Perfectionarea, Pregatirea Personalului Didactic Prin Intermediul Cercurilor Pedagogice

Introducere/Motivarea alegerii temei

 Într-o societate așa cum este societatea în care trăim, în care fiecare instituție, fiecare comunitate, fiecare persoană își caută adevărata identitate și locul în societate, încercând să facă față cât mai bine noilor provocări sociale și ,,schimbărilor de substanță care se petrec, la acest început de secol, în întreaga lume”, școala, luată ca termen generic, nu putea să ,,scape” unui asemenea demers de căutare a propriei identități și a locului binemeritat în viața socială.

Nevoia de schimbare la nivel social s-a reprodus și la nivelul școlii, aceasta fiind nevoită să adopte o nouă poziție și o nouă viziune. Astfel că școala ca instituție de învățământ public este parte integrantă a spațiului comunitar, iar comunitatea, la rândul ei, nu mai privește școala ca pe o instituție, ci ca pe o organizație. Termenul de organizație provine din grecescul organon, care înseamnă unealtă, instrument, prin urmare organizațiile sunt văzute ca ,,niște instrumente necesare atingerii unui scop” sau o ,,colecție structurată de resurse umane și non-umane dirijate pentru atingerea unor finalități prestabilite” sau ca ,,o organizație instituțională care are drept funcție prioritară valorificarea, la maximum, a personalității elevului în cadrul unui proces de instruire specializat, conceput simultan ca activitate de predare-învățare-evaluare”. Dezvoltarea resursei umane din orice domeniu, pe tot parcursul vieții, este un deziderat care se subscrie principiilor calității și ale respectului față de propria persoană. Cercul pedagogic reprezintă o modalitate eficientă de formare în învățământul preuniversitar pentru că are în componență schimbul de practici, actualizarea procedurilor de lucru la nivelul specialităților și informarea grupului. Este necesară, mai mult acum, o abordare a procesului de învățământ din perspectiva eficienței și calității sale practice, a devenit cât se poate de evident. Dacă acesta este un sistem de elemente, de acțiuni, de relații, este firesc să fie analizat și din perspectiva praxiologică a eficienței efortului depus, a antrenării adecvate a acestora, care să conducă la o calitate a realizării scopurilor, obiectivelor. Eficiența înseamnă focalizarea pe calitatea rezultatelor, dar acestea sunt raportate la obiective, la condițiile create, la resursele antrenate, la conținuturile vehiculate, la metodologiile folosite, la gestionarea timpului școlar, la apelul la noile tehnologii informaționale, la asigurarea unui management de succes al procesului la clasă, la nivelul pregătirii profesorului, la modul de evaluare, ș.a.

Actualizarea procedurilor de lucru la nivelul specialităților didactice reprezintă un obiectiv agreat la nivel național, dar și un imbold pentru realizarea unor analize utile ale activităților desfășurate de către fiecare profesor. Acestea permit personalizarea, evidențierea elementelor creative ale autorului. Sunt lansate comunicări importante, anunțuri și invitații care merită să fie luate în considerație și care ajută pe colegi în dezvoltarea profesională și personală.

În acest context, am ales o temă de cercetare considerată de mine ca fiind de actualitate și foarte importantă, și anume ,,Modalități de realizarea a perfecționării și pregătirii personalului didactic prin intermediul cercurilor pedagogice”. Mi-am propus să demonstrez că informările de la cercurile pedagogice au rolul de a fixa ținte pentru activitățile profesorilor, că prin activitățile de la cercurile pedagogice profesorilor li se oferă posibilitatea de a-și lărgi viziunea de ansamblu asupra modalităților moderne de eficientizare a procesului educativ de la nivelul specialității sau de la nivel inter și transdisciplinar, că cercurile pedagogice sunt o modalitate eficientă de perfecționare a cadrelor didactice din învățământul preuniversitar cu cât schimbul de bune practici se realizează prin nenumărate variante formative.

CAPITOLUL I. Perfecționarea pregătirii personalului didactic

Perfecționarea pregătirii personalului didactic se realizează prin forme și programe, în raport cu exigentele învățământului, cu evoluția diferitelor discipline de studiu, cicluri de învățământ și profiluri, precum și în funcție de necesitățile și de interesele de perfecționare a diferitelor categorii de cadre didactice.

1.1. Metodologia formării continue a personalului didactic din învăłământul preuniversitar

 Art. 1 – Prezenta Metodologie reglementează cadrul general, instituțional, conceptual și procedural, prin care se realizează formarea continuă a personalului didactic, didactic auxiliar, de conducere, îndrumare și control din unitățile și instituțiile de învățământ preuniversitar și din unitățile conexe ale acestuia, precum și din alte instituții sau organizații de educație, componente ale sistemului de învățământ din România, potrivit legii.

Art. 2 – Personalul încadrat în învățământul preuniversitar pe funcțiile didactice și didactice auxiliare potrivit art. 5 și 6 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, beneficiază de dreptul de a participa la oricare din formele de organizare a perfecționării/formării continue prevăzute în prezența

Metodologie.

Art. 3 – (1) Formarea personalului didactic reprezintă un proces continuu și cumulativ de dobândire și dezvoltare a competențelor personalului didactic, care se întemeiază pe conceptul educației permanente și cuprinde două componente fundamentale: formarea inițială și formarea continuă.

(2) Formarea inițială asigură dobândirea competențelor și a certificărilor oficiale necesare accesului la exercitarea calificată a profesiei didactice. Acest nivel cuprinde:

a) formarea de specialitate, asigurată și certificată prin promovarea programelor de studii universitare, sau, după caz, a studiilor de specialitate de nivel liceal ori postliceal, oferite de instituții de învățământ autorizate sau acreditate, potrivit legii;

b) formarea psihopedagogică și didactică, de specialitate, teoretică și practică, asigurată și certificată prin promovarea programelor de studii psihopedagogice oferite de departamentele pentru pregătirea personalului didactic, respectiv de facultățile care au în structura lor specializarea Pedagogia învățământului primar și preșcolar, din instituțiile de învățământ superior, sau, după caz, a programelor de pregătire psihopedagogică, didactică și de specialitate organizate în instituții de învățământ de nivel liceal sau postliceal, abilitate să organizeze aceste programe, potrivit legii.

(3) Formarea continuă asigură actualizarea și dezvoltarea competențelor personalului didactic, inclusiv dobândirea de noi competențe, în funcție de evoluțiile din planul nevoilor de educație și al curriculum-ului educațional, precum și în funcție de exigențele privind adaptarea competențelor personalului didactic la schimbările din structurile/procesele de educație. Potrivit principalelor sale destinații, formarea continuă vizează:

a) actualizarea și dezvoltarea, prin programe de formare/perfecționare periodică, a competențelor în domeniul/domeniile de specializare corespunzător funcțiilor didactice obținute prin formarea inițială;

b) dezvoltarea competențelor pentru evoluția în cariera didactică, prin sistemul de pregătire și obținere a gradelor didactice;

c) dobândirea sau dezvoltarea competențelor de conducere, îndrumare, control, evaluare în structurile și organizațiile din sistemul de educație;

d) dobândirea de noi competențe, prin programe de reconversie/readaptare a calificării pentru noi specializări sau/și noi funcții didactice, altele decât cele obținute prin formarea inițială;

e) dobândirea unor competențe complementare sau de extensie care lărgesc gama activităților și funcțiilor ce pot fi prestate de personalul didactic, respectiv predarea în sistemul E-learnig, predarea în limbi străine, consiliere educațională și orientare în carieră, educația adulților s.a.;

f) dezvoltarea și extinderea competențelor transversale privind rolurile sociale și dezvoltarea personală și profesională, interacțiunea și comunicarea cu mediul social și cu mediul pedagogic, asumarea de responsabilități privind organizarea, conducerea și îmbunătățirea performanței strategice a grupurilor profesionale, autocontrolul și analiza reflexivă a propriei activități s.a.

(4) Formarea continuă se realizează în principal prin:

a) programe și activități de perfecționare a pregătirii științifice, psihopedagogice și didactice sau în domeniile conducerii, îndrumării și evaluării învățământului;

b) cursurile de pregătire și examenele pentru acordarea definitivării în învățământ și a gradelor didactice II și I,

c) programe de conversie profesională.

