Performanta Economica Abordari Teoretico Metodologice

Cuvântul „performanță” își are originile în limba latină, dar semnificația lui provine din limba engleză. În limba latină, cuvântul „performare” semnifică de fapt acțiunea de finalizare, de finisare a unei activități propuse. „To perform” presupune a realiza o acțiune care necesită deținerea unor aptitudini sau abilități. „Performance” definește maniera prin care o întreprindere ajunge la rezultate optime, urmărind obiectivele propuse.

Din punct de vedere economic, există mai multe definiții ale performanței. Analizând diversitatea definițiilor, constatăm că există trei orientări importante: definirea performanței în funcție de realizarea obiectivelor, definirea performanței în funcție de crearea valorii și definirea performanței în funcție de productivitatea si nivelul de eficacitate ale întreprinderii. Performanța economică a unei întreprinderi se află într-o relație de interdependență cu realizarea obiectivele sale.

Performanța la nivelul unei întreprinderi reprezinta de fapt ceea ce contribuie la menținerea unei stări de echilibru între cost si valoare, și nu doar ceea ce ajută la minimizarea costurilor sau la maximizarea valorii. În cadrul unei întreprinderi, se pot diferenția două tipuri de valori: internă și externă.

1.Valoarea internă presupune faptul că întreprinderea generează valoarea adăugată economică, adică o valoare netă pozitivă după contabilizarea ansamblului de factori de producție, fiind incluse aici și costurile capitalurilor proprii.

2.Valoarea externă presupune faptul că întreprinderea are valoarea contabilă a activelor mai mică decât valoarea de piată. Diferența dintre valoarea contabilă a unui activ și valoarea sa contabilă este dată de creșterea prețului activelor pe piață, acest lucru nefiind influențat de deciziile luate la nivel de firmă, ci de situația pieței.

1.1 Performanța economică

Putem spune despre o întreprindere că este performantă, în momentul în care este în același timp productivă, dar și eficace. Productivitatea reprezintă raportul dintre rezultatele obținute si mijloacele folosite în scopul obținerii rezultatelor, iar eficacitatea reprezintă raportul dintre rezultatele obținute de către întreprindere și rezultatele așteptate de către întreprindere.

Performanta= productivitate+eficacitate1

1.1.1 Concept

Conceptului de performanță economică îi sunt asociate noțiunile de economicitate (achiziționarea resursele necesare pentru realizarea producției la un cost cât mai mic) si eficiență (fie a maximiza rezultatul obținut, punctul de pornire fiind într-o cantitate standard de resurse, fie a minimiza volumul de resurse folosite pentru a atinge un rezultat prestabilit, având ca țintă obținerea unor rezultate care să coincidă aproximativ cu rezultatele prevăzute).

Pentru măsurarea performanței economice, rezultatul contabil este considerat princialul indicator, acesta putând fi calculat atât din punct de vedere financiar, ca diferență între veniturile si cheltuielile din cursul unei perioade date, cât și din punct de vedere patrimonial, ca diferență dintre activul net al întreprinderii de la sfarșitul perioadei și cel de la început. Însă, trebuie să avem in vedere faptul că, folosindu-ne de cele două metode de calcul, rezultatele contabile obținute nu sunt întotdeauna aceleași. Motivul stă la baza faptului că în ultima perioadă, autoritațile au acceptat includerea unor elemente care pot fi confundate cu pierderi sau câștiguri nerealizate, la nivel de capitaluri proprii, fără a mai fi luat in calcul contul de profit și pierdere. Acest lucru coduce la întrebarea: Care este metoda de calcul pe care ar trebui să o adoptăm pentru a putea determina performanța economică?

Dacă întreprinderea urmăreste determinarea performanței activitații desfășurate într-o anumită perioadă, atunci performanța financiară se calculează ca diferență între veniturile întreprinderii si cheltuielile sale. Dacă întreprinderea urmărește determinarea nivelului de îmbogățire patrimonială, atunci performanța economică se poate măsura, după cum s-a scris si mai sus, ca fiind diferența dintre activul net de la sfârșitul perioadei date si cel de la inceput, excluzând contribuția din partea proprietarilor și distribuirile către aceștia.

Rezultatul contabil devine astfel un termen necorespunzător in determinarea performanței economice a unei întreprinderi, de aceea pe plan internațional a fost introdus un nou concept folosit în măsurarea performanței globale, și anume rezultatul economic, care a apărut în SUA în 1980 ( reprezintă traducerea în limba română a termenului „comprehensive income”).

Rezultatul economic (rezultatul global) reprezinta o declarație a tuturor veniturilor și cheltuielilor recunscute intr-o perioadă de timp. Declarația include veniturile, costurile de finanțare, cheltuielile fiscale, operațiunile din contul de profit și pierdere, cota de profit.

1.1.2 Modalități de crestere

Formarea și perfecționarea personalului (angajaților)

Formarea este definită ca fiind un procesul educativ, de instruire care este folosit in instituțiile de învățământ. Prin intermediul acestui proces se urmarește depinderea unor atitudini, comportamente, cunostințe necesare unui individ uman pentru a putea face față mediului ambiant în diferitele ramuri de integrare economico-socială.

Pregatirea profesională reprezintă un proces de învățare umană și de dobândire a unor cunoștințe, deprinderi, priceperi în domeniul de muncă, astfel încât individul sa să aibă competența necesara pentru a îndeplini sarcinile unei profesii, fie ea prin liberă practica sau in cadrul unei organizații. Scopul formării angajaților este acela de a identifica, de a aprecia si de a facilita dezvoltarea competențelor lor.

