.perfectionarea Activitatii de Asigurea cu Resurse Intr O Firma D

CUPRINS

CAPITOLUL I: Prezentarea generală a S.C. CONSTRUCTORUL S.A. ………………1

Caracteristici tipoologice ale firmei …………………………………………………………..1

Situația economico-financiară a firmei ………………………………………………………4

Indicatori privind lichiditatea și solvabilitatea societății ………………..12

Analiza echilibrului economico-financiar al societății …………………..16

Analiza generală în baza contului de profit și pierdere ………………….19

Alți indicatori financiari ……………………………………………………………21

Concluzii cu privire la analiza economico-financiară ……………………24

CAPITOLUL II: Analiza diagnostic de specialitate ……………………………………………27

2.1 Analiza diagnostic de specialitate privind materiile prime și materialele ………27

2.1.1 Analiza situației generale a cheltuielilor materiale …………………………33

2.1.2 Concluzii cu privire la cheltuielile cu materiile prime și materialele ..38

2.1.3 Recomandări privind reducerea cheltuielilor materiale …………………..39

2.2 Analiza diagnostic de specialitate privind resursele umane …………………………40

2.2.1 Numărul și structura forței de muncă, nivel de calificare ………………..41

2.2.2 Analiza calificării forței de muncă ……………………………………………….53

2.2.3 Analiza cheltuielilor cu personalul ………………………………………………56

2.2.4 Analiza eficienței cheltuielilor cu salariile ……………………………………57

2.3 Analiza diagnostic de specialitate privind utilajele …………………………………….59

2.3.1 Procurarea utilajelor de construcție și analiza cheltuielilor cu

utilajele (proprii și închiriate) …………………………………………………….59

2.3.2 Tipuri de utilaje folosite pe șantier ………………………………………………64

2.3.3 Analiza cheltuielilor cu utilajele proprii și închiriate ……………………..66

CAPITOLUL III: Propuneri de perfecționare a activității de asigurare cu resurse

și eficiența economică a propunerilor …………………………………….71

3.1 Realizarea în cadrul firmei a unei baze de date informatizate ……………………..71

3.2 Recrutarea unui manager de proiect experimentat ……………………………………..73

3.3 Extinderea policalificării muncitorilor ……………………………………………………..75

3.4 Realizarea unei stații centralizate de preparare a betonului …………………………77

3.5 Nivelarea folosirii resurselor cu ajutorul graficului rețea ……………………………79

BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………………………………………………….82

BIBLIOGRAFIE

Radu Victor și colectiv, “Managementul producției de construcții”, ed. Sylvi, București, 1997

O. Nicolescu, I. Verboncu, “Management”, ed. Economică, București, 1999

Gheorghe Bășanu, Mihai Pricop, “Managementul aprovizionării și desfacerii”, ed. Economică, București, 1996

A. Manolescu, “Managementul resurselor umane”, ed. Rai, București

C. Bâgu, Florin Badea, V. Deac, “Managementul producției industriale”, ed. All, 1999

Ion Românu, Ion Vasilescu, “Eficiența economică a investițiilor și a capitalului fix”, ed. Didactică și Pedagogică, București, 1993

Radu Victor, C. Doru, “Managementul proiectelor de construcții”, ed. Economică, București, 2000

=== Capitolul 1 ===

CAPITOLUL 1.

ANALIZA DIAGNOSTIC GENERALĂ A

S.C. CONSTRUCTORUL S.A

1.1 Caracteristici tipologice ale firmei

SC Constructorul SA cu sediul în Slatina este înregistrată la Registrul Comerțului in luna august anul 1969.

Obiectul de activitate al firmei il constituie:

construcții–montaj: civile industriale, agroindustriale, instalații pentru construcții, confecții și instalații metalice, în antrepriză, reparații și amenajări spații comerciale, depozite.

comerț intern: materiale de construcții, confecții metalice.

Scurta prezentare a SC Constructorul SA Slatina:

Unitatea este in componenta Cooperatiei Mestesugaresti si este subordonata Asociatiei Nationale “Ucecom” din Romania. Firma este organizata la nivel de judetul Olt, avand sediul administrativ in orasul Slatina strada Streharet nr.91, cu Santier de Constructii in Slatina si Atelier Mixt in Bals.

Acesta din urma are ca activitati conform Organigramei Baza de productie si prestari servicii in constructii din str.Teis si Sectia chimica pentru preparat lacuri si vopsele situata pe strada Plopului.Totodata pe langa aceste activitati principale A.M. Bals mai desfasoara activitati in domeniul confectiilor metalice, tamplarie, activitati de prelucrare a materialelor plastice.

Tot in subordinea atelier mixt Bals se afla activitatile de prestari servicii din localitatile Iancu Jianu, Osica si Greci specializate in productia de prefabricate si tamplarie de lemn.

Santierul Slatina are activitati atat la sediul din strada Streharet- depozite in suprafata de 200 mp, spatii de productie in suprafata de de 320 mp, Baza de productie industriala in str. Depozitelor de 420 mp, Sectie de pietrarie de 250 mp, suprafata terenurilor proprietate si a constructiilor aferente fiind de 1870 mp.

Obiectul de activitate al firmei este activitatea de producție, prestări de servicii și comercializare, după cum urmează:

executarea de lucrării de construcții, instalații – montaj, reparații industriale, civile și agrozootehnice.

proiectare, consulting și expertizare;

comercializare de materiale de construcții, instalații și utilaje, precum și de produse agroalimentare și de larg consum.

operațiuni de comisioane și intermediere în domeniile specificate mai sus;

transport auto industrial;

executarea de lucrări de construcții – montaj, instalații pentru construcții civile și industriale;

executarea de confecții și instalații metalice;

reparații, amenajări spații comerciale, depozite;

În perioada 1996 – 1999 firma a executat lucrări, conform tabelului:

1.2 Situația economico – financiară a firmei

Situația economico – financiară reprezintă o anumită stare a capitalului din punct de vedere al existenței, componentei materiale și a rezultatelor obținute. Reprezintă o consecinta logica si în același timp o premisa a desfășurării proceselor care formează obiectul de activitate al firmei, constituie cadrul financiar al acesteia, respectiv fluxurile de numerar pe care le implică și le degajă.

Conținutul analizei economico–financiară poate fi redat în următoarele etape:

Delimitarea obiectului analizei, care presupune constatarea anumitor fapte si fenomene;

Determinarea elementelor, factorilor și cauzelor fenomenului studiat.

Stabilirea factorilor presupune și determinarea atât a corelației dintre fiecare factor și fenomen analizat, cât și a corelației dintre diferiți factori care acționează.

Măsurarea influențelor diferitelor elemente sau factori. În această etapă intervine analiza cantitativă pentru cuantificarea influențelor, a măsurării rezervelor si a aprecierii cât mai exacte a rezultatelor.

În funcție de situația dată se vor studia măsurile corespunzătoare referitoare la politica de investiții, dividende și nu în ultimul rand la modul de administrare a firmei avand in vedere:

managementul firmei, pentru detectarea unor eventuale situații de dezechilibru financiar care afectează securitatea financiară, cu consecințe care decurg dintr–o astfel de stare.. Urmărirea sistematică a schimbărilor care intervin în structura și calitate, ofera posibilitatea înțelegerii și cunoașterii cauzelor care au generat aceste schimbări și luarea pe această bază a măsurilor care se impun.

băncile cu care firma este în relații, sunt interesate să cunoască bonitatea acesteia, în operațiuni de creditare, garanțiile pe care le prezintă în recuperarea împrumuturilor acordate.

Partenerii de afaceri, sunt interesați să amplifice operațiiunilele pe care le derulează în măsura în care le mărește propriul profit..

Organele administrative locale și centrale, pentru fiecare firmă constituie o sursă de venit și un mijloc de a soluționa anumite probleme economico – sociale.

Sindicatele pot fi și ele interesate în cunoașterea situației economico – financiare, în cadrul negocierilor privind majorările de salarii și încheierea contractului colectiv de muncă.

În toate cazurile prezentate și alte posibile, analiza se bazează în principal pe bilanț și pe contul de profit și pierdere, care constituie documentele oficiale de gestiune a fiecărei firme.

Situația analizei economico – financiară a firmei, inclusiv îmbinarea acesteia cu sinteza, poate fi redata în următoarele etape:

Delimitarea obiectului analizei, care presupune constatarea anumitor fenomene, rezultate.

Delimitarea obiectului se face în timp și spațiu, calitativ și cantitativ, utilizând anumite metode de evaluare și calcul.

Determinarea elementelor, factorilor și cauzelor fenomenului studiat. Descompunerea în elemente presupune o analiză structurală. Factorii se urmăresc în mod succesiv, trecând de la cei cu acțiune directă la cei cu acțiune indirectă, până la stabilizarea cauzelor ultime.

În legătură cu noțiunile utilizate, sunt necesare următoarele precizări:

Elementele reprezintă părți componente ale fenomenului analizat (costul produsului pe articole de calculație);

Factorii reprezintă acele forțe motrice care provoacă sau determină un fenomen (Wm față de producție);

Cauzele reprezintă fenomene care, în anumite condiții, provoacă apariția unui rezultat;

Cauzele finale reprezintă ultimele cauze descoperite în procesul de analiza. Sunt numite cauze finale datorită faptului că procesul de analiză, reprezintă inversul evoluției reale a fenomenului. Din punct de vedere al apariției și dezvoltării fenomenului, ele sunt cauze primare.

