Performanta Economica In Intreprinderile Agroalimentare
–
C U P R I N S
INTRODUCERE
Performanta economica reprezinta o modalitate superioara de exprimare a eficientei economice a unei activitati. Prin eficienta economica se poate intelege maximizarea efectelor prin minimizarea eforturilor, reprezentand unul dintre scopurile oricarei activitati. Atingerea performantei economice situeaza unitatea respectiva deasupra concurentilor sai, prin rezultatele superioare obtinute sau prin tehnologiile de productie practicate.
Pentru evidentierea eficientei economice si implicit a performantei economice atinse, trebuie calculati indicatorii de eficienta economica pe baza carora pot fi observate rezultatele activitatii respective. Aceste rezultate pot fi obtinute si in urma analizei activitatii de marketing, a activitatii financiare, a incadrarii cu personal si a relatiilor societatii cu clientii, furnizorii si diferitii concurenti pe care aceasta ii are.
Mediul extern in care societatile isi desfasoara activitatea este, pe baza ce trece timpul, tot mai nesigur, generator de riscuri si totodata, din ce in ce mai complex. In economia de piata, clientii, furnizorii, firmele si concurentii lor actioneaza ca un sistem dinamic, in permanenta miscare, la care societatea trebuie sa se adapteze continuu. In acest caz, o societate moderna trebuie sa ofere atat produse, cat si servicii de calitate superioara, care sa-i confere o pozitie superioara in sectorul sau de activitate.
Atingerea performantei economice de catre o societate moderna presupune stabilirea de la bun inceput a unei strategii referitoare la structura, cantitatea si calitatea productiei ce urmeaza a fi obtinuta, procesele tehnologice ce vor fi aplicate, modul si nivelul de utilizare al progresului tehnic, nivelul productivitatii si al costurilor de productie, al gradului de eficienta al folosirii mijloacelor fixe, cu precizarea exacta a nivelurilor acestora in bugetul de venituri si cheltuieli.
Un sector relativ nou introdus in Romania il reprezinta activitatile de catering care pot fi introduse in categoria “alimente-servicii”, la fel ca si restaurantele. O firma de catering este practic, un restaurant mobil.
Activitatile de catering reprezinta un serviciu relativ recent introdus in economia de piata din Romania. Ele presupun realizarea si transportul preparatelor alimentare la sediul beneficiarilor. Cateringul poate fi de doua categorii:
– cateringul industrial
– cateringul pentru evenimente (festiv)
Serviciile de catering includ livrarea la domiciliu a meniului comandat, eventual a bauturilor, asigurarea pranzului la serviciu (cateringul industrial) si organizarea meselor festive sau doar prepararea mancarurilor (cateringul festiv). Multe firme nu practica livrarea la domiciliu, mai ales cand comanda este mica, din doua motive: nu asigura un profit mare imediat si nu exista suficiente cereri pentru a justifica deplasarile. Sistemul de comanda clasic este simplu: un telefon, o intalnire pentru stabilirea conditiilor contractuale (doar pentru cateringul industrial si festiv) si livrarea produselor.
Societatea analizata in capitolele urmatoare, S.C. “ABELA ROCAS” S.A. desfasoara ambele categorii de catering, accentul punandu-se pe cel industrial, realizand meniurile pentru cursele aeriene, interne si internationale.
In capitolele urmatoare mi-am propus sa analizez performanta economica la S.C. “ABELA ROCAS” S.A., evidentiata prin intermediul indicatorilor de exprimare a performantei economice, dar si prin evaluarea utilizarii resurselor umane si a activitatii economico-financiare. In finalul lucrarii sunt prezentate metodele de crestere a performantei economice, precum si efectele aplicarii acestora.
Primul capitol prezinta pe larg conceptul de performanta economica si indicatorii de masurare a acesteia. De asemenea sunt prezentate functiile profitului precum si factorii care influenteaza cresterea eficientei economice in unitatile economice, in general si in cele din industria alimentara, in special.
Capitolul al doilea va aduce la cunostinta datele de identificare ale societatii comerciale asupra careia se desfasoara analiza-diagnostic, precum si incadrarea cu forta de munca si cunoasterea partenerilor sai de afaceri.Sunt prezentate si produsele pe care societatea le realizeaza.
In capitolul al treilea este realizata analiza-diagnostic a activitatii societatii prezentate in capitolul anterior. Analiza se face pe baza datelor prezentate in cpitolul I.
Al patrulea capitol prezinta caile de crestere a performantei economice, precum si rezultatele obtinute pe baza acestor cai aplicate la nivelul societatii. Caile de crestere au caracter intuitiv, ele nefiind puse in practica in momentul actual.
Capitolul I Performanta economica in intreprinderile agroalimentare
1.1 Locul si rolul industriei alimentare in cadrul economiei nationale
Industria alimentara reprezinta o puternica ramura industriala al carei obiect de activitatea il reprezinta fabricarea unei game diverse de produse destinate consumului uman.
In functie de obiectul sau, industria alimentara contribuie in cadrul economiei nationale, prin valorificarea superioara si complexa, a celei mai insemnate parti a productiei agricole, la indeplinirea urmatoarelor functii social economice :
Asigurarea unei varietati de aproduse alimentare care sa permita populatiei o alimentatie rationala sub raport igienico-sanitar ;
Diminuarea si usurarea muncii femeilor in cadrul gospodariilor casnice, dirijarea activitatii acestora spre activitati productive creatoare si spre consolidarea vietii de familie ;
Constituirea unor disponibilitati de produse alimentare destinate exportului, scopul activarii balantei de export.
Prima functie are in vedere faptul ca alimentatia reprezinta conditia esentiala a vietii si activitatii omului. Alimentatia rationala corespunde unui echilibru continuu ratiei alimentare in calorii si factori nutritivi si nevoile alimentare ale organismului. Aceste nevoi sunt valabile in raport cu starea fiziologica si de efort a individului si cu conditiile de mediu in care omul traieste si munceste. Necesarul de factori nutritivi, proportiile acestuia in alimente consumate de om, au o deosebita importanta economica, deoarece aceste proportii constituie baza planificarii volumului productiei si repartizarii marfurilor alimentare pe categorii de consumatori si pe teritoriu.
O industrie alimentara puternica constituie baza materiala capabila sa schimbe radical structura timpului disponibil al femeii, contribuind prin diminuarea si usurarea muncii in gospodaria casnica si dirijarea societatii spre munca direct productiva si spre cresterea corespunzatoare a viitoarelor generatii. De aici rezulta insemnatatea valentei sociale a industriei alimentare in viata economica moderna a societatii.
Activitatea balantei comertului exterior pe calea sporirii rentabile a exportului in conditiile asigurarii cererii solvabile pe plan intern reprezinta una din sarcinile importante ce revin industriei alimentare in cadrul economiei nationale. In vederea ocuparii fortei de munca si sporirea venitului national, tarile importatoare prefera achizitionarea de materii prime agricole si de aceea, o sarcina permanenta a industriei alimentare din tara noastra este aceea ca prin competitivitatea marfurilor oferite, sa actioneze pe linia maririi ponderilor produselor alimentare industrializate in volumul total al exportului de marfuri agroalimentare.
Obiectivele dezvoltarii industriei alimentare sunt urmatoarele :
Cresterea productiei la principalele produse alimentare in ritmuri care sa permita ca la productie, consum pe locuitor si productivitatea muncii, sa se asigure reducerea treptata a decalajului fata de tarile cu economie avansata si apropierea de nivelul lor de dezvoltare ;
Sporirea continua a gradului de industrializare a materiilor prime agricole, transformarea lor prin mijloacele cele mai moderne, in produse care sa corespunda necesitatilor si exigentelor consumatorilor ;
Valorificarea integrala si cu randamente sporite a resurselor prime de materii prime vegetale si animale ;
Largirea gamei si sporirea produselor preparate, smifabricate, a produselor pentru copii, a alimentelor portionate si preambalate ;
Largirea exportului de bunuri alimentare pentru sporirea aportului valutar ;
Extinderea procedeelor tehnologice moderne si imbunatatirea procedeelor existente, ridicarea gradului de mecanizare si automatizare a proceselor de fabricatie ;
Largirea cercetarilor tehnico-stiintifice si economice cu caracter complex, stabilirea conditiilor optime de receptie, depozitare si conservare a materiilor prime si a produselor finite.
In trecut, industria alimentara era organizata, in pincipal, pentru a produce alimnte primare (zahar, ulei, faina, etc), iar in ultimele decenii s-a inregistrat o schimbare a satructurii productiei pe game sortimentale. Ponderea produselor alimentare avansat prelucrate (alimente semipreparate si gata preparate) a crescut tot mai mult, cu avantaje mari pentru calitatea produselor si cu influenta insemnata asupra calitatii vietii.
1.2 Conceptul de performanta economica
Eficienta economica reprezinta caracteristica activitatii economice la nivel micro si macroeconomic aflata pe orice punct de pe frontiera posibilitatilor de productie, cand este imposibil sa se mareasca volumul productiei unui bun fara a se micsora cantitatea produsa dintr-un alt bun.
Eficienta economica reflecta o stare a activitatii economice determinata de un anumit consum de resurse pentru obtinerea unui anumit bun economic, cand o productie suplimentara dintr-un anumit bun, in conditiile unor resurse limitate, nu se poate obtine decat daca se scade productia, pt un alt bun economic. Folosirea resurselor economice pentru producerea bunurilor economice este considerata o activitate eficienta daca productia se obtine cu cel mai redus cost de productie, in conditiile unui cost de oportunitate minim pentru fiecare bun obtinut.
La nivel microeconomic, eficienta economica are ca forma principala de apreciere rentabilitatea firmei, iar la nivel macroeconomic, productivitatea muncii nationale. In conditiile unor resurse limitate si a unor nevoi nelimitate, toate modalitatile prin care o firma isi poate mari productivitatea factorilor de productie, scadea costurile sau isi poate imbunatati calitatea bunurilor sunt cai concrete de crestere a eficientei economice.
Compararea efectelor cu eforturile, pentru determinarea eficientei economice, reprezinta insa numai o formula de principiu. Conceptul de eficienta economica asociaza si alte elemente de judecata, fara de care eficienta ar fi definita incomplet, iar uneori chiar eronat:
structura resurselor consumate si structura rezultatelor obtinute pot da indicii de o importanta esentiala in adoptarea deciziilor cu caracter economic. O actiune considerata ca fiind excelenta prin prisma raportului dintre efecte si eforturi devine inoportuna daca reclama consumul unor resurse neindicate, cum sunt materialele din import, sau daca conduce la rezultate nedorite de societate, cum sunt produsele de care piata este suprasaturata.
timpul actioneaza asupra eficientei ca un factor care pune in valoare o varianta cercetata. Este normal ca un procedeu tehnologic sa fie preferat altuia daca procesul de productie se petrece intr-un interval mai scurt, ceea ce inseamna ca societatea va beneficia mai devreme de efectele sale utile.
cea mai semnificativa fateta a eficientei economice o constituie calitatea efectelor. O activitate eficienta se caracterizeaza prin rezultate dintre cele mai bune, produsele obtinute trebuind sa fie de performante ridicate, de o deosebita utilitate pentru societate la momentul considerat.
Acceptiunea notiunii de eficienta se intalneste in practica, precum si in studiile de specialitate,in doua sensuri:
performante, rezultate dintre cele mai mari
efecte cat mai mari in raport cu resursele alocate sau consumate.
Performantele ridicate in productie echivaleaza ie echivaleaza cu eficienta atunci cand sunt obtinute in conditiile unei utilizari rationale, intr-un regim economic, a utilajelor si echipamentelor.Astfel, sporirea productiei este insotita de costuri reduse si profituri mari, in crestere. Daca, dimpotriva, performantele ridicate sunt obtinute prin suprasolicitarea utilajelor si echipamentelor, avand consecinte negative (uzura accelerata si ivirea unor dereglari in functionare) nu avem de-a face cu eficienta. Castigul obtinut sub forma sporului de produse este anihilat prin pierderile uzurii accentuate premature. Mai exact costurile urca vertiginos si profiturile scad.
Performanta reprezinta modalitatea superioara de exprimare a competitivitatii unei activitati.
