Performanta Intreprinderii S.c. Levinstal S.r.l

Economie

Performanta Intreprinderii S.c. Levinstal S.r.l

Byadmin ianuarie 1, 2024

Cuprins

Introducere

O preocupare a analizelor financiare constă în măsurarea exactă a rezultatelor obținute în trecut și în prezent și în anticiparea tendințelor de evoluție a acestora în viitor. Din această măsurare decurge o apreciere asupra nivelului, evoluției și instabilității acestor rezultate. O dată ce aceste rezultate au fost stabilite, ele trebuie să fie comparate cu mărimile de referință exprimate, fie prin nivelul activităților întreprinderii, fie prin valoarea capitalurilor folosite pentru desfășurarea acestor activități. Numai printr-o asemenea comparație se poate evalua performanța întreprinderii respective.

Performanța strategică operațională, la nivel de echipă sau individuală, este un obiectiv major al oricărei companii. Pentru a putea aprecia în ce măsură obiectivele organizaționale sunt atinse și strategiile de afaceri sunt eficiente, este absolut necesar să definim un sistem integrat de indicatori de performanță care să ne poată arăta în orice moment dacă afacerea noastră merge în direcția dorită sau nu. Mai mult, orice decizie managerială trebuie să se bazeze pe o foarte bună cunoaștere a stării curente a afacerii, fapt ce nu este posibil în absența unui sistem de indicatori de performanță care să informeze managementul despre rezultatele obținute în toate activitățile și procesele-cheie ale companiei.

Situațiile financiare pot contribui la comunicarea mult mai eficientă a oportunităților și a provocarilor economice, de mediu și sociale cu care se confruntă o întreprindere decât răspunsul pur și simplu la cererile de informații ale partenerilor interesați. Politicile contabile adoptate și asumate de către managementul întreprinderii reprezintă un element hotărâtor în ceea ce privește redactarea și prezentarea de situații financiare. Obiectivul situațiilor financiare generale este de a oferi informații despre poziția financiară, performanța și fluxurile de numerar ale unei întreprinderi, utile pentru o gama largă de utilizatori în luarea deciziilor economice.

Prezenta lucrarea urmărește propunerea și elaborarea unei metodologii de evaluare a performanței economice a întreprinderii. Analiza performanței unei firme are un rol determinant în stabilirea strategiei de urmat și aceasta cu atăt mai mult în perioada crizei economico-financiare. În cele ce urmează am efectuat analiza performanței economice pentru SC LEVINSTAL SRL, pe o perioadă de 5 ani cuprinsă între 01.01.2009 și 31.12.2013 inclusiv. Am realizat această analiză pe baza Contul de Profit și Pierdere al întreprinderii, acesta fiind un document de sinteză și raportare contabilă privind performanțele unității. Un mare aport în conceperea acestei lucrări îl au atât aspectele teoretice folosite cât și un sistem de indicatori prin interpretarea cărora se pot trage concluzii certe în funcție de care se poate prognoza evoluții viitoare a întreprinderii. Lucrare este alcătuită din 3 mari capitole, care acestea la rândul lor sunt divizate în două sau mai multe subcapitole. Astfel, în primul capitol am prezentat noțiuni teoretice privind termenul de performanță economică, iar cu ajutorul a trei indicatori reprezentativi, am prezentat și dezvoltat conceptul de performanță economică. Cel de-al doilea capitol cuprinde prezentarea societății, expunerea și definirea indicatorilor de performanță economică reprezentativi societății analizate, urmată de analiza veniturilor și cheltuielilor înregistrate de societate. În ultimul capitol am calculat, analizat și evaluat dinamica indicatorilor de performanță a societății pe baza contului de rezultate. Iar pentru a prezenta o imagine completă a performanței întreprinderii analizate, am considerat ca fiind necesar calculul și analiza indicatorilor ilustrați de bilanțul contabil, aceștia exemplificând poziția financiară a societății. Am încheiat lucrarea relatând concluzii și propuneri cu privire la activitatea întreprinderii.

Performanța firmelor pe piață, se datorează eficienței superioare a activității lor și a unui proces inovativ ridicat ca urmare a managementului performant. O anumită influență, fie și indirectă poate exercita și o concentrare mai accentuată a industriei. Firmele performante își dezvoltă continuu activitatea și ajung să domine efectiv piața. Cele mai mari firme dintr-o industrie tind să devină mai eficiente, iar structura acestora se concretizează printr-un grad sporit de concentrare. Analiza ponderii întreprinderilor pe clase de mărime și forme de proprietate în principalii indicatori economici și financiari, relevă aspecte deosebite cu privire la performanța activității desfășurate.

CAPITOLUL 1

Baze teoretice și criterii de evaluare privind

performanța întreprinderii

1.1. Noțiuni teoretice privind termenul de performanță

Performanța este importantă în orice activitate, cu atât mai mult în domeniul economic. Cu toții ne dorim să fim performanți. Termenul de performanță este des utilizat în literatură, dar este însă rar definit. Adesea se trece la măsurarea performanței, fără a se perezenta într-un mod clar, concis ce se măsoară. Măsurarea performanței este importantă pentru fiecare întreprindere care operează pe piață.

Conceptul de performață are mai multe înțelesuri, motiv pentru care este perceput diferit de utilizatorii de informații financiare pentru a satisface interesul lor. Astfel, managerii sunt interesați de performanța globală a întreprinderii, investitorii percep performanța ca fiind rentabilitatea investițională, angajații ințeleg prin performanță stabilitate și beneficiile locului de muncă, clienți sunt preocupați de stabilitatea companiei, furnizorii sunt interesați de solvabilitatea clienților.

IAS 1 ne oferă cea mai completă accepțiune a conceptului de performanță și anume, aceea de “performanță globală”. Performanța globală a întreprinderii este o sursă a performanțelor economice, sociale și ecologice. Aceasta include atât rezultatele financiare cât și o viziune a parametrilor interni și externi, cantitativi și calitativi, tehnici și umani, acești parametrii aflându-se într-o interdependență permanentă. Dacă performanțele economice ale firmei sunt foarte ușor de cuantificat și se reflectă în indicatori precum ratele de rentabilitate, viteza de rotație, capacitatea de autofinanțare, performanțele sociale și ecologice sunt foarte greu de cuantificat. Indicatorii de performanță socială reflectă impactul organizației asupra sistemelor sociale în cadrul cărora funcționează. Investițiile în creșterea performanței globale se axează pe decizii financiare strategice. Pentru creșterea performanței firmele trebuie să aibă două obiective majore: maximizarea profitului și performanța socială.

Conform DEX, performanța este definită ca fiind un “rezultat deosebit de bun obținut de cineva într-o încercare sportivă, realizare deosebită într-un anumit domeniu”. Expresia “într-o încercare sportivă” ilustrează fenomenul de competitivitate.

Putem define competitivitatea ca fiind capacitatea firmei de a rezista concurenței pieței. Competitivitatea descrie nu numai capacitatea firmelor de a excela în termini de producție, productivitate, rentabilitate etc, ci și de a face față competiției externe a unor firme din țară sau din terțe state.

Y

Inducatori Competitivitate

ai

eficacității Calea c)

Y3

Y2

Y1
accesul la o piață concurențială, poate să fie modelată cu ajutorul unei funcții de elasticitate a productivității la eficacitate.”Valoarea 1 corespunde căii ideale, o valoare supraunitară corespunde căii c), iar o valoare subunitară este indicată de calea b).

Performanța este întotdeauna procesul unei comparații, baza de comparații fiind un obiectiv de progres – variabilă internă, fie o variabilă externă. Performanța reprezintă o stare de competitivitate a întreprinderii, atinsă printr-un nivel de eficacitate și productivitate care îi asigură o prezență durabilă pe piață.

O firmă competitivă este o firmă eficientă și eficace în același timp. Astfel performanța este o marime relativă, deoarece se determină prin comparații cu alte mărimi (obiectivele atinse, rezultate obținute de concurenți), în timp ce rezultatul acesteia apare ca o marime absolută. Noțiunea de performanță este asociată unei ideologii de progres, de efort, de a face întotdeauna mai bine.

1.2. Performanța vazută prin prisma

eficienței, productivității și a rentabilității economice

Fig.1.2.1. Principii de analiză a performanței

Sursa: Prelucrare proprie

Eficiența economică

Eficiența economică este o cerintă esențială pentru economie și ea trebuie să conducă acțiunile și deciziile economice.” Eficiența economică reprezintă relația dintre efectele obținute și respectiv rezultatele si eforturile, cheltuielile realizate într-o activitate economică și într-o anumită perioadă.”