Pentru mai buna intelegere a factorilor care intervin într–un proces de analiză este util să se procedeze la gruparea lor după anumite procedee:

După natura lor, factorii pot fi grupați în :

tehnici

organizatorici

economici

social – politici

demografici

psihologici

naturali

După caracterul lor în cadrul unei relații cauzale, se disting:

factori calitativi;

factori cantitativi;

factori de structură;

In scopul evidentierii raporturilor dintre diferite elemente patrimoniale și a schimbărilor intervenite în situația mijloacelor și a surselor determinate de activitatea desfășurată în timpul exercițiului se foloseste bilantul contabil al societatii.

SITUAȚIA PATRIMONIULUI 1998 1999 2000

CONTUL DE PROFIT ȘI PIERDERE

1998 1999 2000

SITUAȚIA STOCURILOR ȘI A PRODUCȚIEI ÎN CURS DE EXECUȚIE

1998 1999 2000

1.2.1 Indicatori privind lichiditatea și solvabilitatea societatii

Lichiditatea se referă la proprietatea elementelor patrimoniale de a se transforma în bani; ar fi deci un raport între elementele de activ, în sensul că se poate stabili cât din valoarea activului se află sub formă lichidă în conturile de disponibilități bănești, și cât pot să devină lichide imediate.

Solvabilitatea reprezintă capacitatea firmei de a face față obligațiunilor sale bănești, respectiv de a-și onora plățile la scadenta. Se determina comparand elementele de activ și pasiv, respectiv disponibilități și obligații. O firma este solvabila daca are disponibilitati banesti.

În cadrul studiilor de evaluare economică, în special în cazul transmiterii dreptului de proprietate, practica ne recomandă folosirea următorilor indicatori:

Active circulante 1120751

a) Solvabilitate generală (1998) = = = 1.31

Datorii curente 834405

1854273

Solvabilitate generală (1999) = = 1.3

1418104

2403859

Solvabilitate generală (2000) = = 0.97

2467479

Evoluția solvabilității generale (1998, 1999, 2000):

Active circulante – stocuri 410377

b) Solvabilitate imediată (1998)= = = 2.2

Obligații 181165

1243610

Solvabilitate imediată(1999)= = 5.1

239729

1783744

Solvabilitate imediată (2000) = = 1.44

1238429

Evoluția solvabilității imediate (1998,1999, 2000):

Active circulante + Active fixe

c) Solvabilitate globală (1998) = =

Datorii totale

1450814

= = 1.7

834405

2020942

Solvabilitate globală (1999) = = 1.4

1418104

2577950

Solvabilitate globală (2000) = = 1.6

2467479

Evoluția solvabilității globale (1998, 1999, 2000):

În tabel este prezentată evoluția indicatorilor in anii 1998,1999,2000:

1.2.2 Analiza echilibrului economico – financiar al societatii

Echilibrul economico-financiar reprezinta atât o premisă cat și o consecință a desfășurări normale a activității firmei, în conformitate cu obiectivele sale.

Ca premisă trebuie avute în vedere corelațiile dintre necesitățile de resurse materiale și posibilitățile de finanțare. De asemenea modul în care sunt utilizate și valorificate aceste resurse, depinde de asigurarea echilibrului economico–financiar sau de reglarea acestuia. Evident, pentru fiecare corelație și flux financiar, există indicatori specifici.

În practică se folosesc următorii indicatori:

Fondul de rulment

a) Rata de finanțare a stocurilor =

Stocuri

Fondul de rulment (1998) = capital permanent – active imobilizante =

= 544256 –289365 = 284891

Fondul de rulment (1999)= 529205 –165669 = 363536

Fondul de rulment (2000) = 37838 – 177091 = – 139253 (deficit)

284891

Rata de finanțare a stocurilor (1998) = = 0.4

710374

363536

Rata de finanțare a stocurilor (1999) = = 0.5

610666

– 139253

Rata de finanțare a stocurilor (2000) = = – 0.1

1259795

Capital propriu

b) Rata de autofinanțare a obiectivelor (1998) = =

Active fixe + circulante

544256

= = 0.3

1450814

529205

Rata de autofinanțare a activelor (1999) = = 0.2

2019942

37838

Rata de autofinanțare a activelor (2000) = = 0.01

2577950

d) Rata datoriilor (1998) = 1 – Rata de autofinanțare a activelor = 1 – 0.=0.7

Rata datoriilor (1999) = 1 – 0.2 = 0.8

Rata datoriilor (2000) = 1 – 0.01= 0.99

Evoluția datoriilor în anii (1998, 1999, 2000):

1.2.3 Analiza generală in baza contului de profit și pierdere

În această etapă, se urmărește evoluția profitului pe categorii de activități, punându-se în evidență modificările intervenite în structura lor. Informațiile furnizate de contul de profit și pierdere pot fi structurate astfel:

Rezultă că, în ultimii doi ani firma a avut profit iar în ultimul an a avut pierdere. În perioada curentă, comparativ cu cea precedentă, profitul înainte de impozitare se prezintă astfel:

Modificarea profitului: – 484141 – 24384 = – 459757

Contribuția marjei brute: 1894792 – 3239052 = – 1344260

Creșterea cheltuielilor fixe: 1602182 – 2305305 = -703123

Modificarea rezultatului financiar: 2660 – 6424 = -3764

Modificarea rezultatului excepțional: – 78473 – (- 499131)=- 420658

Alți indicatori financiari (1998 – 2000)

Rata lichidității generale

Active curente

R (1997) =

Pasive curente

Active curente

R (1999) =

Pasive curente

Active curente

R (2000) =

Pasive curente

b) Rata lichidități imediate

Active curente – stocuri

RTA (1998) =

Pasive curente

Active curente – stocuri

RTA (1999) =

Pasive curente

Active curente – stocuri

RTA (2000) =

Pasive curente

d) marja de profit

Profit net 17211

MP (1997) = 100 = 100 = 10

Vânzări 1673451

Profit net 4179

MP (1998) = 100 = 100 =1

Vânzări 3901800

Profit net

MP (1999) = 100 = 0

Vânzări

Graficul evoluției marjei de profit pentru ani (1998, 1999, 2000):

e) rentabilitatea capitalului

Profit net 17211

Res (1997) = 100 = 100 = 3.1

Capital total 544256

Profit net 4179

Res (1998) = 100 = 100 = 11.04

Capital total 37838

Profit net

Res (1999) = 100 = 0

Capital total

Evolutia rentabilitatii capitalului (1998, 1999, 2000)

1.2.5 Concluzii cu privire la analiza economico – financiară

Pe baza acestor date, se formulează concluzii referitoare la poziția particulară a firmei în raport de situația generală a ramuri din care face și a concurenței. Fiecare pondere a elementelor patrimoniale și a surselor de finanțare are o anumită semnificație și importanță practică.

Referitor la elementele specifice firmei se reține faptul că s – au produs schimbări importante în structura elementelor patrimoniale. Astfel se înregistrează o scădere însemnată a ponderii activelor imobilizate.

În ceea ce privește activele circulante se remarcă o creștere a stocurilor. Un asemenea fenomen poate fi considerat normal:

în cazul firmelor cu profil sezonier;

constituirea deliberată a unor rezerve de materii prime, în condiții de fluctuație a prețurilor de aprovizionare;

formarea de stocuri de produse finite pentru penetrarea pe anumite piețe;

schimbări în profilul de fabricație cu efecte asupra duratei ciclului de producție și implicit asupra volumului producției în curs.

Indiferent de cauze, în raport de analiză, acestea trebuie să fie menționate, indicând și măsurile care pot fi inițiate pentru eliminarea aspectelor negative.

În ceea ce privește pasivul, ca fenomen pozitiv, poate fi marcată sporirea capitalului propriu. Dar, în contrapondere se înregistrează o majorare a datoriilor totale, ceea ce confirmă afirmația referitoare la solvabilitate.

Astfel pentru conducerea firmei, obiectivul principal trebuie să–l constituie valorificarea corespunzătoare a elementelor patrimoniale (reducerea stocurilor de produse finite, accelerarea procesului de încasare a datoriilor de la diferiții clienți) în vederea creări disponibilităților bănești, necesare achitări diferitelor datorii (datorii neachitate în 1999 sunt de 44.640.916). O soluție de achitare a datoriilor este de a apela la noi credite, care prin nivelul dobânzii pot să afecteze în continuare situația financiară a firmei.

Mărimea și valoarea indicatorilor, arată că firma din punct de vedere al solvabilității se află la limita inferioară a acceptabilității. În perioada următoare trebuie să se facă eforturi pentru asigurarea disponibilităților necesare onorării obligațiilor pecuniare.

În intervalul de timp cercetat, echilibrul economico – financiar cunoaște o evoluție defavorabilă astfel că la finele perioadei se încadrează în parametrii considerații anormali, fapt ce atestă funcționarea necorespunzătoare a firmei.

Din datele studiate rezultă că nivelul coeficientului propriu este sub nivelul celui normativ, ceea cea atestă o stare financiară precară a firmei.

Într–o asemenea situație, pentru a obține creditul necesar finanțării activității firmei, aceasta trebuie să negocieze clauzele contractului, să prezinte studii credibile asupra evoluției în viitor a indicatorilor.

Din studiile efectuate ne rezultă că în perioada analizată societatea comercială are un flux de disponibilități pozitiv, dar soldul acestora s – a redus substanțial la finele exercițiului, datorită încetinirii vitezei de rotație a activelor circulante. În consecință, în previzionarea fluxului de disponibilități trebuie avute în vedere măsuri care să diminueze aceste mobilizării.

În cazul unui flux de disponibilități negativ acesta poate fi explicat atât prin majorarea imobilizărilor cât și prin reducerea surselor atrase. Într–o asemenea situație, este necesară menționarea mijloacelor folosite de firmă pentru acoperirea deficitului.

