PERFECȚ IONAREA PERSONALULUI DIDACTIC SPECIALIZAREA :EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT LUCRARE METODICO ȘTIINȚIFICĂ PENTRU ACORDAREA GRADULUI DIDACTIC I… [614795]

UNIVERSITATEA DIN ORADEA
DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA Ș I
PERFECȚ IONAREA PERSONALULUI DIDACTIC
SPECIALIZAREA :EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT
LUCRARE METODICO ȘTIINȚIFICĂ
PENTRU ACORDAREA GRADULUI DIDACTIC I
Conducă tor științ ific:Lector universitar dr. ILLE MIHAI
Autor : Iancău Adrian Sorin
Unitatea de învățământ:Liceul Teoretic Arany Janos
Localitatea : Salonta
Județul : Bihor
-ORADEA, 2016 –

UNIVERSITATEA DIN ORADEA
DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA ȘI
PERFECȚIONAREA PERSONALULUI DIDACTIC
SPECIALIZAREA :EDUCAȚIE FIZICĂ Ș I SPORT
STUDIU PRIVIND DEZVOLTAREA VITEZEI
ÎN LECȚIA DE ANSAMBLU SPORTIV
MINIVOLEI
Conducător științific: Lector universitar dr. ILLE MIHAI
Autor : Iancău Adrian Sorin
Unitatea de învățământ: Liceul Teoretic Arany Janos
Localitatea : Salonta
Județul : Bihor
-ORADEA, 2016 –

3CUPRINS
INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 4
CAPITOLUL I. ALEGEREA TEMEI, MOTIVAȚIA LUCRĂRII …………………………. 6
1.1Necesita teapracticarii disciplinelor sportive…………………………………….6
. 1.2Alegerea temei și motivarea ei ……………………………………………… .……. 8
1.3. Ipoteza cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……8
CAPITOLUL II. ASPECTE TEORETICE PRIVIND TEMA PROPUSĂ CU
TRIMITERE LA LITERATURA ÎN DOMENIU ………………………….. ………………………….. …….. 10
2.1. Generalități ale dezvoltării somato -motrice la grupa de vârstă 9 -12 ani …………… 10
2.2. Dezvoltarea calităților motrice la subiecții propuși ………………………….. …………… 13
2.3. Efortul fizic în lecția de educație fizică ………………………….. ………………………….. .19
2.4. Metode și mijloace de dezvoltare a deprinderilor specifice jocului ………………….2 1
2.5. Tendințe moderne în predare ………………………….. ………………………….. …………….. 23
CAPITOLUL III DESCR IEREA ȘI IMPLEMENTAREA STUDIULUI………………….. 30
3.1. Abordarea temei și metodele de lucru ………………………….. ………………………….. …30
3.2. Organizarea cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………. 31
3.3. Analiza dezvoltării vitezei pe baza unui program stabilit ………………………….. …..32
CAPITOLUL IV PRELUCRAREA ȘI INTERPRETAREA DATELOR ……………. 48
4.1 Analiza privind capacitatea motrică a elevilor participanți la studiu ………………. 488
4.2 Valorile abordării din punct de vedere tehnic la grupele de elevi …………………… 511
CONCLUZII ȘI PROPUNERI ………………………….. ………………………….. ………………… 544
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 566
ANEXE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 588

4INTRODUCERE
Continua dezvoltare adiverselor sectoare deactivitate impune omodernizare continu ă a
ramurilor s portive prin găsirea de metode ș i mijloace de acționare în activitatea practică. Toate
acestea se clădesc și se inspiră din metodele tradiționale adaptate noilor cerințe și obiective ce
vizează activitatea practică a educației fizice și sportului.
Disciplinele fac parte integrantă din planul de învățământ obligatoriu drept u rmare atât
educația fizică cât ș i activită țile sportive contribuie la menținerea stării de sănătate a organismului
precum ș i la dezvoltarea fizi că armonioasă care se reflectă î n dezvoltarea calităților motrice și a
deprinderilor motrice de bază. Acest rol important duce la responsabilizarea subiec ților în
practicarea independentă a exercițiilor fizice și adaptarea lor la multitudinea ramurilor sportive.
Prin conținutul lor lecțiile de educație fizică și activitatea sportivă ca ansamblu sportiv
constituie pentru profesor o cerință a programului de învățămant pentru adaptarea prin lecții la
programa școlară existentă la clasele de gimnaziu. Elevii însușesc tehnici de aplicare a probelor
specifice atletismului in paralel cu dezvoltarea calităților motrice de bază: viteza, forța,
îndemânarea și reziste nța.Prin desfășurarea lor, lecțiile de ansamblu sportiv implică o dezvoltare
mai complexă a aptitudinilor generale și direcționarea celor mai dotați către practicarea disciplinei
sportive la nivel înalt spre marea performanță.
Jocul de volei deși atrage in primă instanță un număr mare de practicanți, puțini fac față
cerințelor de performanță datorită solicitărilor privind viteza de reacție și in mod special o
îndemânare deosebită. De -a lungul anilor s -au produs multe modificari în tentativa de
îmbunătățir e a conținutului jocului, aperfecționării tehnicii de joc î n scopul dinamizării acestuia.
Mijloacele și metodele utilizate în pregătirea sportivilor converg către creșterea
spectaculozității dar și a eficienței pentru atragerea unui număr cât mai mare de practicanți dar și
pentru a umple sălile de sport cu un public cât mai numeros.
Acțiunile de joc presupun angrenarea cât mai dinamică în desfășurarea fazelor, care
necesită dezvoltarea vitezei de execuție în scopul obținerii unui număr cât mai mare de puncte și
implicit a victoriei. Realizarea acestui deziderat presupune pregătirea subiecților încă de la
vârstele școlare privind adaptarea la efort crescut pentru stimularea voinței și influențarea pozitivă
a tuturor formelor de manifestare a vitezei necesară practicării jocului de volei.
Prin acționarea permanentă și sistematică a organismului st imulăm dezvoltarea calitaților
motrice treptat și cu responsabilitate, adaptat fiecărui ciclu de învățământ.

5Acționarea asupra dezvoltării vitezei prin multitudinea de factori implicați diferențiat pe
vârstă și perioada de dezvoltare a acesteia presupune o corelare a modalității de aplicare a
diferitelor exerciții adaptate nivelului de vârstă și progres.
Dezvoltarea vitezei specifice jocului de volei prin introducerea în cadrul lecțiilor de cerc
sportiv are scopul de a produce o adaptare cât mai rapidă a el evilor la efort în vederea îndeplinirii
obiectivelor și cerințelor programei școlare dar și în obținerea unui stabiliment solid în perspectiva
practicării disciplinei sportive la un nivel cât mai înalt.
Lucrarea de față se dorește a prezenta importanța dez voltării vitezei specifice jocului de
volei in lecția de educație fizică dar mai ales în cadrul orelor de cerc sportiv.
Obiectivul urmărit în această lucrare conține si probe din sistemul unitar de verificare,
apreciere și depistare a deprinderilor introdu se în lecții ca exerciții privind dezvoltarea vitezei
oportună la vârsta celor testați.

6CAPITOLUL I. ALEGEREA TEMEI, MOTIVAȚIA LUCRĂRII
1.1.Necesitatea practicării disciplinelor sportive în cadrul lecțiilor de educație fizică
și sport
Jocul in general permite copilului o mai bună adaptare la realitatea care îl înconjoară și
dezvoltă în mintea acestuia o multitudine de cunoștințe și priceperi aplicabile în practica
vieții.Exprimând rolul mișcării, jocul prezintă însușiri diferite de la o etapă la alta a dezvoltării
copilului.
Practicate în lecție jocurile sportive constituie un mijloc al educației fizice utilizate cu
scopul dezvoltării fizice generale a elevilor în vederea perfecționării deprinderilor motrice,
dezvoltării capacității fu ncționale a organismului, dezvoltarea calităților motrice și moral -volitive
a elevilor.
Există o deosebire între jocurile sportive și cele de mișcare care constă în stabilirea unor
reguli bine determinate și având un conținut superior de desfășurare. Jocul de volei produce o
influențare multilaterală și deosebit de complexă asupra caracterului și personalității elevului. El
produce influențe pozitive asupra stării de sănătate și asupra dezvoltării motricității elevilor, dar
și intelectuale, morale și esteti ce.
Practicarea disciplinei sportive asigură pentru copii dezvolta rea rezistenței organismului
lafactorii de mediu și creșterea capacității de muncă fizică și intelectuală. Sportul în general și
voleiul în special asigură o dezvoltare fizică armonioasă prin creșterea indicilor somato –
funcționali cu influențe pozitive asupra funcțiilor organismului de circulație și respirație dar și a
proceselor nervoase fundamentale excitație -inhibiție precum și prevenirea instalării unor
deficiențe fizice.
În acest cont ext se urmărește dezvoltarea și perfecționarea stereotipului dinamic. În
funcție de cerințele concrete din timpul jocului intervine necesitatea adaptării și modelării
acțiunilor de alergare, săritură, lovirea mingii. Acestea influențează plasticitatea sist emului nervos
determinând elevul să judece situațiile apărute, să gândească și să ia rapid decizii în soluționarea
lor.Toate aceste adaptări stau la baza dezvoltării deprinderilor motrice care odată perfecționate
se transformă în priceperi motrice ce duc la consolidarea unor execuții complexe.
Jocul de volei îl pune pe elev în situația de a analiza diferite faze de joc din care să poată
generaliza apoi să compare și să decidă cea mai potrivită soluție pentru a realiza scopul propus.
Este de netăgăduit că j ocul de volei dezvoltă atenția, memoria, gândirea care îl ajută pe copil în

7activitatea de elev. În plus prin respectarea regulamentului și a partenerilor de joc se dezvoltă și
se învață spiritul de fair -play, curajul, hotărârea, cinstea și disciplina da r și dragostea de muncă,
colegi, școală.
Sportul în care se include ca disciplină și voleiul, este un fenomen social destul de
cunoscut care necesită informare și adaptare la ceea ce apare nou în domeni u.Având o bună
tradiție în practicare, voleiul are o arie de răspândire destul de vastă și se bucură de o bună
popularitate în întreaga lume. Multitudinea de practicanți, fac din acesta un sport îndrăg it în multe
regiuni pe mapamond, iar spectaculozitatea fazelor de joc atrage tot mai mulți fani împătimiți.
Modalitatea simplă de aplicare adună tot mai mulți amatori ca practicanți în cadrul
sportului de masă, la activitățile recreative și în taberele școlare ceea ce face din simpli practicanți
viitorii suporteri ai acestui îndrăgit fenomen social și de ce nu s tartul către marea performanță al
celor mai talentați.
Prin atragerea unui număr mare de investitori voleiul se bucură azi de organizarea pe plan
mondial a unor competiții de anvergură ca Jocurile Olimpice, Campionate Mondiale, Campionate
Europene, competi ții intercluburi dar și practicarea în cadru mai restrâns pe perioada verii ca
Volei de Plajă.
Acțiunile co ncepute în mare viteză, combinații de toate tipurile la fileu, servicii în forță și
mingi scoase în extremis fac deliciul suporterilor care prin sati sfacția lor crează multe bucurii dar
și patimi.
În Romania voleiul este menționat in anul 1920 numit –mingea bombă -a fost introdus de
organizația tineretului creștin american. Inițial jucat in centre militare apoi s -a răspândit în scurt
timp spre școlile din București, Buzău, Galați. La început constituită ca Federația Română de
Baschet -Volei 1930 se desprinde în Comisia Centrală de Volei 1948 și în final Federația Română
de Volei 1958. Rezultate notabile la nivel internațional : de 5 ori C.C.E. prin Rapid și Dinamo
București, Campionat European 1963 București, locul 3 Jocurile Olimpice 1980 Moscova. După
o perioadă de anonimat în anul 2016 CSM București câștigă Cupa Challenge.
În gimnaziu voleiul se practică alături de alte sporturi:handbal, fotbal, basche t, fiind
accesibil și atractiv pentru elevi cu influențe multiple asupra organismului și este cuprins în
programa de educație fizică și activitatea sportivă.
Un rol important în practicarea unui joc sportiv îl are baza materială existentă în școală.
Cu o m odalitate simplă de a pregăti terenul, voleiul oferă condiții prielnice de practicare, iar prin
realizarea structurii de joc aduce plăcere elevilor prin intrarea în contact cu mingea.
Programa școlară prin faptul că permite organizarea orelor de activități sportive dă
posibilitatea de a transmite elevilor un volum mare de cunoștințe, de a perfecționa tehnica și

8tactica jocului de volei în vederea organizării echipei școlare și a participa cu rezultate în
competițiile școlare sau chiar ale federației de spec ialitate. Lecția de ansamblu sportiv se
desfășoară pe ramuri de sport, cu elevi din clase diferite dar apropiați ca vârstă, în funcție de
nivelul de pregătire sportivă și particularitățile anatomo -fiziologice.
1.2 Alegerea temei și motivarea ei
Luând în considerare dinamica acțiunilor, frumusețea fazelor de joc, rapiditatea acțiunilor
și calitățile individuale ale sportivilor, aceste faze ale jocului capătă o dinamică alertă a cărei
rezolvare necesită calități deosebite în special viteză. Educarea calită ților motrice în perioada
școlară este o condiție de bază ce contribuie la creșterea armonioasă și pregătirea pentru viață. De
aceea în școală dezvoltarea calităților motrice trebuie să fie în atenția profesorului de educație
fizică.
În vederea optimizării procesului instructiv -educativ se pot utiliza metode noi de pregătire
care să nu perfecționeze doar componenta tehnico -tactică a copiilor, dar și pe cea fizică. Nivelul
de dezvoltare al calităților motrice determină în mare măsură îndeplinirea cerințelor prevăzute în
programele școlare privind lărgirea sistemului de cunoștințe, priceperi și deprinderi motrice ale
elevilor.
Alegerea temei dorește să arate că:
–calitatea motrică se poate dezvolta și prin folosirea exercițiilor mai complexe cu
caracter tehnico -tactic
–folosirea exercițiilor determină o desfășurare a lecțiilor mai atractivă, agreabilă,
puțin monotonă ce duce la creșterea interesului în practicarea exercițiilor fizice
–utilizând în lecție deprinderi motrice specifice voleiului se stimulează spiritu l
competitiv al elevilor precum și autoperfecționarea
De asemenea aș dori să vin în ajutorul profesorilor și antrenorilor pentru a putea ține pasul
cu cele mai noi sisteme de mijloace bine conturate și concepute prin raționalizarea și
standardizarea pro ceselor motrice adresate vitezei.
1.3.Ipoteza cercetării

9Aceasta este o presupunere, o explicație provizorie cu care operăm asupra realității între
fenomene, asupra legăturilor cauzale sau asupra structurii acesteia. Ipoteza reprezintă un moment
important în procesul cunoașterii științifice. Orice ipoteză științifică este supusă verificării prin
confruntarea cerințelor deduse din ea cu experiența. Dacă o ipoteză este confirmată experimental
ea se transformă într -o cunoștință certă, într -o teorie ș tiințifică. Ipoteza este legătura dintre
problema pusă și soluția ei.
„Ipoteza nu se formulează dintr -un joc liber a ideilor ei din studiul datelor obținute în
domeniul respectiv până in acel moment și din întărirea unei relații posibile. De aici rezultă că
cercetarea începe cu ipoteza și se finalizează cu concluzii și propuneri. ”1
Respec tând definiția ipotezei formulăm în continuare ipotezele de lucru:
folosind în lecții o metodologie îmbunătățită pentru dezvoltarea vitezei la grupa de
minivolei, prin mi jloace specifice jocului de volei se pot obține progrese semnificative de către
elevi în raport cu rezultatele grupei martor .
Scopul și obiectivele cercetării
Scopul este de a crește eficiența acțiunii de dezvoltare a vitezei printr -o standardiza re
judic ioasă a mijloacelor. Voi urmări dacă folosirea acestor exerciții mărește eficiența lecțiilor și
crește randamentul elevilor pentru obținerea modelului propus. Ținând seama de obiectivele
educației fizice și sportului la clasele gimnaziale am decis următoarele obiective experimentale:
–implementarea unor structuri de exerciții specifice jocului de volei pentru
dezvoltarea vitezei
–dezvoltarea capacității de a efectua mișcări cu indici superiori de viteză sub toate
aspectele: reacție, execuție, deplasar e
–îmbunătățirea indicilor morfo -funcționali ai organismului
–realizarea unei pregă tiri fizice optime adaptate spec ificului vârstei și sexului
–creșterea capacității de efort
–dezvoltarea calităților psihice, atenția, gândirea
1Dragnea A. -Elemente de statistică aplicată la educație fizică și sport –IEFS Bucuresti 1975