(5) Formarea inițială și formarea continuă sunt concepute că procese interdependente, între care se stabilesc interacțiuni și pârghii de autoreglare menite să adapteze permanent formarea personalului didactic la dinamica evoluțiilor proceselor/sistemelor de educație.

Art. 4 – (1) Potrivit prezentei Metodologii, formarea continuă a personalului didactic se întemeiază pe modelul abordării prin competențe și pe conceptul de dezvoltare cumulativă a nivelului de competență a personalului didactic. Nivelul de competență vizat prin programele și activitățile de formare continuă/perfecționare este evaluat în funcție de:

a) capacitatea cadrului didactic de a mobiliza, a combina și a utiliza în mod autonom capacitățile de cunoaștere, deprinderile și competențele generale și cele profesionale în acord cu diversele cerințe specifice unui anumit context, situații sau probleme;

b) capacitatea cadrului didactic de a face față schimbării, situațiilor complexe și neprevăzute.

1.2. Sistemul național de formare continuă a personalului didactic din învățământul preuniversitar

  (1) Formarea continuă a personalului didactic din învățământul preuniversitar se realizează printr-un sistem de instituții, organizații și structuri ale acestora, între care se stabilesc relații ierarhice și relații funcționale menite să asigure coerența, compatibilitatea și respectarea standardelor de calitate în proiectarea, realizarea și evaluarea programelor de formare continuă la nivel național.

(2) Din punctul de vedere al poziției și funcțiilor cu care sunt abilitate instituțiile, organizațiile și structurile ce îl alcătuiesc, sistemul național de formare continuă a personalului didactic din învățământul preuniversitar cuprinde:

a) instituții și structuri ale acestora cu funcții de reglementare, coordonare, finanțare, evaluare, acreditare și monitorizare a programelor de formare continuă, menționate la alin. (3), lit. a) și b);

b) instituții, organizații și structuri ale acestora cu funcții de organizare și realizare a programelor și activităților de formare continuă, având statul de furnizori de programe de formare continuă a personalului didactic, menționate la alin. (3), lit. c) – n);

(3) Sistemul național al instituțiilor, organizațiilor și structurilor prin care se realizează formarea continuă a personalului didactic din învățământul preuniversitar cuprinde:

a) Ministerul Educației, Cercetării și Inovării, prin direcțiile de profil;

b) Centrul Național de Formare a Personalului din Învățământul Preuniversitar;

c) Institutul de Științe ale Educației;

d) Centrul Național pentru Curriculum și Evaluare în Învățământul Preuniversitar;

e) Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic;

f) instituțiile de învățământ superior acreditate, centre de formare/perfecționare a personalului didactic din învățământul preuniversitar;

g) inspectoratele școlare județene și al municipiului București;

h) casele corpului didactic din județe și din municipiul București;

i) unitățile de învățământ preuniversitar – centre de perfecționare abilitate de Ministerul Educației, Cercetării și Inovării;

j) Palatul Național, palatele județene și cluburile copiilor și elevilor;

k) federațiile sportive naționale;

l) fundații, asociații pe se realizează formarea continuă a personalului didactic din învățământul preuniversitar cuprinde:

a) Ministerul Educației, Cercetării și Inovării, prin direcțiile de profil;

b) Centrul Național de Formare a Personalului din Învățământul Preuniversitar;

c) Institutul de Științe ale Educației;

d) Centrul Național pentru Curriculum și Evaluare în Învățământul Preuniversitar;

e) Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic;

f) instituțiile de învățământ superior acreditate, centre de formare/perfecționare a personalului didactic din învățământul preuniversitar;

g) inspectoratele școlare județene și al municipiului București;

h) casele corpului didactic din județe și din municipiul București;

i) unitățile de învățământ preuniversitar – centre de perfecționare abilitate de Ministerul Educației, Cercetării și Inovării;

j) Palatul Național, palatele județene și cluburile copiilor și elevilor;

k) federațiile sportive naționale;

l) fundații, asociații profesionale și organizații nonguvernamentale care au ca obiect de activitate pregătirea, perfecționarea și dezvoltarea profesională a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământul preuniversitar;

m) structurile organizatorice/instituționale abilitate pentru implementarea programelor internaționale la care România este parte sau a programelor cu finanțare internațională

al căror beneficiar este Ministerul Educației, Cercetării și Inovării;

n) alți furnizori de programe de formare continuă, acreditați potrivit legii.

(4) Formarea continuă a personalului didactic poate fi realizată și prin structuri instituționale internaționale recunoscute de Ministerul Educației, Cercetării și Inovării, care au ca obiect de activitate pregătirea, perfecționarea și dezvoltarea profesională a personalului didactic din învățământul preuniversitar.

Ministerul Educației, Cercetării și Inovării, prin direcțiile și structurile de specialitate, are următoarele atribuții:

a) elaborează politici și strategii în domeniul formării inițiale și continue a cadrelor didactice;

b) elaborează metodologii specifice evoluției și dezvoltării în cariera didactică;

c) evaluează, acreditează, finanțează și monitorizează programele și activitățile de formare continuă a personalului didactic, didactic auxiliar, de conducere, de îndrumare și control/consiliere și evaluare din învățământul preuniversitar.

Art.7 – (1) Instituțiile de învățământ superior, centre de formare/perfecționare a personalului didactic din învățământul preuniversitar, abilitate de Ministerul Educației, Cercetării și Inovării, realizează formarea continuă prin următoarele tipuri de programe și activități:

a) examenele de definitivare în învățământ și de obținere a gradelor didactice II și I, inclusiv prin cursurile de pregătire a acestora;

b) programe/stagii de perfecționare periodică, o dată la cinci ani, prevăzute la art. 33, alin. (1) din Legea 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, pentru personalul didactic din învățământul preșcolar, primar, secundar și postliceal;

c) programe de formare/dezvoltare a competențelor personalului de conducere, de îndrumare și control din învățământul preuniversitar;

d) programe de dezvoltare profesional-stiințifică a personalului didactic, prin studii universitare de masterat și doctorat, autorizate sau acreditate potrivit legii;

e) programe de conversie profesională pentru personalul didactic cu studii superioare, prin cursuri de nivel universitar sau postuniversitar, potrivit metodologiei aprobate de Ministerul Educației, Cercetării și Inovării;

f) alte programe de perfecționare științifică, didactică și psihopedagogică sau pentru dobândirea unor competențe complementare care lărgesc gama activităților și funcțiilor ce pot fi prestate de personalul didactic, respectiv consiliere educațională și orientare în carieră, asistență socială școlară, educația adulților, expertiză în evaluarea educațională s.a.

(2) În instituțiile de învățământ superior, centre de formare/perfecționare, programele de formare continuă a personalului didactic se realizează după cum urmează:

a) prin facultățile, departamentele și catedrele de profil, pentru perfecționarea pregătirii de specialitate;

b) prin departamentele sau catedrele de pregătire a personalului didactic, pentru perfecționarea pregătirii metodice și psihopedagogice;

c) prin departamentele pentru pedagogia învățământului primar și preșcolar și prin facultățile care au în structura lor specializarea Pedagogia învățământului primar și preșcolar, pentru perfecționarea personalului didactic din învățământul primar și preșcolar.

(3) Instituțiile de învățământ superior, centre de formare/perfecționare, pot organiza programele enumerate la aliniatul (1) în domeniile de specializare și pentru categoriile de personal didactic pentru care au obținut aprobările legale, respectiv:

a) pentru organizarea examenelor de definitivare în învățământ și de obținere a gradelor didactice II și I, precum și a programelor prevăzute la alin. (1), lit. c), e) și f) este necesară aprobarea din partea direcției de specialitate din Ministerul Educației, Cercetării și Inovării;

b) pentru organizarea programelor prevăzute la alin. (1), lit. b), sau a programelor menționate la lit. c) și f) și care sunt recunoscute cu credite profesionale transferabile în sistemul de perfecționare periodică, o dată la cinci ani, este necesară acreditarea din partea Centrului Național de Formare a Personalului din Învățământul Preuniversitar.