Eficiența realizează legătura dintre resursele alocate pentru desfășurarea unei activități și rezultatele obținute de pe urma acesteia, concept ce orientează dozarea resurselor spre acele domenii de activitate unde se asigură folosirea cu eficiență maximă a acestora în condițiile unei dezvoltări raționale, armonioase ale întreprinderii.

Nivelul eficienței este cu atat mai ridicat cu cât este mai mare efectul util pe unitatea de efort cheltuit sau cu cât este mai mic efortul consumat raportat la o unitate de efect util. Criteriul general al eficienței economice îl reperezintă valoarea acesteia, în sensul că, în cadrul unei activități orice schimbare care îi mărește valoarea este eficientă.

Atât noțiunea de cheltuieli, consum de resurse, cât și cea de rezultate, în funcție de scopul urmărit și de entitatea economică, necesită metode specifice de cuantificare în timp și spațiu, astfel încât să putem determina în mod obiectiv dacă o cheltuială depășește efectul. Dacă acest rezultat defavorabil are loc, este vorba de pierdere sau ineficiență, sau invers, dacă efectul este mai mare decât cheltuiala, are loc eficiența concretizată prin câștig respectiv profit.

Eficiența în economie se identifică prin “criteriul general numit valoare, ceea ce reprezintă o noțiune subiectivă, respectiv dorința fiecărei persoane de a deține un anumit lucru. Aprecierea noțiunii de valoare este dificil de cuantificat, mai ales în condițiile maximizării dimensiunii acesteia, de aceea avem nevoie de un sistem de aprecieri și recomandări pentru a efectua comparații între diferite valori.”

Termenul de eficiență economică întrunește o categorie complexă a științelor economice, ce presupune abordări sistematice în legătură cu cheltuielile de factori de producție și cu rezultatele aferente acestora, la nivel micro și macro economic.Complexitatea indicatorului rezidă și din faptul că determinarea sa în timp și spațiu presupune cunoașterea tuturor eforturilor și efectelor.

Investițiile reprezintă unul dintre cele mai relevante domenii pentru analiza eficienței economice, având în vedere complexitatea factorilor de influență asupra rezultatelor economice, sociale și ecologice.Eficiența economică a investițiilor reprezintă un factor cheie pentru dezvoltarea unei întreprinderi contribuind la creșterea competivității.

Productivitatea economică

Productivitatea reprezintă eficiența sau randamentul prin care sunt combinați și utilizați factorii de producție în activitatea de obținere a bunurilor și serviciilor. Randamentul factorilor de producție se apreciază cu ajutorul nivelului productivității. Creșterea productivității la nivelul firmei prezintă o importanță deosebită, întrucât determină reducerea costurilor totale, creșterea competitivității firmei și a capacității sale de a face față concurenței.

Deși este o variabilă foarte importantă în luarea deciziilor precum și un factor determinant al performanței, conceptul de productivitate este folosit destul de rar în practică. În primul rând ea este legată de resursele implicate în procesul productiv. Acestea trebuie să fie disponibile la momle la momentul potrivit și în cantitățile necesare, iar pentru a maximiza productivitatea activității costurile de procurare a resurselor trebuie să fie cât mai reduse. În al doilea rând rezultatele obținute în procesul de producție trebuie să fie maxime.

Măsurile de productivitate constituie indicatori de bază în analiza performanței unei economii sau a unui sector, iar evidențierea influenței progresului tehnic reprezintă în mod frecvent principalul motiv pentru care se fac astfel de calcule. ’’Deși opțiunea pentru o anumită măsură de productivitate este condiționată de disponibilitatea datelor, evoluțiile tot mai complexe consemnate în cadrul economiei globale și accepțiunea tot mai largă potrivit căreia productivitatea este factorul cheie al creșterii economice au amplificat încercările de realizare a unor calcule de productivitate cât mai sofisticate, menite să surprindă influența unui număr cât mai mare de factori” precum:

tehnologia sub formă necorporală (proiecte noi, rezultate științifice) sau încorporată în produse noi (designul unor produse). Trebuie menționat însă că relația între progres tehnologic și productivitate nu este directă, în pofida asocierii explicite sau implicite a acestora;

eficiența abordată distinct de ideea de progres tehnologic și privită, în principal, din

perspectiva eliminării deficiențelor de ordin tehnic sau organizatoric, dar și din cea a eforturilor de implementare a celor mai bune practici în domeniu. Dat fiind obiectivul de maximizare a profitului specific fiecărei afaceri, câștigurile de productivitate înregistrate la nivelul unui sector se pot datora fie eforturilor de creștere a eficienței atașate fiecărei companii cu activitate în sectorul respectiv, fie deciziei de relocare a producției către unitățile mai eficiente;

reducerea costurilor reale. “Plecând de la premisa că un proces de producție implică o cantitate de factori de intrare și o cantitate de produse rezultate, orice creștere de productivitate poate fi interpretată ca o reducere de cost; un comportament de maximizare a profitului are asociat un altul de minimizare a costurilor.” Cu alte cuvinte, plusul de productivitate obținut este egal cu minusul asociat reducerii costurilor totale, în condițiile în care volumul producției nu se reduce și nu au loc substituții între factorii de producție dinspre cei al căror preț crește către cei care manifestă o tendință de ieftinire. Deși din punct de vedere conceptual, efectul îmbunătățirilor în planul eficienței și al tehnologiei, precum și cel al economiilor de scară privite ca surse de reducere a costurilor pot fi izolate, practic demersul este dificil.

standardizarea proceselor de producție, în sensul în care simpla comparație a măsurilor de productivitate atașate diferitelor procese de producție poate fi un mijloc de identificare a ineficiențelor. Ca regulă generală, măsurile de productivitate pot fi împărțite în două mari categorii:

– măsuri de productivitate care urmăresc identificarea influenței unui singur factor (productivitatea muncii sau productivitatea capitalului);

– măsuri de productivitate pe baza cărora se poate evidenția influența mai multor factori în interdependența lor (productivitatea muncii).

O măsură parțială a productivității o reprezintă și productivitatea muncii, care „evidențiază efectul cumulat al mai multor factori, în principal capitalul și consumul intermediar, dar și eficiența tehnologică și organizațională.” Productivității muncii este definită ca fiind “raportul dintre o cantitate de producție și munca cheltuită pentru obținere ei”. Eficiența cu care este cheltuită munca omului nu depinde numai de condițiile materiale ale producției, ci un rol important asupra ei îl are calitatea forței de muncă.

Concluzionând productivitatea prin prisma celor menționate mai sus, aceasta intră sub incidența conceptului de performanță deoarece, nu este posibil ca o întreprindere să crească productivitatea și să nu obțină performanță economică.

Rentabilitate economică

Rentabilitatea reprezintă categoria economică ce exprimă capacitatea întreprinderii de a obține profit, ceea ce reflectă performanța acesteia. În economia de piață monitorizarea permanentă a rentabilității este absolut necesară deoarece asigură o continuitate a activității. Pentru toate categoriile de activități economice și de resurse avansate sau consumate efectele economice se concretizează, în ultimă instanță, în profitul obținut de o întreprindere. Rentabilitatea companiei este un rezultat al întregii activități care depinde în mare măsură de productivitatea activității de exploatare.

Rentabilitatea este o „formă a eficienței economice care evidențiază capacitatea agenților economici de a acoperi cheltuielile efectuate pentru producerea și desfășurarea bunurilor economice de a obține profit.”

Capitolul 2

Reflectarea indicatorilor de performanță

la SC LEVINSTAL SRL

2.1 Prezentarea SC LEVINSTAL SRL

Societatea comercială LEVINSTAL este o societate cu răspundere limitată, înființată în anul 2004, cu sediul în Com.Bărcănești, Sat Ghighiu, Jud. Prahova, nu are filiale și este înregistrată la Registrul Comerțului Prahova cu Nr. J29/2491/2004, fiind clasificată în categoria Întreprinderilor Mici și Mijlocii.

Principalul domeniu de activitate conform CAEN rev.2/2014 îl reprezintă:

432 – Lucrări de instalații electrice și tehnico-sanitare și alte lucrări de instalații pentru construcții.

Societatea mai desfășoară și activități precum:

433 Lucrări de finisare;

439 Alte lucrări speciale de construcții.

Societatea este furnizor acceptat și atestat de ANRE –Agenția Națională de Reglementare în Domeniul Energiei pentru proiectare, executare, verificări și certificări, necesare următoarelor lucrări:

montarea de blocuri de măsură și proteție și branșament coaxial la consumatori;

montarea de firide de distribuție cu contorizare și protecție pentru consumatorii ce locuiesc la bloc;

extinderi de rețele electrice de medie și joasă tensiune;

branșamente monofazice și trifazice;

service garanție și postgaranție pentru instalații și echipamente energetic;

extinderi de rețele electrice de medie și joasă tensiune.

