Performanta Economico Financiara a Intreprinderii S.c. Spicul S.a
Cuprins:
Introducere
Lista tabelelor și a figurilor
Capitolul I: Prezentarea generală a societății „SC Spicul SA”
1.1. Date de identificare ale întreprinderii
1.2. Prezentarea organizației
1.3. Obiectul de activitate
1.4. Caracterizarea celor mai importante produse sau servicii
1.5. Piața de desfacere
1.6. Piața de aprovizionare
1.7. Piața produselor de panificație
1.8. Principalii concurenți
1.9. Numărul mediu al persoanelor care cumpără din brutărie
1.10. Misiunea societății SC Spicul SA
Capitolul II: Performanța economico-financiară a întreprinderii “SC Spicul SA”
2.1. Soldurile intermediare de gestiune (SIG)
2.1.1. Marja comercială
2.1.2. Producția exercițiului
2.1.3. Cifra de afaceri
2.1.4. Valoarea adăugată
2.1.5. Excedentul brut al exploatării
2.1.6. Rezultatul exploatării
2.1.7. Rezultatul curent
2.1.8. Rezultatul net al exercițiului
2.1.9. Capacitatea de autofinanțare (CAF)
2.2. Diagnosticul financiar prin sistemul de rate
2.2.1.Rate de rentabilitate comercială
2.2.1.1. Rata marjei comerciale
2.2.1.2. Rata marjei brute de exploatare
2.2.1.3. Rata marjei nete
2.2.1.4. Rata marjei nete de exlpoatare
2.2.1.5. Rata marjei brute de autofinanțare
2.2.1.6. Rata marjei aspura valorii adăugate
2.2.2. Rata rentabilității resurselor consumate
2.2.3. Rate de rentabilitate economică
2.2.3.1. Rata de rentabilitate economică
2.2.3.2. Rata de rentabilitate economică brută
2.2.3.3. Rata de rentabilitate economică netă
2.2.4. Rate de rentabilitate financiară
2.2.5. Ratele de îndatorare
2.2.5.1. Coeficientul total de îndatorare
2.2.5.2. Rata datoriilor financiare
2.2.5.3. Rata independenței financiare
2.2.5.4. Rata capacității de rambursare
2.2.5.5. Rata de prelevare a cheltuielilor financiare
2.2.5.6. Costul îndatorării
Capitolul III: Analiza lichidității și solvabilității, respectiv, modul de utilizare a activelor și pasivelor în cadrul societății “SC Spicul SA”
3.1. Ratele de lichiditate
3.1.1. Rata lichidității generale
3.1.2. Rata lichidității imediate
3.1.3. Rata lichidității la vedere
3.2. Ratele de solvabilitate
3.2.1.Rata solvabilității generale
3.2.2.Rata solvabilității patrimoniale
3.3.Analiza structurii activului
3.3.1.Rata activelor imobilizate
3.3.2.Rate imobilizărilor corporale
3.3.3.Rate imobilizărilor financiare
3.3.4.Rata activelor circulante
3.3.5.Rata stocurilor
3.3.6.Rata creanțelor comerciale
3.3.7.Rata activelor de trezorerie
3.4.Analiza structurii pasivului
3.4.1.Rata stabilității financiare
3.4.2.Rata autonomiei financiare globale
3.4.3.Rata de îndatorare globală
Capitolul IV: Rezultatele analizei și problemele identificate
Capitolul V: Recomandări
Bibliografie
Anexe
INTRODUCERE
Pentru elaborarea acestei teme, am abordat problemele ce vizează activitatea economică și financiară a întreprinderii prin prisma relației cauză – efect ce se reflectă direct în rezultatele economico – financiare ale întreprinderii.
Prin analiza acestor rezultate putem elabora judecăți și aprecieri asupra formării lor și asupra corelației cu structura financiară și cu solvabilitatea. Din punct de vedere economic, rezultatul trebuie perceput ca un efect final sau intermediar al unei activități economice, el fiind cel ce confirmă sau infirmă utilitatea acestor acțiuni.
Astfel, am considerat reprezentativă abordarea temei “Perfomanța economico-financiară a întreprinderii”, nu doar pentru relevanța sa în ceea ce privește evoluția întreprinderii în decursul anilor, ci și pentru actualitatea sa datorită mediului economic incert în care își desfașoară activitatea.
Această lucrare urmărește să evidențieze evoluția întreprinderii “SC Spicul SA în perioada de analiză 2009 – 2013” prin calcularea și analizarea indicatorilor de perfomanțe, a diagnosticului financiar prin sistemul de rate precum și analiza lichiditații și solvanilității, respectiv, modul de utilizare a activelor și pasivelor.
În raport cu obiectivul propus prin tratarea acestei teme, am structurat desfășurarea analizei rezultatelor pe cinci capitole :
1. Prezentarea generală a societății
2. Perfomanța econonomico – financiară a întreprinderii
3. Analiza lichidității și solvabilității, respectiv, modul de utilizare a activelor și pasivelor
4. Rezultatele analizei și problemele identificate
5. Recomandări
În primul capitol sunt prezentate informații cu privire la datele de identificare ale întreprinderii, prezentarea și domeniul de activitate ale acesteia, piața de desfacere și aprovizionare, precum și principalii concurenți și obiectivele pe termen lung. Toate aceste subcapitole ne ajută la formarea unei păreri despre modul în care această întreprindere își desfășoară activitatea.
În al doilea capitol am analizat principalele rezultate financiare obținute de întreprindere și diagnosticul financiar prin sistemul de rate. Pentru a putea stabili performanțele obținute, am calculate soldurile intermediare de gestiune ce cuprind opt indicatori, cât și capacitatea de autofinanțare pusă în evidență prin doua metode. Analiza diagnosticul financiar prin sistemul de rate este segmentat în două categorii și anume: rate de rentabilitate (comerciale, economice, financiare) și rate de îndatorare.
În al treilea capitol am prezentat o analiză a lichidității și solvabilității respectiv modul de utilizare a activelor și pasivelor. Rolul lichidității și solvabilității este acela de a identifica starea societății comerciale la un moment dat, pentru a preveni insolvabilitatea acesteia și a adopta măsurile necesare pentru a asigura stingerea obligațiilor. Modul de utilizare a activelor și respectiv a pasivelor pune în evidență specificul firmei, gradul de dotare tehnică, viteza cu care se prelucrează materiile prime și materialele, situația stocurilor, și permit aprecierea politicii financiare a firmei prin ilustrarea aspectelor privind stabilitatea și autonomia financiară.
Al patrulea capitol este menit să prezinte informații cu privire la rezultatele analizei și problemele identificate, concluziile ce sunt expuse în urma perioadei analizate.
În ultimul capitol se regăsesc recomandările cu privire la problemele identificate, posibile soluții ce ar putea fi puse în practică de conducerea înteprinderii pentru a-și maximiza rezultatele și perfomanțele.
Lista tabelelor și a figurilor
Tabel nr. 2.1. Nivelul și evoluția marjei comerciale……………………..…………………..pag.20
Tabel nr. 2.2. Nivelul și evoluția producției exercițiului…………………………………….pag.22
Tabel nr. 2.3. Nivelul și evoluția cifrei de afaceri……………………………………………pag.24
Tabel nr. 2.4. Nivelul și evoluția valorii adăugate………………………..………………….pag.27
Tabel nr. 2.5. Nivelul și evoluția excedentului brut al exploatării……………………………pag.29
Tabel nr. 2.6. Nivelul și evoluția rezultatului exploatării……………………………………pag.30
Tabel nr. 2.7. Nivelul și evoluția rezulatului curent…………………………….…………….pag.32
Tabel nr. 2.8. Nivelul și evoluția rezultatului net al exercițiului………………………………………pag.34
Tabel nr. 2.9. Nivelul și evoluția CAF (metoda deductivă)………………………………….pag.36
Tabel nr. 2.10. Nivelul și evoluția CAF (metoda adițională)…………………….………….pag.40
Tabel nr. 3.1. Nivelul și evoluția ratei marjei comerciale……………………………………pag.42
Tabel nr. 3.2. Nivelul și evoluția ratei marjei brute de exploatare……………….………….pag.44
Tabel nr. 3.3. Nivelul și evoluția ratei marjei nete…………………………….…………….pag.45
Tabel nr. 3.4. Nivelul și evoluția ratei marjei nete de exploatare…………….………………pag.46
Tabel nr. 3.5. Nivelul și evoluția ratei marjei brute de autofinanțare……….………………pag.47
Tabel nr. 3.6. Nivelul și evoluția ratei marjei asupra valorii adăugate………………………pag.48
Tabel nr. 3.7. Nivelul și evoluția ratei rentabilității resurselor consumate………………………..pag.50
Tabel nr. 3.8. Nivelul și evoluția ratei de rentabilitate economică……………..……………pag.52
Tabel nr. 3.9. Nivelul și evoluția ratei inflației……………………………………………………………..pag.52
Tabel nr. 3.10. Nivelul și evoluția ratei de rentabilitate economică brută…………………………pag.54
Tabel nr. 3.11. Nivelul și evoluția ratei de rentabilitate economică netă…………………………..pag.55
Tabel nr. 3.12. Nivelul și evoluția ratei de rentabilitate financiară netă ………..…………..pag.56
Tabel nr. 3.13. Nivelul și evoluția ratei levierului…………………………………………..pag.58
Tabel nr. 3.14. Nivelul și evoluția ratei datoriilor financiare……………………..…………pag.60
Tabel nr. 3.15. Nivelul și evoluția ratei independenței financiare………….……………….pag.61
Tabel nr. 3.16. Nivelul și evoluția ratei capacității de rambursare…………………………………..pag.62
Tabel nr. 3.17. Nivelul și evoluția ratei de prelevare a cheltuielilor financiare………………….pag.64
Tabel nr. 3.18. Nivelul și evoluția ratei medie a dobânzii………………………………………………pag.65
Tabel nr. 4.1. Nivelul și evoluția ratei lichidității generale……………………….………….pag.67
Tabel nr. 4.2. Nivelul și evoluția ratei lichidității imediate………………………………….pag.68
Tabel nr. 4.3. Nivelul și evoluția ratei lichidității la vedere……………….…………………pag.70
Tabel nr. 4.4. Nivelul și evoluția ratei solvabilității generale……….………………….…..…pag.71
Tabel nr. 4.5. Nivelul și evoluția ratei solvabilității patrimoniale……………………………………pag.73
Tabel nr. 4.6. Nivelul și evoluția ratei activelor imobilizate……………………………………………pag.75
Tabel nr. 4.7. Nivelul și evoluția ratei activelor corporale………………………………………………pag.76
Tabel nr. 4.8. Nivelul și evoluția ratei imobilizărilor financiare………………………………………pag.78
Tabel nr. 4.9. Nivelul și evoluția ratei activelor circulante……………………………………………..pag.79
Tabel nr. 4.10. Nivelul și evoluția ratei stocurilor…………………………………………………………pag.80
Tabel nr. 4.11. Nivelul și evoluția ratei creanțelor comerciale………………………………………..pag.81
Tabel nr. 4.12. Nivelul și evoluția ratei activelor de trezorerie………………………………………..pag.83
Tabel nr. 4.13. Nivelul și evoluția ratei stabilității financiare………………………………………….pag.84
Tabel nr. 4.14. Nivelul și evoluția ratei autonomiei financiare globale…………………………….pag.86
Tabel nr. 4.15. Nivelul și evoluția ratei de îndatorare globală…………………………………………pag.87
Figura 2.1. Structura conturilor de profit și pierdere……………………………………………………..pag.18
Figura 2.3. Evoluția marjei comerciale………………………………………………………………………..pag.21
Figura 2.4. Evoluția producției exercițiului………………………………………………………………….pag.23
Figura 2.5. Evoluția cifrei de afaceri……………………………………………………………………………pag.25
Figura 2.6. Evoluția valorii adăugate…………………………………………………………………………..pag.27
Figura 2.7. Evoluția excedentului brut al exploatării……………………………………………………..pag.29
Figura 2.8. Evoluția rezultatului exploatării…………………………………………………………………pag.31
Figura 2.9. Evoluția rezultatului curent………………………………………………………………………..pag.33
Figura 2.10. Evoluția rezultatului net al exercițiului………………………………………………………pag.35
Figura 5.1. Determinarea capacității de autofinanțare……………………………………………………pag.38
Figura 2.1………………………….pag.68
Tabel nr. 4.3. Nivelul și evoluția ratei lichidității la vedere……………….…………………pag.70
Tabel nr. 4.4. Nivelul și evoluția ratei solvabilității generale……….………………….…..…pag.71
Tabel nr. 4.5. Nivelul și evoluția ratei solvabilității patrimoniale……………………………………pag.73
Tabel nr. 4.6. Nivelul și evoluția ratei activelor imobilizate……………………………………………pag.75