Inspectoratele școlare județene/al municipiului București coordonează, la nivelul județului/municipiului București, activitatea de formare continuă/perfecționare a personalului didactic, realizată prin:

a) activități metodico-stiințifice și psihopedagogice, organizate la nivelul unităților de învățământ sau pe grupe de unități, respectiv comisii metodice, catedre și cercuri pedagogice;

b) sesiuni metodico-stiințifice de comunicări;

c) schimburi de experiență pe probleme de specialitate și psihopedagogice;

d) inspecții curente și inspecții speciale pentru definitivarea în învățământ și acordarea gradelor didactice II și I.

(1) Casa Corpului Didactic, centru de resurse și documentare, organizează activități de formare a personalului didactic, didactic auxiliar și a personalului de conducere, de îndrumare și de control din învățământul preuniversitar.

(2) La nivelul fiecărui județ, Casa Corpului Didactic inițiază și organizează activități de formare continuă, științifice, metodice și culturale incluse în Oferta de programe a instituției, avizată anual de direcția de specialitate din Ministerul Educației, Cercetării și Inovării.

(3) Casa Corpului Didactic, în calitate de furnizor de programe de formare continuă, propune spre acreditare, la Centrul Național de Formare a Personalului Didactic din Învățământul Preuniversitar, programe de perfecționare proprii, sau/și în parteneriat cu instituții cu atribuții în domeniul educației și cercetării.

(4) La solicitarea Ministerul Educației, Cercetării și Inovării, casa corpului didactic organizează și realizează diferite tipuri de programe: stagii, cursuri, sesiuni pentru formarea personalului didactic, didactic auxiliar și a personalului de conducere, de îndrumare și de control din învățământul preuniversitar.

(1) Instituțiile/unitățile de învățământ liceal și postliceal, centre de formare/perfecționare, abilitate de Ministerul Educației, Cercetării și Inovării, realizează formarea continuă prin:

a) examenele de definitivare în învățământ și de obținere a gradelor didactice II și I, inclusiv prin cursurile de pregătire a acestora, pentru personalul didactic cu studii de nivel liceal sau postliceal;

b) stagii de formare continuă pe parcursul a cinci ani, prevăzute la art. 33, alin. (1) din Legea 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, pentru personalul didactic cu studii de nivel liceal sau postliceal;

c) programe de conversie profesională pentru personalul didactic cu studii de nivel liceal și postliceal, potrivit metodologiei aprobate de Ministerului Educației, Cercetării și Inovării;

d) alte programe de perfecționare de specialitate, metodică și psihopedagogică a personalului didactic.

(2) Instituțiile de învățământ liceal sau postliceal, centre de formare/perfecționare, pot organiza programele enumerate la aliniatul (1) în domeniile de specializare și pentru categoriile de personal didactic pentru care au obținut aprobarea din partea direcției de specialitate din Ministerul Educației, Cercetării și Inovării sau, după caz, acreditarea din partea Centrului Național de Formarea Personalului Didactic din învățământul preuniversitar.

(1) Palatul Național al Copiilor organizează programe de perfecționare specifice pentru personalul didactic din palatele județene și cluburile copiilor și elevilor, inclusiv programe de perfecționare periodică, o dată la cinci ani, cu condiția de a obține acreditarea din partea Centrului Național de Formarea Personalului Didactic din învățământul preuniversitar.

(2) Palatele județene și cluburile copiilor și elevilor pot organiza programe de perfecționare a personalului didactic din aceste instituții, pentru acele domenii de activitate în care au performanțe deosebite și dispun de resursele umane și logistice necesare. Forme de organizare

(1) Principalele forme de organizare a formării continue/perfecționării personalului didactic din învățământul preuniversitar sunt:

a) activitățile metodico-stiințifice și psihopedagogice, realizate la nivelul unității de învățământ sau pe grupe de unități, respectiv comisii metodice, catedre și cercuri pedagogice;

b) sesiunile metodico-stiințifice de comunicări, simpozioane și schimburi de experiență pe probleme de specialitate și psihopedagogice;

c) stagiile periodice de informare științifică de specialitate și în domeniul științelor educației;

d) cursurile organizate de societăți științifice și alte organizații profesionale ale personalului didactic;

e) cursurile de perfecționare a pregătirii de specialitate, metodice și psihopedagogice;

f) stagii/programe realizate prin activități de mentorat pentru dezvoltarea profesională;

g) cursurile de pregătire și examenele pentru obținerea definitivării în învățământ sau a gradelor didactice;

h) cursurile de pregătire și perfecționare pentru personalul de conducere, de îndrumare și de control, potrivit unor programe specifice;

i) bursele de perfecționare și stagiile de studiu și documentare, realizate în țară și în străinătate;

j) cursurile postuniversitare de specializare;

k) studiile universitare de masterat;

l) studiile universitare de doctorat.

(2) Programele de conversie profesională intră în atribuțiile instituțiilor de învățământ superior și se desfășoară în baza unor norme metodologice specifice.

(3) Evaluarea și validarea achizițiilor dobândite de personalul didactic prin diferite programe și forme de organizare a formării continue/perfecționării se efectuează prin sistemul de recunoaștere, echivalare și acumulare a creditelor profesionale transferabile.

(1) Personalul didactic, precum și personalul de conducere, de îndrumare și control din învățământul preuniversitar participă, o dată la 5 ani, la un program de perfecționare.

(2) Pentru îndeplinirea condiției menționată la alin. (1), personalul didactic din învățământul preuniversitar trebuie să acumuleze la intervale de 5 ani un minium de 90 de credite profesionale transferabile. Acestea se pot obține prin:

a) participarea la un program de perfecționare o dată la 5 ani, de 30-90 de credite, acreditat de Centrul Național de Formare a Personalului din Învățământul Preuniversitar;

b) participarea la alte programe și forme de organizare a perfecționării/formării continue a personalului didactic, dintre cele prevăzute la art. 12, alin. (1) și (2).

(1) Programele de perfecționare o dată la 5 ani, prevăzute la art. 33 (1) din Legea 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, asigură dezvoltarea profesională sistematică a personalului didactic și sunt integrate în sistemul de recunoaștere, echivalare și acumulare a creditelor profesionale transferabile.

(2) Condiția participării la un program de perfecționare o dată la 5 ani se consideră integral îndeplinită în următoarele situații:

a) pentru personalul didactic care a obținut, în intervalul respectiv, definitivarea în învățământ sau un grad didactic;

b) pentru personalul didactic din învățământul preșcolar și din învățământul general obligatoriu care a absolvit, în intervalul respectiv, studii universitare de masterat, în domeniul de specialitate sau în domeniul Științele educației, conform Legii 288/2004 privind organizarea studiilor universitare, cu modificările și completările ulterioare, cu condiția ca suma creditelor la licență și masterat să fie de cel puțin 300 de credite;

c) pentru personalul didactic din învățământul preșcolar și din învățământul general obligatoriu care a absolvit, în intervalul respectiv, studii universitare de masterat, în domeniul de specialitate sau în domeniul Științele educației pentru care nu este menționat numărul de credite;

d) pentru personalul didactic care a absolvit, în intervalul respectiv, studii universitare de doctorat în domeniul de specialitate sau în domeniul Științele educației, conform Legii 288/2004 privind organizarea studiilor universitare, cu modificările și completările ulterioare;

e) pentru personalul didactic care a absolvit, în intervalul respectiv, un program de conversie profesională în învățământ prin studii postuniversitare cu durata de minimum 3 semestre;

f) pentru personalul didactic care a absolvit, în intervalul respectiv, un curs postuniversitar didactic cu durata de trei semestre.

