Performanta Manageriala Si Asigurarea Calitatii Produselor LA Sc Rom Trading Company Srl Targu Frumos

PERFORMANȚA MANAGERIALĂ ȘI ASIGURAREA CALITĂȚII PRODUSELOR LA SC ROM TRADING COMPANY SRL TARGU FRUMOS

CUPRINS

Introducere

Capitolul 1. Fundamentele teoretice privind calitatea

1.1.Conceptul noțiunii de calitate

1.2. Formele calității

1.3. Caracteristicile calității

1.4. Factorii care influențează calitatea

1.5. Funcțiunile calității

Capitolul 2. Managementul calității

2.1. Concept, misiune, cultură organizațională

2.2. Principiile managementului calității

2.2.1. Focalizarea către client

2.2.2. Leadership

2.2.3. Implicarea personalului

2.2.4. Abordarea bazată pe proces

2.2.5. Abordarea sistematică a managementului

2.2.6. Îmbunătățirea continuă

2.2.7. Argumentarea cu date și informații a deciziilor

2.2.8. Relații reciproc avantajoase cu furnizorii

2.3. Managementul calității totale

2.4. Sistemul HACCP

Capitolul 3. Indicatorii calității produselor de origine animală

3.1. Indicatorii calității produselor din carne

3.1.1. Însușirile organoleptice ale cărnii

3.1.2. Însușirile fizico-chimice ale cărnii

3.2. Condiții tehnice de calitate ale cărnii de pasăre

Capitolul 4. Managementul calității produselor din carne de pui la

SC ROM TRADING COMPANY SRL Targu Frumos

4.1. Date generale privind SC ROM TRADING COMPANY SRL Targu Frumos

4.1.1. Localizarea, geomorfologia și tipografia

4.2. Structura organizatorică

4.2.1. Secțiile de producție

4.3. Descrierea fluxului tehnologic de abatorizare

4.3.1. Recepția cantitativă a materiilor prime

4.3.2. Agățarea puilor pe conveier

4.3.3. Asomarea. Sacrificarea. Sângerarea. Opărirea

4.3.4. Deplumarea

4.3.5. Finisarea intermediară

4.3.6. Secționarea pielii gâtului

4.3.7. Tăierea ghearelor și a gâtului

4.3.8. Prelucrarea finală

4.3.9. Răcirea carcaselor de pui eviscerate

4.3.10. Zvântarea

4.3.11. Ambalarea. Tranșarea. Dezosarea

4.3.12. Etichetarea și marcarea produselor

4.3.13. Refrigerarea

4.3.14. Congelarea

4.3.15. Depozitarea

4.3.16. Transportul și livrarea produselor

4.4. Evaluarea calității din punct de vedere fizico-chimic și microbiologic

la nivelul SC ROM TRADING COMPANY SRL Targu Frumos

4.5. Caracteristicile de calitate ale produselor din carne de pui la nivelul

SC ROM TRADING COMPANY SRL Targu Frumos

4.6. Metode de urmărire a parametrilor calității produselor din carne de

pui la SC ROM TRADING COMPANY SRL Targu Frumos

4.7. Baza materială care asigură controlul calității

la SC ROM TRADING COMPANY SRL Targu Frumos

4.8. Aspecte manageriale privind asigurarea calității la nivelul firmei

4.8.1. Strategii de creștere a calității în conformitate cu standardele

U.E.

4.9. Politica privind calitatea

4.10. Aplicarea sistemului H.A.C.C.P. la nivelul SC ROM TRADING COMPANY SRL Targu Frumos

4.10.1. Metode de lucru aplicate

4.10.2. Arborele de decizie pentru identificarea CCP-urilor pe fluxul

tehnologic

4.10.3. Arborele de decizie pentru identificarea CCP-urilor la

materia primă

4.10.4. Arborele de decizie pentru identificarea CCP-urilor în cazul

microorganismelor periculoase

4.10.5. Riscurile potențiale și factorii de risc

4.10.6. Analiza pericolelor

4.10.7. Determinarea CCP-urilor pe fluxul tehnologic

4.10.8. Planul H.A.C.C.P.

4.11. Crearea unei culturi organizaționale privind asigurarea calității și

folosirea sistemului de valori

Capitolul 5. Rezultatele economice și estimarea costurilor la

SC ROM TRADING COMPANY SRL Targu Frumos

5.1. Rezultatele economice ale firmei

5.2. Estimarea costurilor calității la nivelul firmei

5.2.1. Costurile totale privind calitatea

5.3. Analiza SWOT privind calitatea la nivelul SC ROM TRADING COMPANY SRL Targu Frumos

Concluzii și propuneri

Bibliografie

INTRODUCERE

Realitățile lumii contemporane, după o perioadă relativ lungă, de peste 50 de ani, evidențiază o evoluție deosebit de dinamică atât din punct de vedere politic cât și economic.

Din punct de vedere politic anii 1990 au marcat declinul și, practic, eșuarea sistemului comunist, în special datorită enormului decalaj economic față de sistemul capitalist.

Centralizarea excesivă a elementelor de decizie în toate domeniile vieții sociale și, în special în domeniul economic, s-a dovedit deficitară, greoaie și neproductivă. Ca urmare, un număr mare de țări care au experimentat sau au fost nevoite să experimenteze, modelul economic comunist au fost forțate, sub presiunea puternică a întregii societăți, să recunoască falimentul acestuia și, ca urmare, au trebuit să treacă de la reconversia acestuia la un nou sistem (13).

Tranziția la o astfel de organizare a presupus și presupune și în continuare, foarte multe probleme de rezolvat, pentru care se caută diferite soluții. Dificultățile tranziției sunt accentuate de caracteristicile acestei perioade când, pe plan mondial, tabloul economic evidențiază o diversitate și înnoire rapidă a ofertei de mărfuri, realizată sub impactul progreselor revoluționare ale științei și tehnicii și o creștere serioasă a competiției interne și externe, deoarece tot mai multe organizații preiau și practică comerțul liber și politici industriale noi (13).

Și în țara noastră se găsește în această categorie, sfârșitul de secol găsind întreaga societate românească sub semnul unei încrâncenate lupte pentru recuperarea decalajului care s-a creat în această perioadă istorică față de alte țări europene și din alte părți ale lumii.

Făcând o analiză a evoluției principalilor factori ai competitivității se pot evidenția următoarele ( 16):

– până în anul 1980, prețul produselor a continuat să fie un factor de competitivitate, realizat în această perioadă pe seama automatizării producției, reducându-se deci cheltuielile legate de manoperă și crescând, în același timp, productivitatea muncii;

– după anul 1980 apar doi noi factori importanți de competitivitate, și anume, calitatea produselor și, respectiv, capacitatea de adaptare la cerințele pieței. În condițiile unei puternice intensificări a concurenței au crescut exigențele clienților și, ca urmare, în aceste condiții, au rezistat doar acele organizații care au putut asigura flexibilitatea necesară pentru satisfacerea cerințelor consumatorilor privind structura sortimentală și specificațiile sporite cerute produselor.

O organizație este cu atât mai competitivă, cu cât calitatea produsului este mai bună, activitatea industrială mai eficientă, personalul mai bine pregătit și mai angajat în procesul muncii, activitatea comercială și financiară, ca de altfel și celelalte activități, desfășurate pe principiul „ just in time”, iar asigurarea și permanetizarea competitivității reprezintă obiectivul de bază al oricărui model de management.

Orice organizație mică sau mare, de stat sau privată, producătoare de bunuri sau prestatoare de servicii poate fi competitivă numai dacă produce, vinde și câștigă în urma actului de vânzare.

Calitatea produsului este un factor major ce intervine și perturbează, chiar împiedică activitatea unei organizații. Produsul fabricat are șansa să fie vândut cu atât mai mult cu cât reușește să ofere utilizatorului serviciile pe care acesta le dorește, dar și la un nivel calitativ convenabil.

Produsul poate aduce un câștig dacă prețul pe care este dispus să-l accepte este suficient de mare comparativ cu costul realizării / vânzării produsului.

Calitatea este poate cea mai importantă problemă în planificarea strategică. O orientare strategică către calitate va genera creștere, va conduce la avantaj competitiv și va contribui la profitabilitatea organizației.

„Fără calitate nu există vânzări.Fără vânzări nu există profit. Fără profit, o afacere nu poate supraviețui”.

În lucrarea de față ne-am propus ca pornind de la analiza situației existente la S.C. AVICOLA. Targu Frumos să elaborăm un studiu de caz privind nivelul de calitate atins de aceasta, în vederea identificării strategiilor și a mijloacelor necesare, menite să asigure niveluri de calitate la standardele Uniunii Europene.

CAPITOLUL 1

FUNDAMENTELE TEORETICE PRIVIND CALITATEA

1.1. Conceptul noțiunii de calitate

Preocuparea pentru calitatea produselor realizate este străveche , începuturile înfiripării în conștiința oamenilor, a semnificației utilității obiectivelor utilizate datând din perioada timpurie a epocii primitive.

Noțiunea de „ calitate” a fost utilizată tocmai pentru a desemna acest „ fel de a fi”, plecându-se de la latinescul „ qualitas” în traducere „ proprietate” sau „ fel de a fi”. În sensul cel mai larg, felul de a fi poate fi bun sau rău, punându-se în continuare problema de a stabili „cât de bun”, în primul caz și a măsurii în care se îndepărtează de nivelul minim acceptabil, în al doilea caz (9).

În dicționarul explicativ al limbii române, calitatea este definită ca reprezentând totalitatea însușirilor și laturilor esențiale în virtutea cărora un lucru este ceea ce este, deosebindu-se de celelalte lucruri, iar mai departe se arată : caracteristică pozitivă, însușire bună. Din definiție rezultă că numai însușirile și laturile esențiale ale unui lucru conferă acestuia atributul de calitate. Calitatea unui lucru nu poate fi, evident, decât pozitivă (14).

Calitatea este o noțiune complexă și din această cauză nu întâlnim nici în literatura de specialitate o definiție unică, riguroasă a noțiunii. Mai mult, noțiunea este utilizată în mai multe domenii cu înțelesuri diferite. Sensul acesteia diferă, în primul rând, după domeniul în care este utilizată: economie, filozofie, logică (9).

Privită din sfera economicului, calitatea trebuie legată de valoarea de întrebuințare.

Întrucât unitatea unui lucru nu poate exista în afara lui, ci este legată de corpul material al acestuia, rezultă că valoarea de întrebuințare apare ca unitate a lucrului și a utilității lui.

Noțiunea de calitate este o categorie filozofică prin care se desemnează produsul, măsura în care el satisface necesitățile societății ca rezultat al performanțelor tehnico-economice și estetice, a gradului de utilitate și eficiență economică pe care le asigură.

În logică, noțiunea este utilizată drept criteriu de clasificare a propozițiilor categoriale, în raport cu care întâlnim propoziții afirmative și respectiv propoziții negative.

Calitatea produselor reprezintă totalitatea proprietăților unui produs, măsura în care el satisface necesitățile societății ca rezultat al performanțelor tehnico-economice și estetice, a gradului de utilitate și eficiență economică pe care le asigură.

În vorbirea curentă se întâlnește noțiunea de calitate a produselor alături de cea de calitate a producției. Aceste două noțiuni se întrepătrund, dar nu reflectă același lucru.

Noțiunea de calitate a producției are o sferă mult mai largă decât calitatea produselor. Ea reflectă calitatea întregului proces de producție, nivelul de organizare a producției și a muncii.

Așa după cum produsele sunt rezultatul final al proceselor de producție, calitatea produselor reflectă expresia finală a calității producției.

Calitatea este o noțiune cu caracter dinamic. Dacă un anumit produs se încadrează în parametrii de calitate la un moment dat, peste o anumită perioadă, când intervin schimbări în tehnica și tehnologia de producție, vechiul produs nu mai corespunde noilor exigențe. De aceea, asistăm la o reînnoire permanentă a calității produselor, ritmul de reînnoire fiind mult mai accelerat în ultima perioadă de timp. Caracterul dinamic al calității produselor caracterizează atât produsele destinate consumului productiv cât și pe cele destinate consumului populației.

Din punct de vedere al agriculturii, calitatea produselor agricole este redată prin ansamblul de însușiri fizice, chimice, organoleptice conservate de propria bază genetică și proprietățile dobândite în procesul de producție în funcție de condițiile agropedo-climatice și manifestate în procesul de consum productiv sau neproductiv prin eficiența lor sociiința oamenilor, a semnificației utilității obiectivelor utilizate datând din perioada timpurie a epocii primitive.

Noțiunea de „ calitate” a fost utilizată tocmai pentru a desemna acest „ fel de a fi”, plecându-se de la latinescul „ qualitas” în traducere „ proprietate” sau „ fel de a fi”. În sensul cel mai larg, felul de a fi poate fi bun sau rău, punându-se în continuare problema de a stabili „cât de bun”, în primul caz și a măsurii în care se îndepărtează de nivelul minim acceptabil, în al doilea caz (9).

În dicționarul explicativ al limbii române, calitatea este definită ca reprezentând totalitatea însușirilor și laturilor esențiale în virtutea cărora un lucru este ceea ce este, deosebindu-se de celelalte lucruri, iar mai departe se arată : caracteristică pozitivă, însușire bună. Din definiție rezultă că numai însușirile și laturile esențiale ale unui lucru conferă acestuia atributul de calitate. Calitatea unui lucru nu poate fi, evident, decât pozitivă (14).

Calitatea este o noțiune complexă și din această cauză nu întâlnim nici în literatura de specialitate o definiție unică, riguroasă a noțiunii. Mai mult, noțiunea este utilizată în mai multe domenii cu înțelesuri diferite. Sensul acesteia diferă, în primul rând, după domeniul în care este utilizată: economie, filozofie, logică (9).

Privită din sfera economicului, calitatea trebuie legată de valoarea de întrebuințare.

Întrucât unitatea unui lucru nu poate exista în afara lui, ci este legată de corpul material al acestuia, rezultă că valoarea de întrebuințare apare ca unitate a lucrului și a utilității lui.

Noțiunea de calitate este o categorie filozofică prin care se desemnează produsul, măsura în care el satisface necesitățile societății ca rezultat al performanțelor tehnico-economice și estetice, a gradului de utilitate și eficiență economică pe care le asigură.

În logică, noțiunea este utilizată drept criteriu de clasificare a propozițiilor categoriale, în raport cu care întâlnim propoziții afirmative și respectiv propoziții negative.

Calitatea produselor reprezintă totalitatea proprietăților unui produs, măsura în care el satisface necesitățile societății ca rezultat al performanțelor tehnico-economice și estetice, a gradului de utilitate și eficiență economică pe care le asigură.

În vorbirea curentă se întâlnește noțiunea de calitate a produselor alături de cea de calitate a producției. Aceste două noțiuni se întrepătrund, dar nu reflectă același lucru.

Noțiunea de calitate a producției are o sferă mult mai largă decât calitatea produselor. Ea reflectă calitatea întregului proces de producție, nivelul de organizare a producției și a muncii.

Așa după cum produsele sunt rezultatul final al proceselor de producție, calitatea produselor reflectă expresia finală a calității producției.

Calitatea este o noțiune cu caracter dinamic. Dacă un anumit produs se încadrează în parametrii de calitate la un moment dat, peste o anumită perioadă, când intervin schimbări în tehnica și tehnologia de producție, vechiul produs nu mai corespunde noilor exigențe. De aceea, asistăm la o reînnoire permanentă a calității produselor, ritmul de reînnoire fiind mult mai accelerat în ultima perioadă de timp. Caracterul dinamic al calității produselor caracterizează atât produsele destinate consumului productiv cât și pe cele destinate consumului populației.