Tabel nr. 4.7. Nivelul și evoluția ratei activelor corporale………………………………………………pag.76
Tabel nr. 4.8. Nivelul și evoluția ratei imobilizărilor financiare………………………………………pag.78
Tabel nr. 4.9. Nivelul și evoluția ratei activelor circulante……………………………………………..pag.79
Tabel nr. 4.10. Nivelul și evoluția ratei stocurilor…………………………………………………………pag.80
Tabel nr. 4.11. Nivelul și evoluția ratei creanțelor comerciale………………………………………..pag.81
Tabel nr. 4.12. Nivelul și evoluția ratei activelor de trezorerie………………………………………..pag.83
Tabel nr. 4.13. Nivelul și evoluția ratei stabilității financiare………………………………………….pag.84
Tabel nr. 4.14. Nivelul și evoluția ratei autonomiei financiare globale…………………………….pag.86
Tabel nr. 4.15. Nivelul și evoluția ratei de îndatorare globală…………………………………………pag.87
Figura 2.1. Structura conturilor de profit și pierdere……………………………………………………..pag.18
Figura 2.3. Evoluția marjei comerciale………………………………………………………………………..pag.21
Figura 2.4. Evoluția producției exercițiului………………………………………………………………….pag.23
Figura 2.5. Evoluția cifrei de afaceri……………………………………………………………………………pag.25
Figura 2.6. Evoluția valorii adăugate…………………………………………………………………………..pag.27
Figura 2.7. Evoluția excedentului brut al exploatării……………………………………………………..pag.29
Figura 2.8. Evoluția rezultatului exploatării…………………………………………………………………pag.31
Figura 2.9. Evoluția rezultatului curent………………………………………………………………………..pag.33
Figura 2.10. Evoluția rezultatului net al exercițiului………………………………………………………pag.35
Figura 5.1. Determinarea capacității de autofinanțare……………………………………………………pag.38
Figura 2.11. Evoluția capacității de autofinanțare…………………………………………………………pag.39
Figura 3.1. Evoluția ratei marjei comerciale………………………………..…………………..pag.42
Figura 3.2. Evoluția ratei marjei brute de exploatare…………………………………………….pag.44
Figura 3.3. Evoluția ratei marjei nete…………………………………………………………….pag.45
Figura 3.4. Evoluția ratei marjei nete de exploatare………………………………………………pag.46
Figura 3.5. Evoluția ratei marjei brute de autofinanțare…………………………………………pag.47
Figura 3.6. Evoluția ratei marjei asupra valorii adăugate…………………………………..……pag.49
Figura 3.7. Evoluția ratei rentabilității resurselor consumate………………………………………….pag.50
Figura 3.8. Evoluția ratei de rentabilitate economică……………………………………….……pag.53
Figura 3.9. Evoluția ratei de rentabilitate economică brută…………………………………………….pag.54
Figura 3.10. Evoluția ratei de rentabilitate economică netă…………………………………………….pag.55
Figura 3.11. Evoluția ratei de rentabilitate financiară netă ……………………………….……..pag.57
Figura 3.12. Evoluția ratei levierului……………………………………………………..……..pag.59
Figura 3.13. Evoluția ratei datoriilor financiare………………………….………………………pag.60
Figura 3.14. Evoluția ratei independenței financiare…………………………………………….pag.61
Figura 3.15. Evoluția ratei capacității de rambursare…………………………………………………….pag.63
Figura 3.16. Evoluția ratei de prelevare a cheltuielilor financiare……………………………………pag.64
Figura 3.17. Evoluția ratei medie a dobânzii………………………………………………………………..pag.65
Figura 4.1. Evoluția ratei lichidității generale…………………………………………………….pag.67
Figura 4.2. Evoluția ratei lichidității imediate……………………..…………………………….pag.69
Figura 4.3. Evoluția ratei lichidității la vedere……………………………………………………pag.70
Figura 4.4. Evoluția ratei solvabilității generale…………………………………………….…..…pag.72
Figura 4.5. Evoluția ratei solvabilității patrimoniale……………………………………………………..pag.73
Figura 4.6. Evoluția ratei activelor imobilizate……………………………………………………………..pag.75
Figura 4.7. Evoluția ratei activelor corporale………………………………………………………………..pag.77
Figura 4.8. Evoluția ratei imobilizărilor financiare………………………………………………………..pag.78
Figura 4.9. Evoluția ratei activelor circulante……………………………………………………………….pag.79
Figura 4.10. Evoluția ratei stocurilor…………………………………………………………………………..pag.81
Figura 4.11. Evoluția ratei creanțelor comerciale………………………………………………………….pag.82
Figura 4.12. Evoluția ratei activelor de trezorerie………………………………………………………….pag.83
Figura 4.13. Evoluția ratei stabilității financiare……………………………………………………………pag.85
Figura 4.14. Evoluția ratei autonomiei financiare globale………………………………………………pag.86
Figura 4.15. Evoluția ratei de îndatorare globală…………………………………………………………..pag.87
Capitolul I:Prezentare generală a societății S.C. Spicul S.A.
Date de identificare ale întreprinderii
Număr din registrul comerțului: J34/103/1991
Cod unic de înregistrare: 1391799
Activitatea preponderentă (cod și denumire clasa CAEN): 1061 fabricarea produselor de morărit
Entitatea S.C. SPICUL S.A.
Județ: Teleorman
Localitatea: Roșiorii de Vede
Strada: Cotelici, nr. 18
Prezentarea organizației
Societatea S.C. Spicul S.A. este de la înființare și până în prezent principalul furnizor de produse de panificație pentru municipiul Roșiorii de Vede și pentru o serie de localități rurale limitrofe, fiind de asemenea și singurul agent economic care preia din zonă importante cantități de grâu ale producătorilor agricoli individuali ori asociați.
Societatea comercială a fost înființată prin HGR nr. 1353/1990 privind înființarea de societăți comerciale pe acțiuni în industria alimentară, publicată în Monitorul Oficial al României, partea 1, nr. 31 din 8 februarie 1991, prin divizarea fostei întreprinderi județene de morărit și panificație- I.M.P.P.F.- cu sediul în Alexandria.
În anul 1993, prin semnarea contractului de vânzare- cumpărare acțiuni nr. 7 cu Fondul Proprietății de Stat la data de 5 mai 1993 și a contractului de vânzare – cumpărare acțiuni nr. 2 din data 9 iunie 1993 cu Fondul Proprietății Private V- Oltenia, societatea comercială a fost privatizată integral.
S.C. Spicul S.A. este structurată astfel:
– două unități de morărit, Moara nr.1 ( cu o capacitate de 40 de tone/24 h) și Moara nr. 2 (cu o capacitate de 100 de tone/24 h);
– o fabrică de pâine ( cu o capacitate de 3 tone/ 24 h);
– două ateliere produse de patiserie și zaharoase ( cu o capacitate de 2,4 tone/ 24 h);
– un cuptor de pâine pentru producție pâine pe vatră cu o capacitate de 3 tone/ 24 h;
– un atelier de reparații auto;
– parc auto cu 18 mijloace de transport;
– un depozit materii prime și materiale ( cu o capacitate de depozitare de 100 tone);
– centrală termică proprie;
– depozit combustibili( cu o capacitate de 80 tone);
– o magazie de piese de schimb și alte materiale consumabile;
– douăsprezece centre de desfacere a pâinii și produselor de panificație.
În anul 1998, în scopul modernizării procesului de producție din Fabrica de Pâine, cât și pentru creșterea calității produselor, a fost achiziționat din import un malaxor intensiv de la firma PITTROBERTO- S.p.A., Italia, cu o valoare de 460.000 mii lei, investiție realizată prin mijloace proprii, cu această valoare s-a efectuat și majorarea capitalului social, acest utilaj constituind aport în natură.
Obiectul de activitate
Scopul societății este fabricarea și comercializarea produselor de morărit, panificație, zaharoase și de patiserie.
Obiectul de activitate al societății este:
fabricarea și comercializarea produselor de morărit;
fabricarea și comercializarea pâinii; fabricarea produselor de panificație și de patiserie;
prestări servicii, inclusiv depozitării pentru terți;
operațiuni de export- import;
comercializarea produselor alimentare și nealimentare, inclusiv a băuturilor alcoolice și răcoritoare îmbuteliate, lapte și produse lactate prin magazinele proprii;
transportul intern și internațional cu mijloace proprii sau închiriate;
vânzarea de materii prime și materiale din stocurile disponibile;
măciniș prestator pentru terți, persoane fizice sau juridice.
Caracterizarea celor mai importante produse sau servicii
Produsele oferite de societatea comercială S.C. Spicul S.A. sunt:
pâine și produse de panificație;
produse de patiserie;
tărâțe de grâu;
spărtură de grâu;
produse zaharoase și de patiserie;
următoarele sortimente de făină: făină albă tip 650, făină albă tip 550, făină alba tip 480, făină graham.
Din anul 1991, anul înființării întreprinderii și până în prezent, gama sortimentală a produselor de panificație a cunoscut o creștere semnificativă. Astfel, dacă în anul 1991, erau fabricate 5 sortimente de pâine și alte produse mărunte de franzelărie, în prezent, fabrica de pâine, cuptorul pe vatră și cele două ateliere de patiserie produc un număr de 21 de sortimente.
Pentru producția sortimentelor de panificație, firma are în dotarea fabricii de pâine două cuptoare tunel cu o capacitate totală de 30 tone/24 h.
Produsele de franzelărie, de patiserie și alte produse zaharoase sunt produse în două mini ateliere de producție, dotate cu cuptoare electrice, unul rotativ, achiziționat din Italia, cel de-al doilea fix, de fabricație olandeză.
1.5. Piața de desfacere:
SC SPICUL SA vinde produsele în următoarele moduri:
pe bază de comandă care poate fi dată de clientul cu care s-a încheiat un contract ferm (în general industria) sau clienții cu care se colaborează fără contract ferm;
distribuție directă prin agenți de vânzare;
în magazinele proprii ale întreprinderii.
În ceea ce privește zonele de acoperire la distribuția directă acoperim județele Dâmbovița,
Prahova, Brașov, Argeș, Teleorman, iar pe partea de distribuție indirectă acoperă și o parte a
orașului București.
1.6. Piața de aprovizionare:
S.C. Spicul S.A. este o societate care realizează și comercializează produse de morărit și
panificație, având o gamă sortimentală de produse foarte variată care satisfac multe cerințe ale
consumatorilor de diferite categorii și vârste. În urma succesului obținut pe parcurs datorită
produselor de înaltă calitate, această companie ocupă o poziție avantajoasă pe piața produselor
de panificație.
Principalii furnizori de materii prime de pe piața internă sunt: Comcereal SA, Troianu SA, Cetatea SA, CEZ Vânzare, GIVI Serv SRL. Grâul este achiziționat de la producătorii locali.
1.7. Piața produselor de panificație
Produsele obținute din prelucrarea cerealelor au fost considerate întotdeauna component esențiale ale unei alimentații echilibrate datorită:
compoziției lor chimice;
posibilităților variate de prelucrare;
accesibilității în asimilare.
Aceste produse asigură zilnic organismului uman circa 45% din totalul proteinelor, 65% din totalul caloriilor și un aport însemnat de glucide, vitamine (mai ales B1, B2, B3, PP, E), săruri minerale ( P, K, Mg).
Valoarea nutritivă a produselor de morărit și panificație este determinată de :
structura și compoziția chimică a bobului cerealier ( de grâu, porumb, orez, secară, orz , ovăz);
modul de obținere a acestor produse, care prezintă particularități de la o grupă la alta și chiar de la un sortiment la altul.
Consumatorul român a sesizat beneficiile pe care i le aduce consumul rațional de pâine, astfel încât specialiștii estimează că piața internă de morărit și panificație va atinge în anii următori două miliarde de euro în creștere cu 20% față de 2010. Această creștere este estimată luând în calcul și trendul mondial de scădere a consumului și creșterea prețurilor pe piața pâinii. Cu toate acestea, piața pâinii din România va crește, ca valoare, cu aproape 20% de la 1 la 1,2 miliarde euro, dar va scădea în ceea ce privește consumul, cu până la 5%. Anul trecut, în România s-au produs 2,5 milioane de tone de pâine.