Prin nivelul indicatorilor, firma prezintă o situație cât de cât bună în ceea ce privește gradul de îndatorare, cât și de rambursare a datoriilor financiare. În consecință, dacă s–ar pune problema contractării de noi împrumuturi, prezintă suficiente garanții pentru ca organele bancare să–i satisfacă solicitările.

=== Capitolul 2 ===

CAPITOLUL 2.

ANALIZA DIAGNOSTIC DE SPECIALITATE

2.1 Analiza diagnostic de specialitate privind materiile prime și materialele

Prin natura lui orice stoc de materiale reprezintă o imobilizare de valori, de capital. Funcțiile pe care le îndeplinesc în procesul circulației capitalului determină politica pe care o adoptă firma, în gestiunea stocurilor de materiale, în care dimensiunea acestora prezintă o importanță deosebită.

Înainte de procurarea materialelor constructorul trebuie să țină seama de anumite aspecte cum ar fi: cantitatea de material folosit, calitatea acestuia . Acești factori sunt determinații în cadrul antemăsurători.

Antemăsurătoarea este piesa scrisă în cadrul căreia se determină cantitățile de material necesar folosit la executarea unei părți din construcții. Antemăsurătoarea se elaborează pe baza desenelor de execuție, din care se preiau cotele pentru determinarea cantităților de lucrări, pe fiecare articol, pentru elemente, subansamble și ansamble ale obiectelor de construcții. Pentru fiecare articole deviz, în cadrul articolului de antemăsurătoare se înscriu:

simbolul articolului de deviz;

denumirea articolului de deviz;

calculele cantităților de materiale pe baza cotelor din desenele proiectate

unitatea de măsură a articolului de deviz;

În antemăsurătoare se înscriu articole de deviz propriu-zise (pentru executarea lucrărilor de construcții-montaj ), articole de preparare-prelucrare (preparare betoane, mortare, fasoane armături), articole de diferențe (la cheltuieli de transport, la manipulări mecanice, manuale ).

Consumul de materiale la o lucrare se regăsesc în normele orientative de consumuri de materiale, din cadrul unui articol. Norma orientativă cuprinde:

varianta de bază, în care se indică cantitatea de material în situații precise;

corecții, pentru anumite situații diferite de cele de la varianta de bază.

La determinare cantităților de materiale s-a avut în vedere ipoteza că lucrările se execută:

la un nivel tehnic actual ținând seama de tendința de creștere a gradului de industrializare a lucrărilor;

la înălțimii corespunzătoare celor la care se referă norma;

la temperaturi ambiante de peste +5C;

cu mijloace de lucru obișnuite și utilaje corespunzătoare unei bune mecanizări;

Consumurile de material s-au luat în calcul după anumite norme orientative:

cantități de materiale care intră efectiv în lucrare ;

pierderile tehnologice rezultate prin prelucrare;

pierderile netehnologice cauzate de transportul, manipularea și depozitarea materialelor.

Normele de consum de ore utilaj din cadrul normelor orientative conțin timpii efectivi de funcționare a utilajului pentru executarea unei unități de lucrare.

Simbolul normei de deviz permite identificarea rapidă a acestuia fiecare segment al simbolului conduce la un element de identificare.

Primul element precizează categoria de lucrări: C pentru „Lucrări de construcții industriale, agrozootehnice, locuințe și social culturale”; T pentru „Tunele”; D pentru „Drumuri”; P pentru „Poduri”; TS pentru „Terasamente”, Fj „pentru foraje” etc.

Fiecare categorie de lucrări este compusă din capitole distincte de lucrări care se identifică prin simbolul categoriei .

De exemplu simbolul articolului de deviz PROD08

P reprezintă apartenența la categoria de lucrări;

PR reprezintă apartenența la capitolul de lucrări (Zidărie și pereți);

PRO arată poziția (numărul) articolului de deviz în cadrul categoriei;

PROD arată poziția variantei tehnologice în cadrul articolului de deviz ;

pentru protecția hidroizolaților din pereții subsolurilor …..;

la coșuri de fum izolate …;

executată în ziduri despărțitoare cu o grosime de 7.5cm;

la construcții executate până la înălțimea de 35 m, în ziduri cu o grosime de 12.5cm….

Constructorul având posibilitatea să folosească aceste norme orientative ca atare, să adapteze aceste norme la particularitățile de dotare .

La materiale normele de deviz conțin consumurile medii de materiale, semifabricate și prefabricate necesare efectuări unei unități de lucrare. În consumurile normate s– au cuprins cantitățile de materiale care intră real în lucrare, pierderile tehnologice rezultate prin prelucrare, precum și pierderile netehnologice cauzate de transportul, manipularea și depozitarea materialelor, de la locul de furnizare până la locul de folosire.

În continuare voi prezenta un deviz al consumurilor de resurse materiale la o anumită lucrare:

DEVIZ: PROD08 REZISTENȚĂ

Baza de preț utilizată: BAZ003.DAT

2.1.1 Analiza situației generale a cheltuielilor materiale

Cheltuielile materiale dețin o pondere mai mare sau mai mică în funcție de profilul de activitate al firmei. Ele reprezintă expresia valorică a consumurilor de resurse materiale și a prestărilor de servicii de către terți, și se compun din:

Materii prime, materiale;

Combustibil, energie, apă;

Amortizare;

Obiecte de inventar;

Lucrări și servicii executate de terți;

Alte cheltuieli materiale

Ca prim aspect al analizei cheltuielilor materiale se are în vedere formarea unei imagini de ansamblu asupra evoluției acestora pe baza indicelui cheltuielilor materiale totalizator și pe principalele componente ale ponderii lor în total costuri și a nivelului la 1000 lei venituri din exploatare, respectiv cifră de afaceri.

Datele necesare sunt redate în tabelul următor:

2.1.1.1 Analiza cheltuielilor cu materiile prime și materialele

În componența cheltuielilor materiale, cele care privesc materiile prime și materialele consumabile, în general, dețin ponderea cea mai importantă, reprezentând astfel principalul domeniu în care se poate acționa pentru sporirea eficienței activității.

Analiza acestor cheltuieli se poate face pe baza indicatorului sintetic, cheltuielile cu materialele la 1000 lei venituri din exploatare, respectiv, cifrei de afaceri, folosind modelele prezentate anterior.

Gestionarea corespunzătoare a resurselor materiale, impune efectuarea de analize operative pe feluri și respectiv grupe de materiale, pe produse sau locuri consumatoare de materiale.

Un asemenea model de analiză este necesar pentru aprecierea corectă a evoluției cheltuielilor cu materialele pe centre de responsabilitate.

În continuare voi prezenta un exemplu de analiză a cheltuielilor materiale doar la câteva materiale:

Modificare totală este de 1100 mii lei (12200 – 111000) din care datorită:

Cantității consumate

(220 – 200 )55500= +1110 mii lei

Structurii materialelor consumate

12170 – (22055500) = – 40 mii lei

Prețul materialelor

12200 –12170 = +30 mii lei

Întrucât, depășirea cheltuielilor este determinată aproape în exclusivitate de cantitatea consumată, este necesar să se stabilească cât din aceasta se datorește producției și cât consumului specific, pentru a se putea lua de către factorii de răspundere măsurile corespunzătoare.

2.1.1.2 Analiza stocurilor de materiale

Prin natura lui orice stoc de materiale reprezintă o imobilizare de valori, de capital. Funcțiile pe care le îndeplinesc în procesul circulației capitalului, determină politica pe care o adoptă firma, în gestiunea stocurilor de materiale, în care dimensiunea acestora prezintă o importanță deosebită.

Analiza stocurilor de materiale în cadrul dat al unei firme, sub aspect metodologic vizează mai multe aspecte. Astfel o primă problemă se reflectă la evoluția stocurilor comparativ cu cifra de afaceri, așa după cum se prezintă în tabelul următor:

Rezultă că în acest interval de timp, stocurile au avut o evoluție diferită. Astfel în primii doi ani, a existat tendința de creștere, reducând viteza lor de rotație iar spre sfârșitul intervalului, asistăm la o accelerare a rotației, ceea ce se concretizează într – o diminuare a imobilizărilor. În mod normal, în condițiile de stabilitate economică, stocurile de materiale trebuie să evolueze, în paralele cu producția, respectiv cu cifra de afaceri. În activitatea practică de analiză se recomandă ca pe măsurarea posibilităților să se facă comparații și cu situația firmelor concurente.

Al doilea aspect în analiza stocurilor se referă la evoluția lor față de un nivel considerat al acestora. Continuitatea procesului de producție impune existența stocurilor de materiale. De aceea firma trebuie să – și stabilească limita stocurilor și să urmărească respectarea acesteia.

Normele actuale de evidență permit ca în orice moment să fie identificate materialele sau grupele de materiale care prezintă abateri față de limita stabilită. Se recomandă să se opereze cu principiul excepției, iar înscrierea în listă să se facă după un anumit criteriu. Ca exemplu am voi prezenta următoarea modalitate de structurare a informației:

Rezultă că în exemplul dat, în unitate există stocuri peste cele prevăzute. Într – o asemenea situație se impune cercetarea fiecărui caz în parte și adoptarea măsurilor necesare.

2.1.2 Concluzii cu privire la cheltuielile cu materiile prime și materialele

Cercetarea datelor din tabele, permit formularea unor concluzii și anume:

Cheltuielile materiale aferente exploatării și respectiv, cifrei de afaceri se înscriu într – o evoluție în care ritmul lor de creștere fiind inferior celui al veniturilor, fapt dovedit de indicele cheltuielilor la 1000 lei venituri, care este <100;

S –au diminuat cheltuielile materialele și respectiv veniturile aferente producției stocate și imobilizate, fapt ce implică efectele unui asemenea fenomen, respectiv, modificare rezultatului exploatării.