(3) În cazul personalului didactic care nu se află în nici una dintre situațiile menționate la alin. (2) este obligatorie obținerea, în intervalul de 5 ani, a cel puțin 30 de credite dintr-un program de formare continuă acreditat de Centrul Național de Formare a Personalului din Învățământul Preuniversitar. Diferența până la cele 90 de credite menționate la art. 13 alin. (2) oate fi acoperită prin acumularea de credite profesionale pe baza următoarelor echivalări:

a) se echivalează cu 60 de credite absolvirea, în intervalul respectiv, a unui curs postuniversitar didactic cu durata de 2 semestre;

b) se echivalează cu 45 de credite absolvirea, în intervalul respectiv, a unui curs postuniversitar profesional în specialitate cu durata de 3 semestre;

c) se echivalează cu 30 de credite absolvirea, în intervalul respectiv, a unui curs postuniversitar profesional în specialitate cu durata de 2 semestre sau a unui curs postuniversitar didactic cu durata de 1 semestru.

d) se echivalează cu 10 de credite absolvirea, în intervalul respectiv, a unui curs postuniversitar profesional în specialitate cu durata de 1 semestru.

(1) Programele și activitățile de perfecționare prevăzute la art. 12, lit. c)-i) pot fi organizate în forme de învățământ flexibile, adaptate obiectivelor și conținuturilor formării, precum și posibilităților și cerințelor participanților, respectiv:

a) prin cursuri cu frecvență, organizate modular, în perioada vacanțelor școlare, în zilele nelucrătoare sau în zile lucrătoare alocate în mod special activităților de perfecționare;

b) în sistemul învățământului la distanță, prin utilizarea platformelor E-learning și a suporturilor electronice, combinate cu orientarea și asistarea învățării prin procedurile de tutoriat;

c) prin cursuri fără frecvență organizate de instituții de învățământ superior, combinate cu consultații periodice, potrivit opțiunilor participanților;

d) prin alte forme de organizare care combină învățarea asistată de formatori prin cursuri, seminarii, laboratoare și activități practice comune, cu învățarea prin studiul individual și activitatea independentă a participanților.

(2) Programele de studii universitare de masterat și doctorat se desfășoară în formele de învățământ pentru care instituția de învățământ superior a obținut acreditarea.

(3) Pachetul, respectiv numărul de credite profesionale transferabile corespunzător unui anumit tip de program este același, indiferent de formă de învățământ în care se desfășoară programul respectiv.

(1) Activitățile metodico-stiințifice și psihopedagogice la nivelul unității de învățământ sunt organizate și realizate prin catedre și comisii metodice.

(2) În învățământul secundar, catedrele/comisiile metodice se constituie pe discipline de studiu, pe grupuri de discipline înrudite sau pe arii curriculare.

(3) O catedră/comisie metodică se constituie, în cadrul aceleiași unități de învățământ, din cel puțin patru cadre didactice. Atunci când numărul cadrelor didactice din unitatea de învățământ este mai mic, catedra/comisia metodică se constituie pe grupuri de scoli.

(4) În învățământul primar, catedrele/comisiile metodice se constituie pe clase, respectiv ani de studiu, pe grupuri de clase sau pe întregul ciclu de învățământ. O catedră/comisie metodică se constituie, în cadrul aceleiași unități de învățământ, din cel puțin patru cadre didactice. Atunci când numărul cadrelor didactice din unitatea de învățământ este mai mic, catedra/comisia metodică se constituie pe grupuri de scoli.

(5) În învățământul preșcolar, catedrele/comisiile metodice se constituie pe grupe de preșcolari sau pe întregul ciclu de învățământ. O catedră/comisie metodică se constituie, în cadrul aceleiași unități de învățământ, din cel puțin patru cadre didactice. În grădinițele din mediul urban cu număr mare de cadre didactice, comisiile metodice se organizează, de preferință, cu educatoarele care funcționează la aceleași grupe de copii. Atunci când numărul cadrelor didactice din unitatea de învățământ este mic, catedra/comisia metodică se constituie pe grupuri de grădinițe

(6) Activitățile metodico-stiințifice desfășurate în cadrul catedrelor/comisiilor metodice vizează obiective și conținuturi care au impact nemijlocit asupra procesului de învățământ desfășurat în scoală și sunt centrate pe principalele demersuri pedagogice, respectiv: analiza, proiectarea, realizarea, evaluarea și ameliorarea/dezvoltarea procesului. Principalele demersuri și activități prin care catedrele/comisiile metodice contribuie la formarea continuă/perfecționarea personalului didactic constau în:

a) analiza nevoilor de educație, generale și specifice, comune și speciale și stabilirea priorităților pe baza cărora se proiectează procesul de învățământ;

b) analiza resurselor educaționale și formularea modului în care acestea vor fi distribuite și utilizate la nivelul concret al școlii și al claselor de elevi/grupelor de preșcolari;

c) analiza contextului social și pedagogic specific în care se desfășoară procesul de învățământ;

d) analiza claselor de elevi/grupelor de preșcolari sub aspectul rezultatelor anterioare ale învățării și determinarea condițiilor inițiale de la care se pornește în fiecare etapă a procesului de învățământ, respectiv la început de ciclu, de an școlar, de semestru, la începutul unui capitol nou din programa școlară;

e) definirea operațională a obiectivelor educaționale sau/și a competențelor vizate prin procesul de învățământ;

f) organizarea, structurarea logică și transpunerea psihopedagogică a conținuturilor predării și învățării, în funcție de particularitățile vârstei psihologice și școlare a elevilor și de particularitățile fiecărei clase de elevi/grupe de preșcolari;

g) alegerea, analiza și evaluarea strategiilor didactice, a metodelor, tehnicilor și instrumentelor de predare-învățare și aplicarea acestora la particularitățile disciplinelor de învățământ și ale claselor de elevi/grupelor de preșcolari.

h) alegerea, construirea și validarea metodelor și instrumentelor de evaluare formativă și de evaluare sumativă a elevilor și de evaluare a rezultatelor procesului de învățământ;

i) stabilirea și aplicarea pârghiilor și mijloacelor de autoreglare și ameliorare a procesului de învățământ în funcție de rezultatele evaluării din fiecare etapă;

j) extinderea și aprofundarea cunoștințelor de specialitate și psihopedagogice și integrarea acestora în demersuri de investigare, de evaluare și analiză critică a teoriilor, abordărilor, principiilor privind educația.

(7) Principalele modalități de organizare și desfășurare a activității catedrelor/comisiilor metodice sunt:

a) dezbaterile de grup;

b) întocmirea și prezentarea de referate cu conținut de specialitate, didactic sau psihopedagogic;

c) elaborarea, punerea în practică și valorificarea unor proiecte de cercetare realizate individual sau în echipă;

d) recenzii și prezentare de carte;

e) sesiuni de comunicări științifice;

f) schimburi de experiență, asistarea și evaluarea lecțiilor;

g) activități practice cu rol demonstrativ sau aplicativ.

(8) Activitățile de perfecționare sunt incluse în programul de activitate al catedrei/ comisiei metodice, întocmit anual și actualizat semestrial. În cazul catedrelor/comisiilor metodice constituite pe grupuri de școli, programul de activitate trebuie să cuprindă activități organizate succesiv, în mod echilibrat, în fiecare din unitățile de învățământ componente.

(9) Celelalte aspecte privind organizarea, funcționarea și conducerea catedrelor/comisiilor metodice sunt reglementate prin Regulamentul de Organizare și Funcționarea a Unităților de Învățământ Preuniversitar.

(1) Activitățile metodico-stiințifice și psihopedagogice la nivel local, zonal sau județean sunt organizate și realizate prin cercurile pedagogice. Acestea reunesc educatoare, învățători, maistri-instructori, profesori, responsabili ai comisiilor metodice, directori, cadre didactice încadrate în centrele de asistență psihopedagogică, în casele corpului didactic, în învățământul special, în palate și cluburi ale copiilor etc. dintr-o localitate, dintr-o zonă, sau la nivel de județ.

(2) Un cerc pedagogic se constituie ca structură distinctă cu condiția că numărul membrilor să nu fie mai mic de 25 și mai mare de 50 de cadre didactice.

(3) În funcție de numărul cadrelor didactice și de structura rețelei școlare, cercurile pedagogice se pot constitui pe cicluri de învățământ, respectiv preșcolar, primar, gimnazial etc., pe tipuri sau profiluri de unități, respectiv învățământ special, învățământ tehnic și profesional, învățământ de artă și sportiv, cluburi ale elevilor etc., iar în cadrul acestora pe discipline sau grupuri de discipline.

