Perfectionarea Managementului Activitatilor de Programare, Lansare Si Urmarire a Fabricatiei la Livas Impex S.r.l

LUCRARE DE LICENȚĂ

PERFECȚIONAREA MANAGEMENTULUI ACTIVITĂȚILOR DE PROGRAMARE,LANSARE ȘI URMĂRIRE A FABRICAȚIEI
LA LIVAS IMPEX S.R.L.

Cuprins :

Itroducere

CAPITOLUL I
ELEMENTE TEORETICO-METODOLOGICE PRIVIND PERFECȚIONAREA MANAGEMENTULUI ACTIVITĂȚILOR DE PROGRAMARE,LANSARE ȘI URMĂRIRE
A FABRICAȚIE
1.1. Managementul producției și competivitatea întreprinderii industriale
1.2. Organizarea producției industriale
1.3. Programarea,lansarea și urmărirea producției

CAPITOLUL II 
PREZENTAREA GENERALĂ A S.C. LIVAS IMPEX S.R.L.

2.1 Date generale
2.2 Obiectivul de activitate al S.C. Livas Impex S.R.L
2.3 Capitalul social și structura acționariatului
2.4 Piața și comercializarea producției
2.5 Resursele umane
2.6 Principalii indicatori economico-financiari

CAPITOLUL III 
DIAGNOSTIUCUL TEHNIC AL S.C. LIVAS IMPEX S.R.L.

3.1 Analiza dotării tehnice
3.2 Analiza eficienței utilizării capitalului întreprinderii
3.3 Analiza proceselor de programare lansare și urmărire a producție
3.4 Analiza proceselor de pregătire materială a fabricației

CAPITOLUL IV
4.1. Concluzii și propuneri

Bibliografie

Motto : ,, Dacă producție nu este
nimic nu este’’

George Moldoveanu

Introducere 

,,Întreprinderea prin definiție este o asociere de mai mulți factori: economici,umani și științifici. Toți factori aceștea trebuie să coordoneze intre ei pentru ca întreprinderea să-și poată atinge obiectivele propuse. Coordonarea unei astfel de activități presupune ca managerul să aibă un plan de afaceri bine pus la punct care să-i fie mereu un ghid în deciziile importante pe care le ia. ’’
Pentru a conduce o activitate, fie că vorbim de una de dimensiuni medii sau mari un manager are nevoie de un ansamblu vast de calitați . Totuși, pe lângă calități, orice conducător sau manager are nevoie și de cunoștințe de specialitate în domeniul științei manage-mentului. Managementul producției este un capitol care face parte din știința managementului general. Între funcțiile de manageri cunoscute, sunt : manager general, manager de personal și manager pe vânzări.

,,Managementul producției ocupă locul cel mai important în viața unei întreprinderi, deoarece de rezultatele din secția de producție depinde bunăstarea întregii echipe a firmei. În ultimele decenii s-a pus un accent semnificativ pe trecerea de la managementul clasic către managementul bazat pe știință, adică punerea în practică a conceptului de economie bazată pe cunoaștere. În acest sens, managementul a fost divizat în diverse specializări, cu rolul de a permite conducătorilor să lucreze împreună, într-o echipă, pentru atingerea obiectivelor și scopurilor întreprinderii. ’’ 1

Factorul care a contribuit atît în domeniul teroriilor noi dezvoltate cît și în practică îl reprezintă rapiditatea schimbărilor din lume. Viteza cu care se mișcă lucrurile impune ca și managementul să țină pasul și să se dezvolte în rezultat. De-a lungul ultimului deceniu se cunosc mai multe etape referitoare la dezvoltarea științei conducerii:

• Faza conducerii științifice – pornită de la premisa utilizării eficace a efortului uman. Principalele caracteristici constau în schimbarea, din rezultate experimentale, a normelor referitoare la proceduri de lucru, echipent și personal; salarizarea era gindită astfel încît să stimuleze angajații dar să-i și recompenseze pe măsura eforturilor depuse.

• Faza organizării constă într-o planificare amănunțită, la nivelul managementului activităților. Managerii erau vazuți ca avînd gradul mai mare de responsabilitate în activitatea întreprinderii.

• Cea de a treia etapă a fost aceea a conducerii pe bază de obiective. Această etapă este considerată ca fiind o formă de finisare a celor precedente, deoarece anume in cadrul ei se căutau obiectivele și se planifica atingerea lor. Etapa a fost un stimul puternic pentru managementul științific.
• A patra etapă a fost cea în care a apărut teoria generală a dezvoltării. Toate conceptele existente pînă acum au fost înglobate într-o teorie generală a dezvoltării, iar unele efecte practice au fost sincronizate cu teorii de conducere a unei activitați economice .

Unul din primele obiective ale acestei lucrări este acela de a prezenta conceptul de „programare, lansare și umărire a fabricației”. Acest concept este o metodă modernă de conducere. Este încadrat în conceptul de management al producției, care la rindul său este unul din domeniile cheie ale conducerii unei întreprinderi.

CAPITOLUL I

ELEMENTE TEORETICO-METODOLOGICE PRIVIND PERFECȚIONAREA MANAGEMENTULUI ACTIVITĂȚILOR DE PROGRAMARE , LANSARE ȘI URMĂRIRE A FABRICAȚIEI

,,Programarea producției este un factor de prim rang în managementul întreprinderii și în mod special în gestiunea producției. Obiectivele programării,lansării și urmăririi producției sunt cele referitoare la asigurarea unui anumit ritm de executare a produselor. Acestea pot fi caracterizate drept obiective principale. Alte obiective, de tip secundar, sunt cele în legătură cu cercetarea cauzelor care ar putea deranja ritmul de producție. Cel din urma obiectiv îl constituie reducerea costurilor de producție prin standardizarea și normarea liniilor de fabricație. Obiectivul corolar4 constă în reducerea cheltuielilor de producție și asigurarea calității produselor, prin folosirea normativelor în toate etapele procesului de management și alegerea celei mai eficace variante de program. ’’

1.1. Managementul producției și competitivitatea întreprinderii industriale

,, Competitivitatea este capacitatea întreprinderilor, industriilor, regiunilor, națiunilor  sau complexelor supranaționale de a asigura factorilor de producție un profit și un nivel de folosire relative ridicat pe o bază durabilă, în condițiile în care acestea sunt expuse concurenței libere . ’’
Competivitatea industriala se exprima prin caracteristici specifice laturii ofertei,grupate in două categorii:
1. Costul,determinat la rindul lui de:
– nivelul productivității ;
– alte variabile ale laturii ofertei(investițiile,managementul,organizarea)
2. Calitatea,are la rindul ei trei dimensiuni:
– inovativă (capacitatea produselor/serviciilor de a incorpora elemente de noutate tehnică)
– de marketing (publicitatea,capacitatea de adaptare rapidă la modificările cererii)
– tehnică (caracteristica produselor/serviciilor de a fi conforme documentației tehnologice și fiabile)