Deși consumul total al produselor din cereale a scăzut cu 0,2%, pe piața din România s-a înregistrat o creștere a cererii de produse de patiserie, cu 12% mai mult comparativ cu anul trecut. Această creștere este datorată în principal ritmului susținut de investiții, multe dintre acestea finanțate prin fonduri europene.
Panificația a intrat într-un puternic proces de segmentare, în care specialitățile și pâinea tradițională se luptă din ce în ce mai aprig pe coșul zilnic al românilor.
Ponderea în prezent este covârșitoare pentru pâinea clasică, de peste 90% din consum, însă se poate observa în piață o creștere puternică a consumului de preparate în genul pâinii feliate, a baghetelor, pâinii cu semințe, etc. Pe viitor, pornind și de la experiența europeană, este de așteptat ca ponderea pâinii feliate să crească, iar pâinea tradițională să își reducă ponderea în consum. Urmând acest trend, principalii producători de pâine din România au trecut deja la dezvoltarea puternică a producției de produse premium, de la pâinea feliată la cea cu minerale, fără E-uri și cu aport caloric redus.
Românii consumă în prezent în proporție de 70% pâine albă și 30% pâine neagră. Însă, în ultimii doi ani, se constată o creștere de peste 30% a vânzărilor de pâine ambalată și feliată, a specialităților de pâine integrală, graham, secară, a celei cu adaos de semințe, germeni de grâu și semințe.
Principalii concurenți pe piața locală și cota de piață deținută (local sau regional)
Produsele și serviciile oferite de SC Spicul SA, respectiv pâinea și produsele de panificație se adresează populației municipiului Roșiorii de Vede și zonei adiacente -circa 20 de localități rurale. Circa 80% din producția de pâine și alte produse de panificație este comercializată prin magazinele proprii de desfacere cu amănuntul, restul de 20% fiind distribuită către populație prin intermediul firmelor cu capital privat sau la consumuri colective (spital, cantină de ajutor, școli).
Principalul concurent pe piața locală este SC INTERAGRO SA, care deține o pondere de aproximativ 10 % din capacitatea de absorție a pieței în special din municipiul Roșiorii de Vede. O pondere de 15% o dețin firme din afara orașului, dar care desfac produse de panificație prin firme private din oraș. Rezultă că, SC SPICUL SA, deține o pondere de aproximativ 75% din piața locală.
1.9. Numărul mediu al persoanelor care cumpără din brutărie
Vadul comercial este extrem de important pentru comerțul specializat. Brutăriile sunt amplasate în general în zonele cu trafic intens: școli (copiii sunt consumatori fideli de produse de patiserie, iar pentru aceștia este necesară lansarea lunară de produse noi), în zona bisericilor, a piețelor agroalimentare, stațiilor de autobuz sau a complexelor comerciale. Locațiile clienților SC Spicul SA au fost alese astfel încât expunerea și traficul mediu de clienți să îi permită fiecarui magazin să se susțină singur din punct de vedere financiar. Compania SC Spicul SA caută permanent să își fidelizeze cumpărătorii. În cadrul magazinului propriu în care se comercializează pâinea sunt și promoții permanente, fac expunere la raft, semnalizează produsele în vitrină și tipăresc lunar flyere promoționale. Numărul mediu al persoanelor care cumpără din brutărie se încadrează între 100 și 300 zilnic.
1.10. Misiunea societății S.C. Spicul S.A.
Fondată în 1993, societatea S.C. Spicul S.A. a devenit astăzi cel mai important producător de produse de panificație de pe piața locală și unul dintre cei mai importanți de pe piața regională.
De aceea, misiunea societății este de a-și păstra poziția de lider pe piață, de a oferi produsele cu cel mai bun raport calitate – preț, care să satisfacă nevoile tuturor segmentelor de consumatori de produse de panificație la cele mai bune prețuri.
Capitolul II: Performanța economico-financiară a întreprinderii “SC Spicul SA”
“Sintetizând, pentru o perioadă de activitate data, ansamblul fluxurilor economice generatoare de venituri și cheltuieli, contul de profit și pierdere arată cum s-a ajuns de la starea patrimonială inițială la cea finală, reflectate în bilanțurile de la începutul și sfârșitul exercițiului.”
Cheltuielile constituie ansamblul elementelor de costuri suportate de întreprindere în cursul exercițiului:
consumuri de materii prime (cumpărări + stoc inițial – stoc final),
cheltuieli de personal (salarii + cheltuieli sociale),
amortizări și provizioane calculate în cursul exercițiului,
valoarea contabilă a elementelor de activ cedate, distruse sau dispărute etc.
În cadrul cheltuielilor ce determină rezultatul exercițiului se cuprind amortizările și provizioanele constituite, ce sunt grupate în funcție de natura cheltuielilor ( financiare, de exploatare, excepționale).
Amortizarea reprezintă o cheltuială nemonetară, neplătibilă și face parte din cheltuielile de exploatare, în timp ce, provizioanele, reprezintă acele cheltuieli ce apar la o societate pentru anumite cazuri, cum ar fi: acoperirea unor riscuri și cheltuieli, deprecierea stocurilor și a producției în curs de execuție, diminuând rezultatul exercițiului fără consecințe asupra trezoreriei.
Veniturile cuprind valoarea tuturor actelor de îmbogățire legală a întreprinderii legate sau nu de activitatea sa normală sau curentă. În cadrul veniturilor se cuprind sumele sau valorile încasate sau de încasat din:
livrări de bunuri, executare de lucrări, prestări de servicii;
executarea unor obligații legale sau contractuale din partea terților;
venituri excepționale care nu sunt legate de activitatea curentă.
Pentru a crea o imagine asupra structurii veniturilor și cheltuielilor precum și a rezultatelor întreprinderii în figura 2.1. se prezintă succint situația contului de profit și pierdere.
Fig. 2.1. Structura contului de profit și pierdere
Pe baza elementelor din contul de profit și pierdere putem aprecia performanțele întreprinderii evaluate prin soldurile intermediare de gestiune (SIG) și a capacității de autofinanțare (CAF).
2.1. SOLDURILE INTERMEDIARE DE GESTIUNE ( SIG )
„Structura contului de profit și pierdere pe cele trei tipuri de activități permite degajarea unor solduri de acumulări bănești potențiale, destinate să îndeplinească o anumită funcție de remunerare a factorilor de producție și de finanțare a activității viitoare, denumite solduri intermediare de gestiune.”
Cu alte cuvinte, soldurile intermediare de gestiune sau marjele de acumulare sunt indicatori valorici care supuși analizei, oferă detalii asupra provenienței rezultatului exercițiului și asupra cauzelor care au generat rezultatul respectiv. Fiecare marjă de acumulare reflectă rezultatul gestiunii financiare, la treapta respectivă de acumulare după deducerea diferitelor categorii de cheltuieli (variabile, fixe, externe). În vederea calculării SIG trebuie să luăm în considerare următorii indicatori: marja comercială (MC), producția exercițiului (PE), cifra de afaceri (CA), valoarea adăugată (VA), excedentul brut al exploatării (EBE), rezultatul exploatării (RE), rezultatul curent (RC), rezultatul net al exercițiului (RNE).
2.1.1. MARJA COMERCIALĂ
Marja comercială (MC) sau adaosul comercial este principalul indicator de apreciere a performanțelor unei activități comerciale și reprezintă câștigul realizat sub formă de adaos rezultat din activitatea de comercializare a mărfurilor. Nivelul indicatorului reprezintă practic valoarea adaosului comercial rezultat în urma deducerii cheltuielilor privind mărfurile achiziționate din veniturile rezultate de pe urma vânzării acestora. Acest indicator „se calculează pentru întreprinderile cu activitate pur comercială sau pentru partea pur comercială a întreprinderilor cu activitate mixtă (industrială, comercială și prestări de servicii).”
Realizarea marjei comerciale este esențială pentru întreprinderile comerciale deoarece condiționeză prosperitatea acestora din punct de vedere financiar, ea putând fi investigată și ca mărime relativă.
Tabelul nr.2.1.
Nivelul și evoluția marjei comerciale
Figura 2.3.
După cum se poate observa în tabelul de mai sus, marja comercială a avut, în general, o traiectorie descendentă, lucru datorat scăderii rapide a veniturilor din vânzarea mărfurilor, dar în același timp a scăzut și costul de cumpărare al acestora. În al doilea an de analiză, marja comercială a avut o scădere de 76 143 lei, ceea ce înseamnă 13,88% față de primul an analizat, iar în anul 2011 a înregistrat o creștere de 298 316 lei față de anul 2010, iar în procente această creștere reprezintă 38,69%. În următorii ani de analiză, respectiv 2012 și 2013, marja comercială își continuă trendul de scădere. Astfel, în 2012 aceasta a înregistrat o scădere de 162 954 lei, ceea ce înseamnă 21% față de anul precedent. În ultimul an analizat, marja comercială are o scădere de 207 496 lei, adică 34,13% față de 2012.
Din analiza celor cinci ani, se poate observa că valoarea cea mai mare a marjei comerciale a avut loc în anul 2011, când aceasta a avut o creștere de 38,69%, față de anul precedent și o creștere de 28,82% față de primul an analizat.
2.1.2. PRODUCȚIA EXERCIȚIULUI
Producția exercițiului (PE) “reflectă bunurile și serviciile realizate de o întreprindere industrială sau comercială în timpul unui exercițiu indiferent de destinația acestora: vânzare, stocare sau imobilizare.” Elementele componente ale producției exercițiului au caracter eterogen din punct de vedere al valorii la care sunt evaluate: unele sunt evaluate la preț de vânzare (producția vândută), altele la cost de producție (producția stocată și imobilizată).
Tabelul nr.2.2.
Nivelul și evoluția producției exercițiului
Figura 2.4.
Din tabel se poate observa că producția vândută are o traiectorie oscilantă, aceasta scade în al doilea an analizat, crește în anul următor, apoi urmează același tipar, scăzând în anul 2012 și înregistrând o nouă creștere în ultimul an al analizei. De asemenea, și producția stocată se află pe o axă descendentă, influențând la rândul ei rezultatul exercițiului. În anul 2010, producția exercițiului a înregistrat o scădere de 247 676 lei, ceea ce în procente reprezintă 3,57% față de primul an analizat. În ceea ce privește evoluția sa în anul 2011, aceasta își modifică traiectoria, înregistrând o creștere de 504 087 lei, adică 7,53% față de anul precedent. Însă această creștere nu se menține și în următorii ani, producția exercițiului înregistrează un val de scăderi. În 2012 acesta scade cu 495 682 lei, adică cu 6,89% față de 2011, iar în ultimul an a avut loc o scădere de 578 845 lei, cu 8,63% mai puțin față de anul precedent.
2.1.3. CIFRA DE AFACERI
Deoarece marja comercială și producția exercițiului sunt concepte centrale în calculul soldurilor intermediare de gestiune, diferențierea se va face de indicatorul cifră de afaceri.
Cifra de afaceri (CA) nu este un sold intermediar de gestiune, ci un post al contului de profit și pierdere. Ea reprezintă un indicator global al vânzărilor rezultat din activitatea de distribuție și cea de producție (obținut prin însumarea vânzărilor de mărfuri și a producției vândute).
Tabelul nr.2.3.
Nivelul și evoluția cifrei de afaceri
Figura 2.5.
Cifra de afaceri înregistrază valori favorabile și destul de ridicate, nivelul său permițând acoperirea cheltuielilor de exploatare și obținerea profitului. Dar putem observa că aceasta, de asemenea are un parcurs oscilant în perioada analizată, iar scăderea valorii ei în ultimii ani analizați, se poate repercuta în mod nefavorabil în activitatea viitoare a întreprinderii (poate influența în mod negativ realizarea normală a obiectului de activitate). Această depreciere a valorii cifrei de afaceri poate fi observată încă din al doilea an de analiză, când aceasta a înregistrat o scădere de 508 408 lei, reprezentând 7,32% în procente. În anul 2011, valoarea cifrei de afaceri a crescut, înregistrând o majorare de 1 078 423 lei, cu 16,77% mai mare față de 2010. În anul 2012, cifra de afaceri își continuă trendul de diminuare a valorii sale, aceasta înregistrând o scădere de 1 329 284 lei, reprezentând 17,70% față de anul precedent. În ultimul an de analiză, de asemenea, indică o scădere de 101 978 lei, cu 1,65% mai puțin față de anul 2012.
2.1.4. VALOAREA ADĂUGATĂ
Valoarea adăugată (VA) este primul sold intermediar de gestiune și “exprimă creșterea de valoare rezultată din utilizarea factorilor de producție, îndeosebi a forței de muncă și capitalului, peste valoarea bunurilor și serviciilor provenind de la terți, în cadrul activității curente a întreprinderii.” De asemenea, valoarea adăugată este și un indicator de perfomanță în măsura în care permite să se aprecieze eficacitatea întreprinderii pentru o activitate dată, iar pe de altă parte, este un indicator al gradului de integritate economică dacă avem în vedere aportul exterior de consumuri materiale și energetice.