(4) Stabilirea structurii și coordonarea activității cercurilor pedagogice sunt atribuții ale inspectoratelor școlare județene/al municipiului București.

(5) Activitatea cercurilor pedagogice se desfășoară în sesiuni, de două ori în cursul unui an școlar.

(6) Cercurile pedagogice sunt foruri de sinteză, de evaluare a rezultatelor procesului de învățământ și a factorilor care determină eficiența acestuia, de comunicare și valorificare a experiențelor didactice și concluziilor cercetării pedagogice efectuată de cadrele didactice, de evaluare critică și constructivă a metodelor de predare învățare, a conținuturilor și modurilor de organizare a procesului educațional, de lansare a unor proiecte educaționale cu impact la nivel zonal și județean.

 1.3. Restructurarea sistemului de formare continuă a personalului din învățământul preuniversitar

Ministerul Educației, Cercetării și Inovării prin Centrul Național de Formare a Personalului din Învățământul Preuniversitar (CNFP) anunță lansarea proiectului „Restructurarea sistemului de formare continuă a personalului din învățământul preuniversitar prin generalizarea sistemului de credite profesionale transferabile". Cu un buget de 3,4 milioane euro, cofinanțat din Fondul Social European, proiectul a fost parte a Programului Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane și s-a finalizat pe 31 octombrie 2011. Politica de ocupare la nivelul Uniunii Europene este susținută de liniile directoare integrate pentru creștere economică și ocupare care stabilesc direcții concrete privind creșterea participării și menținerii pe piața muncii, creșterea investițiilor în capitalul uman prin educație și îmbunătățirea abilităților. România a adoptat Strategia Europeană pentru Ocupare, în concordanță cu obiectivele și liniile directoare ale acesteia. În acest context, proiectul propus de CNFP determină dezvoltarea capitalului uman prin profesionalizarea și dezvoltarea carierei didactice. Formarea și dezvoltarea ansamblului de competențe care permit asumarea și realizarea de sarcini profesionale specifice, la un nivel corespunzător de performanță, elaborarea standardelor ocupaționale și de formare continuă legitimează profesia didactică și determină profesionalizarea carierei didactice. În același timp, creează premisele pentru evaluarea performanțelor individuale în vederea salarizării diferențiate a cadrelor didactice din sistemul de învățămât preuniversitar.

Obiectivul general al proiectului l-a reprezentat dezvoltarea unui sistem flexibil de formare continuă a resurselor umane din învățământul preuniversitar care să permită specializarea reală și eficientă a profesiilor/funcțiilor didactice, prin generalizarea sistemului de credite profesionale transferabile, în concordanță cu standardele naționale și europene. Obiectivele specifice care și-au propus să răspundă nevoilor și așteptărilor grupului țintă și să remedieze disfuncționalitățile sistemului au fost:

I.Restructurarea sistemului de formare continuă prin adaptarea cadrului legislativ la contextul actual care oferă posibilitatea de dezvoltare a carierei didactice cu recunoașterea competențelor dobândite prin alte forme de perfecționare anterioare și permite elaborarea standardelor ocupaționale și de formare continuă pentru funcțiile didactice nou apărute;

II. Dezvoltarea metodologică privind generalizarea sistemului de credite profesionale transferabile (CPT) pe tot parcursul carierei didactice în concordanță cu standardele naționale și europene care determină exprimarea clară a diferențelor de profil profesional specific definitivatului și gradelor didactice, astfel încât exigențele exprimate prin programe de formare continuă, număr de credite profesionale transferabile alocate să fie vizibil evolutive și contribuie la realizarea unui sistem unitar de formare continuă bazat pe CPT, care va permite vizualizarea stadiului individual al carierei și previzionarea parcursului profesional dezirabil pentru fiecare categorie de personal didactic;

III. Instituirea mecanismelor reglatorii privind dinamica profesiilor didactice prin flexibilizarea rutelor de conversie și perfecționare în carieră care crește autonomia în dezvoltarea personală a cadrului didactic în funcție de necesitățile personale și profesionale ale fiecăruia și facilitează elaborarea unui set de rute flexibile pentru conversie și perfecționare.
Grupul țintă vizat în proiect a fost constituit din personalul didactic de toate specialitățile, din învățământul preuniversitar (din învățământul de masă și din învățământul special, de nivel preprimar, primar, gimnazial și liceal).

1.4. Cercul pedagogic, o modalitate eficientă de formare continuă a dascălilor

Perfecționarea pregătirii personalului didactic se realizează prin forme și programe, în raport cu exigențele învățământului, cu evoluția diferitelor discipline de studiu, cicluri de învățământ și profiluri, precum și în funcție de necesitățile și de interesele de perfecționare a diferitelor categorii de cadre didactice. Activitatea de perfecționare a personalului didactic este coordonată de MECT și se realizează în:

    a) instituții de învățământ superior, prin facultăți, departamente și catedre, pentru perfecționarea pregătirii de specialitate a profesorilor;

    b) instituții de învățământ superior, prin departamentele sau catedrele de pregătire a personalului didactic, pentru perfecționarea pregătirii metodice și psihopedagogice a profesorilor;

    c) case ale corpului didactic, pentru formarea continuă a personalului didactic și a personalului didactic auxiliar;

    d) centre, institute și alte forme instituționalizate, pentru pregătireași perfecționarea personalului de conducere, de îndrumare și de control; Inspectoratele școlare și casele corpului didactic, împreună cu instituțiile și unitățile abilitate, asigură organizarea și realizarea perfecționării personalului didactic, potrivit metodologiei M.E.C.T Principalele forme de organizare a perfecționării personalului didactic din învățământul preuniversitar sunt:

activități metodico-științifice și psihopedagogice, realizate la nivelul unității de învățământ sau pe grupe de unități (comisii metodice, catedre și cercuri pedagogice);

sesiuni metodico-științifice de comunicări, simpozioane și schimburi de experiență pe probleme de specialitate și psihopedagogice;

stagii periodice de informare științifică de specialitate și în domeniul științelor educației;

forme de perfecționare prin corespondență (învățământ la distanță);

cursuri fără frecvență, organizate de instituții de învățământ superior, combinate cu consultații periodice, potrivit opțiunilor participanților;

cursuri organizate de societăți științifice și de alte organizații profesionale ale personalului didactic;

cursuri de perfecționare a pregătirii de specialitate, metodice și psihopedagogice sau pentru obținerea definitivării în învățământ ori a gradelor didactice, în conformitate cu prevederile legii;

cursuri de pregătire și de perfecționare pentru personalul de conducere, de îndrumare și de control, potrivit unor programe specifice;

burse de perfecționare și stagii de studiu și de documentare, realizate în țară și în străinătate;

postuniversitare;

doctorat.

Perfecționare prin cercul pedagogic, foruri de sinteză, de evaluare a rezultatelor procesului de învățământ și a factorilor care determină eficiența acestuia, de comunicare și valorificare a experiențelor didactice și concluziilor cercetării pedagogice efectuată de cadrele didactice, de evaluare critică și constructivă a metodelor de predare învățare, a conținuturilor și modurilor de organizare a procesului educațional, de lansare a unor proiecte educaționale cu impact la nivel zonal și județean, cuprinde:

informare științifică de specialitate;

informare pedagogică, psihologică și sociologică;

informare metodică;

informare în domeniul legislației generale și școlare;

activități practice în domeniul specialității.

CAPITOLUL II. Modalități de realizare a perfecționarii și pregatirii personalului didactic prin intermediul cercurilor pedagogice-Studiu de caz

2.1. Obiectivele și ipoteza cercetării

În realizarea acestei cercetări am parcurs mai multor etape:

stabilirea obiectului anchetei;

documentarea;

formularea ipotezei;

determinarea populației (universului) anchetei;

eșantionarea;

alegerea tehnicilor și redactarea chestionarului;

redactarea definitivă a chestionarului;

alegerea metodelor de administrare a chestionarului (prin persoane speciale destinate acestei operații sau prin autoadministrare);

analiza rezultatelor obținute în raport cu obiectivele finale

Obiectivul general al cercetării

Realizarea unei cercetări privind eficiența modalităților de realizare a perfecționării cadrelor didactice prin intermediul cercurilor pedagogice, precum și atitudinea cadrelor didactice față de acest mod de perfecționare.