Performanta – rezultat deosebit de bun obtinut de cineva intr-o intrecere ; prin extensie: realizare deosebita intr-un domeniu de activitate ◊ cel mai bun rezultat obtinut de un sistem tehnic, de o masina, etc – DEX, Ed. Academiei Republicii Socialiste Romania, 1984
Performanta economica a intreprinderii are o sfera larga de cuprindere, in esenta reflectand raportul dintre efecte si eforturi. Performanta economica depinde de gradul de inzestrare cu resurse ale intreprinderii, cat si de performanta managementului in toate sferele activitatii acesteia si in special in plan economico-financiar.
Performanta se afla in stransa legatura cu profesionalismul intreprinderii, cu timpul, cu mijloacele materiale si financiare investite pentru o anumita afacere pe fondul progresului stiintifico-tehnic si ecologic.
1.3 Indicatori de exprimare ai performantei economice
Teoria si practica manageriala demonstreaza ca principalul obiectiv al oricarei organizatii îl constituie cresterea eficientei. Concept viu disputat si deosebit de complex în semnificatii, eficienta economica este privita în general ca raportul dintre rezultatele obtinute si consumul de factori de productie. În prezent, acceptiunea larga a eficientei economice se refera la maximizarea efectelor obtinute în conditiile minimizarii eforturilor, ceea ce nu presupune o simpla minimizare aritmetica a cheltuielilor, cât mai ales o crestere a rezultatelor, în asa fel încât sa fie evitate contradictiile între optimul total si optimurile partiale, între optimul economic si social.
Motivul acestei atitudini manageriale este unul strict pragmatic – perspectiva falimentului devine un factor care determina analizarea resurselor pentru asigurarea unei dezvoltari rationale, gradul de rezistenta la faliment fiind dependent de mobilizarea potentialului financiar, uman si material în acest scop. În conditiile trecerii la economia concurentiala, factorul financiar are un rol dominant în procesul de înscriere a eficientei organizatiei pe o traiectorie pulsatorie, iar rentabilitatea devine un adevarat barometru pentru aprecierea starii de sanatate financiara a întreprinderii. În fapt, indica nivelul de fructificare economica si financiara a capitalului utilizat.
În acest context, functiile managementului financiar impun construirea unui sistem de rate ale rentabilitatii care, prin structura si continut, sa reprezinte un instrument util si performant. Pentru a raspunde dezideratelor sale, utilizarea ratelor de rentabilitate (construite dupa modelul indicatorilor de eficienta raportând efectul la efort) presupune respectarea unor conditii de baza: formularea unor rate cît mai caracteristice pentru fenomenul studiat, asigurarea comparabilitatii ratelor si interpretarea prudenta a ratelor.
Activitatea financiara a întreprinderii poate fi evaluata prin intermediul a trei categorii de rate ale rentabilitatii: rata rentabilitatii comerciale, rata rentabilitatii economice si rata rentabilitatii financiare. Dintre toate, rentabilitatea financiara prezinta un interes deosebit, fiind apreciata ca o adevarata productivitate a capitalului. Posesorii de capital sunt direct interesati de acest indicator deoarece cu ajutorul ratei rentabilitatii financiare se masoara eficienta investitiilor efectuate. Astfel, elementele de calcul ale rentabilitatii financiare vor fi rezultatele obtinute (profit net, brut, etc.) si capitalul propriu.
Masurarea rezultatelor economice necesita informatii si, pe baza acestora, calculul unor indicatori partiali si finali, fizici si valorici, cantitativi si calitativi.
Eficienta economica a oricarei societati comerciale poate fi masurata pe baza unor indicatori economico-financiari. Acestia pot fi grupati in mai multe categorii, dintre care cele mai importante sunt:
Indicatori ce reflectă efectele economice (indicatori ai rezultatelor)
1. – productia finita
2. – cifra de afaceri;
3. – valoarea adăugată;
4. – rezultatul (profitul din exploatare, profitul din activitatea financiară, profitul curent al exercițiului, profitul din activitatea excepțională, profitul exercițiului);
5. – profitul net;
6. – profitul fiscal.
7. – pragul de rentabilitate
Pragul de rentabilitate
O firma desfasoara activitate rentabila atunci cand creeaza profit, adica obtine incasari mai mari decat costul total de productie. Rentabilitatea este o forma a eficientei ce se concretizeaza in capacitatea firmei de a utiliza frontiera posibilitatilor de productie in interes propriu. Frontiera posibilitatilor de productie permite formularea unor concluzii importante referitoare la problema alegerii in economie si cea a costului de oportunitate.
Intreprinzatorii sunt preocupati sa cunoasca pragul de rentabilitate. Un asemenea prag reprezinta punctul dincolo de care nu se mai obtine profit, iar rentabilitatea se transforma in pierdere. Cunoasterea acestui prag minim permite intreprinzatorului sa stabileasca volumul de productie (dar si cel de incasari) de la care firma devine rentabila .
Pragul de rentabilitate este dat de egalitatea dintre volumul incasarilor firmei din activitatea depusa si volumul cheltuielilor efectuate pentru obtinerea incasarilor respective :
Venituri=Cheltuieli
De la o asemenea egalitate trebuie sa porneasca activitatea firmei, iar intreprinzatorul trebuie sa urmareasca schimbarile care intervin in cei 2 termeni, deoarece :
Cresterea primului termen este profitabila
Cresterea volumlui cheltuielilor constituie un semnal ca rentabilitatea inceteaza, facandu-si loc pierderea, ceea ce obliga intreprinzatorul sa intervina pentru a ameliora starea respectiva
Pentru exemplificare, se poate considera :
Tabelul 1.1
Pragul de rentabilitate
Pornind de la tabelul 1.1, se poate observa ca la nivelul productiei de 400 de bucati, cheltuielile totale sunt egale cu veniturile totale, acesta fiind pragul de rentabilitate. Sub 400 de bucati, cheltuielile sunt mai mari decat veniturile inregistrandu-se pierdere. La un nivel al productiei de peste 400 de bucati, respectiv 500, 600, veniturile sunt mai mari decat cheltuielile, inregistrindu-se profit pentru unitatea economica.
In figura 1.1 este prezentat nivelul pragului de rentabilitate :
Fig 1.1: Pragul de rentabilitate
Pragul de rentabilitate in raport de volumul productiei si pretul sau are caracter dinamic de la o perioada la alta, pe diferite tipuri de firme, din diverse domenii, reflectand schimbarile ce au loc in costurile si in volumul, sortimentul, calitatea productiei.
B. Indicatori ce reflectă eforturile economice (indicatori ai cheltuielilor)
1. -cheltuieli de exploatare, financiare, excepționale,variabile, fixe, directe, indirecte, materiale,salariale, investiționale etc.;
2.- costurile de producție pe unitatea de produs.
C. Indicatori ai eficienței productiei (indicatori ai utilizării potențialului)
1.- rata de eficiență a mijloacelor fixe (cifră de afaceri ,valoare adăugată, profit la 1000 lei mijloace fixe);
2.- cota de eficiență a activelor circulante de exploatare (cifră de afaceri,valoare adăugată, profit la 1000 lei active circulante de exploatare);
3.- viteza de rotație a activelor circulante;
4. – productivitatea muncii;
5. – rata de eficiență a cheltuielilor (cheltuieli totale sau grupări la 1000 lei venituri, respectiv cifra de afaceri;
6.-rata rentabilității sau a profitabilității (economică, financiară, comercială, a capitalurilor etc.).
D. Indicatori financiari
Acesti indicatori se utilizeaza in analiza financiara si permit stabilirea bonitatii intreprinderii (firmei). Bonitarea exprima performanta financiara a agentilor economici. Printre cei mai semnificativi indicatori financiari (de bonitate) sunt:
Indicatori de lichiditate care arata daca intreprinderea are sau nu disponibilitati pentru plata la termen a datoriilor.
1. Rata lichiditatii curente (Lc):
Lc =
Atunci cand coeficientul este mai mare decat 2, el arata o buna lichiditate pentru întreprindere.
2. Rata lichiditatii imediate (testul acid):
Li=
Acest coeficient trebuie sa fie superior indicelui 1.
Indicatori de solvabilitate:
1. Rata datoriilor (Rd), exprima capacitatea unei intreprinderi de a-si onora obligatiile fata de terti pe seama activelor sale.
Rd=
Nivelul indicatorului cuprins intre 35% si 40% este satisfacator pentru întreprindere.
2. Solvabilitatea generala (Sg), indica ponderea datoriilor in total active fixe si circulante.
Sg=
3. Rata de solvabilitate (Rs), indica ponderea datoriilor pe tremen mediu si lung in capitalurile proprii.
Rs=
O rata de solvabilitate de 35-50% este un indiciu al efortului depus de intreprindere pentru utilizarea corespunzatoare a capitalului propriu.
4. Solvabilitatea financiara (Sf) :
Sf=
Solvabilitatea cuprinsa intre limitele 0,35-0,50 arata o pondere corespunzatoare a capitalului propriu in cifra de afaceri.
Indicatori ai echilibrului financiar
1. Rata autonomiei financiare (Af) :
Af=
Nivelul normal se afla intre 50-75%.
2. Rata de finantare a activelor circulante (Rfac) :
Rfac=
Fondul de rulment rezulta din scaderea activelor fixe (imobilizari corporale) din capitalul permanent (capital propriu plus credite pe termen mediu si lung).
3. Gradul de indatorare (Gi) :
Gi=
Valoarea subunitara a indicatorului arata ca intreprinderea are independenta financiara.
Indicatori de gestiune, reflecta modul in care s-a realizat gestiunea activelor fixe si circulante, a productiei, a marfurilor, a resurselor materiale si financiare etc.
1. Viteza de rotatie a stocurilor (Vrs):
Vrs=
2. Durata medie de stocare (Sz) :
Sz=
3. Rotatia activelor fixe in cifra de afaceri(Rafca):
Rafca=
4. Durata medie de recuperare a creantelor (Dmrc) :
Dmrc=
5.Rotatia activului total in cifra de afaceri (Ratcca) :
Ratcca=
6.Rotatia activelor circulante in cifra de afaceri (Racca) :
Racca=
Ratele (indicatorii) de rentabilitate
1. Marja de profit (Mp) ;
Mp=
2. Rata rentabilitatii financiare (Rrf) :
Rrf=
3. Rata rentabilitatii economice (Rre) :
Rre=
4. Rata rentabilitatii activelor totale (Rrat) :
Rrat=
5. Rata rentabilitatii resurselor consumate (Rrrc) :
Rrrc=
6. Rata rentabilitatii generale (Rrg) :
Rrg=
Importanta ratei rentabilitatii :
Importanta ratei rentabilitatii pentru firma este deosebit de mare si se manifesta pe diverse planuri :
Rata rentabilitatii favorizeaza orientarea structurii productiei pe produse, ramuri si subramuri in scopul gasirii celor ce ofera cel mai mare avantaj. In acest scop, unii intreprinzatori isi restrang sau chiar abandoneaza unele activitati cu profit mai mic si amplifica sau chiar initiaza alte activitati cu profit mai mare.
Rata rentabilitatii stimuleaza gestiunea prin utilizarea rationala a resurselor. Intreprinzatorii isi intaresc autoritatea in privinta deciziilor referitoare la cantitatea de produse ce o creeaza
Rata rentabilitatii contribuie la intarirea interesului intreprinzatorului pentru diferentierea produselor, avand in centrul acesteia modernizarea conceptului de calitate. Se trece la o noua civilizatie a produselor manifestata in sensul perfectionarii parametrilor tehnico-economici si ecologici, modernizarii design-ului, imbunatatirii metodelor de vanzare, dezvoltarii service-ului, iar in industria alimentara prin introducerea "alimentelor-servicii".
Rata rentabilitatii favorizeaza segmentarea pietei si diferentierea strategiilor concurentiale. In lupta de concurenta isi fac loc tot mai mult mijloace moderne cum ar fi: motivatia, informatia, calitatea, etc pe langa mijloacele traditionale.
Rentabilitatea este deosebit de importanta, ea se poate obtine printr-o gestiune corespunzatoare a activitatii economice, prin realizarea unor anticipari stiintifice, realiste, prin evolutia propriei activitati a intreprinzatorilor conjuncturii pietelor pe care ei actioneaza. Altfel, se poate ajunge la faliment.