Consumul de la terți însumează cheltuielile cu materiile prime și materialele consumabile, alte cheltuieli materiale, externe și nu în ultimul rând, cheltuielile privind prestațiile externe. Eficiența informațiilor furnizate de noțiunea de valoare adăugată se conturează pe o interpretare prudentă a acestui indicator. De exemplu, o creștere a valorii adăugate nu reprezintă neapărat un semn de prosperitate pentru întreprindere.
Analiza valorii adăugate prezintă interes pentru orice întreprindere, indiferent de domeniul de activitate, deoarece permite evaluarea performanțelor, a eficienței folosirii factorilor de producție, a politicii comerciale.
Tabelul nr.2.4.
Nivelul și evoluția valorii adăugate
Figura 2.6.
În urma analizei valorii adăugate am constatat faptul că aceasta a avut o tendință de scădere pe parcursul celor 5 ani analizați. Această scădere se datorează în mare parte creșterii consumului de la terți, dar nu este reprezentativă pentru prosperitatea întreprinderii. Astfel, în 2010, aceasta scade cu 332 028 lei, reprezentând 11,62% în procente. În următorul an, valoarea adăugată indică o scădere cu 9 533 lei, cu 0,38% mai puțin față de anul 2010. În anul 2012 acest sold intermediar de gestiune își diminuează valoarea cu 785 666 lei, adică 31,23% față de anul precedent. În 2013, valoarea adăugată își continuă trendul, înregistrând o scădere cu 17 666 lei, reprezentând 1,02% față de 2012.
2.1.5. EXCEDENTUL BRUT AL EXPLOATĂRII
Excedentul brut al exploatării (EBE) este primul indicator din categoria celor care exprimă profitabilitatea. Acest rezultat are trei destinații majore:
regenerarea capitalului fix (amortizări) și prevenirea riscurilor viitoare (provizioane);
retribuirea capitalului (propriu sau împrumutat);
retribuirea statului prin impozite directe (impozitul pe profit).
Cu alte cuvinte, “excedentul brut de exploatare, măsoară resursa obținută de întreprindere din activitatea de exploatare independent de aspectele financiare, imobiliare sau comerciale.”
Acest indicator reflectă performanțele tehnice și comerciale ale întreprinderii, adică performanțele care derivă din ciclul de exploatare. Acesta este un sold calculat independent de politica financiară a întreprinderii (deoarece nu ține seama de cheltuielile și veniturile financiare), de politica sa fiscală (pentru că nu ia în calcul impozitul pe profit), de elementele excepționale și de politica întreprinderii în materie de amortizare (amortizarea și provizioanele sunt considerate cheltuieli calculate, dar neplătite; aceste sume, până la utilizarea lor, se găsesc sub formă de acumulări la dispoziția întreprinderii).
Tabelul nr.2.5.
Nivelul și evoluția excedentului brut al exploatării
Figura 2.7.
În perioada analizată, observăm o tendință de diminuare a valorii excedentului brut al exploatării, începând cu al doilea an de analiză, când înregistrează o scădere de 232 504 lei, cu 27,61% mai puțin față de primul an analizat. În 2011, acesta își continuă traiectoria descrescătoare, indicând o scădere de 2 979 lei, reprezentând 0,49% în procente. În următorul an, EBE înregistrează o scădere bruscă de 525 272 lei, adică 86,61% față de anul 2011. În ultimul an analizat, acesta indică o creștere de 17 668 lei, cu 21,76% mai mult față de 2012. Dacă excedentul brut al exploatării nu va înregistra în următorii ani valori mai mari, întreprinderea se va afla în impas de a-și reînnoi imobilizările prin amortizări și nu își va mai putea acoperi riscurile din provizioanele constituite.
2.1.6 REZULTATUL EXPLOATĂRII
Rezultatul exploatării (RE) poate fi profit sau pierdere și măsoară performanța industrială și comercială a întreprinderii, fiind independent de politica financiară și fiscală, dar ține cont de amortizare și provizioane; se determină după relația:
Tabelul nr.2.6.
Analiza evoluției și nivelului rezultatului exploatării
Figura 2.8.
Rezultatul exploatării înregistrează o scădere foarte importantă comparată de la un an la altul în cei cinci ani analizați. În anul 2010 a înregistrat o scădere de 24 878 lei, ceea ce reprezintă 4,08% față de anul precedent. Aceast trend se continuă și în 2011 când înregistrează o scădere de 6 963 lei, cu 1,19% mai puțin față de 2010. În următorul an analizat, rezultatul exploatării indică o scădere bruscă de 568 573 lei, adică 62, 45% față de anul precedent. În 2013, se realizează o creștere a rezultatului exploatării de 118 613 lei, reprezentând 13,8% față de anul precedent. Dacă în următorii ani, nu se va menține tendința de creștere, atunci acest lucru va avea repercursiuni negative asupra situației financiare a întreprinderii având ca efect diminuarea eficienței acesteia.
2.1.7. REZULTATUL CURENT
Rezultatul curent (RC) reprezintă rezultatul tuturor operațiunilor curente, obișnuite ale întreprinderii, fiind determinat atât de rezultatul exploatării cât și de cel al activității financiare. Acesta nu este influențat de elementele extraordinare, astfel permite analiza dinamicii rezultatelor curente ale întreprinderii pe mai multe exerciții financiare.
Tabelul nr.2.7.
Analiza evoluției și nivelului rezultatului curent
Figura 2.9.
Analiza datelor prezentate în tabelul de mai sus pune în evidență faptul că întreprinderea în cei cinci ani urmăriți, a înregistrat profit. În primul an analizat, rezultatul curent a înregistrat o creștere de 50 092 lei, în procente reprezentând 6,69%, față de anul 2009. În 2011, de asemenea, avem o creștere a acestui rezultat de 11 890 lei, reprezentând 1,49%. Dar în 2012 observăm o scădere destul de semnificativă a acestui rezultat de 502 662 lei, adică 62,07% mai puțin față de anul precedent. În ultimul an analizat, rezultatul curent indică o creștere de 128 792 lei, reprezentând 41,92% comparativ cu 2012. Creșterea rezultatului curent în anii 2010 și 2011 față de anul 2009, respectiv 2010 a avut drept cauză creșterea accentuată a veniturilor financiare cu aproximativ 56%, respectiv 8,64% ceea ce a influențat în mod pozitiv și în sens favorabil activitatea întreprinderii. Iar în 2013 acestă creștere s-a datorat lipsei cheltuielilor financiare.
2.1.8. REZULTATUL NET AL EXERCIȚIULUI
Rezultatul net al exercițiului (RNE) reprezintă profitul net sau pierderea netă cu care se încheie o perioadă de activitate a întreprinderii (de regulă această perioadă este de 1 an). Rezultatul exercițiului permite evaluarea efectelor activității desfășurate asupra întreprinderii.
Atunci când rezultatul exercițiului îmbracă forma profitului, el semnalează o amplificare a acumulării înțeleasă ca o posibilitate de reconstituire a capitalurilor angajate. În cazul în care, rezultatul exercițiului exprimă o pierdere, acesta indică faptul că resursele angajate nu pot fi decât parțial reconstituite, evidențiind o diminuare a posibilității de a reproduce capitalul avansat în cursul exercițiului.
Tabelul nr.2.8.
Nivelul rezultatului net al exercițiului
Figura 2.10.
Pe întreaga perioadă analizată, întreprinderea a desfășurat o activitate rentabilă, obținând profit la sfârșitul fiecărui an financiar. Un rezultat net pozitiv al exercițiului se datorează unui nivel mai ridicat al veniturilor totale comparativ cu cheltuielile totale. Evoluția rezultatului net este una crescătoare în 2010, indicând o creștere de 48 200 lei, reprezentând 7,28% comparativ cu anul precedent. În 2011, acesta își continuă creșterea cu 5 709 lei, adică 0,8% față de anul 2010. Însă, în 2012, rezultatul net al exercițiului înregistrează o scădere destul de semnificativă, de 413 199 lei, reprezentând 57,73% comparativ cu anul precedent. Situația se redresează în ultimul an de analiză, când profitul indică o majorare de 112 968 lei, cu 37,34% față de anul 2012.
2.1.9. CAPACITATEA DE AUTOFINANȚARE (CAF)
Capacitatea de autofinanțare măsoară aptitudinea unei întreprinderi de a degaja, prin activitatea pe care o derulează, resurse interne de finanțare. Aceste resurse interne sunt considerate cele mai sigure și de cele mai multe ori, cele mai ieftine surse de finanțare a nevoilor viitoare ale întreprinderii.
Capacitatea de autofinanțare (Caf) este un surplus monetar global rezultat din confruntarea veniturilor care asigură încasări cu cheltuielile ce generează plăți din întreaga activitate a întreprinderii în decursul unui exercițiu financiar. Reprezintă lichiditățile potențiale generate de întreaga activitate pe perioada exercițiului, care rămân la dispoziția întreprinderii și care pot fi folosite pentru autofinațare.
Nivelul absolut al capacității de autofinanțare măsoară acel volum de resurse financiare proprii, care se acumulează la sfârșitul unui exercițiu financiar, la dispoziția întreprinderii și a proprietarilor acesteia.
Nivelul absolut al capacității de autofinanțare depinde de următorii factori:
politica de amortizări și provizioane promovată de întreprindere ;
nivelul general de profitabilitate al întreprinderii reflectat prin nivelul rezultatului net.
CAF se poate calcula prin două metode și anume: metoda deductivă sau prin metoda adițională.
1). Metoda deductivă presupune calcularea CAF ca fiind diferența între veniturile încasabile și cheltuielile plătibile. Se reține ca punct de pornire EBE la care se adaugă toate veniturile succesibile de a fi încasate și se scad toate cheltuielile succesibile de a fi plătite.
2) Metoda adițională: are meritul de a pune în evidență elementele contabile care nu generează fluxuri monetare. În acest caz se pornește de la rezultatul net al exercițiului, la care se adaugă cheltuielile calculate (amortizări și provizioane), neplătibile la o anumită scadență și se scad veniturile calculate (reluări asupra provizioanelor).
Indiferent de modul de calcul, CAF este un indicator ce reflectă performanțele întreprinderii, reflectând capacitatea acesteia de a degaja resurse interne de finanțare din propria activitate.
Fig. 5.1. Determinarea capacității de autofinanțare
Tabelul nr.2.9.
Nivelul și evoluția CAF (metoda deductivă)
Figura 2.11.
Capacitatea de autofinanțare are o tendință oscilantă, înregistrând scăderi și creșteri succesive în perioada analizată. În 2010 a scăzut cu 159 426 lei, adică 17,83% față de primul an analizat. În următorul an, capacitatea de autofinanțare indică o creștere de 9 693 lei, reprezentând 1,32% mai mult față de 2011. În 2012, acesta înregistrează o nouă scădere (destul de mare) de 369 898 lei, cu 49,69% față de anul precedent. Dar în 2013, situația devine mai favorabilă, capacitatea de autofinanțare crescând cu 12 023 lei, reprezentând 3,21% în procente, comparativ cu anul 2012.
Tabelul nr.2.10.
Nivelul și evoluția CAF (metoda adițională)
După cum putem observa, capacitatea de autofinanțare înregistrează o diminuare semnificativă a valorii sale din primul an analizat 2009 față de ultimul an de analiză 2013. Acestă scădere este de 507 608 lei, cu 56,77% mai puțin față de începutul perioadei analizate. În următorii ani, ar fi recomandabil ca valoarea acesteia să continue să crescă deoarece constituie un mijloc sigur, independent și stabil de finanțare și conferă întreprinderii un grad mare de libertate privind alegerea investițiilor.
2.2. Diagnosticul financiar prin sistemul de rate
“Ratele de rentabilitate reprezintă un raport între un indicator de rezultate (profit sau pierdere) și un indicator care reflectă un flux de activitate (cifra de afaceri netă, resurse consumate) sau un stoc (capital propriu, active totale).”
Ratele rentabilității se încadrează printre cei mai importanți indicatori ce apreciază eficiența generală a activității unei întreprinderi, deoarece reflectă rezultatele obținute ca urmare a trecerii prin toate stadiile circuitului economic: aprovizionare, producție și desfacere. “În ansamblul indicatorilor economico – financiari ratele rentabilității se situează printre cei mai sintetici indicatori de eficiență ai activității întreprinderii.”