Din punct de vedere al agriculturii, calitatea produselor agricole este redată prin ansamblul de însușiri fizice, chimice, organoleptice conservate de propria bază genetică și proprietățile dobândite în procesul de producție în funcție de condițiile agropedo-climatice și manifestate în procesul de consum productiv sau neproductiv prin eficiența lor socială.

O altă definiție redă calitatea ca fiind expresia gradului de utilitate socială a produsului, măsura în care prin ansamblul caracteristicilor sale tehnico-funcționale, psiho-senzoriale și al parametrilor economici satisface nevoia pentru care a fost creată și respectă restricțiile impuse de interesele generale ale societății privind eficiența social-economică, protecția mediului natural și social.

Calitatea produselor alimentare reprezintă o noțiune complexă, care înglobează o triplă calitate: inocuitate, valoare nutritivă și calitate senzorială.

Toate aceste definiții recurg la un element rezultat de măsurare pentru definirea calității, deci definesc noțiunea printr-un indicator – nivelul calității – rezultat dintr-o comparație sau din calcule.

La nivel internațional, în mod oficial, calitatea este reglementată de standarde, având denumirea de ISO. Legislația din țara noastră și din alte țări protejează consumatorii împotriva calității inferioare a produselor care afectează negativ sănătatea oamenilor și animalelor, calitatea mediului ambiant.

1.2. Formele calității

Calitatea este o categorie tehnico-economică complexă, această însușire fiindu-i conferită de funcțiile pe care le are și de marea diversitate a caracteristicilor și a bunurilor care contribuie la realizarea acestor funcții. De aici și o mare diversitate a formelor și ipostazelor calității (9).

a) În primul rând, în funcție de caracteristicile avute în vedere, calitatea poate fi parțială sau integrală.

Calitatea parțială se referă la o caracteristică sau un grup de caracteristici și poartă denumiri specifice precum: viteză, randament, putere, consum specific când se referă la o caracteristică analitică sau calitate tehnică, socială, economică, de protecție a mediului, estetică, când se referă la grupe mari de subgrupe de caracteristici.

Calitatea integrală sau globală a unui produs cuprinde toate grupele de caracteristici și întreaga viață a produsului.

În funcție de etapa sau stadiul în care se află produsul întâlnim:

– calitatea de concepție, numită și calitate proiectată, precisă sau potențială;

– calitatea de conformanță, care reflectă măsura în care produsul realizat corespunde cu proiectul, standardele sau normele ;

– calitatea realizată, care reflectă măsura în care masa de produse sau servicii realizate corespunde cu nivelurile proiectate, cu standardele sau cu cerințele consumatorilor;

– calitatea în utilizare, reflectată de măsura în care utilizatorii sunt satisfăcuți de caracteristicile produsului.

c) Dacă ne referim la un produs avem:

– calitatea unui exemplar de produs numită și calitate individuală sau integrală;

– calitatea medie a produsului, calculată pe baza eșantionului, lotului sau întregii producții realizate din sortimentul respectiv.

d) După clasa de calitate, în cazul produselor realizate pe clase, întâlnim diferențe exprimate prin cifre sau calificative. Diferențieri pe clase de calitate întâlnim în special în cazul unor bunuri de consum sau în cazul serviciilor.

Clasa de calitate reprezintă un calificativ pentru o categorie de produse aparținând aceluTargu Frumos sortiment, proiectate sau realizate pentru o anumită destinație, din anumite materiale, printr-un anumit proces tehnologic, având valorile caracteristicilor cuprinse între anumite limite precizate convențional.

Aceasta reflectă o diferență prestabilită sau recunoscută în ceea ce privesc cerințele.

Numărul și denumirea claselor de calitate diferă în funcție de natura produsului sau serviciului. Astfel, în industria ușoară bunurile se împart în clasele de calitate: standard, superioară, extra și lux sau calitatea I, II, III. Pentru produsele alimentare se utilizează de regulă trei clase de calitate: de larg consum, superioară și specialitățile.

Într-o clasă de calitate pot fi incluse produsele sau serviciile proiectate și realizate în raport cu cerințele clasei, dar și produse proiectate pentru o clasă superioară care din diferite motive nu întrunesc condițiile pentru clasa proiectată.

e) În raport cu inspecția sau controlul calității întâlnim: calitate tolerată, situată între anumite limite și calitate acceptată determinată de limitele între care trebuie să se situeze caracteristicile de calitate.

f) În relațiile furnizor-beneficiar întâlnim și noțiunile de calitate contractată dată de prevederile contractului și calitate livrată rezultată pe baza măsurării produselor livrate.

1.3. Caracteristicile calității (9)

Caracteristicile de calitate, numite în merceologie și proprietăți ale mărfurilor, sunt de o mare diversitate și pot fi grupate pe clase de produse și servicii sau după alte criterii, în funcție de obiectivele urmărite în cercetare.

Identificarea și măsurarea caracteristicilor de calitate prezintă importanță pentru individualizarea produselor și serviciilor, pentru gruparea acestora pe familii, clase de produse și servicii, pentru calculul indicatorilor calității și pentru stabilirea cerințelor în contractele de vânzare-cumpărare.

a) După rolul lor în satisfacerea cerințelor utilizatorilor caracteristicile de calitate au semnificații și ponderi diferite în determinarea calității și pot fi:

– caracteristici critice, de importanță deosebită a căror lipsă sau situare sub un anumit nivel este sancționată prin lege și nu permite accesul produselor pe piață: securitatea în funcționare, caracteristici de mediu, conținutul în diferite substanțe;

– caracteristici principale,de importanță majoră a căror lipsă sau situare sub un anumit nivel implică neacceptarea produsului de către utilizator;

– caracteristici secundare, de importanță minoră care pot lipsi sau pot fi realizate la niveluri inferioare în măsura în care acest fapt contribuie la reducerea costului, iar beneficiarii nu le solicită în mod expres.

b) După modul în care se poate măsura și evalua nivelul lor, caracteristicile de calitate pot fi:

– măsurabile direct, cu aparate și instrumente specifice, cum ar fi: viteza, greutatea, puterea, consumurile specifice, conținutul în substanțe utile, rezistența, valorile nutritive;

– măsurabile indirect;

– măsurarea prin comparare cu mostra etalon.

c) După modul de exprimare, caracteristicile de calitate pot fi:

– atributive, în cazul în care se diferențiază prin calificative: bun, mediu, satisfăcător, rău;

– numerice, în cazul în care se poate stabili nivelul lor prin măsurare directă sau indirectă.

d) În funcție de natura lor, caracteristicile de calitate se împart în două grupe mari:

– grupa caracteristicilor tehnico-sociale, care include caracteristicile tehnico- sociale, de calitate și protecție a mediului și informaționale;

– grupa caracteristicilor economice care reflectă calitatea economică a produselor și serviciilor și au importanță în special pentru producător sau prestatorul de servicii.

Cele două grupe de caracteristici diferă prin conținutul lor dar între ele se află strânse relații de interdependență.

1.4. Factorii care influențează calitatea (9)

Calitatea este rezultatul acțiunii conjugate a unui complex de factori economici, naturali, sociali cere se află într-o strânsă dependență. În economia clasică se aveau în vedere următorii factori care determinau calitatea: materia primă, procesul tehnologic, mijloacele de muncă, munca, cerințele consumatorului. Numărul acestor factori a crescut considerabil în timp odată cu diversificarea activităților umane și a ofertei.

În perioada postbelică literatura de specialitate prezintă factorii calității grupați după criterii mnemotehnice în: 5M, 6M, 8M, 9M. Gruparea mai frecvent întâlnită cuprinde șase factori: muncitorul, materialele, mașina, metoda, măsurarea și mediul.

La aceștia se adaugă în ultimul timp alți doi factori: managementul și marketingul.

În realizarea produselor de calitate este implicat întreg personalul firmei cu atribuții în domeniile: managementului, cercetării-proiectării, execuției, ambalării-depozitării, expedierii- transportului, comercializării și service-lui.

Managementul calității conține activități specifice considerate uneori faze sau etape ale realizării calității: diagnoza, prognoza, planificarea, decizia, organizarea și controlul.

Diagnoza este activitatea de analiză a situației existente în vederea identificării cauzelor care conduc la calitatea inferioară sau noncalitatea.

Prognoza și planificarea sunt activități prin care se prefigurează evoluția viitoare a calității, ținând cont de informațiile de marketing, posibilitățile de asigurare a resurselor necesare și calitatea acestora, experiența în muncă a personalului.

Organizarea și controlul sunt alte două grupe de activități care se interferează reciproc și succed reciproc. O bună organizare a execuției și folosirea unor forme adecvate de control asigură realizarea calității planificate și contribuie la reducerea procentului de rebuturi.

Activitatea de cercetare-proiectare include atât cercetarea pieței cât și cercetări în direcția perfecționării tehnicii și tehnologiilor de lucru și a produselor. Proiectarea este activitatea prin care se concep produsele, se aleg materialele, tehnologiile de execuție și se elaborează documentele necesare execuției.

Activitățile de execuție-expediție sunt hotărâtoare în realizarea calității de conformitate, adică a aceleia prevăzută în documentația de execuție. Pe lângă o calificare profesională corespunzătoare muncitorii care desfășoară aceste activități trebuie să aplice consecvent autocontrolul ca metodă de evitare a rebuturilor.

Serviciile de asistență tehnică la beneficiari trebuie să asigure funcționarea în bune condiții a produselor prin: asigurarea pieselor de schimb necesare, efectuarea reparațiilor în perioada de garanție, culegerea informațiilor privind comportarea produselor la beneficiari.

Trecerea de la producători la beneficiari implică pentru o mare categorie de bunuri existența unui intermediar- comerțul- care trebuie să asigure păstrarea calității acestor produse la nivelul optim realizat. O importanță deosebită în antrenarea personalului la realizarea calității o are motivația. Aceasta trebuie să fie determinată atât de elemente materiale privind câștigul concret cât și de elemente morale legate de satisfacția lucrului bine făcut și mândria profesională.

Managementul devine tot mai mult un factor determinant al calității atât prin implicarea managerilor în problemele respective cât și prin perfecționarea metodelor și tehnicilor de antrenare și motivare în vederea realizării calității totale.

Marketingul asigură legătura permanentă cu utilizatorii și consumatorii, culege informații privind exigențele acestora și măsura în care sunt satisfăcuți de produsele cumpărate.

O altă abordare a factorilor calității are în vedere natura acestora în funcție de care vom identifica: factori tehnici, factori sociali, factori naturali, factori economici și factorul uman.

Factorii tehnici sunt cei care asigură baza materială necesară realizării produselor și serviciilor și influențează calitatea în mai multe moduri: prin calitatea lor, prin concordanța cu cerințele prevăzute în proiecte, specificații, documentații, prin disponibilitatea lor.

Factorii sociali diferă mult de la activitățile de producție la cele de prestări de servicii, dar și în cazul fiecărei grupe de produse sau servicii în parte. Din categoria acestor factori fac parte: conștiința socială a personalului, cultura personalului, nivelul cultural mediu al clientelei și în general al populației din zona care prezintă interes pentru întreprindere, relațiile dintre manageri și salariați, disciplina în muncă, motivația personalului.

Factorii naturali influențează într-o măsură mai mare sau mai mică nivelul calității în funcție de specificul activității. Astfel în agricultură, industria extractivă, silvicultură, construcții, transporturi acțiunea factorilor naturali este destul de mare și doar parțial controlabilă.

Factorii economici sunt în mare măsură controlabili de către managerii firmei. Sunt incluși în această grupă factori precum: nivelul și structura cererii, prețurile resurselor utilizate, prețurile care pot fi obținute pe produsele vândute, nivelul fiscalității, facilitățile fiscale acordate pentru creșterea calității.

Factorul uman influențează atât ca factor social cât și prin alte caracteristici specifice cum ar fi: nivelul pregătirii profesionale, caracteristici fizice, caracteristici intelectuale, caracteristici psihologice, cultură.

1.5. Funcțiunile calității

Calitatea trebuie privită atât din perspectiva caracteristicilor ei intriseci, cât și prin funcțiile pe care poate să le realizeze. În legătură cu caracteristicile calității, se cunosc următoarele funcții cum ar fi:

– funcția tehnică, funcția socială, funcția de protecție a mediului, funcția informațională și funcția economică.

Ținând seama de efectele calității, se evidențiază o serie de funcții cum ar fi:

– funcția de valorificare superioară a resurselor; funcția de asigurare și maximizare a profitului; funcția de asigurare și ridicare a prestigilui firmei; funcția promoținală; funcția juridică, funcția de ridicare a calității vieții.(9)

Funcția de valorificare superioară a resurselor poate fi analizată atât la nivelul producătorului cât și la nivelul economiei naționale. În primul caz, producătorul este interesat ca resursele avansate și consumate să aducă un profit cât mai mare unității. La nivelul economiei naționale această funcție vizează folosirea rațională și alocarea optimă a resurselor pe activități prin realizarea echilibrului cerere-ofertă.

În ceea ce privește asigurarea și maximizarea profitului calitatea are un aport esențial atât prin creșterea profitului pe unitatea de produs cât și prin creșterea volumului vânzărilor.

Prestigiul firmei este dependent într-o mare măsură de părerea pe care clientela și-o formează în timp, organismele publice, presa și are la bază în primul rând calitatea ce trebuie privită prin prisma conceptului de calitate totală.

Funcția promoțională a calității se realizează atât explicit cât implicit. Calitatea promovează produsul, marca și în final întreprinderea căreia îi asigură o creștere a prestigiului. Această funcție se realizează și implicit prin aceea că utilizatorii unui produs de calitatea vor deveni mijloace gratuite de promovare a acestuia.

Funcția juridică a calității cuprine atât o latură corectivă cât și una protectoare.

Legislația din diferite țări printre care și țara noastră are ca scop principal protejarea consumatorilor împotriva calității inferioare a produselor care afectează negativ sănătatea oamenilor, a animalelor și calitatea mediului ambiat.

Datorită cerințelor calității, producătorii trebuie să asigure pe lângă acestea, produse care să satisfacă nevile consumatorilor.

Calitatea vieții este o categorie economico-socială care are la bază o serie de elemente ce vizează asigurarea cantitativă și calitativă a celor necesare vieții umane. Majoritatea specialiștilor afirmă că elementul esențial al calității vieții este reprezentat de calitatea elementelor materiale și nemateriale utilizate de om.

CAPITOLUL 2

MANAGEMENTUL CALITĂȚII

2.1. Concept, misiune, cultură organizațională

Pentru a obține și menține atât calitatea produselor sau serviciilor oferite, cât și încrederea clientului în calitatea acestora, unitățile de producție trebuie să acționeze cât mai eficient, pe multiple planuri și în numeroase direcții, în conformitate cu un plan prestabilit.

În literatura de specialitate sunt formulate mai multe definiții ale managementului calității.

Astfel, Joseph M. Juran, considerat un „ pioner al managementului” calității definește acest termen sub forma unei „ triologii a calității”:

– planificarea calității;

– ținerea sub control a calității;

– îmbunătățirea calității.

Unii autori ( Pinne, Mittag) preferă să folosească termenul de „ asigurare a calității în sens larg”, în locul celui de management al calității. Acest concept este definit ca reprezentând „ totalitatea activității desfășurate pentru obținerea calității” activități care se regăsesc în toate etapele realizării produsului.

Definiția cea mai larg acceptată a managementului calității este cea prevăzută în standardul ISO 8402.

Potrivit acestui standard, managementul calității reprezintă „ ansamblul activităților funcției generale de management” care determină politica în domeniul calității, obiectivele și responsabilitățile și le implementează în cadrul sistemului calității, prin mijloace, cum ar fi planificarea, ținerea sub control, asigurarea și îmbunătățirea calității.

Managementul calității este implementat într-o întrepridere prin intermediul unui sistem al calității, care reprezintă structura organizatorică, procedurile, procesele și resursele necesare pentru implementarea managementului calității.

