratamentului recuperator complex kinetoterapeutic (crioscopie, mobilizări articulare, masaj) ortetic (purtarea susținătoarelor plantare) precum și fizioterapie.

Parametri biomecanici ai umărului

La aprecierea dinamicii membrului superior s-a remarcat:

•după înlăturarea durerii, dezvoltarea forței musculare a ajutat la creșterea stabilității articulare și abilității mișcărilor membrului afectat.Reintegrarea pacientului în activitatea socio-profesională s-a făcut cu ușurință deoarece deficitul funcțional a fost înlăturat. La sfârșitul tratamentului pacientul a fost instruit asupra programului de întreținere și de prevenire a recidivelor.

CAPITOLUL 5

REZULTATE ȘI DISCUȚII

Toate măsurile terapeutice sunt eficiente în ameliorarea parametrului de durere,dar măsurile kinetice asigură îmbunătățirea calității vieții ,cu impact pozitiv asupra statusului de self/control.Studiul derulat și prezentat a fost fundamentat pe aprecierea frecvent dezbătută în literatura medicală de specialitate ։ perturbarea în activitatea cotidiană, generează pierderea de energie și scăderea randamentului.După cum am menționat,am efectuat un studiu clinic pe un pacient în vârstă de 35 de ani care a fost diagnosticat cu periartrit[ scapulohumerală stg. ,după ce acesta s-a prezentat inițial la cabinetul medical pentru dureri persistente la nivelul umărului.Alcătuirea studiului s-a fundamentat pe obținerea consimțământul pacientului de a participa la activitatea de cercetare medicală.Criteriile de includere au fost:

●durerea mecanică,trenantă;●absența altor afectări ale umărului ,cu excepția tulburărilor de postură funcțională;●prezența semnelor inflamatorii;●prezența altor afectări ale umărului

Menționez că pacientul a acceptat să efectueze exercițiile kinetice pentru corectarea statusului algo- disfuncțional umeral.Așa cum este precizat în literatura de specialitate,programul kinetic adaptat în periartrita scapula-humerală are un rol deosebit de important în controlul parametrului durere și a self-controlului ,cu impact favorabil direct asupra calității vieții .Am constat că valorile medii ale celor două scale studiate au avut o evoluție favorabilă .Nu au existat diferențe semnificative între valorile medii ale celor două scale .Scorul mediu al scalei VAS s-a ameliorat cu peste 30 % rezultatele precizate au fost confirmate prin aspectul histogramelor obținute când am efectuat curba de regresie pentru parametrul durere , pentru fiecare dintre ele .Atât corelația (R) cât și predictivitatea (R pătrat) au avut o semnificație statică mai bună.În ceea ce privește ameliorarea scorul scalei ASES am constat că procentul a fost relativ egal ,cu ușoară superioritate.

Valorile medii ale durerii

Valorile medii inițiale și finale ale celor două scale VAS și ASES ,confirmând efectul favorabil complex al asocierii programului kinetic în periartrita scapulo-humerală =exprimată în lunile de zile și tulburarări funcționale , s-a diminuat.Nu este posibilă o postură adecvată a trunchiului dacă aferentarea de la propioceptori la mușchi,tendoane,articulații nu se transmite și se prelucrează corect în sistemul nervos,cu elaborarea eferențelor la periferie și obținerea unui tonus muscular adecvat pentru pozițiile corecte în diferite circumstanțe biomecanice .Prin programul kinetic derulat se refac aceste aspecte ale unității morfofuncționale neuro-mio-artro-kinetice.Educarea funcției de atitudine se bazează pe două principii sau căi aflate în strânsă corelație =reflexul de atitudine există doar dacă musculatura are tonus normal, iar musculatura nu asigură o atitudine corectă fără educarea reflexului de atitudine.

Compararea rezultatelor (inițială și finală ).Aspecte privind dinamica generală a evoluției pacientului.În urma aplicării programelor individuale de tratament a testărilor și observațiilor periodice efectuate s-au putut remarca următoarele:

●Din punct de vedere al tonifierii grupelor musculare hipotone s-a constat îmbunătățirea forței musculare.

●Pentru mușchii necesari mișcărilor umărului evoluția a fost concordantă cu cea a altor mușchi în limite ușoare inferioare.

●Mobilitatea umărului s-a normalizat iar cea anormală s-a ameliorat semnificativ .