Aceste rate iau forma unor rapoarte semnificative între două elemente comparabile, legate între ele printr-o relație cauză – efect.
Ratele se pot exprima printr-un număr, printr-un procent sau printr-un număr de zile (durata).
Măsurarea rentabilității este dată de un sistem de rate explicative, de eficiență, ce se determină ca raport între efectele economico – financiare obținute ( soldurile intermediare de gestiune) și eforturile depuse pentru obținerea lor ( activul economic, capitalul investit, capitalul economic, etc).
Exista trei tipuri de rate de rentabilitate:
1.rate de rentabilitate comercială
2.rate de rentabilitate economică
3.rate de rentabilitate financiară
2.2.1. Rate de rentabilitate comercială
Ratele marjelor beneficiare sau ratele de rentabilitate comercială apreciază randamentul activității întreprinderii la formarea rezultatului final, fiind determinate ca raport între marjele de acumulare și cifra de afaceri sau valoare adăugată.
Pentru această categorie punem în evidență următoarele rate de rentabilitate comercială:
2.2.1.1. Rata marjei comerciale (Rata MC) este utilizată în mod special pentru întreprinderile din sfera comercială sau pentru partea comercială din cadrul societăților cu activitate mixtă. Această rată evidențiază strategia comercială a întreprinderii analizate.
Tabelul nr.3.1.
Nivelul și evoluția ratei marjei comerciale
Figura 3.1.
Rata marjei comerciale are o traiectorie oscilantă, aceasta înregistrând creșteri și scăderi deopotrivă. În 2010, ea prezintă o valoare mai ridicată cu 1,78% față de primul an analizat, în 2011 și în 2012 acesta își continuă traiectoria ascendentă, crescând cu 6,28%, respectiv 1,75%. În ultimul an al analizei, rata marjei comerciale își diminuează valoare cu 5,33% mai puțin față de 2012. Creșterea valorii ratei marjei comerciale din primii patru ani de analiză se datorează promovării unei politici de prețuri înalte. Scăderea suferită de rată în anul 2013 reprezintă faptul că la nivelul întreprinderii cheltuielile generale sunt riguroase, recurgând la forme de distribure a mărfurilor ce permit reducerea costurilor privind personalul și economii la nivelul cheltuielilor cu transportul și stocajul acestora.
2.2.1.2. Rata marjei brute de exploatare sau rata EBE, (Rata EBE) măsoară nivelul rezultatului brut de exploatare ce este independent de politica financiară, politica de investiții și indică capacitatea activității de exploatare de a degaja profit.
Tabelul nr.3.2.
Nivelul și evoluția ratei marjei brute de exploatare
Figura 3.2.
Rata marjei brute de exploatare se plasează pe o axă descendentă în ceea ce privește evoluția sa în cei cinci ani de analiză. Această scădere a fost influențată de evoluția descendentă atât a cifrei de afaceri cât și a excedentului brut de exploatare. Faptul că acești indicatori au înregistrat valori mai reduse se reflectă în scăderea ratei marjei brute de exploatare, aceasta scăzând pe parcurul perioadei analizate, cu o ușoară creștere în ultimul an. În 2010 acesata a înregistrat o scădere de 2,65% față de primul an analizat. În 2011 și 2013 aceasta continuă să își diminueze valoarea, scăzând cu 1,4%, respectiv 6,77%. În ultimul an, observăm o ameliorare a valorii sale cu 0,32% față de 2012. În ultimii doi ani, respectiv 2012 și 2013, acestă diminuare a fost consecința împovărării întreprinderii în ceea ce privește costurile exploatării.
2.2.1.3. Rata marjei nete exprimă capacitatea întreprinderii de a realiza profit și de a rezista concurenței.
Tabelul nr.3.3.
Nivelul și evoluția ratei marjei nete
Figura 3.3.
Acestă rată a marjei nete prezintă o evoluție oscilantă. În anul 2010 a crescut cu 1,5% față de 2009. Creșterea s-a datorat majorării rezultatului net al exercițiului. Cu toate acestea, în anul 2011, respectiv 2012 valoarea ratei marjei nete înregistrază o scădere de 1,5%, respectiv 4,64%. În ultimul an al perioadei analizate, valoarea ratei marjei nete indică o creștere de 1,94% datorată în mare parte valorii mai ridicate a rezultatului net al exercițiului și scăderii cifrei de afacei.
2.2.1.4. Rata marjei nete de exploatare sau rata privind rentabilitatea exploatării pune în evidență eficiența activității de exploatare sub toate aspectele: industrial, administrativ și comercial.
Tabelul nr.3.4.
Nivelul și evoluția ratei marjei nete de exploatare
Figura 3.4.
Rata marjei nete de exploatare asemeni ratei marjei nete, prezintă o traiectorie oscilantă. Dacă în 2010 aceasta înregistrează o creștere de 0,31%, în anul 2011, valoarea acesteia scade cu 1,4%. În anul 2012, rata marjei nete de exploatare scade semnificativ cu 7,54% față de anul 2011. În ultimul an, aceasta indică o valoare mai mare, cu 1,95% comparativ cu anul precedent. Aceste valori sunt influențate de rezultatul exploatării, care este la rândul său influențat de amortismente și de provizioane.
2.2.1.5. Rata marjei brute de autofinanțare măsoară surplusul de resurse de care dispune întreprinderea pentru a-și asigura dezvoltarea și/sau remunerarea acționarilor săi.
Tabelul nr.3.5.
Nivelul și evoluția ratei marjei brute de autofinanțare
Figura 3.5.
Rata marjei brute de autofinanțare prezintă valori scăzute, dar pozitive în toți cei trei ani analizați. Aceasta are o tendință de scădere până în anul 2013, când înregistrază o creștere destul de mică. Rata marjei brute de autofinanțare scade în 2010 cu 1,46% față de 2009, iar în următorii doi ani își continuă trendul de diminuare a valorii sale, scăzând cu 1,51%, respectiv 3,85%. În ultimul an al analizei, înregistrează o creștere destul de mică de 0,3% față de 2012. Înregistrând totuși valori ridicate, întreprinderea dispune de resurse pentru a se dezvolta și pentru a-și putea remunera acționarii.
2.2.1.6. Rata marjei asupra valorii adăugate măsoară rezultatul brut de care dispune întreprinderea după deducerea cheltuielilor de exploatare pentru 100 lei bogăție creată.
Tabelul nr.3.6.
Nivelul și evoluția ratei marjei asupra valorii adăugate
Figura 3.6.
Evoluția ratei marjei asupra valorii adăugate este una descendentă pe parcusul perioadei analizate, excepție făcând anul 2013, când are loc o creștere a acesteia. În 2010 și în 2011 prezintă o scădere de 5,33% , respectiv 0,03%, iar în 2012 o scădere bruscă de 19,42% față de anul precedent. Aceasta scădere s-a datorat atât diminuării excedentului brut de exploatare, cât și a scăderii valorii adăugate. În anul 2013 indică o creștere destul de mică de 1,08% comparativ cu anul precedent. În urma analizei putem observa discrepanțe destul de mari între primul an analizat și ultimul an, acestea fiind de 23,7%.
2.2.2. Rata rentabilității resurselor consumate
Rata rentabilității resurselor consumate (RC) se calculează ca raport între rezultatul exploatării și cheltuielile efectuate pentru obținerea acestuia, exprimând astfel eficiența efortului materializat în costuri. Această rată prezintă interes pentru managerii întreprinderii deoarece trebuie să utilizeze eficient resursele disponibile.
Tabelul nr.3.7.
Nivelul și evoluția ratei rentabilității resurselor consumate
Figura 3.7.
În literatura de specialitate se consideră o valoare optimă a acestei rate ca fiind încadrată între 9% și 15%. După cum putem observa, în cazul întreprinderii analizate, valoare ratei rentabilității resurselor consumate înregistrează valori mult mai mici decât cele recomandate. În al doilea an de analiză, valoarea sa crește cu 0,5%, urmând ca în perioada următoare sa scadă astfel: în 2011 înregistrează o scădere de 0,79%, iar în 2012 indică o scădere de 5,49% față de anul precedent. În ultimul an al analizei aceasta înregistrează o creștere de 1,44% comparativ cu anul 2012. Din cauza raportului subunitar, unde cheltuielile de exploatare indică valori mult mai mari decât rezultatul exploatării, unde sunt înregistrate valori atât de mici ale raportului.
2.2.3. Rentabilitate economică
Rata rentabilității economice măsoară eficiența capitalului investit, a tuturor resurselor materiale și financiare implicate în activitatea întreprinderii. Cu alte cuvinte, această rată prezintă performanțele totale ale activității unei firme, fiind independent de mecanismul de finanțare și de sistemul fiscal.
Această rată trebuie apreciată în funcție de rata inflației și trebuie să fie superioară ratei inflației pentru a putea asigura conservarea substanței economice a întreprinderii și pentru a putea reînnoi și crește activele sale economice într-o perioadă cât mai scurtă.
Capitalul economic poate fi brut sau net și din această cauză rezultatul generat de acest capital poate fi, de asemenea, brut sau net. Pe baza acestor rezultate, precum și a capitalului economic brut și net se determină două rate de rentabilitate economică:
2.2.3.1. Rata rentabilității economice
Rata rentabilității economice (Re) analizează profitabilitatea capitalurilor angajate în activitatea întreprinderii în cadrul exercițiului, folosite pentru creșterea averii proprietarilor și remunerarea “furnizorilor” de capitaluri.
Tabelul nr. 3.8.
Nivelul și evoluția ratei de rentabilitate economică
Tabelul nr. 3.9.
Nivelul și evoluția ratei inflației
Figura 3.8.
Rata de rentabilitate economică pe parcursul celor cinci ani analizați înregistrează valori superioare ratei inflației, dar inferioare valorii de 25% recomandată de literatura de specialitate. Acest fapt va avea consecințe în viitor deoarece întreprinderea nu își va putea reînnoi activele sale într-o perioadă cât mai scurtă. Un semn de întrebare este ridicat de valorile sale din ultimii doi ani ai analizei din cauza scăderii accentuate ale acestei rate. Nivelul acestei ratei de rentabilitate economică prezintă interes pentru managerii organizației, care apreciază, în acest mod, eficiența cu care sunt utilizate activele disponibile.
2.2.3.2. Rentabilitatea economică brută
Rentabilitatea economică brută reprezintă remunerarea brută a capitalurilor investite, arătând cât excedent brut de exploatare revine unei unități de capital investit.
Tabelul nr. 3.10.
Nivelul și evoluția ratei de rentabilitate economică brută
Figura 3.9.
După cum se poate observa în tabelul de mai sus, în general, această rată are o tendință de scădere, excepție făcând doar anul 2012 când se înregistrează o valoare mult mai ridicată decât anii precedenți. Acest lucru s-a datorat ritmurilor diferite ale rezultatului brut al exploatării și ale capitalurilor investite.
2.2.3.3. Rentabilitatea economică netă
Rentabilitatea economică netă reprezintă remunerarea prin profitul brut al exploatării a capitalurilor investite.
Tabelul nr. 3.11.
Nivelul și evoluția ratei de rentabilitate economică netă
Figura 3.10.
Această rată are, de asemenea, o tendință de diminuare a valorii sale, excepție făcând anul 2012, când înregistrează o valoare mult mai mare decât în ceilalți ani. Rata de rentabilitate economică arată cât profit brut revine unei unități de capital investit.
2.2.4. Rentabilitate financiară
“Rata rentabilității financiare, cunoscută în teoria internațională sub denumirea de „Return on Equity”, permite aprecierea eficienței investițiilor de capital ale acționarilor și oportunitatea menținerii acestora, calculându-se ca raport între rezultatul net al exercițiului financiar și capitalul propriu.”
Rentabilitate financiară măsoară plasamanetul financiar pe care acționarii l-au facut prin cumpărarea acțiunilor întreprinderii. Rentabilitatea financiară remunerează acționarii întreprinderii fie prin acordarea de dividende, fie sub forma majorării rezervelor, care reprezintă o creștere a averii proprietarilor și implicit o creștere a valorii intrinsece a acțiunii.
Rentabilitatea financiară reprezintă capacitatea întreprinderilor de a degaja profit net prin capitalurile proprii angajate în activitatea sa.
Tabelul nr. 3.12.
Nivelul și evoluția rentabilității financiare nete
În toți anii analizați mai sus, se poate observa că există o rentabilitate financiară, chiar dacă valorile acesteia nu sunt foarte mari. Rentabilitatea financiară prezintă, de asemenea, o traiectorie descendentă, valorile sale diminuându-se. Doar în anii 2010 și 2013 se poate observa o îmbunătățire, dar nu este semnificativă ca rezultat. Factorii ce au influențat scăderea rentabilității financiare sunt: valorile diminuate ale rezultatului net și ale capitalurilor proprii.