Prin managementul calității, întreprinderea urmărește obținerea unor produse care (12):

– satisfac o necesitate sau corespund unui obiectiv bine definit;

– satisfac așteptările clientului;

– sunt conforme cu standardele și specificațiile aplicabile;

– țin seama de necesitatea protecției mediului;

– sunt obținute în condiții de profit.

Misiunea proiectează orientarea strategică prin definirea clară a afacerii organizației. Fiecare angajat trebuie să înțeleagă misiunea și vizinea organizației astfel încât eforturile individuale să sprijine realizarea misiunii. Atunci când angajații nu au în vedere orientarea strategică a organizației și oamenii sau departamentele își urmăresc doar propriile scopuri, va fi imposibil ca obiectivele organizație să fie atinse.

Cultura organizațională reprezintă manifestarea ce are loc în fiecare zi, scoțându-se în evidență valorile și tradițiile. Ea arată cum se comportă angajații la locul de muncă, așteptările lor de la organizație și de la ceilalți angajați și ceea ce este normal în abordarea activităților (6).

Ea este dată de un set de valori, mituri, sloganuri care îi ajută pe membrii ei să înțeleagă starea de fapt a organizației, cum își înfăptuiește aceasta sarcinile ei și ce este important pentru ea. Cultura este un concept abstract și intangibil definit de măsurarea sau observarea anumitor obiective. Ea joacă un rol important în comportamentul managerial.

Cultura organizațională se formează și se dezvoltă pe parcursul timpului. Punctul de pornire al acesteia este dat tocmai de momentul înființării organizației. Pe măsură ce organizația crește, cultura organizației se modifică prin simboluri, istorii, aniversări, prezentarea succeselor și a experienței.

O cultură organizațională cuprinde elemente ca:

– mediul de afaceri;

– valori organizaționale;

– mijloacele de promovare a culturii.

La crearea unei culturi organizaționale și la perpetuarea ei, contribuie o serie de factori cum ar fi (13):

– sistemele de valori la nivelul executiv de luare a deciziilor;

– modul în care managerii tratează angajații;

– modul în care interacționează între ei angajații;

– subiectele de discuție între membrii organizației.

A avea în organizație un sistem al calității este o dovadă a unui management performant, a unui management orientat spre valori culturale care consideră calitatea un factor fundamental al progresului continuu. Valorile culturale promovate odată cu implementarea sistemului calității sunt o consecință a schimbărilor intervenite în cultura organizațională.

2.2. Principiile managementului calității

Pentru asigurarea unei abordări unitare a calității este importantă formularea unor principii de bază, care să fie luate în considerare în elaborarea politicii calității. O importanță deosebită se acordă stabilirii unor asemenea principii de bază, în cazul implementării unui sistem de management al calității.

În urma unei anchete organizate de ISO, în care au fost implicate peste o mie de organizații și care avea ca principal scop identificarea principiilor care ar trebui luate în considerare în procesul îmbunătățirii continue a performanțelor unei organizații, în vederea satisfacerii cerințelor clienților și a tuturor părților interesate, au fost identificate opt principii ale managementului calității (14):

– Focalizarea către client;

– Leadership;

– Implicarea personalului;

– Abordarea bazată pe proces;

– Abordarea sistematică a managementului;

– Îmbunătățirea continuă;

– Luarea deciziilor pe baza faptelor;

– Relații reciproc avantajoase cu furnizorii.

2.2.1. Focalizarea către client (13)

Misiunea principală a organizației care aspiră la managementul calității este de a satisface nevoile și dorințele clienților săi. Calitate este ceea ce clientul vrea, și nu ceea ce instituția decide că este mai bine pentru el.

Aplicarea acestui principiu implică următoarele:

– înțelegerea tuturor nevoilor și așteptărilor clienților cu privire la produse și servicii, caracteristicile acestora și prețul;

– asigurarea unui echilibru între modul de abordare a nevoilor clienților și a celorlalte părți interesate;

– comunicarea acestor nevoi și așteptări în întreaga organizație;

– managementul relațiilor cu clienții.

Pentru satisfacerea cerințelor clientului se impune îmbunătățirea calității în toate domeniile de activitate ale organizației și nu numai în cele implicate direct în realizarea produselor și serviciilor. Organizațiile trebuie să înțeleagă nu doar nevoile clientului, dar și capacitatea propriei organizații de a satisface aceste cerințe.

2.2.2. Leadership

Leaderii asigură concordanța dintre scopul organizației și mediul intern al acesteia. Ei trebuie să creeze un asemenea mediu în care angajații se pot implica total pentru realizarea obiectivelor organizației.

Aplicarea acestui principiu presupune :

– atitudine proactivă și exemplul personal;

– luarea în considerație a cerințelor clienților, furnizorilor și a societății în ansamblu;

– stabilirea sistemului de valori și a normelor etice care să fie respectate la toate nivelurile organizației;

– asigurarea unui climat de încredere, eliminând frica;

– încurajarea și recunoașterea contribuției angajaților;

– promovarea unei comunicări deschise și oneste;

– educarea, instruirea și antrenarea întregului personal;

– stabilirea obiectivelor organizației;

– implementarea strategiei necesare pentru realizarea acestor obiective.

Pentru un leadership eficient sunt necesare următoarele condiții:

– declararea misiunii și a obiectivelor organizației;

– identificarea factorilor critici de succes și a proceselor critice;

– analiza structurii manageriale;

– încurajarea participării angajaților în luarea deciziilor.

2.2.3. Implicarea personalului (15)

Acest principiu are ca scop următoarele obiective:

– implicarea activă în identificarea oportunităților de îmbunătățire;

– concentrarea asupra satisfacerii nevoilor clienților;

– dezvoltarea unui spirit creativ în definirea viitoarelor obiective ale organizației;

– obținerea de satisfacții în urma muncii desfășurate;

– dezvoltarea sentimentului de mândrie de a face parte din organizație.

2.2.4. Abordarea bazată pe proces

Atunci când activitățile unei organizații sunt abordate ca un proces, rezultatul dorit poate fi obținut în condiții mai eficiente. Acest principiu presupune:

– definirea proceselor pentru obținerea rezultatului dorit;

– identificarea și evaluarea datelor de intrare și de ieșire ale proceselor;

– evaluarea riscurilor posibile, a consecințelor și impactului proceselor asupra clienților, furnizorilor și a altor părți interesate, cu privire la procesele respective;

– identificarea clienților interni și externi, a furnizorilor și a altor părți interesate cu privire la procesele respective;

– stabilirea clară a responsabilităților și autorităților privind managementul proceselor.

În scopul evaluării sistemului de management al calității trebuie luate în considerare următoarele aspecte:

– dacă procesele sunt definite și procedurile lor sunt documentate;

– dacă procesele se desfășoară potrivit procedurilor documentate ;

– dacă procesele sunt eficiente, astfel încât să permită obținerea rezultatelor .

2.2.5. Abordarea sistematică a managementului

Identificarea, înțelegerea și conducerea sistemului de procese intercorelate ale organizației pentru realizarea obiectivelor stabilite, contribuie la asigurarea eficacității și eficienței acesteia.

Aplicarea acestui principiu presupune:

– definirea sistemului de procese, prin identificarea sau dezvoltarea proceselor cu impact asupra realizării obiectivelor definite;

– structura sistemului de proces pentru a realiza obiective în modul cel mai eficient;

– îmbunătățirea continuă a sistemului de procese, luând în considerare rezultatele măsurătorilor și evaluărilor cu privire la acest sistem;

– stabilirea resurselor critice pentru desfășurarea activităților.

Funcționarea acestui sistem depinde foarte mult de om, acesta fiind considerat punctul central al proceselor de realizare a calității.

Angajatul trebuie să fie în primul rând competent, aceasta realizându-se prin programe de pregătire continuă. El trebuie, de asemenea, să fie dispus să-și pună în valoare întreaga capacitate și să aibă spirit de echipă, deci să fie de acord să colaboreze, pentru realizarea obiectivelor organizației.

2.2.6. Îmbunătățirea continuă

Aplicarea principiului îmbunătățirii continue presupune :

– aplicarea principiilor de bază ale îmbunătățirii continue pentru a asigura îmbunătățiri substanțiale;

– evaluarea periodică a criteriilor de excelență stabilite pentru a identifica zonele care necesită îmbunătățiri, în perspectivă;

– promovarea activităților bazate pe prevenire;

– stabilirea obiectivelor referitoare la îmbunătățire și a măsurilor necesare pentru realizarea acestora;

– recunoașterea rezultatelor obținute de personalul organizației în ceea ce privește îmbunătățirea continuă a proceselor.

Rolul esențial al acestui principiu revine angajaților, care trebuie să se preocupe permanent de îmbunătățirea activităților pe care le desfășoară.

Pentru facilitarea acestui proces este importantă munca în echipă, promovarea cercurilor calității.

2.2.7. Argumentarea cu date și informații a deciziilor

Aplicarea acestui principiu presupune :

– colectarea datelor și informațiilor cu privire la obiectivele stabilite;

– luarea măsurilor necesare pentru ca datele și informațiile să fie suficient de clare, disponibile și accesibile;

– înțelegerea rolului metodelor statistice în analiza datelor și informațiilor;

– luarea deciziilor și întreprinderea măsurilor necesare, atât pe baza unor analize logic argumentate, cât și pe baza experienței și intuiției.

Datele și informațiile sunt necesare începând cu etapa identificării clienților și a cerințelor acestora și până la evaluarea satisfacției clienților.

Aceste date trebuie preluate, prelucrate și reactualizate în mod continuu.

2.2.8. Relații reciproc avantajoase cu furnizorii

O organizație este direct dependentă de furnizorii ei, evident și reciproca este valabilă.

Aplicarea acestui principiu presupune :

– identificarea și selectarea furnizorilor principali;

– asigurarea unui sistem deschis și clar de comunicare între organizație și furnizorii acesteia;

– înțelegerea clară a nevoilor clienților, în relația cu furnizorii;

– comunicarea planurilor viitoare ale organizației, furnizorilor acesteia;

– recunoașterea rezultatelor și a progreselor înregistrate de furnizori.

O organizație și furnizorii săi sunt interdependenți și o relație reciproc benefică sporește capacitatea ambilor de a crea valoare.

Aceste opt principii ale managementului calității reprezintă filozofia îmbunătățirii continue. Suportul practic pentru a realiza acest lucru trebuie să provină din existența unui sistem prin care cerințele sale specifice să permită punerea în practică a acestor principii (12).

2.3. Managementul calității totale

În perioada anilor ‘80, Feigenbaum lansează o nouă filozofie asupra calității- Controlul Total al Calității ( TQM ), a cărui structură o vom analiza în continuare.

Interpretările date acestui concept sunt fie de filozofie, fie de politică a STE în domeniul calității. Unii autori fac legătura între calitatea totală și managementul calității totale, considerând că prima este scopul, iar a doua mijlocul de realizare sau că cele două sunt echivalente.

O interpretare interesantă este dată de Corming care definește relația dintre calitate totală și managementul calității totale în următorii termeni :

– calitatea înseamnă satisfacerea continuă a cerințelor clienților ;

– calitatea totală presupune satisfacerea continuă a cerințelor clienților în condițiile unor costuri minime ;

– managementul calității totale asigură satisfacerea acestor cerințe, în condițiile unor costuri minime, cu implicarea tuturor salariaților din STE.

În concepția doamnei profesoare, Marieta Olaru,TQM-ul este în primul rând: „un model de cultură a întreprinderii, având scopul de a orienta spre client toate activitățile și procesele acestuia și de a le optimiza, astfel încât să-i aducă beneficii pe termen lung”.

J. Koller are un punct de vedere oarecum diferit. El definește TQM ca pe :

„ o modalitate sistematică de conducere a unei organizații”. În concepția sa pentru aplicarea TQM, organizațiile trebuie mai întâi să-și elaboreze strategii corespunzătoare, să realizeze prin metode specifice, o schimbare în cultură și infrastructură și să introducă metode și tehnici prin care să mobilizeze și să motiveze toți salariații pentru a colabora la realizarea politicii și obiectivelor calității în organizație și la îmbunătățirea continuă a acesteia.

În ceea ce privește cultura organizației pe care o presupune TQM, un alt specialist H.T. Berry se referă la următoarele elemente de conținut:

– clientul are prioritate absolută ;

– munca în echipă și cooperarea sunt esențiale ;

– clientul intern este important ;

– satisfacerea clientului este mai importantă decât orice indicator ;

– îmbunătățirea pe termen lung este preferabilă orientării pe termen scurt ;

– implicarea întregului personal este esențială.

TQM trebuie abordat ca un sistem tridimensional, cuprinzând subsistemele tehnic, social și economic între care există relații de intercondiționare.

Standardul ISO 9000/2000 definește TQM ca pe un sistem de management orientat pe calitate, extins la toate activitățile desfășurate în structurile organizatorice ale unui STE și bazat pe o cultură și o filozofie de organizație în spiritul calității, pe participarea tuturor salariaților, urmărindu-se asigurarea succesului pe termen lung, prin satisfacerea deplină a clienților și obținerea de avantaje pentru toate părțile implicate.

În definiția adoptată de standard regăsim tocmai elementele care sunt elementele care sunt luate în considerare pentru delimitarea cadrului conceptual al TQM, astfel :

– calitatea reprezintă punctul de pornire pentru toate activitățile STE ;

– calitatea se realizează cu participarea întregului personal ;

– STE urmărește să obțină rezultate pe termen lung prin satisfacerea clientului, obținerea de avantaje pentru toți salariații și pentru societate.

Succesul TQM depinde foarte mult de implicarea hotărâtă și permanentă a conducerii de vârf și că TQM presupune realizarea tuturor obiectivelor managementului și nu doar pe cele de calitate.

2.4. Sistemul HACCP

Conform Codex Alimentarius Commission Alinorm 97/13 HACCP ( Hazard Analysis and Critical Control Point – Analiza pericolelor și punctelor critice de control ) :

– este un sistem care identifică, evaluează și ține sub control pericolele care sunt semnificative pentru siguranța alimentară ;

– permite analiza și ținerea sub control a pericolelor printr-un sistem de puncte critice de control;

– reflectă aplicarea TQM în domeniul alimentar și este complementar conținutului ISO 9000.

– este un instrument în cadrul managementului siguranței alimentare, care constă în aplicarea de măsuri fundamentale de igienă, analiza pericolelor și aplicarea de acțiuni corective / preventive în cazul abaterilor de la limitele stabilite;

– se bazează pe identificarea din timp și înlăturarea pericolelor specifice domeniului alimentar care pot genera îmbolnăviri ale consumatorilor;

– este o măsură cu caracter concurențial: tot mai educați, calificați, motivați, instruiți în profesiunea de client / consumator / utilizator, cumpărătorii numai pretind de la produse doar să fie pur și simplu bune, sigure, ci să fie precedente sau însoțite de dovezile care garantează, conving de aceasta .

Pentru companiile care operează în sfera distribuției, producției, comercializării sau servirii produselor alimentare, se pune problema implementării și certificării acestui sistem organizat pe principiul ISO 9000.

Conceptele care stau la bază sistemului H.A.C.C.P. își au originea de la începutul anilor ’60 referitoare la riscurile infecției cu Salmonella și la dezvoltarea unui sistem de asigurare a calității, cercetări efectuate de NASA, Laboratoarele Natick ale Armatei SUA.

Primul sistem H.A.C.C..P standardizat a fost elaborat în SUA de N.A.C.M.C.F. în anul 1989. Odată cu standardizarea au fost stabilite și cele șapte principii fundamentale care stau la baza funcționării sistemului (15):

1. Evaluarea riscurilor asociate cu obținerea și recoltarea materiilor prime și a ingredientelor, prelucrarea, manipularea, depozitarea, distribuția, prepararea culinară și consumul produselor alimentare. Este indicat ca analiza riscurilor să fie efectuată în faza de proiectare a produsului și a procesului tehnologic de fabricație, pentru a defini punctele critice de control înainte de începerea fabricației.