Falimentul este situatia prin care sunt indepartati din campul actiunii economice subiectii necompetitivi , incapabili sa se adapteze starilor mereu schimbatoare ale realitatii economice. Cand masurile de asanare, de rentabilizare nu dau rezultatele scontate, se procedeaza la lichidarea unitatii falimentare.
Orice relatie comerciala a intreprinderii implica un risc. Riscul poate proveni din cauza unor factori endogeni (evaluari gresite, necunoasterea corecta a potentialului real propriu etc.) sau din cauze exogene (exterioare), in primul rand din cauza unor reactii neprevazute si necunoscute legate de partenerii de afaceri sau de piata.
Cunoasterea performantei economice a intreprinderii, ca si analiza unor informatii despre bonitatea partenerilor de afaceri, sta la baza elaborarii programelor de productie, a organizarii si functionalitatii fluxurilor materiale si financiare. Informatiile despre performanta economica si bonitatea intreprinderilor pot asigura evitarea riscului si permit luarea unor decizii corecte. Planul de afaceri sintetizeaza numeroase decizii privind activitatile de productie, comercializare si financiare ale firmei.
Pe baza unui numar mare de indicatori financiari pot fi apreciate laturi diferite ale bonitatii intreprinderii (performanta financiara). In final se poate aprecia capacitatea beneficiara a intreprinderii, respectiv capacitatea acesteia de a produce un anumit profit.
1.4 Profitul – target-ul activitatii economice
Obtinerea profitului reprezinta scopul oricarui agent economic. El propune o strategie prin care activitatea societatii pe care o conduce sa fie profitabila. Managerii unitatilor agroalimentare stabilesc in functie de strategia adoptata repartizarea profitului net pentru fondurile de dezvoltare a unitatii din partea destinata cointeresarii salariatilor intreprinderii si actionarilor (dividende). O parte din profitul net sta la baza formarii fondurilor principale ale unitatii agricole: fondul de dezvoltare, fondul de rezerva, fondul pentru activitati social-culturale, fondul pentru perfectionarea salariatilor, fondul de premiere si altele.
Modul de utilizare a profitului net reprezinta una din deciziile foarte importante ale conducerii strategice a unitatii, care difera de la o perioada la alta, dar reflecta previziunea conducatorului. In conditiile unui management performant, profitul este rezultatul:
Inovatiei, reflectata prin ideile managerului sau ale specialistilor pe care cel care conduce le asimileaza si le pune in practica;
Managementului, respectiv efortul de conducere care imbina cunostintele stiintifice cu talent, arta, pricepere;
Speculatiei comerciale care se refera la capacitatea compartimentului de marketing de a organiza si desfasura o vanzare de succes a produselor si serviciilor.
Toti cei care conduc unitati agroalimentare sunt interesati in a obtine profit cat mai mare, denumit masa profitului. Cu cat profitul este mai mare, cu atat eficienta unitatii sau fermei este mai mare, fapt demonstrat pe baza indicatorilor de eficienta economica. Evolutia acestor indicatori da informatii managerului despre mersul afacerilor, analiza lor stand la baza stabilirii strategiilor care urmaresc maximizarea profitului.
Caile de maximizare a profitului in managementul performant sunt stabilite de manageri in functie de perioada urmarita, scurta sau lunga, si se refera la:
Caile de crestere a veniturilor prin cresterea productiei si a preturilor de vanzare, mai ales pe seama calitatii;
Cai de reducere a costurilor care permit reducerea pretului de vanzare pe piata la aceeasi calitate fata de alti producatori.
Eficienta profitului in unitatile agricole are efecte benefice si serveste la satisfacerea unor necesitati economice.
Principalele functii ale profitului sunt:
Functia de motivare, profitul stimuland initiativa economica a proprietarilor si a managerilor si contribuind astfel la stimularea productiei de bunuri agroalimentare si servicii;
Functia de crestere, care pune astfel in evidenta ca profitul net sta la baza cresterii productiei, a dezvoltarii unitatii, a aparitiei de noi intreprinderi, pentru ca investitiile au la baza acumularile;
Funcita de control asupra activitatii economice a unitatii agricole: profitul reprezinta un barometru, indicand nu doar eficienta, ci si nivelul acesteia permitand efectuarea de comparatii si analize cu perioade precedente ale unitatii; el genereaza si imprima tuturor participantilor un spirit de economisire care se transmite de la nivelul conducerii pana la ultimul angajat al unitatii.
1.5 Factorii care influenteaza eficienta economica
1.5.1 Factori de influenta ai eficientei economice in unitatile economice
Experienta economica arata ca incasarile initiale inregistrate din desfacerea bunurilor produse de o firma nu se ridica la nivelul costurilor totale de productie, firma desfasurand o activitate nerentabila pana la un anumit punct al volumului de productie. Astfel, se confirma faptul ca rentabilitatea este o marime variabila in timp si spatiu, in functie de un sistem de factori ce o influenteaza si de care intreprinzatorul trebuie sa tina seama.
Factorii care influenteaza eficienta economica si, implicit, rata rentabilitatii sunt :
factori care tin de productie
factori care tin de pret
factori care tin de cost
nivelul productivitatii muncii
repartizarea venitului intre principalii posesori ai factorilor de productie
viteza de rotatie a capitalului
a. Factorii care tin de productie sunt urmatorii :
volumul si calitatea bunurilor economice create de firma
marimea capitalului folosit pentru producerea bunurilor economice si viteza de rotatatie a lui
structura productiei bunurilor economice
b. Factorii care tin de pret sunt :
nivelul pretului de vanzare al bunurilor economice in crestere
volumul incasarilor realizate
modul in care se impart incasarile din vanzarea bunurilor economice, intre posesorii factorilor de productie care au contribuit la obtinerea lor
Pretul reprezinta suma de bani pe care cumparatorul unui produs o plateste pentru a beneficia de produsul/serviciul respectiv.
Preturile pot fi de mai multe tipuri :
preturi cu ridicata, la care circula marfurile intre intreprinderi
preturi cu amanuntul, practicate pentru finalizarea valorii marfurilor pentru consum individual
tarife, pentru serviciile prestate intreprinderii si populatiei
Pretul exprima rezultatul cererii date utilitatii bunurilor ce urmeaza a fi achizitionate de cumparator, de puterea de cumparare a acestuia si de costul cumpararii aceluiasi produs din alta parte. El exprima interesele ofertei legate de costul de productie si de preturile practicate pe alte piete pentru marfa oferita.
In relatia costuri-preturi, pentru obtinerea castigului, se urmareste de catre intreprinzator :
– minimizarea costurilor la care se ofera produse competitive pe piata interna si externa
– maximizarea preturilor prin structura si calitatea productiei sale pentru o cerere de piata constanta sau in crestere
Factorii care tin de cost :
Nivelul si structura costului
Gradul de minimizare a costului in cadrul firmei
Nivelul si structura costului se pot cunoaste, deoarece pot fi determinate :
cheltuielile conventional constante formate din salariile personalului de conducere, amortizare, cheltuielile cu intretinerea si utilitatile, care duc la formarea costului fix
cheltuielile conventional constante sunt date de cheltuielile pentru capitalul circulant,salariile directe, impozite, taxe, contributii la bugetul statului, ducand la formarea costului variabil
costurile marginale reprezinta costul pe care il suporta intreprinderea pentru a obtine o unitate suplimentara de productie ; venitul suplimentar ce se va obtine ca urmare a sporului de productie vanduta va trebui sa fie mai mare decat costul suplimentar incorporat in acesta
Dintre toti factorii cu actiune directa, costul de productie are cea mai mare influenta asupra eficientei economice, avand ca efecte :
economisirea resurselor materiale ce se incorporeaza in produse, fie pe seama perfectionarii tehnologiilor folosite, fie prin folosirea unor inlocuitori mai ieftini ai resurselor de baza
minimizarea costului pe unitatea de produs si a costurilor pe ansamblul activitatii
diminuarea costurilor poate oferi cadrul sporirii ofertei de produse deoarece economia de factori de productie poate fi folosita pentru amplificarea realizarii acelorasi sortimente
d. Nivelul productivitatii muncii :
Viabilitatea activitatii oricarei intreprinderi bazata pe rationalitate economica este restrictionata de doua conditii : utilizarea deplina a resurselor si utilizarea eficienta a acestora.
La nivelul unitatii economice, productivitatea muncii este acceptata ca fiind posibilitatea fortei de munca de a produce, intr-o perioada de timp data, o anumita cantitate de bunuri.
Asigurare cresterii productivitatii muncii are multiple implicatii economice, dintre care cele mai importante sunt :
acelasi volum de productie se poate obtine cu un numar mai redus de salariati
volumul productiei poate sa creasca in conditiile folosirii aceluiasi numar de salariati sau in conditiile diminuarii lui
randamentul superior al utilizarii factorului munca asigura o corelatie economica justa sub aspectul sporului de productivitate fata de cresterea cheltuielilor cu salariile : IW>ICh S
e. Repartizarea venitului intre principalii posesori ai factorilor de productie :
Veniturile brute obtinute din activitatea economica si financiara, dupa deducerea cheltuielilor cu salariile si asimilate acestora sunt afectate pentru reconstituirea fondurilor consumate in procesele economice pentru achitarea obligatiilor fiscale si de asigurare, precum si pentru amortizarea activelor fixe corporale. Partea ramasa din veniturile brute reprezinta profitul brut (impozabil) care, dupa varsarea impozitului pe profit, va deveni masa profitului net supus repartizarii in functie de strategia si vointa detinatorilor de capital.
In vederea aigurarii dezvoltarii si protectiei intreprinderii, o parte din profit va fi afectata rezervelor, dezvoltarii si majorarii capitalului social, cu alte cuvinte asigurarii capacitatii de autofinantare. Pentru detinatorii de capital restul de profit reprezinta platile ce li se cuvin sub forma dividendelor.
Viteza de rotatie a capitalului
Viteza de rotatie a capitalului exprima eficienta utilizarii acestuia in functie de posibilitatile recuperarii, reintegrarii si reactivarii plasamentelor initiale in noi cicluri de productie. Ca factor de influenta al masei profitului acesta evidentiaza numarul rotatiilor capitalului intr-o perioada de timp (trimestru sau an), precum si numarul de zile in care se realizeaza o rotatie.
Circulatia capitalului din forma lichiditatilor banesti sub forma de stocuri pta ca apoi sa se intoarca in lichiditati banesti curente are 2 efecte globale asupra profitului :
dimensionarea necesarului de fonduri pentru acoperirea cheltuielilor de exploatare care pot fi :
mai mari in cazul rotatiilor lente datorate unui ciclu lung de fabricatie
mai scurte la intreprinderile cu ciclu scurt de fabricatie
sporirea partii de venit brut rezultat din vanzarea si incasarea ritmica a productiei oferita si absorbita de piata
Viteza de rotatie a capitalului exprimata valoric se calculeaza ca raport intre cifra de afaceri si suma soldurilor medii ale activelor circulante :
NR = CA/ΣSAC , unde :
NR-numarul de rotatii intr-o perioada de timp (de regula trimestru sau an)
CA-cifra de afaceri
ΣSAC- suma soldurilor medii ale activelor circulante
VRCz=T/NR
VRCz-viteza de rotatie a capitalului exprimata in zile
T-timpul exprimat in zile (360)
NR-numarul de rotatii
Eficienta economica este influentata de o serie de factori care pot fi clasificati si dupa alte criterii, si anume :
Dupa modul cum actioneaza in vederea sigurarii cresterii eficientei economice :
Factori cu actiune directa :
Ridicarea nivelului de pregatire profesionala a fortei de munca
Imbunatatirea structurala in sensul cresterii calitatii, a capitalului fix utilizat in procesul de productie
Perfectionarea metodelor de conducere, organizare si programare a productiei
Promovarea progresului tehnic
Perfectionarea structurala a activitatii de comert
2) Factori cu actiune indirecta :
Modernizarea activitatii unitatilor situate in ramurile conexe
Ridicarea calitatii materiilor prime
Cresterea performantelor utilajelor realizate de ramurile furnizoare
Reorientarea exigentelor consumatorilor
Cresterea gradului de confort si de civilizatie a populatiei
Dupa caracterul lor :
Factori tehnici – includ masurile care vizeaza promovarea progresului tehnic in directia cresterii randamentului utilajelor, a productivitatii muncii si a gradului de prelucrare a materiilor prime
Factori economici – includ principalele parghii economice si si modul de repartizarea a acestora ( pretul, creditul, dobanda )
Factorii naturali – includ conditiile de clima, fertilitatea, bagatia zacamintelor care prezinta o importanta deosebita in domeniul agriculturii, industriei exctractive, forestiere
Factorii sociali – constituie elemente dinamice de stimulare a cresterii eficientei economice ( cointeresarea materiala, crearea unor conditii favorabile de munca si viata , etc.)