10CAPITOLUL II. ASPECTE TEORETIC E PRIVIND TEMA PROPUSĂ
CU TRIMITERE LA LITERATURA ÎN DOMENIU
2.1.Generalități ale dezvoltării somato -motrice la grupa de vârstă 9 -12
ani
Întreaga activitate de educație fizică și sport are la bază o desfășurare complexă elaborată
cu minuțiozitate, cuaccent pe particularitățile morfo -funcționale și psihice ale vârstei de creștere.
O importanță covârșitoare o reprezintă cunoașterea regulilor dezvoltării biologice dar și psihice
ale elevului. Există anumite criterii de abordare a psihopedagogiei copilulu i pe baza cărora putem
determina natura perioadelor, a vârstelor școlare și psiho -individuale.
Aceste criterii se referă cu precădere la plasticitatea scoarței cerebrale, dinamica
proceselor corticale fundamentale excitația -inhibiția, la mecanismul de regl are a acestora și
autoreglare. La fel de important in dinamica dezvoltării este și posibilitatea copilului de a se
adapta situațiilor ivite și integrarea lui în viață. Pedagogia și psihologia de specialitate evocă de
asemenea un criteriu unanim acceptat ca re se referă la activitățile dominante care le reprezintă
vârstele școlare, relațiile acestora cu școala, învățătura, munca fizică.
Toate aceste aspecte conduc spre ideea că aceste activități stimulează integrarea
corespunzătoare a copilului in interrelaț iile de joc, muncă fizică, învățătură,ca un criteriu științific
eficient.
Sub acest aspect manualele de specialitate prezintă o clasificare a perioadelor de vârstă
astfel:
–între 0 și 12 luni denumită vârsta sugarului
–între 1 și 3 ani denumită vârstă antepreșcolară
–între 3 și 6 ani denumită vârsta preșcolară cu 3 etape:
omică
omijlocie
omare
–între 6 și 18 ani denumită vârsta școlară cu 3 etape : -copilăria 6 -10 ani
–preadolescența 10 -14 ani
–adolescența 14 -18 ani
–intre 18 și 24 ani tinerețea și vârsta adultă
Principala caracteristică in creșterea și dezvoltarea organismului la nivelul ciclului
gimnazial o reprezintă modificarea aspectului morfo -funcțional care exercită o influență deosebită

11asupra viitoarei personalități a elevului. Perioada de t ransformări profunde a copilului numită
pubertate face din copilul inocent, tânărul de mâine. Instalarea perioadei pubertare prezintă o mare
diferențiere intre indivizi in funcție de antecedentele ereditare, regim alimentar, condiții demediu
social. Apar iția pubertății face obiectul unor opinii diferite în funcție de fiecare specialist în
domeniu. Diversitatea problemelor de natură fiziologică și psiho -pedagogică sunt prezente pe
parcursul a 4 ani după vârsta de 12 ani.
„Sub aspect somatic oasele cresc fo arte mult la această vârstă și devin mai rezistente
scăzând totodată elasticitatea lor. Articulațiile sunt fragile iar rezistența la tracțiuni nu este foarte
mare. Organismul copilului cunoaște o dezvoltare accelerată în medie 6 centimetri pe an cu un
ritm mai crescut la fete decât la băieți. Fibrele musculare se alungesc și scad în grosime fapt ce
determină o forță redusă a musculaturii. ”2
Înfățișarea fizică în perioada pubertară are aspectul unui corp slab datorită alungirii
oaselor și a musculaturii. De asemenea apar și alte schimbări cum ar fi îngroșarea vocii, apariția
pe față a acneei și maturizarea organelor sexuale. Așadar fiziologic pubertatea determină apariția
fenomenelor de maturizare sexuală dar și neuro -psihică.
Dezvoltarea somatică la această vârstă corelată cu evoluția la nivel vegetativ a sistemului
nervos, îi produce o dezvoltare rapidă și finalizează dezvoltarea centrului cortical al analizatorului
motric.
Scoarța cerebrală își intensifică funcția de analiză și sinteză iar procesul de inhib iție
evoluează. Toate aceste transformări produc diferențieri în cadrul etapelor de maturizare.
Apare de asemenea intensificarea activității celui de -al doilea sistem de semnalizare în
comparație cu primul sistem de semnalizare. Nivelul capacității motrice atinge un prag înalt, la
această vârstă cu precădere prin perfecționarea stereotipului dinamic. Apar din punct de vedere
comportamental trăsăturile individuale specifice ale activității nervoase superioare.
Trăsăturile individului sub aspect psihologic se manifestă prin comportamentul din viața
socială, în cadrul familiei, la școală, dar și in activitățile sportive. Acestea influențează formarea
deprinderilor motrice și capacitatea de efort, dar și a voinței și caracterului.
Sistemul vegetativ prezintă în perioada pubertară o dezvoltare morfo -funcțională a
glandelor suprarenale cu o ușoară instabilitate neuro -vegetativă. Dezvoltarea sistemului cardio –
vascular prin creșterea în mărime a miocardului în timp ce vasele de sânge pr ezintă un diametru
redus, ceea ce determină fluctuații ale ritmului cardiac și a tensiunii arteriale mai ales cea sistolică.
2Avramoff E. -Fiziologia și biochimia educației fizice și sportului –București 1979

12Deși diametrul inimii la această vârstă crește mai mult la fete, ulterior cordul prezintă în final
dimensiuni mai reduse decât al b ăieților.
Toracele se dezvoltă în lungime iar aparatul respirator prezintă mișcări neregulate dar cu
o frecvență de 20 respirații pe minut care nu satisface pe deplin necesitatea organismului de efort.
Datorită dimensiunilor aparatului respirator consumul de oxigen în repaus este mai mare la fete,
și depinde de capacitatea vitală, pulmonară și funcțională a acestuia.
Efortul aerob determină un consum maxim de oxigen pe minut și un puls maxim care
prezintă valori maximale după perioada de pubertate și drept urmare efortul de rezistență la copii
este limitat. Prin prezența sistematică în cadrul activităților de educație fizică și sport se crește
capacitatea elevilor pentru efortul aerob. Educația fizică are un rol major în această perioadă
influențând dezvolta rea fizică și formarea unor deprinderi aplicabile în multe sfere ale activității
umane.
Mișcările realizate de segmentele corpului sunt usor necoordonate și executate cu
dificultate datorită modificărilor endocrine și neuro -psihice producând o diferențiere între
dezvoltarea fizică a organismului și capacitatea de efort în perioada pubertară.Se menține
homeostaza organismului, atitudin i emoționale și stări explozive , cu tendință spre jocurile
gălăgioase. Activitatea nervoasă prezintă o mobilitate ridicată c are explică rapiditatea reacțiilor
motrice, iar instabilitatea proceselor nervoase nu produc condiții favorabile de dezvoltare a vitezei
de deplasare și face ca dezvoltarea acesteia să aibă perioade de stagnare.
În cadrul programului de dezvoltare fizică s e recomandă în această perioadă alergări pe
distanțe scurte, aruncarea mingii de oină, sărituri, fără încărcarea de greutăți iar jocurile să fie
diversificate și cu intervale mari pentru odihnă. Odată cu dezvoltarea fizică și a capacității de
efort, pot fi introduse treptat și eforturi de rezistență, dar nu se practică exerciții de forță și nici
eforturi maximale deoarece aparatul locomotor nu este pe deplin consolidat. Pe parcursul orelor
de educație fizică se recomandă folosirea de mijloace diverse și cu mare varietate care să poată
duce la o pregătire multilaterală. Este o condiție esențială utilizarea unui număr mare de exerciții
fizice cu structuri diverse care să formeze și să dezvolte stereotipul dinamic care angrenează
sistemele respirator, cardio -vascular, nervos, endocrin.
Concluzionând, aspectele morfo -funcționale și psihice ale copiilor la perioada care ne
referim, pentru practicanții orelor de cerc sportiv, produce intensificarea procesului de osificare
deși țesutul cartilaginos este dens. Aceas ta produce suplețe în mișcare, articulațiile se întăresc prin
osificare, iar musculatura crește în volum. Crește și se dezvoltă sistemul cardio -vascular,
respirator și cel nervos la care predomină excitația.

13Copiii au tendințe de a se compara cu adulții că utându -și personalitatea. Se recomandă
utilizarea unui limbaj cald și înțelegător, dar și o severitate blândă, ținând cont de sensibilitatea și
voioșia copiilor la această vârstă.
2.2.Dezvoltarea calităților motrice la subiecții propuși
Datorită modifică rilor și acumulărilor morfofuncționale calitățile motrice prezintă un
interes deosebit la această vârstă prin ponderea lor în lecții.Cum am menționat, importanța
pregătiri multilaterale și polivalente cu echilibru în dezvoltarea calităților motrice conform
particularităților de vârstă pentru formarea unui bagaj larg de deprinderi motrice.
Ne vom concentra atenția către dezvoltarea calităților motrice în general deoarece nivelul
de manifestare a unei calități este dat de nivelul de dezvoltare al celorlalte c alități. Majoritatea
specialiștilor care au analizat vârsta optimă de dezvoltare a calităților motrice au stabilit că nu
există o limită inferioară în dezvoltarea calităților motrice.
Influențarea dezvoltării calităților motrice prezintă anumite perioade în care pot fi
influențate pozitiv. Calitatea motrică care face subiectul studiului de față, viteza, împreună cu
toate formele ei de manifestare, poate fi influențată pozitiv între 10 și 18 ani dar se poate începe
cu primele acțiuni chiar la vârsta de grăd iniță. În paralel cu dezvoltarea vitezei se poate influența
pozitiv și îndemânarea, comparativ cu calitățile motrice forța și rezistența care sunt perfectibile și
care se pot influența la maturitate.
Viteza –este o calitate motrică care depinde în mare mă sură de zestrea ereditară ce poate
fi perfecționată printr -o pregătire sistematică de la o vârstă fragedă până la pubertate. Prin ea
elevul își exprimă rapiditatea cu care efectuează diferitele acțiuni și combinații de mișcare.
Prin definiție viteza repre zintă spațiul parcurs în unitatea de timp. Prin educarea vitezei
dezvoltăm iuțeala actelor motrice fie prin mișcări ciclice în ritm cât mai rapid sau prin răspunsul
la un stimul extern(bătaia din palme). Luată ca alergare este exprimată prin capacitatea su biectului
de a parcurge o distanță dată într -un timp cât mai scurt. În jocul de volei viteza se referă la
rapiditatea cu care sunt rezolvate problemele și acțiunile de joc prin deplasarea pe spații scurte cu
viteza cât mai mare. Dacă se referă la calitatea motrică viteză jocul de volei folosește aceasta în
combinație cu forța și are ca termen de denumire detenta care este o acțiune de forță în regim de
viteză și dă majoritatea tipurilor de sărituri la fileu. De parametri acesteia depinde în mare măsura
realizarea cu eficiență a acțiunilor de joc coroborată cu o dezvoltare somatică adecvată și o
indemânare deosebită in mânuirea mingii.

14Ramurile sportive acordă un interes deosebit în dezvoltarea vitezei pe toate palierele și
formele de manifestare urmărind per fecționarea continuă a acesteia. Jocul de volei necesită o
pregătire complexă și solicita din partea jucătorilor mișcări complexe efectuate de pe loc sau din
mișcare și având un ritm variat de desfășurare a fazelor de joc. Volei ul necesită un nivel ridicat
dedezvoltare a tuturor calităților motrice între care viteza are un rol foarte important. Viteza mai
puțin dezvoltată influențează negativ și celelalte calități, încetinește ritmul acțiunilor si duce la
neîndeplinirea sarcinilor de joc. Un jucător de vol ei este considerat rapid când este în stare să
rezolve prin deplasări rapide pe suprafața terenului, sarcinile de joc in vederea câștigării punctelor.
Aici se poate include și startul rapid către minge, găndirea ageră și luarea deciziilor într -un timp
foarte scurt poate face diferența in multe momente ale jocului.
La dezvoltarea vitezei este foarte important să se ia în considerare că creșterea vitezei de
mișcare se poate produce numai într -o stare de odihnă și prospețime ceea ce înseamnă că înaintea
unei solicitări a calităților de viteză trebuie intercalată o perioadă de refacere corespunzătoare.
Valoarea vitezei este condiționată de anumiți factori. În practica jocului de volei calitățile
motrice sunt într -o anumi tă corelație, dar una o domină în general pe cealaltă. Așadar influențarea
unei calități motrice determină dezvoltarea altora fiind interdependente. Calitățile motrice sunt
tratate separat doar în teorie, ele având legături și cu deprinderile motrice. Influențarea calităților
motrice se poate face pozitiv sau negativ față de alte calități, intervenind fenomenul de transfer.
Astfel viteza produce transfer pozitiv pentru forță și rezistență. Forța influențează pozitiv viteza
cu exceptia unor situații când încărcătura este prea mare sau se lucreaz ă prea lent, dar și in cazul
în care se efectuează exerciții pe fond de oboseală.
Tot la fel de adevărat este și faptul că viteza influențează prin transfer pozitiv și
îndemânarea care împreună depind de raportul ereditar al fiecărui individ.
Formele de ma nifestare ale vitezei sunt condiționate de o serie de factori de natură
biologică, fiziologică și psihică. O parte din acești factori aparțin structurii ereditare a individului
și sunt puțin perfectibili.
Dintre factorii care condiționează viteza amintim:
–viteza de transmitere a impulsurilor nervoase
–alternarea excitației cu inhibiția la nivel cortical
–mobilitatea proceselor nervoase superioare
–capacitatea optimă a musculaturii de contracție și relaxare
–calitatea fibrelor musculare și valoarea proceselor e nergetice
–capacitatea de concentrare și mobilizare a individului

15Dintre acești factori unii au o pondere deosebit de importantă iar alții sunt mai puțin
importanți. Pentru viteza de reacție de exemplu factorii principali sunt: timpul de reacție, recepția
semnalului și transmiterea impulsurilor nervoase pe calea aferentă și eferentă.
La viteza de execuție factorii determinanți sunt componenta forță -mobilitate și alternanța
proceselor nervoase fundamentale. Se poate constata astfel că formele de manifestare ale vitezei
au un caracter independent sub aspect biologic și psihologic.
De asemenea trebuie să luăm în considerare și următoarele aspecte:
–preocuparea timpurie în dezvoltarea vitezei deoarece fiind o calitate motrică puțin
perfectibilă putem obține rezul tate acționând din timp
–mișcările rapide și scurte ca durată produc disocierea la nivelul mușchilor
–excitația depinde de frecvența impulsurilor
Resintetizarea A.T.P. ca urmare a impulsului nervos se face pe fondul datoriei de oxigen,
la care se adaugă cont racțiile prin transformarea energiei chimice în energie mecanică. Pauza
pentru odihnă ține cont de următorii factori:
–plata datoriei de oxigen și efectuarea exercițiilor la capacitate maximă după
refacere
–organismul intră în stare optimă de excita bilitate numai după încălzire și efectuarea
exercițiilor de viteză
Conform programei școlare sunt prevăzute obiective de dezvoltare a vitezei la ciclul
gimnazial atât pentru viteza de deplasare cât și pentru cea de accelerare. Educarea vitezei are
perioada cea mai propice în intervalul vârstei de 6 -18 ani cu posibilități crescute la vârstă fragedă
pentru că procesele psihice nu s -au stabilizat și analizatorul motric poate perfecționa funcțiile
legate de activitatea motrică.
Valoarea vitezei poate fi determinată prin viteza reacției de răspuns dată de timpul scurs
de la em iterea semnalului și până la înregistrarea răspunsului. Timpul de reacție prezintă anumite
valori pentru principalii excitanți în cadrul activității de educație fizică și sport: pentru cei cutanați
140 m/s și depinde nu numai de forță, rezistență dar și de rezistența anaerobă întâlnită în multe
ramuri sportive.Îmbunătățirea vitezei specifice ramurilor sportive se face prin perfecționarea
mecanismului de reglare a efortului anaerob.
Formele de manifestare ale vitezei