Întreprinderea industrială reprezintă o unitate economică de bază în cadrul economiei nationale. Calitatea și potențialul unei economii naționale depinde în măsura decisivă de volumul de creare și funcționare a unui număr cît mai mare de întreprinderi care să furnizeze produse și servicii de inaltă calitate, la costuri și prețuri reduse în cantități corespunzătoare cu cerințele pieței. Întreprinderea alcătuește un sistem care, cu ajutorul resurselor financiare,umane și materiale produce bunuri și servicii destinate vânzării, fiind organizată printr-un mijloc de decizie care dispune de o anumită libertate de decizie. Întreprinderea este definită prin trei caracteristici esentiale: prin faptul că reprezintă o organizație economică, are o finalitate economică și dispune de o anumita autonomie de decizie

Întreprinderea este o unitate instituțională de bază a economiei naționale care se definește printr-un gen specific de activitate, organizare tehnologică,funcționalitate prin capacitatea de a produce bunuri sau servicii destinate sadisfacerii dorințelor și nevoilor consumatorilor. Este de asemenea și un sistem dinamic, capabil să se transforme și să tindă spre forme ameliorate și care, la rândul lor să permită obtinerea unei eficiențe maxime a activităților desfășurate. Creșterea complexității activităților întreprinderii determinate de diversificarea,mărirea și specializarea producției, reclamă soluții de organizare și conducere noi, eficiente și a căror proiectare și aplicare necesită cunostințe teoretice și practice adecvate.

Caracteristicile întreprinderii productive sunt următoarele :
– rolul factorului uman;
– caracterul structural al activitaților desfășurate conform obiectivelor și profilului său;

– existența unor obiective care determină rațiunea de a fi a întreprinderii;

– interacțiunile cu alte întreprinderi și organisme care constituie ansamblul său de relații;

– statutul care dă legitimitate întreprinderii, rolului și personalitații sale în relațiile cu proprii membri.

În realizarea obiectivelor sale, întreprinderea îndeplinește functiuni complexe.

Principalele funcțiuni ale întreprinderii sunt:

1) Funcțiunea producție, aranjează activitățile care asigură transformarea materiilor prime în produse, sau insușirea de lucrări necesare pentru prestarea unor servicii;

2) Funcțiunea cercetare-dezvoltare, grupează activitățile care asigură dezvoltarea întreprinderii corespunzător cu evoluția mediului înconjurător ;

3) Funcțiunea personal, grupează activitățile prin care se realizează valorificarea si dezvoltarea resurselor umane;

4) Funcțiunea financiar-contabilă, grupează activitățile prin care se asigură obținerea și administrarea resurselor financiare;

5) Funcțiunea comercială, grupează activitățile care asigură comercializarea produselor și serviciilor și procurarea mijloacelor de producție;

Sensurile și componentele interinfluențării dintre managementul producției,nivelului profitului și
ridicarea continuă a eficienței economice se desprind și mai pregnant din stabilirea conceptului de management al producției.

(figura 1.1.)

Managementul producției ca activitate îndeplinește două sarcini principale. Prima implică acele decizii privind cerințele de performanță și gradurile dorite de producție realizată ale sistemului, decizia privind numărul de utilaje necesare, tehnologiile de fabricație și amplasamentul acestora, metodele de conducere și control ce urmeaza să fie folosite.

Și cea de a doua sarcină,trebuie asigurată funcționarea sistemului de producție astfel încît să îndeplinească criteriile de performanță stabilite. Aici sunt cuprinse planificarea și conducerea producției (figura 1.1.), controlul calității și gestiunea stocurilor.

Scopul de bază al managementului producției este asigurarea eficienței activității de producție, managerul impreună cu ajutoarele sale, conducătorul activitații de producție, șefii de ateliere trebuie să organizeze o strînsă colaborare cu toate compartimentele ce se ocupă de proiectarea produsului , dezvoltarea procesului de fabricație, proiectarea utilajelor, dispozitivelor, verificatoarelor și sculelor, alegerea și pregătirea personalului din producție,   să-i   motiveze  și   să-i   antreneze    pe  toti să contribuie și să colaboreze la realizarea activității de producție. Mobilizarea acestora la realizarea scopului trebuie  executat în următoarele condiții: să se realizeze produse de înaltă calitate, cu personalul, materialele și utilajele care sunt la dispoziție și menținerea prețului real în raport calitate-preț.

Alt element important al conceptului de management pune în prim plan necesitatea studierii condițiilor reale de desfășurare a proceselor de producție. Practica arată că, în general în managementul producției nu se pot stabili litrolul calității și gestiunea stocurilor.

Scopul de bază al managementului producției este asigurarea eficienței activității de producție, managerul impreună cu ajutoarele sale, conducătorul activitații de producție, șefii de ateliere trebuie să organizeze o strînsă colaborare cu toate compartimentele ce se ocupă de proiectarea produsului , dezvoltarea procesului de fabricație, proiectarea utilajelor, dispozitivelor, verificatoarelor și sculelor, alegerea și pregătirea personalului din producție,   să-i   motiveze  și   să-i   antreneze    pe  toti să contribuie și să colaboreze la realizarea activității de producție. Mobilizarea acestora la realizarea scopului trebuie  executat în următoarele condiții: să se realizeze produse de înaltă calitate, cu personalul, materialele și utilajele care sunt la dispoziție și menținerea prețului real în raport calitate-preț.

Alt element important al conceptului de management pune în prim plan necesitatea studierii condițiilor reale de desfășurare a proceselor de producție. Practica arată că, în general în managementul producției nu se pot stabili limite masurabile, rețete cu valabilitate absolută, fiind necesar ca principiile generale manageriale, bine cunoscute, să fie adaptate la specificul și particularitățile societații comerciale. În consecință,managerul trebuie să iasă in evidență și să creeze condiții ca cel ce conduce procesul de producție să aibă posibilitatea să-și expună punctul de vedere referitor la aspectele importante ale utilizării forței de muncă,utilajelor,aparaturii si proceselor. Șeful de producție la rindul său trebuie să ofere posibilitatea personalului din subordinea sa să gîndească liber prin propriile sale posibilități, în limitele politicii manageriale conducînd întreprinderea spre realizarea obiectivelor propuse.

