Perfectionarea Sistemului Informatic Pentru Managementul Financiar Contabil

INTRODUCERE

În prezent este destul de dificil să fii de partea celor, care insistă că tehnologiile informaționale moderne încetinesc dezvoltarea calitativă a procesării informației în activitatea bancară. Astfel, o mai mare atenție trebuie acordată noilor tipuri de operațiuni bancare, care în primul rînd atrag un număr tot mai mare de clienți. Dezvoltarea actuală a asigurării cu programe se află la un nivel destul de înalt. În același timp, mai sunt prezente încă imperfecțiuni. În acest context, comercializarea sistemelor bancare, creșterea concurenței între instituțiile financiare în lupta pentru sporirea profitului, impun necesitatea implementării noilor tehnologii bancare.

Este important de menționat, că în prezent în multe bănci comerciale, se utilizează pe scară largă sistemele bancare automatizate, care asigură accesul deplin la informația bancară, prezentată într-o formă accesibilă conducerii, angajaților și specialiștilor financiari.

Începînd cu anii 90, cînd s-a activizat implementarea tehnicii de calcul, în special în țările ex-sovietice, a apărut o cerere crescîndă la sistemele bancare de automatizare a activității bancare. În acea perioadă, majoritatea utilizatorilor nu-și imaginau pe deplin cum ar trebui să funcționeze sistemul bancar, ținînd cont de faptul că băncile comerciale activau conform sistemei sovietice.

De aceea, au și apărut sisteme simplificate de operare. Gradul slab de pregătire al solicitanților, conducerii băncii, în stabilirea unor sarcini practice – a dus la aceea că multe bănci comercaile s-au limitat la propriile concepții și au încercat elaborarea de sinestătătoare a sistemelor simplificate, care le permiteau obținerea beneficiului reieșind din condițiile activității economice.

Tehnologiile informaționale moderne permit coordonarea activității departamentelor băncii, extinderea rețelei bancare, tranzacționarea simultană pe piețele financiare a mai multor țări. Noile posibilități ale automatizării operațiunilor bancare permit soluționarea complexă a problemei analizei activității bancare, elaborarea și crearea sistemelor bancare regionale, naționale și internaționale.

Totodată, automatizarea tehnologiilor informaționale ale băncii comerciale contribui la soluționarea sarcinilor strategice. Principalele direcții asupra cărora influențează automatizarea în deservirea clienților și sporirea competitivității activității băncii sunt reducerea timpului de deservire și creșterea calității deservirii. Inovațiile contemporane în domeniul tehnologiilor informaționale au propus unnou tip de serviciu – sistemul automatizării gestiunii disponibilității de mijloace bănești. Asemenea sisteme asigură cu informația necesară privind situația tuturor conturilor bancare, permite administrarea și prognozarea mișcării resurselor financiare, contribuie la reducerea timpului de tranzacționare cu numerarul și favorizează trecerea la transferurile fără numerar.

În procesul dezvoltării pieței bancare, va fi necesar de elaborat noi servicii și produse bancare, scopul fiind unul singur – sporirea profitului, această va favoriza apariția noilor operațiuni bancare, ceea ce va duce inevitabil la elaborarea sistemelor informatice de operare performante. În același timp, trebuie menționat că, evoluția calitativă a activității bancare, creșterea continuă a cerințelor față de sistemele informatice și posibilitățile financiare ale instituției bancare, modifică percepția tehnologiilor informaționale automatizate.

Rețelele de calculatoare prin performanțele și avantajele lor au reprezentat și vor rămâne în continuare principala infrastructură de comunicații pentru sistemele informatice. Prin interconectarea acestora la nivel mondial în cadrul rețelei Internet, s-a creat un mediu informațional cu resurse și servicii, care permit oamenilor să se informeze, să conlucreze în diverse domenii de activitate, să se autoinstruiască și să partajeze resursele de calcul aflate la distanță. Acest proces s-a manifestat în toate domeniile de activitate, inclusiv în cel bancar.

Continua dezvoltare tehnologică și competiția între organizațiile bancare existente și cele nou înființate, au impulsionat diversificarea produselor și serviciilor bancare, făcîndu-se accesibile sau fiind distribuite clienților și pe cale electronică. Toate acestea formează așa numitul “electronic banking” sau pe scurt e-banking. Dezvoltarea rapidă a capacităților e-banking-ului are deopotrivă beneficii și riscuri datorate în special securității rețelelor de transmisie a datelor. Dar riscurile bancare există prin însăși definiția instituției sau, mai bine zis, prin natura activităților specifice, astfel încît important este ca riscul datorat e-banking-ului să fie bine cunoscut, controlat și foarte bine administrat în scopul reducerii lui.

CAPITOLUL 1

Activitatea de management bancar

1.1.Banca – concept și functii

Banca este institutia care mobilizează mijloacele bănesti disponibile , finantează si creditează persoanele fizice si juridice, organizează si efectuează deconturile si plătile în cadrul economiei nationale si în relatiile cu celelalte state, cu scopul de a obtine profit.

Functii:

1). Functia de depozit, care constă în:

– efectuarea de operatiuni de depozit la vedere si la termen, constând în atragerea resurselor bănesti de la persoanele fizice si juridice, în vederea păstrării si fructificării lor.

– efectuarea de operatiuni de depozitare si trezorerie pentru obtinerea de valori

aflate în proprietatea persoanelor fizice si juridice.

2). Functia de investitii presupune:

– acordarea de credite în lei si valută persoanelor fizice si juridice din tară si din

străinătate;

– participarea ca actionar la înfiintarea de institutii bancare sau nebancare din tară si străinătate;

– achizitii de active financiare în nume propriu.

3). Functia comercială are în vedere:

– realizarea de încasări si plăti, în valută si în lei, generate de activitatea de

import, export, prestări servicii, turism, operatii cu caracter financiar si alte operatii legate de încasări si plăti între persoanele fizice si juridice din tară si din străinătate;

– cumpărarea si vânzarea, în tară si în străinătate, de valută, efecte de comert,

exprimate în lei si valută;

– efectuarea operatiilor de schimb valutar;

– participarea la tranzactii externe, de plăti si de credit;

– cumpărarea si vânzarea, în tară si în străinătate, de aur si metale pretioase;

– prestarea de servicii bancare, expertize tehnice, economice si financiare,

consultantă;

1.2. Redefinirea rolului si functiilor băncilor

Evolutiile pietelor financiar-monetare caracterizate prin procesul globalizării economiei si integrării zonale, accentuarea concurentei în domeniul financiar-banca, au condus la aparitia fenomenului de dereglementare bancară.

Dereglementarea reprezintă procesul prin care Banca Natională nu mai intervine direct în activitatea băncilor comerciale – prin stabilirea plafoanelor de dobânzi – ci, indirect – prin implementarea unor decizii de politică monetară pentru a corecta anumite politici si strategii ale băncilor.

Dereglementarea are loc în două sensuri:

1. Banca Natională îsi păstrează functia de supraveghere si partial cea de reglementare (datorită impactului pe care instabilitatea unei bănci îl are asupra mediului economic – cu cât banca este mai mare cu atât "efectul domino" are o amplitudine mai ridicată).

2. Aparitia necesitătii ca băncile comerciale să-si elaboreze propriile reglementări interne, fapt ce transferă responsabilitatea asupra conducerii act. băncii la nivelul managerilor acesteia.

Rolul si functiile sistemului bancar în contextul actual s-au nuantat prin redefinirea caracteristicilor fundamentale ale băncilor:

– intermediari în economie;

– creatoare de bani pe calea creditului;

– producători de informatie financiară;

– investitori masivi în tehnologia informatională;

principalele institutii prin care este pusă în practică politica monetară.

1.3. Tipuri de management bancar

La orice nivel de conducere a băncii, tipul si calitatea managementului pot fi definite, în primul rând, în functie de raportul acestuia fată de cei doi parametri fundamentali ai eficientei activitătii: profit si risc.

1. Tipul de management agresiv are ca obiect prioritar maximizarea profitului.

Modalitătile de manifestare a acestui tip de management se caracterizează prin

următoarele elemente:

– Politici de penetrare a pietei si de eliminare a concurentei;

– Marja dobânzii redusă;

– Plasamente la pretul cel mai mare;

– Facilităti la creditare;

– Extinderea necontrolată a retelei teritoriale;

– Structura de personal nespecializată.