16Autorii de studii în domeniu dau vitezei diferite definiții ca”capacitatea de a executa rapid
mișcări”3-Ozolin iar după Demeter”capacitatea de a executa mișcări rapide cu fr ecvență
mare”4.Părerea unanimă a specialiștilor este că viteza are trei forme de manifestare:
─viteza de reacție ( timpul latent al reacțiilor motrice);
─viteza de execuție ( vit eza propriu -zisă a mișcărilor) ;
─viteza de repetiție (frecvența mișcării)
În jocurile sportive apar și viteza specifică cu porniri opriri, schimbări de direcție, distanțe
scurte și lansări.
Viteza de reacție exprimată prin rapiditatea cu care individul răspunde la excitanți și cu
care se realizează situațiile când se emit semnale.Viteza de reacție depinde de durata perioadei
latente.
Factorii care condiționează indicii valoric i ai reacției motrice:
─precizia analizatorilor auz, simț, văz, tactil
─timpul de sesizare al semnalelor
─calitatea proceselor nervoase fundamentale
─timpul de conducere al semnalelor
─analiza și decizia informațiilor în timp scurt, dependent de procesele nervo ase
superioare
Timpul de latență depinde de apariția excitației în receptor, transmiterea lui pe calea
aferentă și eferentă, conducerea semnalului de la sistemul nervos la mușchi, excitația și execuția
mișcării.Reacțiile motrice pot fi simple sau complexe, iar timpul de reacție diferă la sportivii
antrenați față de cei neantrenați.Din punct de vedere biologic, reacția este procesul nemijlocit prin
care materia vie răspunde unui excitant.
Reacția simplă este răspunsul printr -o mișcare cunoscută la un semnal cunoscut.Cu cât
sportivul își angrenează mai rapid în lucru musculatura, cu atât va efectua mai rapid elementele
tehnico -tactice necesare și va avea o viteză de reacție mai bună decât sportivul care efectuează
aceiași mișcare în timp mai îndelungat.Viteza de reacție se exercită în cadrul jocurilor sportive
față de excitanți cum ar fi adversarul, mingea, fileul față de care sportivul trebuie să ia decizia în
timp cât mai scurt în favoarea sa și a echipei.
3Ozolin -Metodica antrenamentului sportiv -Editura Stadion 1972
4Demeter A -Bazele fiziologice și biochimice ale calităților motrice -Editura Sport -Turism 1981

17Cerințele dezvoltării vitezei.
Pentru rezultate bune în dezvoltarea vitezei este nevoie de o exersare continuă pe tot
parcursul anului atât în perioada pregătitoare cât și în perioada competițională. Ca aceasta să poată
fi dezvoltată corect și la parametri cât mai înalți vom ține cont de următoarele cerințe :
─selecționarea elevilor cu lungimea pasului cât mai mare
─selecționarea elevilor cu indici de viteză crescuți
─selecția să se facă în concordanță cu modelul de joc
Revenind la timpul latent al reacției motrice care reprezintă capacitatea neuromusculară
de a transmite impulsuri rapide, a căror răspuns la stimuli să fie scurt și puternic către centrii
motori. Calitatea vitezei depinde de conținutul A.T.P. din mușchi precum și sinteza A.T.P.
Dezvoltarea vitezei este condiționată de alternanța contracției cu re laxarea la nivelul
musculaturii. Mușchii au capacitatea de a răspunde de mai multe ori în unitatea de timp la
procesele de excitație prin contracție și la inhibiție prin relaxare.
Creșterea contracțiilor izotonice prin mijloace și metode adecvate în veder ea creșterii
musculaturii segmentelor pentru complexul viteză, forță -detentă la nivelul picioarelor și brațelor.
Asigurarea unei bune îndemânari conform cerințelor postului prin probe atletice astfel ca
exercițiile tehnice executate corect la intensitate m aximă să ducă la măiestia sportivă.
Una din cerințe o reprezintă și evitarea instalării plafonului de viteză prin lucru cu efort în
condiții ușurate și cu viteze variate. De asemenea durata exercițiilor să fie calculată astfel încât la
sfârșitul execuției viteza să nu scadă din cauza oboselii.
Metode de dezvoltare a vitezei
1.Metoda repetărilor are la bază următoarele principii :
─viteza este o calitate naturală care se îmbunătățește prin mărirea frecvenței cu care
excitația acționează în unitate de timp
─viteza de alergare se îmbunătățește prin exerciții de viteză plus forță -viteză și
rezistență -viteză
─viteza se va exersa un timp scurt și cu efort intens
─pauzele de odihnă mari iar numarul de repetări mic
2.Metoda alternativă prin alternarea intensității ,creșterea vitezei, menținerea și apoi
scăderea intensității.
3.Metoda handicapului asigură condiții egale de întrecere între concurenți cu posibilități
diferite
4.Metoda ștafetei și a jocurilor educă viteza fără a solicita eforturi maximale intense

185.Metoda conc ursurilor solicită elevului manifestarea posibilităților de viteză în condiții
de întrecere
Viteza de repetiție se dezvoltă eficient folosind metoda repetărilor și cea alternativă.Viteza
de reacție o dezvoltăm folosind metoda repetărilor.
Mijloace pentr u dezvoltarea vitezei de deplasare:
─alergare cu genunchii sus sprijinit de perete 6 -7 s.
─alergare pe loc cu genunchii sus 6 -7 s.
─alergare cu joc de gleznă 10 -15 min tempo ¾
─start din picioare și alergare 20 m.
─alergare cu start lansat 15-20 m.
─alergare accelerată cu start de jos
─ștafete simple
─alergare cu handicap
─alergare peste obstacole joase
─alergare la vale
─alergare cu genunchii sus cu trecere în pas lansat
─alergare repetată
Mijloace pentru dezvoltarea vitezei de reacție
─start din culcat pe spate
─start din înainte culcat
─start din șezând ghemuit pe genunchi
─start din stând in picioare
─depășirea partenerului în alergare la semnal
─alergare cu spatele, urmată de alergare cu fața
─exerciții și jocuri bazate pe viteză, atenție și reacție la semnale ( sonor, vizual )
Numărul de repetări în funcție de nivelul de pregătire. Modul de lucru din punct de vedere
metodic prin repetări pe distanțe scurte 10 -30 m. marirea în greutate prinalergare pe teren plat –
înclinat pentru ușurarea impulsiei ia r numarul de repetări în lecție variază in funcție de gradul de

19pregătire și vârstă. Pentru o eficiență bună în dezvoltarea vitezei se lucrează 3 -4 serii timp de 3
minute iar între repetări un interval de 3 minute.
În lecțiile de activități sportive exerci țiile de viteză vizează următoarele cerințe:
─structura exercițiilor să permită execuția în viteză maximă
─exercițiul să fie bine însușit pentru o bună concentrare asupra execuției în viteză
cât mai mare
─durata exercițiilor astfel concepută să nu scadă viteza de execuție
─experimental s -a dovedit că organismul poate efectua efort maxim 6 -7 secunde,
deci exercițiile elevilor să fie sub acest plafon
─durata pauzei se stabilește în funcție de revenirea organismului pauza fiind activă
(mers, alergare ușoară, mișcări de relaxare)
2.3.Efortul fizic în lecția de educație fizică
Educația fizică și sportul necesită o perfecționare continuă realizată prin mobilizarea
resurselor energetice ale organismului prin eforturi sistematice. Efortul poate fi muscular dar ș i
nervos și în consecință efectul său este mult mai intens comparativ alte activități. Când vorbim
despre efort trebuie să ținem seama de trei parametri care sunt dați de volum, intensitate și
complexitate.
Volumul efortului reprezintă cantitatea de lucru mecanic exprimată prin numărul de
repetări al diferitelor exerciții. În procesul instructiv -educativ realizarea volumului de efort ține
cont de timpul în care se desfășoară acțiunea. De asemenea apare și noțiunea de densitate a
efortului exprimată prin cantitatea de lucru mecanic raportată la unitatea de timp în care se
desfășoară. Densitatea se exprimă prin numărul de repetări, distanțe parcurse raportat la unitatea
de timp.
Intensitatea efortului reprezintă gradul de solicitare al organismului ca urmar e a forței
excitantului și ca urmare a unor acțiuni. În raport cu forța, intensitatea se exprimă în procente
privind capacitatea maximă a sportivului, iar raportat la viteză se exprimă prin tempoul alergării.
Procentul unui tempo maxim este numit acela car e prezintă o viteză maximă de alergare 4/4 iar
celelalte intensități reprezintă jumătate 1/2 sau trei sferturi 3/4. Complexitatea efortului descrie
modul de asociere pe parcursul efectuării exercițiilor fizice a elementelor sale de structură, de

20volum și i ntensitate. Îmbinarea volumului, intensității și complexității efortului ne poate îndruma
spre tipul de efort specific în practicarea activităților sportive.
Clasificarea efortului sub aspect fiziologic:
─maximal -cu durata de 20 secunde este un efo rt anaerob
─submaximal -cu durata de 1 minut, efort anaerob lactacid
─de intensitate mare -efort mixt aerob -anaerob până la 5 minute
─de intensitate moderată -efort aerob cu durata de peste 5 minute
─de intensitate mică -efort aerob cu durată peste 6 minute
După solicitarea diferitelor aparate:
─efort de tip muscular pentru intensitate maximală -submaximală
─efort tip circular ,depinde de capacitatea aparatului cardio -respirator
─efort tip energetic pentru intensitate medie
Eforturile anaerobe corespund ef orturilor maximale a căror durată să nu depășească 2
minute. Efortul efectuat pe o durată scurtă dar cu intensitate mare prezintă un efort anaerob.
Eforturile ce depășesc 3 minute sunt predominant aerobe, iar cele care se încadrează între aceste
durate sun t considerate mixte( anaerobe și aerobe ).
În cadrul activității sportive efortul se desfășoară în general pe întreaga perioadă cu o
intensitate de 50 % din capacitatea de efort și drept urmare avem un deficit de oxigen. În practica
sportivă îndrumătorul a ctivității trebuie să acorde o atenție deosebită raportului dintre volumul și
intensitatea efortului pentru evitarea unor rezultate negative și să se respecte regula prin care
volumul efortului să fie invers proporțional cu intensitatea.
Pentru realizarea în bune condiții a acestui raport o mare importanță o are acordarea
pauzelor pentru refacerea capacității organismului conform cerințelor astfel:
─după efort maximal pauza 3 -5 minute
─după efort submaximal pauza 2 -3 minute
─după efort mediu pauza 1 -2 minute
Pentru a se putea realiza plata datoriei de oxigen sunt necesare pauzele între eforturi dar
și datorită creșterii cantității de acid lactic și bioxid de carbon.
Cea mai importantă latură în analiza efortului o reprezintă intens itatea a cărei creștere
treptată și eficientă asigură adaptarea organismului la efort, a marilor funcții care pot duce la
creșterea performanțelor. Intensitatea trebuie crescută treptat fără însă a neglija volumul de efort
care menține capacitatea de efort la nivel ridicat.

212.4.Metode și mijloace de dezvoltare a deprinderilor specifice jocului
„Jocurile au un rol deosebit de important în activitatea de formare, educare și pregătire a
tuturor ramurilor sportive. Jocurile de pregătire, de antrenament, înseamnă forme de practicare a
sportului și a exercițiilor utilizate în procesul de antrenament. În vederea valorificării capacităților
tehnico -tactice pregătirea fizică dar și pregătirea psihică au un rol covârșitor. ”5Performanțele de
nivel înalt se obti n în jocul de volei numai de către cei puternici cu aspect somatic de tip longilin,
și viteză bună de reacție, capabili să se orienteze rapid in spațiu, având o rezistență de invidiat și
cu o capacitate de luptă în duel cu adversarul la parametri maximi. Î n cadrul activității de formare
și pregătire a sportivilor pentru ramurile de sport, un rol deosebit îl au jocurile pregătitoare.
Formele de practicare a sporturilor folosite în procesul de pregătire sunt jocurile de antrenament
prin care se valorifică cap acitatea tehnico -tactică. Obținerea de către sportivi a unor performanțe
înalte, în cazul nostru în jocul de volei se realizeată de către jucătorii cei mai dotați cu calități
fizice și motrice dintre cele mai dezvoltate, dar și cu un psihic și un moral de învingător, în lupta
permanentă la fileu pentru obținerea punctelor.
Prin aceste jocuri pregătitoare putem aborda viitoarea tactică de joc în funcție de adversar
de obicei cu jucători de la alte echipe. Soluțiile actuale bazate pe modele, algoritmizarea în
practica metodică favorizează dezvoltarea gândirii creatoare. Aceste jocuri de mișcare și jocuri
de pregătire folosite în mare proporție față de celelalte mijloace în vederea însișiri elementelor
tehnice, este mai eficientă decât utilizarea lor individual .Copilul prin aceste jocuri trebuie să
îndeplinească sarcini complexe pe mai multe planuri motric, psihic, biologic care se întâlnesc și
în cadrul jocului propriu -zis. Aceste jocuri de mișcare prezintă o mare diversitate aplicabile în
multe ramuri de spor t fie pentru a crea structura unui antrenament mai variat sau ca sporturi
complementare.
În alte condiții aceste jocuri fac parte integrantă din traseul tehnico -tactic și chiar fizic al
disciplinelor sportive atât în perioada de concurs cât și în pregătire . Jocurile pregătitoare în volei
duc la însușirea în condiții de concurs a elementelor tehnice exersate pentru a menține la nivel
ridicat capacitatea de performanță. De asemenea prin aceste jocuri pregătitoare se dezvoltă și alte
laturi ale calităților mot rice cum ar fi îndemânarea și mobilitatea.
Odată cu însușirea unui bagaj diversificat de elemente în cadrul jocurilor, acestea pot
deveni mai complexe cu elemente tehnice similare condițiilor de joc, care produce o accelerare a
5Chiriță G. -Educație prin jocurile de mișcare –Editura Sport -Turism 1983

22procesului de optimizare pen tru îndeplinirea scopului propus. Pentru a putea dezvolta permanent
conținutul acestor jocuri atât tehnico -tactic cât și într -un ritm competițional, este absolut necesară
implicarea profesorului în vederea îmbunătățirii priceperilor și cunoștințelor de joc ,care să
faciliteze transferul către deprinderile specifice ramurii de sport.
Pe parcursul jocului profesorul urmărește corectitudinea elementelor tehnico -tactice
lăsând totodată copilul să aleagă soluțiile cele mai eficiente cu respectarea modului de exec uție
din punct de vedere al biomecanicii mișcării. Profesorul trebuie să intervină imediat ce constată
că execuția unui element suferă sau nu se corectează pe criteriul analitic pentru a consolida
execuția corectă a deprinderii.
Cerințe în învățarea prin joc a elementelor tehnice:
─simplificarea jocului pregătitor, apropiat de cel din volei
─alegerea celor mai relevante jocuri pregătitoare pentru însușirea tehnico -tactică
─jocul să tindă spre modelul final
─jocul pregătitor să ducă la îndeplinirea obiectivelo r instructiv -educative propuse
─numărul jocurilor să nu fie prea mare
─dificultatea jocurilor să fie în funcție de gradul de pregătire al elevilor
─aceste jocuri să fie adaptate condițiilor materiale din școală
Jocurile de pregătire crează în rândul elevilor atitudini emoționale, spirit de voință și
dorința de victorie. În cadrul jocurilor de echipă un element determinant este faptul că sportivul
nu poate contribui singur la realizările echipei, fapt ce dezvoltă spiritul de solidaritate și atitudini
comportam entale dând trăsăturile de caracter și calitățile pozitive ale fiecăruia. Multitudinea de
factori din jocurile pregătitoare permit antrenorului să pună accentul pe cele mai importante
aspecte necesare progresului sportiv.
Un element important de evaluare a capacității de efort și a însușirilor tehnico -tactice
dobândite îl constituie competiția care ne dă imaginea progresului dar și a parametrilor care
trebuiesc îmbunătățiți. De aceea este foarte importantă alternanța între calitățile fizice ( viteză de
reacție, forța atacului ) și inteligența tehnico -tactică ( precizia serviciului, pasarea corectă ).
Este bine să folosim în cadrul jocurilor pregătitoare acele elemente tehnico -tactice care să
îi dea profesorului posibilitatea de a stabili cât mai multe obiective care să poată fi evaluate.
Formarea și educarea tinerilor jucători pe baza acestor jocuri pregătitoare, este importantă
în formarea de bază și însușirea din copilărie a elementelor tehnico -tactice prin situații simple de
joc: pasarea mingii la fi leu, serviciu de sus, atac pe direcția elanului. Ulterior se pune baza pe

23calitățile individuale, prin dezvoltarea capacității fizice și tehnico -tactice pentru a putea executa
cu precizie deprinderile învățate cu viteză mare în condiții de adversitate.
Prin jocurile pregătitoare se pun bazele unei dezvoltări fizice de la o vârstă fragedă
deoarece ulterior este foarte greu de atins un nivel înalt al capacității fizice chiar și în condițiile
unor antrenamente intense. Aceste jocuri pregătitoare prin natura fi nalității lor pot fi împărțite în
trei categorii: tehnice, tactice și fizice la care putem adăuga și jocurile ce dezvoltă simțul mingii
pentru a crea baza dezvoltării sportivului în jocul de volei cât mai devreme.
2.5.Tendințe moderne în predare
Fiind o ramură sportivă care atrage tot mai mulți practicanți, voleiul se înscrie ca una din
disciplinele importante în categoria jocurilor cu mingea. Dive rsitatea combinațiilor în atac, jocul
tot mai tacticizat în apărare, serviciile de diferite feluri, toate converg spre găsirea unor modalități
simple și eficiente de anihilare a potențialului advers și obținerea de rezultate valoroase.
Studiul metodic al jocului de volei dezbate problemele legate de noțiunile teoretice care
decurg din analiza tehnicii, tactici i, a regulamentului de joc dar și însușirea de către practicanți a
priceperilor și deprinderilor motrice în vederea perfecționării lor.
Jocul de volei prin studierea teoriei și metodicii de practicare arată și legătura sa cu alte
ramuri sportive cum ar fi jocurile sportive, atletismul dar și cu științele ca teoria și metodica
educației fizice, fiziologia, psihologia care conferă un cadru științific de instruire și educare. De
altfel metodica jocului de volei are un domeniu propriu de studiu și împreună cu c elelalte jocuri
sportive delimitează un sistem de cunoștințe specifice acestor jocuri. Progresul în orice disciplină
sportivă se poate face numai dacă aceasta este fundamentată științific, prin legătura între teoria și
metodica educației fizice.
Analiza e lementelor de teorie și a procedeelor tehnice, pregătirea fizică generală și
specifică se făcea în trecut izolat iar expunerea lor era separată în funcție de cunoștințele fiecărui
antrenor. Metodica jocurilor sportive oferă soluții noi și moderne de aborda re.Noutățile ne
prezintă o legătură strânsă între teoria și metodica de abordare a jocurilor sportive cu alte științe
ca fiziologia, pedagogia, psihologia.