2. Determinarea punctelor critice de control, principiu care constă în determinarea punctelor, procedurilor sau etapelor operaționale prin care se pot ține sub control riscurile identificate. Un punct critic de control poate fi reprezentat de orice punct sau procedură dintr- un sistem specializat de fabricare de produse alimentare, în care, pierderea controlului poate avea drept consecință punerea în pericol a sănătății consumatorului.

3. Stabilirea limitelor critice, care trebuie respectate în fiecare punct critic de control.

4. Stabilirea procedurilor de monitorizare continuă a punctelor critice de control prin metode rapide care să furnizeze informații în timp util.

5. Stabilirea acțiunilor corective pentru situațiile în care monitorizarea indică o deviație de la limitele critice.

6. Stabilirea unui sistem de documentare și a unei înregistrări corecte a datelor.

7. Stabilirea procedurilor de verificare pentru confirmarea faptului că sistemul HACCP funcționează corect.

Conceptul H.A.C.C.P. sistematizează toate prevederile de bază ale inspecției sanitare, fiind o modalitate relativ simplă și foarte eficientă de realizare a controlului și autocontrolului pe linia igienei alimentelor.

Pe măsura evoluției sale, sistemul și-a dovedit rolul esențial în obținerea și comercializarea unor produse alimentare sigure pentru sănătatea umană, afirmându-și valențele practice în asigurarea inocuității acestora în alimentația publică, industria alimentară și comerț.

În Marea Britanie, din septembrie 1995, a fost instituită obligativitatea aplicării sistemului H.A.C.C.P. în toate verigile lanțului alimentar, nerespectarea acestei reglementări conducând la închiderea unităților.

Ca și alte sisteme sau programe importante existente într-o organizație, implementarea H.A.C.C.P. necesită resurse materiale și financiare, precum și angajament total din partea personalului.

Având în vedere legislația recentă a UE care recomandă aplicarea H.A.C.C.P. în țările care doresc să exporte produse alimenatare către UE, se așteaptă creșterea intereselor firmelor din industria alimentară românească pentru implementarea sistemului H.A.C.C.P. și realizarea unei producții moderne de alimente. În acest sens, Ministerul Sănătății a emis Ordinul nr. 1956/1995 privind introducerea și aplicarea sistemului H.A.C.C.P. în activitatea de supraveghere a condițiilor de igienă din sectorul alimentar.

Asigurarea unui cadru legislativ coerent și creșterea interesului agenților economici pentru implementarea sistemelor de management al calității și siguranței alimentare corespunzător orientărilor actuale ale standardelor internaționale și europene în domeniu vor contribui la calitatea și competitivitatea produselor alimentare românești.

CAPITOLUL 3

INDICATORII CALITĂȚII PRODUSELOR DE ORIGINE ANIMALĂ

3.1. Indicatorii calității produselor din carne

Conceptul sau noțiunea de calitate a cărnii are sensuri diferite, în funcție de pregătirea celor care abordează acest subiect.

Hofmann consideră că prin calitatea cărnii trebuie să se înțeleagă însușirile organoleptice, nutritiv-fiziologice, igienico-toxicologice și de prelucrarea tehnologică ale acesteia.

Demeyeur și col. consideră că noțiunea de calitate a cărnii este într-o bună măsură determinată de cunoștințele consumatorului asupra acestei noțiuni, cât și de gustul lui, mai mult sau mai puțin rafinat.

Pentru un nutriționist, calitatea cărnii este determinată de conținutul în proteine, lipide, substanțe minerale, vitamine. Într-o carne de bună calitate nu trebuie să se pună în evidență substanțele și microorganismele de contaminare și poluare.

Pentru un specialist în creșterea animalelor, carnea de bună calitate provine numai de la animale sănătoase, odihnite și cu o stare bună de îngrășare.

În cazul procesatorului, criteriile esențiale de stabilire a calității cărnii le constituie randamentul la sacrificare, raporturile dintre țesuturile componente ale cărnii și însușirile ei organoleptice.

3.1.1. Însușirile organoleptice ale cărnii

La consumul de carne, omul percepe o serie de caractere sau însușiri complexe ale acesteia : frăgezimea, suculența, culoarea, mirosul și gustul, aspectul, marmorarea, perselarea etc. Pentru carnea de pasăre, marmorarea și perselarea nu sunt specifice.

Frăgezimea cărnii este condiționată de specie, rasă, linie, vârstă, stare de îngrășare, modul în care s-a realizat răcirea cărnii, tratamentul termic aplicat etc., dar și de conținutul ei în țesuturile conjuctive lax și fibros, de cantitatea și calitatea țesutului adipos, precum și de calitatea fibrei musculare(8).

Carnea păsărilor domestice este mai fragedă decât cea provenită de la păsările de vânat.

La păsările tinere, frăgezimea cărnii este mai bună decât la cele adulte, unde sarcolema fibrelor musculare este mai groasă.

Frăgezimea cărnii este influențată de mai multe operații tehnologice, și anume :

– carnea opărită la temperatură înaltă și la un timp îndelungat, întârzie degradarea glicogenului, cu efect nefavorabil asupra acestei însușiri ;

– la carcasele depozitate la temperaturi cuprinse între 32°F și 66°F, în primă fază de depozitare, frăgezimea este mai bună decât la cele depozitate la 98,6°F, însă după 8 ore de depozitare la aceste temperaturi dispar diferențele de degradare a frăgezimii cărnii.

Suculența cărnii reprezintă aptitudinea cărnii de a „ ceda” suc prin masticație.

Nivelul suculenței cărnii este determinat de capacitatea cărnii de a reține o anumită cantitate de sucuri intracelulare, intercelulare și interfasciculare.

Carnea animalelor tinere este mai suculentă decât a celor adulte, datorită fineții accentuate a acesteia, cât și conținutul mai mare în apă pe care îl are.

Culoarea cărnii depinde de cantitățile de mioglobină și hemoglobină existente în carne, dar și în unii pigmenți specifici, fiind în raport cu vârsta animalelor de la care provine carnea examinată, de sex, regiunea musculară, nivelul alimentației asigurate, sănătatea animalului, modul în care animalul a fost pregătit pentru sacrificare, tehnica de sângerare adoptată (8).

Carnea de calitate bună are o nuanță ce variază de la roz-pal la roșu-viu sau roșu închis în funcție de specie, rasă, vârstă, stare de sănătate, felul mușchiului etc. .

Savoarea sau aroma cărnii este o însușire care înglobează gustul și mirosul cărnii, fiind determinată de un număr de variabile, cum sunt : sexul vârsta, ereditatea, condițiile de sacrificare, de răcire și depozitare a cărnii obținute etc..

Compușii care conferă aromă și savoare cărnii de pasăre sunt : amoniacul și diacetilul.

Consistența cărnii reprezintă rezistența pe care aceasta o opune la deformare prin apăsarea cu degetul pe suprafața ei, dar și modul în care se păstrează forma bucăților rezultate la tăierea cărnii.

În mod normal, carnea cea mai bună pentru consum trebuie să aibă o consistență elastică, fermă.

Aspectul cărnii este dat de modul de prezentare a cărnii la exterior, fiind o însușire dependentă de procedeul de conservare la care a fost supusă și gradul de prospețime al ei.

La carnea proaspătă apare o peliculă uscată pe suprafața ei; la cea relativ proaspătă suprafața este în general umedă, ușor lipicioasă, mai ales în zonele mai bogate în țesut conjuctiv.

Carnea învechită are suprafața umedă și lipicioasă, cu mucus abundent și filant, de culoare cenușie sau verzuie.

Textura cărnii reprezintă raporturile dintre componentele cărnii, respectiv dintre carnea propriu-zisă, grăsime, oase, tendoane.

Textura cărnii se corelează pozitiv cu frăgezimea, consistența și cantitatea de grăsimi din țesutul muscular.

La păsări, textura este fină, iar sarcolema fibrelor striate este subțire.

3.1.2. Însușirile fizico-chimice și tehnologice ale cărnii (20)

Cu cât carnea are un conținut mai ridicat în proteine, cu atât valoarea sa trofico- biologică este mai mare. Cu excepția metioninei și a fenilalaninei, carnea acoperă necesarul zilnic minim de aminoacizi esențiali pentru un adult. Aminoacizii esențiali din carnea de pasăre ridică și valoarea nutritivă a proteinelor din celelalte surse care intră în consumul uman.

Lipidele sunt importante pentru aportul energetic al acizilor grași componenți.

Carnea de pasăre este o sursă excelentă de vitamine din grupa B, de macro și microelemente.

Bogăția de substanțe nutritive din carnea de pasăre îi conferă o savoare deosebită și care, la rândul ei, determină o secreție masivă de sucuri gastrice, necesare pentru digestia și absorbția hranei ingerate de om. Toate aceste valori vor fi prezentate în tabelul 1.

Întotdeauna, o carne de pasăre de calitate superioară are și caracteristici tehnologice remarcabile, respectiv : capacitatea de reținere sau de legare a apei, capacitatea de hidratare sau absorbție, rata pierderilor prin maturare și păstrare, rata pierderilor prin fierbere sau prăjire, rezistența cărnii etc.

Capacitatea de reținere sau legare a apei reprezintă forța cu care proteinele din carne rețin o parte din apa proprie, cât și o parte din apa adăugată în procesul de prelucrare, sub acțiunea unor forțe externe. Ea este determinată de: specie, vârstă, starea de îngrășare, felul mușchiului, starea de prospețime a cărnii, procesele tehnologice de prelucrare a cărnii, structura proteinelor etc.

Carnea care nu are o capacitate de reținere sau legare a apei ridicată, se retractă la fierbere, își reduce volumul și pierde o cantitate mare de suc, ceea ce îi reduce valoarea nutritivă.

La păsări aceasta este redusă.

Tabelul 1

Compoziția chimică a cărnii la diferite specii, în funcție de starea de

îngrășare a animalelor

( după Oțel I. Și col., 1969, cit. de Vacaru-Opriș I., 2000 )

Capacitatea de hidratare a cărnii reprezintă proprietatea cărnii de a absorbi un lichid, atunci când este imersată în acesta.

Prin hidratare, carnea crește în volum și greutate, îmbunătățindu-se frăgezimea și suculența, datorită slăbirii forței de coeziune a fibrelor musculare componente.

La păsări, capacitatea de hidratare este redusă, dar cu toate acestea intensitatea celor două însușiri tehnologice descrise se consideră a fi normală la păsările cu o stare medie de îngrășare.

Rata pierderilor prin maturare și păstrare este însușirea cărnii de a pierde o anumită cantitate de apă și de suc propriu pe timpul maturării sau a păstrării.

Rata pierderilor prin fierbere și prăjire constituie un criteriu de exprimare a capacității de reținere a apei pentru carnea prelucrată. Fibrele musculare mai groase au o rată a pierderilor prin fierbere sau prăjire mai mare decât cele mai subțiri.

Rezistența cărnii este capacitatea cărnii de a rezista la întindere, tăiere și strivire; ea este opusă frăgezimii, depinzând de structura morfologică a fibrei musculare striate și de conținutul cărnii în țesut adipos și în țesuturi conjunctive lax și fibros.

Principalii factori care influențează nivelul reistenței cărnii sunt: specia, vârsta, sexul, starea de îngrășare, condițiile, procedeele de prelucrare și conservare a cărnii.

Valoarea pH din carne constituie un indiciu prețios de apreciere a calității ei.

Până la o valoare a pH-ului de 6,2 carnea se consideră a fi de calitate foarte bună, dar la un nivel de 6,2 – 6,7 valoarea ei scade, pentru ca la un pH de peste 6,7 să nu mai fie consumabilă.

3.2. Condiții tehnice de calitate la carnea de pasăre (20)

Tabelul 2

a) Proprietățile organoleptice

Carnea de pasăre

Tabelul 3

b) Proprietățile fizico- chimice

Carnea de pasăre

c) Proprietățile microbiologice și toxicologice

Carnea de pasăre, inclusiv carnea de pasăre separată mecanic, trebuie să se încadreze în parametrii microbiologici și toxicologici, în limitele maxime admise stabilite prin legislația sanitară și sanitar-veterinară în vigoare.

Verificarea calității cărnii se face prin verificarea loturilor de produs. Lotul va fi format din carne de pasăre provenită de la același furnizor, obținută în aceeași zi de fabricație, din același sortiment, de la aceeași specie, din același tip de prelucrare și din aceeași clasă de calitate.

Eșantionul format din produse individuale se prelevează, prin sondaj, din fiecare lot ce va fi inspectat în abatoare, ateliere de tranșare și depozite en gros și en detail sau în cazul importului, în momentul efectuării formalităților vamale.

La verificarea unui lot de carne de pasăre de clasa A se admite un număr de bucăți necorespunzătoare, astfel:

prezintă tăieturi neefectuate la îmbinare, pentru pulpe, pulpe superioare, pulpe inferioare sau aripi;

prezintă maximum 2% cartilaje, în cazul pieptului dezosat;

prezintă deteriorări, contuzii, decolorări ușoare, puțin vizibile sau urme ale arsurilor de congelare, în cazul pieptului și pulpelor.

În cazul în care lotul controlat nu este conform, autoritățile competente pentru executarea controlului oficial al alimentelor interzic comercializarea sau importul până la intrarea în legalitate.

CAPITOLUL 4

MANAGEMENTUL CALITĂȚII PRODUSELOR DIN CARNE DE PUI LA

SC ROM TRADING COMPANY SRL TARGU FRUMOS

4 .1 ASPECTE GENERALE PRIVIND AVICOLA SA TARGU FRUMOS

Denumirea : Societatea Comercială AVICOLA S.A Iasi.

Forma juridică : societate pe acțiuni

Număr de înregistrare la Oficiul Registrului Comerțului:J22/353/1991

Codul fiscal: R 1975100

Sediul Principal:

-Localitatea TARGU FRUMOS,

Șoseaua Targu Frumos-Tg.Frumos Km.10

SC ROM TRADING COMPANY SRL provine din Intreprinderea Avicolă de Stat Targu Frumos, care s-a înființat în anul 1969 în baza H.C.M. nr. 557 / 01.04.1969.

Prin HG 1250 / 04.12.1990, Intreprinderea Avicolă de Stat TARGU FRUMOS s-a transformat în temeiul Legii nr. 31 / 1990, în Societate Comercialã pe actiuni sub denumirea AVICOLA S.A.IASI , prin preluarea întregului patrimoniu al Intreprinderii Avicola de Stat Targu Frumos..

Capitalul social (mii lei):

– La înființarea Societății Comerciale ……………………….340,952 mii lei;

– Conform Hotărârii Guvernului 500/1994 ………45.579.127 mii lei;

– Majorare capital social prin conversia în acțiuni a datoriilor

S.C.AVICOLA S.A…89.950.325 mii lei;

– ultima majorare s-a facut in urma in urma subscrierii unui numar de 1.787.304 actiuni de catre

BECALI GEORGE……………………………………..137.748.125 mii lei;

din care vărsat…137.748.125 mii lei;

Valoarea nominală a unei acțiuni este de …………………….2,5 lei lei;

Număr total de acțiuni ……………………………………………….5.509.925

Tipul acțiunilor …………….…………………………nominative.

Structura acționariatului

Tabelul 4.1

Sectorul de activitate : Cod CAEN 0124– Creșterea păsărilor.

Obiectul de activitate al SC Rom Trading Company SRL Targu Frumos cuprinde următoarele activități:

– creșterea păsărilor pentru carne și ouă;

– industrializarea cărnii de pasăre;

– comercializarea cărnii de pasăre, a ouălor, a puilor de o zi și a puilor zburați;

– achiziționarea de cereale, substanțe proteice și minerale, producerea și valorificarea nutrețurilor combinate;

– comerțul en-gros și en-detail al produselor agproalimentare.