Dupa sfera de cuprindere
Factori generali – aplicati oricarui domeniu de activitate, de exemplu, promovarea progresului tehnic
Factori specifici – pentru anumite activitati ( imbunatatirea structurii progresului tehnic)
Fiecare factor de influenta trebuie analizat si dimensionat inca in faza de proiectare a activitatii economice pentru a se cunoaste din acest moment gradul de rentabilitate care sa fie urmarit pe toata durata activitatii respective. Diagnosticarea activitatii tehnico-productive si economico-financiare se poate face prin masurarea performantelor activitatilor si pe ansamblul intreprinderii pentru a gasi solutii ca aceasta sa devina competitiva. Se urmareste cat va costa pregatirea si demararea unei activitati creatoare de bunuri, care sunt resursele disponibile si cele ce pot fi atrase, felul de utilizare al lor, cunoasterea sanselor intreprinderii de a deveni competitiva pe piata, care va fi profitul estimat a se obtine si pragul minim al rentabilitatii, asanarea activitatilor nerentabile, sansele de a-si relansa si stabiliza activitatea economica sau de a intra in faliment. In cazul unor sanse reale de redresare economica se elaboreaza un plan de afaceri detaliat.
Informatiile necesare in vederea masurarii performantei economice prezente si previzibile se obtin din contabilitatea analitica, din bilantul contabil si anexele acestuia, din analiza realizarii prevederilor bugetului de venituri si cheltuieli, din investigarea si evaluarea starii tehnice a intreprinderii si a desfasurarii proceselor tehnologice, din studii de marketing, din analiza bonitatii si a previziunilor financiare etc.
1.5.2 Factorii care conduc la imbunatatirea eficientei economice in unitatile agroalimentare
Sporirea performantei in unitatile agroalimentare poate fi asigurata atat prin maximizarea efectelor economice, cat si prin minimizarea efortului depus. La realizarea acestora participa numerosi factori, printre care:
Masuri care participa la maximizarea efectelor economice
Eficienta utilizarii fondurilor fixe:
Cresterea fiabilitatii fondurilor fixe
Cresterea ponderii fondurilor fixe active
Folosirea intensiva si extensiva a fondurilor fixe
Modernizarea si automatizarea unor procese tehnologice
Masuri ce influenteaza folosirea obiectelor muncii:
Reducerea consumurilor specifice
Cresterea gradului de prelucrare a materiilor prime
Aprovizionarea ritmica cu materii prime si materiale
Reducerea deseurilor si eliminarea rebuturilor
Optimizarea marimii stocurilor
Modernizarea structurii productiei
Masuri ce influenteaza folosirea fortei de munca:
Cresterea numarului muncitorilor direct productivi
Cresterea nivelului de calificare a personalului
Cresterea timpului disponibil de munca
Cointeresarea morala si materiala a lucratorilor
Masuri care participa la minimizarea efortului necesar cresterii eficientei
Masuri ce influenteaza organizarea conducerii:
Perfectionarea conducerii la toate nivelurile ierhice ale unitatii
Introducerea metodelor moderne de conducere
Perfectionarea sistemului informational si a celui decizional
Perfectionarea relatiilor cu mediul exterior
Masuri ce influenteaza organizarea productiei:
Introducerea metodelor moderne de pregatire, programare, lansare si urmarire a productiei
Perfectionarea tehnologiilor de calitate si introducerea de tehnologii moderne
Modernizarea transportului intern
Perfectionarea organizarii si desfasurarii controlului tehnic de calitate
Masuri ce influenteaza organizarea muncii:
Rezulta ca masurile ce duc la cresterea eficientei economice a activitatii economice a unitatilor agroalimentare se bazeaza pe un aport mai mare al activitatii de conceptie si conducere si pe sporirea inteligentei si calificarii la toate nivelurile ierarhice, in toate sferele de activitate.
Capitolul II Prezentarea generala a S.C. “ABELA ROCAS” S.A
2.1 Descrierea societatii
Societatea comerciala “ABELA ROCAS” este persoana juridica romana, societate pe actiuni si este inregistrata la Camera de Comert si Industrie a municipiului Bucuresti, Oficiul Registrul Comertului sub numarul J 23/1077/19.12.2001, initial fiind societate cu raspundere limitata, inregistrata sub numarul J 40/31993/1992.
Societatea isi are sediul in Bucuresti, Soseaua Bucuresti-Ploiesti km 16,5, Judetul Agricol Ilfov, functionand din anul 1992.
2.1.1 Obiectul de activitate
Conform actului constitutiv al SC “ABELA ROCAS” SA, activitatea principala a societatii este realizarea de produse din carne.
In baza Legii 15/1990, societatea are intocmit statut propriu, potrivit caruia are ca obiect de activitate:
Activitati de catering
Prepararea de activitati de catering specifice si vanzarea acestora la bordul mijloacelor de transport romane si straine
Producerea si vanzarea de produse pentru alimentatia publica si panificatie
Producerea, comercializarea de produse alimentare in restaurante si alte unitati comerciale
Producerea, comercializarea en-gross si en-detail de legume-fructe si produse alimentare
Productia industriala specifica obiectului de activitate
Aprovizionarea si comercializarea echipamentelor de catering
2.1.2 Capitalul social
Capitalul social subscris de actionari este de 3.350.000 mii lei, reprezentat de 33.500 actiuni egale si indivizibile, fiecare cu o valoare nominala de 100 000 lei, in intregime subscrise de actionari.
Societatea comerciala este mixta, cu capital romano-olandez, acesta fiind prezentat in tabelul 2.1:
Dupa cum se poate observa, capitalul majoritar apartine holdingului olandez, Wakom Holding, cu 63.65% din numarul total de actiuni, TAROM detinand doar 30.84% din numarul acestora.
Tabelul 2.1
Capitalul social subscris si varsat
2.1.3 Organizarea structurala a societatii
Prin structura organizatorica a intreprinderii se intelege ansamblul compartimentelor sau organismelor si posturilor la un nivel dat de referinta (intreprindere, sectie, sector, etc.), modul de constituire, grupare si subordonare a acestora, precum si legaturile dintre ele.
Structura de conducere a intreprinderilor din industria alimentaracuprinde ansamblul organelor colective, al posturilor de conducere si al legaturilor generate de desfasurarea activitatilor de conducere. Caracterul unitar al sistemului “intreprinderea din industria alimentara”, interdependenta si interactiunea intre elementele sale , reprezentate prin sistemul conducator si sistemul condus, necesita relatii stranse intre structura organizatorica de productie si structura de conducere. In acelasi timp, structura de conducere poate exercita o serie de influente asupra structurii organizatorice de productie, in sensul crearii conditiilor pentru cuprinderea activitatilor de catre cadrele de conducere printr-o structura rationala pe subdiviziuni organizatorice.
Unitatea este organizata in 2 departamente: cel productiv si cel operational.
In cadrul departamentului productive exista 3 sectii in care se realizeaza efectiv pregatirea portiilor de mancare:
Bucatarie rece
Bucatarie calda
Patiserie-cofetarie
In cadrul departamentului operational se delimiteaza ca sectii:
Spalatorie echipamente
Spalatorie echipamente de lucru
Protectia muncii
Depozitare
Compartiment C.T.C.
SC “ABELA ROCAS” SA are o structura organizatorica de tip piramidal care imbina structurile de tip ierarhic cu cele functionale. Reprezentarea grafica a structurii organizatorice este redata in figura 2.1. Managementul prin
Vezi Anexa
obiective pe care-l foloseste se bazeaza pe determinarea riguroasa a obiectivelor pana la nivelul executantilor pentru corelarea obiectivelor cu rezultatele. Se concretizeaza in existenta unor programe de actiune pentru fiecare subdiviziune organizatorica si pe fiecare centru de gestiune.
Nivelul strategic este format din Adunarea Generala a Actionarilor care numeste administratorul (directorul general al Societatii). In conformitate cu prevederile Legii 31/1990, fiind o societate pe actiuni, SC “ABELA ROCAS” este administrata de un Consiliu de Administratie.
Adunarea Generala a Actionarilor
Numarul de membri ai Adunarii Generale a Actionarilor va fi egal cu numarul actionarilor. Membrii Adunarii Generale vor fi anuntati de actionari, in scris. Intrunirea anuala a AGA va avea loc in fiecare an, la cel mult 2 luni, dupa ce bilantul a fost intocmit, la sediul central al Societatii sau in oricare loc poate fi stabilit de Consiliul de Administratie.
Pentru validarea deliberarilor AGA este necesara prezenta actionarilor care sa reprezinte cel putin jumatate din capitalul social, iar hotararile sa fie luate de actionarii care detin majoritatea absoluta din capitalul social reprezentat in adunare.
Adunarea Generala a Actionarilor este obligata:
sa discute, sa aprobe sau sa modifice bilantul contabil si sa fixeze dividendul
sa alege administratorul si cenzorii
sa fixeze remuneratia cuvenita pentru exercitiul in curs administratorilor si cenzorilor
sa se pronunte asupra gestiunii administratorilor
Consiliul de Administratie
Numarul de membri ai Consiliului de Administratie este 6. Membrii vor fi alesi de actionari. Albert Abela are dreptul sa numeasca 3 directori, iar Abela Enterprises Limited, Otopeni si Tarom cate unul. Consiliul de Administratie se va intruni cel putin o data la trei luni luni.
Consiliul de Administratie are urmatoarele atributii:
de a propune si a intocmi programul de activitate, bugetul anual, bilantul si contul de profit si pierdere
aproba orice operatie in limitele stabilite de AGA
convoaca Adunarea Generala cand este necesar
aproba structura organizatorica si a salariilor
aproba imprumuturile pe termen lung sau emiterea de garantii si titluri de creante in limitele aprobate de AGA
Administrator si director general al Societatii este Antoine Rachet, cetatean grec, nascut in Liban, cu resedinta in Bucuresti.
2.2 Managementul resurselor umane
In data de 31.05. 2003, numarul total de salariati de la SC “ABELA ROCAS” SA era de 290 persoane.
In contiunare este prezentata clasificarea personalului dupa mai multe criterii, atat in tabele in valori absolute si relative,cat si sub forma grafica:
dupa dupa calificare
dupa varsta
dupa sex
dupa vechime
In functie de calificare, forta de munca este prezentata in tabelul 2.2 si graficele 2.2 si 2.3:
Tabelul 2.2
Clasificarea personalului in functie de calificare
Fig. 2.2 Clasificarea personalului dupa calificare, in valori absolute
Fig. 2.3 Clasificarea personalului dupa calificare, in valori relative
Se observa ca ponderea cea mai mare o au muncitorii calificati, avand meserii ca: bucatari, cofetari, soferi, agenti de handling.
Tabelul 2.3
Clasificarea dupa varsta
Media de varsta, dupa cum se observa, este 30-40 ani, ceea ce denota existenta unui colectiv tanar, dinamic.
In ceea ce priveste clasificarea personalului dupa sex, ponderea cea mai mare o au femeile (68.3%), asa cum rezulta din tabelul 2.4. Femeile lucreaza in sectorul de productie, precum si in anumite compartimente de conducere (economic, resurse umane, aprovizionare).
Tabelul 2.4
Clasificarea dupa sex
Tabelul 2.5
Clasificarea dupa vechime
In ceea ce priveste clasificarea personalului dupa vechime, datele din tabelul de mai sus prezinta faptul ca resursele umane au experienta necesara in domeniul in care sunt incadrate. Cele mai multe persoane au experienta de 11-20 ani, dovedind capacitatea de a-si indeplini cu usurinta sarcinile care le sunt atribuite.
Fig. 2.5: Clasificarea personalului dupa vechime, in valori relative
Fig. 2.6: Clasificarea personalului dupa vechime, in valori absolute
In functie de vechime, se observa ca personalul are experienta, respectiv, intre 5 si 30 ani, ponderea cea mai mare avand-o categoria 10-20 ani (figura 2.5).