Obiectivele specifice ale cercetării

O1.Să demonstrez că informările de la cercurile pedagogice au rolul de a fixa ținte pentru activitățile profesorilor;

O2.Să demonstrez că prin activitățile de la cercurile pedagogice profesorilor li se oferă posibilitatea de a-și lărgi viziunea de ansamblu asupra modalităților moderne de eficientizare a procesului educativ de la nivelul specialității sau de la nivel inter și transdisciplinar.

O3. Să demonstrez că cercurile pedagogice sunt o modalitate eficientă de perfecționare a cadrelor didactice din învățământul preuniversitar cu cât schimbul de bune practici se realizează prin nenumărate variante formative.

Ipotezele cercetării

I1.Presupunem că informările de la cercurile pedagogice au rolul de a fixa ținte pentru activitățile profesorilor;

I2.Presupunem că prin activitățile de la cercurile pedagogice profesorilor li se oferă posibilitatea de a-și lărgi viziunea de ansamblu asupra modalităților moderne de eficientizare a procesului educativ de la nivelul specialității sau de la nivel inter și transdisciplinar.

I3. Presupunem că cercurile pedagogice sunt o modalitate eficientă de perfecționare a cadrelor didactice din învățământul preuniversitar cu cât schimbul de bune practici se realizează prin nenumărate variante formative.

2.2. Descrierea lotului

Cercetarea vizează cadrele didactice din învățământul primar și aflarea părerii acestora în ceea ce privește eficiența modalităților de realizare a perfecționării cadrelor didactice prin intermediul cercurilor pedagogice, precum și atitudinea cadrelor didactice față de acest mod de perfecționare. Am aplicat acest chestionar pe două loturi a câte 30 de subiecți, din mediul rural și mediul urban.

Lotul A este reprezentat de un număr de 30 cadre didactice care predau la învățământul primar de la 4 școli din municipiul ……………, Cercul Pedagogic…………. Pe vârste, cadrele didactice chestionate au următoarea componență: 25-35 ani- 10 cadre didactice; 35-45 ani-15 cadre didactice; 45-55 ani-5 cadre didactice.

Grafic 1.Situația pe vârste a cadrelor didactice din lotul A

Ca pregătire, situația cadrelor didactice chestionate se prezintă astfel:

-studii medii-5 cadre didactice;

– facultate de specialitate- 20 de cadre didactice;

-master -5 cadre didactice.

Grafic 2.Situația studiilor cadrelor didactice din lotul A

Lotul B este reprezentat de un număr de 30 cadre didactice care predau la învățământul primar de la diferite școli din mediul rural, județul……….., Cercul pedagogic …….. Pe vârste, cadrele didactice chestionate au următoarea componență: 25-35 ani- 7 cadre didactice; 35-45 ani-10 cadre didactice; 45-55 ani-13 cadre didactice.

Grafic 3.Situația pe vârste a cadrelor didactice din lotul B

Ca pregătire, situația cadrelor didactice chestionate din lotul B se prezintă astfel:

-studii medii-14 cadre didactice;

– facultate de specialitate- 16 de cadre didactice;

-master -0 cadre didactice.

Grafic 4. Situația studiilor cadrelor didactice din lotul B

Situația gradelor didactice pentru subiecții celor două loturi a fost următoarea:

Lotul A:

Grafic 5 Situația gradelor didactice din lotul A

Lotul B:

Grafic 6. Situația gradelor didactice din lotul B.

Chestionarul a fost aplicat direct, prin vizita la școlile vizate, având aprobarea responsabililor ce cerc și a inspectorului de specialitate. Perioada de aplicare a chestionarului a fost 20 ianuarie, 2012- 20 februarie, 2012.

2.3. Metoda aplicată

În vederea culegerii datelor, tehnica utilizată a fost aceea a administrării directe, folosind ca instrument de cercetare chestionarul.

Acesta este unul dintre cele mai des utilizate instrumente de cercetare. Avantajul chestionarului îl reprezintă anonimatul care determină manifestarea naturală, liberă a subiectului. Am elaborat un chestionar care cuprinde un număr de 4 întrebări de tipuri diferite, care să acopere realitate vizată de obiectivele și ipotezele cercetării.

În realizarea chestionarului am folosit diferite tipuri de întrebări cum ar fi:

Întrebări deschise – întrebările numărul – 4.

Întrebări cu răspuns la alegere – întrebările numărul 1; 2; 3.

2.4. Analiza și interpretarea calitativă a datelor obținute în urma cercetării

La prima întrebare a chestionarului aplicat ,, În ce măsură considerați că informările de la cercurile pedagogice au rolul de a fixa ținte pentru activitățile profesorilor. Încercuiți litera corespunzătoare răspunsului potrivit.

Deloc B. Puțin C. Mult D. Foarte mult E. Altă variantă

Dacă aveți altă variantă de răspuns, vă rog să scrieți pe linia de mai jos.

__________________________________________________________________________

Datele obținute relevă faptul că informările de la cercurile pedagogice au rolul de a fixa ținte pentru activitățile profesorilor– confirmând și prima ipoteză de la care am plecat în realizarea cercetării.

Grafic 7 Măsura în care profesorii din lotul A consideră că informările de la cercurile pedagogice au rolul de a fixa ținte pentru activitățile lor

Grafic 8. Măsura în care profesorii din lotul B consideră că informările de la cercurile pedagogice au rolul de a fixa ținte pentru activitățile

Dintre cadrele intervievate din lotul A, 67% consideră că informările de la cercurile pedagogice au rolul de a fixa ținte pentru activitățile, 23% consideră foarte mult că informările de la cercurile pedagogice au rolul de a fixa ținte pentru activitățile, 6% consideră puțin că informările de la cercurile pedagogice au rolul de a fixa ținte pentru activitățile. 0% nu consideră că informările de la cercurile pedagogice au rolul de a fixa ținte pentru activitățile. Dintre cadrele intervievate din lotul B, 50% consideră că informările de la cercurile pedagogice au rolul de a fixa ținte pentru activitățile, 23% consideră foarte mult că informările de la cercurile pedagogice au rolul de a fixa ținte pentru activitățile, 27% consideră puțin că informările de la cercurile pedagogice au rolul de a fixa ținte pentru activitățile. 0% nu consideră că informările de la cercurile pedagogice au rolul de a fixa ținte pentru activitățile.

Întrebarea nr.2

În ce măsură considerați că prin activitățile de la cercurile pedagogice profesorilor li se oferă posibilitatea de a-și lărgi viziunea de ansamblu asupra modalităților moderne de eficientizare a procesului educativ de la nivelul specialității sau de la nivel inter și transdisciplinar..

Deloc B. Puțin C. Mult D. Foarte mult E. Altă variantă

Grafic 9. Măsura în care profesorii consideră că prin activitățile de la cercurile pedagogice li se oferă posibilitatea de a-și lărgi viziunea de ansamblu asupra modalităților moderne de eficientizare a procesului educativ de la nivelul specialității sau de la nivel inter și transdisciplinar–Lotul A

Grafic 10.. Măsura în care profesorii consideră că prin activitățile de la cercurile pedagogice li se oferă posibilitatea de a-și lărgi viziunea de ansamblu asupra modalităților moderne de eficientizare a procesului educativ de la nivelul specialității sau de la nivel inter și transdisciplinar–Lotul B

30% dintre cadrele chestionate consideră că prin activitățile de la cercurile pedagogice li se oferă posibilitatea de a-și lărgi viziunea de ansamblu asupra modalităților moderne de eficientizare a procesului educativ de la nivelul specialității sau de la nivel inter și transdisciplinar din lotul A, iar 27% dintre cadrele chestionate consideră că prin activitățile de la cercurile pedagogice li se oferă posibilitatea de a-și lărgi viziunea de ansamblu asupra modalităților moderne de eficientizare a procesului educativ de la nivelul specialității sau de la nivel inter și transdisciplinar din lotul B..