Figura 3.11.
2.2.5. Ratele de îndatorare
Prin analiza acestor rate se caracterizează situația îndatorării întreprinderii în raport cu resursele acesteia, precum și sursele de finanțare rezultate din activitatea întreprinderii.
Se pot stabili următoarele rate de îndatorare:
Coeficientul total de îndatorare sau “rata levierului”
Rata datoriilor financiare
Rata independenței financiare
Rata capacității de rambursare
Rata de prelevare a cheltuielilor financiare
Costul îndatorării
2.2.5.1. Coeficientul total de îndatorare
Coeficientul total de îndatorare sau “rata levierului” ( L ) măsoară gradul în care capitalurile proprii asigură finanțarea activității întreprinderii.
Tabelul nr.3.13.
Nivelul și evoluția ratei levierului
Figura 3.12.
Rata levierului prezintă valori subunitare în perioada analizată, având o evoluție fluctuantă, în primii doi ani ai perioadei de analiză, aceasta crește față de perioada de bază. În 2012 aceasta scade din nou față de anul precedent, iar în ultimul an ea înregistrează o nouă creștere comparativ cu anul 2012. Cu toate acestea, levierul nu are o valoare mai mare decât unu, iar în acest caz, banca va acorda împrumuturi doar în condiții de garanție maximă.
2.2.5.2. Rata datoriilor financiare
Rata datoriilor financiare (RDF) se caluculeză ca raport între datoriile financiare pe termen lung și capitalul de lucru, exprimând gradul de îndatorare al întreprinderii pe termen lung.
Tabelul nr.3.14.
Nivelul și evoluția ratei datoriilor financiare
Figura 3.13.
Pe tot parcursul perioadei analizate, rata datoriilor financiare are o valoare constantă. Faptul că rezultatul raportului în toți cei cinci ani are valoarea 0, ceea ce reprezintă o valoare mai mică de 0.5 (maximul recomandat în literatura de specialitate este 0,5), arată că întreprinderea poate beneficia în continuare de credite bancare pe termen mediu și lung.
2.2.5.3. Rata independenței financiare
Rata independenței financiare (RIF), “complementară cu rata datoriilor financiare, măsoară ponderea capitalurilor proprii în ansamblul resurselor permanente.”
Tabelul nr.3.15.
Nivelul și evoluția ratei independenței financiare
Figura 3.14.
Rata independenței financiare prezintă valori pozitive pe tot parcursul celor cinci ani de analiză. Ea este superioară valorii de 0,5, ceea ce oferă întreprinderii posibilitatea accesării unor credite pe termen lung și mediu.
2.2.5.4. Rata capacității de rambursare
Rata capacității de rambursare (RCRTL) sau rata acoperirii creditelor se calculează ca raport între împrumuturile pe termen lung și capacitatea de autofinanțare și exprimă capacitatea întreprinderii de a rambursa în totalitate împrumuturile contractate pe termen lung.
Tabelul nr.3.16.
Nivelul și evoluția ratei capacității de rambursare
Figura 3.15.
Rata capacității de rambursare are valoare 0 pe toată perioada analizată, datorită lipsei împrumuturilor pe termen lung. Astfel, întreprinderea, nu va fi pusă în situația incapacității de rambursare.
2.2.5.5. Rata de prelevare a cheltuielilor financiare
Rata de prelevare a cheltuielilor financiare (RCP) separă întreprinderile prospere de cele falimentare prin punerea în evidență a capacității de plată a costului îndatorării și se calculează ca raport între cheltuielile financiare și excedentul brut al exploatării.
Tabelul nr.3.17.
Nivelul și evoluția ratei de prelevare a cheltuielior financiare
Figura 3.16.
Valoarea raportului în perioada analizată este destul de mică, iar în ultimul al analizei valoarea acestuia este chiar 0 ( valoarea maximă recomandată a ratei de prelevare a cheltuielilor financiare fiind de 0,6). Datorită acestui fapt întreprinderea nu se confruntă cu dificultăți de gestiune financiară și nu riscă să intre în faliment.
2.2.5.6. Costul îndatorării
Costul îndatorării sau rata medie a dobânzii (RDOB) se calculează ca raport între cheltuielile financiare și împrumuturile totale.
Tabelul nr.3.18.
Nivelul și evoluția ratei medie a dobânzii
Figura 3.17.
Rata medie a dobânzii înregistrează valori pozitive, dar foarte scăzute și este inferioară ratei rentabilității economice. Acest fapt favorizează finanțarea prin împrumuturi și apare efectul de levier cu influență benefică asupra rentabilității capitalurilor proprii.
Capitolul III: Analiza lichidității și solvabilității, respectiv, modul de utilizare a activelor și pasivelor în cadrul societății “SC Spicul SA”
Ratele de lichiditate
Ratele de lichiditate sau de trezorerie măsoară capacitatea de plată a întrepinderii, respectiv, solvabilitatea pe termen scurt. Totodată, caracterizând capacitatea de plată a societății, ratele de lichiditate pun în evidență și posibilitatea întreprinderii de a accesa credite de trezorerie.
Sistemul de rate de lichiditate curpinde:
Rata lichidității generale
Rata lichidității imediate
Rata lichidității la vedere
3.1.1. Rata lichidității generale
Rata lichidității generale (RLG) “reflectă măsura în care activele circulante se transformă într-un timp scurt în lichidități pentru a satisface obligațiile de plată exigibile.”
Tabelul nr.4.1.
Nivelul și evoluția ratei lichidității generale
Figura 4.1.
Din datele prezentate în tabelul de mai sus, se poate observa că rata lichidității generale înregistrează o mărime supraunitară în toți anii analizați. Această valoare a ratei dovedește că, pe termen scurt, întreprinderea are capacitatea de a-și achita datoriile exigibile. Datorită faptului că raportul are o valoare mai mare ca 1, constituie pentru bancă un grad de siguranță pentru acordarea unor noi împrumuturi, iar întreprinderea este pusă la adapost de o insuficiență de trezorerie care ar putea fi provocată de rambursarea datoriilor la cererea creanțierilor. Se poate observa însă și o evoluție descendentă a lichidității fapt ce poate ilustra o activitate în declin, determinând creditorii și furnizorii să devină circumspecți în acordarea de noi împrumuturi, dacă acestă scădere nu se remediază în perioada următoare.
3.1.2. Rata lichidității imediate
Rata lichidității imediate exprimă capacitatea întreprinderii de a-și onora datoriile pe termen scurt din creanțe și disponibilități.
Tabelul nr.4.2.
Nivelul și evoluția ratei lichidității imediate
Figura 4.2.
În urma datelor prezentate în tabelul de mai sus, putem observa că, rata lichidității imediate are valori supraunitare pe tot parcursul perioadei analizate, chiar dacă prezintă o evoluție fluctuantă. Acest lucru evidențiază faptul că stocurile nu sunt finanțate prin datorii pe termen scurt, certificând faptul că întreprinderea este capabilă să-și onoreze datoriile imediat exigibile. În literatura de specialitate se consideră o valoare normală a acestei rate cuprinsă între 0,8 și 1.
3.1.3. Rata lichidității la vedere
Rata lichidității la vedere cunoscută și sub denumirea de “rată rapidă” caracterizează capacitatea de rambursare instantanee a datoriilor, ținând cont de disponibilitățile existente.
Tabelul nr.4.3.
Nivelul și evoluția ratei lichidității la vedere
Figura 4.3.
Rata lichidității imediate prezintă valori destul de ridicate pe tot parcursul perioadei analizate. În teorie, valoarea optimă a acestei rate este cuprinsă între 0,2 și 0,3. Un nivel ridicat al lichidității la vedere indică o solvabilitate mare, dar acest lucru se poate datora folosirii neeficiente a resurselor disponibile. Trebuie ca lichiditatea la vedere să fie mai atent controlată pentru a nu întâmpina dificultăți cu creditorii.
3.2. Ratele de solvabilitate
“Solvabilitatea este generată de o activitate eficientă, iar lipsa capacității de plată și a lichidității poate avea un caracter temporar, dacă întreprinderea se bazează pe o solvabilitate generală.”
Solvabilitatea întreprinderii se exprimă prin intermediul următoarelor rate:
Rata sovabilității generale
Rata solvabilității patrimoniale
3.2.1. Rata solvabilității generale
Rata solvabilității generale (RSG) se calculează ca raport între activul total și datorii totale și arată măsura în care activele totale pot acoperi datoriile totale ale agentului economic.
Tabelul nr.4.4.
Nivelul și evoluția ratei solvabilității generale
Figura 4.4.
Acest indicator măsoară securitatea de care se bucură creditorii întreprinderii. Rezultatele obținute în urma calculării ratei solvabilității generale, dovedește faptul că întreprinderea are capacitatea de a-și achita obligațiile bănești față de terți (valorea critică a acestei rate fiind de 1,5). Întreprinderea poate fi solvabilă chiar dacă, la un moment dat, nu prezintă capacitate de plată din lipsă de lichiditate. Pentru a avea o situație normală trebuie ca activele totale să reprezinte dublul datoriilor totale, ceea ce în cazul de față este mai mult decât evident.
3.2.2. Rata solvabilității patrimoniale
Rata solvabilității patrimoniale (RSP) se calculează ca raport între capitalul propriu și capitalul total. Acest indicator este calculat în general de către bănci în cazul solicitării de credite.
Tabelul nr.4.5.
Nivelul și evoluția ratei solvabilității patrimoniale
Figura 4.5.
Valoarea minimă a ratei solvabilității patrimoniale trebuie să se încadreze între 30% -50%. În cazul întreprinderii analizate, acestă rată este mult mai mare decât limitele impuse, ceea ce nu reprezintă un pericol pentru finanțatori.
3.3. Analiza structurii activului
Analiza structurii activului evidențiază aspecte de natură tehnico – economică și juridiciar, mai puțin de natură financiară, precum:
gradul de lichiditate al capitalului investit;
destinația capitalului investit;
capacitatea întreprinderii de a-și modifica structura activelor sub influența unor factori conjuncturali.
Principalele rate de caracterizare a structurii activului sunt:
a) Rata activelor imobilizate
b) Rata imobilizărilor corporale
c) Rata imobilizărilor financiare
d) Rata activelor circulante
e) Rata stocurilor
f) Rata creanțelor comerciale
g) Rata activelor de trezorerie
3.3.1. Rata activelor imobilizate
Rata activelor imobilizate (RAI) urmărește evoluția ponderii elementelor patrimoniale aflate permanent în patrimoniu, reflectând gradul de imobilizare a elementelor de capital.
Tabelul nr.4.6.
Nivelul și evoluția ratei activelor imobilizate
Figura 4.6.
Nivelul normal al acestei rate diferă de la o întreprindere la alta, în funcție de ramura și sectorul de activitate în care funcționează. În cazul întreprinderii analizate, valoarea ratei activelor imobilizate este destul de ridicată, depășind maximul admisibil pe toată perioada analizată ( în literatura de specialitate un nivel normal este situat în jurul valorii de 40-60%), fapt datorat industriei din care face parte. Din calcul se constată faptul că activele imobilizate dețin o pondere destul de ridicată din totalul activelor societății. În anii 2010 și 2011 valoarea ratei activelor imobilizate scade cu 3,65% , respectiv cu 15,11% față de perioada de bază, ca urmare a modificării într-o proporție mai mare a valorii activului total în raport cu valoarea activelor imobilizate. În anul 2012 observăm o creștere cu 7,39% a valorii ratei activelor imobilizate datorită scăderii activului total comparativ cu anul precedent. În ultimul an al analizei se constată o nouă scădere a acestei rate cu 6,25% față de 2012, fapt datorat scăderii ponderii activelor imobilizate. Remarc o scădere a gradului de investire a capitalului în societate datorată diminuării valorii activelor imobilizate, fapt care poate duce la o instabilitate financiară.
3.3.2. Rata imobilizărilor corporale
Rata imobilizărilor corporale (RIC) măsoară ponderea capitalurilor fixe corporale în cadrul activelor întreprinderii și indirect reflectă flexibilitatea întreprinderii de a se adapta la schimbările pieței și a tehnologiei.
Tabelul nr.4.7.
Nivelul și evoluția ratei imobilizărilor corporale
Figura 4.7.