SC Rom Trading Company SRL Targu Frumos este singura unitate de profil din județul Targu Frumos care are fluxul de producție în sistem integrat. în județul Targu Frumos mai funcționează la capacități reduse (la Uricani și Podu-Iloaiei) alte două unități avicole – provenite din fostele A.E.L-uri, care au în obiectul lor de activitate numai anumite verigi ale fluxului de producție: ferme de creștere a puilor de carne și a găinilor pentru ouă consum.

SC Rom Trading Company SRL Targu Frumos are implementat ISO 900 pe toate produsele, calitatea produselor realizate fiind la nivelul standardelor internaționale.

4.2 Forța de muncă și inzestrarea tehnică

Tehnologia de creșterea a păsărilor este de tip intensiv și integrat, având următoarele etape și module de producție, dispuse în cadrul celor trei incinte astfel:

– o platformă de creștere a găinilor hibride de rasă ușoară pentru producerea de ouă de consum;

– o platformă de reproducție găini rase grele care asigură ouăle necesare producerii puilor broiller de o zi, în stații proprii de incubație;

– o platformă de creștere a puilor de carne;

– un abator de pasari ;

– fabrică de nutrețuri combinate .

Creșterea găinilor hibride pentru ouă consum se face în clădiri speciale (blocuri) P+1 în care sunt montate baterii piramidale pe trei nivele BP3 de construcție românească. Aceeași tehnologie este aplicată și la tineretul de înlocuire de la o zi la 24 de săptămâni înainte de trecerea tineretului la adulte , dar creșterea se face în baterii BP4.

Perioada de exploatare a găinilor este în general de 77 de săptămâni după care urmează o perioadă de repaos necesară lucrărilor de dezinfecție, reparații și pregătire pentru noul ciclu de producție.

Zilnic se colectează ouăle la Stația de sortare unde sunt selectate după greutate (>50g < 40 – 50g și sub 40g), cele corespunzătoare fiind scoase la vânzare, iar cele necorespunzătoare ca greutate sau sparte sunt întrebuințate pentru producerea melanjului furajer sau alimentar.

Bateriile piramidale sunt prevăzute cu instalații de furajare și adăpare. Furajarea se realizează prin jgheaburi de furajare ,iar adăparea se realizează prin sistem de conducte amplasate în interiorul compartimentelor din baterii pe care sunt montate adăpători tip picurător.

Incălzirea spatiilor la tineret se realizează cu ajutorul aerotermelor cu gaz metan.

In fermele de pui carne tehnologia este asemănătoare, bateriile piramidale folosite la creșterea acestora au patru nivele, vârsta medie de sacrificare fiind de 42 zile la o greutate în viu de 1,8 kg.

La atingerea greutatilor de sacrificare puii sunt livrați abatorului din Tg.Frumos pentru abatorizare si procesare.

La găinile de reproducție rase grele tehnologia diferă, creșterea tineretului făcându-se la sol pe așternut (rumeguș, paie, coajă de floarea soarelui), iar a găinilor și cocoșilor la sol pe paturi tehnologice din material plastic.

Construcțiile sunt cu parter și etaj, iluminatul se realizează artificial, ventilația este de tip activ, încălzirea la tineret se realizează cu aeroterme cu gaz metan VRMA (sistem de încălzire și difuzare a aerului cald în hale).

Furajarea se realizează mecanizat cu ajutorul D.N.C. și cu jgheaburi de furajare cu lanț metalic, iar adăparea se face cu ajutorul unor adăpători semiautomate de tip tleiconic.

Reziduurile se evacuează sub formă semilichidă sau solidă în batale special amenajate,

Principalele instalatii tehnologice sunt prezentate în tabelul urmãtor:

Tabelul 4.2

PERSONAL

Numarul total de salariați la data de 31.10.2007 în cardul SC Avicola SA Targu Frumos a fost de 507 din care:

Conducere- 4

personal muncitor- 417

alte categorii- 80

În ceea ce priveste Ferma 3 productie din cadrul SC AVICOLA SA IASI cuprinde urmatoarele:

6 hale mici

4 blocuri ( etaj+parter)

din care functionale

5 hale mici

2 blocuri

Ferma 3 productie are o capacitate de 177 mii pui pe serie.

Personalul fermei este format din:

1 economist

1 sef ferma

11 ingrijitoare de hala

7 mecani

5 electricieni

4.3. Descrierea fluxului tehnologic de abatorizare

4.3.1. Recepția cantitativă a materiei prime

Păsările pentru tăiere trebuie să fie sănătoase și să nu prezinte modificări ale aspectului exterior. Exemplarele cu astfel de probleme se izolează în cuști destinate acestui scop, urmând un regim special de tăiere (legea 60/1974).

În această fază se execută operațiunea de cântărire a păsărilor vii.

4.3.2. Agățarea puilor pe conveier

Alimentare conveier

Cuștile cu pui de pe rampă sunt împinse manual pe o bandă transportoare cu role, până la punctul de agățare a puilor pe conveier.

Agățarea păsărilor pe conveier

Este procesul de preluare manuală prin prinderea și scoaterea din cuști de către operator a puilor, în care au fost transportați și agățarea acestora unul câte unul cu ambele gheare pe conveier.

Evacuare cuști murdare

Cuștile eliberate de pui sunt dirijate manual de operatoare pe banda transportoare acționată mecanic care le antrenează în tunelul de spălare, amplasat în incinta halei.

Spălarea cuștilor se face prin trecerea acestora printr-un tunel de spălare în care se desfășoară procesul de spălare grosieră.

SCHEMA TEHNOLOGICĂ DE ABATORIZARE PĂSĂRI

Figura 1. Asomarea păsărilor

Figura 2. Sacrificarea păsărilor

Finalizarea procesului de spălare și dezinfecția cuștilor se face după traversarea tunelului de spălare din incinta abatorului, în zona rampei, în sectorul de cuști curate, cu ajutorul unei pompe turbo jet. Cuștile sunt pulverizate sub presiune cu jeturi puternice de soluție de dezinfecție. După spalare cuștile sunt depozitate pentru o nouă încărcare.

Procesul de preparare a soluțiilor de dezinfecție se desfășoară sub supravegherea directă a medicului veterinar din abator, care asigură respectarea rețetei de preparare conform recomandărilor furnizorului.

4.3.3. Asomarea. Sacrificarea. Sângerarea.Opărirea

Asomarea

Este procesul care are ca scop scoaterea din funcțiune a sistemului nervos central pentru evitarea durerii, păstrând sistemul nervos vegetativ în scopul unei emisiuni sanguine cât mai bune.

Se realizează după agățare, la circa 2 minute timp în care puii se liniștesc pe linia de agățare.

Asomarea se face prin imersia păsărilor aflate pe linia aeriană în bazinul de asomare plin cu apă traversată de un curent electric alternativ, cu o tensiune de 70 V.

Înălțimea bazinului de asomare este stabilită în așa fel, încât capul păsărilor și o parte din gâtul lor să fie cufundate în apă, iar pieptul să se mențină deasupra apei.

La ieșirea din bazin, puii prezintă contracții rapide și de scurtă durată (8-10 sec), după care se liniștesc. Timpul parcurs de păsări între asomare și sacrificare este de maxim 10 secunde. O întârziere a sacrificării face incompletă emisia sangvină.

Notă.

Orice deviație a valorii tensiunii curentului din asomator este semnalizată acustic și vizual operatorului de la linie pentru a lua măsuri de remediere.

Nerealizarea tensiunii de asomare determină oprirea liniei.

Sacrificarea păsărilor

Păsările asomate intră în ghidajul dispozitivului de tăiere, având capetele la înălțimea unui cuțit disc, acționat de un motor electric. La capătul anterior al ghidajului se află o placă, ce împiedică aripile să pătrundă între ghidaje. Dacă se sacrifică păsări uniforme ca greutate, eficiența de tăiere este de 96-98%.

Sângerarea

Dupa sacrificare, puii parcurg timp de 2-3 minute tunelul de sângerare prevăzut în partea inferioară cu un jgheab de colectare a sângelui.

Din jgheabul de colectare sângele se dirijează în butoaie prevăzute cu saci din material plastic care se leagă la gură și se livrează pentru procesare la terți.

Opărirea

a) Generalități

Prin opărire se urmărește o slăbire a structurii proteinelor din epiderma pielii care țin bulbul plumifer aderent la dermă, fapt ce face ca penele să fie mai usor îndepărtate.

b)Parametrii procesului de opărire:

Procesul de opărire se realizează prin trecerea puilor printr-un bazin cu apă încalzită la 59-60°C timp de minim 150 de secunde.

Notă.

În momentul intrării în opăritor, păsările trebuie să nu mai dea semne de viață, fapt ce indică o sângerare completă și încetarea funcțiilor vitale.

c) Reglarea parametrilor apei de opărire

Apa din bazin este încalzită indirect cu elemenți de încălzire prin care circulă apa la 70-80°C (în funcție de anotimp). Reglarea temperaturii apei de opărire se face prin adaosul de apă rece din rețeaua de apă potabilă care este omogenizată cu ajutorul agitatoarelor electro-mecanice care acționează de jos în sus și asigură uniformizarea temperaturii în masa apei de opărire.

Pe parcursul derulării procesului de opărire se efectuează completarea apei din opăritor pentru:

– completarea nivelului apei de opărire până la nivelul preaplinului pentru a acoperi

pierderile de apă care rezultă în proces.

d) Opărirea suplimentară a capetelor păsărilor

Deoarece penele de pe cap și partea superioară a gâtului se îndepartează mai greu, ele se supun unei opăriri suplimentare la temperatura de 60-62°C într-o instalație specială, denumită opăritor de capete, amplasată la ieșirea din opăritorul principal.

Figura 3. Efectuarea procesului de deplumare

Figura 4. Sfârșitul deplumării

4.3.4. Deplumarea

Generalități

După opărire păsările sunt dirijate în sala de deplumare în scopul eliminării penelor de pe corp cu mașini de deplumare. Penele care îmbracă corpul păsărilor sunt fixate în foliculii plumiferi prin fibrele musculare din piele. În funcție de forța musculară de reținere a penelor în piele, acestea se grupează în ordine descrescătoare astfel:

– pene mari de la aripi și coadă;

– pene mijlocii de pe suprafața laterală a corpului, de pe spinare și gât;

– pene de acoperire de la aripi și coadă;

– pene mici;

– fulgi;

– puf.

Mașina de deplumare trebuie să lucreze în așa fel încât să se realizeze operațiunea corect, pe toate zonele corpului.

Este procesul de eliminare de pe suprafața corpului păsărilor a penelor.

Deplumarea se realizează în două trepte prin trecerea păsărilor opărite prin două trepte de deplumare reprezentate de două instalații de deplumat reglate diferit pentru eliminarea totală a penelor de pe întreaga suprafață.

Treapta a doua de deplumare reprezintă cca 30% din totalul penelor de eliminat și se realizează prin reducerea distanței dintre elementele mobile ale instalației de deplumare pentru a se asigura preluarea celor mai fine pene de pe suprafața păsărilor supuse acestui proces.

Efectuarea procesului de deplumare

Mașina de deplumat este compusă dintr-un cadru pe care sunt montate barele de deplumare, pe care se fixează tamburii prevăzuți cu degete de cauciuc. Acestea execută o mișcare de rotație în sens diferit unul față de celălalt. Barele de jumulire se reglează în ambele planuri (vertical și orizontal), astfel încât degetele de cauciuc care se rotesc cu viteză în sensuri diferite să poată urmări profilul carcaselor pentru a îndepărta penele.

Deplumarea se realizează prin stropirea continuă a puilor cu apă caldă la 40-60˚C, pentru a se:

– facilita curățarea carcaselor de penele smulse;

– menține relativ constantă temperatura carcaselor pe timpul derulării procesului.

Evacuarea hidraulică a penelor

Penele rezultate din deplumare sunt preluate cu ajutorul unor jgheaburi direct în canalele betonate pentru evacuarea afluenților din zonă pentru a fi dirijate hidraulic într-un spațiu în exteriorul abatorului de unde se livrează la fabrici de prelucrare a deșeurilor.

4.3.5. Finisarea intermediară

Carcasele deplumate sunt dirijate spre finisarea intermediară, fază tehnologică în care:

– se realizează finisarea procesului de deplumare;

– spălarea carcaselor.

Finisorul, este un dispozitiv prevăzut cu doi tamburi dotați cu dispozitive din cauciuc alimentar de forma unor degete lungi (bice) care se rotesc în sens invers unul față de celălalt.

Finisarea intermediară are loc în timpul traversării benzii transportoare a dispozitivului de finisat. Reglarea vitezei benzii transportoare (conveierului) se face la pornirea liniei și este de 1560 pui/h.

4.3.6. Secționarea pielii gâtului

Este faza pregătitoare care facilitează detașarea gâtului. În scopul prelucrării finale a puilor se practică o incizie dorsală a pielii gâtului până la nivelul centurii scapulo-humerale și desprinderea acesteia de gât, lăsându-se un lambou de piele de cca. 5-.

4.3.7. Tăierea ghearelor și a gâtului

Detașare gheare

Tăierea ghearelor se face mecanizat cu ajutorul mașinii de tăiat gheare, care secționează ghearele la nivelul articulației tibio-tarso metatarsiene, (cu o abatere de ), urmând ca scoaterea acestora din cârlige să se facă manual.

Spălare gheare

Ghearele detașate manual din cârlige sunt dirijate într-o mașină de spălat unde operațiunea se realizează sub jet de apă curentă pe principiul forței centrifuge. Descărcarea ghearelor din mașină se face prin acționarea manuală a unei clapete, ghearele alunecând într-o navetă din material plastic care după umplere este depozitată intermediar în condiții de refrigerare. Ghearele spălate sunt utilizate în procesul de preambalare a carcaselor de pui cu cap și gheare.

Recuperare carcase pui neeviscerate

Carcasele de pui neeviscerate rezultate în urma procesului de detașare gheare se recuperează cu ajutorul unui topogan spre bucla conveierului de eviscerare pentru reagățare și prelucrare finală. Operațiunea se realizează protejat de un jet de apă care spală planul înclinat pe care cad carcasele.

Reagățarea carcaselor de pui neeviscerate, se realizează manual de către operatorul tehnolog prin prinderea carcaselor de ambele picioare de cârligele conveierului.

Tăierea gâtului

Gâtul se taie prin efectuarea unei secțiuni între ultima vertebră cervicală și prima dorsală. Capul rămâne atașat de gât. Prelucrarea inițială a puilor se încheie cu detașarea manuală a gâtului care se recoltează în navete din material plastic și se transferă pentru depozitare intermediară în condiții de refrigerare până la introducerea lor în circuitul de preambalare.

4.3.8. Prelucrarea finală

Generalități

Operațiile de prelucrare finală se desfășoară într-un sector separat fizic de restul sectoarelor de procesare pentru asigurarea condițiilor de salubritate a carcaselor rezultate.

Prelucrarea finală cuprinde următoarele procese:

– eviscerarea,

– controlul sanitar-veterinar,

– colectarea, răcirea și preambalarea organelor / măruntaielor,

– finisarea carcaselor.

Carcasele, venite de la secția prelucrării inițiale pe un plan înclinat, se suspendă pe conveier care se deplasează pe tot parcursul operațiilor de eviscerare deasupra unui jgheab metalic prevăzut cu canale anexe pentru transportul organelor comestibile.

Părțile necomestibile sunt aruncate în jgheab, unde sunt preluate de un curent de apă rece ce le antrenează, printr-un canal din pardoseală, la camera de colectare inițială a deșeurilor și subproduselor necomestibile.

Jgheabul de eviscerare este confecționat din oțel inoxidabil și are o lungime corespunzătoare ținând cont că pentru fiecare muncitor este necesar un fleit de lucru de 1 metru.