2. Tipul de management moderat are ca obiectiv prioritar cresterea moderată a profitului.

Modalităti de manifestare:

– Politici si strategii ce vizează mentinerea pozitiei băncii pe piată

– Evolutia lentă dar sigură a profitului;

– Grad înalt de monitorizare a activitătii interne;

– Plasamente în portofoliu în ponderi apropiate;

– Norme de creditare prudente;

– Personal calificat si responsabil.

– Dezvoltarea lentă a retelei teritoriale.

3. Tipul de management prudent are ca obiectiv prioritar minimalizarea riscurilor.

Modalităti de manifestare:

– Politici si strategii ce vizează eliminarea pierderilor si reducerea cheltuielilor;

– Nivelul ridicat al controlului intern;

– Plasamente în specia! în titluri de stat si pe piata interbancară;

– Politica de creditare extrem de restrictivă;

– Dobânzi pasive si active peste nivelurile pietei;

Mentinerea sau chiar reducerea retelei teritoriale.

1.4. Structura, mijloacele si instrumentele bancare

Modul în care managementul se manifestă într-o organizatie depinde în special de

structura, mijloacele si instrumentele pe care le are la dispozitie, managementul bancar se deosebeste de managementul altor activităti datorită specificului si functiilor băncilor si datorită modalitătilor si instrumentelor prin care acestea îsi realizează profiturile.

Structura bancară are caracteristici:

• Sistem organizatoric arborescent cu o largă retea teritorială;

• Relativă autonomie a unitătilor teritoriale fată de centru;

• Sistem informational-contabil coerent determinat de autonomia

• Responsabilitate managerială si abilităti decizionale la nivel local

Mijloacele si instrumentele bancare se particularizează prin următoarele elemente definitorii:

• Delegarea de sarcini de la nivelul conducerii centrale la nivelul conducerii unitătii teritoriale;

• Instrumentarea unui sistem de evidentă si control centralizat;

• Plafonarea deciziilor privind plasamentele;

• Corelarea atributiilor organelor decizionale colective cu atributiile conducătorului;

• Autonomia administrativă a unitătilor.

1.5. Functiile managementului bancar

Specificitatea managementului bancar se manifestă, de asemenea, în particularitătile functiilor principale ale managementului (prognozare, planificare, organizare, coordonare, control).

Prognozarea are în vedere:

– prognozarea evolultiilor mediului intern si extern;

– prognozarea evolutiilor fluxurilor financiare

Planificarea presupune:

– Elaborarea strategiei de dezvoltare pe termen mediu si lung;

– Planificarea implementării de noi produse;

– Bugetizarea si proiectarea nivelelor profitului.

Organizarea are în vedere:

– Adoptarea structurii organizatorice la cerintele de evolutie a pietei

– Flexibilitatea retelei teritoriale

Coordonarea presupune:

– Delegarea de sarcini;

– Centralizarea informatiilor

– Organizarea ierarhică a coordonării;

– Monitorizarea directă la nivelul băncii.

Controlul urmăreste:

– controlul respectării normelor si metodologiilor;

1.6. Operatiuni

1.6.1. Operatiuni cu clientela

1) Disponibilitati de cont Disponibilitatile titularilor de cont se tin in contul curent. Acesta este un cont bifunctional, inregistrand pe credit intrarile ca depuneri sau sume transferate in favoarea titularuluiale

Coordonarea presupune:

– Delegarea de sarcini;

– Centralizarea informatiilor

– Organizarea ierarhică a coordonării;

– Monitorizarea directă la nivelul băncii.

Controlul urmăreste:

– controlul respectării normelor si metodologiilor;

1.6. Operatiuni

1.6.1. Operatiuni cu clientela

1) Disponibilitati de cont Disponibilitatile titularilor de cont se tin in contul curent. Acesta este un cont bifunctional, inregistrand pe credit intrarile ca depuneri sau sume transferate in favoarea titularului, iar pe debit retrageri sau plati catre alte conturi. Soldul creditor al contului reprezinta disponibilitatile titularului. Soldul debitor reprezinta un credit acordat de banca pentru descoperire de cont (overdraft).

2) Depozite la vedere si la termen, certificate de depozit, carnete si librete de economii Ca procedura generala, depozitele la vedere se refera la anumite sume "blocate" temporar la dispozitia bancii in scopul obtinerii unei dobanzi mai avantajoase. Sumele se obtin din contul curent, dar si prin depuneri directe de numerar sau alte canale. Depozitele la termen reprezinta sume depuse si/ sau blocate in conturi speciale pe o durata fixa si in conditii ferme, stabilite prin "contractul de depozit" intocmit la constituirea acestuia. Depozitele colaterale sunt sume depuse sau blocate pe un cont in vederea garantarii unor obligatii contractate de client (pentru deschiderea de acreditive, pentru emiterea de scrisori de garantie, pentru certificate, ordine de plata cu scadenta etc.).

1.6.2. Operatiuni cu titluri

Titlurile de valoare reprezinta inscrisuri care incorporeaza un drept de proprietate sau de creanta. Clasificarea titlurilor se poate face dupa mai multe criterii: 1. Dupa natura titlului: – A.valori mobiliare (actiuni si obligatiuni); – B.titluri de stat (bonuri de tezaur, certificate de trezorerie); – C.titluri de creanta negociabile; – D.titluri de piata interbancare; – E.alte titluri negociabile; 2. Dupa veniturile pe care le genereaza: – titluri cu venit fix; – titluri cu venit variabil; 3. Dupa intentia avuta in momentul achizitionarii, cu privire la durata detinerii: – A.titluri de tranzactie; – B.titluri de plasament; – C.titluri de investitii;

Valorile mobiliare sunt instrumente negociabile, emise in forma materiala sau evidentiate prin inscrisuri in cont, care confera detinatorilor lor drepturi patrimoniale asupra emitentului, conform legii si in conditiile specifice de emisiune. in mod concret, valori mobiliare pot fi: actiunile, obligatiunile, precum si instrumente financiare derivate.

Actiunile sunt titluri reprezentative ale unor parti unitare dintr-o societate de capitaluri. Ele confera proprietarului calitatea de asociat, cu toate drepturile decurgand din acest statut: dreptul la dividende, de a participa la operatiunile de capital, de a fi informat si de a lua decizii prin vot. Actiunile sunt negociabile si pot face obiectul unei cotari la bursa de valori sau pe alte piete secundare. Principalele caracteristici ale unei actiuni sunt: – valoarea nominala reprezinta valoarea aportului incorporat in capitalul social; – pretul de emisiune reprezinta pretul de vanzare al actiunii pe piata primara, atunci cand se realizeaza constituirea sau majorarea capitalului; – prima de emisiune se determina ca diferenta intre pretul de emisiune si valoarea nominala si urmareste sa compenseze diferenta dintre valoarea nominala si valoarea reala a actiunii.

1.a. Obligatiunile sun titluri negociabile ce reprezinta creante asupra emitentului. Ele apar in urma unui credit acordat de detinatorul lor emitentului, in schimbul platii de catre acesta din urma a unei dobanzi. Emisiunea de obligatiuni reprezinta pentru emitent un mijloc de procurare de capitaluri pe termen lung, destinate finantarii unor investitii sau acoperirii deficitului bugetar, in cazul statului. Principalele elemente caracteristice ale unei obligatiuni sunt: – valoarea nominala: valoarea inscrisa pe obligatiune, reprezentand parte din imprumutul obligatar; – pretul de emisiune reprezinta suma reala data cu imprumut emitentului. Aceasta poate fi: + egal cu valoarea nominala, in cazul unei emisiuni la paritate; + inferior valorii nominale, in cazul unei emisiuni sub paritate; + superior valorii nominale, in cazul unei emisiuni deasupra paritatii. – dobanda – se calculeaza la valoarea nominala; – amortizarea – reprezinta forma ferma prin care emitentul debitor ramburseaza imprumutul contractat. Rambursarea se poate face dintr-o data, la scadenta sau de mai multe ori, in functie de un plan de rambursare fixat la contractarea imprumutului; – prima de emisiune apare in cazul in care pretul de emisiune este mai mic decat valoarea nominala; – prima de rambursare – apare in cazul in care valoarea rambursata este mai mare decat valoarea nominala. Obligatiunile pot fi: ordinare, cu prima de emisiune, cu prima de rambursare si obligatiuni cu prima de emisiune si cu prima de rambursare.

l.b. Titlurile de stat se emit de organele de specialitate ale administratiei publice centrale, de regula sub forma dematerializata. Proprietatea acestor titluri se inregistreaza la Banca Nationala a Romaniei, iar orice schimbare a titularului dreptului de proprietate se anunta acesteia. intalnim urmatoarele tipuri de titluri de stat: bonuri de tezaur, certificate de trezorerie si obligatiuni de stat. Ele sunt purtatoare de dobanzi, negociabile si prezinta o lichiditate ridicata.

l.c.Titlurile de creanta negociabile se refera la bonurile de tezaur si alte titluri asimilate cum ar fi certificatele de depozit, biletele de trezorerie etc.

l.d.Titlurile pietei interbancare se emit numai de catre banci si sunt negociabile doar pe piata interbancara. Din aceasta categorie fac parte, in principal, biletul la ordin negociabil, certificatele interbancare si alte titluri emise si negociabile pe piata interbancara. Principalele categorii de operatiuni privind titlurile sunt: – operatiuni de pensiune si de imprumut; – operatiuni de vanzare cu posibilitati de rascumparare; – emisiunea de titluri.