Ponderea cheltuielilor materiale se circumscrie în limitele caracteristicii domeniului în care activează societatea, iar reducerea acesteia este efectul domeniului în care activează societatea, iar reducerea acesteia este efectul sporirii celorlalte cheltuieli într – o proporție mai mare.

O asemenea situație în care prevederile sunt realizate în activitatea practică nu se impun măsuri de corecție, ci pe baza informației de stare, se continuă activitatea potrivit programului de activitate.

În analiza cheltuielilor cu materiale, o problemă deosebită de importantă o prezintă evaluarea măsurilor tehnico – organizatorice, de reducere a acestora. Trebuie făcută precizarea că dimensionarea rațională, eficientă a consumurilor specifice este în primul rând o problemă tehnică de proiectare și de execuție a produsului.

.

2.1.3 Recomandări privind reducerea cheltuielilor materiale

Înainte de începerea unei construcții, firma de construcții trebuie să aibă în vedere costul total al cheltuielilor pe materiale, încercându–se reducerea lor cu un procentaj oricât de mic.

Efectele economice ale micșorării cuantumului cheltuielilor materiale, sunt multiple.

În vederea reducerii cheltuielilor materiale, în construcții se poate acționa pe următoarele căi:

diminuarea cheltuielilor cu materiale, prin reducerea consumurilor specifice de materiale, acțiunea cu efecte atât directe cât și indirecte. Consumurile specifice pot fi reduse pe seama revizuiri periodic, a normelor de consum și aducerii acestora la nivelul dat de modificările intervenite în tehnologiile de execuție, gradul de înzestrare tehnică, nivelul calificării forței de muncă, perfecționările aduse producției și muncii.

În direcția reducerii cheltuielilor cu materialele, de o mare importanță este extinderea folosirii prefabricatelor, acestea asigurând o dozare foarte exactă a materialelor, croire și debitare economică, ceea ce conduce, de asemenea la reducerea pierderilor tehnologice și acelor netehnologice.

În direcția reducerii cheltuielilor cu materiale, de o mare importanță este extinderea folosirii prefabricatelor, acestea asigurând o dozare foarte exactă a materialelor, croire și debitare economice, ceea ce conduce, de asemenea la reducerea pierderilor tehnologice și a celor netehnologice.

Totodată, realizarea obiectelor de construcții din elemente spațiale asigură economii substanțiale de materiale, eliminând complet consumul de cherestea, cu 14 – 35 % consumul de oțel – beton față de alte sisteme constructive.

2.2 Analiza diagnostic de specialitate privind resursele umane

Munca reprezintă ca factor de producție, o activitate specifică umană desfășurată în scopul obținerii de bunuri economice.

Funcționarea oricărei activități economico – socială, este de neconceput fără prezența și intervenția omului, ci și posesor al unor abilități ce – i permit să acționeze în scopul satisfacerii acestor nevoi.

În analiza gestiunii resurselor umane la nivelul microeconomic, se are în vedere faptul că munca se manifestă ca factor de producție numai în stare activă și nu sub forma unei resurse stocate. Ca atare, problematica analizei se circumscrie la asigurarea cantitativă cu forța de muncă și eficiența utilizării forței de muncă. Aspecte privind piața muncii – cerere și ofertă, corelația dezvoltare – populație pregătirea forței de muncă, sub abordate la nivelul macroeconomic și fac obiectul altor domenii ale științei economice.

La nivelul firmei, analiza gestiunii resurselor umane, vizează atât aspecte cantitative referitoare la dinamica personalului pe total și anumite categorii, utilizarea timpului de muncă, cât și calitatea, referitoare la calificare, organizare și impactul asupra productivității precum și efectele creșterii acesteia.

În consecință principalele probleme care fac obiectul analizei gestiunii resurselor umane sunt:

2.2.1 Numărul și structura forței de muncă, nivel de calificare

În construcții ca și în alte ramuri economice există două structurii organizatorice : de conducere și cea de producție care la rândul lor sunt ramificate în alte ramuri organizatorice.

Astfel, componentele structurii organizatorice, cum ar fi (postul, funcția, ponderea ierarhică și relațiile organizaționale) prezintă caracteristici specifice ramurii construcțiilor.

În ceea ce privește atribuțiile și răspunderile specifice ramurii – ce revin unităților din construcții acestea pot fi catalogate în felul următor:

compartimentul „Soluții constructive tehnologice, grafice de eșalonare a investițiilor și de execuție” are ca scop următoarele sarcinii de îndeplinit: elaborarea documentațiilor pentru pregătirea cu utilaje a unei lucrării; determinarea succesiunii de operații tehnologice a lucrărilor;

compartimentul „Contracte, decontare lucrării, recepții” are următoarele sarcinii de îndeplinit: contractarea lucrărilor și supravegherea modului de respectare, de către brigăzile afiliate la lucrare; stabilirea graficelor de execuție; determinarea numărului de persoane care participă la lucrare etc;

compartimentul „Producție de prefabricate, confecții, subansambluri”; determină necesarul de prefabricate, obiecte de construcții și brigăzi; emite comenzile pentru prefabricate conform graficelor de execuție; urmărește livrarea prefabricatelor;

atelierul de proiectare asigură îndeplinirea obligațiilor ce revin în domeniul proiectării organizării pe șantier; colaborarea în domenii tehnice și economice cu unității specializate;

Un rol important în organizarea activității din construcții îl are și antreprizele. Aceste au următoarele tipuri de relații:

de cooperare cu alte antreprize, beneficiarii, proiectanți și furnizori de materiale ;

de subordonare față de alte structuri din construcții;

de manipulare a activității brigăzilor complexe sau specializate de antrepriză;

Brigada complexă și cea specializată de antrepriză se alcătuiește în mod corect și democratic, de către șefii de brigadă care sunt denumiți de antreprenori.

În cadrul brigăzii se includ și conducători de utilaje.

O deosebită importanță o prezintă calificarea muncitorilor din brigadă, urmărind ca, fiecare muncitor să execute cât mai multe categorii de lucrări.

Întregul personal al brigăzii, cât și fiecare membru al acestuia, au următoarele răspunderi:

realizarea la termen a cotractelor și a lucrărilor;

asigurarea unei cât mai bune calități a lucrărilor prestate;

folosirea integrală a timpului de lucru;

buna întreținere și gestionare a utilajelor pe toată durata procesului de muncă;

etc;

Brigada este condusă de un șef de brigadă care are următoarele atribuții de îndeplinit;

încheie în numele brigăzii, contracte cu antrepriza;

stabilește împreună cu membri brigăzii, numărul adjuncților săi și stabilește sarcinile și răspunderile ce revin acestora;

stabilește structura efectivă a brigăzii pe meserii, în concordanță cu specificul, complexitatea, volumul și durata lucrărilor;

organizează asigurarea aprovizionării punctelor de lucru cu resursele necesare și gestionarea acestora;

organizează transportul muncitorilor la locul de muncă și de la locul de muncă în vederea respectări programului de lucru stabilit cu întreaga brigadă;

ia măsuri pentru încadrarea în consumurile normate de materiale, combustibil și energie și de recuperare a eventualelor depășiri ale nivelelor acestora;

În cadrul brigăzilor complexe rolul următor după șeful de brigadă îl dețin adjuncții acestuia care au următoarele atribuții principale:

repartizează documentația tehnico – economică de execuția pe lucrări și asigură însușirea acesteia de către maeștri, ingineri, și subingineri conducătorilor de lucrări;

asigură o cât mai bună organizare a locurilor de muncă;

asigură stocul de mijloace de mecanizare a lucrărilor, precum și pe cel de mijloace de transport pentru fiecare punct de lucru;

determină modul în care sunt depozitate și folosite materialele, combustibilii și energia;

controlează calitatea lucrărilor executate, precum și modul de respectare a standardelor din proiectele și prescripțiile tehnice, stabilind măsuri de refacere a acestora.

stabilește pe baza măsurătorilor, cantitățile de lucrări executate pe studii fizice pentru fiecare obiect de construcții, în vederea decantării lucrărilor, determinând cuantumul drepturilor bănești cuvenite membrilor brigăzii

ia măsuri pentru reactualizarea graficelor de execuție, în cazul devansării lucrării sau al neâncadrării în termele stabilite;

exercită controlul preventiv privind asigurarea aprovizionării cu materiale și elemente de construcții;

Personalul tehnic – productiv al brigăzii îndeplinește următoarele atribuții:

organizează aplicarea tehnologiilor de execuție stabilite pentru fiecare lucrare și loc de muncă;

gestionează și ține la zi întreaga documentație tehnico – economică a brigăzii;

stabilește necesarul de scule dispozitive și utilaje cu care trebuie săfie dotată brigada;

întocmește documente necesare atestării, de către beneficiar, a stadiilor fizice realizate;

recepționează și verifică certificatele de calitate a materialelor și prefabricatelor care urmează să fie aprovizionate la fiecare punct de lucru;

asigură, pe zile, în cadrul prevederilor din fișele limită de consumuri, pentru fiecare obiect de construcții, necesarul de materiale care trebuie aprovizionate, ritmic, la fiecare punct de lucru;

organizează luarea probelor de beton, conform prescripțiilor tehnice, de la toate punctele de lucru,

analizează buletinele și rezultatele probelor și încercărilor de laborator, prezentând conducerii brigăzii, cazurile în care rezultatele probelor sunt nesatisfăcătoare,

recrutează sau propune antreprizei angajarea forței de muncă pe meserii, în cadrul și limita necesarului stabilit de către brigadă,

determină consumul de manoperă realizat, pe grupa de lucrări fizice, prezentând, conducerii brigăzii, situația nivelelor planificat și realizat ale productivității muncii exprimată în unități de măsură naturale , pe formații de lucru și brigadă,

verifică utilizarea timpului de lucru pe formații și echipe și actualizează pontajele,

efectuează instructajul general de protecția muncii pentru personalul nou angajat și emite autorizații pentru șefii de echipă ajustării acestora etc.