Întreprinderea dispune de bază materială formată din:

Aparate de Măsură și Control

generatoare de ton;

aparate de măsură a rezistenței de izolație;

aparate de măsură a prizelor de pământ;

aparate pentru identificarea cablurilor.

Mijloace de transport: autoturisme și autoutilitare.

Societatea dispune de o structură organizatorică flexibilă si eficientă, cuprinzănd echipe multidisciplinare de specialisti, pregatiti oricând să satisfacă cele mai exigente cerinte pentru lucrari de un înalt nivel de competență.

Capitalul social subscris este de 200 lei, în numerar, și este divizat în 20 părți sociale, egale, în valoare nominală de 10 lei fiecare.

Piață și concurență

Pentru SC LEVINSTAL SRL competiția este un mod de viață, fiind permanent în competiție, atât cu firmele concurente în domeniu, cât cu ea însăși, pentru a-și câștiga consumatorul pe piața serviciilor de electricitate. Mediul de afaceri este unul flexibil și înalt competitiv, la fel ca și activitatea economică în ansamblul său, de aceea pentru a face față concurenței societatea este în permanență conectată la nevoile și cerințele clienților săi.

Principala clientelă a societății o reprezintă instituțiile statului, primării sau școli aflate pe raza județului Prahova, precum: Primăria Ploiești, Școala Generală din Șirna, Primăria Tomșani etc., dar și clienți persoane fizice sau juridice.

Societatea are ca principali furnizori, societăți pline de istorie, care au rezistat în timp și care fac față cu succes noilor tehnologii și cerințe, satisfăcând și cei mai pretențioși clienți; dintre acestea fac parte: SC Bacosmi Impex SRL, SC Elsec Systems SRL, SC Virsal System SRL, SC Banariu Vadra SNC etc.

Activitatea financiar – contabilă

Societatea întocmește anual la sfârșitul exercițiului financiar, situații de raportare financiară respectiv, bilanț contabil și contul de profit și pierdere. Contabilitatea este organizată și condusă pe bază de contract de prestări servicii în domeniul contabilității, încheiat cu persoană juridică, autorizată potrivit legii. Înregistrarea contabilă se efectuează sub formă de jurnal – asigură înregistrarea opetațiunilor economice și financiare în mod cronologic și sistematic.

2.1.1. Analiza dinamicii si structurii cheltuielilor și veniturilor societății

Performanța se traduce, după cum am prezentat în primul capitol, prin eficiență, productivitate, rentabilitate, dar și prin profitul obținut la sfârșitul perioadei de raportare. Profitul se concretizează prin consemnarea cheltuielilor efectuate și a veniturilor obținute, cu condiția ca veniturile să fie mai mari decât cheltuielile pentru a obține profit. Dacă se obține o relație inversă, respectiv, cheltuielile sunt mai mari decât veniturile se obține pierdere, acest termen fiind opusul performanței.

Pentru a explica cât mai clar formarea profitului, voi prezenta cheltuielile și veniturile obținute de SC LEVINSTAL SRL și voi analiza evoluția acestora în perioada 2009-2013.

Contabilitatea cheltuielilor societății

Cheltuielile reprezintă sumele plătite sau de plătit pentru consumul de materii prime și materiale, pentru lucrările executate și serviciile prestate de terți, plata personalului și a altor obligații legale sau contractuale, și a altor cheltuieli care au ca efect producerea de venituri.

Pierderile reprezintă alte elemente care corespund definiției cheltuielilor, și care pot apărea sau nu pe parcursul desfășurării activității curente ale întreprinderii. Pierderile reprezintă “diminuări ale beneficiilor economice și din acest punct de vedere nu diferă ca natură de alte tipuri de cheltuieli”

Cheltuielile sunt structurate pe feluri de cheltuieli, respectiv după conținutul lor economic, care constituie criteriul general de clasificare a accestora. În organizarea contabilității se are în vedere următoarea grupare a cheltuielilor pe activități:

Cheltuieli de exploatare

Realizarea obiectivului de activitate al fiecărui agent economic impune utilizarea tuturor elementelor ce compun procesul muncii (obiectivele muncii, mijloacele de muncă și forța de muncă). O parte din aceste cheltuieli se consumă în procesul de producție, o altă parte se depreciază, iar altele trebuie să fie remunerate.

Dacă termenul generic de cheltuială are în vedere totalitatea cheltuielilor ocazionate de desfășurarea procesului economic la nivelul unei întreprinderii, costul se referă la acele cheltuieli ocazionate de obținerea unui anumit obiect al producției materiale din gama de activitate a agentului respectiv.

Cheltuielile de exploatare reprezintă “expresia bănească a consumului factorilor de producție – material și uman – determinate de obținerea și desfășurarea bunurilor materiale”

Cheltuieli financiare – cuprind acele angajamente, plăți aferente activității financiare, cum sunt: pierderi din creanțe legate de participații, cheltuieli privind investițiile financiare cedate, cheltuieli din diferențe de curs valutar, cheltuieli privind dobânzile și alte cheltuieli financiare.

Cheltuieli extraordinare sunt cheltuieli rezultate din evenimente sau tranzacții ce sunt clar diferite de activitățile curente, care nu se așteaptă să se repete într-un mod frecvent sau regulat.

Graficul nr.2.1.1.1 – Evoluția și dinamica cheltuielilor în perioada 2009-2013

Sursa: Prelucrare proprie

Societatea analizată înregistrează în anul 2010 o creștere de 74,49 % a cheltuielilor față de anul 2009, creștere datorată dezvoltării activității prin intermediul cererii pieței. Iar în perioada următoare 2011-2012 cheltuielile prezintă o evoluție descrescătoare, acestă descreștere este obținută pe fondul reducerii activității, datorată colapsului economic din care face parte și societatea romândească, și care are impact, mai mult sau mai puțin, asupra fiecărei întreprinderii care activează pe piață. În anul 2013 cheltuielilor de exploatare înregistrează o creștere de 18,32% față de anul 2012, modificare datorată dezvoltării volumului activității.

Privită prin prisma cheltuielilor de exploatare, activitatea societății în perioada 2009 -2013 se prezintă ușor neliniară, datorită lipsei unei politici de reorganizare și control asupra mediului în care se desfășoară aceasta.

Contabilitatea veniturilor societății

Conform IAS 18 veniturile sunt definite drept “majorări ale beneficiilor economice în cursul perioadei contabile, sub forma intrărilor de active sau măririi valorii activelor, sau a diminuării datoriilor, care au drept rezultat creșteri ale capitalurilor proprii”.Veniturile includ atât venituri din activitatea curentă, cât și câștiguri.Veniturile din activitatea curentă se referă la veniturile obținute în urma desfășurării în mod obișnuit a activității entității.

Un element de primă importanță în contabilizarea veniturilor, constă în determinarea momentului în care trebuie recunoscut un astfel de venit.Venitul din activitățile curente este recunoscut atunci când există posibilitatea ca entității să îi revină în viitor anumite beneficii economice și când aceste beneficii pot fi evaluate intr-un mod fiabil.

Câștigurile reprezintă alte elemente care corespund definiției veniturilor și pot apărea sau nu ca rezultat al activității curente a întreprinderii. Câștigurile reprezintă creșteri ale beneficiilor economice și din acest punct de vedere nu diferă ca natură de venituri.

Ca și în cazul cheltuielilor, contabilitatea financiară reflect veniturile în raport cu natura lor economică, prin gruparea acestora în:

Venituri de exploatare sunt sumele încasate sau de încasat din următoarele activitățile:

vânzarea produselor, mărfurilor, lucrărilor executate și serviciilor prestate;

variația soldului producției stocate la sfârșitul perioadei față de soldul existent la începutul perioadei;

producția de imobilizări din producție proprie, evaluată la cost de producție;

venituri din despăgubiri, amenzi, penalități etc.

Venituri financiare sunt alcătuite din venituri din imobilizări financiare, venituri din investiții financiare cedate, venituri din investiții pe termen scurt, diferențe favorabile de curs valutar, sconturi obținute de la furnizori etc.

Venituri extraordinare, în această categorie intră subvențiile pentru dezastre naturale, daune pretinse de deținătorii de polițe în urma producerii de calamități etc.

Veniturile societății LEVINSTAL SRL se compun din cifra de afaceri reprezentând venituri din exploatare și venituri din dobânzi, respectiv venituri financiare.