Operatiunile de pensiune reprezinta cesiuni de titluri in schimbul unor lichiditati, cu conditia rascumpararii lor la scadenta, la un pret stabilit contractual.

Operatiuni de vanzare sau cumparare de titluri cu posibilitate de rascumparare. Aceste operatiuni sunt operatiuni de vanzare de titluri in baza unui acord ce ii ofera vanzatorului posibilitatea de a-si recupera titlurile cedate la un pret stabilit, la o scadenta determinata initial.

Emisiunea de titluri Emisiune de titluri reprezinta o modalitate de imprumut prin care banca poate atrage resurse de pe pietele de capital. In functie de necesitati si de categoria de titluri emise, banca poate sa obtina lichiditati pe termen scurt, mediu sau lung. Titlurile emise de banca sunt: – titluri de piata interbancara: sunt emise de banci pe piata interbancara pentru a obtine lichiditati pe termen scurt. Aceste titluri imbraca forma certificatelor interbancare cu dobanda platita in avans sau in fine si a biletelor la ordin negociabile; – titluri de creante negociabile: aduc bancilor resurse pe termen scurt si mediu. Aici sun cuprinse biletele de trezorerie si certificatele de depozit; – obligatiuni: sunt emise de banci, in special pentru atragerea de resurse pe termen mediu si lung; – alte titluri.

Titlurile de tranzactie sunt titluri cu venit fix sau cu venit variabil, achizitionate cu intentia de a fi revandute pe termen scurt sau in conditiile in care nu exista inca definita o intentie cu privire la perioada detinerii. Pentru a fi incadrat in categoria titlurilor de tranzactie, un titlu trebuie sa indeplineasca simultan trei conditii: – sa fie tranzactionat inainte de scadenta, intr-un termen care sa nu depaseasca 6 luni; – sa poata fi cotat in vederea tranzactionarii in orice moment pe o piata lichida; – pretul de piata sa fie accesibil tertilor.

Titluri de plasament Titlurile de plasament sunt titluri cu venit fix sau variabil, achizitionate in vederea detinerii lor o perioada mai mare de sase luni, fara ca aceasta detinere sa fie obligatorie pana la scadenta. In categoria titlurilor de plasament pot fi clasate, de asemenea, urmatoarele titluri: – titluri cu durata de detinere mai mica de sase luni, dar care nu intrunesc conditiile de piata pentru a fi clasate ca titluri de tranzactie; – titluri de tranzactie pentru care intentia initiala a bancii de a detine titlurile o perioada de cel mult sase luni s-a schimbat pentru o perioada mai mare; – titluri achizitionate cu intentia de a le detine pana la scadenta, dar pentru care banca nu dispune de mijloacele de acoperire sau de finantare necesare titlurilor de investitii.

Titluri de investitii Titlurile de investitii sunt titluri cu venit fix, achizitionate de banca cu intentia de a le pastra o perioada indelungata de timp, in principiu, pana la scadenta. Aceste titluri aduc titularului venituri regulate sub forma de dobanzi. In aceasta categorie sunt cuprinse obligatiunile, efectele publice si alte titluri cu venit fix. Titlurile de investitii trebuie protejate contra deprecierii sau a variatiilor de dobanda.

1.6.3. Capitaluri proprii

Capitalul poate fi definit ca expresia baneasca a obligatiilor bancii fata de persoanele fizice si juridice care au participat la constituirea sa. Banca Nationala a Romaniei defineste si reglementeaza capitalurile bancare.

Astfel, intalnim doua categorii de capital, capital propriu si capital suplimentar. Pe ansamblu, capitalul bancar include capitalul social varsat, prime legate de capital, profitul nerepartizat din anii anteriori si reportat pentru exercitiul curent, rezultatul net al exercitiului curent, rezerve, diferente din reevaluare, subventii si imprumuturi pe termen lung reprezentand datorii subordonate. Subventiile pentru investitii si datoriile subordonate formeaza capitalul suplimentar, iar celelalte categorii de fonduri desemneaza capitalul propriu. La constituirea fondurilor proprii bancare se tine cont de urmatoarele reguli: capitalul suplimentar nu poate depasi valoarea capitalului propriu, datoriile subordonate nu pot fi mai mari decat jumatate din capitalul propriu.

Capital social este alcatuit din totalitatea valorilor nominale ale actiunilor emise de banca. Actiunile pot fi nominale sau la purtator. Pentru societatile bancare, Banca Nationala a Romaniei stabileste si actualizeaza nivelul minim al capitalului social. Bancile comerciale pot majora nivelul capitalului social in baza hotararii actionarilor si cu acordul B.N.R., utilizand urmatoarele surse:

– emiterea de noi actiuni;

– prime legate de capital ramase dupa acoperirea cheltuielilor legate de operatiunile respective;

– rezerve constituite din profitul net;

– diferente din reevaluarea patrimoniului;

– obligatiuni, dividende si datorii convertibile in actiuni;

– rezerve constituite din diferente favorabile de curs valutar, conform normelor legale.

Prime legate de capital apar ca un plus de valoare inregistrat la valoarea de emisiune fata de valoarea nominala, in cazul actiunilor sau al partilor sociale, si imbraca urmatoarele forme:

a) prime de emisiune – apar la emisiunile de actiuni, in conditiile in care valoarea de emisiune este mai mare decat valoarea nominala a titlului;

b) prime de aport – apar ca diferenta intre valoarea majorarii de capital in natura si valoarea nominala a actiunilor emise;

c) prime de fuziune – se intalnesc in cazul in care societatea absorbita la fuziune aduce o contributie contabila mai mare decat valoarea lui nominala;

d) prime de sciziune – reprezinta diferenta dintre valoarea contabila a aportului rezultat in urma unei operatiuni de sciziune si valoarea lui nominala;

e) prime de conversie – apar atunci cand obligatiuni emise, datorii sau dividende neplatite sunt transformate in actiuni.

Rezerve Normele in vigoare permit societatilor bancare sa-si constituie mai multe categorii de rezerve. Astfel, intalnim urmatoarele rezerve bancare:

a) rezerva legala – este folosita pentru acoperirea pierderilor din activitatea bancara. Ea se constituie astfel: – 20% din profitul brut, pana cand nivelul ei atinge pe cel al capitalului social; – 10% din profitul brut, pana cand nivelul ei atinge dublul capitalului social; – din profitul net, in baza hotararii Consiliului de administratie al bancii.

b) rezerva generala pentru riscul de credit – se constituie pentru acoperirea pierderilor din creditele nerecuperate din profitul brut si din profitul net, in baza reglementarilor existente.

c) Rezerva statutara – se constituie si se utilizeaza in conformitate cu prevederile statutului bancii. Surse de constituire o reprezinta profitul net. In afara acestor rezerve, bancile isi pot constitui si altele, la dorinta actionarilor (rezerve facultative), la cerinta bancii centrale (rezerva minima obligatorie) sau in situatii exceptionale favorabile (rezerve din reevaluarea activelor).