1.2. Organizarea producției industriale

,, Problema organizării producției s-a pus din cele mai vechi timpuri, oamenii căutînd dintotdeauna soluții să-și atingă scopurile propuse cu mijloace materiale cît mai reduse și eforturi minime. Procesul de producție este definit prin totalitatea acțiunilor lucide ale angajaților unei întreprinderi, îndreptate cu ajutorul tehnologiei și mașinilor, utilajelor asupra materiilor prime, materialelor sau a altor componente în scopul transformării lor în produse, lucrări sau servicii cu anumită valoare de piață.
Organizarea științifică a producției cuprinde un ansamblu bine definit de probleme ce se referă la :
– gestionarea resurselor energetice ;
– organizarea controlului tehnic de calitate ;
– organizarea producției de bază a întreprinderii ;
– organizarea activității de întreținere și reparare a utilajelor.’’
Tipurile de producție și criterii de clasificare :
Organizarea și conducerea activității de producție din cadrul întreprinderii se află într-o dependentă directă fată de tipul producției. 
Se disting trei tipuri de producție:
– producție în serie ;
– producție în masă ;
– producție individuală.
Henry Fayol a clasificat operațiile funcționarii întreprinderii industriale in șase grupe :
– operații tehnice ;
– operații comerciale ;
– operații financiare ;
– operații contabile ;
– operații administrative ;
– operații de securitate.
Fayol considera că principiile de bază ale conducerii trebuie să se bazeze pe : disciplină,divizarea muncii, remunerarea, ierarhizare, centralizarea, stabilitate, ordine și pe spiritul de echipă. De aici a rezultat și principiile fayoliene de conducere și anume : a prevedea , a coordona, a organiza, a comanda și a controla,care mai tîrziu au intrat în patrimoniul de bază al științei managementului. Tipul de producție predominant ce caracterizează o întreprindere impune metodele și tehnicile de organizare a producției de bază auxiliare și de servire precum și modul de pregătire a fabricației noilor produse de evidență și control a activității productive.
Organizarea producției în flux se caracterizează prin: 
– amplasarea locurilor de muncă în ordinea succesiunii executării operațiilor tehnologice ;
– divizarea procesului tehnologic pe operații egale sau multiple sub raportul volumului de muncă și precizarea rațională succesiuni a executării lor;
– repartizarea excutării unei operații sau a unui grup restrîns de operații pe un anumit loc de muncă 
– executarea în mod concomitent a operațiilor la toate locurile de muncă în cadrul liniei de producție în flux ;
– deplasarea materialelor, a pieselor, semifabricatelor sau produselor de la un loc de muncă la altul prin mijloacele de transport adecvate ;
– executarea în cadrul formei de organizare a producției în flux a unui fel de produs sau piesă sau a mai multor produse asemănătoare din punct de vedere constructiv, tehnologic și al materiilor prime utilizate.

1.3. Programarea,lanasarea și pregătirea producției

,,Pregătirea, programarea,lansarea și urmărirea producției care se înscriu în cadrul funcției de producție a întreprinderii au cîteva sarcini principale, și anume : elaborarea programelor de fabricație ; eliminarea locurilor înguste și utilizarea capacitaților disponibile ; respectarea programelor de fabricație și determinarea principalelor etape de pregătire tehnică și materială. În orice societate comercială activitatea de programare, lansare și urmărire a producției alcătuiește factorul esențial care pune în mișcare toate funcțiile și activitățile ce se derulează în unitate. Managerul și ajutoarele sale imediate trebuie să se concentreze în acest domeniu și pe baza unei metode de lucru adecvate, să garanteze realizarea obiectivelor stabilite prin strategia și politicile manageriale.’’

Activitatea de programare a producției cuprinde:
1) lansarea în fabricație;
2) programarea propriu-zisă a producției;
3) execuția;
4) urmărirea și controlul producției.

1.Lansarea în fabricație cuprinde:
a) multiplicarea,elaborarea și difuzarea documentației economice și  tehnice în vederea trecerii la fabricație;
b) repartiția sarcinilor pe executanți, echipe  și locuri de muncă.

2.Programarea propriu-zisă a producției vizează:
a) determinarea lotului și a comenyilor de produse;
b) stabilirea parametrilor programării producției;
c) elaborarea programelor de producție ale secțiilor, atelierelor, locurilor de muncă;
d) stabilirea ordinii de execuție a fiecărui produs,lot sau comandă.

3.Execuția include:
a) lansarea programului de producție pe secție și ateliere de producție în conformitate cu planul de producție si graficul și lucrărilor;
b) exploatarea rațională a utilajelor și instalațiilor.

4.Urmărirea și controlul producției cuprinde:

a) urmărirea realizării produselor finite;
b) evidențierea realizării programelor de cooperare;
c) culegerea de informații cu privire la stadiul îndeplinirii cantitative și calitative a producției;
d) compararea sarcinilor de producție realizate cu cele planificate.

‚, Producția este transformarea resurselor organizației în produse de larg consum. Resursele organizației  sunt toate activele disponibile unui manager pentru a realiza produse, transformarea  constă în seria de etape necesare pentru a transforma resursele în produse, iar  produsele  sunt diversele bunuri sau servicii care urmăresc să satisfacă nevoile si dorințele umane. De exemplu, intrările la o firmă de producție sunt reprezentate de materiile prime, piesele achiziționate, salariații productivi și chiar și de programele de lucru. Procesul de transformare va cuprinde pregătirea comenzilor clienților, conceperea diverselor produse, procurarea materiilor prime, precum și producția, asamblarea și depozitarea produselor.’’

Programarea producției este definită ca totalitatea activitaților desfașurate cu ajutorul mijloacelor de muncă și a proceselor naturale care au loc în strînsă legătură cu transformarea organizată,condusă și realizată de oameni,a obiectelor muncii în produse și/sau servicii necesare societății.
În societațile  comerciale producția se programează pe două niveluri:
a) la nivelul comitetului de conducere se întocmește programul de ansamblu care cuprinde mijloacele de producție ,sortimentul de produse, mărimea utilajelor și amplasarea lor;
b) la nivelul operațional are loc atît planificarea internă cît și organizarea, prevăzîndu-se în detalii întreaga desfășurare a serviciilor de producție pe secții, grupe de mașini, pe ateliere și pe fiecare loc de muncă.
Programarea de bază ocupă locul central, deoarece ea ridică problemele cele mai numeroase și mai complexe în legătură cu optimizarea parametrilor, scaderea sarcinilor de plan și urmărirea executării lor. 

(fig.1.2.)

CAPITOLUL 2.
PREZENTAREA LIVAS IMPEX S.R.L.

2.1. Date generale

S.C. LIVAS IMPEX S.R.L. cu sediul în Târgoviște, str.Gării nr.6B, județul Dâmbovița a fost înființată în anul 1994 și este una dintre cele mai bune firme în domeniul textilelor din România,întreprinderea este organizată ca o societate cu răspundere limitată avînd de la înființare trei acționari, societatea a fost înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului al Camerei de Comerț și Industrie din județul Dâmbovița sub nr. J15/1581/1994 CUI: 6656587.     
Din punct de vedere al apartenenței sectoriale, activitatea firmei se încadrează în sectorul secundar, iar conform Clasificării Activităților din Economia Națională (C.A.E.N.), activitatea S.C. „ Livas Impex” S.R.L face parte din grupa industriei prelucratoare, subgrupa industriei confecțiilor din textile, piele și blănuri.        

Dotarea tehnică a întreprinderii este adecvată profilului de activitate, cu o linie de producție completă un grad mediu de flexibilitate care a fost modernizată cu investiții anuale,ceea ce permite opținerea produselor de inaltă calitate și care corespund standardelor internaționale,garantate și de atestarea IOS 9002/1995.
Calitatea înaltă produsă de Livas Impex , în cei 20 de ani de existență a recompensato cu zeci de premii și medalii primite la expozițiile internaționale.  

2.2. OBIECTIVUL DE ACTIVITATE AL LIVAS IMPEX SRL

 
Obiectivul de activitate al S.C. Livas Impex este producerea și comercializarea confecțiilor textile, stofe, țesături, confecții de damă și bărbați. Produsele se adresează în general familiilor,persoanelor sportive dar și oamenilor de afaceri.
Portofoliul de produse este în continuă schimbare și reactualizare,echipa de creație urmărește o linie clasică pentru a acoperi toate cerințele pieței și nu uita si de elementele moderne pentru generațiile tinere. Produsele sunt disponibile intr-o gamă vastă de sortimente și culori special concepute pentru sadisfacerea dorințelor și cerinșelor tuturor clienților,indiferent de vîrstă și sex.