Eviscerarea propriu-zisă. Faze

Procesul de eviscerare constă în următoarele operațiuni aplicate carcasei reintroduse în circuitul de transport aerian (conveier):

– executarea inciziei caudale;

– circumcizarea și extragerea cloacei;

– deschiderea carcasei pe linia mediană de la cloacă până la apendicele xifoid cu ajutorul unei scafe.

Note:

1.Circumcizarea se execută cu grijă evitându-se tăierea( secționarea) anselor

intestinale, eliminând în acest fel posibilitatea însămânțării în lanț a carcaselor cu fecale.

2. Eviscerarea propriu-zisă se execută cu ajutorul unor scafe din inox.

Introducerea scafei se face la nivelul flancurilor (lateral) energic și profund, folosindu-se greutatea corpului. Exprimarea masei musculare se face cu grijă, fără ruperea anselor intestinale, spargerea vezicii biliare sau zdrobirea ficatului.

3. După fiecare utilizare, scafa este trecută prin apă.

Cuțitele utilizate în procesele de eviscerare sunt sterilizate permanent în aparatul de sterilizare, la temperatura de minim 82˚C. Apa din sterilizator se înlocuiește de 2 ori/schimb.

Monitorizarea temperaturii de sterilizare din aparatul de sterilizare se face de 4ori/schimb.

Controlul sanitar veterinar al masei viscerale.

Masa viscerală, declarată conformă ca urmare a controlului sanitar veterinat post mortem, se înregistrează în Registrul Sanitar Veterinar post mortem.

Detașarea organelor

Detașarea ficatului

Din masa viscerală, după controlul sanitar-veterinar, se detașează organele astfel: cu o mână se desprinde ficatul din masa viscerală și cu cealaltă se detașează vezica biliară de ficat.

În acest fel se evită degradarea carcasei în eventualitatea spargerii vezicii biliare.

Ficatul spălat, curățat, prerăcit este valorificat ca sortiment separat la fondul pieții.

O altă operațiune este aceea în care cu o mână se exprimă pipota din grăsimea aderentă, cu cealaltă se detașează stomacul glandular, în același timp intestinele sunt lăsate să cadă în jgheabul de eviscerare.

Detașarea inimii

Inima se extrage prin smulgere curățându-se de cheagurile de sânge și se detașează pericardul și grăsimile aderente.

Detașarea pipotei

Pipotele se transportă la o mașină care execută secționarea (despicarea) lor pe una din curburi și apoi spălarea de conținutul alimentar cu apă rece sub presiune. Mașina de spălat pipote este susținută de patru picioare reglabile pentru fixarea ei la o înălțime de 1-1,10 metri.

Ea este formată dintr-un sistem de lanțuri transportoare cu ciocuri care cuprind, fixează și conduc pipotele în dreptul unui cuțit rotativ ce execută secționarea la o viteză de 600 rotații/minut. În spatele cuțitului se află un dispozitiv ce menține pipotele deschise în vederea spălării cu apă rece.

Odată spălate pipotele sunt evacuate după care se transportă la mașina de decuticulare, care se compune din arbori frezați ce se rotesc în sens invers unul față de celălalt.

Decuticularea se efectuează prin apăsarea ușoară a pipotelor cu mâna pe frezele mașinii cu partea acoperită de cuticulă în jos, lasându-se apoi libere. Cuticula pipotelor este prinsă de freze și îndepărtată.

Pipotele decuticulate se dirijează într-un jgheab de evacuare. Pipotele prelucrate, spălate și prerăcite se valorifică corespunzător.

Extragerea traheei, esofagului și gușei

Sunt ultimele operații tehnologice ce încheie procesul de eviscerare. Aceste organe sunt eliminate în circuitul de recuperare al viscerelor și sunt tratate ca deșeuri care se valorifică prin incinerare. Eliminarea lor se face în sistem hidraulic fiind preluate de curenți de apă care au un debit minim de 1l secunde.

Controlul final

Este executat de către organele sanitar – veterinare care lucrează în cadrul firmei.

Rezultatele controlului sunt înscrise în Registrul pentru controlul post- mortem al păsărilor (formular tipizat). Posturile fixe de control sanitar-veterinar sunt iluminate corespunzător (550 Lucși), iar intensitatea luminoasă în spațiile tehnologice este de 220 lucși/m2 la nivelul fiecărui utilaj.

Spălarea finală a carcaselor eviscerate

Carcasele controlate și finisate se spală în curenți de apă cu ajutorul tunului de spălare.

Presiunea de lucru la care lucrează tunul de apă este de 3 atm.

Timpul de traversare a tunului de răcire a carcaselor este de minim 30 secunde, interval în care se asigură spălarea completă a carcaselor eviscerate.

4.3.9. Răcirea carcaselor de pui eviscerate

Generalități

Carcasele eviscerate, trecute prin filtrul controlului tehnic de calitate și sanitar- veterinar sunt spălate corespunzător și supuse operațiunii de răcire cu ajutorul apei.

Instalația de răcire prin imersie este montată într-o încăpere special amenajată și închisă cu excepția locurilor pentru accesul păsărilor și al muncitorilor.

Răcirea primară

Carcasele, de pe linia de eviscerare cu ajutorul unui dispozitiv de descărcare cad și alunecă pe un jgheab înclinat de inox într-un bazin de prerăcire prin imersie în apă. În interiorul acestuia, un transportor elicoidal agită și deplasează carcasele în contracurent față de circuitul de apă rece ce servește atât pentru răcire cât și pentru spălare.

Lungimea prerăcitorului I sau a răcitorului primar este de trei metri, diametrul transportorului este de , turația de 0,8 rotații/minut, calculată astfel încât să realizeze răcirea carcaselor de la circa 30˚C la 20-22˚C în timp de 10 minute, apa din bazin fiind de maxim 16˚C.

În cazul în care se constată un grad ridicat de încărcare a apei de răcire cu materiale contaminante se procedează la creșterea debitului apei pentru a se asigura reîmprospătarea apei de răcire. Mișcarea transportorului este dată de un motor electric prin intermediul unui reductor.

Deversarea carcaselor din bazinul 1 în 2 se face prin cădere liberă printr-un jgheab datorită diferenței de nivel dintre cele două bazine.

Răcirea secundară

Bazinul II se mai numește și răcitorul secundar. Acesta este un bazin tot de răcire prin imersie în apă cu gheață, de construcție similară cu primul, lungimea acestuia fiind tot de .

Transportorul elicoidal împinge carcasele tot în contracurent față de circuitul apei.

Răcirea carcaselor se face până la 10-16˚C timp de 10 minute, apa având o temperatură de 6-7˚C prin utilizarea ca agent de răcire a fulgilor de gheață.

Alimentarea cu gheață se face continuu la capătul anterior rețelei răcitorului secundar la aproximativ ¼ din lungime, calculându-se un consum de gheață/kg carcasă.

Gheața sub formă de solzi este produsă de o mașină specială amplasată în exteriorul sălii de răcire iar alimentarea cu fulgi de gheață a bazinului de imersie se face pe un jgheab.

În sala de imersie se păstrează o temperatură de maxim 10˚C.

4.3.10. Zvântarea

Carcasele refrigerate prin imersie sunt descărcate automat din căruciorul secundar, pe o masă de inox de unde sunt luate și agățate pe o linie de transport pentru zvântare. Lungimea acestei linii este astfel calculată încât la o viteză medie să realizeze o durată de zvântare minimă de 5 – 6 minute.

Zvântarea carcaselor este ușurată de curentul de aer rece produs de ventilatoarele răcitoarelor de aer. Linia de transport pentru zvântare conduce carcasele refrigerate în sala de sortare și ambalare stabilindu-se destinația. În aceeași sală sunt transportate în navete de material plastic și organele împreună cu gâturile și ghearele.

Temperatura din sala de zvântare este de 4-6 ˚C.

4.3.11. Ambalarea. Tranșarea. Dezosarea

Preambalarea și ambalarea asigură un aspect comercial corespunzător produselor, folosindu-se în acest scop ambalaje dimensionate pe mărimea și forma produsului finit. În timpul preambalării, carcasele sunt bine fasonate, închiderea pungilor se execută prin clipsare, asigurând o protecție corespunzătoare produsului ambalat. Depozitarea produselor ambalate se face în navete de plastic.

Toate produsele și subprodusele comestibile sunt manipulate în condiții de perfectă salubritate, neexistând posibilitatea de a intra în contact cu pavimentul sau alte suprafețe neindicate sanitar sau sanitar- veterinar.

Temperatura din sala de tranșare, ambalare este de maxim 12˚C.

Carcasele refrigerate sunt supuse operațiunii de sortare, în funcție de cerințele pieții, fiind livrate întregi – tip griller, pui calitatea I – precum și componente tranșate și dezosate la pungă sau la tăviță.

Figura 5. Dezosarea componentelor tranșate

Figura 6. Ambalarea produselor

Tranșarea carcaselor în piese anatomice se realizează conform istrucțiunilor de lucru specificii tranșării.

4.3.12. Marcarea și etichetarea produselor

Se realizează prin aplicarea de etichete autocolante pe care s-au imprimat pentru fiecare lot de produs, data de fabricație, termenul de valabilitate prevăzut în standardul de firmă aferent sortimentului respectiv.

Înscrierea datelor pe etichete se realizează la imprimanta amplasată în secție de către operatori specializați.

Aplicarea etichetelor pe produse se face conform schemei de marcare aprobată de conducere pentru fiecare sortiment.

Notă

Eticheta se aplică pe pungi înainte de ambalare într-un spațiu adiacent secției de producție.

4.3.13. Refrigerarea

Prin refrigerare se înțelege tratarea cărnii și produselor din carne la temperaturi ale mediului care să mențină în centrul termic al produsului temperatura de 0-4C. Scopul refrigerării este conservarea produsului. Refrigerarea se execută în tunelul de refrigerare cu temperatura cuprinsă între 0-4C, iar viteza aerului este de 0,5-2 m/s. Suprafața tunelului este de .

Depozitarea cărnii și a produselor din carne refrigerate se execută în spații cu temperatura aerului de 0-3C, fără variații de temperatură pentru a evita reacțiile biochimice și dezvoltarea microflorei. Umiditatea relativă a aerului este de 85-96%, viteza aerului este de 0,3-0,7m/s în primă fază.

Tehnologiile firmei urmăresc menținerea cărnii la temperaturi de 0C cunoscut fiind că prin aceasta se limitează multiplicarea germenilor de alterare cât și a celor patogeni. Pentru prelungirea perioadei de păstrare și conservare a cărnii se procedează la ambalarea în pungi de plastic.

Instalația de răcire funcționează cu freon ecologic, etanș fără pierderi în atmosferă.

4.3.14. Congelarea

Congelarea asigură în mare parte o mai mare stabilitate a cărnii, din punct de vedere microbiologic și biochimic deoarece se oprește multiplicarea microorganismelor, se distrug 90% din germenii sensibili, se încetinesc și opresc reacțiile chimice care au loc ca urmare a micșorării activității apei înghețate din carne.

După modul de răcire și după sistemul de preluare a căldurii de la produs, unitatea folosește congelarea în aer răcit, în tunele de congelare cu funcționare continuă. Congelarea se efectuează cu o refrigerare și depozitare prealabilă în vederea obținerii unor produse de calitate, astfel că după decongelare, carnea va fi în stare de maturitate.

Instalațiile frigorifice din dotare asigură o congelare rapidă, aerul răcit are o temperatură de -40C, la o viteză de a acestuia de 2-7 m/s. Produsele se scot din tunelul de congelare când acestea au în centrul lor termic temperatura de -18C. Cele 2 tunele au o suprafață de și un volum de fiecare.

Depozitarea produselor congelate urmărește păstrarea și menținerea calității acestora care se realizează în depozite dotate cu instalații frigorifice unde temperatura trebuie să fie de -20C la o umiditate relativă a aerului de 85%, iar viteza de circulație a aerului să fie cuprinsă între 0,04-0,08 m/s. Depozitele frigorifice au o suprafață totală de . Nu se admit fluctuații mari de temperatură în depozite deoarece conduc la deprecierea calității produselor congelate.

Instalația de răcire funcționează cu freon ecologic, etanș fără pierderi în atmosferă.

4.3.15. Depozitarea

Depozitarea se face manual pe europaleți, evitându-se punerea în contact a cărnii congelate cu solul. Livrarea cărnii, a produselor și subproduselor din depozit se face pe loturi conform principiului FIFO respectând termenul de garanție prevăzut de STAS 7031/83.

4.3.16. Transportul și livrarea produselor

Livrarea cărnii de pasăre refrigerată/ congelată se face în ambalaje de transport (navete din material plastic) igenizate după fiecare transport și / sau saci din material plastic de uz alimentar închiși la gură prin clipsare.

Autovehiculele destinate transportului cărnii de pasăre trebuie să fie închise, curate, dotate cu instalații frigorifice, incintele respective trebuie răcite în prealabil pentru a se garanta menținerea temperaturii produselor pe timpul transportului.

4.4. Evaluarea calității din punct de vedere fizico-chimic și microbiologic la SC ROM TRADING COMPANY SRL Targu Frumos

Parametrii fizico-chimici, microbiologici, conținutul admis de arsen și metale grele sunt reglementate prin legislația în vigoare a Ministerului Sănătății. Acestea sunt redate în următoarele tabele:

Tabelul 4

Caracteristicile microbiologice

Tabelul 5

Limitele maxime de arsen și metale grele în carne, exprimate în mg/kg

4.5. Caracteristicile de calitate ale produselor din carne de pui la

SC ROM TRADING COMPANY SRL Targu Frumos

Carnea care face obiectul standardului provine de la păsări sănătoase, cu o dezvoltare normală, examinate din punct de vedere sanitar-veterinar. Carcasele se prelucrează, tranșează sau dezosează în conformitate cu instrucțiunile tehnice ale firmei, cu respectare legislației sanitare și sanitar-veterinare în vigoare, în cadrul termenelor de valabilitate stabilite de producător. Materiile auxiliare folosite corespund documentației tehnice de produs.

Condiții tehnice de calitate Tabelul 6

Păsările tăiate se livrează în stare refrigerată sau congelată.

Tabelul 7

Caracteristicile produselor în funcție de starea termică

Caracteristicile de calitate vor fi prezentate în următorul tabel. Păsările tăiate sunt bine sângerate, fără lichid sero sangvinolent, curate, bine deplumate, fără semne de alterare. Locul secțiunilor trebuie să fie bine curățate, ghearele bine spălate, ciocul și cavitatea bucalăfără sânge și impurități. Păsările congelate pot prezenta o culoare mai închisă și unele pete albicioase provocate de frig fără să influențeze aspectul comercial. Nu se admite gust și miros străin.

Tabelul 8

4.6. Metodele de urmărire a parametrilor calității produselor din carne de pui

la SC ROM TRADING COMPANY SRL TARGU FRUMOS

Verificarea calității pe loturi.

Prin lot se înțelege cantitatea de carne din aceeași specie și același sortiment, stare termică, realizată în aceeași perioadă de timp. Verificările de lot se fac de către persoane nominalizate pentru controlul de calitate și laborator. Pentru fiecare lot se verifică: ambalarea și marcarea, caracteristicile tehnice, proprietățile organoleptice-aspect exterior, interior, pe secțiune, mirosul, starea termică.

Verificarea ambalării, marcării și a caracteristicilor tehnice se face prin verificarea a 50 de carcase din lot. Carcasele necorespunzătoare se prezintă la o nouă verificare după remediere. Pentru examenul organoleptic și al stării termice se iau la întâmplare cinci carcase din cele verificate anterior. Dacă se găsesc ambalaje necorespunzătoare lotul se respinge pentru resortare și remediere.