Fonduri, datorii subordonate, subventii

Fondul de dezvoltare este utilizat la executarea sau la achizitia de mijloace fixe. El este alimentat din amortizarea inclusa pe cheltuieli, din sume obtinute la vanzarea sau dezmembrarea unor mijloace fixe si din sume repartizate din profitul net realizat in exercitiile financiare precedente si reportat in exercitiul financiar curent. Datoriile subordonate reprezinta imprumuturi primite in urma unor emisiuni de titluri sau imprumuturi subordonate, cu o scadenta indepartata sau nedeterminata, a caror rambursare este conditionata de anumite clauze contractuale. Acestea defavorizeaza creditorul din punct de vedere al prioritatii la rambursare in caz de lichidare a bancii sau pot suspenda rambursarea in cazul in care banca se afla intr-un program de redresare. Datoriile subordonate sunt incluse in categoria capitalului suplimentar bancar, pana la nivelul de 50% din capitalul propriu.

Se intalnesc urmatoarele datorii subordonate:

titluri subordonate la termen – reprezinta imprumuturi obtinute in urma emisiunii unor obligatiuni ce pot fi capitalizate la scadenta prin transformare in actiuni;

titluri subordonate pe durata nedeterminata – se deosebesc de titlurile subordonate la termen prin faptul ca nu au scadenta. Ele sunt rambursate numai la initiativa bancii si sunt purtatoare de o remuneratie permanenta;

imprumuturi participative – sunt imprumuturi de ultim rang, ce nu pot fi rambursate in caz de lichidare decat dupa satisfacerea completa a celorlalti creditori;

imprumuturi subordonate pe durata nedeterminata -sunt imprumuturi nereprezentate de titluri, dar avand caracteristici asemanatoare cu cele obtinute prin titluri subordonate;

alte imprumuturi subordonate la termen – in aceasta categorie intra unele creante subordonate ca, de exemplu, depozite create pe cel putin cinci ani, cu posibilitatea de a fi capitalizate la termen.

Subventiile pentru investitii reprezinta sume primite cu titlu nerambursabil de la bugetul stalului sau al unor institutii publice pentru achizitionarea sau crearea de imobilizari. Tot subventii pentru investitii sunt si imobilizarile primite cu titlu gratuit.

1.6.4. Operatiunile cu devize ale bancilor comerciale

Cadrul de desfasurare a operatiunilor valutare este reprezentat de piata valutara interbancara. Aceasta este o piata continua, pe care se desfasoara vanzari si cumparari de valute contra monedei nationale sau tranzactii intre diverse valute fara utilizarea monedei nationale. Pe aceasta piata participa in calitate de intermediar autorizat de Banca Nationala, bancile comerciale care utilizeaza cursurile valutare pe care le considera cele mai favorabile.

Operatiunile desfasurate pe piata monetara interbancara pot fi:

A. Operatiuni curente efectuate intre persoane rezidente si nerezidente, cum ar fi:

tranzactii de comert international, inclusiv credite comerciale internationale;

repatrierea veniturilor obtinute in afara tarii sub forma de dobanda sau de dividende;

remiterea unor sume moderate, cum ar fi cheltuieli cuvenite de intretinere a membrilor familiei, rambursarea unor credite financiare mai mici de 60000$.

B. Operatiuni de capital

desfasurate intre rezidenti si nerezidenti, pot fi urmarea unor investitii directe, a unor investitii imobiliare, a unor operatiuni desfasurate cu valori mobiliare pe piata financiara internationala, operatiuni de leasing financiar, credite internationale cu termen de rambursare mai mare de un an, operatiuni in conturi curente sau in contul de depozit, operatiuni de schimb valutar, sume aferente asigurarilor de viata si alte transferuri (lichidarea unor investitii).

La nivelul trezoreriei valutare, operatiunile pot fi clasificate astfel:

1. Operatiuni specifice pietei monetare internationale Se executa de regula pe termene scurte – de la o zi la un an. Rata dobanzii practicate fluctueaza in functie de tipul tranzactiei, durata acesteia, solvabilitatea persoanelor implicate in tranzactie, de raportul dintre cererea si oferta de pe piata.

Categorii de tranzactii:

a. Tranzactiile acoperite se refera la primirea sau acordarea de imprumuturi sub forma unor instrumente negociabile standardizate. Drepturile si obligatiile aferente unei astfel de tranzactii se pot negocia pe piata secundara de capital.

b. Tranzactiile neacoperite sunt realizate in mod direct intre o banca si un client sau intre doua banci, iar drepturile si obligatiile aferente nu sunt transferabile.

Tipuri de tranzactii neacoperite:

avansuri pe piata monetara: imprumuturile pe termen scurt;

depozitele pe piata monetara internationala: + depozite lichidabile la cerere; + depozite pe termen scurt {depozite over night; tom next; spot next } + depozite cu scadenta fixa; +Depozitele lichidabile la cerere pot fi retrase in orice moment, dar cu conditia anuntarii prealabile a partenerilor de afaceri intr-un termen convenit la inceput (1, 2, 7 zile); + Depozitele pe termen scurt au dobanda fixa, sunt constituite de obicei pe 1-10 zile, suma plasata este blocata intr-un cont special, iar la scadenta societatea bancara care a atras depozitul va plati bancii care a plasat suma respectiva principalul plus dobanda; depozitele over night – incep sa curga din ziua constituirii depozitului si au scadenta in ziua urmatoare; depozitele tom next – incep sa curga din urmatoarea zi incheierii tranzactiei si au scadenta la 24 de ore din acel moment; depozitele spot next – incep sa curga peste doua zile de la data incheierii tranzactiei si au scadenta la 24 de ore din acea data. + Depozitele cu scadenta fixa sunt exigibile pe termene cuprinse intre 1 si 12 luni, iar rata dobanzii se stabileste in momentul tranzactiei.

2. Operatiuni de schimb valutar Operatiunile de schimb valutar se clasifica in functie de doua criterii:

in functie de data la care se face decontarea: – tranzactii la vedere (tranzactii spot); – tranzactii la termen (tranzactii de tip forward).

in functie de riscul pe care si-l asuma banca: – tranzactii care nu implica asumarea vreunui risc din partea bancii; – tranzactii care genereaza riscuri pentru banca.

Tranzactiile la vedere sunt operatiuni de tranzactionare de valute a caror decontare se face dupa doua zile de la data incheierii tranzactiei la cursul stabilit intre cei doi parteneri. Operatiunea se realizeaza practic dupa doua zile lucratoare de la data convenirii ratei de schimb. Acest interval cuprins intre momentul tranzactiei si momentul derularii platilor este necesar pentru inregistrarile in evidentele societatii bancare implicate, a modificarilor survenite in urma operatiei de vanzare – cumparare, dar si pentru a emite, a transmite si a executa instrumentele de plata aferente. Daca a doua zi de la incheierea tranzactiei este nelucratoare, de regula decontarea se face in urmatoarea zi lucratoare. Cea mai mare parte a operatiilor valutare se desfasoara la vedere. Cursul (cotatia) la care se realizeaza tranzactia cuprinde: – rata la care banca va cumpara valuta respectiva (bid rate); – nivelul la care va vinde valuta respectiva (asked rate, offered rate). Marimea sa este influentata de volumul sumelor tranzactionate, de volatilitatea pietei valutare, de credibilitatea clientului cu care banca realizeaza tranzactia sau de pozitia pe care o are la valutele tranzactionate.

Operatiile la termen (forward) Operatiile la termen sunt operatii de tranzactionare a valutelor ce presupun ca decontarea se va face la mai mult de doua zile de la data incheierii tranzactiei pe baza unei cotatii convenite intre parti. Daca data la care ar trebui sa se realizeze platile este nelucratoare, atunci decontarea se va face in urmatoarea zi lucratoare. in plus, daca ziua de decontare este nelucratoare si este ultima zi a lunii, de regula, decontarea se face in ultima zi lucratoare a aceleasi luni. Este important de retinut ca pretul (cotatia) la care urmeaza sa se execute contractul de tip forward se stabileste in momentul incheierii contractului si el poate sa difere de cursul care se va inregistra pe piata valutara la scadenta operatiunii.

Cotatia practicata se stabileste in functie de paritatile dobanzilor de la cele doua valute tranzactionate; astfel cursul forward va fi calculat in functie de diferenta dintre ratele dobanzii la valutele care fac obiectul tranzactiei. Cursul forward este calculat prin ajustarea cursului spot, determinandu-se astfel punctele forward sau punctele swap. Acestea depind de diferenta dintre ratele dobanzilor platite pentru fiecare valuta in parte.