  Gama de produse este următoarea:

              Tabel nr. 2.1

Fabrica mai comercializează și produse realizate din țesături de fibră chimică (care au calitatea de a absorbi umiditatea) și din material sintetic (care conferă o rezistență superioară la frecare) precum și produse din imitație de blănuri.
            

Materiile prime de bază folosite de S.C. „ Livas Impex” S.R.L sunt:

țesături din bumbac;

țesături din lână (postavuri, stofe din lână pieptănată, țesături combinate din lână cardată și pieptănată);

țesături din mătase (satin, serj);

țesături din in;

țesături din fibre sintetice (relon, tergal,urson);

țesături speciale (vatir, roshar, vată, vateline)

fire și fibre.

Materialele auxiliare utilizate sunt: ață, nasturi, fermoare, capse etc.

În unele cazuri, datorită sistemului de productie utilizat (lohn), furnizorii de materii prime sunt chiar beneficiarii produselor finite.

2.3. Capitalul social și structura acționariatului

Cu o echipa formată din 124 salariați S.C. Livas Impex SRL are o structură relativ simplă. Structura organizatorică a întreprinderii mijlocii Livas Impex este una funcțională propiu-zisă în care criteriul de specializare a activităților și de grupare în compartimente este dată de natura sarcinilor. Coordonarea și controlul este asigurat de managerul general, acesta reprezentînd și un avantaj pentru întreprindere. Ca dezavantaje se remarcă caracterul secvențial dintre activitați, și rupturile relative dintre funcțiuni.
Livas Impex S.R.L prezintă următoarea organizare:

,, Structura organizatorică a unei întreprinderi cuprinde două componente:
– structura funcțională ( de conducere );
– structura operațională (de structură și percepție).
Structura funcțională reunește ansamblul deciziilor și acțiunilor managerilor de nivel superior ce asigură condițiile economice, tehnice și de personal necesare desfășurării activității compartimentelor de producție.
Structura operațională reunește ansamblul verigilor organizatorice în cadrul cărora se desfășoară activitățile de producție.’’

   Structura de producție este de tip mixt și este caracterizată prin faptul că îmbină avantajele tipului de structură tehnologică în care secțiile de bază sunt specializate în executarea anumitelor faze ale procesului tehnologic pentru toate produsele din fabricație. Fiecare secție este specializată în fabricarea unui anumit tip de produs.

Aceasta oferă aventaje:
– fabricarea unei game largi de produse;

– schimbarea ușoară a sortimentului de fabricație;

Dar și dezavantaje:

– reglaje numeroase și repetate ale utilajelor;

– situații de încărcare insuficientă a utilajelor pentru un anumit produs;

2.4. Piața și comercializarea produselor

S.C. Livas Impex SRL , inființată in 1994, are ca obiect principal de activitate producția de articole de imbracăminte și accesorii vestimentare, țara de unde se importă și materia primă necesară proceselor de producție efectuate in România iși are sediul in Târgoviște, județul Dâmbovița. Forma juridică de desfășurare a afacerii este SRL, capitalul de investiție fiind, dupa țara de origine a investitorului (persoană fizica). Cifra de afaceri a firmei pe anul precedent incadrîndu-se în intervalul 400.000-500.000 RON .

La nivelul anului 2012, in România funcționau, in domeniul textilelor, 5.743 de microintreprinderi și aproape 4.000 IMM-uri, in condițiile in care producția din industria textilă a scăzut cu 11% in 2013 fată de 2012, previziunea pentru 2014 indicînd o scădere cu 20% față de anul 2013. In 2010, industria textilă româneasca s-a confruntat cu o criză acută, generată, in principal, de liberalizarea totală a importurilor din Asia, mai cu seamă din China,deprecierea leului in raport cu euro (ceea ce a dus la scăderea veniturilor realizate din exporturi) și de presiunea crescîndă a sindicatelor pentru creșterea salariilor ( New Business,2013). Astfel, situația IMM-urilor din industria textilă, angajate in producția de tip lohn, a fost mult ingreunată de contextul general nefavorabil, in condițiile in care aceste firme sunt practic simpli executanți, activitatea lor depinzînd, de cele mai multe ori exclusiv, de comenzile primite de la diverși contractori, reinnoirea contractelor de producție fiind influențată in foarte mare masură de prețul scăzut al manufacturii. In aceste condiții, proprietarii, respectiv managerii, acestor IMM-uri sunt preocupați permanent de menținerea unui nivel cat mai mic al costurilor totale, implicit al costurilor forței de muncă. 

Clienții Livas Impex SRL  se pot grupa în urmatoarele categorii :

,, 1. Confecții textile de protecție folosite în cadrul industriei ușoare precum salopete și halate;

Beneficiari: Valmatex Vaslui, Argana Focșani.
2. Confecții textile precum și produse finite (haine bărbați ,haine damă);
Beneficiari: FashionUp Timișoara, Îmbracăminte S.A. Craiova .
3. Uniforme.
Beneficiari: grup școlar Petru Cercel.
4. Repere executate la comandă ;
Beneficiari: persoane fizice.‘’14               

Principalii furnizorii de materie primă (stofe și țesături) sunt:
a) Benetton Sibiu;
b) Vastex SA;
c) Nova Textile SA București.

Pentru Livas Impex SRL   principalii concurenți sunt:
a) Textile Global Service Hg SRL;
b) Romtextil SRL;
c) Avatar Tex Style.

2.5. Resursele umane

,,Orice organizație urmărește gestionarea eficace a resurselor sale umane pentru realizarea,in condiții de eficiență, a obiectivelor organizaționale. In consecință putem afirma că scopul major al MRU este opținerea succesului organizației prin intermediul membrilor ei.
Realizarea scopului major al MRU presupune, în esență, atingerea unor obiective specifice:
– procurarea și dezvoltarea resurselor umane;
– punerea in valoare a potențialului profesional al angajatilor ;
– crearea climatului pentru dezvoltarea unor relații de parteneriat intre conducere și angajați.’’
Din punct de vedere al vîrstei, cele 120 de persoane ce fac parte din personalul firmei, din punct de vedere cantitativ, la 1 ianuarie 2014, efectivul de personal era de 120 salariați cu urmǎtoarea structurǎ:

– muncitori: 96;

– personal TESA: 24.

Din punct de vedere al vîrstei, gruparea salariaților este urmǎtoarea:

Din efectivul de personal marea majoritate sunt cu studii medii respectiv 34.8 % și scoli postliceale 45.7 %. Vîrsta medie a personalului este de 43.09 ani. Personalul este foarte bine pregǎtit din punct de vedere al studiilor și specializǎrilor. Experiența dobînditǎ pe parcursul anilor se poate proba prin calitatea serviciilor.

Fluctuația forței de muncǎ în perioada 2011-2013 se prezintǎ astfel:

Plecările provin:

din pierderi naturale (pensionǎri pentru limita de vârstǎ, dar și pensionǎri pe caz de boalǎ, plecǎri în armatǎ, etc.);

din desfacerea contractelor de muncă pe motive disciplinare;

din disponibilizǎrile prin somaj datoritǎ reducerii volumului de activitate.