In ceea ce priveste repartizarea personalului, din cele de mai sus se poate observa ca ponderea cea mai mare o are personalul calificat cu varsta intre 30 si 40 ani. Predomina personalul cu vechime intre 11 si 20 ani . Cele mai multe sunt femei lucrand in sectorul direct productiv (patiserie, cofetarie, bucatarie), la serviciul financiar-contabil, personal, operational.
In urma analizei incadrarii cu forta de munca a societatii, se pot trage urmatoarele concluzii:
sistemul de conducere este corespunzator tipului de activitate, structura de organizare fiind adecvata cu marimea si complexitatea societatii;
forta de munca are un nivel corespunzator de calificare, fiind foarte bine structurata;
managementul societatii este corespunzator structurat pe nivelul ierarhice;
tendinta societatii este de a organiza activitatea pe categorii producatoare de profit.
Productivitatea resurselor umane
Eficiența combinării factorilor de producție orientează spre obținerea maximului de efecte utile cu minimum de resurse (costuri cât mai mici) se exprimă prin productivitatea sau randamentul factorilor de producție.
Productivitatea se poate defini în sens larg ca „raport între cantitatea de bogăție produsă și cantitatea de resurse absorbite în cursul producerii ei”. Deci, practic, ea se determină ca raport între rezultatele obținute (producția) și eforturile depuse pentru a le obține (factorii de producție utilizați).
Productivitatea fizica a muncii, calculata ca efect/efort a crescut de la 2390 portii/pers in anul 2001 la 4301 portii/pers in anul 2003, inregistrand in valori relative o crestere de 79.98%. Cresterea de 1911.5 portii/pers s-a datorat cresterii acentute a productii, concomitent cu scaderea numarului de personal.
Productivitatea valorica, determinata ca raport intre cifra de afaceri si numarul de personal a crescut de la 509.23 mil lei/pers, in anul 2001, la 542 mil lei/pers in 2002 si apoi la 842.35 mil lei/pers in anul 2003. Aceasta crestere de 65.42% s-a datorat scaderii cifrei de afacei cu 1%, fata de scaderea numarului de personal cu 40%.
Tabelul 2.6
Productivitatea resurselor umane
In urma calculelor din tabelul 2.6 se poate observa o evolutie crescatoare a productivitatii muncii, atat fizice cat si valorice.
2.3 Piata SC “ABELA ROCAS” SA
2.3.1 Furnizorii, clientii si concurentii
SC “ABELA ROCAS” SA avand ca obiect principal de activitate activitatile de catering, se ocupa cu realizarea meniurilor pentru cursele companiilor aeriene interne si internationale. Pentru realizarea acestor meniuri, se foloseste o gama diversa de produse alimentare dar si bauturi alcoolice si nealcoolice, furnizate de o multitudine de firme din industria alimentara.
Pe langa furnizorii de produse alimentare, ca principal furnizor de servicii (apa, energie electrica, spatiu, etc.), este Aeroportul International Otopeni – Henri Coanda.
Cei mai importanti furnizori ai SC “ABELA ROCAS” SA sunt:
Agroalim
Angst
Best
Brau-Union
Caroli
Coca-Cola
Danone
Dorna
Excelent
Heidi
Ifantis
Indlacto
J.T.I
Les Gastronomes
Moara Loulis
Overseas
Parma
Patiseriile Ana
Selgros
Suprem – Gourmet
Vincon
Datorita unui segment destul de redus de clienti pe care il are in prezent firma, se urmareste atragerea altor categorii de potentiali clienti printr-o politica de promovare intensa si introducerea de noi servicii.
Desfacerea produselor alimentare prin intermediul pietei reprezinta actul final al activitatii societatii. De modul de organizare a desfacerii depinde satisfacerea necesitatilor clientilor cu produsele de care au nevoie, nivelul cheltuielilor ocazionate de procesul circulatiei produselor de la producator la consumator, refacerea fondurilor economice consumate , ducand ulterior la cresterea performantei economice si, implicit, a profitului.
Principalele atributii pe care le are societatea in domeniul desfacerii sunt:
incheierea contractelor economice pentru intreaga productie prevazuta in planul anual;
livrarea produselor la termenele si in conditiile prevazute in contractele incheiate
prospectarea pietei in scopul cunoasterii nevoilor de consum, asigurarea reclamei si prezentarea produselor
introducerea in fabricatie a produselor ce au asigurata desfacerea prin contracte sau comenzi ferme.
In domeniul desfacerii produselor, sarcinile societatii cuprind si probleme legate de formarea lotului de livrarea catre beneficiari, de asortarea lor, de ambalare si de expedierea lor catre clienti. In contractele economice incheiate sunt stabilite: destinatarii, termenele de livrare, produsele si cantitatile respective, modul de ambalare si formele necesare pentru expedierea produselor alimentare.
In prezent, clientii SC “ABELA ROCAS” SA sunt urmatorii:
TAROM – principalul client
Majoritatea companiilor aeriene straine
LUFTANSA (Germania)
BRITISH AIRWAYS (Marea Britanie)
ALITALIA (Italia)
AIRFRANCE (Franta)
TURKISH AIR (Turcia)
Companii care contracteaza mai putine meniuri
KLM (Olanda)
SWISS AIR (Elvetia)
MALEV (Bulgaria)
CSA (Cehia)
ROMAVIA (Romania)
Companii accidentale – care efectueaza curse ocazionale
Printre cei mai mari clienti ai diviziei de outside catering se numara:
Orange
Ilbau
Compaq
Microsoft
Tornado Systems
Pentru perioada urmatoare se urmareste realizarea de activitati de catering industrial in cadrul unor societati importante, gradinite, scoli si chiar in spitale, acolo unde este posibil. In spitale, pentru pacienti, se pot asigura servicii de catering prin consumabile, care ulterior sunt aruncate, sau servicii tip restaurant desfasurate in interiorul spitalelor.
Presiunea concurentiala asupra SC “ABELA ROCAS” SA este practic inexistenta pentru companiile aeriene. In ceea ce priveste outside cateringul, concurenta exista si este destul de puternica. Dintre concurentii ce desfasoara activitati de outdoor catering pot fi amintiti:
Bucharest Marriott Grand Hotel
Bumerang Pizza
Casa Taraneasca
Restaurant Crama Pui de Urs
Stefany’s Pizza
Trocadero
Yin – Yang
Societati de catering exista in Romania, dar le lipsesc utilajele, masinile necesare urcarii meniurilor pana la nivelul avioanelor. In cazul achizitionarii de astfel de masini, aceste societati ar constitui un adevarat pericol.
2.3.2 Asigurarea cu resurse materiale, prelucrarea si distribuirea produselor
Prin ciclu de productie se intelege timpul calendaristic necesar in decursul caruia are loc procesul de executie sau procesul de prelucrare a obiectelor muncii, trecerea acestora prin toate operatiile procesului tehnologicin scopul transformarii lor in produse finite.
Fig 2.7: Structura ciclului de productie
Obiectul cel mai important in organizarea procesului de productie il constituie reducerea duratei sale in toate componentele (aprovizionare, fabricatie, livrare), deoarece in acest fel sunt influentate pozitiv toate laturile activitatii de productie, economica, financiara ale intreprinderii
Prin structura ciclului de fabricatie se inteleg elementele sale componente, precum si ponderea lor in ansamblul cheltuielilor de timp pe care le solicita desfasurarea normala a procesului tehnologic (figura 2.7).
In continuare am prezentat structura ciclului de productie a meniurilor, cu toate componentele sale.
Asigurarea cu resurse se efectueaza o data la 3 zile pentru alimentele perisabile si o data pe saptamana pentru celelalte alimente si bauturi. Asigurarea se efectueaza de la sediul furnizorului, aceasta forma de asigurarea efectuandu-se cu costuri mai mici. In cazul in care acest lucru nu este posibil, materiile prime vor fi furnizate din unitati cash & carry si depozitate in magazie.
In momentul in care se doreste prelucrarea materiilor prime furnizate, acestea vor fi scoase din magazie de catre lucratorii de la serviciul operational inainte cu cateva ore de servirea lor in avioane. Materiile prime perisabile urmeaza a fi depozitate in frigidere si congelatoare. In urma decongelarii, alimentele vor trece la sectia la care sunt solicitate: bucatarie rece, respectiv bucatarie calda.
In bucataria calda alimentele perisabile cat si cele neperisabile vor fi supuse mai multor operatiuni: prajire, fierbere, coacere,frigere, urmand a fi ulterior racite rapid. In bucataria rece alimentele sunt taiate, feliate, si apoi impreuna cu cele de la bucataria calda si cofetarie/patiserie sunt montate in tavite pentru a fi servite. In sectorul operational se realizeaza montarearea pe platouri (catering-ul propriu-zis) si depozitarea finala in frigidere.
Inainte cu 30 min de decolare, platourile sunt trecute printr-un control vamal, in zona de verificare, urmand a fi duse la avion. Toate meniurile sunt incarcate in masinile speciale de transport, urmand a fi date stewardzilor care vor semna de primire pentru ele. In cazul in care se doresc meniuri
Vezi Anexa
suplimentare, aceaste vor fi aduse cu masinile speciale ale firmei, urmandu-se aceeasi procedura.
Intregul flux tehnologic de productie poate fi urmarit in figura 2.8.
Productia realizata inregistreaza modificari de la un sezon la altul pe baza cerintelor companiilor aeriene. Companiile aeriene realizeaza un studiu de marketing in functie de preferintele pasagerilor in domeniul alimentatiei, urmand ca acest studiu sa fie inaintat companiei de catering. Aceasta realizeaza variatii sortimentale pe care le ofera companiilor, schimbandu-le saptamanal pe parcursul unei luni calendaristice.
Sunt extrem de importante si preferintele culinare ale pasagerilor, apartinand diferitelor nationalitati. Aceste preferinte sunt specificate la cumpararea biletelor de avion, urmand a fi comunicate companiei de catering. Un lucru deosebit de interesant il constituie faptul ca echipajul aeronavei are un meniu diferit de pasageri, iar comandantul echipajului, la randul sau, primeste un alt meniu fata de subordonatii sai.
Promovarea produselor
Unul dintre pilonii activitatii de marketing il constituie promovarea produselor. La SC “ABELA ROCAS” SA promovarea detine un loc mai putin important, societatea fiind cunoscuta ca singura care desfasoara activitati de catering pe Aeroportul International Otopeni. Pentru activitatile de outdoor catering se urmareste dezvoltarea activitatii de promovare.
Promovarea serviciilor urmeaza a se realiza prin panotaj outdoor, dar si prin reclame in revistele de specialitate. Se doreste, in special, realizarea publicitatii pentru cateringul industrial, dar si pentru cel de receptii. In acest caz, fondurile destinate activitatii de promovare urmeaza a inregistra sume destul de ridicate.
In vederea promovarii serviciilor sale, compania a adoptat o politica agresiva de marketing prin urmatoarele actiuni: vizualizarea segmentelor tinta de clienti, contactarea posibililor clienti si organizarea actiunilor personalizate (demonstrative) pentru cei interesati.
In afara de aceasta, pentru atragerea unui numar cat mai mare de clienti, firma a dezvoltat oferte de pachete de servicii cat mai complete: catering, sonorizare, decorare, eventual transportul unui grup de clienti. In ceea ce priveste spatiul de organizare al receptiilor si diferitelor ocazii, SC „ABELA ROCAS” SA colaboreaza cu Romexpo si Camera de Comert a Romaniei.
Probleme specifice
Societatea nu inregistreaza probleme majore in desfasurarea procesului de productie. Singura problema majora pe care o are, ar putea fi diversificarea structurii de productie.
Acest lucru se poate realiza prin cresterea numarului de salariati, a fondurilor financiare necesare precum si printr-o mai buna promovarea a produselor.