Punctele swap pot fi:

Pozitive (premium);

Negative (discount). Prin definitie consideram valuta premium, valuta care are dobanda mai mica, iar valuta discount este cea care are dobanda mai mare.

Din punct de vedere al celui implicat intr-o operatie de tip forward, pot opera doua situatii: – in care se realizeaza un castig (aferenta vanzarilor forward valutelor premium sau cumpararilor forward a valutelor discount); – se realizeaza o pierdere financiara in cazul cumpararii unei valute premium sau a vanzarii unei valute discount. In cazul acestor operatiuni riscul pe care bancile trebuie sa il suporte este mai mare decat la operatiile spot, deoarece apare riscul de incapacitate de plata pentru clientul cu care s-a realizat tranzactia. Operatiile forward presupun necesitatea incheierii pozitiei pe care banca si-a asumat-o (contractele trebuiesc executate).

Operatiile care nu implica riscuri sunt efectuate in numele clientilor bancii. in acest caz, banca joaca rolul unui intermediar oferind clientilor sai servicii de care acestia au nevoie. Ea nu este implicata patrimonial intr-o astfel de operatiune.

Tranzactiile care presupun riscuri pentru banca sunt de regula operatii desfasurate in nume propriu care vizeaza fie acoperirea impotriva riscurilor valutare ce pot interveni, fie specularea fluctuatiilor cursurilor valutare cu scopul de a obtine profit. Pentru acoperirea riscului valutar bancile utilizeaza o serie de instrumente derivate, precum: – swap-ul valutar; – contractele futures; – contractele cu optiuni.

Swapul valutar este o operatiune de achizitie si de vanzare simultana a aceleasi sume in valuta cu decontare la doua date diferite, de obicei spot si forward, la cotatii (cursuri) diferite: cotatii spot si cotatii forward. Exemplu: o anumita suma dintr-o valuta este cumparata contra altei valute, simultan avand loc operatia inversa de revanzare a valutei cumparate, aceasta a doua operatie desfasurandu-se ulterior la un termen stabilit.

Clasificarea swapului valutar:

1. in functie de tipul operatiunii – operatii de swap buy and sell, care presupun ca se cumpara o valuta numita valuta principala contra altei valute simultan cu operatia inversa de vanzare a valutei principale contra celeilalte valute, cele doua operatiuni avand data valutei diferite. – operatii de swap de tip sell and buy – printr-o astfel de tranzactie se vinde valuta principala simultan cu rascumpararea acesteia contra altei valute, operatiunile avand date diferite.

2. in functie de data valutei: – swap tom next, in care data valutei primei operatiuni este urmatoarea zi lucratoare, iar a doua operatiune a swapului are data valutei spot (la doua zile lucratoare); – swap spot – forward, in care prima ramura a operatiei de swap are data la un moment ulterior spotului incepand cu a treia zi lucratoare de la data incheierii tranzactiei si pana la un an. – swap forward – forward, cand cele doua ramuri ale operatiei de swap au data valutei ulterioara spotului.

Swapul valutar este utilizat ca mijloc de acoperire a riscului de schimb, deoarece cumpararea si vanzarea valutei este efectuata in acelasi moment, iar singura plata care se face este diferenta dintre ratele spot si cele forward a punctelor spot.

Contractele futures sunt contracte sau intelegeri referitoare la vanzarea sau cumpararea unei valute sau a unui activ financiar la un pret dat si la un moment dat viitor. Se incheie pentru obligatiuni guvernamentale sau pentru euro-obligatiuni, pentru bonuri de tezaur, pentru certificate de trezorerie sau pentru depozite la termen in valuta. Bancile utilizeaza aceste contracte pentru mentinerea valorii pe piata a elementelor patrimoniale din bilantul lor sau pentru reducerea riscului de diminuare a profitului bancar.

Contractele cu optiuni sunt contracte la termen care confera detinatorilor dreptul, dar nu si obligatia de a cumpara sau de a vinde un anumit activ financiar la un pret dat in orice moment pe durata de valabilitate a contractului. Se foloseste pentru actiuni, pentru bonuri de tezaur, pentru obligatiuni guvernamentale.

3. Operatiuni pe piata valutara interbancara

In Romania exista o piata valutara interbancara pe care bancile comerciale pot tranzactiona in nume propriu valute la cursuri afisate la ghisee sau prin instrumente specifice de difuzare a informatiei. Aceasta piata functioneaza in fiecare zi lucratoare si bancile prezinta cursurile pe care le utilizeaza atat la vedere (spot), cat si la termen (forward) pentru toate valutele tranzactionate.

CAPITOLUL 2

ANALIZA ACTIVITATII

In vederea desfasurarii activitatii de management bancar in conditii optime sistemul informatic proiectat are ca fundament o baza de date.

Pentru a defini structura generală a sistemului informatic este necesar să plecăm de la funcția acestuia de a prelucra datele disponibile în vederea obținerii informațiilor necesare luării deciziilor în procesul conducerii. Cele trei componente majore care formează sistemul informatic sunt:

• Intrările

• Prelucrările

• Ieșirile

Pentru analiza si proiectarea sistemului informatic se foloseste limbajul de modelare UML.

Modelarea Cazurilor de Utilizare s-a facut cu diagramele UML. Proiectarea urmareste punctual diagrama cazurilor de utilizare prezentata in figura 1. Detaliile claselor sunt prezentate in figura 2 care urmareste legaturile dintre clase.

Pentru fiecare caz de utilizare in parte sunt prezentate diagramele de activitati si secventele acestora cu legaturile specifice .

Fig.1 – Diagrama UML a cazurilor de utilizare

Fig.2 – Diagrama Claselor

Cazuri de utilizare

1.1. Logare – utilizatorul initiaza secventa de logare in aplicatie. Parametrii de intrare sunt numele de user si parola, unice in sistem. Dupa validarea acestor parametrii se permite accesul userului la aplicatie si prin interfata la datele din baza de date.

Fig. 3 – Diagrama activitatii si secventei de logare

Dupa incheierea secventei de logare si primirea accesului in aplicatie se deschide panoul cu meniul cazurilor aplicatiilor.

Din acest meniu se pot alege independent 5 utilitati:

Panoul Clienti

Panoul Credite

Panoul Conturi

Panoul Rapoarte

Panoul Simulator de Credite

Fig.4 – Diagrama activitatii de selectie

1.2. Panoul Clienti

Panoul Clienti permite accesul la date legate de clienti deasemenea si operatii asupra acestor date, care sunt:

cautare client : criterii de cautare

adaugare client

modificare client

salvare modificari

adaugare conturi

adaugare credite

acces rapoarte

printare

Fig.5 – Diagrama secventei activitatilor cu clienti

Fig. 6 – Diagrama activitatilor din panoul clienti

1.3. Panoul Conturi

Panoul Conturi permite accesul la date legate de conturi deasemenea si operatii asupra acestor date, care sunt:

cautare cont: criterii de cautare

adaugare cont

modificare cont

salvare modificari

accesare date despre clientul aferent contului

acces rapoarte

printare

Fig.7 – Diagrama secventei activitatilor cu conturi

Fig.8 – Diagrama activitatilor din panoul Conturi

1.3. Panoul Credite

Panoul Credite permite accesul la date legate de credite deasemenea si operatii asupra acestor date, care sunt:

cautare credit: criterii de cautare

adaugare credit

modificare credit

salvare modificari

accesare date despre clientul aferent creditului

acces rapoarte

printare

Fig.9 – Diagrama secventei activitatilor cu credite

Fig.10 – Diagrama activitatilor din panoul Credite

1.4. Panoul Rapoarte

Panoul Rapoarte ofera utilizatorului posibilitatea structurarii datelor sub forme particulare. Extragerea datelor din baza se face pe baza unor SQL-uri predefinite sau generate de utilizator astfel incat acestea sa ii ofere utilizatorului o perspectiva asupra situatiei bancare.

Functiile cu rapoartele sunt:

generare datelor unui raport predefinit

generarea datelor unui raport customizat

afisarea pe ecran a rezultatelor

printarea raportului

Fig.11 – Diagrama secventei activitatilor cu rapoarte

Fig.12 – Diagrama activitatilor din panoul Rapoarte

1.5. Panoul Simulator Credite

Panoul Simulator Credite ofera utilizatorului posibilitatea de a simula o oferta de credit. Pe baza datelor introduse engine-ul de generare aplica algoritmi prestabiliti pentru a a genera un set de informatii legate de un posibil credit.