calculează drepturile bănești ale personalului, în funcție de timpul efectiv lucrat,

sprijină personalul cu atribuții de maistru în elaborarea conținutului și desfășurarea activităților de perfecționare a forței de muncă,

întocmește graficele de programare a concediilor și urmărește realizarea lor,

elaborează, lunar, planul necesarului de utilaje și mijloace de transport, pe care îl transmite antreprizei de construcții-montaj, urmărind realizarea acestuia,

controlează, zilnic, modul în care sânt folosite sau din dotarea brigăzii,

asigură aplicarea strictă a dispozițiilor legale privind instalațiile sub presiune și mijloacele de ridicat,

răspunde de activitatea metrologică în cadrul brigăzii,

în cadrul fiecărei brigăzi complexe sau specializate de antrepriză, un rol deosebit de important revine maistrului. Acesta răspunde de organizarea și desfășurarea activității de producție în deplină siguranță, ca și de realizarea integrală a măsurilor privind buna exploatare și întreținere a instalațiilor, utilajelor și mașinilor încredințate, fiind organizatorului și conducătorul nemijlocit al punctului de lucru. În acest scop, maistrul.

organizează fiecare loc de muncă, repartizează lucrările pe formații sau echipe, precum și pe executanți,

răspunde de realizarea lucrărilor repartizate de către șeful de brigadă,

asigură realizarea programelor operative de lucru,

ia în primire materialele asigurate pentru lucrările repartizate de aprovizionarea zilnică a echipelor și formațiilor de lucru,

asigură, pentru fiecare loc de muncă, desenele, fișa tehnologică și alte documentații tehnice necesare executării lucrărilor,

ia măsuri în vederea încadrării echipei sau formației de lucru în timpul de muncă prevăzut,

participă, direct, realizarea unui anumit volum de lucrări, prin executarea unor operații complexe și cu un înalt grad de dificultate- care necesită înaltă calificare și experiență, asigurând, prin aceasta, folosirea întregii capacități de forță de muncă a formației de lucru pe care o conduce;

ia măsuri pentru conservarea calității materialelor în timpul manipulării și depozitării acestora la punctele de lucru,

răspunde de introducerea și extinderea metodelor moderne de producție și de muncă, precum și de aplicarea inovațiilor, sprijinind inițiativele în domeniul introducerii progresului tehnic,

asigură exploatarea, întreținerea și repararea uneltelor și utilajelor din dotare, precum și a aparaturii de măsură și central existente în cadrul brigăzii,

ia măsuri pentru punerea în funcțiune a instalațiilor, mașinilor, utilajelor etc. din dotare să se facă numai de către persoane calificate și autorizate pentru meseria respectivă. De asemenea, păstrează schema instalațiilor electrice, ca și rezultatele măsurătorilor rezistențelor de izolații.

ia măsuri pentru însușirea, de către toți subordonații săi, a reglementărilor privind ordinea și disciplina tehnologică și de muncă, a prescripțiilor de exploatare și întreținere a mijloacelor din dotare, precum și a regulilor de manipulare, transport și depozitare a materialelor și produselor,

răspunde de îndeplinirea, de către fiecare muncitor și întreaga formație sau echipă pe care o conduce, a obligațiilor de muncă ce le revin, raportarea operativă, către șeful ierarhic superior, a stadiului realizării programului de producție; preluarea execuției lucrărilor de la formațiile sau echipele din schimbul de lucru precedent și predarea continuării acestora – după desfășurarea activității de către formația sau echipa pe care o conduce – schimbului următor, precizând și obiectivele de urmărite.

Planifica necesarului de forță de muncă în organizațiile de construcții se face în funcție de structura lucrărilor contractate ce urmează a se executa.

Planificarea necesarului de personal se face diferențiat pentru personalul direct și indirect productiv și pentru personalul de conducere, administrativ și funcționăresc.

Astfel pentru dimensionarea personalului direct productiv se au în vedere:

volumul producției preluat din listele cu cantități de lucrări;

normele de muncă proprii;

balanța timpului de muncă pentru un muncitor;

Numărul muncitorilor indirect productivi se determină folosind norme de personal (numărul muncitorilor ce urmează să servească un anumit loc de muncă) sau norme de servire (numărul de locuri de muncă( utilaje ) servite de un muncitor. El reprezintă o anumită pondere din numărul muncitorilor direct productivi, pondere stabilită prin metode specifice de analiză a timpului de muncă.

Numărul personalului de conducere administrativ și funcționăresc se stabilește pe baza necesităților firmei, reflectate prin numărul sarcinile compartimentelor funcționale ale acesteia, proporțional cu numărul personalului direct și indirect productiv.

În ceea ce privește recrutarea și selecția personalului o importanță deosebită se acordă testelor medicale, testelor de aptitudini fiecărei funți pe care o ocupă muncitorul și testelor psihologice.

În ramura construcții motivarea subordonaților reprezintă o prioritate absolută de care depinde asigurarea succesului activității desfășurate.

Motivația individuală e maximă atunci când subordonatul e conștient de propria sa competență și lucrează într-o structură motivațională care îl solicită. De aceea strategia organizației de construcții are un rol important în procesul motivațional. În acest sens trebuie să cunoască strategia organizației, și să aibă în considerare următoarele etape:

analiza teoriilor motivaționale;

studierea obiectivelor strategice ale unității de construcții;

elaborarea de strategii motivaționale;

aplicarea și reevaluarea permanentă a strategiei motivaționale;

În continuare voi prezenta sporuri prevăzute prin lege, atribuite persoanelor din construcții:

spor de șantier;

spor pentru lucru la înălțime;

spor de adâncime;

spor de toxicitate;

spor de program prelungit;

spor pentru lucru sub circulație și sub exploatare;

spor pentru lucru de noapte;

Un principiu general de care trebuie ținut seama în conceperea unei politici de salarizare, principiu care este aplicat și în construcții este fluctuația creșteri de salariu cu creșterea productivității muncii și a cifrei de afacerii.

În construcții se pot utiliza următoarele forme de salarizare: acord direct, indirect și regie. Important de specificat este faptul că, orice creștere a remunerării acordate, pentru a fi acordată trebuie să fie 5% din venitul anterior.

În continuare voi prezenta câteva etape de menținere a personalului la un nivel dorit pentru normelor propuse :

Disciplină, securitate și sănătate

Având în vedere anumitele condiții din ramura construcțiilor condiții legate de respectarea strictă a disciplinei muncii prezintă o importanță deosebită.

În primul rând muncitorii sunt răspândiți pe un front de lucru larg în care locurile de muncă se schimbă frecvent ceea ce face necesar ca activitatea lor să fie permanent supravegheată un rol important îl are autocontrolul fiecăruia.

În al doilea rând, forța de muncă fiind recrutată într-o proporție destul de mare din mediul rural.

Pentru asigurarea securității și a stări de sănătate cât mai bune a personalului trebuie să se aibă în considerare următoarele activități și măsuri specifice:

Pentru contracararea acțiunilor factorilor de mediu:

Temperatura : vara se utilizează șoproane pentru lucrul la banc, iar în timpul iernii sunt folosite spații închise și încălzite sau se lucrează în interiorul construcțiilor, acordându-se un rol important îmbrăcămintei de lucru.

Curenții de aer și umiditatea se stopează folosindu-se ferestre, uși, panouri sau alte elemente de închidere.

Pentru contracararea efectelor transportului de greutăți mari se recomandă :

Mecanizarea acestor operații pe cât posibil;

Folosirea unor dispozitive speciale care ușurează transportul;

Pentru evitarea pericolului lucrului la înălțime :

Se utilizează închiderii provizorii, semnalizarea prin panouri de avertizare și instalații luminoase, echipamente de protecție.

Pentru evitarea efectelor nocive ale zgomotelor se pot lua măsuri de prevenire și reducere a intensității acestora: amplasarea utilajelor zgomotoase în zone izolate, înlăturarea deficiențelor datorate uzurii avansate sau nereglări corespunzătoare, protecție prin panouri, izolări fonice locale, căști de protecție individuale.

În vederea reducerii sau anihilării efectului vibrațiilor se vor lua măsuri de:

Proiectarea ergonomică a utilajelor care generează vibrații;

Exploatarea rațională a acestora;

2). Asistența angajaților:

Asistența angajaților se caracterizează prin prestarea unor servicii pentru aceștia și atunci, când este cazul, pentru familiile lor. În mod concret, prin planul de organizare a șantierului se organizează și dimensionează spații de servire a personalului care cuprind:

Construcții de cazare și anexe ale acestora, construcții social-culturale

Spații comerciale și de prestări de servicii

Gradul de calificare în construcții este mai scăzut ca cel din industrie.

Această situație se datorează :

necesității desfășurării unor activității ce solicită forța de muncă necalificată sau cu un nivel redus de calificare;

recrutării forței de muncă, cel puțin până de curând, din mediul rural. Astăzi populația din mediul rural este tot mai greu atrasă în sectorul construcțiilor, ba chiar se constată un fenomen de revenire a acesteia spre mediul rural și munca în agricultură, datorită reabilitării agriculturii.

posibilităților limitate de recrutare și selecție a unei forțe de muncă de calitate deoarece, uneori, absolvenții liceelor cu profil de construcții nu corespund cerințelor impuse de firme.