Dacă după resortare se obține un rezultat necorespunzător verificările se fac pe un număr dublu de ambalaje. Dacă și în acest caz se obțin rezultate necorespunzătoare, chiar la o singură carcasă, lotul se respinge.

Acesta poate fi prezentat la o nouă verificare după resortare. Pentru piesele tranșate condițiile de calitate se verifică pe 5% din acestea, dar nu mai puțin de trei ambalaje.

Verificările periodice se fac în laboratoare terțe cu care firma are contact de prestări servicii. Proprietățile chimice, microbiologice și limitele maxime admise de metale grele sunt garantate de firmă, prin respectarea instrucțiunilor de fabricație. Verificarea microbiologica se face în caz de litigiu sau în caz de dubii asupra salubrității produsului.

În acest caz, se iau spre verificare, cel puțin 5 ambalaje individuale sau 5 carcase. Pe probele luate se efectuează: încercarea la fierbere sau frigere, analiza chimică, examenul microbiologic. Dacă se obține un rezultat necorespunzător la una sau mai multe din verificările de mai sus, se respinge lotul.

Examenul organoleptic

Verificarea aspectului exterior se face la lumina naturală. Examinarea se face vizual și prin palpare verificându-se conformația corporală, aspectul și culoarea pielii, al grăsimii, deplumarea, curățenia și defectele.

Verificarea aspectului interior și în secțiune. Se secționează carcasa în jurul pieptului și peretele abdominal, punându-se în evidență cavitatea pectorală și cea abdominală. Se examinează aspectul de curățenie și de sângerare, grăsimea și organele interne.

Verificarea mirosului. Carnea refrigerată se miroase direct, la suprafață , cea congelată după decongelare. Se apreciază mirosul și în interiorul carcasei și de asemenea în secțiunea proaspătă. În caz de dubiu se face proba fierberii.

Încercarea la fierbere. Se iau circa 150 g carne refrigerată/decongelată cu țesut gras și muscular, din straturile superficiale și profunde, se taie în bucăți, se adaugă trei părți apă rece și se fierbe într-un vas acoperit. Mirosirea se face de 2-3 ori din momentul încălzirii până la fierbere. Se gustă carnea și bulionul obținut.

Încercarea la frigere. Se face pe o probă de carne recoltată. Se frige într-un vas fără adăugare de grăsimi și se gustă. Atât înregistrările efectuate privind determinările făcute se păstrează, cât și buletinele de laborator, de la laboratoarele terțe.

Ambalarea, marcarea, depozitarea, transportul și documentele.

Ambalarea produselor din carne de pasăre se face în ambalaje individuale: pungi de polietilenă sau folie termocontractibilă la caserole, tăvițe sau se pot livra în cazul solicitărilor și neambalate individual.

Ambalajele se închid prin clipsare sau termosudare, vidare. Prin convecție între părți se pot folosi și alte materiale sau moduri de ambalare. Ambalajele trebuie vizate de Ministerul Sănătății. Produsele din carne de pasăre ambalate individual sau cele neambalate se livrează în navete din material plastic, tăvi de aluminiu, saci de polietilenă sau ambalaje de transport convenite între părți. Ambalajele de transport trebuie să fie curate, uscate, fără miros străin, rezistente pentru a proteja produsul pe timpul transportului.

Ele se refolosesc după o prealabilă spălare și dezinfecție. Ambalajele individuale sunt imprimate sau prevăzute cu etichete atașate de produs.

Eticheta cuprinde următoarele date:

– denumirea societății producătoare și date de identificare a acesteia;

– denumirea produsului;

– termenul de valabilitate;

– condiții de depozitare;

– numărul standardului de firmă.

Depozitarea se face în camere frigorifice, la temperatura de 0-4°C pentru produsele refrigerate și la -18°C pentru cele congelate.

Transportul se face în mașini închise, izoterme sau cu instalații frigorifice în scopul asigurării condițiilor de salubritate a produselor.

Documentele care însoțesc transportul sunt: factura, declarația de conformitate și certificatul sanitar-veterinar de transport.

Termenele de valabilitate se referă la produsele care respectă prevederile acestui document. Termenele decurg de la data introducerii produselor în depozit.

Condițiile de depozitare și termenele de valabilitate pentru carne, în funcție de starea termică sunt prezentate în tabelul următor:

Tabelul 9

4.7. Baza materială care asigură controlul calității la SC ROM TRADING COMPANY SRL TARGU FRUMOS

Baza materială care asigură controlul calității cuprinde următoarele părți componente:

– 4 incubatoare de tip JAMESWAY cu capacitate de 90720 ouă cu programe și funcționare automată;

– 4 eclozionatoare de tip JAMESWAY cu capacitate de 15120 ouă cu programe și funcționare automată;

– instalație de climatizare a aerului de tip WOLF cu capacitate de 7620 m³/oră care realizează în sistem automat parametrii optimi de incubație;

– cântar electleiic cu masa de 1-10 kg;

– cântar basculă cu masa de 1-500 kg;

– termometre pentru măsurarea temperaturii;

– mașini de ambalat în folie termocontractibilă;

– burduf pentru încărcare mașini.

4.8. Aspecte manageriale privind asigurarea calității la nivelul firmei

4.8.1. Strategii de creștere a calității în conformitate cu standardele Uniunii Europene

Competiția intensă pentru clienți, atât locală cât și globală, a condus la o creștere semnificativă a importanței calității, atât pentru produse cât și pentru servicii. Corecta identificare a nevoilor consumatorilor și satisfacerea lor înainte, în timpul și după vânzare sunt considerate avantaje competitive cheie. Pentru a obține aceste avantaje competitive SC ROM TRADING COMPANY SRL Targu Frumos și-a implementat și certificat un sistem de management integrat al calității, siguranței alimentare și mediului în scopul îmbunătățirii continue a calității produselor și serviciilor oferite de firmă.

Managementul firmei SC ROM TRADING COMPANY SRL Targu Frumos consideră că furnizorul de produse de calitate are un argument major în fața consumatorilor, iar uneori calitatea reprezintă și o condiție de supraviețuire pe piață.

Astfel în decembrie această firmă și-a certificat sistemul de management integrat implementat în cursul anului 2008 și în anii precedenți. Au fost implementate și certificate cerințele standardelor ISO 9001, ISO 14001, precum și principiile HACCP.

Sistemul integrat de management al calității și siguranței alimentare a fost certificat cu Organismul Internațional de Certificate TǙV Turingen Germania, iar sistemul de management al mediului a fost certificat cu SRAC.

SC ROM TRADING COMPANY SRL Targu Frumos au avut loc următoarele schimbări:

– creșterea productivității muncii printr-o utilizare eficientă a personalului, a echipamentelor și a resurselor în general;

– îmbunătățirea imaginii firmei și a credibilității ei pe piață;

– stimularea comunicării și desfășurarea muncii în schipă, ceea ce aduce satisfacții personalului firmei, mai ales în plan psihologic;

– conștientizarea în rândul personalului a nevoii de a realiza produse de calitate, dezvoltându-se o cultură organizațională orientată spre calitate;

– eliminarea disfuncționalităților din cadrul activităților din organizație și atmosfera de lucru tensionată, fapt ce are ca rezultat îmbunătățirea climatului organizațional, a relațiilor dintre angajați.

Alte preocupări actuale și de perspectivă ale conducerii constau în finalizarea următoarelor investiții începute în anul 2009:

– construirea unui abator pentru păsări, cu capacitatea de sacrificare de 3000 pui/oră în valoare de 6 milioane euro;

– modernizarea fermelor de pui de carne de pe platforma SC ROM TRADING COMPANY SRL Targu Frumos;

– schimbarea buncărelor, înlocuirea aerotermelor cu radianți de căldură, reproiectarea sistemului de ventilație;

– achiziționarea unui autobuncăr pentru transport furaje în valoare de 0,2 milioane euro;

– achiziționarea unei mașini pentru transport pui destinați abatorizării;

– achiziționarea unui uscător de cereale, cu capacitatea de 15t/oră având posibilitatea de reducere a umidității cerealelor cu 10%.

4.9. Politica în domeniul calității (22)

AVICOLA și-a elaborat o politică proprie rezultată din convingerea că pentru a avea succes, standardele trebuie depășite, lucru posibil numai dacă problema calității este o preocupare permanentă și este rezolvată la nivelul organizației.

Misiunea firmei este de a livra produse de bună calitate în condiții de deplină siguranță pentru consumator, la nivelul parametrilor din standardele europene de performanță.

Obiectivul prioritar al strategiei de management al calității la SC ROM TRADING COMPANY SRL Targu Frumos este îmbunătățirea continuă a unui sistem de management al calității funcțional, în conformitate cu ISO 9001:2000 și a sistemului H.A.C.C.P.

Principiile și deciziile care stau la baza întregii activități din firmă, parte integrantă a personalității acesteia, sunt: generarea de satisfacție pentru clienți, crearea de profit pentru susținerea dezvoltării viitoare a firmei.

Valorile pe care le împărtășește firma în realizarea misiunii sunt:

– orientarea spre calitate și inovare;

– comportament etic, integritate și respect față de clienți;

– corectitudine și loialitate față de parteneri și angajați,

– implicarea responsabilă în viața societății.

Oamenii reprezintă cea mai mare bogăție de care dispune o organizație, concept care se regăsește în anexele strategice ale politicii de resurse umane a SC ROM TRADING COMPANY SRL care vizează în principal: creșterea gradului de atractivitate al companiei și fidelizarea noilor angajați, formarea profesională a angajaților în vederea dezvoltării competențelor pe meserii și a competențelor manageriale, un sistem de motivare modern axat pe performanța individuală.

Prin acțiuni de monitorizare permanentă a proceselor de sistem și de realizare calitativă și sigură a produselor, prin implicarea întregului personal în soluționarea problemelor, conducerea garantează realizarea obiectivului de îmbunătățire continuă a performanțelor organizației.

Directorul general se angajează să ofere cadrul organizatoric adecvat și să asigure resursele materiale, umane, financiare necesare îndeplinirii obiectivelor stabilite.

4.10. Aplicarea sistemului H.A.C.C.P. la nivelul SC ROM TRADING COMPANY SRL Targu Frumos

4.10.1. Metode de lucru aplicate

Pentru identificarea pericolelor echipa HACCP a utilizat metode recomandate de Comisia Codex Alimentarius sub forma arborilor de decizie care au fost aplicați pe fiecare fază a procesului tehnologic.

Complexitatea proceselor ce se derulează în cadrul organizației în care componenta de producere materii prime pentru procesare în carne de pasăre destinată consumului uman, ocupă o mare parte din proces a necesitat aplicarea principiilor HACCP la procesele derulate cu impact asupra stării de sănătate și siguranța materiilor prime rezultate.

Având în vedere faptul că pericolele potențiale existente pe fluxurile tehnologice de fabricație au un mare grad de specificitate, arborii de decizie utilizați au fost detaliați astfel:

4.10.2. Arborele de decizie pentru identificarea CCP-urilor pe fluxul tehnologic

Au fost luate în considerație aspecte ca :

a) existența modalităților de identificare a pericolelor/ riscurilor pe faze tehnologice ;

b) modul în care fiecare etapă tehnologică asigură eliminarea riscurilor sau reducerea lor la un nivel acceptabil ;

c) existența posibilităților de dezvoltare excesivă a unui risc identificat care să depășească nivelul admis la nivelul unei anumite etape tehnologice;

d) dacă etapele ulterioare celei în care a fost identificat riscul pot determina eliminarea sau reducerea efectelor lui la un nivel acceptabil.

4.10.3. Arborele de decizie pentru identificarea punctelor critice la materia primă

Au fost luate în considerație aspecte ca :

a) existența unor riscuri asociate cu materiile prime utilizate ;

b) garantarea reducerii riscurilor asociate materiilor prime utilizate prin prelucrarea lor în tehnologiile aplicate până la un nivel acceptabil ;

c) gradul de risc al pericolelor identificate la materiile prime asupra produselor finite.

4.10.4. Arborele de decizie pentru identificarea microorganismelor periculoase

Au fost luate în considerație aspecte referitoare la prezența microorganismelor patogene capabile să producă toxine, dacă :

– sunt prezente în materiile prime;

– este posibilă eliminarea lor completă ;

– este posibilă contaminarea produsului după obținerea acestuia ;

– au existat probleme în trecut în legătură cu aceasta ;

– prezența agenților patogeni pe produs poate îmbolnăvi :

– există condiții de dezvoltare a agenților patogeni pe produsele respective ;

– condțiile de depozitare a produselor previn dezvoltarea agenților patogeni.

Arborii de decizie au fost utilizați ca instrumente ajutătoare pentru identificarea pericolelor pe fluxul tehnologic de la preluarea materiilor prime, procesarea lor în furaje combinate, incubarea ouălor pentru obținerea puilor de o zi, creșterea păsărilor, abatorizarea păsărilor și până la livrarea produselor finite.

Membrii Echipei HACCP au utilizat în deciziile finale luate și date referitoare la pericole identificate anterior în procesele care se derulează în firmă chiar dacă acestea au deviat de la rezultatul obținut prin aplicarea arborilor de decizie redați mai jos.

4.10.2. Arborele de decizie pentru identificarea CCP-urilor pe fluxul tehnologic

DA NU

4.10.3. Arborele de decizie pentru identificarea CCP-urilor la materia primă

Calitatea materiei

prime constituie un

CCP pentru acest risc

Calitatea materiei

prime constituie un

CCP pentru acest risc

4.10.4. Arborele de decizie pentru identificarea microorganismelor periculoase

Identificarea microorganismelor patogene capabile să producă toxine

Scos din listă

4.10.5. Riscurile potențiale și factorii de risc

Modul de identificare a riscurilor în documentația H.A.C.C.P.

Factori potențiali de risc luați în considerație:

Contaminanți în materii prime și semifabricate;

Creșterea inacceptabilă a microorganismelor;

Infecții sau poluare cu compuși chimici; corpuri străine;

Insuficienta eliminare a contaminanților;

Microorganisme sau toxine care au scăpat de sub control sau sunt insuficient inactivați;

Reacții chimice nedorite.

Tabelul 10

Codificarea riscurilor în documentația H.A.C.C.P.

Tabelul 11

Identificarea claselor de risc

Tabelul 12

Încadrarea în categoria de risc

Tabelul 13

4.10.6. Analiza pericolelor

Abatorizare păsări- Carne de pasăre refrigerată/congelată

Tabelul 14

Identificarea CCP-urilor la păsările pentru tăiere

Tabelul 15

4.10. 7. Determinarea Punctelor Critice de Control – flux tehnologic

Abatorizare păsări- Carne de pasăre refrigerată/congelată

Tabelul 16

4.10.8. Planul H.A.C.C.P.

Denumirea produsului : Abatorizare păsări- Carne de pasăre refrigerată/congelată

4.11. Crearea unei culturi organizaționale privind asigurarea calității și folosirea sistemului de valori

SC ROM TRADING COMPANY SRL Targu Frumos folosește ca valorii ale culturii organizaționale:

– valorile intelectuale, economice și sociale.

Definirea și cuantificarea acestor valori ne dau informații despre nivelul atins de organizație din punct de vedere al managementului calității totale. În tabelul ce va fi prezentat se află sistemul de valori existent în cadrul firmei. Datele au fost obținute pe baza unor chestionare completate de angajații firmei SC ROM TRADING COMPANY SRL Targu Frumos.