Rata imobilizărilor corporale depinde de specificul activității cât și de caracteristicile tehnice ale întreprinderii și de aceea ea înregistrează valori destul de ridicate în cazul întreprinderii analizate. Cu toate acestea o imobilizare ridicată a capitalului în active fixe implică riscul netransformării rapide a acestora în lichidități. “Cu cât valoarea raportului este mai mare, cu atât mai greu întreprinderea va putea să opereze o conversie în caz de schimbare bruscă a tehnicii sau cerințelor pieței, a preferințelor consumatorilor etc.“
3.3.3. Rata imobilizărilor financiare
Rata imobilizărilor financiare (RIF) reflectă politica de investiții a întreprinderii, iar mărimea indicatorului este strâns legată de mărimea întreprinderii.
Tabelul nr.4.8.
Nivelul și evoluția ratei imobilizărilor financiare
Figura 4.8.
Această rată “înregistrează valori ridicate în cazul holdingurilor al căror obiect de activitate îl reprezintă gestionarea unui portofoliu de participanți , iar valori foarte reduse se pot întâlni la întreprinderile mici și mijlocii” așa cum este și în cazul organizației analizate. În ultimii trei ani ai perioadei analizate valoarea acesteia se apropie de 0 deoarece ponderea activelor financiare este foarte redusă în total active.
3.3.4. Rata activelor circulante
Rata activelor circulante (RAC) reflectă ponderea activelor cu caracter temporar în activul total, fiind o măsură a flexibilității financiare și evidențiază importanța relativă a activelor ușor de transformat în bani.
Tabelul nr.4.9.
Nivelul și evoluția ratei activelor circulante
Figura 4.9.
Ponderea activelor circulante nu este la fel de ridicată ca în cazul ponderii activelor imobilizate și imobilizărilor corporale, dar se poate observa o creștere a ratei activelor circulante de la un an la altul, excepție făcând doar 2012 ca urmare a modificării valorii activului total
într-o proporție mai mare decât cea a activelor circulante. În ceilalți ani ai analizei, valoarea acestei rate a crescut datorită modificării într-o proproție mai mare a activelor circulante față de cea a activului total.
3.3.5. Rata stocurilor
Rata stocurilor (RS) reflectă ponderea activelor circulante cel mai puțin lichide (stocurilor) în activul total.
Tabelul nr.4.10.
Nivelul și evoluția ratei stocurilor
Figura 4.10.
„În practică se consideră că un nivel echilibrat al ratei stocurilor ar fi aproximativ 30% în ramurile industriale și de 40-50% în construcții și comerț.”După cum putem observa în tabelul de mai sus, acestă rată înregistrează valori destul de scazute, în 2010 și în 2012 scăzând sub 10%, iar în ultimul an al analizei rata indică o creștere destul de mică cu 2,64% față de anul precedent. Această creștere s-a datorat creșterii nivelului stocurilor determinată de intensificarea activității.
3.3.6. Rata creanțelor comerciale
Rata creanțelor comerciale (RC) măsoară ponderea creanțelor pe care le are întreprinderea în activul total.
Tabelul nr.4.11.
Nivelul și evoluția ratei creanțelor comerciale
Figura 4.11.
Acestă rată depinde “în primul rând de specificul activității, în cazul în care există un contact direct cu un număr mare de clienți (comerț cu amănuntul, prestări servicii) are un nivel scăzut, iar valorile mai ridicate se întâlnesc în cazul relațiilor de pe piața industrială (între agenți economici).” În literatura de specialitate se consideră un nivel normal al ratei de 20-30% pentru industrie și 10-15% în construcții și comerț. În cazul fimei analizate, rata creanțelor comerciale este destul de scăzută, mai ales în anii 2009 și 2011 când acesta înregistrează valori sub cele recomandate (sub 10%). Aceste valori mici se datorează faptului că întreprinderea se află în contact direct cu clientele ce își achită cumpărăturile în numerar. În ceilalți ani, acest indicator înregistrează valori mai ridicate încadrându-se în intervalul 10-15%.
3.3.7. Rata activelor de trezorerie
Rata activelor de trezorerie (RAT) reflectă gradul de lichiditate efectivă a activului.
Tabelul nr.4.12.
Nivelul și evoluția ratei activelor de trezorerie
Figura 4.12.
În urma analizei se poate observa că, în general, evoluția ratei activelor de trezorerie este una crescătoare, nivelul maxim înregistrându-se în 2011. Doar în anul 2012 acesta indică o scădere de 5,99% comparativ cu anul precedent, iar în ultimul an, aceasta are din nou o traiectorie crescătoare. Nivelul destul de ridicat al ratei în anii 2011, 2012 și 2013 relevă o situație favorabilă din punct de vedere al echilibrului financiar, dar și resurse insuficient utilizate.
3.4. Analiza structurii pasivului
Ratele de structură din pasiv, cunoscute și ca rate ale surselor de finanțare, permit aprecierea politicii financiare a întreprinderii – sursele de finanțare în funcție de proveniență: proprii, împrumutate, atrase și gradul de exigibilitate a acestora prin scoaterea în evidență a unor aspecte precum:
stabilitatea financiară
autonomia financiară
gradul de îndatorare
3.4.1. Rata stabilității financiare
Rata stabilității financiare (RSF) ne arată ponderea surselor pe care întreprinderea le are pentru o perioadă mai mare de un an, în totalul surselor de acoperire a mijloacelor economice.
Tabelul nr.4.13.
Nivelul și evoluția ratei stabilității financiare
Figura 4.13.
Pe toată perioada analizată, tendința ratei stabilității financiare este una crescătoare ca urmare a evoluției surselor stabile de finanțare într-un ritm mai alert decât cel al surselor de finanțare pe ansamblul lor. Chiar dacă evoluția ratei a fost una crescătoare, valoarea acesteia este mult mai mică decât minimul stabilit în literatura de specialitate și anume 50-60%, fapt ce conferă un grad scăzut de siguranță prin stabilitate în finanțare.
3.4.2. Rata autonomiei financiare globale
Rata autonomiei financiare globale (RAFG) reflectă ponderea capitalurilor proprii în totalul surselor de finanțare.
Tabelul nr.4.14.
Nivelul și evoluția ratei autonomiei financiare globale
Figura 4.14.
După cum se poate observa din tabelul de mai sus, rata autonomiei financiare globale este foarte ridicată, întreprinderea prezentând garanții certe pentru a beneficia de noi împrumuturi. Acestui indicator i se acordă o mare importanță de către instituțiile financiare, în cazul solicitării unui împrumut.
3.4.3. Rata de îndatorare globală
Rata de îndatorare globală (RIG) măsoară ponderea datoriilor totale față de terți în totalul surselor de finanțare.
Tabelul nr.4.15.
Nivelul și evoluția ratei de îndatorare globală
Figura 4.15.
După cum se poate observa în urma analizei, rata de îndatorare globală înregistrează valori foarte reduse fapt ce conduce la diminuarea îndatorării și creșterea autonomiei financiare.
Capitolul IV: Rezultatele analizei și problemele identificate
În urma rezultatelor obținute în capitolele doi și trei, pot evidenția faptul că, întreprinderea, deși se situează pe o axă descendentă în ceea ce privește evoluția rezultatelor, obține la finele fiecărui ciclu de activitate rezultate pozitive și favorabile (profit).
În ceea ce privește evoluția rezultatelor indicatorilor ce compun soldurile intermediare de gestiune, pot spune că au înregistrat valori oscilante și anume: marja comercială, producția exercițiului și cifra de afaceri au același trend în ceea ce privește rezultatele obținute astfel că în anul 2010 se observă o diminuare a valorii lor în raport cu anul de bază, în 2011 acestea înregistrează o creștere a rezultatelor, ca în ultimii doi ani ai analizei să se situeze pe o axă descendentă în ceea ce privește evoluția lor. Valorea adăugată și rezultatul exploatării parcurg același drum în evoluția lor, astfel se pot puncta următoarele: în 2010, 2011, 2012 rezultatele înregistrează valori scăzute de la un an la altul, iar în anul 2013 observăm o tendință de creștere a valorii lor. Rezultatul curent și rezultatul net al exercițiului au în primii trei ani ai analizei o evoluție crescătoare, valorile sale maximizându-se de la un an la altul. Doar în 2012 se poate observa o tendință de scădere, dar aceasta este eclipsată de creșterea înregistrată în ultimul an al perioadei analizate. Capacitatea de autofinanțare are propriul său traseu, astfel aceasta prezintă oscilații de la un an la altul. În 2010 valorile sale se diminuează față de anul de bază, în 2011 observăm o îmbunătățire a rezultatului ca apoi în 2012 să înregistreze o nouă scădere, urmată de o nouă creștere în 2013. În urma calculelor efectuate am putut observa că întreprinderea obține rezultate pozitive și destul de favorabile având în vedere trendul actual al pieței și dispune de lichidități ce pot fi utilizate în viitor pentru a se autofinanța.
Ratele de rentabilitate evidențiate tot în capitolul doi, ne oferă informații privind efectele economico-financiare obținute (soldurile intermediare de gestiune) și eforturile depuse pentru obținerea lor (activul economic, capitalul investit, capitalul economic, etc).
Ratele de rentabilitate comercială ne oferă o apreciere a randamentului diferitelor stadii ale activității întreprinderii, ce contribuie la formarea rezultatului. Din analiza acestor rate, care, de asemenea, au cunoscut o decădere în decursul celor cinci ani, cu o ușoră creștere în ultimul an evidențiază aplicarea unor cheltuieli generale riguroare în ceea ce privește metodele de distribuire ale mărfurilor, cât și reducerea cheltuielior privind personalul, stocajul, transportul.
Din analiza ratelor de rentabilitate economică, am observat că procentul obținut se încadrează într-un interval mai mic de 25% (valoare recomandată de literatura de specialitate ca fiind corespunzătoare), dar este totuși superioară (nu cu mult) ratei inflației având consecințe în viitor cum ar fi incapabilitatea de reînnoire a capitalurilor angajate prin excedentul său brut de exploatare. Un semn de întrebare este ridicat de valorile sale din ultimii doi ani ai analizei din cauza scăderii accentuate ale acestei rate.
În urma analizei se poate observa existența unei rentabilități financiare, chiar dacă valorile acesteia nu sunt foarte mari. Dacă se va continua tendința de scădere a acestei rate, atunci întreprinderea nu va mai putea remunera acționarii prin acordarea de dividende. Scăderea rentabilității financiare a fost influențată de valorile diminuate ale rezultatului net al exercițiului înregistrate în perioada de analiză.
În ultima parte a capitolului doi am aflat că rata datoriilor financiare ale întreprinderii este zero, acest lucru favorizând accesul la creditele bancare pe termen mediu și lung. Rata capacității de rambursare de asemenea este 0 ceea ce înseamnă o capacitate de rambursare mare; întreprinderea nu se confruntă cu dificultăți de gestiune financiară și nu riscă să intre în stare de faliment.
În urma analizei lichidității și solvabilității întreprinderii din capitolul trei am remarcat următoarele: rata lichidității generale depășește valoarea recomandată de literatura de specialitate și anume 2 fiind asociată unei gestiuni necorespunzătoare a activelor circulante, în acest sens vorbind de un grad de exigibilitate prea ridicat. Rata lichidității imediate de asemenea înregistrează valori mai mari decât cea recomandată reprezentând un nivel prea ridicat al creanțelor, ceea ce ar putea induce un risc de neîncasare. Rata lichidității la vedere indică o lichiditate ridicată ce poate avea și alte semnificații, cum ar fi, folosirea neeficientă a resurselor disponibile. Ratele de solvabilitate dovedesc faptul că întreprinderea are capacitatea de a-și achita obligațiile bănești față de terți. Întreprinderea poate fi solvabilă chiar dacă la un moment dat, din lipsă de lichiditate nu prezintă capacitate de plată ce are un caracter temporar dacă întreprinderea se bazează pe o solvabilitate generală.
În ultima parte a capitolului trei am identificat faptul că întreprinderea are o rată a activelor imobilizate destul de ridicată ceea ce reprezintă faptul că deține o dotare tehnică și o tehnologie modernă, cuantificând astfel gradul de investire a capitalului în întreprindere. Rata imobilizărilor financiare este destul de mică deoarece politica de investiții este dependentă de marimea întreprinderii. În ceea ce privește rata stocurilor putem observa o creștere a volumului de activitate în anii 2011 și 2013 ceea ce explică sporirea stocurilor. De asemenea ponderea stocurilor în patrimoniul întreprinderii și evoluția în timp constituie informații indispensabile fundamentării politicii comerciale. Mărimea ratei creanțelor este influențată de natura relațiilor întreprinderii cu partenerii externi, termenele de plată care se acordă clientelei, uzanțele domeniului de activitate. Mărimea disponibilităților bănești poate înregistra valori ridicate sau scăzute la intervale foarte scurte de timp ca urmare a unor intrări foarte importante de fonduri, respectiv ca urmare a unor plăți foarte concentrate în timp. În ceea ce privește ratele de structură ale pasivului putem observa un capital propriu mai mic decât pasivul întreprinderii, fapt ce este influențat de politica financiară a întreprinderii, de eficiența deciziilor financiare, dar cu toate acestea se observă o sporire a autonomiei financiare pe parcursul celor cinci ani analizați.