În funcție de cerințele postului, pregǎtirea profesionalǎ și conținutul activitǎții, angajații se pot clasifica în:

muncitori:

– calificati – în construcții de mașini;
– în activitǎți nespecifice construcțiilor de mașini;

– necalificați – pentru posturi ce nu necesitǎ atestare profesionalǎ;

funcții de conducere și execuție:

– funcții de execuție ce necesitǎ: pregǎtire liceealǎ sau postliceealǎ, în activitǎți administrative (dactilograf, contabil, etc.), scoli de maiștrii, pregǎtire superioarǎ;

– funcții de conducere a compartimentelor funcționale de producție, cercetare-proiectare, și altele similare: șef serviciu, șef birou, șef secție, adjunct șef secție, șef subsecție, etc.

Condițiile de muncǎ din unitate sunt corespunzătoare, deși mai existǎ locuri de muncǎ grele sau cu condiții nocive cǎrora li se asigurǎ sporuri de salarizare.

În ultimii ani societatea a alocat sume importante pentru ameliorarea sau înlǎturarea condițiilor nocive sau grele, dar și pentru finanțarea unor activitǎți cu caracter social.

2.6. Principalii indicatori economico-financiari

Profitabilitatea reperezintǎ obiectivul major al unei întreprinderi și condiționeazǎ desfǎșurarea activitǎții sale. Capacitatea firmei de a genera profit ne aratǎ mǎsura în care aceasta poate investi în propria dezvoltare și în același timp mǎsura în care oferǎ încredere acționarilor, cât și celorlalte persoane sau organizații interesate de parteneriate cu aceasta.

Evoluția principalilor indicatori de profitabilitate este prezentatǎ în felul urmǎtor:

Profitul brut (PB) a înregistrat o scǎdere cu 50.06% în 2013 fațǎ de 2012, fapt ce aratǎ diminuarea capacitǎții firmei de a obține profit de la an la an.(fig. 2.2.)

Profitul net (PN) înregistreazǎ deasemenea o evoluție negativǎ ce se concretizeazǎ într-o scǎdere cu 60.6% în 2013 fațǎ de 2012 ce afecteazǎ atît capacitatea firmei de a investi în dezvoltarea proprie, cît și încrederea acționarilor și salariaților în continuitatea și succesul actvitǎții acesteia.

Rata profitului (RP) scade cu 5.65% în 2013 fațǎ de anul precedent, scǎdere ce semnificǎ cǎ rentabilitatea activitǎții scade datoritǎ necesitǎții schimbǎrii portofoliului de activitǎți, necesitate ce nu este susținutǎ de decizii de schimbare menite sǎ asigure redresarea activitǎții.

Fig.2.2.

Randamentul activelor totale (RAT) înregistreazǎ valori ce atestǎ deficiențele firmei S.C. IRA S.A. Cîmpina de a utiliza eficient mijloacele materiale și financiare alocate pentru desfǎșurarea activitǎții.

Rata rentabilitǎții economice (REC) înregistreazǎ valori defavorabile (fig. 2.3.), situate sub valoarea ratei inflației, fapt ce aratǎ cǎ reînnoirea activelor firmei nu se poate face într-o perioadǎ scurtǎ, iar performanțele financiare vor fi afectate.

Rata rentabilitǎții financiare (RFIN) înregistreazǎ o scǎdere cu 35.65% fațǎ de valoarea anului 2012, fapt considerat negativ și datorat scǎderii profitului net în perioada 2011-2013.

Fig. 2.3.

Evoluția tuturor acestor indicatori aratǎ îngreunarea situației firmei și slăbirea capacitǎții acesteia de a se dezvolta într-un mediu în care este necesarǎ adaptarea la cerințele pieței, adaptare ce se poate face prin actualizarea portofoliului de activitǎți.’’

CAPITOLUL 3
ANALIZA SISTEMULUI DE PRODUCȚIE AL S.C. LIVAS IMPEX S.R.L.

3.1 Analiza dotării tehnice

Activitatea productivă se realizează în interiorul întreprinderii în cadrul a trei secții principale:

-secția de croit;

-secția de confecționat;

-secția de finisaj.

Procesul tehnologic aferent activității de producție a întreprinderii cuprinde următoarele faze, după cum urmează în figura 3.1:

(figura 3.1.)
Prima etapă a fluxului tehnologic, recepția, este deosebit de importantă în special în contextul derulării operațiunilor în sistemul lohn, deoarece aici are loc controlul cantitativ și calitativ al materiilor prime, de bază și auxiliare, care sosesc împreună cu documentele tehnice de la client. Astfel, pentru ca produsul finit să corespundă standardelor calitative cerute, trebuie ca și materia primă adusă să corespundă anumitor standarde de calitate. Urmează apoi trecerea acestora în magazia de materii prime a întreprinderii, unde vor fi ținute pînă la momentul trecerii în procesul de producție propriu zis, în urma programării.

Secția de croit, este prima etapă în care se începe prelucrarea fizică a materialelor sosite și unde au loc primele operații. În urma specificațiilor din documentele tehnice primite, materialele sunt desenate, numerotate urmînd apoi a fi tăiate, lipite în formele care trebuie și apoi termocolate. Are loc apoi trecerea în secția următoare, corespunzătoare procesului tehnologic, adică secția de confecționat, unde se produce în principal coaserea bucăților de material termocolate cu ajutorul mașinilor de cusut și de surfilat. Apoi urmează coaserea nasturilor, a butonierelor sau cheițelor.

Ultima etapă a procesului prevede finisarea modelelor obținute anterior, în secția de finisaj, cu ajutorul preselor și călcătoarelor, după care produsul finit este trecut în depozitul unității unde se așteaptă livrarea acestuia.

Din punct de vedere al dotării tehnice cu utilaje moderne folosite pentru realizarea producției în cadrul fluxului tehnologic se pot aminti următoarele tipuri, de un înalt nivel tehnologic:

sistemul Cad Investronica pentru partea de pregătire a fabricației;

mașinile Kuris pentru croit;

agregatele Brother;

mașinile de cusut Juki, Durkopp, Reece;

mesele de călcat interfazic Veit;

liniile de finisaj Indupress;

3.2 Analiza capitalului tehnic

În cadrul S.C. Livas Impex SRL producția este organizată sub forma liniilor de producție în flux, fiecare formație fiind specializată pe cîte un singur tip de produs sau un număr mic de tipuri de produse.

Principalele tehnologii folosite în Secția tricotaje sunt:

Tehnologii de tricotare

pe mașini circulare Multisingle pentru tricot vanisat cu fir căptușeală

pe mașina circulară Texim Multisingle pentru tricot glat 1 sau 2 fire

pe mașina Multiripp cu fir de bumbac și lycra

Tehnologii de pregătire și vopsire a tricoturilor

Tehnologii de albire mixtă sau cu apă oxigenată

Tehnologii de vopsire

Tehnologii de degresare și spălare

Tehnologii de imprimare

Tehnologii de imprimare continuă

Tehnologii de imprimare locală .