24Fiziologia asigură prin legătura sa cu teoria jocurilor cunoștințele științifice necesare
perfecți onării funcțiilor aparatelor și sistemelor organismului caracterizată prin volum mare de
muncă la intensitate maximă.
Psihologia asigură legătura cu teoria jocului de volei prin oferirea de date privind
pregătirea psihică generală și participarea la concur suri având ca scop creșterea randamentului în
joc.
Pedagogia asigură cadrul metodic necesar unei instruiri corespunzătoare la care se adaugă
și utilizarea metodelor științifice noi și moderne care își propun scurtarea timpului de învățare și
creșterea efic ienței pregătirii prin apropierea de condițiile de joc.
În predarea jocului de volei se respectă următoarele principii :
─învățarea elementelor tehnico -tactice în condiții ușurate
─învățarea elementelor tehnico -tactice în condiții apropiate de joc
─predarea elementelor tehnico -tactice în condiții de joc
Luate separat învățarea în condiții ușurate aparține de fapt fazei de inițiere în tehnica
jocului de volei, cel mai des folosită metodă fiind explicația. Aceasta trebuie să fie clară și precisă
și să conțin ă noțiuni de biomecanica mișcării, greșelile apărute și aplicația practică a procedeului
învățat. Pe baza explicației se face încadrarea elementului în procedeul tehnic și modul său de
aplicare în joc. Alături de explicație în cadrul fazei de inițiere folo sim și metoda demonstrației
prin care subiectul îsi formează o imagine clară a ceea ce urmează să execute, moment în care
apare și corectarea greșelilor care se face ori de câte ori este necesar. Aceste metode trebuie
utilizare analitic respectând succesiu nea procedeelor tehnice.
În condiții apropiate de joc utilizarea elementelor tehnico -tactice încearcă să transmită
elevului cunoștințe privind exersarea fazelor și acțiunilor care vor fi întâlnite în timpul jocului
prin creșterea ritmului de execuție și cr eșterea complexității în execuție. În această etapă intervine
lucrul cu adversarul pasiv, semiactiv iar în final cu adversar activ. Se introduc procedee tehnice
mai complexe și noțiuni de tactică. Aceste elemente vor fi abordate numai după ce profesorul se
asigură că elevii stăpânesc un bagaj suficient de procedee a căror execuție să permită aplicarea
lor în joc.
În condiții de joc învățarea elementelor poate transmite profesorului date despre nivelul
de însușire al elementelor tehnico -tactice. Succesiunea lor de aplicare se face prin jocuri școală,
joc cu temă dată, jocuri de pregătire cu caracter amical și competiția propriu -zisă.

25Cele mai des utilizate sunt jocurile școală care necesită din partea profesorului abilități
privind precizarea clară a sarcinil or ce trebuiesc îndeplinite, sarcini care trebuie cunoscute
dinainte și care trebuie aplicate și îndeplinite negreșit. Prin repetări multiple și muncă asiduă
aceste elemente se fixează treptat etapă cu etapă pe baza unei pregătiri responsabile.
Pentru însu șirea cât mai bună a elementelor și procedeelor tehnico -tactice, a mecanismului
de bază al mișcării și a structurilor complexe de joc vom ține cont de următoarele etape:
─formarea unei structuri de elemente tehnice se face printr -un ciclu de lecții la
început izolat și apoi global
─repetarea structurilor complexe cu adversar pasiv și prin regulament simplificat
structura elementelor concepută în condițiile apariției tacticii de joc
─în final se ajunge la aplicarea cunoștințelor dobândite în condiții de jo c
În cadrul procesului de predare parcurgerea acestor etape nu este obligatorie, se pot alege
etapele cele mai eficiente pentru însușirea principalelor procedee. Metodica modernă de orientare
ne îndrumă spre o instruire pe baza modelelor și determină scurt area perioadei de învățare care
duc la aplicarea lor în practică în cadrul jocului, mai devreme.
În jocul de volei avem ca prioritate învățarea elementelor de bază ca pasarea mingii cu
două mâini de sus, care odată învățată duce la legarea unei structuri d e joc simple și posibilitatea
de transmitere a mingii peste fileu. Faza de inițiere poate să conțină și execuția izolată a
elementelor, transpusă prin pasarea mingii și apoi prinderea ei de către partener pentru ușurarea
execuției și câștigarea încrederii în sine.
După fixarea și consolidarea elementelor de bază care include și efectuarea serviciului se
poate trece la reguli simple de tactică, așezare în teren, regula rotației, care să apropie elevii de
structura de joc.
Prin includerea exersării în condiți i de efort în cadrul jocului școală apar și solicitări ale
organismului care influențează precizia și corectitudinea execuției. De aceea este important ca
elementele tehnice să fie exersate și pe fond de oboseală deoarece apar imprecizii și dificultăți în
îndeplinirea sarcinilor de joc.
Predarea jocului de volei în școală pe baza unei metodici și a unui plan concret determină
practicarea acestui sport și în alte împrejurări cum ar fi parcuri de joacă, tabere de elevi, plaje și
ștranduri unde, cu cât elevii stăpânesc un bagaj motric mai diversificat cu atât oferă jocului un
aspect mai plăcut și faze mai spectaculoase.
Aceste metode noi de învățare a jocului în școală stabilesc o serie de obiective și sisteme
de acționare. Predate în școală aceste metode au te ndința ca exersarea să se facă în timp cât mai
scurt, dar însișirea elementelor de bază să se facă corect. Odată însușite exersarea are loc pe baza

26unei structuri cu grad de dificultate adaptat etapei de învățare. În procesul de instruire este
recomandată o abordare simultană a fazelor de joc atac -apărare, pentru a permite desfășurarea
jocului bilateral.
Principalele obiective intructiv -educative sunt:
─însușirea procedeelor de bază a jocului de volei
─formarea capacității de aplicare a procedeelor cu reguli simplificate
─dezvoltarea cunoștințelor în vederea practicării jocului cu reguli simple
O importanță deosebită în însușirea procedeelor tehnice și dezvoltarea vitezei o are
tratarea diferențiată a elevilor. Calitatea motrică viteza are un rol determinant în practicarea
jocului de volei în special viteza de reacție și poate fi influențată pozitiv printr -o gamă largă de
exerciții.
În lecțiile de educație fizică se asigură dezvoltarea progresivă a abilităților și a tehnicii de
practicare prin abordarea diferenț iată individual sau pe grupe. Împărțirea pe grupe se poate face
în funcție de dezvoltarea psiho -motrică pentru antrenarea vitezei și însușirea jocului.
Această tratare diferențiată ține cont de capacitatea fizică a elevilor, nivelul calităților
motrice și gradul de însușire a deprinderilor. Toate acestea dau profesorului un anumit standard
de alcătuire a grupelor valorice și tehnologiile de acționare diferențiată. Prin această abordare
crește eficiența în direcția dezvoltării corecte și armonioase.
În lecți ile de educație fizică tratarea diferențiată se poate face cu întreg colectivul prin
mărirea numărului de execuții la cei mai abili. Lucru diferențiat poate fi aplicat pe secvențe de
lecție sau pe întreg parcursul desfășurării lecției. Tratarea în mod dife rențiat ține cont de numărul
de repetări, timpul de odihnă, distanțele parcurse.
Prin această modalitate de lucru se produce o stimulare a elevilor pentru dezvoltarea acelor
calități motrice care sunt mai deficitare și a acelor structuri tehnico -tactice ca re trebuiesc
îmbunătățite. Este necesar ca profesorul să cunoască particularitățile individuale ale fiecarui elev
pe baza probelor și măsurătorilor anterioare pentru a putea transmite acele cunoștințe care să -i
îmbunătățească performanțele în concordanță c u conținutul programei școlare.
Pentru o dezvoltare echilibrată, activitatea diferențiată poate fi practicată și în cadrul
lecțiilor de activități sportive prin îmbinarea modalității de abordare frontală alternativ cu lucrul
pe grupe.
Obținerea de rezultat e eficiente prin această metodă necesită o abordare treptată a gradului
de dificultate al exercițiilor mai ales în faza inițială, cu elevi începatori pentru a evita
suprasolicitarea acestora și îndepărtarea de practica sportivă.

27În altă ordine de idei pent ru categoria de elevi cu mai multă îndemânare, calități fizice și
inclinație pentru sportul de performanță, îi ajută în procesul de pregătire prin evitarea stagnărilor
de orice fel și însușirea mai temeinică a cunostințelor și deprinderilor necesare.
Efortul în jocul de volei. Jocul modern de volei se caracterizează prin acte motrice rapide
si precise, prin combinații si atacuri în forță alternate cu atacuri liftate, mingi puse sau cu fentă.
Intervențiile la minge, precum și deplasările sunt efectuate une ori în condiții anaerobe din punct
de vedere fiziologic cu toracele blocat, totalitatea acestor momente fiind mult mai mare decât la
alte jocuri sportive. Datoria de oxigen contactată în momentele de oprire se limitează parțial sau
total în momentele următoare când mingea ridicata se află în terenul adversarului, încordarea
reîncepe odată cu trecerea mingii in propriul teren și fazele de oprire reapar la jucătorii care intră
succesiv in acțiune. Ca intensitate, efortul in cadrul jocului de volei poate fi caracterizat sesizabil,
momentele de solicitare maximă alternând cu cele submaximale, moderate, intercalate cu pauze
scurte. „Faptul că, regulamentul de volei impune trimiterea mingii la un partener fără ca să poată fi
prinsă în mână, faptul că sunt per mise numai trei lovituri în propriul teren cere din partea celor ce
practic ă acest sport niște calități deosebite atât din punct de vedere fizic,cât și tehnic. ”6
Particularități morfo -functionale specifice vârstei de 12 -14 ani
La această vârstă, copiii pre zintă următoarele caracteristici din punct de vedere morfo –
funcțional si psihic:
–dezvoltarea fizică este redusă, masa musculară fiind puțin dezvoltată. Indicii, ei se
imbunătățesc progresiv, pe măsură ce copilul intră în perioada pubertară;
–funcțiile organismului prezintă valori cu multiple modificări într-un timp relativ
scurt. Pulsul si frecvența respiratorie înregistrează valori mari spre deosebire de
tensiunea arterială și capacitatea vitală ai căror indici sunt mai scăzuți;
–particularită țile psiho -pedagogice prezintă o mare importanță în cadrul instruirii. Se
imbunătațesc procesele de reglare a excitației siinhibiției cu predominanță a
procesului excitativ. De asemenea, seconturează trăsăturile individuale ale
personalității, capacitatea deconcentrare a atenției fiind încă redusă;
–în această perioadă se înregistrează progrese evidente alecapacității senzoriale, se
dezvoltă spiritul de observație concomitentcu capacitatea de orientare spațială si
percepția spațial -temporală. Reprezentările se disting prin faptul că reflectă
complex realitatea (demonstrări de exerciții noi)
6Ghenade V. -Volei sub formă de joc –Editura Stadion 1971

28–memoria incepe să folosească tot mai larg repere intelectuale.În acest mod se
constituie un fel de punct de sprijin în înțelegerea fenomenului, a legii pe care o
exprimă c azul, ceea ce reprezintă o adevărată revoluție in actul cunoașterii, o
schimbare a structurii, a înțele gerii.
–pe plan afectiv se produc tran sformări complexe .În această etapă se manifestă
atitudineade paradă, inhibarea efectelor și tendinței de a fi atent, ocrotitor.
Datorită cre șterii spiritului critic și a disponibilităților afective,copilul devine receptiv la
particularitățile de ansamblu ale persoanelor ce se ocupă de el. Totodată apare posibilitatea de
stimulare a dispoziției,adesea acțiunile vo luntare, neavând un caracter ex plicit, o motivație morală
clară .
Momentul deliberării este de multe ori impus de autoritatea pe care o exercită
persoanele din jur. Crește considerabil interesul pentru petrecere atimpului liber intr -un cadru
organizat. În p rivința caracterului, acesta este orientat spre complexul cerințelor și regulilor vieții
școlare.
Privitor la dezvoltarea calităților motrice, la aceasta vârstă ele prezintă următoarele
caracteristici: -forța crește moderat, aceasta fiind valabil pentru to ate grupele musculare, și -n
special pentru extensorii membrelor inferioare. La membrele superioare se observă fenomenul
invers, adică este mai mare forța flexorilor decât a extensorilor. Forța generală a mâinii
determinată prin dinamometrie este mai mare l a băieți decât la fete, dar cu diferențe
nesemnificative. Forța explozivă la nivelul membrelor inferioare se îmbunatațește continuu,
observându -se și aici o creștere mai mare la băieți. Sunt contraindicate eforturile de forță, elevii
obosind repede la efor tul static și la mișcările monotone. Trebuie să se pună accent pe dezvoltar ea
musculaturii de postură a for ței dinamice la nivelul membrelor superioare și inferioare și a
musculaturii abdominale. O dezvoltare exc esivă a forței la această vârstă poate impie dica
creșterea. În ceea ce privește viteza, după unii autori, elevii la această vârstă au capacitatea de
manifestare a vitezei de reacție si execuție redusă. După alții, perioada cea mai adecvată
dezvoltării vitezei este de 14 -15 ani. La vârsta de 10 -11-12ani, perioada latentă a reacției motrice
se imbunătățeste evident. Viteza mișcării singulare crește ușor marcând diferențe nesemnificative
între flexori si extensori.
Capacitatea de a executa mișcări de viteză -fortă crește treptat și lent, crește detenta, viteza
de alergare pe distanțe scurte, se imbuntaățeste simțitor, putându -se acționa asupra dezvoltării
tuturor formelor de manifestare a vitezei, dar în mod special asup ra celei de reacție și execuție.
Referit or la rezistență, putem spune că datorită particularităților de vârstă (greutate mică, volum
mare al inimii), copiii pot efectua un efort apreciabil de rezistență, cu condiția ca acesta să fie bine

29dozat. Aplicând formula "aleargă cât poți" -Manfred Reiss –aarătat posibilitatea de rezistență a
copiilor în alergare continuă (15 minute la băieți de 10 -11 ani).
Capacitate a de rezistență cardio -vasculară este in creștere, marcând o ușoară superioritate
la băieți. Rezistența statică este relativ mic ă, oboseala instalându -se rapid în cazul efectuării uno r
eforturi statice de lungă durată. În dezvoltarea rezistenței, la această vârstă trebuie să se țină seama
de posibilitățile organismului și să se respecte o dozare corectă si progresivă a efortului. Despre
indemanare se poate spune ca acum se dezvoltă int ensdatorita predominării proceselor de
excitație.Sub aspectul coordonării se observă valori mai ridicate la băieți si se remarcă un nivel
mai mare de coordonare a mușchilor mici. Cercetările efectuate atestă posibilitatea de dezvoltare
a gradului de coord onare necesar execuției actelor motrice.