Graficul nr.2.1.1.2 – Evoluția și dinamica veniturilor în perioada 2009-2013

Sursa: Prelucrare proprie

Conform graficului de mai sus, societatea analizată înregistrează în anul 2010 venituri în valoare de 664938 lei, sumă ce reprezintă o creștere cu 77,73 % față de anul precedent. Anul 2010 este momentul de vârf al societății, momentul în care veniturile ating sume record în ultimii 5 ani. După acest moment de apogeu, societatea înregistrează diminuări drastice ale veniturilor, aceste diminuări având consecințe nefavorabile asupra desfășurării activității, fiind generate de o criză acută de lichidități. În anul 2013 veniturile societății crec cu 49,43% față de anul 2012, această evoluție propulsează întreprinderea către previzionări favorabile ale activității acesteia.

Pentru o mai bună desfășurare a activității, se impune analiza în detaliu a necesităților pieței de desfacere, a clienților, stabilirea unei politici comerciale eficiente care sa urmărească dinamizarea vânzărilor în condițiile respectării corelației cost-preț.

2.2. Intrumente de măsurare a performanței economice la

SC LEVINSTAL SRL

Efectuarea unei analize economico-financiare a unei întreprinderi se realizează, atunci când întreprinderea întâmpină dificultăți în desfășurarea activității, dar, și atunci când obține rezultate performante. Prin analiză descoperim atât deficitele, punctele vulnerabile, cât și punctele tari, cu scopul de a le îndrepta, respectiv a cunoaște și valorifica anumite probleme și situații ce pot surveni ulterior în activitatea întreprinderii. Analiza financiară folosește instrumente și mijoace specifice de realizare a echilibrului financiar al unei întreprinderi și conduce la diagnosticul financiar. Diagnosticul financiar elaborat pe baza analizei financiare cuprinde următoarele obiective generale:

evidențiază disfuncționalitățile sau elementele nefavorabile în situația financiară și a performanțelor întreprinderii;

identifică cauzele dificultăților prezente sau viitoare ale întreprinderii;

prezintă perspective de evoluție a întreprinderii și propune acțiuni de întreprins pentru ameliorarea sau redresarea situației.

Pe măsura dezvoltarii economiilor, centrul de greutate al performanței se mută de la câștig la profitul descris prin contul de profit și pierdere. Acesta reflectă fluxurile de valoare care au contribuit la creșterea sau scăderea avuției unei întreprinderi într-o anumită perioadă de timp. Contul de profit și pierdere furnizează informații necesare evaluarii performanțelor trecute și viitoare, dar și informații necesare pentru realizarea unei analize pertinente a performanțelor întreprinderii. Acesta desemnează documentul contabil de sinteză care grupează veniturile și cheltuielile unei întreprinderi aferente unei perioade și explică modul de formare a rezultatelor.

Interesul studierii contului de profit și pierdere derivă din următoarele două aspect:

admite determinarea unui rezultat global și formarea unei aprecieri globale asupra performanțelor economico-financiare ale perioadei analizate;

permite recapitularea completă a elementelor de venituri și cheltuieli care au contribuit la realizarea și identificarea factorilor favorabili sau nefavorabili care l-au determinat.

Literatura de specialitate ne prezintă mai multe metode distincte de realizare a contului de profit și pierdere (modelul francez și modelul anglo-saxon), fapt pentru care, se înregistrează diferențe de armonizare care au repercursiuni asupra modalității de analiză economico-financiară, făcând dificilă aprecierea comparativă a performanțelor întreprinderii; apreciere necesară cu atât mai mult cu cât procesul globalizării economico – financiare se accentuează de la o perioadă la alta.

IAS 1 nu prevede un anumit model de prezentare a contului de rezultate, modelele indicate în analiză nefiind obligatorii, întreprinderile având posibilitatea să adauge alte elemente necesare pentru reprezentarea cât mai fidelă a informațiilor.

In opinia IFRS, contul de rezultate trebuie să prezinte “informații despre performanța unei întreprinderi, în special profitabilitatea acesteia sunt necesare pentru evaluarea modificărilor potențiale ale resurselor economice pe care întreprinderea le va putea controla în viitor”

Pentru a putea întocmi o analiză reală, justă și transparentă a situației financiare a întreprinderii, am apelat la ansamblul indicatorilor de performanță economică, determinându-i cu ajutorul datelor înregistrate în Contul de Profit și Pierdere al societății.

Reflectarea performanței întreprinderii în solduri intermediare de gestiune

Cifra de afaceri (CA) reprezintă „indicatorul fundamental al activității oricărei întreprinderi, fiind situată în fruntea indicatorilor de performanță în masura în care condiționează mărimea profitului și a ratei rentabilității”. Ea permite determinarea poziției pe piață a unei societăți, oferă informații despre dinamica activității, șansele de extindere a afacerii sau importanța întreprinderii în cadrul sectorului.

Marja comercială (Mc) cuantifică nivelul de performanță financiară înregistrată de întreprindere. Se mai numește și marja câștigului, ea “reprezintă diferența dintre veniturile obținute din vânzarea mărfurilor și costul mărfii vândute.” Marja comercială a oricărei vânzări trebuie să fie suficient de mare astfel încât să acopere costurile directe de suport ale vânzării (promovare produse, stocare, distribuție etc) și costurile indirecte de suport ale firmei (management general, activități administrative).

Producția exercițiului (Pex) este ’’indicatorul valoric care dimensionează întreaga activitate desfășurată de întreprindere în cursul unui exercițiu, fiind utilă și necesară în analiza volumului activității întreprinderilor cu ciclu lung, unde finalizarea produselor are o durată relativ mare (peste o lună) și în consecință producția nedeterminată (în curs de execuție) deține o pondere mare.” Producția exercițiului se compune din bunurile și servviciile produse de întreprindere, indiferent de destinație: vânzare, stocare sau imobilizare, fiind apreciată ca producția globală a exercițiului financiar.

Valoarea adăugată (Vad) concretizează rolul creator al întreprinderii respectiv creșterea valorii aduse bunurilor și serviciilor achiziționate de la terți prin activitățile de producție sau de comercializare și măsoară ceea ce adaugă întreprinderea la circuitul economic din propria sa activitate. În activitatea practică, valoarea adăugată constituie atât un instrument de analiză cât și un mijloc de gestiune.

”Ca instrument de analiză, valoarea adăugată permite aprecierea performanțelor economico-financiare ale întreprinderii: puterea economică reală a acesteia, contribuția factorilor de producție la creșterea propriei bogății, contribuția întreprinderii la crearea PIB, capacitatea de a-și asigura cu forțe proprii un anumit număr de faze de producție (în funcție de gradul de integrare economică). În egală măsură, valoarea adăugată este un indicator de apreciere a mărimei întreprinderii, mai semnificativ decăt cifra de afaceri.

Ca mijloc de gestiune, valoarea adăugată caracterizează exploatarea întreprinderii, fiind utilizată în gestiunea previzională, în controlul de gestiune, precum și în fiscalitate pentru determinarea taxei pe valoarea adăugată.”

Excedentul brut de expolatare (EBE) este rezultatul realizat din activitatea curentă a întreprinderii, care permite să se măsoare capacitatea de a genera și de a conserva fonduri în condiții de funcționare. Este independent de politica financiară, fiscală și în domeniul amortizării. Ca indicator de performanță a exploatării curente, excedentul brut reflectă capacitatea de autofinanțare destinată, pe de o parte, remunerării investitorilor.

Rezultatul din exploatare (Rexp) măsoară performanța industrială și comercială a întreprinderii.Ca indicator de performanță financiară, rezultatul din exploatare caracterizează performanța activității curente, poartă denumirea de “rezultat operațional, exprimă surplusul de venituri din exploatarea curentă față de cheltuielile de exploatare”.

Rezultatul financiar (Rfin) este rezultatul care provine din activitatea financiară, cuprinde elemente de fluxuri finaciare și elemente care corespund riscurilor atașate, fiind un sold intermediar între rezultatul de expoatare și rezultatul curent. Ca parte componentă a rezultatului curent, rezultatul financiar caracterizează activitatea financiară, compară veniturile care nu sunt generate de cheltuieli, cu cheltuielile financiare. Lipsa veniturilor financiare in condițiile existenței cheltuielilor financiare legate de plata dobânzilor la împrumuturi poate conduce la un rezultat financiar negativ, ceea ce impune raportarea acestui rezultat la activitatea de exploatare în scopul determinării riscului financiar.

Rezultatul curent (Rcrt) ține cont de politica de finanțare a întreprinderii, nu este influențat de elementele extraordinare sau fiscale pure, și cumulează rezultatul din expoatare cu rezultatul financiar.O pierdere financiară poate fi compensată de un profit obținut în activitatea de exploatare, astfel încât rezultatul curent poate fi profit.

Rezultat extraordinar (Rex) permite măsurarea influenței elementelor extraordinare în ceea ce privește formarea rezultatului total al exercițiului. Acest sold este calculat independent de celelalte activități, oferind posibilitatea aprecierii importanței elementelor extrordinare în rezultatul final, de aceea este recomandat ca valoarea acestuia să nu prezinte principala componentă a rezultatului exercițiului.