Tabelul 17

Sistemul de valori al firmei S.C. AVI-TOP. S.A. Targu Frumos

Din acest tabel se observă că valorile sunt:

– satisfacerea clienților se află pe primul loc cu 93% din totalul sistemului de valori;

– comportamentul etic/integritatea, responsabilitatea, respectul pentru ceilalți se află pe locul al doilea cu 50%;

– un alt set de valori-profitabile, lucru în echipă, inovația/schimbarea, învățarea continuă/îmbunătățirea continuă ocupă locul al treilea în intervalul de 40-47%, pe ultimele locuri situându-se buna dispoziție a salariaților și interesul pentru păstrarea condițiilor de mediu. Ultimele valori ale culturii organizaționale sunt de asemenea importante, deoarece securitatea, satisfacția postului ocupat și buna dispoziție sunt elemente care determină armonia lucrului în echipă, astfel încât activitatea firmei să se desfășoare la un nivel ridicat de performanță.

Această firmă folosește de asemenea simboluri și întâmplări care vin să întărească tradiția în calitate a produselor din carne de pui. Cultura organizațională se află în faza de început și de aceea consider necesară orientarea acesteia către rezultate și înaltă performanță care se formează în strânsă legătură cu satisfacerea motivațională a salariaților prin obținerea sentimentului de mulțumire.

Managementul firmei trebuie să fie orientat spre politici care să se inspire din realizările de excepție ale propriilor salariați. Pentru succesul dezvoltării unei astfel de culturi, salariații trebuie tratați cu respect și încurajați să aibă inițiativă, să fie creativi în tot ceea ce fac.

Orientarea culturii manageriale în spiritul de înaltă performanță are două tendințe:

– orientarea spre acțiune și promovarea spiritului inovativ.

Grupurile de salariați sunt încurajați să-și dezvolte ideile, să fie creativi, să aibă inițiativă, acordându-li-se autonomie să experimenteze. În această situație managerul va efectua evaluarea situației ținând cont de următoarele condiții:

– fie flexibil ținând deschise mai multe opțiuni;

– să pună cât mai multe întrebări;

– să solicite informații de la specialiști;

– să încurajeze subordonații pentru a participa la dezvoltarea alternativelor și la propunerea de soluții;

– să fie orientați spre găsirea unor soluții de consens.

CAPITOLUL 5

REZULTATELE ECONOMICE ȘI ESTIMAREA COSTURILOR CALITĂȚII LA SC ROM TRADING COMPANY SRL TARGU FRUMOS

5.1. Rezultatele economice ale firmei

Indicatorii economici se referă atât la capacitatea de producție, gradului de utilizare, precum și la dinamica rezultatelor financiare înregistrate în cadrul societăți în perioada 2007 – 2009.

Tabelul 18

Capacitatatea de producție și gradul ei de utilizare (GU%)

În ceea ce privește gradul de utilizare al capacității de producție proiectate se observă că la puii de o zi s-a utilizat în anul 2007 doar 49,5% din capacitate, iar maximul s-a utilizat în anul 2009 la păsările vii cu 96,6%.

G.U. % al abatorului se încadrează între 63,2% în 2007 și 66,0% în 2009 cu o medie de 64,7% și o creștere anuală de 1,4%.

Rentabilitatea la carnea de pasăre realizată de SC ROM TRADING COMPANY SRL Targu Frumos în perioada 2007 – 2009.

Tabelul 19

Evoluția rentabilități prin profitul brut și rata profitabilității

Profitul brut înregistrat la producția de carne a avut un nivel maxim în 2009, cu 71,9% mai mare decât profitul mediu anual înregistrat în perioada în care s-au făcut cercetările

( profitul mediu = 3.564.730 lei ).

Rentabilitatea acestei activități este exprimată prin rata rentabilității sau rata profitului, înregistrând cea mai mare valoare în 2009 ( 16,5%), maxim ce a urmat unei rate de 8,4% în 2008 și 7,1% în 2007.

Se apreciază că această activitate este la limita rentabilității, deoarece la 100 unități monetare cheltuite se obține un profit de doar 10,7 unități.

Tabelul 20

Dinamica rezultatelor economico-financiare realizate de SC ROM TRADING COMPANY SRL Targu Frumos în perioada 2007 – 2009.

Venitul total înregistrat în perioada 2007-2009 indică o creștere de 4.596.927 lei, cea mai mare valoare obținându-se tot în decursul anului 2009, adică 32.041.327 lei.

Venitul mediu pentru perioada 2007-2009 este de 28053855,66 lei.

Cheltuielile totale au scăzut în etapa 2007-2008 cu 3008457 lei, ca apoi în următoarea etapă să crească cu 3.642.883. lei. Practic creșterea medie este de 3.325.670 lei.

În medie, evoluția cheltuielilor la 1000 lei venituri totale este de 877.2 lei. Cel mai mult s-a cheltuit în anul 2007.

Profitul brut înregistrat în cadrul producției de carne de pui a avut un nivel maxim în 2009 față de anii anteriori, fiind mai mare decât profitul mediu anual înregistrat în perioada în care s-au efectuat cercetările ( Pmediu= 3.564.730 lei), ceea ce indică o creștere a volumului de produse vândute, determinând implicit creșterea veniturilor realizate și încasate, precum și creșterea prețurilor la sortimentele din carne de pui.

Profitul net înregistrează o tendință asemănătoare datorită impozitului pe profit aplicat profitului brut.

Ca urmare a creșterii profitului, rata profitului brut cât și rata profitului net are nivelul cel mai mare în anul 2009, atingând valorile de 23,6% respectiv 19,8%.

Tabelul 21

Structura cheltuielilor pentru carnea de pui în condițiile SC ROM TRADING COMPANY SRL Targu Frumos în perioada 2007 – 2009

Analiza structurii cheltuielilor de producție pentru carnea de pui necesită împărțirea cheltuielilor în: cheltuieli directe și indirecte a căror pondere diferă de la un an la altul, în funcție de subclasele din care sunt formate.

Cheltuielile directe sunt reprezentate de: furaje, material biologic și forța de muncă, acestea scăzând de la 86% în 2007 la 80% în 2009 datorită reducerii ponderii furajelor în total cheltuieli.

Cheltuielile indirecte sunt reprezentate de: transport, utilități și dobânzi la credite având o pondere mai mică decât cheltuielile directe, ele reprezentând în medie cca 16,7% din cheltuielile totale, în creștere din 2007 în 2009 cu 3% anual.

Tabelul 22

Evoluția veniturilor provenite din vânzarea cărnii de pui în cadrul SC ROM TRADING COMPANY SRL Targu Frumos în perioada 2007 – 2009

Veniturile din vânzări în perioada cercetată evidențiază o creștere relativ constantă: cu 7,3% în anul 2008 față de 2007 și cu 20,8 în anul 2009 față de 2007.

Deci creșterea anuală este de cca 10,4%.

5.2. Estimarea costurilor calității la S.C. AVICOLA S.A.

S-a considerat necesară estimarea costurilor calității la SC ROM TRADING COMPANY SRL Targu Frumos. Sunt propuse două variante de calcul: costul calității pentru ridicarea calității produselor și costul calității în condițiile achiziției de noi echipamente tehnologice.

În tabelul 23 voi prezenta analiza costurilor calității în 2009 folosind date reale obținute de la SC ROM TRADING COMPANY SRL Targu Frumos.

În tabelul 24 am introdus datele finale obținute în tabelul anterior de unde rezultă, că pentru costul total al calității s-au cheltuit 108,74 lei/t.

Tabelul 23

Estimarea costurilor calității în 2009

Tabelul 24

5.2.1. Costurile totale privind calitatea

Calculul costului calității

5.3. Analiza SWOT privind calitatea la nivelul SC ROM TRADING COMPANY SRL TARGU FRUMOS

Oportunități și amenințări

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

1. Calitatea este rezultatul acțiunii unui complex de factori economici, naturali, sociali, aflați într-o strânsă interdependență. În egală măsură ea este determinată de materia primă folosită, progresul tehnic, calificarea forței de muncă și cerințele consumatorilor.

2. Cerințele de siguranță și de calitate a consumatorilor reprezintă o responsabilitate majoră pentru Uniunea Europeană. Uniunea este implicată în măsurarea calității produselor de-a lungul întregii filieri, de la fermă la industria prelucrătoare ți apoi la consumator.

3. Extinderea Grupului de firme Kosarom s-a materializat în anul 2002 cu apariția SC ROM TRADING COMPANY SRL Targu Frumos care după un vast program de investiții a devenit o unitate etalon în creșterea păsărilor.

4. SC ROM TRADING COMPANY SRL Targu Frumos comercializează un grup de 18 produse din carne de pasăre a căror caracteristici generale și specifice de calitate, proprietăți fizico-chimice, condiții microbiologice sunt înscrise în standardul tehnic de firmă și respectă condițiile de calitate din seria ISO 9000 și ISO 24000.

5. Baza materială care trebuie să asigure controlul calității materiilor prime și a parametrilor tehnologici este bine pusă la punct pentru fermele de producție a puilor.

6. Linia tehnologică de abatorizare este deservită de un număr mare de persoane corespunzător calificate.

7. Lucrează în sistem propriu de furajare pentru creșterea păsărilor, ceea ce constituie un avantaj economic important pentru obținerea de prețuri competitive la materia primă respectiv la produsul finit.

8. Firma și-a certificat un sistem de management integrat al calității siguranței alimentare și mediului conform standardelor ISO 9001, ISO 14001 și principiilor HACCP, stabilindu-și punctele critice de control de pe fluxul tehnologic.

9. Asigurarea calității se efectuează de către persoane specializarte din cadrulDepartamentului de Management Integrat, Echipei de siguranța alimentului și Comisiei de Criză (CES).

10. De la înființare, SC ROM TRADING COMPANY SRL Targu Frumos a avut din punct de vedere economic, rezultate pozitive, ca urmare a creșterii capacității de producție la toate secțiile și a eforturilor pentru valorificarea producției. Cifra de afaceri a avut un trend ascendent cu efecte pozitive asupra nivelului profitului net și a ratei acestuia.

11. Pentru această firmă, propun: înlocuirea liniei tehnologice de abatorizare cu echipamente moderne, automatizate care să formeze un flux de fabricație sigur, pentru a obține produse din carne de pui de cea mai bună calitate.

12. Înființarea unui laborator de analiză a produselor din carne de pui cu aparate de laborator care efectuează determinări rapide și exacte.

13. Intensificarea publicității pentru informarea consumatorilor asupra calității produselor precum și aplicarea unei strategii de creștere, cu rolul de a face față concurenței de pe piața cărnii de pasăre.

14. Găsirea modalităților de reluare a operațiunilor de export la carnea de pui care avantajează favorabil activitatea economică a firmei.

15. Retribuirea salariaților după volumul de activități depus și caracteristicile de calitate ale produselor onținute.

Bibliografie

1. Banu C. și col., 1997 – Procesarea industrială a cărnii.Editura Tehnică, București.

2. Banu C. (coord.), 1999 – Manualul inginerului din industria alimentară, vol II.

Editura Tehnică, București.

3. Brezuleanu S., 2009 – Management în agricultură. Editura Tehnopress, Targu Frumos.

4. Cileieanu I., Dobândă B., Banu C., Georgescu D., 1995 – Valorificarea

industrială a păsărilor. Editura Tehnică, București.

5. Ciurea I.V., ;I colab., 2005 – Management. Editura Ion Ionescu de la Brad Targu Frumos.

6. Cucu Maria și col., 2002- Calitate, cultură, etică. Tribuna calității nr. 1-2.

7. Dumitrescu H., Milu C., 1997 – Controlul fizico-chimic al alimentelor. Editura

Medicală, București.

8. Georgescu Gh., Banu C. și col., 2000 – Tratat de producerea, procesarea și

Valorificarea cărnii. Editura Ceres, București.

9. Maxim E., 1998 – Managementul și economia calității. Editura Sedcom Libris,

Targu Frumos.

10. Mitruț Mihaela, 2002 – Managementul calității HACCP – ISO- TQM, în revista

Calita, nr. 4, București.

11. Nicolaescu O., 1996 – Strategii manageriale de firmă. Editura Economică,

București.

12. Olaru Marieta, 2000 – Managementul calității. Editura Economică, București.

13. Oprean C., Kifor C.V., 2002 – Managementul calității. Editura Universității,

Sibiu.

14. Pană I., Pană Viorica, Mănoiu Ilie, 1983 – Metode de apreciere economică a

calității produselor agricole. Editura Ceres, București.

15. Pop Cecilia, 2007 – Managementul calității. Concepte, principii, tendințe.

Editura Tipo Moldova, Targu Frumos.

16. Pruteanu O. și col., 1998 – Managementul calității totale. Editura Junimea, Targu Frumos.

17. Radu Steluța, 2009 – Studiu de caz privind managementul calității grupului de

produse din carne de pui de la SC ROM TRADING COMPANY SRL Targu Frumos. Editura Pim, Targu Frumos.

18. Rusu C., 2002 – Manual de inginerie economică. Bazele managementului

Calității. Editura Dacia, Cluj- Napoca.

19. Vacaru-Opriș I. ( coord.), 1999 – Tratat de Avicultură, vol II. Editura Ceres,

București.

20. Vacaru-Opriș I. ( coord.), 2002 – Tratat de Avicultură, vol III. Editura Ceres,

București.

21. *** ISO 9001 – Sistemele calității, model pentru asigurarea calității.

22. *** Date statistice sursă: SC ROM TRADING COMPANY SRL Targu Frumos.

23. *** www.google.com/ads/

Bibliografie

1. Banu C. și col., 1997 – Procesarea industrială a cărnii.Editura Tehnică, București.

2. Banu C. (coord.), 1999 – Manualul inginerului din industria alimentară, vol II.

Editura Tehnică, București.

3. Brezuleanu S., 2009 – Management în agricultură. Editura Tehnopress, Targu Frumos.

4. Cileieanu I., Dobândă B., Banu C., Georgescu D., 1995 – Valorificarea

industrială a păsărilor. Editura Tehnică, București.

5. Ciurea I.V., ;I colab., 2005 – Management. Editura Ion Ionescu de la Brad Targu Frumos.

6. Cucu Maria și col., 2002- Calitate, cultură, etică. Tribuna calității nr. 1-2.

7. Dumitrescu H., Milu C., 1997 – Controlul fizico-chimic al alimentelor. Editura

Medicală, București.

8. Georgescu Gh., Banu C. și col., 2000 – Tratat de producerea, procesarea și

Valorificarea cărnii. Editura Ceres, București.

9. Maxim E., 1998 – Managementul și economia calității. Editura Sedcom Libris,

Targu Frumos.

10. Mitruț Mihaela, 2002 – Managementul calității HACCP – ISO- TQM, în revista

Calita, nr. 4, București.

11. Nicolaescu O., 1996 – Strategii manageriale de firmă. Editura Economică,

București.

12. Olaru Marieta, 2000 – Managementul calității. Editura Economică, București.

13. Oprean C., Kifor C.V., 2002 – Managementul calității. Editura Universității,

Sibiu.

14. Pană I., Pană Viorica, Mănoiu Ilie, 1983 – Metode de apreciere economică a

calității produselor agricole. Editura Ceres, București.

15. Pop Cecilia, 2007 – Managementul calității. Concepte, principii, tendințe.

Editura Tipo Moldova, Targu Frumos.

16. Pruteanu O. și col., 1998 – Managementul calității totale. Editura Junimea, Targu Frumos.

17. Radu Steluța, 2009 – Studiu de caz privind managementul calității grupului de

produse din carne de pui de la SC ROM TRADING COMPANY SRL Targu Frumos. Editura Pim, Targu Frumos.

18. Rusu C., 2002 – Manual de inginerie economică. Bazele managementului

Calității. Editura Dacia, Cluj- Napoca.

19. Vacaru-Opriș I. ( coord.), 1999 – Tratat de Avicultură, vol II. Editura Ceres,

București.

20. Vacaru-Opriș I. ( coord.), 2002 – Tratat de Avicultură, vol III. Editura Ceres,

București.

21. *** ISO 9001 – Sistemele calității, model pentru asigurarea calității.

22. *** Date statistice sursă: SC ROM TRADING COMPANY SRL Targu Frumos.

23. *** www.google.com/ads/