Functiile cu rapoartele sunt:

generare datelor ofertei

printarea ofertei

Fig.13 – Diagrama secventei activitatilor simulatorului de credite

CAPITOLUL 3

PROIECTAREA APLICATIEI

3.1.Arhitectura

– Software – Din punct de vedere software, solutia functioneaza pe o platforma Oracle si presupune existent unui server dedicat de baza de date (in lipsa acestuia pentru un volum mic de date poate fi una din statiile de lucru), si a uneia sau a mai multor statii de lucru pe care va fi instalata aplicatia “SIBancar”. Statiile de lucru se vor conectea la serverul de baze de date prin intermediul unei retele de tip LAN.

– Hardware – Platforma hardware pe care ruleaza solutia „SIBancarr” este una compusa, formata din 2 categorii de echipamente si anume:

Server de de baze de date

Caracteristicile hardware si software ale server-ului de date sunt dictate de versiunea de Oracle folosita.

Oracle nu are cerinte deosebite din punct de vedere hardware putand fi folosita o statie de lucru gen Pentium 4 la 3GHz , 2 GB RAM, 40Gb HDD, placa de retea 10/100Mbs.

Ca si sistem de operare, cerintele sunt urmatoarele: Microsoft Windows 2000, Mcrosoft Windows XP, Oracle Database

Din punct de vedere al cerintelor minime, recomandam o statie de lucru gen Pentium 4 la 3GHz , 2 GB RAM, 40Gb HDD, placa de retea 10/100Mbs

Statii de lucru

Din punct de vedere hardware, pe post de statii de lucru pot fi folosite aproape orice sisteme din dotarea beneficiarului. Ca si caracteristici minime, recomandam: o statie de lucru Pentium 3 2 GBHz , 512 MB RAM, 20 GB Hdd, placa de retea 10/100 Mbs

Din punct de vedere software, solutia ruleaza pe platform Microsoft Windows . Ca si versiuni, se pot aminti: Microsoft Windows XP si Microsoft windows 2000.

Fig. 14 – Arhitectura sistemului

Structura arhitecturala

Sistemul integrat este compus din 3 module:

– baza de date

– engine-ul de prelucrare

– interfata cu utilizatorul.

Fig.15 – Modulul engine-ului

Engine-ul este centrul prelucrarilor tuturor informatiilor, creierul operatiunilor. Comenzile date de user si datele introduse sunt analizate si tratate corespunzator astfel incat rezultatele returnate sa fie cele cerute.

3.2.Proiectarea BD

In aceasta baza de date sunt pastrate datele si informatiile aferente fiecarui modul. Operatiile care pot fi aplicate bazei de date sunt de inserare, stergere, modificare, cautare, back-up si compactare.

Datele dintr-o colectie de entitati pot fi unite si rezumate in moduri diferite pentru

a produce informatie. Informatia este o colectie de date plasata in context, care poate fi

furnizata de catre o situatie sau de alte date.Pentru a creste (marii) bazele umane de

cunostinte mentale memorate, omul colecteaza si memoreaza date in forma automata. O

astfel de colectie se numeste baza de date. Ea reprezinta nu numai date despre entitati dar

si date despre relatiile dintre entitati. Pe baza aceleasi structuri functioneaza o baza de

date si intr-un calculator.

Exista doua forme de baze de date:

i). baze de date fizice, care sunt reprezentari pe medii de memorare a

entitatilor, atributelor si a relatiilor dintre ele;

ii). baze de date logice, care reprezinta entitati, atribute si relatiile

independente de modul in care datele si relatiile sunt reprezentate si memorate

intr-o baza de date fizica.

Sistemul bazei de date functioneaza pe principiul flux de intrare generat de un SQL ce intoarce ca rezultat un set de date pe fluxul de iesire.

Fig.16 – Sistemul bazei de date

Baza de date este reprezentata de o structura cu 3 tabele (fig.16):

tabela Clienti

tabela Conturi

tabela Credite

Limbaje pentru baze de date

Impreuna cu fiecare model de date sunt necesare anumite limbaje pentru a defini

schemele de reprezentare si pentru a efectua operatii cu datele memorate in concordanta

cu schemele. Sunt uzitate astfel, urmatoarele tipuri de limbaje (DOGARU & 1998, 254):

Limbaj de definire a datelor (DDL) – este un limbaj pentru definirea schemei

conceptuale;

Limbaj pentru manipularea datelor (DML);

Limbaj pentru memorarea datelor (SDL).

Pentru interactiunile utilizatorilor cu baza de date este necesar un limbaj

prietenos, cu o sintaxa simpla, numit limbaj de interogare (QL). In ciuda numelui sau, un

limbaj de interogare include facilitati pentru inserarea, stergerea si modificarea datelor

din baza de date. In cazul modelului relational, abordarea folosita consta in a incorpora

toate aceste facilitati cerute intr-o sintaxa uniforma, in cadrul unui singur limbaj.

Standardul cel mai cunoscut este SQL.

Fig.17 – Arhitectura bazei de date

3.3.Proiectarea interfetei

Interfetele permit accesul facil la informatiile unei baze de date si o definire mai

simpla a aplicatilor, care fac posibila utilizarea bazelor de date si de catre nespecialisti.

Interfetele cuprind componente de acces la date, componente de prezentare a datelor,

componente de generare a unor aplicatii si alte facilitati cum ar fi posibilitati de utilizare

a metodelor statistice, procesoare de texte, programe de lucru tabelar, nuclee de sisteme

expert, etc.

Fig.18 – Sistemul de interfata

La acestea se pot adauga diferite posibilitati de testare, de simulare, de prelucrare

a informatiei (copieri, sortari, interclasari, etc.), proiectare automata, posibilitati de lucru

multimedia si altele.

Panourile aplicatiei :

Securitatea aplicatiei este asigurata de un sistem de logare bazat pe user name si parola. Fereastra de logare apare la pornirea aplicatiei. Dupa ce username-ul si parola sunt introduse se face verificarea acestora. Daca aceastea sunt validate se permite accesul la meniul aplicatiei (Fig. 20).

Fig.19 – Fereastra de logare

Meniul prezinta 5 butoane care fac legatura cu componentele aplicatie. Fiecare buton deschide cate o fereastra.

Fig.20 – Meniul aplicatiei

Panoul Clienti:

In acest panou sunt afisate datele despre clienti. Alcatuit din 2 taburi, unul pentru cautare, afisare, modificare date despre clienti deja existenti, si unul pentru introducere de date ale unui nou client. Fiecare tab contine butoane ce comanda executia operatiilor de gestiune ale datelor si deasemenea campuri in care vor fi introduse sau afisate, depinde de caz, informatiile extrase din baza de date.

Acest panou prelucreaza date stocate in baza de date in tabela Clienti. Datele afisate sunt informatii despre client, gen CNP, nume, varsta, ocupatie. Toate aceste informatii sunt absolute vitale pentru deschiderea unei fise client. Extra informatiile sunt stocate in campul Detalii.

Se poate verifica situatia bancara a clientuli, conturile existente sau creditele existente. Deasemenea se pot adauga noi conturi si credite.

Structura datelor generate poate fi imprimata.

Fig.21 – Tabul de cautare client

Fig.21 – Tabul de adaugare client nou

Panoul Credite:

In acest panou sunt afisate datele despre credite. Alcatuit din 2 taburi, unul pentru cautare, afisare, modificare date despre credite deja existente, si unul pentru introducere de date ale unui nou credit. Fiecare tab contine butoane ce comanda executia operatiilor de gestiune ale datelor si deasemenea campuri in care vor fi introduse sau afisate, depinde de caz, informatiile extrase din baza de date.

Acest panou prelucreaza date stocate in baza de date in tabela Credite. Datele afisate sunt informatii despre credit, gen tipul creditului, valoarea, dobanda, rata. Toate aceste informatii sunt absolute vitale pentru deschiderea unei fise credit. Extra informatiile sunt stocate in campul Precizari.

Deasemenea se pot vizualiza detaliile clientului afferent creditului.

Structura datelor generate poate fi imprimata.

Fig.22 – Tabul de cautare credit

Fig.22 – Tabul de adaugare credit nou

Panoul Conturi:

In acest panou sunt afisate datele despre conturi. Alcatuit din 2 taburi, unul pentru cautare, afisare, modificare date despre conturi deja existente, si unul pentru introducere de date ale unui nou cont. Fiecare tab contine butoane ce comanda executia operatiilor de gestiune ale datelor si deasemenea campuri in care vor fi introduse sau afisate, depinde de caz, informatiile extrase din baza de date.