30CAPITOLUL III DESCRIEREA ȘI IMPLEMENTAREA
STUDIULUI
3.1.Abordarea temei și metodele de lucru
Implementarea studiului privind dezvoltarea vitezei la elevii de 10 -12 ani prin mijloace
specifice jocului de volei a fost realizată prin folosirea metodelor de investigație (observația,
experimentul) cât și prin analiza și interpretarea datelor (metoda statistică).
Cea mai importantă activitate în scopul realizării unui studiu este documentar ea prealabilă
care se realizează individual pentru cunoașterea problematicii disciplinei investigate și a datelor
care decurg din studierea documentației.
Furnizarea de informații se face pe baza documentelor care pot fi primare și
secundare.Cele primare s unt lucrări elaborate cu scopul de a transmite un anumit volum de
informații. Acestea pot fi cărți, monografii, regulamente, reviste și publicații de specialitate.
Documentele secundare prelucrează pe cele primare și reprezintă lucrări, studii, referate,
cataloage.
Prin metoda observației se arată cunoașterea științifică a unei realități fiind o cunoaștere
activă realizată sistematic. Pe baza observației profesorul culege date concrete care urmează să
fie analizate. Observația poate fi: ocazională, intenț ionată, directă, experimentală, intensiv ă,
transversală, participativă. Pentru studiu de față am folosit trei tipuri de observație:pedagogică,
sistematică și longitudinală.
Metoda experimentală –se realizează prin utilizarea experimentului care prelucreaz ă
fapte petrecute prin observare. Se utilizează în scopul de a verifica valoarea unei idei. Este o
activitate teoretică complexă ce implică o activitate metodică cu un anumit scop. Experimentul
verifică relația dintre două fenomene în condiții naturale sau în laborator.Experimentul poate fi
de explorare, de verificare, provocat, longitudinal. În fapt experimentul este dat de modificarea
unei situații și urmărirea efectelor sale asupra comportamentului. Utilizăm experimentul de
verificare și experimentul fun cțional. Metoda matematică abordează studiul cantitativ și calitativ
al fenomenelor pe baza căreia formularea ipotezelor și regulilor dă precizie în elaborarea
concluziilor și a predictibilității. Metoda statistică extrage din studiul fenomenelor individua le
semnificații general valabile și tendințele fenomenelor.
Realizarea scopului și sarcinii cercetării s -a făcut prin testarea inițială și finală pe baza:
–probelor și normelor de pregătire fizică generală, conform programei

31–probelor și normelor specifice jocului de volei
Analiza datelor s -a realizat pe baza următorilor parametrii statistici:
–media aritmetică -cea mai utilizată ca indicator statistic prin formula
x=Zxunde Zx este suma valorilor individuale și n este numărul de cazuri.
n
–abaterea standard -utilizată preponderent în practica cercetării științifice
Acest parametru reprezintă standardul cu care se abate de la media aritmetică fiecare
valoare.
Coeficientul de variabilitate -este exprimarea în procente a câtului dintre abaterea
standard și media aritmetică, și oferă gradul de omogenitate al colectivului.
3.2.Organizarea cercetării
Organizarea cercetării s-a făcut pe baza experimentului în anul școlar 2015 -2016 la Liceul
Teoretic Arany Janos din Salonta la grupa de activități sportive volei, care cuprinde 12 fete, cu
scopul de a demonstra eficacitatea utilizării exercițiilor de dezvoltare a vitezei specifice jocului
de volei, am comparat rezultatele testelor finale cu cele inițiale, obținute la aceleași test e aplicate
pe un grup de 12 fete din clasa V B din cadrul aceleiași școli. Testarea a avut loc în luna octombrie
2015 inițială și iunie 2016 finală după folosirea exercițiilor descrise în lucrare pe parcursul anului
școlar.
Lecțiile de educație fizică și a ctivități sportive s -au desfășurat cu respectarea programei
școlare a obiectivelor instructiv -educative prin jocuri pregătitoare și exerciții din programa
școlară pentru însușirea elementelor tehnico -tactice prin întrecere.
La grupa martor nu am folosit ex erciții și structuri specifice jocului de volei, doar
exercițiile efectuate conform programei. Fiind grupe de același nivel de vârstă am lucrat cu
ambele grupe identic dar diferențiat ca structuri de acționare.
Prin metoda experimentului am urmărit realiza rea unei pregătiri fizice superioare cu
accent pe dezvoltarea vitezei și a deprinderilor specifice voleiului precum și însușirea elementelor
de bază specifice, în condiții apropiate de joc.
Obiectivele de bază pentru grupa experimentală s -au orientat spre influențarea calităților
motrice de viteză și formele sale de manifestare. Structurile de exerciții au fost astfel concepute
să influențeze complexul viteză -forță și viteză -îndemânare.

32În verigile lecțiilor au fost folosite astfel:
–influențarea selectivă p rin jocuri de întrecere adresate vitezei și îndemânării
–în veriga de consolidare a deprinderilor motrice am folosit structuri complexe de
exerciții și a elementelor tehnice specifice voleiului.
Întărirea și consolidarea elementelor tehnice pe baza repetări lor multiple, sub formă de
concurs ce contribuie la creșterea numărului de practicanți. Am urmărit realizarea corectă a
execuțiilor cu accent pe formarea corectă a deprinderilor. De asemenea s -au făcut verificări
periodice pentru a putea urmări eficiența e xercițiilor și s -au făcut modificări în funcție de indicii
obținuți. Am stabilit un număr de șase teste care să exprime realizările elevilor din cele două grupe
atât privind pregătire fizică generală cât și progresul în însușirea procedeelor tehnice specif ice
jocului de volei.
Probe fizice (teste fizice utilizate)
–alergare de viteză 30 de metri cu start din picioare.
–săritura în lungime de pe loc cu două încercări. Măsurarea se face de la vârful picioarelor
până la călcâiul piciorului de aterizare.
–naveta 5X5 cu trasarea a două linii paralele la distanță de 5 metri una de alta cu
obligativitatea trecerii peste linie la fiecare deplasare si trei probe tehnice specifice
Probe tehnice:
1.Serviciul,deplasarea in terenul de volei preluarea mingii cu două mâini de jos din
zona 6 către ridicător, urmată de poziționarea în zona 4 , reprimirea pasei și atac
pe direcția elanului. fig.A
2.Deplasare laterală stânga -dreapta cu pași adăugați, cu oprire la mijlocul distanței
și preluarea cu două mâini de jos din minge arunc ată. fig.B
3.Alergare de viteză, oprirea la linia de 3 metri imitarea preluării cu două mâini de
jos, deplasare la fileu, blocaj, retragere cu plonjon pe spate, ridicare și imitarea
loviturii de atac. fig.C
3.3. Analiza dezvoltării vitezei pe baza unui program stabilit
Viteza specifică jocului de volei are o importanță deosebită în ansamblul jocului. Se
întâlnesc diferite forme de manifestare care relaționeată și se influențează reciproc. Cea mai des

33întâlnită în cazul nostru este viteza de reacție ( simplă și complexă ) deoarece în timpul jocului
putem observa câteva reacții care nu anticipează soluțiile jucătorului. Mișcarea de reacție la
combinațiile tactice, se soluționează pe baza experienței anterioare. Vi teza de reacție constituie
un factor hotărâtor care duce la realizarea acțiunilor individuale și colective, rezolvând multe
necunoscute care apar în timpul jocului. Din multitudinea de exerciții am ales pe cele care
dezvoltă capacitatea de reacție și deciz ie iar pentru forța explozivă ( detenta ) exerciții de forță în
regim de viteză.
Viteza de deplasare este și ea importantă deoarece pe lângă pregătirea tehnică este nevoie
și de o capacitate mărită de viteză, ce duce la rezultate bune în pregătire și concu rs.
Exercițiile de viteză care contribuie la dezvoltarea acestei calități sunt utile la clasele
gimnaziale respectând particularitățile de vârstă și sex.
Exerciții și jocuri pentru dezvoltarea vitezei de reacție și execuție:
1.Elevii înșiruiți la distanță de 1 metru unul de celălalt execută alergare ușoară iar la
semnal primul pleacă în sprint ocolește și se așează la capătul șiru lui apoi în continuare
ceilalți.
2.Câte 2 de mână apucat alergare de viteză 20 -30 m la semnal schimbă locurile
3.Pas alergător la primu l fluier, schimbarea direcției de alergare, la al doilea fluier
ghemuit iar la al treilea pas alergător
4.Aruncarea mingii cu ambele mâini în sol, rostogolire rapidă, ridicare și prinderea
mingii .fig 1.
5.Un jucător aruncă mingea din așezat la partener, care o retrimite cu pasă de sus cu
două mâini, iar cel din așezat se ridică și prinde mingea
6.Câte doi față în față pase în doi la fluier pasă înaltă și schimbarea locurilor
7.Stând depărtat aruncarea mingii peste cap în sus, întoarcere și preluarea cu două mâini
de jos
8.Aruncarea mingii în sus deplasare rapidă și atingerea jalonului la distanță de 1 metru
urmat de prinderea mingii
9.Așezat cu spatele la un perete distanța de 4 -5 metri, aruncarea mingii spre perete
întoarcere și prinderea mingii
10.Pasarea mingii la pere te în doi, la semnal schimbarea locurilor
11.Sase jucători dispuși în cerc, pasarea succesivă a mingii către un jucător aflat în mijloc
3-4 rotații urmată de schimbarea pe rând a celui din mijloc . fig. 2.
12.Jucătorii împărțiți în două echipe care poartă numele CRABII și ceilalți CREVEȚII.
Echipele se află la o distanță de 5 metri delimitat prin trasarea a două lini paralele.

34Când profesorul strigă crabii aceștia pornesc spre creveți incercând să îi prindă până
la o linie situată la 10 metri pe linia de fund a te renului. Pentru fiecare jucător prins se
acordă câte un punct. Se alternează numele echipelor care acționează cu reluarea
jocului de la linile trasate la 5 metri
13.Jocul Ocupă locul liber. Jucătorii se așează în cerc marcând locul cu un X mai puțin
un loc. Se aleargă în jurul cercului într -o singură direcție iar la semnal fiecare încearcă
să ocupe un loc trasat mai puțin un jucător .fig.3
14.Jucătorii dispuși pe suprafața terenului aleargă în toate direcțiile. La unul din ei se află
o minge care o transmite altor jucători pentru a nu fi prins de către jucătorul desemnat
prinzător
15.Elevii se împart în grupe formând un cerc și se țin de mână. La un semnal se aleargă
spre dreapta, la al doilea spre stânga iar la al treilea ghemuit. Câștigă echipa care are
cel mai rotu nd cerc în ghemuit
16.Jucătorii în coloană câte unu au în față la distanță de 3 metri un alt coleg căruia i se
transmite pasa cu două mâini de sus acesta o retransmite următorului iar cel care a
pasat se deplasează la capătul șirului . fig. 4.
17.Pase la perete de jos, în ritm foarte susținut, însoțite și de joc de picioare. Același lucru
pe perechi
18.Din încrucișat șezând, aruncarea mingii în sus, ridicare rapidă și lovire cu două mâini
de jos
19.Preluarea mingii ricoșate din perete, aruncată cu direcții și cu intensități diferite de
către executant sau partener
20.Rostogolire înainte, în timpul ridicării pasă de jos cu două mâini din minge aruncată
de un partener
21.Deplasări specifice și nespecifice în tempo maxim:
–deplasare înainte cu săritură la blocaj, retragere în poziție fundamentală pe 3
metri
–deplasare laterală stânga -dreapta cu plonjon
–sprint 10 metri cu atingerea unui obiect și retragere
–pase de sus și de jos la perete însoțite de deplasare înainte -inapoi sau dreapta –
stânga
22.Imitarea partenerului în oglindă s au unul în spatele celuilalt
23.Jucătorul cu mingea lângă fileu, o aruncă în afara terenului, sprintează după ea și o
înapoiază spre fileu, cu o lovitură de jos, cu două mâini peste cap

3524.Trei jucători cu două mingi, pasează alternativ celui de -al treilea care le-o înapoiază
foarte rapid
25.Ștafete incluzând și elemente tehnice:
–stafetă cu pase de control printre diferite jaloane
–cine execută mai repede cinci servicii corecte
–serviciu, alergare nouă metri, săritură la blocaj
26.Joc șase contra șase sau patru contra pa tru cu seturi scurte și pauze mari
27.Alergări pe distanțe scurte cu accelerări
28.Alternarea alergării cu tempouri crescute cu altele mai reduse
29.Alergări pe diferite distanțe cu viteză maximă
Exerciții și structuri pentru dezvoltarea vitezei de execuție:
1.Alergare de viteză pe distanța de 10 -20 m cu pornire din poziția stând
2.Alergare continuă cu accelerări
3.Porniri în alergare de viteză cu frecvență mare a pașilor
4.Alergare pe loc cu genunchii sus 15 secunde cu pauze între repetări
5.Alergare cu joc de gleznă 30 m apoi alergare lansată 20 m
6.Alergare accelerată pe distanța de 15 m urmată de alergare ușoară și dinou alergare
accelerată
7.Variante de alergare pe distanța de 100 m cu joc de gleznă,genunchii sus,pendularea
gambelor
8.Porniri bruște din poz iție fundamentală
9.Alergare cu urmărirea unui partener . fig.5.
10.Cursa cu mingea –elevii împărțiți în patru echpe în coloană. Primii din fiecare coloană
au o minge. La semnal alergare pe distanța de 10 m cu ocolirea jalonului,și întoarcere cu
transmiter ea mingii către următorul coechipier. Câștigă echipa care termină prima și nu a făcut
greșeli.Același lucru cu dribling.
11.Jucătorii împărțiți în patru echipe,la semnal primii aleargă până la semn se întorc înapoi
și pleacă următorul sub formă de ștafetă
12.Câte trei la distanță de 3 m un jucător pasează celui din mijloc, reprimește, apoi pasează
peste cel din mijloc la al treilea care continuă cu cel din mijloc întors între timp spre cel cu mingea

3613.Depășește -l pe cel din față. Jucătorii sunt dispuși in formație de cerc la 5 m unul de
altul,la semnal încep să alerge în jurul cercului marcat încercând să -l depășească prin exterior pe
cel din față
14.Elevii împărțiți în patru grupe, la o lungime de braț unul de altul cu fața spre interiorul
cercului. La sem nal ultimul elev din fiecare grupă pornește în alergare prin dreapta,ocolește cercul
și se întoarce la locul său lovind cu palma pe următorul . fig.6.
15.Ștafeta pe două terenuri cu plecare din zona 1 deplasare rapidă înainte,apoi lateral pe
langă fileu,ret ragere cu spatele în zona 5 și dinou lateral la capătul șirului. La fiecare schimbare
de direcție, oprire în poziție fundamentală
16.Ștafeta cu alergare și luarea mingii din cercul central cu elevii așezați pe patru șiruri la
semnal primii aleargă către ce ntru pentru a lua câte o minge, următorii tot din alergare duc mingea
în cerc până execută fiecare o dată. Câștigă primii care trec linia de sosire.
Pentru o analiză cât mai complexă în implementarea studiului am folosit și anumite
structuri tehnice specif ice jocului de volei după cum urmeaz a:PROBE TEHNICE:
1.Serviciul,deplasarea in terenul de volei preluarea mingii cu două mâini de jos din zona
6 către ridicător, urmată de poziționarea în zona 4 , reprimirea pasei și atac pe direcția elanului .
fig.A
2.Depl asare laterală stânga -dreapta cu pași adăugați, cu oprire la mijlocul distanței și
preluarea cu două mâini de jos din minge aruncată . fig.B
3.Alergare de viteză, oprirea la linia de 3 metri imitarea preluării cu două mâini de jos,
deplasare la fileu, bloca j, retragere cu plonjon pe spate, ridicare și imitarea loviturii de ata c. fig.C
PLANURI DE DE DEZVOLTARE A VITEZEI ÎN CADRUL LECȚIILOR
Plan de dezvoltare a vitezei folosind metoda intervalelor.
Descriere: Se realizează prin alergare pe o distanță de 10,2 0,30 metri în serii de 6,10 sau
15 după principiul revenirii pulsului la plafonul inițial de 120 bătăi/minut puls cu care s -a reluat
alergarea
Dozare: Aceste alergări se repetă de 6 ori cu condiția ca pulsul să revină la plafonul inițial
care arată startul următoarei alergări.
Indicații: Alergările se efectuează cu scopul dezvoltării vitezei în toate formele ei
Plan de dezvoltare și perfecționare a vitezei specifice jocului de volei folosind jocuri
auxiliare.