●O bună evaluare a disfuncționalității mioartrokinetice ne conduce la selectarea celor mai bune mijloace pentru obținerea refacerii și reintegrării socio-profesionale a pacientului studiat;

●Pacientul a colaborat activ la desfășurarea tratamentului, menținând în continuare practica la domiciliu a programelor de recuperare fixate; a putut înregistra, în final, o refacere cât mai apropiată de valorile normale ale funcționării umărului și implicit a membrului superior;

●Urmărindu-se ca obiective principale reeducarea mobilității și forței musculare am putut evalua că pacientul studiat s-a refăcut în proporție de 85 – 100 % .

●Mijloacele kinetoterapeutice folosite în timpul programului de recuperare trebuie selectate în funcție de obiectivele etapei de tratament și reacția de răspuns a pacientului la aplicarea lor;●Ședințele de tratament trebuie să aibă un caracter permanent de reeducare a funcțiilor diminuate în urma afectării zonei implicate în periartrita scapulohumerală care să asigure pacientului integrarea cât mai completă.

Programele de recuperare concepute au contribuit la:•scăderea valorilor durerii; •accelerarea resorbției proceselor inflamatorii;•refacerea forței și rezistenței musculare; •refacerea controlului motor și a abilității membrului afectat;

●Procedeele și metodele incluse în programul de recuperare care au fost cotate ca valoare în obținerea rezultatelor au fost:•crioterapia, în cursul zilei pentru efectele sale antalgice și antiinflamatorii;•electroterapia pentru combaterea edemelor și durerii; •tehnica Cyriax pentru diminuarea punctelor dureroase;

Revenirea în activitatea socio-profesională a pacientului cu periartrita scapulo-humerală stg.trebuie făcută când:•există o amplitudine a mișcării de 85 – 100 %;•o restabilire a forței musculare în valoare de 4 – 5 deci 85 – 100 %;•readaptarea la mișcările normale va fi maximă.Pentru exercițiile de reeducare propriu – zise, a fost vorba de mobilizări active reprezentând sinteze ale mai multor mișcări analitice.În sectorul extrem al amplitudinii mișcării respective s-a putut menține contracția 2-3 secunde .Combinațiile diverselor mișcări analitice au permis o varietate de exerciții reeducative.De la începerea primelor ședințe de recuperare ,pacientul a simțit o ameliorare a durerilor ,suportabilitate crescută în realizarea activităților.Până la finalizarea tratamentului recuperator ,starea pacientului s-a îmbunătățit.Durerea s-a diminuat. Pacientul acuză dureri ușoare în funcție de temperatură sau în cazul când suprasolicită membrul superior stg..Mobilitatea membrului superior stg.a cresut ,astfel încât :●la finalul tratamentului flexia era de 1800;●rotația internă 700;●rotație externă-750;● adducția -1650;●extensia -450.Stabilitatea și forța membrului superior au crescut astfel încât la sârșitul programului pacientul a reușit să aibă un control asupra mișcărilor.Tratamentul de recuperare s-a efectuat zillnic pe toată perioada spitalizării , cu recomandarea de a continua și după externare.

Efectele tratamentuluie recuperare a umărului cu periartrita scapulo-humerală au fost de activare circulatorie,troficitate,contracturare , sedare.Concluziile la care s-a ajuns în urma efectuării cercetării precum și confirmării ipotezei de la care s-a pornit constituie un exemplu ce demonstrează faptul că, kinetoterapia este mijlocul de tratament fizical ce nu poate fi înlocuit de către alt mijloc recuperator el ocupând un loc central în recuperarea funcției pierdute .

CONCLUZII

Ca o concluzie la cele relatate în această lucrare trebuie menționat faptul că principiile și obiectivele tratramentului kinetic aplicat în periartrita scapula-humerală , are un rol bine definit pentru recuperarea pacientului. O altă mențiune care trebuie făcută este aceea că în raport cu , cauza și modul de evoluție, pot apare mai multe deficiențe funcționale de intensități diferite, care singure sau asociate, pot constitui condiții de încadrare în invaliditate sau să conducă la o schimbare a locului de muncă.În deficiențele umărului, în sensul că bolnavul cu periatrită scapulohumerală poate face mișcări cu greutate,performanțele de mobilitate sunt permanent scăzute ca forță și precizie,ceea ce înseamnă că pe lângă medicație, se impune și un amplu program de kinetoterapie, care să îmbunătățească condiția acestuia.Deficiențele funcționale la unii bolnavi cu periatrită scapulohumerală pot fi:

I.Deficiențe funcționale accentuate:● deficiență de mișcare în sensul că bolnavul poate mișca umărul cu mare dificultate prin forță proprie;● deficiență de manipulare, în sensul imposibilității efectuării eficiente a oricărei gestualități ;● dureri continue sau în crize, cu frecvență medie (tip cauzalgie) rezistente la tratament, care împiedică efectuarea activității profesionale.