Rezultatul brut al exercițiului (Rbr) se obține prin însumarea rezultatului curent cu rezultatul extraordinar.Acest indicator constituie soldul rezidual între veniturile totale și cheltuielile totale.

Rezultatul net al exercițiului (Rnet) constituie soldul final după aprecierea cotei procentuale de impozit asupra rezultatului brut al perioadei curente. Acest rezultat “caracterizeară performanța generală a întregii activității a întreprinderii, reflectând modificările respectiv, creșterea/ reducerea acumulărilor întreprinderii în cursul exercițiului financiar.”

Profitul net urmează a fi repartizat conform legii, parțial distribuit sau reinvestit; permite refacerea capitalurilor investite în întreprindere și remunerarea investitorilor, urmând să se regăsească în creșterea capitalului propriu.

“Pierderea netă reflectă imposibilitatea refacerii capitalului investit și poate deteriora capitalul propriu până la dispariție, ceea ce conduce la riscul de insolvabilitate.”

2.2.2 Capacitatea de autofinanțare și Autofinanțare întreprinderii criteriu de performanță economică

Capacitatea de autofinanțare (CAF) sau “marja brută de autofinanțare este un sold rezidual de flux care constituie diferența între fluxurile de intrare și fluxurile de ieșire generate de operațiunile curente de gestiune care lasă la dispoziția întreprinderii resurse proprii disponibile pentru finanțarea diverselor necesități precum, rezultatul exercițiului după impozitare, cheltuieli care nu au antrenat plăți (amortizări și provizioane) și alte obligații.” Indicatorul reflectă resursele financiare degajate de activitatea curentă după deducerea tuturor cheltuielilor care au generat venituri în cursul exercițiului financiar, care urmează să asigure finanțarea creșterii și remunerarea capitalurilor proprii. Capacitatea de autofinanțare se determină prin două metode:

Metoda deductivă “pune în evidență originea capacității de autofinanțare corectând excedentul brut din exploatare cu veniturile și cheltuielile care stau la originea fluxurilor de trezorerie.” În același timp, ea reflectă asemănarea și deosebirea dintre capacitatea de autofinanțare și excedentul brut din exploatare. Metoda este mai puțin utilizată în practică, în favoarea acesteia fiind cea de-a doua metodă de determinare a capacității de autofinanțare respectiv metoda aditivă.

Metoda aditivă este o metodă simplă și rapidă, deși nu explică originea capacității de autofinanțare și ansamblul fluxurilor de trezorerie care vor naște operațiuni, aceasta informează asupra utilizării acesteia pentru: acoperirea pierderilor și a riscurilor probabile, finanțarea creșterii (rezultatul pus în rezervă), remunerarea capitalului propriu și rambursarea împrumuturilor. Această metodă este frecvent folosită deoarece este mai facilă și permite să se conecteze capacitatea de autofinațare cu rezultatul net, pe care îl analizează în primul rând fiecare investitor.

Utilizarea capacității de autofinanțare decurge din faptul că ea constituie principala resursă durabilă care măsoară capacitatea întreprinderii de a finanța prin resurse proprii necesitățile financiare legate în special de dividende, investiții, rambursări de împrumuturi și vizează: finanțarea noilor investiții, întărirea fondului de rulment, rambursarea împrumutului la termen pentru completarea mijloacelor de finanțare a programului de investiții, distribuirea de dividende, etc.

Autofinanțarea (AF) constituie „ansamblul de resurse interne generate de activitate care rămân la dispoziția întreprinderii după remunerarea aporturilor de capitaluri externe și se măsoară plecând de la capacitatea de autofinanțare din care se deduc dividendele distribuite.” Autofinanțarea reprezintă îmbogățirea întreprinderii, fiind un mijloc de finanțare pe care aceasta îl găsește în propriile forțe, care îi va întării structura financiară prin mărirea fondului de rulment.

Performanța întreprinderii prin prisma ratelor de rentabilitate

Rata rentabilității caracterizează gradul de rentabilitate, singurul care diferențiază întreprinderi cu același beneficiu, dar cu rentabilități diferite, ca urmare a unor costuri diferite. ”Numai raportând beneficiul la costuri se poate stabili gradul de rentabilitate al fiecărei întreprinderi și eficiența activității desfășurate.” Obținerea regulată de rezultate favorabile, conferă întreprinderii economice avantaje, iar pe termen lung duce la performanță economică.

Inclusă în ansamblul indicatorilor de eficiență, rata rentabilității se determină pe baza datelor din contul de rezultate sau din bilanț, prin raportarea unui rezultat la un indicator de efort. Calculate în mai multe posibilități, în funcție de factorii raportului efect-efort, ratele de rentabilitate servesc la efectuarea comparațiilor în timp și spațiu. În cele ce urmează, voi prezenta ratele de rentabilitate adecvați întreprinderii analizate:

Rata rentabilității resurselor consumate se determină prin raportarea beneficiului aferent cifrei de afaceri la costurile aferente acesteia.

Rata rentabilității veniturilor compară beneficial cu cifra de afaceri, parțial dependent de efortul propriu, și dă expresia politicii comerciale. Acest raport indică profitabilitatea cifrei de afaceri.

Rata marjei brute reprezintă raportul dintre excedentul brut din exploatare și cifra de afaceri. Acest indicator permite o mai bună măsurare a performanțelor industriale și comerciale ale întreprinderii.

În funcție de indicatorii rentabilității, un manager performant își poate prognoza respectiv planifica activitatea firmei în sensul dezvoltării eficiente a întreprinderii. În ansamblul indicatorilor economic-financiari, rata rentabilității se situează printer cei mai sintetici indicatori de eficiență ai activității întreprinderii.

Indicatorul rata de rentabilitate, ca indicator de eficiență, poate căpăta forme diferite, după cum se ia în considerare profitul brut sau net, marja comercială, excedentul de exploatare la numărător sau după cum se schimbă baza de raportare, care exprimă efortul sau cheltuiala(resurse consummate, capital angajat, costul unui factor din procesul de exploatare, sau costul mai multor factori, volumul producției văndute exprimată în prețuri de vânzare, mărimea activelor întreprinderii etc).

Diferitele modele de explicare ale ratei rentabilității au putere informațională diferită, ele oglindând eficiența diferitelor laturi ale activității economico-financiare a societătii. Indicatorii construiți în funcție de capitalul angajat exprimă, predominant, interesele investitorilor, în timp ce indicatorii construiți pe baza resurselor consummate exprimă, preponderant interesele entității.

CAPITOLUL 3

Studiu de caz la SC LEVINSTAL SRL

3.1. Calculul indicatorilor de performanță economică pe baza Contului de Profit și Pierdere aferentă perioadei 2009 – 2013

3.1.1 Calculul soldurilor intermediare de gestiune

Tabelul nr. 3.1.1. – Calculul indicatorilor de performanță

Sursa: Prelucrare proprie

3.1.2. Calculul capacității de autofinanțare și a autofinanțării

Tabelul nr. 3.1.2.1 – Calculul capacității de autofinanțare și a autofinanțării

Sursa: Prelucrare proprie

3.1.3. Calculul ratelor de rentabilitate

Tabelul nr.3.1.3.1 – Calculul ratelor de rentabilitate

Sursa: Prelucrare proprie

3.2. Analiza și evoluția indicatorilor de performanță economică în perioada 2009 – 2013

3.2.1. Analiza și evoluția soldurilor intermediare de gestiune

Analiza și evoluția cifrei de afaceri

Graficul nr.3.2.1.1. – Evoluția cifrei de afaceri

Sursa: Prelucrare proprie

Pentru perioada 2009-2013 cifra de afaceri a societății analizate, prezintă o evoluție oscilantă, excepție făcănd anul 2010 când se constată o creștere semnificativă a acesteia.

Această creștere este în valoare de 292286 lei față de anul 2009, și este realizată pe fondul dezvoltării activității, a producției și a scăderii prețurilor de aprovizionare. Anul 2010 este anul în care întreprinderea utilizează resursele materiale și financiare cu maxim de eficiență.

Pe fondul crizei financiare, activitatea societății scade drastic, motiv pentru care în anul 2011 cifra de afaceri este de 199111 lei, reprezentând aproximativ 30% din cifra de afaceri a anului 2010. Creșterea prețurilor de aprovizionare, majorarea salariului mediu anual, diminuarea accelerată a cheltuielilor de exploatare, au facut ca, situația economică a societății să nu se îmbunătățească nici în perioada următoare, astfel că, în anul 2012 cifra de afaceri continuă să scadă și în anul 2011, scădere în valoare de 60679 lei, față de exercițiul precedent.