În urma analizei efectuate pe parcursul celor cinci ani, se pot simți efectele nefavorabile ale crizei economice, ce s-au reflectat în diminuarea valorilor rezultatelor obținute de întreprindere. Cu toate aceste impedimente, organizația a reușit să-și păstreze poziția pe piața și să obțină profit, fiind în continuare lider la nivel local.
Capitolul V: Recomandări
Întreprinderea a avut rezultate destul de mici în ceea ce privește rentabilitatea economică și rentabilitatea financiară, de aceea, conducerea ar trebui să se mobilizeze și să reducă efectele negative ce influențează buna desfășurare a activitații întreprinderii prin luarea unor măsuri de corecție și precauție. De aceea, în cele ce urmează, mi s-a părut oportun să enumăr câteva posibilități de amelioare a situației actuale a societății analizate.
Managementul întreprinderii ar trebui să opteze pentru creșterea rentabilității economice în perioada următoare pentru a nu întâmpina dificultăți. Acest lucru l-ar putea realiza fie prin creșterea rotației activelor, fie prin creșterea marjei comerciale. Pentru a putea crește viteza de rotație a activelor trebuie să țină cont de următoarele: să optimizeze structura activelor, sa reducă durata și conturile investițiilor în curs, să crească ponderea mijloacelor fixe și să se realizeze o creștere a cifrei de afaceri. Pentru a spori rata marjei comerciale ar putea ține cont de următoarele: să se reducă cheltuielile de apovizionare, exploatare și comercializare, să se crescă volumul fizic al producției (acest lucru va avea ca efect reducerea costurilor unitare ca urmare a influenței costurilor fixe), să se modifice structura producției vândute prin creșterea ponderii produselor cu profitabilitate comercială mai mare.
Rezultatele rentabilității financiare sunt destul de nesatisfăcătoare de aceea trebuie luate câteva măsuri de îndreptare a situației prin creșterea rezultatului exercițiului realizată prin creșterea rezultatului exploatării, rezultatului financiar și al rezultatului excepțional pe seama creșterii gradului de utilizare a timpului de muncă și a productivității muncii și prin devansarea cheltuielilor financiare și a cheltuielilor excepționale de către veniturile financiare, respectiv excepționale. O altă măsură ar fi îmbunătățirea structurii financiare, prin creșterea gradului de îndatorare, numai în condițiile în care rata rentabilității economice este mai mare decât rata dobânzii capitalurilor împrumutate ( acest lucru ar putea fi realizat doar atunci când întreprinderea va reuși să obțină o rată a rentabilității economice mai mare decât rata medie a dobânzii, ceea ce în momentul de față nu se realizează).
În cazul în care, aceste măsuri, nu țin de competența sa, conducerea întreprinderii poate opta pentru angajarea unei echipe de consultanți pentru a obține rezultate sigure și rapide. Dacă această variantă nu este una optimă pentru rezolvarea problemelor, în viziunea managementului, atunci, mai poate opta pentru asigurarea unui training de specialitate directorului economic și subordonaților săi.
În urma analizei am constatat un nivel foarte ridicat al lichidității generale ce are asociate riscuri reduse în ceea ce privește capacitatea de plată pe termen scurt, dar implică o utilizare mai puțin eficientă a activelor circulante și / sau a datoriilor pe termen scurt (și, în consecință, o pierdere de rentabilitate). Rata lichidității imediate de asemenea înregistrează valori mai mari decât cea recomandată reprezentând un nivel prea ridicat al creanțelor, ceea ce ar putea induce un risc de neîncasare. Rata lichidității la vedere indică o lichiditate ridicată ce poate avea și alte semnificații, cum ar fi, folosirea neeficientă a resurselor disponibile. Ratele de solvabilitate dovedesc faptul că întreprinderea are capacitatea de a-și achita obligațiile bănești față de terți.
Astfel, am considerat ca ar fi necesar impunerea unor măsuri de corecție capabile să restaureze valorile ratelor de lichiditate în limitele acceptabile. Aceste măsuri vor viza asigurarea în dinamică a unor indici de creștere ai elementelor de natura activelor circulante superiori indicelui de creștere al datoriilor curente prin sporirea capitalului permanent sau reducerea activelor imobilizate.
Nivelul ratei solvabilității generale este considerat asiguratoriu, astfel încât nu se impun măsuri deosebite de corecție. De altfel, o creștere accentuată a ratei ar implica o sporire a ratei autonomiei financiare globale, respectiv o scădere a ratei îndatorării globale. Aceasta ar permite o reducere a riscurilor de insolvabilitate, dar ar avea un impact negativ asupra potențialului întreprinderii în materie de rentabilitate, prin reducerea brațului levierului financiar și limitarea pe această cale a exploatării levierului.
Solvabilitatea patrimonială se menține la un nivel superior valorii minim admisibile de 40%, ceea ce reflectă o contribuție corespunzătoare a acționarilor la riscurile afacerii. În dinamică, are loc o scădere a ratei, în condițiile în care ritmul de creștere a capitalului social este devansat de ritmul de creștere a datoriilor financiare pe termen mediu și lung.
În urma analizei efectuate am constatat că nivelul stocurilor este prea scăzut, inferior nevoilor întreprinderii, care poate avea dificultăți în a-și asigura continuitatea ciclului de exploatare. De asemenea, se impune sporirea nivelului disponibilităților bănești, care nu asigură o lichiditate imediată corespunzătoare.
Se recomandă în consecință reducerea ratei activelor imobilizate, respectiv creșterea ratei activelor circulante (pe seama unei creșteri a ratei stocurilor și a ratei disponibilităților). O astfel de măsură ar permite asigurarea continuității activității de exploatare, dar și sporirea flexibilității activului și reducerea riscurilor asociate eliberării surselor de finanțare.
După efectuarea analizei ratei stabilității financiare am constatat că nivelul acesteia este sub cel recomandat de 66%, și astfel măsurile de corecție pentru perioada următoare vor viza sporirea ponderii capitalului permanent prin sporirea capitalului social (acest lucru se poate realiza prin aporturi în numerar sau în natură), să se păstreze profitul în întreprindere sub formă de rezerve sau rezultat reportat. O altă recomandare ar fi să crească datoriile pe termen mediu și lung prin contractarea de credite bancare sau prin obținerea de credite pe durate mai mari din partea acționarilor și să reducă datoriile financiare pe termen scurt ce va avea ca rezultat reducerea cheltuielilor cu dobânzile și comisioanele.
BIBILIOGRAFIE
1.Bătrâncea I, Bătrâncea L.M., Borlea S.N., Analiza financiară a entității economice, Editura. Risoprint, Cluj-Napoca, 2007;
2. Brăzeanu P., Boștinaru A., Prăjișteanu B., Diagnostic financiar, Instrumente de analiză financiară, Editura Economică, București, 2003
3. Bulgea Al., Analiza situației financiare a întreprinderii, Editura Mirton, Timișoara, 2004
4. Dimitriu Caracotă M., Caracotă D., Evaluarea investițiilor de capital, Ed.
Fundației Pro, București, 2004
5. Feleagă N.,Sisteme contabile comparate, Editura Economică, București, 1999;
6. Gaskin T.,Indicatori financiari perfecți, Editura Național, București, 1998;
7. Georgescu N.,Analiza bilanțului contabil , Ed. Economică, București, 1999;
8. Gheorghiu Al., Analiză economico-financiară la nivel microeconomic, Editura Economică, București, 2004
9. Gitman L.J., Principles of Managerial Finance, 10th edition, Mc Graw Hill,
N.Y., 2009;
10. Ilie V., Gestiunea financiară a intreprinderii, ASE, Biblioteca digitală;
11. Juravle V., Vintilă G., Fiscalitate, Editura ASE, Bucuresti, 2007;
12. Lezeu, D.N., Analiza situațiilor financiare ale întreprinderii, Editura Economică, București,
2004;
13. Mărgulescu D. și colectiv, Diagnostic economico-financiar, Editura Romcart, București, 1994
14. Meșter C., Lezeu D., Analiza economico-financiară – studiu aplicativ, Editura Universității din Oradea, Oradea, 2003
15. Mișu N., Finanțele întreprinderii, Editura ASE, București, 2008
16. Niculescu M., Diagnostic global strategic, Editura Economică, București, 1999;
17. Peste-Roire, La gestion financière, Edition D`Organisation, Paris 1989;
18. Pierre F., Valorisation d’entreprise et theorie financiere, Edition d’Organisation, Paris, 2004
19. Popa A.F., Popa N., Impozitele și taxele reglementate de Codul fiscal, Editura
Contaplus, 2008
20. Purcaru I., Matematici financiare, Editura Economică, București, 1999
21. Stancu I., Finanțe, Editura Economică, București, 1997
22.Stroe R., Gestiunea financiară a intreprinderii, Editura ASE, Biblioteca digitală;
23. Stroe R., Finanțe, ASE, Biblioteca digital
24.Tămășilă M., Analiza perfomanțelor și diagnosticul întreprinderii, Editura Solness, Timișoara, 2008
25. Vâlceanu Gh., Robu V., Georgescu N., Analiză economico+ financiară, Editura Economică, București, 2004
26. Vintilă G., Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2004
BIBILIOGRAFIE
1.Bătrâncea I, Bătrâncea L.M., Borlea S.N., Analiza financiară a entității economice, Editura. Risoprint, Cluj-Napoca, 2007;
2. Brăzeanu P., Boștinaru A., Prăjișteanu B., Diagnostic financiar, Instrumente de analiză financiară, Editura Economică, București, 2003
3. Bulgea Al., Analiza situației financiare a întreprinderii, Editura Mirton, Timișoara, 2004
4. Dimitriu Caracotă M., Caracotă D., Evaluarea investițiilor de capital, Ed.
Fundației Pro, București, 2004
5. Feleagă N.,Sisteme contabile comparate, Editura Economică, București, 1999;
6. Gaskin T.,Indicatori financiari perfecți, Editura Național, București, 1998;
7. Georgescu N.,Analiza bilanțului contabil , Ed. Economică, București, 1999;
8. Gheorghiu Al., Analiză economico-financiară la nivel microeconomic, Editura Economică, București, 2004
9. Gitman L.J., Principles of Managerial Finance, 10th edition, Mc Graw Hill,
N.Y., 2009;
10. Ilie V., Gestiunea financiară a intreprinderii, ASE, Biblioteca digitală;
11. Juravle V., Vintilă G., Fiscalitate, Editura ASE, Bucuresti, 2007;
12. Lezeu, D.N., Analiza situațiilor financiare ale întreprinderii, Editura Economică, București,
2004;
13. Mărgulescu D. și colectiv, Diagnostic economico-financiar, Editura Romcart, București, 1994
14. Meșter C., Lezeu D., Analiza economico-financiară – studiu aplicativ, Editura Universității din Oradea, Oradea, 2003
15. Mișu N., Finanțele întreprinderii, Editura ASE, București, 2008
16. Niculescu M., Diagnostic global strategic, Editura Economică, București, 1999;
17. Peste-Roire, La gestion financière, Edition D`Organisation, Paris 1989;
18. Pierre F., Valorisation d’entreprise et theorie financiere, Edition d’Organisation, Paris, 2004
19. Popa A.F., Popa N., Impozitele și taxele reglementate de Codul fiscal, Editura
Contaplus, 2008
20. Purcaru I., Matematici financiare, Editura Economică, București, 1999
21. Stancu I., Finanțe, Editura Economică, București, 1997
22.Stroe R., Gestiunea financiară a intreprinderii, Editura ASE, Biblioteca digitală;
23. Stroe R., Finanțe, ASE, Biblioteca digital
24.Tămășilă M., Analiza perfomanțelor și diagnosticul întreprinderii, Editura Solness, Timișoara, 2008
25. Vâlceanu Gh., Robu V., Georgescu N., Analiză economico+ financiară, Editura Economică, București, 2004
26. Vintilă G., Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2004
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Performanta Economico Financiara a Intreprinderii S.c. Spicul S.a (ID: 144069)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.