In urma analizei datelor referitoare la activitatea S.C. “ABELA ROCAS” S.A se poate afirma ca aceasta prezinta o serie de puncte tari, dar si puncte slabe :
Printre punctele tari se numara :
Functionarea in conformitate cu legislatia in vigoare ;
Societatea dispune de constructii adecvate activitatilor desfasurate;
Dispune de toate utilitatile necesare ;
Are clienti ce se bucura de un anumit renume pe plan national si international
Managementul societatii este corespunzator structurat pe niveluri ierarhice ;
Sistemul de conducere este corespunzator tipului de activitate, structura de organizare a conducerii fiind adecvata cu marimea si complexitatea societatii ;
Dispune de forta de munca cu nivel corespunzator de calificare ;
Tendinta societatii de a organiza activitatea pe centre de profit ;
Dotarea tehnică a muncii (cu mașini și utilaje) corespunzatoare activitatii pe care o desfasoara, prin măsurile luate de conducerea unității și care se iau în continuare îi va permite să desfășoare o activitate eficientă;
Se remarcă o bună organizare a activității și încercarea de a crea un climat favorabil muncii in echipă, foarte important în creșterea competitivității unității.
Printre punctele slabe se numara:
Lipsa unui compartiment de marketing bine organizat;
Productie inferioara capacitatii de productie maxima.
Capitolul III : Analiza-diagnostic a performantei economice
Gradul de folosire a capacitatii de productie
Activitatea de producție reprezintă un obiectiv important al unei firme, indiferent de forma de proprietate, deoarece prin aceasta se realizează produse necesare satisfacerii cererii consumatorilor.
În vederea analizei de producție, a evoluției acesteia este necesară cunoașterea structurii producției fizice realizate de societate în intervalul 2001-2003.
Cladirea in care SC “ABELA ROCAS” isi desfasoara activitatea are o suprafata de 2000 m2 , fiind compartimentata astfel:
la subsol se afla partea de intretinere (spalatoria, diferite utilaje), magazia, depozitele
la parter sunt departamentele de productie (bucataria rece, bucataria calda, cofetaria, patiseria) si operational
la etaj se afla birourile, compartimentule de conducere si cabinetul medical
Tabelul 3.1
Evolutia productiei totale si medii
Vezi Anexa
Vezi Anexa
Vezi Anexa
Productia in ultimii 3 ani (2001, 2002 si 2003) a inregistrat o scadere, in mare parte datorita evenimentelor din septembrie 2001, productia totala si pe luna fiind prezentate in tabelul 3.1.
In tabelele 3.2, 3.3 si 3.4 sunt prezentate productiile in cei 3 ani, desfasurate pe companii aeriene.
Din cele observate, in anul 2002 fata de 2001, productia totala a scazut cu 14%, iar in 2003 fata de 2001, aceasta a inregistrat o crestere cu 8%, in valori absolute insemnand 100226 portii. In valori absolute, numarul de portii pe luna a scazut cu 9711 in anul 2002 fata de 2001. In anul 2003 productia lunara a crescut cu 8352.
Dinamica costurilor unitare si a preturilor
Costul de productie reprezinta cheltuiala care este facuta pentru obtinerea unei unitati de produs, in cazul nostru a unei portii sau a unui meniu.
Costul de productie poate fi obtinut prin raportarea cheltuielilor la volumul productiei, urmanda ca pentru cei trei ani sa se obtina urmatoarele costuri de productie:
Tabelul 3.5
Evolutia costului de productie
Fig. 3.1: Evolutia costului de productie
Meniul pentru carea s-a realizat analiza costului de productie este format dintr-un sandwich, o prajitura, cafea sau vin si bomboane de ciocolata.
Se observa o crestere in anul 2002 fata de 2001 cu 16525 lei/portie si 941 lei/ portie in 2003 fata de 2001. Aceasta crestere se datoreaza utilizarii unor produse mai scumpe, dar si cresterii preturilor la diferitele utilitati.
Influenta factorilor directi (cheltuielile si productia) asupra evolutiei costului de productie in cei 3 ani se prezinta astfel:
1.∆Cost= = = 174623 lei/portie – 158098 lei/portie = 16525 lei/portie
∆Cost(Ch): ═ – 158098 lei/portie = 156885 lei/portie – 158098 lei/portie = -1213 lei/portie
∆Cost(Q): = 174623 lei/portie – 156885 lei/portie = 17738 lei/portie
∆Cost = ∆Cost(Ch) + ∆Cost(Q)
16525 lei/portie = -1213 lei/portie + 17738 lei/portie
Variatia costului de productie in anul 2002 fata de 2001 a fost pozitiva, de 16525 lei/portie. Cheltuielile au influentat costul de productie in sens negativ si favorabil, cu -1213 lei/portie, insa productia a influentat costul cu 17738 lei/portie in sens pozitiv si nefavorabil. Diminuarea productiei a dus la cresterea costului de productie. Pentrul anul viitor trebuie sa se urmareasca cresterea productiei si pastrarea sau diminuarea cheltuielilor.
2.∆Cost:═159.039lei/portie-158098 lei/portie = 941 lei/portie
∆Cost(Ch): = – 158098 lei/portie = 172933 lei/portie – 158098 lei/portie = 14835 lei/portie
∆Cost(Q): = 159.039 lei/portie – 172933 lei/portie = -13894 lei/portie
∆Cost = ∆Cost(Ch) + ∆Cost(Q)
941 lei/portie = 14835 lei/portie – 13894 lei/portie
In anul 2003 fata de anul 2001, costul de productie a variat cu 941 lei/portie, variatie in sens pozitiv, dar nefavorabil. Costul de productie a fost influentat de variatia cheltuielilor care au influentat costul in sens pozitiv si nefavorabil, cu 14835 lei/portie. Cheltuielile de productie au crescut cu 9.38%, variatie mai mare decat cea inregistrata de productie. Productia a crescut cu 0.5%, ducand la o influenta negativa si favorabila asupra costului de productie, de 13894 lei/portie. Aceasta modificare nu a putut insa acoperi variatia nefavorabila a cheltuielilor.
Pentru viitor, in vederea diminuarii nivelului costului, trebuie sa se urmareasca micsorarea cheltuielilor pe baza cresterii volumul productiei. Acest lucru se poate realiza in mare parte prin folosirea unor produse mai ieftine, dar la acelasi nivel din punct de vedere calitativ.
In anul 2003 fata de 2001 si 2002 s-au acordat anumite reduceri de preturi, in mare parte datorita scaderii numarului de curse si a companiilor care ofera meniul labordul avionului. (tabelul 3.6)
Dupa cum se observa, la majoritatea preparatelor, preturile au scazut in anul 2003. Produsele ale caror preturi au crescut au fost mancarea calda, bauturile racoritoare si ceaiurile. In anul 2003 preturile au scazut la toate produsele, cea mai mare scadere inregistrand-o sandwich-urile cu o pondere de 25%, insemnand 0.5$. Singurul produs la care pretul a crescut este mancarea calda, avand o crestere de 2.7%.
Tabelul 3.6
Evolutia preturilor principalelor produse
-$-
Aceasta reducere a preturilor s-a datorat alegerii unor structuri mai simple a meniurilor de catre companiile aeriene. Se observa ca preparatele calde sau cele care au mai multe etape de realizare au preturile cele mai ridicate. De exemplu, mancarea calda a costat 3.7$ in anul 2003, iar salata de fructe 1.8$ in acelasi an.
Meniurile sunt diferentiate pe categoriile de pasageri:
– clasa business
– clasa economic.
Diferentierea meniurilor se face si pe orele la care sunt servite:
mic dejun
dejun
La clasa business mic dejunul costa intre 4 – 4.9$, iar la clasa economic, pretul acestuia variaza intre 2.5 – 3.17$. In medie, pretul de vanzare pe care societatea il percepe este de 3.6$. Mic dejunul este format din piept de pui afumat, sunca, castraveti, rosii, cascaval, salata de fructe, gem unt, 2 feluri de paine.
In ceea ce priveste dejunul, acesta are pretul cuprins intre 5.45-8.43$ la clasa business si intre 2.27-3.10$ la clasa economic. Pretul mediu al acestuia este de 4.9$. Dejunul se compune din felii de sunca de curcan, branza, felii de rosii, salata greceasca, ciocolata Twix/Heidi, o portie de unt, 2 feluri de paine.
Componenta meniurilor poate fi urmarita in Anexele 1,2,3,4, impreuna cu preturile aferente.
Pretul mediu in anul 2003 era de 4.5 $ fata de aproximativ 5.8 $ cat se inregistra in anul 2001.
Aceasta evolutie descrescatoare a preturilor reprezinta efectul conjuncturii de moment. In anul 2004, atat preturile cat si productia au crescut, intrand pe un trend ascendent.
Analiza indicatorilor de rezultate si de eficienta economica
Din indicatorii rezultatelor fac parte:
Cifra de afaceri
Rezultatul
Profitul net
Pragul de rentabilitate
In continuare se analizeaza evolutia acestora de-a lungul celor 3 ani, dupa cum se poate observa in tabelul 3.7:
Tabelul 3.7
Evolutia indicatorilor rezultatelor
– mii lei –
Cifra de afaceri reprezinta veniturile incasate de intreprinderea in urma vanzarii produselor. Aceasta se obtine prin inmultirea pretului de vanzare cu cantitatea vanduta, in cazul societatii analizate, cu numarul de meniuri.
Cifra de afaceri a avut o variatie oscilanta; in anul 2002, a scazut cu 7% fata de 2001, iar in 2003 a scazut cu doar 0.1%. Aceasta modificare s-a datorat, in mare masura, evenimentelor din 2001, numarul pasagerilor diminuandu-se si totodata si volumul productiei realizate.
Rezultatul din exploatare, obtinut ca diferenta intre veniturile din exploatare si cheltuielile din exploatare, este reprezentat de profit, drept dovada ca societatea desfasoara o activitate profitabila. Cu toate ca s-au iregistrat fluctuatii se poate observa ca veniturile din exploatare sunt mai mare decat cheltuielile.
In anul 2001, in Contul de profit si pierdere nu s-au inregistrat nici cheltuieli si nici venituri financiare, in schimb in anul 2002 si 2003 valoarea rezultatului financiar a fost de 480005000lei, respective 912232000 lei. Aceasta dublare a profitului din activitatea financiara s-a datorat cresterii veniturilor financiare provenite din dobanzi, dar si din alte surse.
Rezultatul curent obtinut din insumarea celui din exploatare cu cel financiar, a fost in anul 2001 acelasi cu cel din exploatare, datorita inexistentei rezultatului financiar. In 2002 fata de 2001, rezultatul current a scazut cu 21%, iar in 2003 cu 12%, fata de acelasi an 2001.
In ultimii trei ani nu s-au inregistrat nici venituri exceptionale si nici cheltuieli exceptionale, ca atare rezultatul exceptional este 0.
Rezultatele de exploatare, financiare, exceptionale sunt prezentate grafic, astfel:
Fig. 3.2 Evolutia rezultatelor intreprinderii
Rezultatul brut, obtinut ca diferenta intre veniturile totale si cheltuielile totale, este reprezentat de profit, in 2002 si 2003 mai mic decat cel din primul an. In 2002 a scazut cu 14976683000 lei, iar in 2003 cu 4813888000 lei.
La sfarsitul exercitiului financiar se calculeaza profitul net in urma platii impozitului pe profit. Acesta s-a diminuat in anul 2002 cu 28% fata de 2001, iar in anul 2003 cu 8% fata de acelasi an. Cresterea fata de anul 2002 s-a datorat in principal redresarii numarului curselor si cresterii numarului de pasageri.
Dinamica profitului brut si a celui net se poate observa din figura 3.3, in care sunt reprezentati cei doi indicatori ai efectelor:
Fig. 3.3 Dinamica rezultatului brut si a celui net
Pragul de rentabilitate este dat de egalitatea dintre volumul incasarilor firmei din activitatea depusa si volumul cheltuielilor efectuate pentru obtinerea incasarilor respective. Tot ceea ce depaseste pragul de rentabilitate reprezinta profit pentru intreprindere, iar ceea ce este sub acest prag este reprezentat de pierdere.
Tabelul 3.8
Analiza cheltuielilor si a veniturilor
– mii lei –
In situatia societatii analizate, in toti cei 3 ani, veniturile au fost mai mari decat cheltuielile, societatea inregistrand profit. Acest lucru poate fi observat din tabelul 3.8.
Analiza cheltuielilor
Cheltuielile de exploatare sunt cele care detin cea mai mare pondere din cheltuielile totale, fiind urmate de cheltuielile financiare. Cheltuielile exceptionale sunt inexistente si drept urmare cheltuielile totale se compun din cheltuieli de exploatare si cheltuieli financiare.