Din datele prezentate, pentru anul 2013 se remarcă, creșterea cifrei de afaceri, evoluție pozitivă care a dus la revenirea și consolidarea poziției societății pe piața prahoveană. Cifra de afaceri a înregistrat un spor de 52,16% față de perioada precedentă. Societatea trebuie să stabilească un plan de ranforsare a activității economice pentru a evita producerea unor evenimente anterioare.

Analiza și evoluția marjei comerciale

Graficul nr. 3.2.1.2. – Evoluția marjei comerciale

Sursa: Prelucrare proprie

Conform graficului de mai sus, marja comercială este absentă în anii 2009, 2011 și 2013, ceea ce explică faptul că societatea nu se bazează pe activitatea comercială, conexă la obiectul principal de activitate, acela de prestări servicii. Se observă o creștere semnificativă a acestui indicator în anul 2012 perioadă în care au sporit veniturile din vânzarea mărfurilor, în comparație cu anul 2010 când se înregistrează o marjă comercială de 676 lei.

Analiza și evoluția producției exercițiului

Graficul nr. 3.2.1.3. – Analiza și evoluția producției exercițiului

Sursa: Prelucrare proprie

Producția exercițiului în cazul societății analizate este constituită din cifra de afaceri, societatea neînregistrând producție imobilizată sau stocată deoarece, activitatea societății constă în prestare de servicii. Această evoluție a producției exercițiului este explicată prin analiza cifrei de afaceri.

Analiza și evoluția valorii adăugate

Graficul nr. 3.2.1.4. – Analiza și evoluția valorii adăugate

Sursa: Prelucrare proprie

Cifrele cu ajutorul cărora am obținut evoluția valorii adăugate, au fost calculate prin metoda substractivă(sintetică), această metodă fiind cea mai răspândită în calculul valorii adăugate deoarece este mai exactă și se poate aplica mai ușor. Astfel că, valoarea adăugată trebuie corelată cu ceilalți indicatori de performanță ai exploatării, respectiv cu producția exercițiului și cu cifra de afaceri, din care pot rezulta aspecte vizând factorii și corelațiile de creștere a valorii adăugate, precum și efectele acestei creșteri.

Cea mai mare contribuție în maximizarea valorii adăugate, a societății analizate, a avut-o producția exercițiului, contribuind cu 60,87% în anul 2010 față de anul 2009. Conform graficului privind evoluția valorii adăugate, acest rezultat pozitiv nu s-a menținut și în perioada următoare, moment în care se constată că rezultatele înregistrate în repartizarea valorii adăugate atestă ponderea în scădere a costurilor adăugate de aproximativ 70% în 2011 și 69% în 2012. În anul 2013 valoarea adăugată crește cu 34,80% în comparație cu exercițiul precedent, creștere favorizată de cifra de afaceri.

Analiza și evoluția excedentului brut din exploatare

Graficul nr. 3.2.1.5. – Analiza și evoluția excedentului brut din exploatare

Sursa: Prelucrare proprie

Anul 2010 este anul în care întreprinderea înregistrează rezultate favorabile, evoluția excedentului brut din exploatare este influențată de creștere valorii adăugate, acțiune prin care excedentul brut crește cu 79,79% față de anul 2009. În 2011 se constată o evoluție nefavorabilă, indicatorul diminuându-se drastic cu 85,12% în comparație cu anul 2010. Perioada 2012 – 2013 constituie momentul în care excedentul brut cunoaște o evoluție ascendentă, astfel că, în 2013 valoarea indicatorului crește cu 213,7% față de anul 2011, ajungând la 59010 lei.

Analiza și evoluția rezultatului net al exercițiului

Tablelul nr. 3.2.1.1. – Prezentarea rezultatelor exercițiilor

Sursa: Prelucrare proprie

Rezultatul din exploatare a înregistrat o creștere cu 104,92 % în anul 2010 comparativ cu anul 2009 fiind influențat de majorarea veniturilor din exploatare și de asemenea de creșterea cheltuielilor de exploatare într-un ritm mai mic decât veniturile. În 2011 și 2012 se observă o diminuare drastică a rezultatului din exploatare, respectiv 97,2% în 2011 și 97,3% în 2012. Situația financiară a întreprinderii se îmbunătățește în anul 2013 când rezultatul din exploatare înregistrează o creștere semnificativă de la 3046 lei în 2012 la 47453 lei în 2013.

În opoziție cu rezultatul din exploatare, rezultatul financiar a cunoscut o evoluție negativă în anul 2010, diminuându-se cu 93,22% față de anul 2009. Anul 2011 este favorabil rezultatului financiar, deoarece înregistrează o sporire de la 187 lei în 2010 la 1444 lei. Rezultatul financiar al societății analizate este constituit doar din venituri financiare, societatea neînregistrând cheltuieli financiare. Perioada 2012-2013 prezintă o evoluție liniară a rezultatului financiar.

Pe fondul creșterii rezultatului din exploatare și a rezultatului financiar, s-a înregistrat creșterea rezultatului curent.

Lipsa rezultatului extraordinar a permis egalitatea rezultatului curent cu rezultatul brut, astfel că, anul 2010 reprezintă perioada în care societatea obține rezultatele cele mai mari, urmată de o scădere drastică în 2011 și 2012. În 2013 societatea obține o majorare de 44408 lei, perioadă favorabilă societății, este momentul în care societatea trebuie să facă eforturi să mențină această creștere și de ce nu, să o mărească.

În graficul de mai jos voi ilustra cât mai clar evoluția rezultatului net al exercițiului, acesta fiind un indicator reprezentativ pentru societate și pentru piața pe care activează.

Graficul nr. 3.2.1.6. – Evoluția rezultatului net al exercițiului

Sursa: Prelucrare proprie

Rezultatul net al exercițiului reprezintă ultimul sold intermediar de gestiune și reflect rezultatul total degajat de activitatea întreprinderii. Totodată exprimă mărimea absolută a rentabilității financiare cu care va fi remunerate acționarul pentru aportul investit în societate.

3.2.2. Analiza și evoluția capacității de autofinanțare și a autofinanțării

Analiza și evoluția capacității de autofinanțare

Graficul nr. 3.2.2.1. – Evoluția capacității de autofinanțare

Sursa: Prelucrare proprie

Anul 2010 pentru SC LEVINSTAL SRL este perioada în care capacitatea de autofinanțare este maximă, la originea creșterii acesteia a stat pe de o parte majorarea excedentului brut din exploatare, iar pe de altă parte, reducerea altor cheltuieli de exploatare. De asemenea mărirea veniturilor financiare și lipsa cheltuielilor financiare au dus la sporirea capacității de autofinanțare.

Pentru anul 2014, societatea se poate orienta către investiții deoarece în anul 2013 a obținut un rezultat favorabil al capacității de autofinanțare, față de perioada 2011-2012. Societatea își poate susține dezvoltarea activității.

Capacitatea de autofinanțare exprimă performanța financiară a întreprinderii prin caracterul ei de resursă potențială de finanțare care are la origine valoarea adăugată.

Analiza și evoluția autofinanțării

Graficul nr. 3.2.2.2 – Evoluția autofinanțării

Sursa: Prelucrare proprie

În cazul societății analizate, creșterea valorii adăugate a constituit suportul majorării autofinanțării în anul 2010. Anul 2011 este anul în care societatea nu deține resurse de autofinanțare, deoarece distribuie dividende, generând o valoarea a indicatorului negativă. În anul 2012 valoare indicatorului înregistrează creștere, progres ce ajută societatea ca în exercițiul următor, să distribuie dividende, moment în care se înregistrează o scădere a indicatorului.

Mărimea autofinanțării joacă un rol semnalizator al performanțelor întreprinderii. Valoarea indicatorului certifică pentru creditori nivelul capacității de rambursare cât și nivelul riscului de neplată.

3.2.3. Analiza și evoluția ratelor de rentabilitate

Tabelul nr. 3.2.3.1. – Prezentarea ratelor de rentabilitate

Sursa: Prelucrare proprie

Dimensiunea ratei rentabilității resurselor consummate este dată în principal de variația structurii vânzărilor, a costului unitar și a prețurilor de vânzare. Conform tabelului de mai sus, acest indicator înregistrează în anul 2010 o creștere de 2,2% față de perioada precedentă. În perioada următoare valoarea indicatorului se diminuează drastic, fiind influențat de reducerea activității. Creșterea indicatorului cu 26,9% în anul 2013 s-a datorat, în primul rând impactului pozitiv generat de creșterea prețurilor de vânzare, iar în al doilea rând, imbunătățirii structurii producției vândute în favoarea produselor cu o rentabilitate față de costuri mai mare decât media la nivelul întreprinderii.