Perfecționarea angajaților diferă de la un individ la altul, in funcție de nevoile care au fost identificate la nivelul întreprinderii:

După ce un angajat este numit pe un anumit post, sunt folosite tipuri de instruiri prin care i se permite individului actualizarea abilitaților proprii.

Pentru unii angajați, instruirea se axează pe partea tehnică (individului i se oferă ajutor pentru a-și îmbunătați abilitățile necesare folosirii programelor sau echipamentelor tehnice).

Pentru alți angajați, instruirea se axează pe dezvoltarea abilităților interpersonale (abilitatea de a da randament muncind într-o echipă), sau a abilităților cognitive (puterea de a gândi clar, de a rezolva sau clarifica anumite probleme din cadrul întreprinderii).

Motivarea personalului

Motivarea personalului reprezintă un ansamblu de modalități pe care un angajator le folosește pentru a stimula angajații, având ca scop creșterea performanței muncii, folosind stimulente consistente și în același timp motivante, atat materiale, financiare, cât și nonfinanciare.

Deoarece invidul este unic intr-o societate, tehnicile motivaționale trebuie să se plieze pe nevoile fiecărui individ (angajat). Înainte de toate, managerii trebuie să-și analizeze angajații pentru a putea înțelege motivele pentru care ei se comportă într-un anumit fel și pentru care reacționează într-o manieră greșită în diferite situații. Motivarea reprezintă un proces intern care nu poate fi impus din exterior, adoptând o atitudine imperativă.

Într-o întreprindere, procesul de elaborare a strategiilor privind motivația angajaților cuprinde cinci etape:

Analiza teoriilor motivaționale ( piramida lui Maslow)

Analiza obiectivelor întreprinderii

Elaborarea unor variante de strategie motivațională aplicată asupra angajaților

Alegerea celei mai optime variante, comunicarea dintre manageri și subordonați având aici o mare importanță

Procesul de aplicare a strategiei motivaționale asupra angajaților

Figura nr. 1 – Ierarhia nevoilor a lui Maslow

Teoria nevoilor are la bază ideea că oamenii au nevoi caracteristice și că ei pot fi motivați atunci când li se oferă în schimb ceea ce au nevoie, în urma îndeplinirii unor sarcini și a unui efort depus pentru efectuarea lor. Oamenii sunt motivați să facă în primul rand lucruri care să le satisfacă nevoile cele mai importante. Psihologul american Abraham Maslow a creat aceasta piramidă care poartă numele de „Ierarhia nevoilor” , prin care ilustrează faptul că pentru indivizi este necesară satisfacerea nevoilor de bază (de pe nivelele inferioare) pentru a conduce la eliberarea energiei optime folosite în împlinirea celorlalte nevoi de ordin înalt.

Strategiile de motivare se reflectă într-un sistem de recompense, care cuprinde: salarii, prime, premii, beneficii, gratuități, sistemul de participare la împărțirea profitului.

Modernizarea tehnologiilor și reducerea costurilor

În momentul de față, ritmul de evoluție a produselor și serviciilor oferite pe piață de către firmele concurente este într-o continuă creștere, de aceea este necesară modernizarea tehnologiilor și în același timp reducerea costurilor. Într-o întreprindere, modernizarea tehnologiilor poate lua două forme. Una dintre ele este aceea când firma realizează modernizarea radical, într-o singură etapă, fapt ce conduce la luarea prin surprindere a firmelor concurente și acestea vor avea nevoie de mai mult timp pentru a reacționa, dar are si dezavantaje, ca de exemplu, presiunea asupra lichidităților si un grad destul de ridicat de risc. Iar cea de-a doua modalitate este de a face modernizările treptat, iar in acest caz întreprinzătorii primesc feed-back pe parcursul întregului proces de modernizare, atât din partea clienților, cât și a distribuitorilor, doar că dezavantajul este acela că firmele concurente nu mai sunt luate prin surprindere de schimbări si acționează ca atare.

În cadrul procesului de reducere a costurilor o întreprindere poate lua următoarele măsuri: să aplice la programe specializate, să optimizeze canalele către furnizori, să diminueze capacitatea de producție, să imbunătățească gradul de acoperire a pieței.

Îmbunătățirea continuă a calității și diversității ofertei

Procesul de creștere al nivelului calitativ al produselor și serviciilor oferite de o întreprindere are ca scop imbunătățirea poziției firmei pe piață, comporativ cu poziția concurenților. Acest proces are la bază satisfacerea așteptărilor clienților.

Relația dintre așteptările clienților care au cumpărat produsele sau servciile unei firme și calitatea percepută poate lua următoarele forme:

Așteptări Consumator < Percepție Consumator=> Încântare

Așteptări Consumator = Percepție Consumator => Mulțumire

Așteptări Consumator > Percepție Consumator => Nemulțumire

Consecințele unei calități percepută de consumator ca fiind necorescpunzătoare sunt: pierderea clienților, costuri în plus pentru eventualul proces de refacere al produsului, consiliere psihologică a personalului demoralizat.

Întreprinderea trebuie să se preocupe în permanență de creșterea calității produselor, astfel încât clienții să fie mulțumiți de alegerea făcută.

1.2 Indicatori de exprimare a performantei economice

A măsura rezultatele unei întreprinderi și a stabili performanța economică a acesteia nu este un lucru facil. Cu ajutorul contabilității si a elementelor reultate, de „ieșire” (venituri, cifră de afaceri, valoare adăugată, profit brut si net, etc.), pot fi calculați numeroși indicatori și rate, care reflectă situația patrimonial-financiară (globală) și implicit eficiența economică a activității comerciale.