Pentru aplicarea acestor tehnologii societatea dispune de următoarele tipuri de utilaje și dotări:

Tehnologia de tricotare

Mașina de tricotat Multiripp

Mașina de tricotat Mettin Nov

Mașina de tricotat Multisingle 5623 – 1G

Tehnologia de pregătire și vopsire

HASPELE

Uscătoare Fleissner

Tehnologii de imprimare :

Instalație completă de fotocopiere

Mașina de despicat

Mașina de imprimat continuu Zimmer

Rama de termofixat Bruckner

Instalație de imprimat local

Analiza efectuată în secția tricotaje a pus în evidență faptul că gradul de dotare al acesteia cu utilaje este divers, dar o parte nu mai corespunde solicitărilor și exigențelor actuale în domeniul asigurării unor produse de calitate cu randamente superioare.
Societatea mai dispune de:

o secție de reparații;

o centrală pentru producerea aburului;

4 depozite (2 pentru materii prime, unul pentru produse finite destinate pieței externe, iar celălalt pentru produse finite destinate pieței interne);

o secție de transport intern;

magazin propriu de desfacere.

Pentru a-și putea îndeplini funcția de bază, orice întreprindere trebuie să dispună de un potențial material ai cărui parametri tehnici și funcționali să fie adaptați cât mai mult exigențelor și cerințelor pieței, pentru a putea face față cu succes acțiunilor concurențiale. În acest context valoarea investițiile anuale efectuate de către o unitatea pot să reprezinte un parametru demn de luat în seamă al măsurări potențialului tehnic și capacității unei unități economice. Deoarece în cazul Livas Impex SRL , valoarea mijloacelor fixe au înregistrat valori relativ stabile de la an la an, neîntreprinzându-se tranzacții majore, indicatorul analizat va fi valoarea investițiilor anuale realizate și în acest context, mai specific, valoarea investițiilor anuale realizate în echipamente tehnologice, indicatori deosebit de sugestivi în special în industria confecțiilor textile din România. Evoluția acestora pe ultimii cinci ani, poate fi vizualizată și în tabelul următor.

Tabelul 3.1. Evoluția investițiilor anuale realizate de Livas Impex SRL  

Sursa: Bilanțul contabil al întreprinderii

Din datele prezentate prin tabelul de mai sus, se poate observa faptul că investițiile anuale în echipamente și tehnologii efectuate de către întreprindere se situează în jurul valori de 2-3% , adică investiții anuale ce depășesc, în medie, valoarea de 200.000 dolari.

  
   3.3. Analiza proceselor de programare,lansare și urmărirea producției

 Managementul operațional al producției trebuie să asigure calitatea, stabilitatea funcțională a producției în condițiile variabilităților de intrare, a perturbațiilor mediului precum și a dinamicii cerințelor de piață. Activitatea de programare, lansare și urmărire a producției este activitatea cea mai importantă a funcțiunii de producție.Acesta este motivul pentru care managementul operațional al producției acționează asupra componentelor structurale,obiectivelor sistemului de producție precum și funcțiilor sistemului de producție.

Eficiența activității este determinată de gradul de previziune a acesteia,care se derulează in trei etape:
a) prognozare;
b) planificare;
c) programare;
În cadrul Livas Impex SRL funcția de producție are următoarele activitați:

a) activitatea CTC ;
b) activitatea de execuție a produselor;
c) activitatea PLUP;

Perfecționarea programării,lansării și pregătirii producției in cadrul Livas Impex SRL are cîteva sarcini principale,și anume:
a) elaborarea programelor de fabricație;
b) eliminarea locurilor înguste și utilizarea capacităților disponibile;
c) determinarea principalelor etape de pregătire tehnică și materială a producției;
O componentă de bază a programării și planificarii la Livas Impex SRL o constituie planificarea operativă de producere. Ea conține planificarea tehnico-economică și reprezintă un factor important în conducerea și organizarea întreprinderii.

1.Analiza subsistemului organizațional:

Structura organizatorică reprezintă ansamblul subdiviziunilor organizatorice, persoanelor și al relațiilor dintre acestea, orientate spre realizarea obiectivelor prestabilite ale întreprinderii.

S.C. Livas Impex SRL are o structură organizatorică de tip ierarhic funcțional, putin flexibila, dar care permite fiecărui cadrul de conducere și execuție să-și cunoască cu precizie sarcinile și responsabilitățile. Firma este o societate cu o deplină autonomie decizională, stabilindu-și obiectivele viitoare de dezvoltare și asumându-și întreaga răspundere pentru modul de îndeplinire al acestora.

Structura organizatorică are două componente: structura funcțională și structura operațională.

Compartimentele funcționale ale S.C. Livas Impex SRL (prin acestea înțelegându-se acele compartimente care pregătesc deciziile managementului superior și mediu și cele care asigură asistența de specialitate celorlalte compartimente) sunt:

birou import- export, care urmărește concordanța dintre cantitatea și calitatea materialelor intrate sau exportate și specificațiile prevăzute în clauzele contractuale

serviciul comercial- care urmărește gradul de satisfacere a comenzilor primite , efectuează activități de aprovizionare și marketing;

serviciul tehnic, care stabilește caracteristicile tehnice ale produselor, modul de realizare, tehnologiile utilizate;

birou contabilitate, care furnizează situații informaționale referitoare la costul producției;

biroul de organizare, normare și protecție a muncii, care stabilește volumul de forță de muncă utilizat, numărul de schimburi, succesiunea operațiilor necesare pentru realizarea produsului;

birou financiar, care elaborează bugetul de venituri și cheltuieli și urmărește realizarea acestuia. De asemenea, urmărește decontarea creanțelor și obligațiilor firmei față de terți (furnizori, clienți, bugetul de stat etc.);

birou resurse umane, care urmărește modul de utilizare a forței de muncă și eficiența acesteia.

Conducerea generală a societății se realizează prin echipa managerială, și Adunarea Generală a Acționarilor.

AGA decide asupra activității societății și girează politica economică și socială a societății.

Consiliul de Administrație își desfășoară activitatea în interesul societății și în limitele drepturilor conferite prin statut.

Firma dispune, în prezent, de cîteva documente formale de prezentare a structurii organizatorice – ROF-ul, organigrama și fișele de post, dar nu are un plan strategic formal ale carui obiective sa fie cunoscute la nivelurile inferioare. ROF-ul cuprinde atribuțiile, responsabilitățile și competențele pentru organismele participative de management.

Organigrama corespunde în general exigențelor metodologice și de conținut impuse de managementul științific. Ea este concepută și realizată, plecându-se de la tipul de structură organizatorică ierarhic-funcțională ce caracterizează Livas Impex SRL.
Faptul că societatea nu a înregistrat în anii 2012 și 2013 nici o reclamație de calitate la lucrările executate și la exporturile realizate, ne permite să tragem concluzia că personalul de execuție și cel de control este format în spiritul respectării calității. S.C. Livas Impex S.R.L folosește un sistem de control al calitații prin care produsele sunt urmărite în toate fazele procesului tehnologic, începând cu recepția materiilor prime și încheind cu depozitarea produselor finite. Deoarece defectele din secțiile de croit și de finisat sunt mai greu de remediat, secțiile au fost dotate cu utilaje automate de croire cu laser asistate de calculator.
Societatea dispune de capacități suficiente, care pot asigura acoperirea comenzilor externe dar și interne.
Gradul de utilizare a capacității de producție la Livas Impex SRL este prezentat in tabelul 3.2.