în construcții se înregistrează costuri cu forța de muncă mai ridicate față de industrie. Această situație se datorează:

consumului relativ mare de manoperă față de alte ramuri;

necesității asigurări unei game de servicii (cazare, masă, asistență socială) și adesea pentru familiile acestora;

fluctuația forței de muncă se menține la valori relativ mari.

Acest fapt se datorează :

mobilității procesului de producție

suprasolicitări fiziologice a muncitorilor datorită lucrului în aer liber, efortului fizic sporit, programului de lucru prelungit;

caracterului relativ sezonier al activității;

SC Constructorul SA este compusă din 39 de angajații din care:

17 persoane de specialitate:

3 – ingineri;

4 – subingineri;

1 – maistru;

3 – desenator;

2 – funcționari;

2 – tehnicieni;

2 – contabil;

25 muncitori:

2 – lăcătuși;

5 – sudori;

5 – șoferi;

4 – electricieni;

1 – mozaicar;

1 – tâmplar;

2 – zidari;

1 – tinichigiu;

2 – dulgheri;

1 – instalator;

1 – necalificat;

2.2.2 Analiza calificării forței de muncă

Nivelul de calificare al personalului reprezintă o problemă deosebit de importantă în dimensionarea producției și evoluția productivității muncii.

Analiza calificării forței de muncă vizează două aspecte de bază, respectiv, caracterizarea situației calificării la un moment dat, evoluția acestuia și modul în care este utilizată forța de muncă calificată.

În soluționarea primului aspect se poate avea în vedere structura personalului pe forme de pregătire și de perfecționare a forței de muncă calificată, cum ar fi:

Absolvenți ai școli profesionale;

Ucenici la locul de muncă;

Absolvenți ai liceelor de specialitate;

Absolvenți ai învățământului superior;

Absolvenți ai cursurilor de specialitate;

Pentru caracterizarea sintetică a nivelului de calificare a personalului se utilizează coeficientul calificării medii, stabilit pe baza relației:

K =

În care:

n = numărul de personal pe diferite categorii de încadrare;

k = categoria de încadrare

În ceea ce privește modul de folosire a forței de muncă calificată se poate utiliza coeficientul de concordanță, calculat pe baza raportului:

Kc =

K1 = coeficientul de complexitate al lucrărilor, stabilit cu ajutorul relației:

K1 =

În care:

Nh = numărul de ore realizate pe categorii de încadrare a lucrărilor;

t = categoria de încadrare a lucrărilor;

Exemplificarea metodologiei de analiză implică următoarele informații:

= = 4.5 ; = = 4.7

= = 4.4 ; = = 4.8

= = 0.12; = = 0.1

Rezultă că, întreprinderea are un surplus de forță de muncă calificată, în raport de nivelul tehnic al lucrărilor care trebuie realizat, fapt ce conduce la o creștere relativă a cheltuielilor cu salariile, cu efectele corespunzătoare asupra întregului sistem de indicatori economico – financiară.

2.2.3 Analiza cheltuielilor cu personalul

În cadrul acestei etape se urmărește cunoașterea evoluției și tendinței unor asemenea categorii de cheltuieli, în raport și de acțiunea unor factori conjuncturali, folosind ca indicatori ponderea în totalul cheltuielilor și nivelul la 1000 lei venituri din exploatare, respectiv cifră de afaceri.

Cât privește structura cheltuielilor cu personalul, aceasta poate avea în vedere mai multe criterii cum ar fi:

elementele componente, salariile tarifare, respectiv, negociate, sporuri acordate (pe categorii), premii, taxe de protecție socială, impozite etc;

categorii de personal (muncitorii, ingineri, economiști etc) sunt utile pentru marcarea mutațiilor care s –au produs în structura personalului, pentru eventuale comparații cu firme similare;

în raport de modul de includere în costuri, este necesară în localizarea rezervelor existente pentru sporirea eficienței cheltuielilor cu salariile

Fiecare din aceste grupări au fost utilizate în funcție de scopul urmărit

2.2.3.1. Analiza eficienței cheltuielilor cu salariile

Eficiența cheltuielilor salariale poate fi analizată cu ajutorul indicatorilor indicatorilor:

Cheltuielile salariale la 1000 lei venituri din exploatare;

Cheltuielile salariale la 1000 lei cifră de afaceri;

Cheltuieli salariale la 1000 lei valoare adăugată;

În toate cele trei situații, pot fi utilizate în analiză atât modelele de corelație cât și cele multiplicative. Astfel, în cazul cheltuielilor salariale la 1000 lei venituri din exploatare modelul de corelație este:

Fs 345152

Cs (1998) = 1000 = 1000 = 206.2

Ve 1673451

.

Fs = fondul de salarii (inclusiv elemente aferente)

946979

Cs (1999) = 1000 = 242.7

3901800

1077161

Cs (2000) = 1000 = 156.4

6885664

În activitatea unei firme în legătură cu salariile, pot să apară o multitudine de aspecte care trebuie să fie soluționate corespunzător, pentru a diminua pierderile determinate de conflictele de muncă. Într- un asemenea context, poate fi înscrisă și problema negocierii salariilor sau și satisfacerii unor revendicări salariale. Practic, este necesară stabilirea unei limite maxime de creștere salariilor.

Exemplu (1999) :

Majorarea salariilor poate fi acoperită de rezultatul exploatării, ceea ce va conduce la diminuarea profitului net cu consecințe care decurg de aici sau negocierea prețurilor de vânzare.

În prima ipoteză, limita maximă de majorare a salariilor o constituie rezultatul exploatării, în procente înseamnă RE/Fs 100 respectiv, 100 = 0.79 %

Acest lucru se verifică prin relația:

M + Fs(1+RE/Fs) 5799937 + 10771611.0079

= = 0.9

CA 6885664

Dacă salariile se majorează cu 20 %, rezultatul exploatări se micșorează cu 215432 lei (10771610.2). Pentru a se menține același rezultat al exploatării, cifra de trebuie să crească cu un anumit procent, determinat de cota de majorare a salariilor și ponderea acestora în cifra de afaceri. În cazul dat 0.2 = 0.031 sau 3.1%.

Sporirea cifrei de afaceri cu 3.1%, reprezintă 215432 lei, echivalentul majorării salariilor. În aceste condiții, nu se modifică rezultatul exploatării și profitului net, care interesează pe proprietarii capitalului.

2.3 Analiza diagnostic de specialitate privind utilajele

2.3.1. Procurarea utilajelor de construcții și analiza cheltuielilor cu utilajele (proprii și închiriate)

În cazul unităților de construcții, introducerea de noi tehnologii în executarea lucrărilor de construcții – montaj, inclusiv prin creșterea gradului de industrializare și mecanizare cu efecte benefice asupra productivității muncii și scurtării termenelor de execuție, determină o sporire a cheltuielilor de producție, cuprinse în poziția „utilajelor”. Ca atare, în abordarea acestor cheltuieli, indiferent de criteriul de comparației, obiectivul principal nu trebuie să – l constituie reducerea lor absolută, ci pe unitatea de lucrare, respectiv, la 1000 lei producție în preț de deviz sau cifră de afaceri.

Există suficiente motive ca și în viitor utilajele folosite de către executant să fie grupate în proprii și închiriate. Având în vedere această situație, cheltuielile cu utilajele se compun din:

Cheltuieli efectuate pentru funcționarea și întreținerea utilajelor proprii, respectiv, materiale, piese de schimb, combustibil, energie și amortizare, salarii etc;

Materialele de întreținere necuprinse în tarifele pe oră de funcționare, pentru utilajele închiriate;

Chiriile pentru utilajele închiriate și incluse în normele de deviz la capitolul utilaj;

Alte cheltuieli legate de montarea, demontarea, transportul, încărcarea, descărcarea utilajelor de construcții etc.

Unitățile de construcții își pot constitui propriile locuri de depozitare a utilajelor de construcții și mijloacelor de transport, dar în condițiile în care acestea sunt foarte costisitoare, iar activitatea de construcții impune utilizarea unei mari diversități de echipamente, ele apelează la închirierea utilajelor de la unități specializate.

Sistemul de închiriere al utilajelor se practică foarte des deoarece este rentabil. Unele firme de acest tip închiriază utilajele furnizând și toate serviciile de întreținere , reparare și exploatare a acestora, altele preferă să încheie contracte separate pentru astfel de servicii.

La noi în țară, utilajele grele de construcții și mijloacele de transport sunt concentrate în unități specializate. Acest sistem de exploatare și gestionare a utilajelor permite furnizorului să folosească bine în timp utilajele de care dispune, iar beneficiarul să exploateze utilajele cu cheltuieli minime, reprezentate de chiria pentru perioada în care folosesc utilajul.

Se pot practica următoarele forme de închiriere:

Tarif – normă, tarif pe unitatea de măsură a producției realizate;

Tarif – oră , tarif pe ora de folosire efectivă sau pe ora fizică;

Tarif – zi, tarif pe zi efectivă de lucru;

Formă de închiriere bazată pe tarif – normă ridică interes mare atât pentru cel care închiriază cât și pentru beneficiar deoarece: reduce cheltuielile de investiți în utilaje la nivelul firmelor de construcții; simplifică structura organizatorică a constructorului; elimină riscul nefolosirii utilajelor atunci când se modifică structura de producție sau soluțiile constructive; permite constructorului să folosească instrumente moderne performante; reduce sau elimină personalul de întreținere și reparații de la nivelul firmei de construcții; reduce durata și riscurile deplasării utilajelor de la un amplasament la altul.