Din cheltuielile de exploatare fac parte cheltuielile cu materii prime si materiale consumabile, cheltuielile cu personalul compuse din salarii si asigurarile sociale, amortizarea si alte cheltuieli de exploatare.
Ponderea fiecarei componente in cheltuielile de exploatare este prezentata grafic in figura 3.4:
Fig. 3.4: Ponderea elementelor de cheltuieli in cheltuielile de exploatare
Dupa cum se observa, ponderea cea mai mare o au cheltuielile cu materii prime si materiale, urmate de cele cu salariile si de celelalte cheltuieli de exploatare. Ponderea cea mai mica o detin cheltuielile cu amortizarea inregistrand aproximativ 2% in fiecare an.
Cheltuielile financiare sunt formate din cheltuielile generate de dobanzi la creditele primite si din alte cheltuieli financiare
Fig. 3.5: Ponderea categoriilor de cheltuieli in cheltuielile financiare
In anul 2003 cea mai mare pondere din cheltuielile financiare o detine cheltuielile alte activitati financiare, in afara de dobanzi. Pierderile din creante legate de participatii, cheltuielile privind sconturile acordate, cheltuielile din diferente de curs valutar, dar si cheltuielile din ajustarea la inflatie au inregistrat in anul 2003 925084000 lei, fata de 123192000 lei cat au inregistrat cheltuielile privind dobanzile.
Costul de productie a fost analizat impreuna cu pretul de vanzare.
Analiza indicatorilor de utilizare a potentialului productiv
Indicatorii de utilizare ai potentialului sunt reprezentati de:
rata de eficiență a mijloacelor fixe
cota de eficiență a activelor circulante de exploatare
rata de eficiență a cheltuielilor
productivitatea muncii;
viteza de rotație a activelor circulante
Rata de eficienta a mijloacelor fixe este data de profitul la 1000 lei mijloace fixe. Pentru calculul acesteia, sunt necesare profitul si valoarea mijloacelor fixe, prezentate in tabelul 3.9:
Tabelul 3.9
Calculul ratei de eficienta a mijloacelor fixe
2001: = = = 1266.5 lei
2002: = = = 1362.1 lei
2003: = = = 1371.8 lei
Se observa ca rata de eficienta a mijloacelor fixe a crescut de la un an la altul. Aceasta crestere s-a datorat utilizarii mai corespunzatoare a mijloacelor fixe, dar si a dotarii cu mijloace fixe noi a societatii.
Cota de eficienta a activelor circulante este exprimata de profitul la 1000 lei active circulante, inregistrandu-se urmatoarele valori:
2001: = = = 615.8 lei
2002: = = = 503.7 lei
2003: = = = 848.5 lei
Profitul la 1000 lei active circulante a avut o evolutie crescatoare. In anul 2002 a scazut fata de 2001, scadere datorata atat diminuarii profitului cat si valorii activelor circulante. Cota de eficienta a activelor circulante a crescut in anul 2003, la 848.5 lei profit la 1000 lei active circulante, marire datorata in cea mai mare parte scaderii valorii activelor circulante.
Productivitatea muncii se exprima atat valoric cat si fizic.
Valoric se poate exprima ca raport intre productie si timpul de munca exprimat in ore-om, iar fizic, ca raport intre valoarea productiei si timpul de munca. Din punct de vedere fizic, productivitatea muncii este prezentata in tabelul 3.10:
Tabelul 3.10
Productivitatea muncii
Productivitatea a crescut datorita cresterii productiei si a scaderii numarului de salariati. Astfel, in anul 2003 s-a ajuns la o productivitate de 3198 portii/pers, urmand ca in anii urmatori sa creasca o data cu cresterea productiei.
Rotatia activelor circulante se poate exprima ca si viteza de rotatie sau ca numar de zile.
Viteza de rotatie a activelor circulante este data de raportul dintre cifra de afaceri si activele circulante. In cei trei ani, aceasta inregistreaza urmatoarele valori:
2001: VRAC = = = 2.56
VR (zile) = 360/2.56 = 140.6 zile
2002: VRAC = = = 2.52
VR (zile) = 360/2.52 = 142.8 zile
2003: VRAC = = = 3.77
VR (zile) = 360/3.77 = 95.4 zile
Viteza de rotatie a activelor circulante a crescut de la 2.56 la 3.77 in anul 2003, insa viteza de rotatie exprimata in zile a scazut de la 140.6 zile la 95.4 zile. Numarul de zile in care se realizeaza o rotatie a ajuns la 95.4 zile, evidentiind eficienta cu care se utilizeaza elementele de active circulante.
Analiza indicatorilor financiari
Cativa dintre indicatorii financiari prezentati in capitolul I sunt analizati in continuare. De asemenea, este prezentata si evolutia lor de-a lungul celor 3 ani in care s-a urmarit activitatea scietatii comerciale.
In urma analizei lor se pot desprinde anumite concluzii cu privire la datoriile pe care le inregistreaza sau modul in care stocurile sunt consumate.
Analiza indicatorilor financiari din anii 2001, 2002, 2003 sunt prezentati in tabelul 3.11:
Tabelul 3.11
Evolutia indicatorilor financiari
Rata lichiditatii curente denota faptul ca societatea dispune de liciditatile necesare in anul 2003, aceasta inregistrand 97%. Ea a scazut de la 100%, cat era in anul 2002. Rata datoriilor de 85% indica faptul ca societatea inregistreaza datorii neplatite, care pot fi catre banci sau catre diferiti furnizori sau creditori.
Gradul de indatorare, fiind subunitar, arata ca societatea are independenta financiara. Cu cat datoriile se apropie mai mult de capitalul propriu, cu atat gradul de indatorare al societatii creste.
Viteza de rotatie a stocurilor a crescut de la 19.60 la 26.81, evidentiind un consum mai mare de mijloace circulante care duc la o crestere a productiei si a productivitatii.
Ratele rentabilitatii economice exprima performanta pe care o inregistreaza societatea analizata, fiind prezentate in tabelul 3.12
Tabelul 3.12
Analiza ratei rentabilitatii
Toti indicatorii sunt pozitivi, inregistrand insa valori oscilante de la un an la altul. Marja de profit a scazut urmand ca in 2003 sa creasca din nou, atingand valoarea de 17%, crestere pusa pe seama variatiei profitului net si a cifrei de afaceri. Rata rentabilitatii financiare a deposit valoarea de 100% in anul 2001, urmand sa creasca periodic in urmatorii 2 ani, datorita cresterii mai rapide a capitalului propriu decat profitul net. Rata rentabilitatii economice este influentata de capitalul permanent, care a inregistrat valoarea de 3350000000lei, in toti cei 3 ani, valoare inregistrata din anul infiintarii societatii. Rata rentabilitatii activelor totale a crescut in 2003, ceea ce dovedeste o mai buna utilizare a elementelor de activ din patrimonial societatii. Rata rentabilitatii generale a inregistrat 18.5% in 2002 si 21.7% in 2003, ca urmare a cresterii profitului net mai rapid decat cheltuielile totale.
Capitolul IV : Modalitati de crestere a performantei economice la SC “ABELA ROCAS” SA
Cai de crestere a performantei economice adoptate de intreprindere
SC “ABELA ROCAS” SA are ca obiect principal de activitate activitatile de catering. Societatea isi desfasoara activitatea in principal din urma serviciilor furnizate pentru companiile aeriene. Detine, de asemenea si restaurantele din cadrul Aeroportului International Otopeni. In cadrul Aeroportului detine monopol in ceea ce priveste furnizarea platourilor cu mancare.
Insa, unele dintre companiile aeriene, in dorinta diminuarii costurilor, au renuntat la serviciile furnizate de firma de catering. Aceste companii sunt cele care efectueaza curse pe durate mai mici de 2 ore. Drept urmare, veniturile societatii vor urma un trend descendent, daca nu se iau anumite masuri de crestere a lor.
Prognoza dezvoltarii
Stabilirea rationala si din timp a viitorului societatii, fundamentarea acestuia pe elemente realiste, interpretate si prelucrate prin metode stiintifice, pe care desfasurarea viitoare a evenimentelor sa o confirme in mare parte, reprezinta o conditie principala a reusitelor ulterioare.
Aspectele principale ale activitatii de prognoza sunt:
Evaluarea cererii de consum in viitor la produsele alimentare si modul in care se cere asigurarea acestora (cantitati, sortimente, perioade de livrare, conditii de transport si pastrare, etc), care reprezinta prognoza desfacerii;
Tendinte privind posibilitatea de asigurare cu materii prime si materiale agroalimentare, care reprezinta prognoza aprovizionarii;
Perspectiva de perfectionare a procedeelor tehnologice, a metodelor si echipamentelor de fabricare a produselor, a gradului de valorificare a materiilor prime, etc, reprezentand prognoza dezvoltarii si a cercetarii industriei alimentare;
Modificarile ce decurg din schimbarile ce vor interveni pe diferite planuri asupra indicatorilor economiciai productiei alimentare (niveluri de productivitate, nivelul cheltuielilor, randamente, consumuri, preturi de vanzare, etc) care formeaza prognoza economica a industriei alimentare.
Caile de crestere a performantei economice
In vederea cresterii veniturilor, societatea poate actiona prin urmatoarele modalitati:
Diversificarea domeniului de activitate prin patrunderea pe noi piete. De exemplu, ar putea presta activitati de catering industrial, insemnand realizarea de meniuri pentru diferite firme, scoli, gradinite sau chiar spitale.
Cresterea productiei in vederea acoperirii capacitatii de productie.
In prezent, capacitatea de productie este de 5000 portii/zi, producandu-se doar 3000 portii/zi
Tabelul 4.1
Productia totala in perioada 2001 -2003
Pornind de la productia totala prezentata in tabelul 4.1 se poate prognoza productia pentru anii urmatori.
Prognozarea productiei pentru urmatorii ani se poate realiza folosind metoda sporului mediu:
=
Yn – productia ultimului an
Y0 – productia primului an
n- numarul de ani
== 50113 portii
Yk = yn + (k-1)
In urma calcularii sporului mediu al productiei, s-au obtinut urmatoarele valori, reprezentate grafic in figura 4.1:
Y2004 = 1247440 + (4-1)*50113=1397779 portii
Y2005 = 1247440 + (5-1)*50113=1447892 portii
Y2006 = 1247440 + (6-1)* 50113=1498005 portii
Y2007 = 1247440 + (7-1)* 50113=1548118 portii
Y2008 = 1247440 + (8-1)* 50113=1598231 portii
Dupa cum se poate observa, in anii 2004, 2005, 2006, 2007 si 2008 productia a intrat pe un trend crescator, cu o dinamica de 50113 portii de la un an la celalalt. Cu toate ca productia totala a crescut, capacitatea de productie de 5000 portii/zi nu este valorificata la maxim:
2004: = 116481 portii/luna
= 3882 portii/zi
In tabelul 4.2 poate fi urmarita evolutia viitoare a productiei, conform valorilor de mai sus:
Tabelul 4.2
Evolutia productiei viitoare
Fig. 4.1 : Evolutia productiei
Dintre caile cele mai importante de crestere a productivitatii, pot fi enumerate : robotizarea, promovarea noilor tehnologii, automatizarea, pregatirea si perfectionarea resurselor umane, perfectionarea organizarii productiei si a muncii, innoirea tehnologiilor de productie.
Robotizarea, promovarea noilor tehnologii, automatizarea reprezinta coordonate ale progresului tehnic contemporan. Acestea atrag sporirea productiei si implicit a productivitatii, deoarece se obtin sporuri de productie mai mari cu aceleasi cheltuieli, cresterea rentabilitatii, realizarea de economii, in conditiile obtinerii unor produse de calitate superioara.
In aceasta privinta o mare influenta o are introducerea de linii automatizate, robotizarea proceselor de productie de grade diferite, realizarea de sisteme de grade diferite de complexitate si cresterea prelucrarii automate a informatiilor. Acest lucru se poate realiza prin combinarea sistemelor informatice cu cele electronice. Prin patrunderea stiintei si a cercetarii stiintifice in toate activitatile se poate creste nivelul ritmului etapelor, se pot elimina timpii morti si se poate asigura continuitatea procesului de productie.