Tabelul 3.2. – Gradul de utilizare a capacițății de producție.

,,  Activitățile care compun subsistemul PLUP sînt:

Programarea producției – este activitatea în care se stabileste ordinea și executarea fiecărei operații pe posturi de lucru și reper, ținîndu-se seama de forța de muncă și de mijloacele producție existente necesare.’’

În cadrul Livas Impex SRL se disting două module de activitați:

– programarea pe termen lung și mediu;

– programarea operativă.  
,, Planificarea nivelelor stocurilor și modificarea volumului producției sunt probleme ce trebuie tratate legat de un program de producție al modelelor finale corespunzător cererilor de vînzare solicitate în cadrul  firmei.

    Serviciul programarea, lansarea si urmărirea producției are un compartiment de planificare și programare a producției care păstrează toate datele, rapoartele de previziuni și de realizări și care depinde de directorul tehnic.’’

3.4. Analiza proceselor de pregătire materială a fabricației

În cadrul proceselor de pregătire materială a fabricației se vor crea condiții de ordin material și organizatoric,pentru fabricarea noilor familii de produse trebuie să se țină cont de rezolvarea următoarelor probleme:
– utilajele și echipamentele tehnologice necesare să fie comandate și furnizate din timp;
– determinrea necesarului de materii prime și materiale consumabile și energie pentru realizarea procesului de producție al noilor produse;
– realizarea restructurării fluxurilor tehnologice la termenele stabilite făra perturbarea fluxurilor tehnologice ale celorlalte produse.
Toate aceste etape trebuie incadrate în graficul general al pregătirii fabricației noilor familii de produse, respectarea termenelor fiind o conditie de bază a inceperii fabricației noilor produse conform prevederilor planului de producție.
Gama activităților societății „Livas Impex” S.R.L, poate fi grupată în următoarele categorii principale:

Producția și comercializarea confecțiilor textile;

Producția și comercializarea tricoturilor din bumbac, tip bumbac, și poliester;

Operațiuni de import – export;

Prestări de servicii de către treți, persoane juridice și fizice;

Lucrări de întreținere și reparații printr-un sector mecano-energetic.

Proces tehnologic de pregătire materială s fabricației al confecțiilor realizate în secțiile I și II cuprinde următoarele operații :

-pregătirea și croirea materialului;

-confecționarea produsului;

-finisarea produsului;

-ambalarea, etichetarea și depozitarea produsului.

În situația când în planul de producție pentru luna respectivă sunt programate mai multe sortimente pentru obținerea unei productivități ridicate și a parametrilor de calitate superiori, fiecare formație de lucru va executa un tip de produs.

Produsele unicat sunt confecționate de lucrători de categorie superioară în atelierul de creație.
Perfecționarea tehnologiei de fabricație prin introducerea în fluxul tehnologic a unor mașini performante, mașini speciale și dispozitive ajutătoare asigură creșterea productivității muncii, ridicarea parametrilor de calitate și implicit a capacității de producție.

CAPITOLUL IV

4.1.Concluzii și propuneri

Aplicarea analizei SWOT  este facilitata daca se foloseste  o lista de probleme care trebuie urmărite în cadrul analizei și ale căror răspunsuri sunt relevante pentru evaluarea situației de fapt a mediului și a firmei. Este recomandabil ca problemele urmărite în ceea ce priveste punctele forte, punctele slabe, oportunitățile și amenințările să aibă o anvergură necesară pentru a fi cu adevărat probleme strategice, să aibă legătura cu planurile strategice și să ofere indicii semnificative pentru evaluarea judiciozității acestora și, la nevoie, pentru reconsiderarea lor.

Problemele care au fost urmărite la Livas Impex SRL  în cadrul analizei SWOT sunt prezentate în continuare:

PUNCTELE FORTE:

Nivelul tehnic și tehnologic al unor dotări poate fi considerat ca bun, fiind la nivel mediu pe plan mondial;

Creșterea eficienței utilizării mijloacelor fixe active;

Gradul scăzut de uzură al utilajelor;

Nivelul calitativ ridicat al produselor;

Existența unui sistem de management al calității certificat conform ISO 9001;

Existența unor contracte mari cu firme de prestigiu din Uniunea Europeană;

Firma dispune de un parc auto modern, de un depozit cu produse de birotică și de o echipă dcare asigurăservice-ul acestor produse;

Nivelul bun de calificare a personalului în raport cu cerințele posturilor;

Structura pe categorii de personal, pe ansamblul societății, cât și pe tipuri de activități, este corelată cu specificul activității și cu raportul între activitatea de bază și activitățile conexe;

Societatea nu prezintă datorii pe termen lung;

Solvabilitatea patrimoniului este bună – consolidarea pozitiei in relatiile cu creditorii;

Prețurile practicate de societate sunt competitive, dar pe fondul unei ponderi ridicate cu valoare mică adăugată, specifică ramurei industriale din care face parte societatea;

Cifra de afaceri, producția exercițiului și profitul menifestă o tendință de creștere;

Cresterea profitului fata de perioada precedentă;

O buna stabilitate financiară;

Scaderea raportului creante – obligații;

Fondul de rulment este pozitiv și în creștere;

Randament bun al acțiunilor;

Nivel calitativ bun al majoritatii deciziilor adoptate;

Folosirea frecventă a unor metode și tehnici manageriale (în pofida unor limite metodologice): Managementul prin Bugete, Managementul prin Obiective, diagnosticarea, delegarea, managementul participativ;

Cresterea trezoreriei – reflectă independența financiară, existența și creșterea fluxului monetar;

Regăsirea majorităților activităților necesare realizării obiectivelor în pofida dimensionării procesuale și umane insuficiente a unora dintre acestea;

Implicarea activă a conducerii firmei (în special a managerului general) în modernizarea de ansamblu a Managementului și a fiecărei componente a acesteia;

PUNCTELE SLABE:

Ponderea redusă a colecțiilor proprii în producția totală(sub 25%);

Firma dispune de mașini cu număr mic de sisteme de tricotare (maxim 3) și viteze de lucru moderate;

Existența unor presiuni din partea personalului privind creșterea salariilor și diminuarea normelor de muncă.

Intensitatea scăzută a activităților de marketing;

Marje reduse la produsele fabricate în sistem lohn;

Nivelul ridicat al datoriilor pe termen scurt;

Existența unei structuri organizatorice ierarhic – funcționale mai puțin flexibilă și mai puțin adaptată cerințelor și exigențelor economiei de piață;

Delimitarea și dimensionarea procesuală necorespunzătoare a unor componente structural organizatorice (compartimente, funcții, posturi);

Dimensionarea structurală organizatorică și umană nesatisfacatoare a unor activități, cum ar fi: previziunea, organizarea managerială, si marketingul;

Insuficienta delimitare și dimensionare a fluxurilor și circuitelor informaționale;

Existenta redundantelor, filtrajelor si a supraincarcarii circuitelor informationale;

Nerespectarea unor principii specifice de concepere și funcționare a sistemului informațional;

Existenta unui sistem informatic slab dezvoltat, ale carui module informatice nu sunt integrate in totalitate;

Structura decizională orientată spre deciziile tactice si operationale la managerii de pe treptele superioare;

Maniera empirica de adoptare a majoritatii deciziilor;

Folosirea încă timidă a unor instrumente manageriale moderne – Managementul prin Obiective, Managementul prin Proiecte, metode de stimulare a creativității.