Pentru utilajele închiriate pe baza acestui tarif – normă întreprinderile antrepriză sunt obligate să asigure condițiile necesare realizării normelor de producție; cauzele nerealizări normelor de producție se vor înscrie zilnic în rapoartele de lucru întocmite de mecanic și confirmate de conducerea brigăzii

Neconcordanțele din raportul de schimb sunt notate de șeful de brigadă pe raport , urmând a se concilia asupra obiecțiunile, furnizorului de utilaje, convocând unitatea de construcții.

Gestiunea și exploatarea utilajelor de construcții și a mijloacelor de transport după acest sistem prezintă următoarele avantaje: reduce cheltuielile de investiții cu utilaje atât la nivelul unității, cât și la nivelul economiei naționale ; simplifică structura organizatorică a constructorului; elimină riscul nefolosirii utilajelor la schimbarea soluțiilor construcției sau la schimbarea structurii producției; permite constructorului să folosească utilaje moderne, cu randamente ridicate; reduce numărul personalului unității de construcții; sporește siguranța în exploatare ca urmare a folosirii unui personal de întreținere; diminuează lucrările de organizare de șantier pentru întreținerea utilajelor; diminuează apariția uzurii morale; reduce durata și riscurile deplasării utilajelor de la un obiect la altul de la un șantier la altul.

Forma de închiriere bazată pe tariful – oră și în special tariful – oră – efectivă permite constructorului să reducă cheltuielile cu utilajele la strictul necesar deoarece constrânge închirietorul să întrețină foarte bine utilajele în vederea măririi timpului efectiv de lucru al acestora.

SC constructorul SA a încheiat contracte de închiriere cu firma General Construct S.A., apelând la următoarele utilaje: (vezi tabel pagina următoare)

Iar utilajele proprii sunt:

cilindru compactor – 1;

excavator – 1;

buldozer –1;

reductor acetilenă – 1;

schelă metalică – 1;

mașină de șlefuit (polizor unghiular) – 2 ;

ferăstrău cu lanț – 1;

fierăstrău circular – 2;

bormașină – 1;

mașină de tăiat 450 mm – 1;

mașină de șlefuit pardoseli – 1;

mașină șlefuit parchet –1;

trifor;

Tipuri de utilaje folosite pe șantier

În transporturile manuale pe orizontală se utilizează roaba, tomberonul, targa sau alte mijloace simple, pentru distanțe cuprinse între 20 – 100 m.

Transportul mecanizat pe orizontală se execută cu mijloace diverse. Cel mai eficient mijloc de transport interior mecanizat este transportorul auto, care are o mobilitate foarte mare și permite o descărcare în față. Se folosesc autocamioanele, basculantele, autofurgonetele.

Transportul cu camioane și remorci se folosește numai pe distanțe mici între 300 m și 2 Km, pe drumuri impracticabile pentru alte tipuri de vehicule.

Transportul pe calea ferată normală se folosește foarte rar în cadrul transporturilor interioare, deoarece necesită cheltuieli importante. Excepție fac șantierele foarte mari, unde lucrările de terasamente se ridică la milioane de metri cub iar distanțele de transport depășesc zeci de Km.

Pentru transportul mecanizat pe verticală se folosesc numeroase tipuri de utilaje, având caracteristici diferite în funcție de capacitatea, viteza, înălțimea maximă de ridicare și raza de acțiune. Cele mai importante tipuri de mijloace mecanice de ridicat sunt: troli mecanice, palane, boburi, macarale ușoare, auto – macarale, macarale turn, macarale pe pneuri și pe șenile, elevatoare etc.

Transportul pe planuri înclinate se utilizează pe pante mari, fiind utilizate de obicei două fire de transport, greutatea vagonetului în urcare fiind compensată parțial de cea a vagonetului aflat în coborâre.

Funicularul se folosește pe terenuri foarte accidentate. Dezavantajul acestui mijloc de transport constă în faptul că nu poate transporta materiale de volum foarte mare. În schimb el este considerat un mijloc de transport sigur și de mare regularitate.

Macaralele funicular se folosesc pentru transportul pe verticală și orizontală pentru distanțe între 100 – 1000 m, la construirea barajelor.

2.3.3 Analiza cheltuielilor cu utilajele proprii și închiriate

Indiferent de evoluția cheltuielilor cu utilajele, punerea în evidență a celor două componente (utilaje proprii și închiriate) prezintă interes, chiar și pentru faptul că, în activitatea practică, jalonează munca de analiză. Respectiv, dacă ponderea principală o deține o anumită categorie, atunci cercetarea trebuie îndreptată cu precădere spre aceasta.

Presupunem următoarea situație a firmei cu utilaje proprii și închiriate:

Rezultă din acest exemplu că, în perioada curentă, se menține ponderea ridicată (cca 75%) a cheltuielilor cu utilaje închiriate, ceea ce denotă că unitatea dispune în principal de utilaj mărunt. Față de perioada precedentă, se prevede o creștere a cheltuielilor la 1000 lei cu 0.64, pe seama celor proprii. Ori, în condițiile în care cheltuielile totale la 1000 lei se reduc, și nu prevăd modificarea de tarife, această majorare, este urmarea unor măsuri de creștere a gradului de dotare.

În raport de prevederii , cheltuielile efective sunt superioare, datorită creșterii cheltuielilor cu utilajele închiriate, ca efect al majorării la unele categorii de mijloace fixe, a tarifelor de închiriere (acest lucru ne rezultă din compararea cheltuielilor cu cele recalculate).

2.3.3.1 Analiza cheltuielilor privind utilajele închiriate

Chiria pentru utilaje se poate stabili și deconta în funcție de tariful – normă, tariful – oră, tariful – zi. Aceasta înseamnă că, de principiu, chiria datorată poate fi exprimată prin:

CH =

X = prestația efectuată (ex. tone, Km etc.; zile, respectiv ore de funcționare)

I = tipul de utilaj

N = numărul de utilaje

Tariful de închiriere fiind cel convenit cu părțile contractuale, elementul care determină variația sumei chiriei îl constituie unitățile de prestație. Astfel, dacă tariful este stabilit pe unitate de lucrare, atunci, suma chiriei depinde de volumul lucrării.

De aceea, responsabilul obiectivului (dirigintele de șantier) încheie procese verbale, în care se înscriu cantitățile realizate în perioada de decontare, sau la terminarea lucrării, menționând eventualele sporuri sau reduceri pentru condițiile specializate de lucru, preconizate în diferite acte normative avute în vedere la încheierea contractului de închiriere.

În consecință, constructorul este interesat, și trebuie să urmărească realizarea lucrării în termenul stabilit, în vederea respectării graficului de execuție a obiectivului de construcții, aceasta constituind, de astfel, și mijlocul de control asupra modului de folosire a utilajelor respective.

În cazul tarifului pe oră sau zi de închidere, suma chiriei depinde de timpul efectiv lucrat de utilajele respective. Confirmarea prestațiilor se face zilnic de către maistrul de obiectiv, care specifică orele lucrate și timpul de staționare pe cauze.

Staționările datorate unor cauze independente de firmă, ca de exemplu, nelivrarea de către furnizori a prefabricatelor, betoanelor sau altor materiale, se suportă de acesta, urmărind să – și recupereze sumele respective. De aceea, este necesar ca, cel puțin la finele fiecărei luni, volumul prestațiilor confirmate de maiștri să fie corelate cu stadiile fizice de execuție

Exemplu :

Rezultă, în cazul dat că, la un timp de funcționare apropiat, costul înaintării, lucrărilor este definit. Ori, aceasta înseamnă că, la obiectivul B, funcționarea utilajului s – a făcut cu un randament scăzut.

Cauze posibile:

Confirmarea de ore fictive de funcționare (sumele aferente trebuie imputate);

Neasigurarea unor materiale (prefabricate), suma se recuperează de la furnizori;

Folosirea utilajului pentru lucrări auxiliare.

=== Capitolul 3 ===

CAPITOLUL 3.

PROPUNERI DE PERFECȚIONARE A ACTIVITĂȚII DE ASIGURARE CU RESURSE ȘI EFICIENȚA ECONOMICĂ A PROPUNERILOR

3.1. Realizarea în cadrul firmei a unei baze de date informatizate

Realizarea în cadrul firmei a unei baze de date informatizate care să cuprindă toți furnizorii potențiali ce pot fi abordați prin prisma unor condiții cum sunt:

cantitatea posibilă de livrat într-un interval de timp;

calitatea;

condițiile de transport și plată;

eventualele bonificații.

Costul pentru implementarea măsurii:

Salarizarea unui economist din cadrul departamentului de aprovizionare care să actualizeze și să monitorizeze în permanență baza de date, să mențină legătura cu furnizorii și să fie foarte bine informat asupra situației de pe piața de aprovizionare.

Cost salariu anual 40 milioane lei.

Efectele implementării măsurii:

efecte necuantificabile: Operativitate și rapiditate în selectarea furnizorilor, prezentarea rapidă a unui draft de ofertă clientului, identificarea mult mai ușor a posibilităților de aprovizionare, cunoașterea exactă a pieței;

efecte cuantificabile: Pentru realizarea unei vile particulare de dimensiuni mari, firma are nevoie de aproximativ 100 t de ciment. Efectuarea lucrării implică folosirea unui ciment de calitate medie, în acest caz decizia trebuind să fie luată în funcție de trei furnizori: Setconstruct, Prodexpert și Alfa.

Se va alege firma Alfa, având în vedere că transportul se efectuează auto și prețul este cel mai mic la o calitate asemănătoare față de concurență.