30% dintre cadrele chestionate consideră că prin activitățile de la cercurile pedagogice li se oferă foarte mult posibilitatea de a-și lărgi viziunea de ansamblu asupra modalităților moderne de eficientizare a procesului educativ de la nivelul specialității sau de la nivel inter și transdisciplinar din lotul A, iar 33% dintre cadrele chestionate consideră că prin activitățile de la cercurile pedagogice li se oferă foarte mult posibilitatea de a-și lărgi viziunea de ansamblu asupra modalităților moderne de eficientizare a procesului educativ de la nivelul specialității sau de la nivel inter și transdisciplinar din lotul B..

30% dintre cadrele chestionate consideră că prin activitățile de la cercurile pedagogice li se oferă puțin posibilitatea de a-și lărgi viziunea de ansamblu asupra modalităților moderne de eficientizare a procesului educativ de la nivelul specialității sau de la nivel inter și transdisciplinar din lotul A, iar 27% dintre cadrele chestionate consideră că prin activitățile de la cercurile pedagogice li se oferă puțin posibilitatea de a-și lărgi viziunea de ansamblu asupra modalităților moderne de eficientizare a procesului educativ de la nivelul specialității sau de la nivel inter și transdisciplinar din lotul B..

10% dintre cadrele chestionate consideră că prin activitățile de la cercurile pedagogice nu li se oferă posibilitatea de a-și lărgi viziunea de ansamblu asupra modalităților moderne de eficientizare a procesului educativ de la nivelul specialității sau de la nivel inter și transdisciplinar din lotul A, iar 13% dintre cadrele chestionate consideră că că prin activitățile de la cercurile pedagogice nu li se oferă posibilitatea de a-și lărgi viziunea de ansamblu asupra modalităților moderne de eficientizare a procesului educativ de la nivelul specialității sau de la nivel inter și transdisciplinar din lotul B..-este validată ipoteza numărul 2 în proporție de 75%.

Întrebarea nr. 3. Considerați ca fiind o activitate eficientă de perfecționare a cadrelor didactice din învățământul preuniversitar cu cât schimbul de bune practici se realizează prin nenumărate variante formative.

Grafic 11 Măsura în care profesorii consideră cercul pedagogic ca fiind o activitate eficientă de perfecționare a cadrelor didactice din învățământul preuniversitar cu cât schimbul de bune practici se realizează prin nenumărate variante formative-Lotul A

Grafic 12 Măsura în care profesorii consideră cercul pedagogic ca fiind o activitate eficientă de perfecționare a cadrelor didactice din învățământul preuniversitar cu cât schimbul de bune practici se realizează prin nenumărate variante formative. -Lotul B

Constatăm că măsura în care profesorii consideră cercul pedagogic ca fiind o activitate eficientă de perfecționare a cadrelor didactice din învățământul preuniversitar cu cât schimbul de bune practici se realizează prin nenumărate variante formative, atât pentru cei din lotul A, cât și pentru cei din lotul B este de 100%-se confirmă ipoteza numărul 3 în proporție de 100%.

Întrebarea nr.4.

Care dintre modalitățile de perfecționare pentru personalul didactic prin intermediul cercului pedagogic le considerați mai folositoare? Enumerați-le:

Grafic 13. Modalitățile de perfecționare pentru personalul didactic prin intermediul cercului pedagogic considerate mai folositoare.- Lotul A

Grafic 14. Modalitățile de perfecționare pentru personalul didactic prin intermediul cercului pedagogic considerate mai folositoare.- Lotul B

30% și 27% consideră că dintre modalitățile de perfecționare pentru personalul didactic prin intermediul cercului pedagogic considerate mai folositoare. din Lotul A sunt informările științifice de specialitate și activitățile practice în domeniul specialității.

33% și 33% consideră că dintre modalitățile de perfecționare pentru personalul didactic prin intermediul cercului pedagogic considerate mai folositoare. din Lotul B sunt informările științifice de specialitate și activitățile practice în domeniul specialității.

Capitolul III. CONCLUZII

Antrenarea cadrelor didactice în diverse modalități de realizare a perfecționării prin intermediul cercurilor pedagogice, contribuie la conturarea direcției și menținerea interesului față de acest domeniu de activitate. Rezultatele cercetării au validat obiectivele și ipotezele de la care am plecat în realizarea acesteia.

Prin aplicarea chestionarului am identificat că dintre modalitățile de perfecționare pentru personalul didactic prin intermediul cercului pedagogic considerate mai folositoare din cele două loturi sunt informările științifice de specialitate și activitățile practice în domeniul specialității

Prin analizarea răspunsurilor cadrelor didactice am ajuns la concluzia ca au fost validate ipotezele cercetării:

Am demonstrat că informările de la cercurile pedagogice au rolul de a fixa ținte pentru activitățile profesorilor.

Am demonstrat că prin activitățile de la cercurile pedagogice profesorilor li se oferă posibilitatea de a-și lărgi viziunea de ansamblu asupra modalităților moderne de eficientizare a procesului educativ de la nivelul specialității sau de la nivel inter și transdisciplinar.

Am demonstrat că cercurile pedagogice sunt o modalitate eficientă de perfecționare a cadrelor didactice din învățământul preuniversitar cu cât schimbul de bune practici se realizează prin nenumărate variante formative.

Cercetarea a vizat cadrele didacticede la două cercuri pedagogice din învățământul primar și aflarea părerii acestora în ceea ce privește perfecționarea prin intermediul cercurilor pedagogice, vizând mai multe aspecte legate de acestea. Am aplicat acest chestionar pe două loturi a câte 30 de subiecți, din mediul rural și mediul urban.

Lotul A este reprezentat de un număr de 30 cadre didactice care predau la învățământul primar de la 4 școli din municipiul ……….., Cercul pedagogic………. Pe vârste, cadrele didactice chestionate au următoarea componență: 25-35 ani- 10 cadre didactice; 35-45 ani-15 cadre didactice; 45-55 ani-5 cadre didactice. Lotul B este reprezentat de un număr de 30 cadre didactice care predau la învățământul primar de la diferite școli din mediul rural, județul………… Cercul pedagogic…………Pe vârste, cadrele didactice chestionate au următoarea componență: 25-35 ani- 7 cadre didactice; 35-45 ani-10 cadre didactice; 45-55 ani-13 cadre didactice.

Grafic 15.Comparația pe vârste a cadrelor didactice din lotul A și lotul B

Constatăm că în mediul urban predomină cadrele didactice între 25 și 45 de ani, iar în mediul rural cadrele didactice între 45 și 55 de ani.

Ca pregătire, situația cadrelor didactice chestionate din lotul A se prezintă astfel:

-studii medii-5 cadre didactice;

– facultate de specialitate- 20 de cadre didactice;

-master -5 cadre didactice.

Ca pregătire, situația cadrelor didactice chestionate din lotul B se prezintă astfel:

-studii medii-14 cadre didactice;

– facultate de specialitate- 16 de cadre didactice;

-master -0 cadre didactice.

Grafic 16. Comparația studiilor cadrelor didactice din lotul A și lotul B

Observăm că pregătirea inițială a cadrelor didactice din lotul A este superioară celor din lotul B, mai ales dacă legăm acest lucru deanaliza comparativă a vârstei lor.

Situația gradelor didactice pentru subiecții celor două loturi a fost următoarea:

Grafic 17. Comparație gradelor didactice din lotul A- lotul B

Din analiza comparativă a gradelor didactice, constatăm că și aici indicatorii celor din lotul A sunt superiori față de cei ai lotului B. Răspunsurile arată convingător că performanțele reprezentative sunt, în opinia cadrelor didactice, legate în primul rând de buna lor pregătire profesională. În aceeași măsură, profesorii demonstrează că acordă o mare importanță perfecționării prin intermediul cercurilor pedagogice.. Se observă interesul cadrelor didactice pentru propria perfecționare prin studii universitare și master și prin obținerea gradelor didactice, a desăvârșirii profesionale la cele mai înalte standarde și prin participarea la cercurile pedagogice..