II.Deficiențe funcționale:● deficiență de manipulație totală sau parțială.La toate acestea, tratamentul de recuperare, are un rol bine definit pentru sănătatea bolnavului.La toate acestea, recuperarea integrată în terapia simptomatică , a avut un rol bine definit pentru sănătatea bolnavului.

Prin urmare :

Cu ajutorul recuperării am reușit menținerea în activitatea profesională cât mai deplină a pacientului avut sub observație;Am reușit să ameliorez performanțele funcționale ale articulațiilor indemne și ameliorarea parametrilor funcționali ai articulațiilor prinse ( redori articulare, hipotonii și hipotrofii musculare) iar ,în câteva cazuri am reușit să încetinesc evoluția afecțiunilor existente.Am insistat asupra importanței și eficienței recuperării în stadiul clinico-evolutiv al bolii , durerea și discomfortul articular provocate de periartrita scapula-humerală fiind cele care au stat la baza orientării intensității mobilizării articulare,apariția acestora relevându-ne că programul executat este adecvat.

BIBLIOGRAFE

Victor Papilian,-Anatomia omului ,vol.I,Editura Medicală,București,1999

Ion Stroescu ,Mihai Negoescu,Marieta Stoicescu,Gizela Drafta-Recuperarea funcțională în practica reumatologică,Editura Medicală,București,2000

Anghel Diaconu – Manual de tehnică terapeutică a masajului , Editura Medicală , București 2001

Anghel Diaconu -Kinetoterapie ,Editura Polirom,București ,2009

Conf.Univ.Dr.Antonela Crețu-Ghid clinic terapeutic fizical și kinetic,Editura Polirom,București,2007

Ion Stroescu Mihai Negoescu-Recuperarea funcțională,Editura Alnn, București,2008)

Kiss, I.,- Fiziokinetoterapia si recuperarea medicală , Editura Medicală, București, 1999

Popescu, R., Bighea, A. -Notiuni practice de medicina recuperatorie, Editura Agora, Craiova ,1997

Revista română de kinetoterapie ,Nr.7/2009-Editura Federația Română a asociațiilor de C.F.M. și kinetoterapie

Nica A.-Compendiu de medicină fizică de recuperare- Editura Universală Carol Davila,București,1992

Sbenghe T.-Bazele teoretice și practice ale kinetoterapiei,Editura Medicală,București,1996

Sbenghe T-Kinetoterapia profilactică,terapeutică, Editura Medicală,București,1987

=== 47e3bcc7d27093ba05da4ad01e80e90c8b434751_584947_2 ===

FACULTATEA SPIRU HARET

SPECIALIZAREA:KINETOTERAPIE ȘI MOTRICITATE SPECIALĂ

PERIARTRITA SCAPULOH-UMERALĂ

PROFESOR COORDONATOR ABSOLVENTĂ

2018

FACULTATEA SPIRU HARET

PERIARTRITA SCAPULOH-UMERALĂ

PROFESOR COORDONATOR ABSOLVENTĂ

2018

CUPRINS

CAP. 1.ACTUALITATEA TEMEI

Motivarea alegerii temei …………………………………………………………………………..1

CAP. 2.ANATOMIE ,BIOMECANICĂ

2.1.Anatomia articulației umărului………………………………………………………………..2

2.2.Particularități biomecanice ale umărului ……………………………………………………..3

2.3. Evaluarea mio-articulară a umărului…………………………………………………………………………….4

2.4.Periartrita scapulohumerală …………………………………………………………………………………………6

CAP.3.TRATAMENTUL ȘI PROGRAMUL KINETIC AL

PERIARTRITEI SCAPULOHUMERALE

3.1.Electroterapia…………………………………………………………………………………13

3.2.Masajul articulațiilor umărului ……………………………………………………………..15

3.3.Terapia ocupațională………………………………………………………………………… 17

3.4.Exerciții eficiente pentru PSH………………………………………………………………. 17

CAP. 4 .ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA CERCETĂRII

4.1.Obiectivele cercetarii…………………………………………………………………………20

4.2.Ipoteza cercetării……………………………………………………………………………..21

4.3.Scopul cercetării ……………………………………………………………………………..22

4.4. Metodele de cercetare ………………………………………………………………………22

4.5. Desfălurarea cercetării………………………………………………………………………25

CAP. 5 .REZULTATE ȘI DISCUȚII …………………………………………………………33

Concluzii………………………………………………………………………………………… 36

Bibliografie ………………………………………………………………………………………37