Pregatirea si perfectionarea resurselor umane are efecte de lunga durata, care se resimt pe termen lung pe mai multe planuri. Formarea profesionala si perfectionarea continua reprezinta calea principala de autovalorificare si dezvoltare a factorului uman, de valorificare superioara a potentialului creativ si anticipativ al omului. Dependente de acestea sunt viteza de adaptare la nou, cat si receptivitatea, precum si reintegrarea rapida a resurselor umane in alte activitati.
Efectele directe ale pregatirii personalului sunt observate in cresterea productivitatii, imbunatatirea calitatii produselor, cresterea disponibilitatii fata de intreprindere. Ca urmare a parcurgerii unui proces de pregatire, personalul mai capabil in realizarea sarcinilor primite si dobandeste noi abilitati. In urma participarii la programul de perfectionare, se urmareste daca participantii au dobandit cunostintele prezentate. Pe baza activitatii de perfectionare, randamentul in munca al celor ce a u participat ar trebui sa creasca, executarea sarcinilor sa fie mai buna, iar ca un cuvant definitor, acesta ar trebui sa fie performanta.
Studiile de economie au pus in evidenta contributia importantei pe care pregatirea si perfectionarea personalului o au la cresterea productiei, ducand la o sporire a acestei cu 15-20%.
Perfectionarea organizarii productiei si a muncii reprezinta un proces complex, cu caracter dinamic si de continuitate realizat de managerii de productie. Presupune adoptarea unui set de masuri organizatorice cu privire la desfasurarea procesului de munca, prin care se urmareste utilizarea maxima a factorilor de productie, concentrandu-se si descoperirile stiintei si ale progresului tehnic in vederea sporirii calitative, cantitative si structurale a productiei.
Asigurarea unor fluxuri continue de fabricatie, sincronizarea efectuarii in timp a diferitelor operatiuni, folosirea rationala si incarcarea optima a mijloacelor de productie, imbunatatirea activitatii de reparatie si intretinere, perfectionarea activitatii de transport intern si depozitare reprezinta doar cateva dintre metodele de perfectionare a productiei. Imbunatatirea organizarii muncii se poate realiza prin cooperarea in productie, normarea muncii, organizarea timpului de lucru si a locurilor de munca, toate acestea putand conduce la reducerea volumului de munca.
Innoirea tehnologiilor de productie urmareste cresterea capacitatilor de productie existente prin imbunatatirea parametrilor tehnico-functionali, in vederea reducerii consumului de materii prime si energie, cresterii vitezei de lucru si ridicarii gradului de siguranta in exploatare. Modernizarea bazei tehnico-materiale porneste de la una deja existenta,pe care o dezvolta si o reinnoieste, pe cand construirea de noi capacitati porneste de la 0. Aceasta reclama investitii substantiale pe care societatea trebuie sa le faca, pe cand, in cazul in care se doreste innoirea capacitatii de productie, aceasta se va realiza intr-o perioada scurta de timp cu concursul noilor cuceriri ale stiintei si tehnicii.
Modernizarea se axeaza in special pe parte activa a utilajului, influentand direct elementele care realizeaza direct productia.
4.2 Efectele metodelor de crestere a performantei intreprinderii adoptate de intreprindere
Drept urmare a cresterii productiei, societatea si-a sporit atat cheltuielile cat si veniturile.
Cheltuielile se pot prognoza pe baza celor inregistrate in anii anteriori, folosind metoda ritmului mediu sau a indicelui mediu.
Pe baza cheltuielilor efectuate in anii precedenti prognozarii, am ales folosirea metodei indicelui mediu. Intreaga metodologie a calculului cheltuielilor pe baza metodei indicelui mediu este prezentata mai jos.
R=
R2003 = = 3.12
Indicele mediu poate fi obtinut dupa formula : I = 1+
I = 1+0.03 = 1.03
Ch2004 = Ch2003 I = 198392267 1.03 = 204344035
Ch2005 = Ch2003 I2 = 198392267 1.032 = 210474356
Ch2006 = Ch2003 I3 = 198392267 1.033 = 216788586
Ch2007 = Ch2003 I4 = 198392267 1.034 = 223292244
Ch2008 = Ch2003 I5 = 198392267 1.035 = 22999101
Tabelul 4.3
Prognozarea cheltuielilor de productie
Asa cum se poate observa din tabelul de mai sus, cheltuielile totale au avut o evolutie crescatoare in cei 5 ani. In acest caz, costul de productie va avea urmatoarele valori, prezentate in tabelul 4.4.
Costul de productie :
Tabelul 4.4
Situatia comparativa a costului de productie in perioada prognozata fata de perioada actuala
Cunoscandu-se atat cheltuielile cat si productia totala, estimata pe baza metodei sporului mediu, am putut afla costul de productei, prin raportarea cheltuielilor la productia totala.
Costurile de productie s-au redus considerabil, fata de primii trei ani, inregistrare datorata in mare parte cresterii productiei mult mai rapida decat cresterea costurilor. Cresterea cheltuielior s-a datorat in mare parte noilor investitii pe care societatea a trebuit sa le faca, dar si angajarii unor persoane calificate pentru realizarea sporului de productie.
Pretul de vanzare :
Veniturile obtinute in anii urmatori, respectiv 2004, 2005, 2006, 2007 si 2008, nu pot fi cunoscute, facandu-se doar o estimare, pe baza veniturilor actuale. Datorita nivelului inflatiei si altor variabile care pot influenta veniturile, acestea sunt prezentate in tabelul 4.5.
Tabelul 4.5
Veniturile si pretul de vanzare
Preturile de vanzare sunt diferite. Cele destinate catering-ului industrial pentru companiile aeriene sunt asemanatoare cu cele din perioada 2001-2003, iar cele pentru spitale, gradinite si crese vor avea un alt nivel. Meniurile destinate acestui segment de piata vor fi diferite fata de cele destinate firmelor si companiilor aeriene.
Pretul de vanzare a inregistrat evolutii oscilante in perioada prognozata. In anul urmator prognozei pretul de vanzare a crescut la 219.917 lei/portie, urmand sa scada in urmatorii 2 ani la aproximativ 218.800 lei/portie.
Aceasta evolutie a pretului de vanzare se datoreaza in mare parte cresterii veniturilor intr-un ritm mai incet decat creste productia.
Profitul unitar, obtinut ca diferenta intre pretul de vanzare si costul de productie poate fi urmarit in figura 4.2.
Fig. 4.2 : Profitul unitar
Profitul unitar are o evolutie oscilanta, data de evolutia pretului de vanzare. In primii 3 ani a scazut de la 57971 lei/portie la 44858 lei/portie, urmand ca in urmatorii ani valoarea sa sa creasca. De asemenea, in ultimul an a scazut la 79816 lei/portie, de la 81577 lei/portie.
Productivitatea muncii :
Pentru a creste productia, va spori atat numarul de salariati cat si resursele financiare necesare investitiilor in mijloace fixe.
Necesarul de personal al societati depinde de numerosi factori, dintre care cei mai importanti sunt :
Nivelul productiei ce urmeaza a fi obtinuta
Cunostintele si, in general, calificarea personalului
Organizarea rationala a proceselor de munca, pentru a folosi potentialul productiv al personalului, concomitent cu crearea unui regim rational de munca
Modul in care este folosit timpul disponibil de lucru
Conditiile tehnice in care se realizeaza productia.
Astfel, numarul de salariati, va ajunge de la 290 cat sunt in prezent, la 320, in anul 2004, 350 in 2005 si 380 in anul 2006, 400 in 2007 si 425 in anul 2008. In acest caz, productivitatea va fi (tabelul 4.6):
Tabelul 4.6
Nivelul productivitatii muncii
Se poate observa ca productivitatea muncii a scazut, datorita cresterii numarului de salariati mai rapid decat volumul productiei. Numarul de salariati a crescut in 2006 fata de 2005 cu 6%, fata de cat a crescut productia in aceiasi ani, cu numai 3%. Insa, in anul 2007 si 2008 productivitatea a inregistrat o crestere insemnata de 750 portii/pers, respectiv 640 portii/pers fata de anul 2006.
CONCLUZII SI PROPUNERI
In urma analizarii activitatii S.C. “ABELA ROCAS” S.A., se pot observa urmatoarele:
Societatea dispune de constructii adecvate desfasurarii procesului de productie, precum si de toate utilitatile necesare, fiind in conformitate cu legislatia in vigoare;
Organizarea structurala a conducerii este adecvata cu marimea si complexitatea societatii;
Forta de munca are un nivel corespunzator de calificare, fiind foarte bine structurata;
Structura manageriala este corespunzator organizata pe niveluri ierarhice;
Se remarca o buna organizare a activitatii precum si realizarea unui climat favorabil muncii in echipa, foarte important in cresterea competitivitatii societatii;
Productivitatea fizica a muncii a crescut cu 79,98% in anul 2003 fata de 2001, iar cea valorica a crescut cu 65,42% in 2003 fata de 2001;
Furnizorii societatii sunt din domenii diverse de activitate, reusind sa asigure toate necesitatile societatii comerciale;
Profitul net a inregistrat o evolutie oscilanta, ca urmare a evenimentelor petrecute in toamna anului 2001, diminuandu-se in anul 2002, pentru ca apoi sa urmeze un trend crescator;
Ratele rentabilitatii au inregistrat evolutii crescatoare in anul 2003, ca urmare a cresterii profitului, exprimand performanta pe care o realizeaza societatea in perioada analizata;
Referitor la masurile pe care societatea ar trebui sa le adopte in viitor, acestea pot fi:
Dezvoltarea compartimentului de marketing existent;
Adoptarea unei politici de marketing agresive prin reclame in revistele de specialitate si panotaj outdoor;
Introducerea in productie a unei game sortimentale care sa se adreseze unor noi categorii de consumatori;
Cresterea nivelului de productie la capacitatea de productie maxima existenta.
BIBLIOGRAFIE
Aligica, D. P. – Structura institutionala, expansiune sistemica si performanta economica in economia mondiala moderna, Editura Economica, Bucuresti, 1999
Alecu I. si colab – Management economic in productia alimentara, Aditura Ceres, Bucuresti, 1996
Angelescu, Coralia – Economie politica (Elemente fundamentale), Editura Oscar Print, Bucutesti, 1999
Barbulescu, C. – Sistemele strategice ale intreprinderii, Editura Economica, Bucuresti, 1999
Ciucur D., Gavrila I. – Economie – manual universitar, Editura Economica, Bucuresti, 1999
Davidescu, David – Sec XX – Performanta in agricultura, Editura Ceres, Bucuresti, 2002
Dobre, Iuliana – Organizarea si strategia dezvoltarii unitatilor acricole, Caiet de lucrari aplicative, Editura ASE, Bucuresti, 2003
Domokos, E. – Management – ieri, azi, maine, Presa Universitara Clujana, Cluj-Napoca, 1999
Gheorghe, Ana – Profitul, Editura Economica, Bucuresti, 1999
Iosif, Gh – Analiza economico-financiara a firmei in domeniul agroalimentar, Tribuna Economica, Bucuresti, 2000
Mironiciuc, Marilena – Analiza performantei economico-financiare a intreprinderii, Junimea, Iasi, 1999
Nicolescu O, Lung I. – Abordari moderne in managementul si economia organizatorica, Editura Economica, Bucuresti, 2003
Oancea, Margareta – Tratat de management in unitatile agricole, Editura Ceres, Bucuresti, 1999
Pana D, Pana D D – Curs de management si marketing in industria alimentara, Editura “Universitaria” Craiova, 1996
Russu, C. – Management, Editura Expert, Bucuresti, 1993
Tanasescu, Rodica – Manegement performant in unitatile agroalimentare, Editura Semne, Bucuresti, 1999
Voicu R,Dobre Iuliana – Organizarea si strategia dezvoltarii unitatilor agricole, Editura ASE, Bucuresti, 2003
xxx – Legea 31/1990 privind societatile comerciale (republicata), Monitorul Oficial al Romaniei, nr. 33/1990
xxx – Revista Capital, Colectia 2000-2003
xxx – Revista Tribuna Economica, Colectia 2000-2003
www.abela-rocas.ro
www.tarom.ro
www.catering.com
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Performanta Economica In Intreprinderile Agroalimentare (ID: 131118)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.