Calculul de eficiență al costului aprovizionării cu ciment:

Setconstruct :I 900.000 x 100t = 90.000.000 lei;

Prodexpert :II 850.000 x 100t = 85.000.000 lei;

Alfa :III 840.000 x 100t = 84.000.000 lei.

Se va alege varianta III obținându-se astfel o economie de 6.000.000 față de prima variantă și de 1.000.000 față de a II-a, în condiții de transport și calitate asemănătoare.

3.2. Recrutarea unui manager de proiect experimentat

Recrutarea pentru realizarea sediului BCR – filiala Balș a unui manager de proiect experimentat și profesionist, preferabil cu experiență în construirea sediilor de bănci.

Recrutarea este necesar să se facă ținând cont de materialele necesare (speciale), de diversele lucrări cu caracter special, de costul ridicat al unor componente de construcții, de necesitatea predării la termen a lucrării, de evitarea apariției unor riscuri nejustificate și pentru supervizarea muncitorilor în realizarea unor lucrări diferite.

Necesitatea prezenței unui manager de proiect experimentat pe șantier rezidă și în preîntâmpinarea problemelor care apar la realizarea unui obiectiv de construcții complex și nou în firmă pentru care societatea nu are oameni experimentați.

Cheltuieli pentru implementarea măsurii:

cheltuieli cu publicarea anunțului de recrutare într-un ziar de mare tiraj: formatul anunțului ¼, ziar România Liberă, preț = 400 USD;

cheltuieli cu salariul 400 USD / lună, mai ridicat cu aproximativ 200 USD, față de un salariat al firmei; cheltuieli suplimentare cu salariul ≈ 200 USD / lună;

cheltuieli cu bonurile acordate pentru realizarea lucrării la termen, devansarea predării ei, reducerea costurilor și îmbunătățirea activităților de organizare (≈ 30% din salariu); cheltuieli suplimentare ≈ 100 USD / lună în cazul realizării obiectivelor.

Efecte după implementarea măsurii:

creșterea Wm cu ≈ 10% prin promovarea unor măsuri adecvate și probate practic de organizare a muncii; prin îndrumarea și supravegherea echipelor de lucru, prin motivarea personalului și încrederea inspirată acestuia de experiența managerului de proiect, prin utilizarea eficientă a timpului de muncă;

scăderea cheltuielilor generate de proasta utilizare a materialelor și de execuția greșită a lucrărilor cu aproximativ 40 mil. lei pe parcursul realizării obiectivului;

scăderea cheltuielilor convențional constante datorită devansării cu peste 2 săptămâni a termenului de predare a lucrării. Această reducere se apreciază ca fiind în valoare de peste 80 mil. lei.

3.3. Extinderea policalificării muncitorilor

Extinderea policalificării, din cei 49 de muncitori inițial necesari pentru realizarea sediului BCR – filiala Balș, urmărindu-se folosirea a doar 40.

Structura muncitorilor pe meserii necesar în realizarea obiectivului:

Prin policalificare se realizează o mai bună organizare a muncii și a producției, utilizarea rațională a timpului și forței de muncă. Policalificarea constă în lărgirea profilului profesional a muncitorilor prin cumularea meseriilor și specializărilor existente astfel încât să li se poată asigura front de lucru în majoritatea fazelor de execuție a obiectivului de construit.

Realizarea policalificării se poate face prin participarea la planurile de perfecționare a forței de muncă, organizarea muncitorilor existenți în noile meserii și cointeresarea lor.

Durata proiectului este de 12 luni.

1 – 10 luni – sunt necesari 8 zidari.

11 – 12 luni – sunt necesari 8 mozaicari

1 – 8 luni – sunt necesari 6 sudori

9 – 12 luni – sunt necesari 3 sudori

9 – 12 luni – sunt necesari 3 electricieni

1 – 10 luni – sunt necesari 4 dulgheri

10 – 12 luni – sunt necesari 4 tinichigii

Costul suplimentar cu salariul generat de policalificare:

* 1.zidari – 2.mozaicari: 1 mil. x 2 luni x 2 = 4 mil. lei

* 1.sudori –2 electricieni: 1 mil. x 3 luni x 3 = 9 mil. lei

* 1.dulgheri –2.tinichigiiȘ 1 mil. x 2 luni x 4 = 8 mil. lei

Total: 21 mil. lei

Calificarea a 2 zidari în meseria de mozaicari, a trei sudori în meseria de electricieni și a 4 dulgheri în meseria de tinichigii pe baza planului de desfășurare a lucrărilor. Prin aceste măsuri se urmărește formarea unui personal de bază policalificat. Durata perioadei de calificare se apreciază ca fiind de 4 luni.

Costul trainingului ≈ 20 milioane lei.

Economii:

Cost salariu 2 mozaicari ≈ 6 mil./lună x 2 luni = 12 mil. lei.

Cost salariu 3 electricieni ≈ 9 mil./lună x 3 luni = 27 mil. lei.

Cost salariu 4 tinichigii ≈ 12 mil./lună x 2 luni = 24 mil. lei.

COST TOTAL = 41 mil. lei

EFECT TOTAL = 63 mil. lei

ECONOMIE = 22 mil. lei

3.4. Realizarea unei stații centralizate de preparare a betonului

Realizarea unei stații centralizate de preparare a betonului ceea ce conduce la dezaglomerarea șantierelor de o serie de depozite de materiale, deoarece aceste stații pot fi organizate în afara șantierului.

Stația poate fi dotată cu utilaje perfecționate și spre deosebire de stațiile de preparare descentralizate este complet mecanizată. Calitatea betonului obținut este superioară iar costul mai redus în comparație cu cel al betonului preparat în stațiile descentralizate.

Stabilirea capacității de producție a unei stații de betoane se face pe baza formulei:

unde: P – reprezintă capacitatea de producție a stației în mc/h

C – cantitatea de beton necesară pe an în mc

a – coeficient de neritmicitate a lucrărilor de construcții montaj (1,2 – 1,5)

h – număr de ore de schimb

K1,2 – numar de schimburi

Zv.i – număr de zile lucrătoare (în primăvară toamnă circa 200, în rest 100).

Investiția se recomandă a fi realizată ținând cont că societatea a obținut recent un contract pentru realizarea unor amenajări interioare și construcție de mică anvergură la SC SMR SA și construcția unui gard împrejmuitor de 3 km lungime și h de 2,3 m și grosimea de 30 cm, gard realizat în intregime din beton armat.

De asemenea societatea are un proiect pentru 2001 realizarea unui sediu administrativ destinat top și middle managementului pentru ARO Slatina, cerința a 2 – 3 vile private de dimensiuni apreciabile, precum și realizarea sediului BCR – filiala Balș.

Costul realizării obiectivului: 360 mil. lei.

Necesarul anual (2001) ≈ 7600 mc.

P ≈ 1,3* ≈ 4,1 mc / h

Costul producerii unui mc de beton din stațiile descentralizate la obiectivele de realizat pe 2001 variază între 700.000 și 760.000.

Costul producerii betonului într-o stație centralizată se estimează ca fiind de 680.000 lei.

Calculul eficienței: costul mediu de producere a betonului într-o stație descentralizată: ≈ 720.000 lei.

40.000 lei x 7600 mc = 304.000.000 lei.

Calculăm .

Investiția se amortizează în anul 2001 în proporție de 84%, evidențiind astfel necesitatea și rentabilitatea deosebită a stației de betoane centralizate.

Economia realizată pe mc de beton este de 40.000 lei.

Aceasta economie la cheltuieli se raportează:

reducerea cheltuielilor cu depozitarea;

reducerea cheltuielilor cu personalul de deservire;

scăderea pierderilor din procesul tehnologic;

deservirea mai multor obiective de construcție în mod simultan;

creșterea calității betonului realizat și implicit rezistența acestuia.

3.5. Nivelarea folosirii resurselor cu ajutorul graficului rețea

Nivelarea folosirii resurselor în vederea realizării mediului administrativ ALRO Slatina cu ajutorul graficului rețea.

Figura 1

Nivelarea folosirii resurselor pe baza rezervelor de timp.

Pentru această lucrare șantierul are un disponibil de 60 de muncitori pe care îi poate folosi din prima până în a 12-a lună a programului. Orice încadrare de noi muncitori presupune o cheltuială suplimentară cu cazarea de 7.000.000 lei / an.

Activitățile au fost programate la termenele minime de începere (programul minorant). Prin proiecția sumei intensități resurselor activităților pe fiecare lună a programului lucrării (reprezentat pe abscisă), se obține histograma inițială a necesarului de resurse.

Nivelarea folosirii resursei se realizează prin aplatizarea vârfurilor de consum în scopul reducerii cheltuielilor suplimentare generate de acestea.

În prima lună există o singură activitate cu rezervă liberă de timp și anume “0 – 3” a cărei execuție poate fi întârziată cu 2 luni. Prin această întârziere în primele 2 luni vor fi necesari doar 60 de muncitori. În luna a 3-a numărul de muncitori este tot de 60 (30 din activitatea reprogramată “0 – 3” și 30 din activitatea “0 – 2” și “1 – 4”).

Prin reprogramarea activității “2 – 4”, rezultă 60 muncitori în luna a 5-a și 50 de muncitori în luna a 6-a (“20” din activitatea “2 – 3” și 30 din activitatea “4 – 8”). Histograma rezultată este prezentată în figura nr. 3.

Conform programului inițial, șantierul trebuie să asigure un număr de 90 locuri de cazare pentru 700 om-luni necesare lucrării. În soluția îmbunătățită sunt necesare numai 100 locuri de cazare.

(gradul de folosire a resursei)

pentru programul inițial: Gr = *100 ≈ 64%

pentru programul revizuit: Gr = *100 ≈ 97%.