Cadrele didactice care au răspuns întrebărilor chestionarului au dovedit că au o viziune modernă asupra învățării permanente pe care o percep ca pe o stare de normalitate în conduita oricărui profesor. Au subliniat însă și aspectele legate de personalitatea fiecăruia dintre noi în învățare prin orientarea către ceea ce „simțim mai aproape de sufletul nostru”, de susținerea motivației, nu doar creșterea accesului la oportunitățile de învățare, ci și consolidarea motivației personale de a învăța la școală și în afara acesteia pe tot parcursul vieții A cunoaște mai mult, a experimenta mai mult, înseamnă flexibilitate, iar acest lucru le dă încrederea și curajul de a face lucruri noi, în contexte noi.

Orientarea majoritară a opțiunilor identifică preocuparea pentru actualizarea cunoștințelor de specialitate, identificarea surselor de informare în domeniu și a modalităților concrete de cuprindere a acestora în cadrul lecțiilor.

Recomandări

Ca punct tare este pregătirea foarte bună a cadrelor didactice, dorința și perseverența lor în folosirea compunerii de probleme și a metodelor moderne de învățământ.

De asemenea este de luat în seamă în continuare mediul rural, îmbunătățirea imaginii cadrelor didactice, crearea unor condiții mai bune pentru a atrage cadrele didactice mai tinere. De asemenea se impune o îmbunătățire a parteneriatelor cu școlile din mediul rural. Consecințele pozitive ale cercetării sunt:

-ameliorarea relației teorie- practică- cercetare;

-stimularea dezvoltării profesionale a personalului didactic cu dezvoltarea unei culturi de colaborare în școală;

-creșterea responsabilității, asumarea schimbărilor prin implicarea profesorilor în cercetarea propriei practici;

-costuri reduse și efecte pe termen lung datorită abilitării profesorilor ca cercetători în propria practică;

-eliminarea unor atitudini birocratice deoarece cadrele didactice devin conștiente de necesitatea luării unor decizii în grup;

-impact puternic asupra comunității, prin informarea și propunerea de către cadrul didactic a unor măsuri, sugestii decidenților din învățământ.

ANEXE

Proiect didactic-cerc pedagogic

Propunător:

Unitatea de învățământ:

Clasa I

Data:

Aria curriculară: Limbă și comunicare

Disciplina: Limba și literatura română

Unitatea de învățare: Dialog despre activitățile copiilor

Subiectul lecției: Sunetul și grupul de litere chi

Tipul lecției: mixtă

Durata: 2 x 45 min ( predare integrată )

Scopul lecției:

formarea capacităților de citire și scriere prin cunoașterea sunetelor și a literelor / grupurilor de litere corespunzătoare;

dezvoltarea auzului fonematic;

exersarea operațiilor gândirii;

îmbogățirea vocabularului.

Obiective operaționale: O1 – să despartă cuvintele în silabe;

O2 – să distingă sunetele în silabe și cuvinte;

O3 – să pronunțe corect sunetul chi;

O4 – să asocieze sunetele cu literele / grupurile de litere corespunzătoare;

O5 – să recunoască grupul de litere chi în texte tipărite și texte scrise de mână;

O6 – să citească în ritm propriu, corect și conștient cuvinte, propoziții și texte;

O7 – să scrie corect, lizibil și îngrijit cuvinte și propoziții;

O8 – să formuleze corect enunțuri ( după o imagine, pe baza textului citit, folosind cuvinte date ).

Strategia didactică: algoritmică, inductivă

Metode și procedee: metoda fonetică analitico-sintetică, conversația, observația, explicația, demonstrația, exercițiul, problematizarea,

tehnica ciorchinelui

Forme de organizare: frontal, independent ( diferențiat ), în perechi, în echipă

Mijloace de învățământ: abecedar, caiete tip I, planșă cu grupurile de litere învățate, planșă cu grupul de litere chi, fișe de lucru, fișe de evaluare,

jetoane cu silabe și cuvinte, imagini care sugerează cuvinte ce conțin sunetul chi, ridichi.

Instrumente de evaluare: probe orale, probe scrise, observarea sistematică, corectarea reciprocă, aprecieri verbale

Bibliografie:

Adalmira Ungureanu – Metodica studierii limbii și literaturii române – învățământ primar, Editura AS′S, 2003

Vasile Molan, Maria Bizdună – Didactica limbii și literaturii române ( Program universitar de formare în domeniul Pedagogie pentru Învățământ Primar și Preșcolar – MEC, Proiect pentru învățământul rural ), 2006

Carmen Iordăchescu – Să dezlegăm tainele abecedarului, Editura Carminis, 2004

Emilia Benedek, Elena Ștefănescu – Limba și literatura română, Caiet de evaluare, Clasa I, Editura Polirom, 1999

Desfășurarea lecției

Anexa

xa 2

Anexa

Grupa

Uniți cuvintele cu imaginile corespunzătoare!

chipiu chirurg chibrituri schiuri ridichi

BIBLIOGRAFIE

Allport, G.W., Structura și dezvoltarea personalității, EDP, București, 1991.

Ausubel, D., Robinson, F., Învățarea în școală, O introducere în psihologia pedagogică, București, E.D.P.,1981.

Joița, E., Pedagogia- știința integrativă a educației, Editura Polirom, Iași, 1999.

Manolescu, M., Evaluarea școlară. Metode tehnici instrumente, Ed. Meteor Pres, București, 2005.

Mărginean, i., Proiectarea în cercetarea sociologică, Ed. Polirom, Iași, 2000

Mocan, I., Introducere în analiza datelor, Ed. Universității ,,L. Blaga”, Sibiu, 2005.

Mucchielli, A., Dicționarul metodelor calitative în științele umane și sociale, Ed. Polirom, Iași, 2002.

Moreno, J. L., Psychoterapie de grupe et psychodrame, P.U.F., 1965

Mureșan, P., Învățarea eficientă și rapidă, Ed. Ceres, București, 1990.

Muster ,D., Verificarea progresului școlar prin teste docimologice , București , E.D.P. , 1970.

Muster, D., Forme și niveluri de manifestare a aptitudinilor profesionale, ,,Revista de pedagogie, 1992, 3-4.

Neacșu, I., Educație și acțiune, Ed. Știință și Enciclopedie, București, 1986.

Neacșu, I., Instruire și învățare, EDP, București, 1999.

Neacșu,I., Stoica, A, Ghid general de evaluare și examinare, S.N.N.E., București, 1996.

Negreț- Dobridor, I, și Pânișoară I., Știința învățării, Polirom, Iași, 2005.

Raloș, R., Sava, S., Ungureanu, D., Educația adulților. Baze teoretice și repere practice, Ed. Polirom, Iași, 2007.

Păcurari, O., Țârcă A., Sarivan, L., Strategii didactice inovative, Ed. Sigma, București, 2004.

Păun, E., Sociopedagogia școlară, E.D.P., București, 1982.

Potoles, D., Profesorul și strategiile conducerii învățării, în Jinga, I., Vlăsceanu, L., (coord.) – Structuri strategii și performanțe în învățământ, Ed. Academiei, 1989.

Potolea, D., Rolul evaluării de impact în asigurare calității programelor de formare continuă a cadrelor didactice – Conferința națională Rolul studiilor evaluative de impact în asigurarea calității programelor de formare a cadrelor didactice, București , 2009.

Potolea, D., Carp, D., (coord.), Calitatea programelor de formare continuă a cadrelor didactice; concepție și practici, în Profesionalizarea carierei didactice din pespectiva educației continue, Ed. Universității, București, 2008.

Potolea , D., Neacșu, I., Iucu, R., Pregătirea psihopedagogică, Ed. Polirom, Iași, 2009.

Potolea, D., Păun, E., Pedagogie. Fundamentări teoretice și dimensiuni aplicative, Ed. Polirm, Iași, 2003.

Roco, M, Creativitate și inteligență emoțională, Polirom, Iași, 2001.

Ulrich, C., Managementul clasei- Învățarea prin cooperare, Ed. Corint București, 2000.

Voiculescu, E., Voiculescu, H., Măsurarea în științele educației, Institutul European, București, 2007

Zlate, M., Metode activ-participative de grup utilizate în activitatea seminarială, Universitatea din București, 1986.

Zlate, M., Psihologia socială și grupurile școlare, Ed. Politică, București, 1972.

Statutul personalului didactic

OM Nr. 5720 / 20.10.2009