Acest panou prelucreaza date stocate in baza de date in tabela Conturi. Datele afisate sunt informatii despre cont, gen tipul contului, suma, moneda, beneficiari. Toate aceste informatii sunt absolute vitale pentru deschiderea unei fise credit. Extra informatiile sunt stocate in campul Precizari.

Deasemenea se pot vizualiza detaliile clientului aferent creditului.

Structura datelor generate poate fi imprimata.

Fig.23 – Tabul de cautare cont

Fig.24 – Tabul de introducere cont nou

Panoul Simulator de Credit:

Acest panou contine campuri in care se vor introduce date necesare procesarii si generarii unei oferte de credit. Acest panou nu are legatura cu baza de date pentru ca nu se face stocare si nici generare de date. Panoul doar faciliteaza fluxul de date de intrare si iesire. In spatele acestuia sta un mecanism de calculare ce urmeaza un algoritm predefinit implementat in cod. Rezultatul acestui mecanism este un set de informatii care vor fi printate pentru vizualizare.

Fig.25 – Panoul de simulare credit

Panoul Rapoarte:

Panoul Rapoarte permite userului sa extraga seturi mari de date din baza structurate sub orice forma posibil. Poate alege din rapoartele existente, predefinite sau poate genera unul diferit, customizat cu ajutorul editorului SQL. Datele generate de baza sunt afisate pe ecran cu posibilitatea de printare.

Fig.26 – Panoul de rapoarte

CAPITOLUL 4

IMPLEMENTARE

Mediile de implementare utilizate sunt C# utilizat pentru interfata, Oracle Database pentru baza de date si limbajul SQL folosit pentru managementul datelor.

4.1. SQL

Limbajul numit SQL (Structured Query Language) este utilizat intens in prelucrarea bazelor de date structurate conform modelului relational. Unul din motivele popularitatii de care se bucura acest limbaj este faptul ca el a fost standardizat de American National Standards Institute (ANSI). In plus, limbajul a fost initial dezvoltat si comercializat de IBM, ceea ce i-a asigurat o mare raspândire. Principala aplicatie in limbajul SQL, efectuata de utilizator, este interogarea bazei de date (BROOKSHEAR 1998, 379).

Printr-o singura instructiune SQL se poate exprima o interogare care presupune o secventa de operatii SELECT, PROJECT si JOIN, nefiind necesara o anumita ordine a acestora. Desi forma de exprimare a unei instructiuni SQL pare a fi imperativa, in esenta instructiunea este de tip declarativ. Drept urmare limbajul SQL il scuteste pe utilizator de necesitatea dezvoltarii unei secvente de pasi care trebuie parcursi pentru obtinerea informatiei dorite – tot ce are de facut este sa descrie informatia de care are nevoie.

Majoritatea instructiunilor din SQL sunt executabile, ele putând fi interpretate si executate imediat in mod interactiv sau putând fi incluse in diferite aplicatii scrise in limbaje de programare cum sunt APL, BASIC, C, COBOL, FORTRAN, PL/I, ASSEMBLER, etc., executându-se in momentul rularii programului respectiv (BÂSCA ,1997, 55).

Limbajul de programare C#

C# este un limbaj de programare orientat-obiect conceput de Microsoft la sfârsitul anilor 90. A fost conceput ca un concurent pentru limbajul Java. Ca si acesta, C# este un derivat al limbajului de programare C++.

Limbajul C# este un limbaj simplu, modern, orientat pe obiecte conceput pentru a dezvolta aplicatii care sa ruleze pe platforma .Net Framework. Combina productivitatea limbajelor de dezvoltare rapida a aplicatiilor cu puterea bruta a limbajului C++.

Codul C# este compilat ca si cod de baza, ceea ce inseamna ca beneficiaza de serviciile CLR. Aceste servicii includ interoperabilitea limbajelor, garbage collection, securitate ridicata si suportul versiunilor imbunatatite.

Caracteristici ale limbajului.

In .NET (si, implicit, in C#), tipurile de date se impart in doua categorii principale: tipuri valoare si tipuri referinta. Diferenta dintre ele este ca variabilele de tip referinta contin referinte (pointeri) spre datele propriu-zise, care se afla in heap, pe când variabilele de tip valoare contin valorile efective. Aceasta deosebire se observa, de exemplu, la atribuiri sau la apeluri de functii.

La o atribuire care implica tipuri referinta, referinta spre un obiect din memorie este duplicata, dar obiectul in sine este unul singur (are loc fenomenul de aliasing –mai multe nume pentru acelasi obiect). La o atribuire care implica tipuri valoare, continutul variabilei este duplicat in variabila destinatie. Tipurile valoare sunt structurile (struct) si enumerarile (enum). Tipuri referinta sunt clasele (class), interfetele (interface), tablourile si delegarile (delegate).

4.2 . Scripturi

Script pentru crearea BD – Pentru a crea baza de date am utilizat sintaxa CREATE DATABASE.

Urmatorul script creaza baza de date SIBdb:

CREATE DATABASE SIBdb

USER SYS IDENTIFIED BY pz6r58

USER SYSTEM IDENTIFIED BY y1tz5p

LOGFILE GROUP 1 ('/vobs/oracle/oradata/SIBdb/redo01.log') SIZE 100M,

GROUP 2 ('/vobs/oracle/oradata/SIBdb/redo02.log') SIZE 100M,

GROUP 3 ('/vobs/oracle/oradata/SIBdb/redo03.log') SIZE 100M

MAXLOGFILES 5

MAXLOGMEMBERS 5

MAXLOGHISTORY 1

MAXDATAFILES 100

MAXINSTANCES 1

CHARACTER SET US7ASCII

NATIONAL CHARACTER SET AL16UTF16

DATAFILE '/vobs/oracle/oradata/SIBdb/system01.dbf' SIZE 325M REUSE

EXTENT MANAGEMENT LOCAL

DEFAULT TEMPORARY TABLESPACE tempts1

DATAFILE '/vobs/oracle/oradata/SIBdb/temp01.dbf'

SIZE 20M REUSE

UNDO TABLESPACE undotbs

DATAFILE '/vobs/oracle/oradata/SIBdb/undotbs01.dbf'

SIZE 200M REUSE AUTOEXTEND ON NEXT 5120K MAXSIZE UNLIMITED;

Baza de date este creata cu urmatoarele caracteristici:

Numele baze de date este  SIBdb. Numele sau global este SIBdb.us.oracle.com.

Sunt create 3 fisiere de control asa cum se specifica de catre parametrul de initializare CONTROL_FILES 

Parola pentru userul SYS este pz6r58 si parola pentru userul SYSTEM este y1tz5p

Baza de date are 3 fisiere log specificate de clauzele LOGFILE  MAXLOGFILES, MAXLOGMEMBERS, and MAXLOGHISTORY  ce definesc limitele pentru anularea actiunilor asupra bazei.

MAXDATAFILES specifica numarul maxim de fisiere de date care pot fi deschise in cadrul bazei de date. Acest numar afecteaza dimensiunea initiala a fisierului de control.

MAXINSTANCES specifica faptul ca doar o singura instanta poate exista si este conectata la baza de date deschisa.

Sirul US7ASCII este folosit pentru stocarea datelor in baza de date.

Sirul de caractere AL16UTF16 este specificat conform NATIONAL CHARACRTER SET, folosit pentru a stoca datele in coloane definite specific ca si NCHAR, NCLOB, sau NVARCHAR2.

SYSTEM spatial tabelelor, ce consta in fisierul  /vobs/oracle/oradata/SIBdb/system01.dbf, este creat conform specificatiilor date de clauza DATAFILE . Daca fisierul deja exista acesta este suprascris.

Clauza DEFAULT_TEMPORARY_TABLESPACE creaza si denumeste un spatiu temporar predefinit pentru aceasta baza de date.