37Descriere: Jocul de baschet este jocul sportiv cel mai apropiat specificului jocului de volei
prin multitudinea de sări turi și deplasări în teren avem :
–baschet 2X10 minute
–alternativ baschet -volei ceea ce crează un transfer pozitiv privind efectele
pregătirii și dezvoltarea vitezei
–joc de handbal alternativ și joc de volei cu piciorul la fileu coborât
Dozare: Reprize scurte de 5 –10–15 minute
Indicații: Se poate combina și cu alte sarcini de joc ( schimb de locuri, mișcare în teren )
Plan de dezvoltare a vite zei de deplasare în toate direcțiile.
Descriere: Este un gen de viteză foarte importantă în jocul de volei prezentată în diferite
combinații și dozări
-alergare 5 metri înainte, 5 metri înapoi, 5 metri la stânga, 5 metri la dreapta de 5 ori
-alergare 5 met ri înainte, 10 metri înapoi și 5 metri lateral
-sprint 10 metri, alergare 5 metri lateral stânga apoi 5 metri înapoi
-alergare 15 metri înainte urmată de 5 metri înapoi
-diferite combinații ale acestora care să acopere suprafața necesară în jocul de volei
Dozare: Se execută în jur de 10 serii scurte combinat
Indicații: Se respectă pauzele între repetări pentru revenirea pulsului la parametri normali
Plan pentru dezvoltarea vitezei pure.
Descriere: La acest tip de viteză se folosește cu precădere alergarea în pantă ca mijloc de
bază pentru sporirea vitezei segmentelor corpului și forțarea ritmului de alergare al picioarelor
prin:
–alergare în pantă ușoară cca 100 metri cu accelerare fără efort mare la început apoi
din ce în ce mai rapid
–revenire la locul de p lecare cu mișcări de respirație și relaxare cu aducerea pulsului
la valorile inițiale
Dozare: Se execută de 5 -10 ori menținând pauza pentru revenire,pe fondul refacerii
organismului
Indicații: ”În realizarea acestor alergări se ține cont de particularitățile de viteză ale
elevilor.Toate aceste acțiuni produc o suprasolicitare a organismului care duce la progres în

38dezvoltarea vitezei.Elevii cu calități motrice mai bune vor menține un ritm mai accelerat în
parcurgerea seriilor pentru a favoriz a un progres evident față de performanța inițială ”7-
Plan de dezvoltare a vitezei specifice voleiului
Descriere: 10 metri sprint, 5 metri mers, 10 metri sprint, oprire bruscă, săritură la blocaj,
alergare cu spatele 5 metri maxim, plimbare 5 metri deplasa re laterală, sprint 10 metri, alergare
laterală, imitarea loviturii de atac în structură și dozare adaptată pe fiecare jucător
Dozare: Efectuarea exercițiilor respectă aceleasi principii ale revenirii după efort puls 120
b/min
Indicații: La comanda profeso rului se aleargă 3 -5-7-10 secunde în viteză maximă
realizându -se combinații individuale și procedee tehnico -tactice specifice
Plan de dezvoltare a vitezei specifice cu ajutorul modelelor specifice fiecărui jucător de
volei cu deprinderi specifice postului
Descriere: Fiecare jucător are calități și deficiențe care împreună formează calitatea
acestuia. Ca să antrenăm viteza specifică jocului de volei este nevoie să alcătuim modele de joc
care să le perfecționăm prin antrenament specific care să faciliteze re alizarea măiestriei jocului.
În colaborare cu antrenorul jucătorii alcătuiesc exerciții specifice car e trebuiesc implementate în
joc.În jocul de volei modelul de viteză este jucătorul libero care participă la acțiuni în linia a II a
și care prin deplasări scurte și în viteză maximă contribuie la recuperarea mingilor necesare
construcției atacului prin deplasarea rapidă s tânga -dreapta și înainte -înapoi.
Dozare: Se pot repeta de 10 ori pe fondul revenirii organismului și a obținerii parametrilor
maximi de vi teză.
Indicații: Se efectuează la început exercițiile ce pot fi realizate de toți jucătorii. Se
analizează comportamentele fizice care sunt eficiente (viteza de deplasare, porniri, opriri,
schimbări de direcție, întoarceri ). Se aplică jucătorilor procedeel e pentru a câștiga în viteză, pentru
eficiență în antrenament și în jocuri. Se repetă și se perfecționează până se ajunge la măiestrie
sportivă pe baza calităților de viteză care poate decide victoria în jocul modern de volei.
Plan de perfecționare a vite zei cu ajutorul jocurilor specifice voleiului cu număr redus
de jucători
Descriere: Utilizarea anumitor mijloace ca:
7Ardelean T. Particularitatile dezvoltarii calitatilor motrice in atletism.

39–pase în trei de pe loc și din deplasare
–joc doi contra doi în spațiul limitat al liniei de trei metri
–joc trei la trei pe jumătate de teren
–joc cu temă cu pasarea mingii și efectuarea atacului din minge cât mai rapidă
(scurtă, fuge)
Dozare: Se joacă un interval de timp limitat cu efectuarea cât mai rapidă a acțiunilor
Indicații: Modalitatea de realizare a actiunilor și procedeelor tehnice în viteză cât mai mare
constituie un aspect important al specificului modern în jocul de volei. Cu cât realizarea
combinațiilor se realizează mai rapid și deplasarea jucătorilor în viteză pot du ce la rezultate din
ce în ce mai valoroase.
Program de dezvoltare și perfecționare a vitezei de mânuire a mingii în condiții
complexe de joc
Descriere: Acest program realizează de fapt tehnica individuală a jucătorilor cu mingea
prin:
1.Pase de sus deasup ra capului cu deplasare
2.Pase de sus cu ocolirea unor obstacole
3.Alternativ pas de sus, pas de jos cu deplasare
4.Aruncarea mingii cu spatele la perete, întoarcere și preluare cu două mâini de jos
Dozare: Se execută de trei ori pe lungimea terenului
Seexecută în viteză cu menținerea tehnicii de pasare
Se poate încerca cu două mingi prin pasarea cu fiecare mână
Indicații: Se poate organiza sub formă de ștafetă
Se poate complica cu pasarea în doi cu deplasare sau printre jaloane
Aceste exerciții sunt d eosebite pentru că dezvoltă viteza de mânuire a mingii în condiții
îngreunate, jucătorii având de înfruntat obstacole și efectuarea cu precizie în condiții dificile a
exercițiilor.
Toate aceste planuri de dezvoltare a vitezei atât generale cât și specifice ramurii de sport
se constituie ca niște programe concepute cu scopul eficientizării activitătii profesorului prin care
elevul să își descopere noi limite ale căror performanțe să ducă la progresul așteptat în disciplina
sportivă și implicit la obținerea d e rezultate favorabile.
O bună pregătire a elevilor după un plan bine stabilit și eficient pot să rezolve în multe
situații neliniștea antrenorului legată de obținerea a ceea ce și -a propus.

40În condiț iile actuale se încearcă aduce rea unui plus calitativ activității sportive, implicit ș i
voleiului prin folosirea unor tehnici mo derne. Printre ele se numara raț ionalizarea si
standardizarea.
Pentru a fi eficace exercițiile folosite în instruire ș i care constituie elementele de pro gres,
trebuie selecț ionate di n multitudinea cunoscută de fi ecare profesor, cele care au acțiunea
nemijlocită pentru atingerea scopului propus, în timp cât mai scurt și la valori câ t mai ridicate.
Această abordare a problemei este cunoscuta sub numele de raționalizare.
La baza grupări i în acest sens a exerciț iilor fizice stau mai multe criterii, dar dintre a -cestea
se evidențiaza in primul râ ndcele aferente nivelului de pregătire al subiecț ilor.
Astfel, pentru începă tori, la care fondul ins truirii este orientat spre invăț area unui sis tem
bine precizat de deprinderi si priceperi motrice, nemijlocit legat de dezvoltarea anumitor calități
motrice și insușiri psihice, metodica predării sistematizează altfel exercițiile fizice decât î n cazu l
pregătirii sportivilor avansaț i la care obiective le au un preponderent caracter de perfecț ionare.
La începători exercițiile fizice sunt sistematizate în strictă concordanță cu legile formării și
instală rii stereotipu lui dinamic, cu teoria formării reflexelor condiț ionate, ceea ce presupune
folosirea unui ansamblu mai limitat de exerciții, repetat intr -o anumită ordine, cu volum si
intensităț i de efort del iberat concepute. Deci, primează cele mai eficiente structuri de mișcă ri
dovedite de metodic a antrenamentului sportiv ca avâ nd cele mai bune efecte instr uctive.
La sportivii avansaț iaria instruirii devine mai largă, cu obiective superioare ș i implicit,
cuexercitii fizice mai variate, grupate după funcționalitatea lor și repetate intr -o anumită ordine și
la anumite intervale. Rezultă, asadar, că raționalizarea exercițiilor fizice se rasfrâ nge a supra
instruirii tuturor subiecților cuprinși î n pra cticarea sportului, dar diferențiat, î n raport de nive lul
pregă tirii acestora.
Diferențierea, ca notă caracteristică a acțiunii de raționalizare a exerciți ilor fizice, este
determinată nu num ai de nivelul instruirii subiecților ci ș i de particularitatil e conț inutului
ramurilor de sport, fiecare di ntre metodicele acestora dispunâ nd d e un ansamblu propriu de
exerciții, sistematizat după criterii de funcț ionali tate bine definite.
Un aspect foarte important al raționaliză rii, prezent cu deosebire in antrenamentul
sportivilor avansați, este cel al individualizării exercițiilor fizice. Se cunoaște câ t de variate
sunt insușirile și deci și disponibilitațile de randa ment al unor subiecți în raport cu alț ii. Este
firesc deci, ca paralel cu exerciț iile cele mai eficient e, sistematizate, dintr -o ramură de sport să se
constituie și grupe de exerciții corespondente valorificării optime a valorii individuale.
În afara crit eriilor menționate mai sus, raționalizarea exerciț iilor fizice se face prepon derent
în raport cu elementele de structur ale antrenamentulu i sportiv. Deci, trebuie cautat corespondenț a

41exercitiilor cu componentele antrenament ului sportiv: pregatirea tehnică , tactică, psihologică,
fizică. Ca urmare, raționalizarea presupune o analiză aprofundată aexigenț elor fiecărui obiectiv
instructiv și de asemenea a cerințelor de aplicare a lui in condițiile competiț iei.
În cadrul metodicii predă rii, un loc foarte important ocupă rationalizarea exercițiilor fizice
menite să dezvolte calitățile motrice. Î n cazul acestora, pornindu -se de la specificul eforturilor de
viteză, rezistentă, fortă și îndemanare proprii fiecă rei ramuri de sport, se consti tuie grupaje de
exerciții speciale selectate în vederea dezvoltării numai a unei anumite calitaț imotrice.
O problematică deosebit de complexăridică raț ionalizarea mijloacelor de ordin tactic și, în
mod deosebit în sporturile î n care aria acesteia este foarte largă .
Extindere a raționalizării în domeniul pregătirii tactice se concretizează prin constituirea
unor structuri complexe de exerciț ii me nite să dezvolte capacitatea sportivilor de a
evolua organizat atât în fazele de atac cât și în cele de apărare, în desfăș urarea concu rsului.
Stabil irea si statornicirea unor afecț iuni de or din tactic, mai mult sau mai puț in com plexe,
repetate sistematic ,devin obiective necesare pentru pregătirea temeinică a sportivilor î nvederea
participării lor cu bune rezultate în activitatea compet ițională .
Cunoscându -se importanța pregătirii psihologice î n realizarea rezultatelor sportive
superioare se procedează ș ila raționalizarea mijloacelor de acț ionare ale acesteia.
Însemnatatea raționalizării nu rezidă numai î n stabilirea celor mai eficiente mijloace ale
antrenamentului sportiv ci și î n simplificarea intoc mirii planurilor de pregatire, î n
favoarea operativității și a gândirii de sinteză .
Raționalizarea constituie o cerintă metodică de primă mărime, menită să stabilească cele
mai eficiente exe rciții fizice destinate insușirii și perfecționării elementelor de conț inut, ale
ramurilor de sport.
Structurile de exerciții stabilite în acțiunea de raționalizare se constituie î n
modele operaț ionale acestea devenind instrumente didactice fu ndamentale, c uprinse prioritar î n
procesul instruirii, datori tă gradului sporit de eficientă .
Pentru a deveni model e operationale concrete, exercițiile fizice raț ionalizate trebuie
sătreacă si printr -o fază ulterioara ș i anume standardizarea.
Standardizarea exercițiilor fizice se află în stransă legatură cu acț iunea de raț ionalizare,
reprezentâ nd chiar continuarea acesteia pe un plan metodic superior.
Inter relația respectivă derivă din faptul că dacă raționalizarea exercițiilor fizice se referă
la sistematiz area exerciț iilor fizice potrivit corespondenț ei lor optime cu obiectivele i nstruirii,
standardizarea adaugă exerciț iilor respective norm e de calitate, obiectiv necesar asigurării
funcționalităț iilor didactice. Pentru a devenistandardizat, structurii exer cițiului res pectiv i se

42adaugă norme de volum, de intensitat e, durata pauzelor dintre repetări ș i numai ast felconstruite,
exersarea lor de către subiectii in cauză devine eficienta.
Ca notă particulară a standardizării exerciț iilor fizice din aria antrena mentului sportiv, spre
deosebire de acceptiunea generală a noțiunii, trebuie menționat faptul că normele de cali tate sunt
stabilite de cadrele de specialitate.
Elemente de referintă pentru stabilirea normelor de calitate ale exerciț iului fizic constau
în următoarele aspecte:
–vârsta subiecților.
–indicii dezvoltării morfologice (cei ai musculaturii au un rol prioritar).
–nivelul dezvoltării calităților motrice, experienta motrică dovedită în momentul
dat.
–capacitatea de adaptare a organismului la cerințele de efort proprii
sportului respectiv.
–măsura în care se influentează însușirile psihice necesare efectuării conștiente a
exercițiului dat.
Deci, standardizarea presupune cunoașterea disponibilităț ilor de randament ale
subiecților, condiție de bază pentru precizarea normelor de calitate.
Exprimarea acestor norme de calitate au caracteristici diverse, dar poate fi acceptat un cadru
general valabil .
Jocul de volei solicită din partea celor care î l prac tică o bună pregati re a carei dezvoltare
trebuie să se facă atâ t sub a spectul general -multilateral, cât ș i sub aspectul specific, legat de
conținutul tehnico -tactic al jocului. Cele două aspecte ale pregătirii fizice se condiționează
reciproc, fiind într -o strânsă interde pendență .
Pregătirea fizică general ă presupune dezvoltarea calitaților fizice de bază: forț a,
viteza, îndemânarea, rezistența ș i formarea unui bagaj de de prinderi motrice, cu ajutorul cărora să
se poată ridica la un nivel din ce în ce mai î nalt preg ătirea specifică .
Subordonată fiind scopului pe care îl urmărește, ea trebuie să fie canalizată spre specificul
joculu i, fapt pentru care se mai numește și pregătirea fizică multilaterală specializată .
Pregătirea fizică generală poate fi dezvoltată prin: exerciții pre gătitoare de dezvoltare
generală,exerciții speciale pregătitoare,folosirea altor sporturi. Pregătirea fizică multilaterală în
volei se caracterizează prin manifestarea complexă atuturor calitaț ilor fizice de baz ă, dar cu forme
și calităț i diferite de mani festare, comparativ cu alte sporturi.
Metodica dezvoltării vitezei utilizează:
–repetări de eforturi specifice, în viteză maximă în condiții normale

43–repetări cu eforturi specifice, în viteză maximă, în condiții îngreunate
–repetări de eforturi specifice, în viteză maximă, efectuate sub influența unor
excitanți externi în vederea dezvoltării îndemânării se folosește complicarea
continuă si progresivă a acțiunilor motrice.
Pregătirea fizică este un factor important a l antrenamentului. Ea trebuie să fie pre zentă în
toate etapele, ponderea variind în funcț ie de acestea.
Permanenta imbunătățire a pregătirii fizice generale și specifice, obtinută î n cadrul u nui
antrenament corect organizat, contribuie la re alizarea unor rezultate din ce î n ce mai bune, la
menț inerea formei sportive pe o durata de timp mai mare, la un progres perma nent si la o activitate
sportivă indelungată .
Dezvoltarea vitezei de repetiț ie presupune realizarea unui număr mai mare de execuț iiîn
unitatea de timp. Acest aspect este legat ș i derezistența în condiții de viteză .
Viteza de repetiție se manifestă în joc și în antrenament, în cadrul să riturilor din linia I,al
repetărilor multiple ale execuț iilor tehnice.
În cadrul dezvoltării vitezei de repetiție, mișcă rile trebuie executate degajat ,fără incordări
inutile. Relaxarea mușchilor între execuții permite repetări mai multe î ntr-un tempo rapid.
Viteza de repetiție a săriturilor necesită dezvoltarea complexului fortă -viteză .
Exerciț ii pentru dezvoltarea vitezei de repetiț ie:
–exerciții de săr ituri pe trepte: pe ambele picioare sau pe un picior
–pase sau preluări în 4 jucători, câte 2 fată în fată, cu două mingi; mingea se
pasează în fată și 2 jucători schimbă locurile lateral, pasarea a două mingi aruncate
pe rând de către partener.
–circu ittehnic mic: preluare lungă ( din zona 1), preluare scurtă din zona 2 si
depla sare la spatele șirului in zona 5:

44Fig.l
-sărituri consecutive la blocaj (mingea tinuta deasupra plasei).
Fig.2
-jocuri cu efectiv redus
Complexul for ță-vitez ă
Dezvoltarea acestui complex este importantă pentru volei. Legătura stransă dintre vite ză si
fortă poate fi exprimata prin noțiunea de putere. Cu cât timpul este mai scurt, cu atâ t puterea va
fi mai mare, iar solicitarea musculaturii m ai intensă .