Rata rentabilității veniturilor se mai numește și rata rentabilității comerciale, și ilustrează politica comercială a societății. Pentru perioada analizată, valoarea indicatorului înregistrează o discrepanță majoră, ceea ce demonstrează faptul că, societatea se confruntă cu dificultăți ale eficienței politicii comerciale(aprovizionare, stocare, vânzare). Se recomandă adoptarea unor strategii de politici comerciale pentru buna organizare și desfășurare a activității.

Indicatorul rata marjei brute, constituie un rezultat independent de politica de finanțare și reglementările fiscal, permițând o mai bună măsurare a potențialului propriu a activității de exploatare de a genera profit. După cum arată și tabelul de mai sus, societatea își poate susține obținerea de profit prin sau în urma unor activități de exploatare, obținând în anul 2013 o valoare a indicatorului de 28,02%.

3.3. Performanța conturată prin poziția financiară a întreprinderii

Pentru a defini cât mai complet termenul de performanță economică a întreprinderi, voi analiza, în cele ce urmează, principalii indicatori economico-financiari obținuți pe baza bilanțului financiar al SC LEVINSTAL SRL(Anexa – Formular 10). Analiza acestor indicatori ocupă un loc important în prioritățile întreprinderii deoarece, există o legătură de dependență între performanță și poziția acesteia.

Analiza pe baza bilanțului financiar își propune identificarea stării de echilibru la nivel de firmă. Conform IAS 1 – Prezentarea situațiilor financiare, obiectivul bilanțului „este de a prezenta fidel informații despre poziția financiară a entității, respectiv capacitatea acesteia de a se adapta schimbărilor mediului cu ajutorul resurselor economice controlate, structurii de finanțare și cu ajutorul unor indicatori financiari”.

Indicatori de lichiditate

Pe baza indicatorilor de lichiditate este „exprimată sănătatea financiară a firmei”. Chiar și în cazul unei întreprinderi profitabile, acesta poate fi obligată să-și închidă activitatea dacă nu își poate achita datoriile, și de aceea o mare parte din utilizatorii informațiilor oferite de situațiile financiare anuale se opresc asupra indicatorilor de lichiditate și solvabilitate.

Lichiditate arată proprietatea elementelor patrimoniale de a se transforma în bani.

Cei mai utilizați indicatori de lichiditate sunt:

Lichiditate generală = Active curente / Datorii curente

Lichiditate imediată = (Active curente – Stocuri) / Datorii curente

Tabelul nr. 3.3.1 – Calculul indicatorilor de lichiditate

Sursa: Prelucrare proprie

Graficul nr. 3.3.1 – Evoluția indicatorilor de lichiditate

Sursa: Prelucrare proprie

Atât lichiditatea generală cât și lichiditatea imediată, prezintă o evoluție asemănătoare și conțin valori favorabile pentru întreprinderea analizată.

În indicatorul de lichiditate imediată, un rol principal îl constituie stocurile, care sunt de obicei, cel mai puțin lichide dintre toate elementele activelor curente, de aceea acest indicator este considerat ca fiind un “test acid pentru măsurarea capitalurilor unității de a-și onora datoriile pe termen scurt”. Valoarea indicatorului este superioară celei optime, acesta reflectă posibilitatea achitării datoriilor pe termen scurt pe seama numerarului aflat in casierie, a disponibilităților bancare și a plasamentelor de scurtă durată.

Lichiditatea generală depășește nivelul minim de siguranță de 1,8 – 2, asigurând astfel o capacitate sporită pentru plata obligațiilor scadente pe termen scurt. Marimea indicatorului reprezintă pentru creditorii societății asigurarea recuperării sumelor împrumutate. Privită dintr-un alt unghi, o rată de lichiditate excesiv de mare ar putea să semnaleze un management defectuos. Această rată ridicată ar putea indica nivele excesive ale numerarului, stocuri supradimensionate devenite inutile comparative cu nevoile curente, și un management slab al creditului commercial acordat. În același timp, compania s-ar putea să nu profite din plin de capacitatea sa de îndatorare comercială pe termen scurt. Se impune observarea indeaproape a valorilor implicate în calculul acestui indicator.

Indicatori ai fondului de rulment

Fondul de rulment reprezintă una dintre noțiunile cele mai utilizate, la început având semnificația unei sume de bani necesarepentru asigurarea continuității activității, prin plata datoriilor curente.

Fondul de rulment reprezintă o “marjă de siguranță a unității, impusă de decalajul existent între termenul mediu de transformare a activelor circulante în lichidități și durata medie în care datoriile pe termen scurt devin exigibile”.

Indicatorii fondului de relment sunt:

Fondul de rulment total brut(FRT) cuprinde ansamblul elementelor de active care sunt eligibile in mai puțin de un an.

FRT = Total Active – Active imobilizate

Graficul nr. 3.3.2 – Evoluția fondului de rulment total brut

Sursa: Prelucrare proprie

Conform graficului de mai sus, fondul de rulment înregistrează în anul 2010 valoarea cea mai ridicată din toată perioada analizată, astfel că, a crescut cu 53,67% față de anul 2009. În perioada 2011-2013, valoarea indicatorului prezintă o evoluție ușor crescătoare, ajungând să aibă 305451 lei în anul 2013. Această evoluție reflect capacitatea societății de a furniza resurse permanent suficiente pentru a susține activitatea pe termen lung.

Necesarul de fond de rulment(NFR) reprezintă “diferența dintre nevoile temporare și resursele temporare, și anume, suma necesară finanțării decalajelor, care se produc în timp, între fluxurile reale și fluxurile de trezorerie determinate”, în principal, de activitatea de exploatare.

NFR = Stocuri + Creanțe + Active de regularizat – Datorii curente – Pasive de regularizat

Graficul nr. 3.3.3 – Evoluția necesarului de fond de rulment

Sursa: Prelucrare proprie

Necesarul de fond de rulment caracterizează activitatea curentă a întreprinderii. În cazul de față, valoarea pozitivă a indicatorului exprimă faptul că, întreprinderea desfășoară o activitate curentă intensă ce solicit resurse financiare, în plus față de cele atrase în mod current.

Evoluția necesarului de fond de rulment constituie o premisă a obținerii de avantaje și beneficii economice viitoare, mai mult, presupune faptul că, întreprinderea analizată este caracterizată de lichiditate, acesta își poate achita integral și la timp datoriile contractate.

Trezoreria netă(TN) este indicatorul care exprimă situația financiară a întreprinderii atât pe termen mediu și lung cât și pe termen scurt.

TN = Disponibilități bănești – Datorii pe termen scurt

Graficul nr. 3.3.4 – Evoluția trezoreriei nete

Sursa: Prelucrare proprie

Trezoreria netă exprimă valoarea excedentului de finanțare din surse permanente; acesta a înregistrat în anul 2010 și 2011 valori record pentru perioada analizată, ceea ce demonstrează posibilitatea plasării rentabile a disponibilităților bănești în vederea întăririi poziției financiare.

Perioada 2012-2013 este nefavorabilă, valoarea indicatorului fiind în scădere, înregistrând în anul 2013 suma de 108984 lei, cu 26,03% mai mică față de anul 2012.

Indicatori de activitate sunt indicatori ce descriu activitatea financiară a întreprinderii. Aceștia sunt:

Rata imobilizărilor necorporale = Imobilizări necorporale / Total active *100

Rata imobilizărilor corporale = Imobilizări corporale / Total active * 100

Rata activelor imobilizate = Active imobilizate / Total active * 100

Rata stocurilor = Stocuri /Total active * 100

Rata creanțelor = Creanțe / Total active * 100

Rata activelor circulante = Active circulante / Total active * 100

Graficul nr. 3.3.5 – Evoluția indicatorilor de activitate

Sursa: Prelucrare proprie

Societatea analizată înregistrează în perioada 2009-2013, o evoluție ușor constant, excepție fiind anul 2012 când înregistrează o valoare foarte mică, respective 0,01%. Acestă evoluție evidențiază faptul că, societatea nu a avut modificări privind acestă grupă.

Rata imobilizărilor corporale prezintă un trend ascendant, în perioada 2009-2011, comparativ cu perioada următoarea, 2012-2013, când înregistrează diminuări de 4,04% în comparație cu anul 2011.

Rata activelor imobilizare prezintă un trend asemănător ratei imobilizărilor corporale, deoarece valoarea acestui indicator este compusă în 99,37% din imobilizări corporale. Evoluția crescătoare a acestui indicator, în anul 2011, reprezintă o modernizare a întreprinderii, urmată de o evoluție descrescătoare, în anul 2012 și 2013, societatea diminuându-și activele corporale.

Rata stocurilor prezintă o evoluție descrescătoare, obiectul de activitate al societații fiind de prestări servicii, motiv pentru care societatea nu deține stocuri importante.