Clauza UNDO_TABLESPACE creaza si denumeste un spatiu folosit pentru stocarea inregistrarilor asupra carora s-au facut niste actiuni ulterior anulate, daca s-a specificat UNDO_MANAGEMENT=AUTO in fisierul de initializare

Datorita faptului ca nu s-a specificat clauza ARCHIVELOG in sintaxa CREATE DATABASE , fisierele de logare a actiunilor de redo nu vor fi initial arhivate. Parametrii de initializare in fisierul parametrilor de initializare pentru baza de date SIdb cu privire la arhivare sunt LOG_ARCHIVE_DEST_1,LOG_ARCHIVE_FORMAT, si LOG_ARCHIVE_START.

Pentru a face baza de date functionala, e nevoie sa creez fisiere si spatii aditionale pentru useri. Urmatorul script creaza cateva spatii aditionale:

CONNECT SYS/password AS SYSDBA

– create a user tablespace to be assigned as the default tablespace for users

CREATE TABLESPACE users LOGGING

DATAFILE '/vobs/oracle/oradata/SIBdb/users01.dbf'

SIZE 25M REUSE AUTOEXTEND ON NEXT 1280K MAXSIZE UNLIMITED

EXTENT MANAGEMENT LOCAL;

– create a tablespace for indexes, separate from user tablespace

CREATE TABLESPACE indx LOGGING

DATAFILE '/vobs/oracle/oradata/SIBdb/indx01.dbf'

SIZE 25M REUSE AUTOEXTEND ON NEXT 1280K MAXSIZE UNLIMITED

EXTENT MANAGEMENT LOCAL;

EXIT

Script pentru crearea tabelelor

Tabela Clienti

create table Clienti

(

CNP number(13),

nume varchar2(n),

prenume varchar2(n),

sex number,

domiciliul varchar2(n),

data_nasterii date,

locul_nasterii varchar2(n),

adresa_email varchar2(n),

telefon number,

stare_civila varchar2(n),

cetatenie varchar2(n),

studii varchar2(n),

profesie varchar2(n),

nume_firma varchar2(n),

proprietati number,

masina number,

detalii varchar2(n),

primary key(CNP),

);

Tabela Conturi

create table Conturi

(

CNP number(13),

ID_Cont number(13),

Tip_cont number ,

moneda varchar2(n),

suma number,

data date,

beneficiari varchar2(n),

precizari varchar2(n),

primary key(ID_Cont),

);

Tabela Credite

create table Credite

(

CNP number(13),

ID_credit number(13),

Tip_credit number ,

moneda varchar2(n),

valoare number,

data date,

dobanda number,

data_scadenta date,

primary key(ID_credit),

);

CONCLUZII

Este evident că un sistem adresat managementului bancar nu mai poate folosi mijloacele

tradiționale de înregistrare și informare. Începutul secolului XXI a pus la dispoziția întregii omeniri mijloace și instrumente moderne de: înregistrare; prelucrare; transmitere și decizie. Perfecționarea unui sistem, oricare ar fi el, nu poate fi concepută în afara utilizărilor unor metode și tehnologii moderne.

Soluția pe linie de informatizare cât și rezultatele obținute în cadrul lucrarii de fata se doresc a fi o contribuție în eforturile generale care sunt necesare pentru obținerea informatizării reale a anumitor forme operaționale în managementul financiar-contabil.

Un suport forte de realizare a unei noi concepții manageriale constă din informatizarea tuturor activităților desfășurate în sediile bancare.

În demersul inițial am pornit de la necesitatea studiului unei anumite realități informaționale prezente în cadrul activităților și instrumentelor care intervin în procesele de compensare intra/interbancare generate de activitățile de decontare din cadrul sediilor contabile.

Am convingerea că datorită evoluției dinamice a domeniului, metodele și tehnicile considerate ca fiind cele mai moderne la nivelul acestui an, vor evolua în viitor.

Nu pot să nu remarc avantajele tehnicilor de modelare obiectuală și anume:

o O bună cunoaștere a nevoilor informaționale:

o O concepție unitară;

o Un sistem ușor de întreținut:

o Unitatea conceptelor orientate obiect în toate fazele sistemului informatic.

Pe baza acestor elemente, arhitectura generală a unui sistem informatic înglobează implicit și tendințele hard și soft care se manifestă pe piața “informaticii de consum“ din mediile financiare verificate ca evoluate.

Am optat pentru un sistem informatic destinat activitatii de management bancar, care asigură rapoarte de rutină, periodice, sintetice, rapoarte privind abaterile înregistrate, precum și informații privind perioada curentă sau perioade anterioare de gestiune. Acest sistem servește activităților de

control și decizie, pe termen scurt.

Motivele realizării unui sistem care să vină în ajutorul bancilor au fost:

o Creșterea disponibilităților bănești:

o Facilitarea operațiilor profesionale din domeniul bancar;

o Îmbunătățirea calității informațiilor în actul de decizie;

o Capacitatea de a utiliza un volum mare de informații corelate în beneficial persoanelor individuale, precum și a agenților bancari.

SIBancar se adresează unui volum mare de date, oferind prelucrări pe baza unor modele simple de analiză. De asemenea sistemul propus oferă situații de sinteză, de raportare putându-se observa abaterile înregistrate fiind utile managementului.

Conceptele și instrumentele metodei de proiectare (pe care le oferă C#), le-am considerat ca fiind cele mai adecvate scopului pe care mi l-am propus: realizarea unui sistem informatic cadru pentru managementul financiar bancar.

Cu definirea soluțiilor de prelucrare a informațiilor și prin analiza comparativă a efectelor generate de soluția materializată în realizarea acestui sistem, se face și o prefigurare a evoluției sale.

Efortul financiar și uman care se consumă în procesul complex al prelucrării informațiilor rămâne incomplet dacă nu poate oferi și mijloacele care să certifice utilizarea reală și efectivă a acestor informații sintetice de către factorii decidenți în stabilirea unei decizii corecte. Consideră că acest fapt este un aspect esențial care nu trebuie neglijat mai ales la nivelul deciziei în managementului financiar.

A această soluție se dorește o armonizare și o continuare a unor tendințe deja prezente în practica managementului financiar-bancar practicată în cadrul firmelor românești dar care în final, în mod mai mult sau mai puțin explicit își propun același scop: realizarea și implementarea unei soluții de informatizare solidă pentru un management eficient și performant la care obligă evoluția debordantă a lumii informatice.

Cred că sistemul informatic propus și exemplificat conferă flexibilitate, modularizare și un nivel ridicat de consistență a datelor, ceea ce reprezintă o premisă tehnică deosebit de favorabilă pentru decontările interbancare unde sumele vehiculate, precizia și timpul înseamnă profesionalism, condiții actualului sistem bancar din România.

În plus, ca obiectiv fundamental al procesului de modernizare la care prezenta teză își aduce modesta sa contribuție, se anticipează a fi o îmbunătățire a procesului de management.

Consider că tema prezentei lucrări nu reprezintă doar o abordare teoretică și practică ci în contextul procesului de privatizare și restructurare în care se află multe din băncile din țara noastră va reprezenta o permanență a activității manageriale.

Cum viitorul informaticii este întotdeauna frumos și imprevizibil necesitatea continuării și căutării permanente de noi soluții rămâne mereu actuală și necesară.

BIBLIOGRAFIE

[1] Basno Cezar, Dardac Nicolae, Floricel Constantin – Moneda, Credit, Banci, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1995

[2]Gh. Lazarovici, D. Micle,“Introducere in arheologia informatizata”

[3] Sisteme informatice financiar-bancare. Vol. II,  Davidescu Niculae, C.H. Beck, 1999

[4]Computer Banking System Under the Context of the New Information Technologies, Cezar L. Mihalcescu ,Ionel Iacob 

[5] THE INTERNATIONAL ECONOMIC CONFERENCE ROMANIA WITHIN THE EU: OPPORTUNITIES, REQUIREMENTS AND PERSPECTIVES, Lucian Blaga Sibiu, ed., May 2007 

[6] Revista Informatica Economica, nr. 4 (24)/2002 – Caracteristici ale securitatii unui sistem informatic pentru managementul resurselor si plasamentelor bancare

Ec. Lucian Claudiu ANGHEL

[6] Anghel L.C., Arhitectura sistemului informatic pentru managementul activelor si pasivelor bancare, Inforec, Bucuresti 1999

[7] http://www.scribd.com/doc/14104620/Sisteme-informatice-financiar-monetare

[8] http://www.oracle.com/technology/documentation/index.html

[9] http://main.uab.edu/Sites/it/internal/faculty-staff/adminsystems/oracle-documentation/

[10] http://www.csharp-station.com/Documentation.aspx