45Prevenirea și învingerea plafonă rii vitezei
Problema prezintă mare importanță pentru progresul jucătorului de volei, î n sensul
asigurării capacității de a -și valorifica pregătirea tehnico -tactică prin intermediul celei fizice, în
volei, plafona rea vitezei se manifestă atât sub aspect general cât și specific. Cauzele apariției
barierei de viteză :
–repetarea stereotipă a exercițiilor cu mingea.
–evitarea folosirii exercițiilor cu îngreuieri pentru dezvoltarea forței la nivelul tutu ror
segmentelor.
–folosirea sp oradică a exercitiilor de fortă -viteză.
–deficienț e la capitolul suplețe.
Prevenirea plafonă rii vitezei se poate realiza printr -un antrenament bine conceput,
prinalegerea exercițiilor adecvate urmă rind continuu si sistem atic dezvoltarea tuturor calită ților,
paralel cu educar ea vitezei. Lucrul pentru viteză inregistrează eficiența maximă în perioada pre –
pubertară .
Indicații pentru învingerea barierei de viteză la incepă tori:antre namentul să fie cât mai
variat folosind mijloace atractive ;exercițiile de viteză să se repete în forme și situaț ii varia te
;accent pe exercițiile de fortă -viteză și mai puțin pe execuț iile preluate din volei .
Revenind la modalitatea de calcul din punct de vedere statistic vom reda formulele pe baza
cărora au fo st efectuate calculele statistice, asupra rezultatelor subiecților din acest studiu. Cea
mai des utilizată este metoda statistico -matematică asupra căreia am făcut referire la capitolul
respectiv. „Această metodă se folosește în scopul exprimă rii cantitati ve a r aporturilor calitative si
constă î n cule gerea datelor numerice, interpretar ea si prelucrarea lor statistică .”8
mediile aritmetice ale fiecă rei grupe pentr u oricare din parametri analizaț i, sunt calculate
după formula:
X-media aritmetică
N-volumul eșantionului
Xi-valoarea variabilă
8Tudos S. -Elemente de statistică aplic ată–Bucuresti 1993

46Abaterea standard (eroareastandard )
eroarea medie
coeficientul de variabilitate
Tabel nr.1 Tabel cuprinz ând date despre grupa experiment
Nr.crt.Inițiala numelui și
prenumeluiAnul nașterii Clasa
1. I. H. 2004 V C
2. M. A. 2004 V B
3. T. I. 2004 V B
4. M. R. 2004 V C
5. G. H. 2005 IV C
6. T. B. 2005 IV C
7. K. Z. 2005 IV D
8. S. Z. 2004 V D
9. B. P. 2005 IV B
10. B. V. 2005 IV D
11. K. J. 2005 IV B
12. K. R. 2005 IV D

47Tabel nr. 2Tabel cuprinzâ nddate despre grupa martor
Nr.crt.Inițiala numelui și
prenumeluiAnul nașterii Clasa
1. B. F. 2004 V B
2. B. A. 2004 V B
3. B. B. 2004 V B
4. E. F. 2004 V B
5. H. S. 2004 V B
6. M. B. 2004 V B
7. M. J. 2004 V B
8. M. A. 2004 V B
9. M. B. 2004 V B
10. N. O. 2004 V B
11. O. P. 2004 V B
12. P. Z. 2004 V B

48CAPITOLUL IV PRELUCRAREA ȘI INTERPRETAREA DATELOR
4.1 Analiza privind capacitatea motrică a elevilor participanți la studiu
În urma parcurgerii probelor necesare studiului de caz am adunat rezultatele obținute într –
un tabel și am efectuat etapele de analiză a datelor apelând la metodele statistice în vederea
analizei diferențelor dintre cele două grupe și a ratei de progres înregistrată .
Tabel nr.3 -Centralizator 1 cu datele privind media valorilor inițiale și finale la probele
fizice :
Nr.
CrtProbaGrupa experiment Grupa martorDifere nța
între
medii

49TI TF Progres TI TF Progres
1.Alergare
de viteză
30 m6” 55 6” 03 0”52 6”91 6”80 0”11 0”56
4,05% 1,92% 6,75%
2.Sărituraîn
lungime
de pe loc154,18 162,51 8,33 143,5 148,3 4,8 12,34
4,12% 2,57% 5,53%
3.Naveta
5X5 m9”27 8”84 0”43 9”75 9”46 0”29 0”55
6,28% 4,23% 9,21%
În această etapă a învățământului preuniversitar clasa a V -a reprezintă debutul în cea de –
a doua treaptă de învățământ obligatoriu și gratuit ,care cuprinde ciclul gimnazial clasele V -VIII
și are ca finalitate asigurarea educației elementare pentru toți copiii, precum și formarea
personalității multilaterale a copilului prin respectarea unui ritm prop riu de dezvoltare. Această
perioadă este caracteristică unui ritm accelerat de creștere și dezvoltare comparativ cu generațiile
anterioare.
La studiul care se face referire în această lucrare măsurătorile au fost înscrise în Fișa
individuală a fiecărui elev la rubrica evaluare finală și reprezintă datele testării finale din cadrul
experimentului pedagogic. Aceste probe sunt alergare de viteză pe distanța de 30 de metri,săritura
în lungime de pe loc și naveta 5X5. Prin aceste probe de mare eficacitate și importanță am evaluat
capacitățile copiilor în concordanță cu obiectivele cadru prevăzute în Programa Școlară. Probele
sunt adaptate în funcție de particularitățile de vârstă și sex a copiilor și sunt prevăzute în Sistemul
Național de Evaluare a Educației Fizice la clasele de gimnaziu, fiind adaptate condițiilor materiale
din școli.
Analiza parcurgerii probelor cu date și cifre
Alergare de viteză 30 metri

50Grupa martor de fete din clasa a V -B are media 6 .91s. la testarea inițială și media 6.80 s.la
testarea finală.
Grupa experiment a fetelor de la activități sportive -volei prezintă o medie de 6.55 s.în
cadrul testărilor inițiale și o medie de 6.03 s. la efectuarea testărilor finale.
Indicatorii statistici ne arată o bună omogenita te a celor două grupe de studiu.
Grupa martor a clasei a V -a B prezintă o creștere de 0.11 s. între cele două testări iar grupa
experiment a fetelor de la cerc sportiv -volei are o creștere de 0.52 s.față de testarea inițială.
Creșterea este de 1.92% la fet ele din clasa a V -a față de 4.05% la cele din grupa
experimentală.
Media finală a grupei experiment este superioară comparativ cu grupa martor.
La grupa fetelor care participă la activități sportive în cadrul cercului sportiv -volei
indicatorii ne arată un avantaj de 0.41 s. raportat la rata de progres.
Săritura în lungime de pe loc
Grupa martor de fete la această probă are media 143,5 cm. la tetarea inițială și o medie de
148,3 cm. la testarea finală.
Grupa experiment din cadrul acestor testări are media 1 54,18 cm. la testele care s -au
efectuat inițial și o medie de 162,51cm. la testările finale.
Grupa martor prezină in cadrul probei o creștere de 4,8 cm. între cele două testări
comparativ cu grupa experiment care a avut o creștere de 8,33 cm.
Procentual ac eastă creștere reprezintă 2,57% la grupa elevelor din clasa a V -a și de 4,12%
pentru elevele din grupa experiment.
Se poate observa ca progresul înregistrat de grupa experimentala este aproape dublu față
de grupa martor în cadrul acestui experiment.
Nave ta 5X5
În urma analizei datelor din proba de navetă putem observa că grupa martor are o medie
de 9,75s. la testarea inițială și de 9,46s. la testarea efectuată la sfârșitul experimentului.
Rezultatele grupei experimentale au înregistrat o medie de 9,27s.la începutul testărilor iar
apoi la testarea finală media a fost de 8,84s.
Grupa martor prezintă o creștere de 0,29s. între cele două testări iar grupa experiment are
o creștere de 0,43s.
Creșterea este de 6,28% la grupa de ansamblu sportiv și de 4,23% la fe tele din grupa
martor.

51Media finală a fetelor din grupa experiment este superioară față de cea a fetelor din grupa
martor.
Avansul față de grupa martor a celor din experimentală este de 0,14s.
Ca urmare a acestor rezultate se desprind câteva concluzii:
–Analiza tabelelor ne arată că la testarea finală rezultatele sunt superioare față de inițială.
–Cele mai bune rezultate s -au înregistrat la grupa experimentală.
–Creșterile mari înregistrate la lungime se datoreată detentei pe orizontală care în
registrează cre șteri dacă se lucrează cu mijloace specifice iar în cadrul vitezei o evolutie
pozitivă au avut viteza de reacție și de execuție.
–Se constată superioritatea clasei experimentale față de cl asa martor ca urmare a exersării.
–La clasa experimentală în urma analizei rezultatelor se observă un ușor avans față de
media pe țară la nivelul de vârstă în cauză iar la grupa martor rezultatele sunt la limita
nivelului național.
–Ca urmare a acționării cu mijloace specifice se observă o ameliorare a omogenităț ii la
cele două grupe din studiu față de testarea inițială.
–Datele recoltate s -au făcut la sfârșitul anului școlar și constituie o bază de informare
pentru planul de învățământ din anul următor.
4.2 Valorile abordării din punct de vedere tehnic la grupele de elevi
Tabel nr. 4 -Centralizator 2 cu datele privind media valorilor inițiale și finale la probele
tehnice:
Nr.
crtProbaGrupa experiment
Grupa martor Difere nța
între
medii
TI TF Progres TI TF Progres
1.Serviciul,
preluarea
mingii și
atac9”04 9”65 0”29 10”18 10”00 0”18 1”25
3,89% 2,46% 1,75%
2.Deplasare
laterală în
30 sec5,75 7,91 2,16 4,75 5,42 0,68 1,75

52nr.repet. 11,95% 7,85% 4,29%
3.Alergare la
fileu,
blocaj,
plonjon,
atac și
revenire11”85 11”52 0”33 12”67 12”50 0”17 0”91
5,83% 3,86% 2,35%
Vom analiza rezultatele obținute și eficiența complexelor de exerciții din cadrul probelor
tehnice care au impact asupra tehnicii de execuție ținând cont de faptul că elevul se deplasează în
viteză maximă contra timp ,tehnica de lovire a mingii în diferite situații poate deveni ușor
deficitară.
Parcurgerea probelor s -a făcut contra cronometru iar rezultatele consemnate în tabel sunt
exprimate în secunde cu excepția probei 2 la care s -a ținut cont de numărul de repetări .
Proba 1. Serviciu l,preluarea mingii de jos și atac la fileu.
Grupa martor de fete a obținut la testarea inițială media 10,18s. iar la testarea finală media
fost de 10,00s.
Grupa experiment a obținut la prima probă tehnică o medie de 9,04s. la testarea inițială și
o medie de 9,65s. în cadrul testărilor finale.
Cele două grupe prezintă din punct de vedere al indicatorilor statistici o bună omogenitate.
Grupa martor a elevelor din clasa a V -a au obținut o creștere de 0,18s.ca rată de progres
în timp ce grupa experimentală are un progres de 0,29s. față de testarea inițială.
Creșterea este de 2,46% la grupa martor și de 3,89% la grupa experimentală.
Media finală a grupei experimentale este superioară grupe i martor ,fetele care practică
activitățile sportive au un nivel de progres mai mare cu 0,11s.
Proba 2. Deplasare laterală stânga -dreapta în 30 de secunde.
Grupa martor de fete a obținut la testarea inițială media 4,75 repetări iar la cea finală 5,42.
Fetele care aparțin grupei experimentale în urma desfășurării probei 2 din cadrul testelor
tehnice au avut la proba inițială media de 5,75 repetări iar la testarea finală 7,91 repetări.

53Grupele se prezintă destul de omogene ca indicatori statistici.
Creșterea pe care a înregistrat -o grupa martor este de 0,68 repetări,iar cea a grupei
experimentale este de 2,16 repetări.
Ca nivel de procente creșterea a fost de 7,85% grupa martor și 11,95% grupa experiment.
Grupa experimentală a obținut o medie finală mai mare d ecât grupa martor cu un număr
de 1,48 repetări.
Proba 3. Alergare la fileu, blocaj, plonjon, atac și revenire.
La această probă care se parcurge fără minge în viteză maximă cele două grupe au obținut
următoarele rezultate: -la testarea inițială grupa marto r a avut media de 12,67s.iar la testarea finală
media timpului de execuție a fost de 12,50s.
La testarea inițială grupa experimentală a avut media de 11,85s. iar la testarea finală media
a fost de 11,52s.
Și la această probă cele două grupe prezintă un oar ecare grad de apropiere din punct de
vedere al timpilor de execuție al circuitului în cadrul probei 3.
Nivelul de creștere al grupei martor este 0,91s. în vreme ce grupa experimentală a
înregistrat o creștere de 0,33s.
După procente grupa martor are creștere de 3,86% iar cea experimentală de 5,83%.
Media finală a grupei experimentale este superioară față de grupa martor cu 0,16s.
Aceste rezultate ne duc spre stabilirea unor concluzii:
–Ca si la probele fizice rezultatele testelor finale sunt mai bune valoric decât testele
inițiale.
–Grupa experimentală a obținut rezultate superioare față de grupa martor.
–Ținând cont de numărul mai mare de repetări în cadrul cercului sportiv și faptul că
fetele din grupa experimentală au beneficiat anterior și de o selec ție pe criteriul valoric
rezultatele sunt peste media normală pentru grupa experimentală.
–În urma acestor progrese atât fizic cât și tehnic fetele din grupul experimental participă
la competițiile de minivolei din calendarul federației de specialitate.
–Aceste modele de testare ne duc spre descoperirea de elevi dotați capabili să înfrunte
căile dificile spre marea performanță.
–Prin participarea în cadrul testărilor a grupelor de elevi se încearcă inducerea în rândul
elevilor a dragostei pentru sport și pract icarea acestuia la diferite nivele.

54–Se desprinde clar concluzia că grupele de elevi în care se prelucrează prin mijloace
specifice de acționare, dau subiecților un nivel de progres ridicat benefic în orice
activitate viitoare.
CONCLUZII ȘI PROPUNERI
Ca urmare a studiului efectuat și ținând cont de rezultatele obținute dar și interpretarea lor
se desprind anumite concluzii și propuneri enumerate în cele ce urmează:
1.Particularitățile morfo -funcționale și psihice ale elevilor la începutul ciclului
gimnazial facilitează o dezvoltare optimă a calităților motrice în speță viteza cu accent pe
cea specifică jocului de volei. Apreciez că această vârstă este optimă pentru dezvoltarea
vitezei dintre care forma de manifestare cea mai bună de acționa t este viteza de reacție.
2.Pentru a obține rezultate cât mai bune în practicarea jocului de volei inițierea în
practicarea acestui sport să se facă în jurul vârstei de 9 -10 ani ca să putem folosi elementele
tehnice în dezvoltarea vitezei.
3.Un rol important î n dezvoltarea calităților psiho -motorii îl constituie existența unei
finalități a efortului din antrenamente concretizat prin participarea la competiții, lucru care
s-a și materializat în școala noastră.