Rata creanțelor prezintă un trend ascendant, ajungând să obțină, la sfârșitul perioadei de analiză, o creștere de 33,04% față de debutul acesteia. Acestă creștere are un impact favorabil asupra societății, valoarea indicatorului indicând faptul că, acesta și-a extins relațiile cu partenerii de afaceri.

Rata activelor circulante este în creștere, reliefând activitatea de aprovizionare,de desfacere precum și reducerea costurilor.

Concluzii și recomandări

Societatea comercială LEVINSTAL SRL își desfășoară activitatea într-un mediu concurențial acerb, fapt pentru care, acesta, este nevoită să se raporteze la cererea de piață, să anticipeze mișcările concurenței și să utilizeze cu eficiență resursele disponibile. Soluția pentru a face față cocurenței o reprezintă creșterea nivelului de calitate a lucrărilor executate, achiziționarea de echipamente performante și investirea în pregătirea profesională a angajaților.

În urma analizei economico-financiare a societății, pot afirma că acesta se confruntă cu dificultăți în desfășurarea activității, datorită lipsei unui personal de management care să orienteze societatea spre maximizarea rezultatelor. Elementele care au influențat performanța întreprinderii sunt:

Structura activității – în momentul de față societatea desfășoară doar un tip de activitate, acela de prestării servicii de instalații electrice, acest lucru restricționând-o în cunoașterea unui alt segment de piață. Se recomandă diversificarea activității prin lansarea pe piață a unui nou serviciu, acela de prestări servicii de instalații termice;

Calitatea resurselor materiale și umane – reprezintă o condiție esențială în dezvoltarea activității iar, pentru îndeplinirea acesteia, societatea trebuie să acorde un interes deosebit în procesul de achizitionare a materialelor abordând un comportament exigent în acestă privință. Cât despre calitatea resurselor umane pot preciza că, în urma analizei efectuate societatea are carențe în recrutarea unui personal înalt calificat, acest fapt se reflectă în rezultatele obținute de societate. Se recomandă investirea într-un personal specializat care să redefinească nivelul de calitate în fața concurenței;

Lipsa unui plan de afaceri profesional – acesta este un instrument de lucru pentru antreprenor, care îl ajută să își definitiveze misiunea, obiectivele, strategia și planurile de acțiune;

Deficiențe în optimizarea stocurilor – În contextul economic actual, un factor cheie al reducerii capitalului de lucru și a costurilor, îl constituie creșterea eficienței managementului stocurilor. Pentru a obține rezultate concrete este nevoie de instrumente și metode de lucru care să permit includerea clară a punctelor de optimizare, atât în sensul scăderii nivelului de stoc, cât și în sensul creșterii, urmărind în permanență adaptarea la cerere. Îndeplinind acest criteriu, societatea va beneficia de reducerea costurilor de administrare, o bună utilizare a activelor, costuri de operare reduse, o relație mai bună cu furnizorii;

Necesitatea dezvoltării unui sistem de promovare și publicitate la nivel național și internațional constituie un potențial factor de succes pentru întreprindere. Folosind un ansamblu de metode și tehnici specifice, acest system, încearcă să influențeze comportamentul clienților săi actuali și potențiali în vederea obținerii unor rezultate cât mai bune(profituri cât mai substanțiale) pe o perioadă cât mai lungă de timp. Obținerea unor rezultate economice profitabile nu se poate realize în lipsa unei viziuni unitare asupra tuturor componentelor mixului de marketing(politica de produs, politica de preț, politica de distribuție, politica promoțională) pe care întreprinderea trebuie să și le stabilească;

Absența utilizării cu eficiență a resurselor materiale, umane și a timpului. Acesta este problema cu care se confruntă majoritatea societăților, constituie o cerință obligatorie pentru ca societatea să fie performantă, constituie un criteriu de diferențiere a societăților pe piață.

Ca o concluzie a celor relatate se poate aprecia că , SC LEVINSTAL SRL este nevoită să adopte o strategie de dezvoltare a activității, să se implice în elaborarea unui ansamblu de metode, sisteme de măsuri și soluții tehnologice care să permită supervizarea performanței activității, atât pe plan financiar cât și pe plan operațional. Trebuie să adopte o politică continuă de transformare și imbunătățire a proceselor desfășurate zi de zi, să controleze stagiul obiectivelor propuse și să mențină un echilibru între cerere și ofertă.

BIBLIOGRAFIE

Băcanu B. – Tehnici de analiză în managementul strategic, Ed.Polirom, București, 2007

Burada Corneliu – Contabilitate financiară aplicată, Ed. Universitatea Petrol – Gaze, Ploiești, 2009

Chirtoc (Voica) I.E., Mungiu, Pupăzan C. – Productivitatea muncii – factorul eficienței utilizării forței de muncă și al creșterii economice, Analele Seria Științe Economice Timișoara, Universitatea Tibiscus, Editura Mirton, 2010

Crecană Cornel – Rentabilitatea întreprinderilor mici și mijlocii, Ed.Economică, București, 2000

Dicționarul Explicativ al Limbii Române, Editura Univers Enciclopedic Gold, 2009

Dumitru C.G. – Contabilitatea de gestiune și evaluarea performanțelor, Ed.Universitară, București, 2005

Enache C. și Mecu C. – Economie politică, Vol I, Ed. Fundației Romania de Mâine, București, 2001

Epstein Barry J, Abbas Ali Mirza – IFRS Standarde Internaționale de Contabilitate și Raportare Financiară, 2005

Feleagă N. și Feleagă L. – Politici și obțiuni contabile, Ed. Infomega, București, 2008

Gheorghiu A.- Analiză economico-financiară la nivel microeconomic, Ed.Economică, București, 2004

Iacovoiu Viorela Beatrice (coord), Străoanu Boni Mihaela, Teodorescu Cristian Dragoș – Instrumente și tehnici de analiză a stării economico-financiare a firmei, Ed.Karta-Graphic, Ploiești, 2011

Niculescu Eugen -Mizil – Teoria eficienței, Ed.Academiei Republicii Socialiste Romania, București, 1988

Niculescu M. – Diagnostic economic, Ed. Economică, București, 2003

Niculescu M., Lavalette G. – Strategii de creștere, Ed.Economică, București, 1999

Păvăloaia Wili și Păvăloaia Daniel – Analiză economico-financiară, Ed.Tehnopress, 2009

Pântea Iacob Petru, Bodea Gheorghe – Contabilitate financiară românească, Ed.Intelcredo, Deva, 2009

Petrescu Silvia – Analiză și diagnostic financiar-contabil-Ghid teoretico-aplicativ,Ediția a-II-a revizuită și adăugită, Ed.CECCAR, București, 2008.

Possler L. Lambru Gh. – Contabilitatea întreprinderii, Îndrumar practic actualizat și completat prin Reglementările Contabile prevăzute de Directivele Europene a IV-a și a VII-a aprobate de O.M.F. P. Nr. 3055/2009, Ed. Fundației Andrei Saguna, 2010

Ristea Mihai – Contabilitatea financiară a întreprinderii, Ed.Universitară, București, 2005

Sălceanu A. – Contabilitatea Financiară a Întreprinderii, Ed. Universității Petrol- Gaze, Ploiești, 2007

Staicu Constantin – Contabilitate financiară, Ed.CECCAR,București, 2002

Toma Marian și Chivulescu Marius – Audit financiar și certificare a conturilor anuale, Ed. Fundația pentru Management – Contabil și Audit ”Grigore Trancu – Iași”,București, 1997

Țegledi Adriana Monica – Contabilitate financiară, partea a II-a, Ed. Universității Petrol- Gaze, Ploiești, 2005

Zaharia Marian și Oprea Cristina – Elemente de analiza datelor și modelare utilizând Excel, Ed. Universitară, București, 2011

Zaharia Marian și Oprea Cristina – Informatică managerială, Ed. Universitară, București, 2010

Zaman Gheorghe, Goschin Zizi – Eficiența economică sau productivitatea integrală a factorilor de producție? Analele Universității Spiru Haret, Ed. Fundației România de mâine, București, 2006

*** Noile reglementări contabile,Conforme cu Directivele Europene, Ediția a IX-a, 21 ianuarie 2014

*** Regulamentul privind aplicarea Legii Contabilității Nr.82/1991

*** Standarde Internaționale de Contabilitate, Ed.Economică, București,2000

*** Standarde Internaționale de Raportare Financiară, Ed. CECCAR, București, 2006

www.biblioteca.ase.ro

www.cabinetexpert.ro

www.conta.ro

www.contabilizat.ro

www.indicatorideperformanta.ro

www.performanta.ase.ro

www.tribunaeconomica.ro