OPORTUNITĂȚILE:

Crearea premiselor manageriale pentru consolidarea economică a firmei;

Dezvoltarea afacerilor firmei în domeniul distribuției produselor de birotică;

Posibilitatea îmbunătățirii sistemului informațional în cadrul firmei prin integrarea modulelor informatice existente;

Spațiile existente permit o dezvoltarea activități viitoare la toate tipurile de produse și servicii oferite;

Existența, pe piața românească, a unor reprezentanțe comerciale pentru mari producători de mașini, utilaje și tehnologii destinate industriei textile și a confecțiilor de îmbrăcăminte;

Armonizarea legislației privind protecția drepturilor de proprietate intelectuală prin adoptarea unor reglementări moderne privind patentarea invențiilor, regimul invențiilor biotehnologice, protecția designului industrial, etc.;

Restricționarea comerțului și marketingului anumitor categorii de produse textile la mâna a doua;

Efectuarea de aprovizionări cu produse textile și confecții de îmbrăcăminte de către instituțiile statului (spitale, poliție, armată);

Prezența, pe piața românească, a furnizorilor de sisteme automate de proiectare și croire asistate de calculator;

AMENINȚĂRILE:

Posibilitatea plecării din întreprindere a personalului cu competente deosebite datorită nivelului scăzut al salarizării;

Calitatea inferioară a materiilor prime (cele care nu sunt importate);

Subvențioarea culturilor de in și cânepă.

Politica valutară și cea vamală;

Mutațiile de piața internă și internațională datorate liberalizării comerțului cu produse textie;

Creșterea dobânzilor bancare.

Schimbările survenite în mentalitatea populației precum orientarea,datorată puterii scăzute de cumpărare, a unui număr mare de consumatori români către produse textile la mâna a doua sau către produse ieftine, fabricate în țări din Asia;

Concluzii și propuneri :

Firma Livas Impex SRL se va putea extinde și in aria altor concerne mari dacă va continua să asigure o calitate la fel de bună a produselor și serviciilor sale.

Din punct de vedere tehnologic aceasta companie nu foloseste mașini și utilaje de ultima generație ceea ce duce la scăderea productivității muncii. Materiile prime sunt alese dupa raportul calitate/preț.

Ceea ce poate afecta cu mult calitatea produselor furnizate de Livas Impex SRL este pregătirea personalului de aceea eu cred că dacă firma ar investi in pregătirea foarte atentă a personalului și in asigurarea bunăstarii acestuia, productivitatea muncii va crește considerabil.

Imbunatațirea infrastructurii și serviciilor, crearea de legături cu clientii.

Bibliografie :

1. BĂRBULESCU, C. ,,Sisteme strategice ale intreprinderii”,Ed.
Economică, București, 1999

2. BURDUȘ, E. ,,Managementul schimbării”,Ed.Economică,
ANDRONICEANU, A. București,2000.

3. BURDUȘ, E. ,, Managementul schimbării organizaționale”,
CĂPRĂRESCU, G. vol III ,Ed. Economică, București, 2008.

4. CRETO, S.C. ,,Managementul modern”,Ed. Teora,
București,2002.

5. DUICĂ, M.C ,,Managementul proiectelor”, Ed. Bibliotheca,
Târgoviște,2009.

6. IURCU, M. ,,Management carierei”, Ed. Bibliotheca,
DINCĂ, A. Târgoviște,2008.

7. KOTLER, Ph. ,,Managementul marketing” Ed. Teora, București,
1997.

8. NCULESCU, O. ,,Ghidul managerului eficient”vol I, Ed. Tehnică,
București, 1993.
9. NICULESCU, O. ,, Strategii manageriale de firmă”,Ed. Economică,
București,2000.

10. NICULESCU, O. „Sisteme , metode și tehnici manageriale ale organizației”,Ed. Economică,București,2000

11. NICULESCU, O. „Managementul pe baza centrelor de profit”,
VERBONCU, I. Ed. Economică, București, 1998.

12. NICULESCU,O. ,,Management”, Ed.Economică,București 1995
VERBONCU, I.

13. NICULESCU, M. „Diagnostic global strategic”,Ed.Economică,
București,1997.

14. POPA, V. ,,Managementul și măsurarea performanței
organizației”, Ed. University Press,Târgoviște,
2005.

15. STEGĂROIU, I. ,, Economie industrială”, Ed. Bibliotheca,
Târgoviște,2005.

16. VAGU , P. ,,Management general ”, Ed. Macarie,
STEGĂROIU, I. Târgoviște,1998.

17. www.mfinante.ro

18. www.firme.enfin.ro

19. www.buget-finante.ro

Bibliografie :

1. BĂRBULESCU, C. ,,Sisteme strategice ale intreprinderii”,Ed.
Economică, București, 1999

2. BURDUȘ, E. ,,Managementul schimbării”,Ed.Economică,
ANDRONICEANU, A. București,2000.

3. BURDUȘ, E. ,, Managementul schimbării organizaționale”,
CĂPRĂRESCU, G. vol III ,Ed. Economică, București, 2008.

4. CRETO, S.C. ,,Managementul modern”,Ed. Teora,
București,2002.

5. DUICĂ, M.C ,,Managementul proiectelor”, Ed. Bibliotheca,
Târgoviște,2009.

6. IURCU, M. ,,Management carierei”, Ed. Bibliotheca,
DINCĂ, A. Târgoviște,2008.

7. KOTLER, Ph. ,,Managementul marketing” Ed. Teora, București,
1997.

8. NCULESCU, O. ,,Ghidul managerului eficient”vol I, Ed. Tehnică,
București, 1993.
9. NICULESCU, O. ,, Strategii manageriale de firmă”,Ed. Economică,
București,2000.

10. NICULESCU, O. „Sisteme , metode și tehnici manageriale ale organizației”,Ed. Economică,București,2000

11. NICULESCU, O. „Managementul pe baza centrelor de profit”,
VERBONCU, I. Ed. Economică, București, 1998.

12. NICULESCU,O. ,,Management”, Ed.Economică,București 1995
VERBONCU, I.

13. NICULESCU, M. „Diagnostic global strategic”,Ed.Economică,
București,1997.

14. POPA, V. ,,Managementul și măsurarea performanței
organizației”, Ed. University Press,Târgoviște,
2005.

15. STEGĂROIU, I. ,, Economie industrială”, Ed. Bibliotheca,
Târgoviște,2005.

16. VAGU , P. ,,Management general ”, Ed. Macarie,
STEGĂROIU, I. Târgoviște,1998.

17. www.mfinante.ro

18. www.firme.enfin.ro

19. www.buget-finante.ro

Similar Posts