554.Pentru a utiliza structurile de exerciții în dezvoltarea vitezei este nevoie de o
însușire cât mai bună a procedeelor tehnice care învățate precar pot duce la anomalii în
cadrul jocului și pot influența negativ desfășurarea ulterioară a procesului de antrenament.
5.Tot la fel de important în dezvoltare a vitezei specifice jocului de volei îl constituie
lucrul cu mingea care stimulează starea afectivă a elevului. Practicarea disciplinelor
sportive cu mingea provoacă un stimulent ce poate duce la creșterea dozării efortului fără
ca elevul să simtă senzația de oboseală.
6.Aceste activități sportive practi cate pe lângă orele de la clasă, pot crea posibilitatea
depistării de elemente de valoare care pot fi îndrumate către secțiile sportive de
performanță și crează premizele inițierii timpurii în practicarea vole iului și implicit
dezvoltarea vitezei specifice în acest sport.
7.Altă concluzie ce se poate desprinde din cadrul studiului este că folosirea
consecventă a mijloacelor educației fizice urmărite periodic și măsurate prin testări,
dezvoltă la elevi interesul p entru practicarea activităților sportive în cadru organizat și
sistematic.
Cu scopul de a dezvolta continuu activitatea de educație fizică în gimnaziu dar și a educării
interesului pentru practicarea constantă a disciplinelor sportive propunem:
1.În proces ul practicării educației fizice și al activităților sportive să se folosească
stimuli motivaționali cu scopul de acrește interesul elevilor pentru activități sportive prin
practicarea organizată a jocului de volei.
2.De competența profesorului de spo rt depin de organizarea claselor, ca să aplice
reguli unanim acceptate care să dea posibilitatea elevilor să se organizeze în practicarea
jocurilor sportive.
3.Fiecare cadru didactic cu atribuții în aria curiculară educatie fizică și sport este
responsabil să folosea scă acele metode care să -i stimuleze pe copii să participe la cât mai
multe acțiuni sportive. Materializarea apetenței pentru sport se valorifică în concursuri care
să ridice prestigiul propriu,iar mai apoi al școlii și de ce nu și național.
4.În vederea mot ivării elevilor de a participa la lecțiile de educație fizică și ansamblu
sportiv trebuie să realizăm îmbunătățirea conținutului lecțiilor și să se folosească cât mai
des întrecerile sub formă de concurs și cele specifice jocului de volei.

565.Să se asigure un caracter permanent în cadrul școlii privind organizarea de
competiții cât mai multe în cadrul unității , între clase, care să ducă la angrenarea unui număr
cât mai mare de elevi.
6.Pentru a putea desfășura concursuri cât mai multe în cadrul unității de învățământ
să se aibă în vedere amenajarea unor baze sportive adecvate, pentru a putea crește interesul
copiilor în practicarea cât mai diversificată a tuturor disciplinelor sportive.
BIBLIOGRAFIE
1.Ardelean T. -Particularitățile dezvoltării calităților motrice în atletism -București -1982
2.Avramoff E. -Fiziologia și biochimia educației fizice și sportului -București -1979
3.Bad iu T. -Exerciții,complexe de exerciții și jocuri de mișcare pentru copii -Editura
Universității
4.Bompa T. -Performanța în jocurile sportive:Teoria și metodologia antrenamentului –
Editura Ex.Ponto -Constanța -2003
5.Cârstea Gh. -Teoria și metodica educației fizic e și sportului -Editura AN -DA-București –
2000
6.Chiriță G. -Educație prin jocuri de mișcare -Editura Sport -Turism -1983
7.Demeter A. -Bazele fiziologice și biochimice ale calităților fizice -Editura Sport Turism –
1981
8.Dragnea A. -Elemente de statistică aplicată l a educație fizică și sport -IEFS București –
1975

579.Epuran M. -Psihologia educației fizice -Editura Sport -Turism -București -1976
10.Firea E. -Metodica educației fizice școlare -Vol.II -București -1979
11.Ghenade V. -Volei sub formă de joc -Editura Stadion -1971
12.Murafa N. Stroie St. -Jocul de volei -Editura UCFS -1967
13.Ozolin N. -Metodica antrenamentului sportiv -Editura Stadion -1972
14.Șerban M. -Volei.Strategie și tactică -Editura Sport -Turism -București -1984
15.Săvescu I. -Proiectarea demersului didactic la Educați e Fizică și Sport -Ed. Print –
Craiova -2005
16.Scarlat E. -Volei -pregătirea echipelor școlare -Editura Sport -Turism -1976
17.Scarlat E. -Lecția de educație fizică,metode și mijloace -Ed.Sport -Turism -București –
1981
18.Stroie Șt. -Pregătirea fizică a jucătorilor de v olei-Editura Sport -Turism -1976
19.Sistemul Național de Evaluare la disciplina Educație Fizică și Sport -București -1999
20.Șiclovan I. -Teoria educației fizice și sportului -Editura Sport -Turism -București -1979
21.Tărchilă N. Șerban M. -Volei pentru juniori -Editura Sport -Turism -București -1975
22.Tatu T. -Teoria și metodica atletismului -IEFS București -1981
23.Tudor V. -Evaluarea în educația fizică școlară -Editura Printech -2001
24.Tudos S. -Elemente de statistică aplicată -București 1993
25.Zațioroschi V. -Calitățile fizice ale sportului -CNEFS -București -1968
26.Site web: didactic.ro; frvolei.ro; edu.ro; wikipedia.org;

58ANEXE
TABELUL 1 .
Rezultatele obținute la probele fizice la testarea inițială
-Grupa experimentală -Octombrie –2015
Nr.crt.Inițiala numelui și
prenumeluiAlergare de
viteză30 m.
sec.Săritura în
lungime de pe loc
cm.Naveta 5X5
sec.
I.H. 6.4 156 9.0
M.A. 6.2 148 9.1
T.I. 6.6 153 9.4
M.R. 6.5 160 9.1
G.H. 6.6 157 9.0
T.B. 6.7 159 9.3
K.Z. 6.6 153 9.4

59S.Z. 6.7 155 9.5
B.P. 6.5 156 9.4
B.V. 6.4 153 9.1
K.J. 6.8 150 9.6
K.R. 6.6 149 9.5
MEDIA 6.55 154 9.28
ABATEREA STANDARD 0.17 0.30 0.05
COEFICIENTUL DE
VARIABILITATE4.72 3.08 12.50
MINIM 6.8 148 9.6
MAXIM 6.2 160 9.0
TABELUL 2.
Rezultatele obținute la probele fizice la testarea finală
-Grupa experimentală –Iunie –2016
Nr.crt.Inițiala numelui și
prenumeluiAlergare de
viteză30 m.
Sec.Săritura în
lungime de pe loc
cm.Naveta 5X5
sec.
I.H. 5.9 165 8.6
M.A. 5.7 156 8.6
T.I. 6.1 161 8.7
M.R. 6.1 169 8.7
G.H. 6.0 164 8.6
T.B. 6.2 167 8.8
K.Z. 6.0 161 9.0
S.Z. 6.3 162 9.1
B.P. 5.9 162 9.0

60B.V. 5.8 162 8.7
K.J. 6.2 157 9.2
K.R. 6.1 158 9.0
MEDIA 6.03 162 8.84
ABATEREA
STANDARD0.28 3.60 0.48
COEFICIENTUL DE
VARIABILITATE8.87 2.53 8.05
MINIM 6.3 157 9.2
MAXIM 5.7 169 8.6
TABELUL 3 .
Rezultatele obținute la probele fizice la testarea inițială
-Grupa martor –Octombrie –2015
Nr.crt.Inițiala numelui și
prenumeluiAlergare de
viteză
30 m.
Sec.Săritura în
lungime de pe loc
cm.Naveta 5X5
sec.
B.F. 6.8 142 9.8
B.A. 6.6 145 9.7
B.B. 6.6 150 9.8
E.F. 6.9 139 10.1
H.S. 7.9 130 10.7
M.B. 7.0 140 9.7
M.J. 6.9 143 9.5

61M.A. 6.3 156 9.1
M.B. 6.9 150 9.6
N.O. 6.8 149 9.5
O.P. 7.3 135 9.8
P.Z. 7.0 143 9.8
MEDIA 6.91 143.5 9.75
ABATEREA
STANDARD0.36 0.14 0.21
COEFICIENTUL DE
VARIABILITATE3.06 5.61 4.26
MINIM 7.9 139 10.7
MAXIM 6.3 156 9.1
TABELUL 4 .
Rezultatele obținute la probele fizice la testarea finală
-Grupa martor –Iunie –2016
Nr.crt.Inițiala numelui și
prenumeluiAlergare de
viteză30 m.
Sec.Săritura în
lungime de pe loc
cm.Naveta 5X5
sec.
B.F. 6.7 147 9.5
B.A. 6.6 150 9.5
B.B. 6.5 155 9.6
E.F. 6.8 144 9.7
H.S. 7.8 136 10.4
M.B. 6.8 146 9.5

62M.J. 6.8 148 9.2
M.A. 6.1 160 8.7
M.B. 6.8 156 9.3
N.O. 6.7 153 9.3
O.P. 7.0 138 9.5
P.Z. 7.0 146 9.4
MEDIA 6.80 148.3 9.46
ABATEREA
STANDARD0.42 3.17 0.19
COEFICIENTUL DE
VARIABILITATE3.1 9.2 5.91
MINIM 7.8 136 10.4
MAXIM 6.1 160 8.7
TABELUL 5 .
Rezultatele obținute la probele tehnice la testarea inițială
-Grupa experiment –Octombrie –2015
Nr.crt.Inițiala numelui și
prenumeluiServiciu,preluarea
mingii și atac
sec.Deplasare
laterală în 30
secunde
nr.repetăriAlergare la
fileu,blocaj,plonjon,atac
și revenire
sec.
I.H. 8.6 7 11.5
M.A. 8.7 6 11.4
T.I. 8.8 5 11.8
M.R. 8.7 5 11.9

63G.H. 8.8 6 12.0
T.B. 9.2 5 12.1
K.Z. 9.4 6 12.3
S.Z. 9.3 7 12.1
B.P. 9.2 6 11.9
B.V. 9.1 5 11.8
K.J. 9.4 5 11.5
K.R. 9.3 6 11.9
MEDIA 9.04 5.75 11.85
ABATEREA
STANDARD0.14 1.25 0.36
COEFICIENTUL
DE
VARIABILITATE5.63 2.37 1.43
MINIM 9.4 5 12.3
MAXIM 8.6 7 11.4
TABELUL 6 .
Rezultatele obținute la probele tehnice la testarea finală
-Grupa experimentală –Iunie –2016
Nr.crt.Inițiala numelui și
prenumeluiServiciu,preluarea
mingii și atac
sec.Deplasare
laterală în 30
secunde
nr.repetăriAlergare la
fileu,blocaj,plonjon,atac
și revenire
sec.
I.H. 8.0 10 11.0
M.A. 8.1 9 10.8
T.I. 8.5 8 11.5

64M.R. 8.5 8 11.7
G.H. 8.4 8 11.8
T.B. 9.0 7 11.8
K.Z. 9.0 7 11.9
S.Z. 8.9 9 12.0
B.P. 8.8 8 11.6
B.V. 8.9 7 11.3
K.J. 8.8 6 11.2
K.R. 9.0 8 11.7
MEDIA 8.52 7.91 11.52
ABATEREA
STANDARD0.37 1.08 0.13
COEFICIENTUL
DE
VARIABILITATE2.35 8.37 8.79
MINIM 9.4 6 12.0
MAXIM 8.6 10 10.8
TABELUL 7 .
Rezultatele obținute la probele tehnice la testarea inițială
-Grupa martor –Octombrie –2015
Nr.crt.Inițiala numelui și
prenumeluiServiciu,preluarea
mingii și atac
sec.Deplasare
laterală în 30
secunde
nr.repetăriAlergare la
fileu,blocaj,plonjon,atac
și revenire
sec.
B.F. 9.2 5 12.1
B.A. 9.3 5 12.3

65B.B. 9.5 5 12.0
E.F. 10.5 4 12.6
H.S. 11.2 4 13.0
M.B. 10.5 4 13.2
M.J. 10.3 5 12.8
M.A. 9.7 6 12.1
M.B. 9.9 5 12.8
N.O. 10.1 5 12.6
O.P. 11.4 4 13.8
P.Z. 10.6 5 12.9
MEDIA 10.18 4.75 12.67
ABATEREA
STANDARD0.70 0.61 0.26
COEFICIENTUL
DE
VARIABILITATE12.9 14.4 8.82
MINIM 11.4 4 13.8
MAXIM 9.2 6 12.0
TABELUL 8 .
Rezultatele obținute la probele tehnice la testarea finală
-Grupa martor –Iunie –2016
Nr.crt.Inițiala numelui și
prenumeluiServiciu,preluarea
mingii și atac
sec.Deplasare
laterală în 30
secunde
nr.repetăriAlergare la
fileu,blocaj,plonjon,atac
și revenire
sec.
B.F. 9.1 5 12.0

66B.A. 9.1 5 11.9
B.B. 9.3 6 12.0
E.F. 10.3 5 12.4
H.S. 10.9 5 12.9
M.B. 10.2 4 13.0
M.J. 10.2 5 12.6
M.A. 9.6 8 11.9
M.B. 9.7 6 12.7
N.O. 10.1 6 12.5
O.P. 11.2 5 13.6
P.Z. 10.3 5 12.6
MEDIA 10.03 5.42 12.50
ABATEREA
STANDARD0.66 0.98 0.54
COEFICIENTUL
DE
VARIABILITATE13.5 9.14 15.92
MINIM 10.9 4 13.6
MAXIM 9.1 8 11.9

67Grafic nr. 1 -Rezultatele obținute la probele fizice –Alergare de viteză 30 m –
Grupa experimentală
Grafic nr. 2 -Rezultatele obținute la probele fizice –Alergare de viteză 30 m –
Grupa martor
5,005,205,405,605,806,006,206,406,606,807,00
Alergare de
viteză 30 m.
Octombrie 2015
sec.
Alergare de
viteză 30 m.
Iunie 2016 sec.
0,001,002,003,004,005,006,007,008,009,00
Alergare de viteză 30
m- octombrie 2015
Alergare de viteză 30
m- iunie 2016

68Grafic nr. 3 -Rezultatele obținute la probele fizice –Săritură în lungime de pe loc –
Grupa experimentală
Grafic nr. 4 -Rezultatele obținute la probele fizice –Săritură în lungime de pe loc –
Grupa martor
135,00140,00145,00150,00155,00160,00165,00170,00175,00
Săritura în lungime de
pe loc cm.
Săritura în lungime de
pe loc cm.
0,0020,0040,0060,0080,00100,00120,00140,00160,00180,00
Săritura în lungime
de pe loc –
octombrie 2015
Săritura în lungime
de pe loc – iunie
2016

69Grafic nr. 5 -Rezultatele obținute la probele fizice –Naveta 5×5 –Grupa experimentală
Grafic nr. 6 -Rezultatele obținute la probele fizice –Naveta 5×5 –Grupa martor
8,008,208,408,608,809,009,209,409,609,80
Naveta 5X5 sec.
Naveta 5X5 sec.
0,002,004,006,008,0010,0012,00
Naveta 5X5 –
octombrie 2015
Naveta 5X5 – iunie
2016

70Grafic nr. 7 -Rezul tatele obținute la probele tehni ce–Serviciu, preluarea mingii ș i atac
–Grupa experimentală
Grafic nr. 8 -Rezultatele obținute la probele tehni ce–Serviciu, preluarea mingii ș i atac
–Grupa martor7,007,508,008,509,009,5010,00
Serviciu, preluarea
mingii și atac –
octombrie 2015 sec.
Serviciu, preluarea
mingii și atac – iunie
2016 sec.
0,002,004,006,008,0010,0012,00
Serviciu, preluarea
mingii și atac –
octombrie 2015 sec.
Serviciu, preluarea
mingii și atac – iunie
2016 sec.

71Grafic nr. 9 -Rezultatele obținute la probele tehnice –Deplasare laterală în 30 secunde
–Grupa experimentală
Grafic nr. 10 -Rezultatele obținute la probele tehnice –Deplasare laterală în 30 secunde
–Grupa martor0,002,004,006,008,0010,0012,00
Deplasare laterală
în 30 secunde –
octombrie 2015
nr.repetări
Deplasare laterală
în 30 secunde –
iunie 2016
nr.repetări
0,001,002,003,004,005,006,007,008,009,00
Deplasare laterală
în 30 secunde –
octombrie 2015
nr.repetări
Deplasare laterală
în 30 secunde –
iunie 2016
nr.repetări

72Grafic nr. 11 -Rezultatele obținute la probele tehnice –Alergare la fileu, blocaj,
plonjon, atac ș i revenire –Grupa experimentală
Grafic nr. 12 -Rezultatele obținute la probele tehnice –Alergare la fileu, blocaj,
plonjon, atac ș i revenire –Grupa martor10,0010,5011,0011,5012,0012,50
Alergare la fileu,
blocaj, plonjon,
atac și revenire –
octombrie 2015
sec.
Alergare la fileu,
blocaj, plonjon,
atac și revenire –
iunie 2016 sec.
10,5011,0011,5012,0012,5013,0013,5014,00
Alergare la fileu,
blocaj, plonjon,
atac și revenire –
octombrie 2015
sec.
Alergare la fileu,
blocaj, plonjon,
atac și revenire –
iunie 2016 sec.

73

74

75

76