PERFEC ȚIONAREA PASEI CU LATUL LA ECHIPA REPREZENTATIVĂ GIMNAZIALĂ DE FOTBAL Coordonator științific: Conf.dr. Absolvent: Vasile -Alexandru DRAGAN… [628145]

EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORTIVĂ

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific:
Conf.dr.

Absolvent: [anonimizat]

2021

EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORTIVĂ

PERFEC ȚIONAREA PASEI CU LATUL LA
ECHIPA REPREZENTATIVĂ GIMNAZIALĂ DE
FOTBAL

Coordonator științific:

Conf.dr.

Absolvent: [anonimizat]

2021

Cuprins

INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 1
Motivul alegerii temei și gradul de actualitate
Scopul și sarcinile cercetării
Obiectivele cercetării
Ipoteza (ipotezele cercetării)

CAPITOLUL I ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. FU
NDAMENTAREA TEORETICĂ A LUCRĂRII ………………………….. ………………………….. ………………………. 6
I.1 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. ED
UCAȚIA FIZICĂ LA NIVELUL CICLULUI GIMNAZIAL ………………………….. ………………………….. ………… 6
I.2 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. IM
PORTANȚA COMPETIȚIILOR SPORTIVE ȘCOLARE ………………………….. ………………………….. ………… 11
I.2.1 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. Asi
gurarea cadrului optim pentru exersarea și consolidarea deprinderilor motrice ………………………. 12
I.2.2 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. Cre
șterea interesului pentru disciplina educa ție fizica și sport ………………………….. …………………….. 12
I.2.3 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. For
tificar e a dezvoltării fizice, intelectuale și emo ționale a elevului ………………………….. ……………… 13
I.2.4 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. De
zvoltare personală, socială și morală ………………………….. ………………………….. ………………………. 13
I.3 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. ME
TODICA PREDĂRII FOTBALULUI ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL GIMNAZIAL ………………………….. ………………. 15
I.3.1 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. Loc
ul și rolul jocului de fotbal în cadrul orelor de educa ție fizică ………………………….. ………………….. 15
I.3.2 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. Car
acteristicile jocului de fotbal școlar ………………………….. ………………………….. ……………………….. 18
I.3.3 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. Val
ențele formative ale jocului de fotbal școlar ………………………….. ………………………….. ……………. 19
I.4 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. PA
RTICULARITĂȚILE PREDĂRII JOCULUI DE FOTBAL ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL GIMNAZIAL …………………… 21
I.4.1 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. Par
ticularit ățile biomotrice al elevilor din clasele V -VIII ………………………….. ………………………….. ….. 22
I.4.2 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. Par
ticularită ți anatomo -fiziologice ale puberului ………………………….. ………………………….. ………….. 23
I.4.3 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. De
zvoltarea psihică și motrică a puberului ………………………….. ………………………….. ………………….. 24
I.5 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. PR
EDAREA JOCULUI DE FOTBAL ÎN LECȚIA DE EDUCAȚIE FIZICĂ LA CLASELE V -VIII ……………………….. 27
I.6 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. TE
HNICA DE PASARE A MINGII CU LATUL ………………………….. ………………………….. …………………….. 29

CAPITOLUL II ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. OR
GANIZAREA CERCETĂRII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 33
II.1………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. DA
TA, LOCUL ȘI SUBIECȚII CERCETĂRII ………………………….. ………………………….. …………………………. 33
II.2………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. AP
ARATE, INSTALAȚII ȘI MATERIALE ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 34
II.3………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. PL
ANUL CERCETĂRII ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 35

II.4………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. ME
TODE ȘI TEHNICI DE CERCETARE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 35
II.4.1 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. Me
tode de cercetare ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 35
II.4.2 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. Me
tode și mijloace de antrenament ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 36
II.5………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. PR
OCEDURA DE DESFAȘURARE A CERCETĂRII ………………………….. ………………………….. ……………….. 39

CAPITOLUL III ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… PR
EZENTAREA, PRELUCRAREA ȘI INTERPRETAREA STATISTICĂ A REZULTATELOR CERCETĂRII ………….. 43
III.1 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… PL
ANIFICAREA CERCETĂRII ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 43
III.2 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… TE
STAREA INIȚIALĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 43
III.3 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… MI
JLOACE DE ACȚIONARE PENTRU ÎNVĂȚAREA -CONSOLIDAREA ELEMENTELOR ȘI PROCEDEELOR TEHNICE
PRIVIND PASA MINGII CU LATUL LA FOTBAL LA CLASA A V -A ………………………….. …………………… 48
III.3.1 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… Mij
loace de acționare pentru învățarea și consolidarea preluării mingii de pe loc și din deplasare …. 48
III.3.2 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… Mij
loace de acționare pentru consolidarea lovirii mingii de pe loc și din deplasare ……………………… 48
III.3.3 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… Mij
loace de acționare pentru învățarea și consolidarea conducerii mingii ………………………….. ……… 50
III.3.4 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… Mij
loace de acționare pentru învățarea și consolidarea marcajului, demarcajului și depășirii adversarului
………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 50
III.4 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… INT
ERPRETAREA REZULTATELOR ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 52

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI PRACTICO -METODICE ………………………….. ………………………….. ……………….. 53
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 55
ANEXE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 56

1
INTRODUCERE

În cadrul caracterului global a l educa ției, una dintre componentele sale importante o
reprezintă educa ția fizică , cu con ținut și sarcini absolut specifice, cu influen țe de sistem asupra
individului în plan motric, fizic, intelectual, afectiv, estetic, etc. Datorită acestor atribute, ea mai
poate fi categorisită ca formă sau cale spre educa ția generală.
Indiferent de vârstă, activitatea fizică este necesară în primul rând pentru sănătate, așa
că importanța sportului la orice vârstă derivă d in urm ătoarele beneficii : întăr irea mușc ulaturii și
a oase lor, dezvolt area flexibilit ății, echilibrul ui și rezistenț ei, creșterea imunității , îmbunătățește
circulația sangvină , formarea unei posturi corecte a corpului, ș.a.m.d.
Pe lângă aceste beneficii fizice, există și o serie de avantaje psihice care provin din
practicarea sportului în viața de zi cu zi , și anume: dezvoltarea abilității de concentrare ,
creșterea abilității de lucru în echipă , creșterea încrederii de sine , dezvoltarea abilităților
sociale , dezvoltarea c apacității de auto -disciplinare , creșterea abilităților competitive si multe
altele.
Având in vedere aceste aspecte, conștientizăm cât de importantă este educația fizica in
viața fiecărui individ, înc ă de la o vârstă cât mai fragedă.
Educa ția este cea care produce transformarea indivizilor instinctivi și nediferen țiați (de
la na ștere) , în membri ai unei societă ți care contribuie esen țial la dezvoltarea acesteia prin
competen țe, cuno ștințe și raporturi sociale distincte.
Pentru o mai bună înțelegere , diferiți autori au definit educația fizică ca fiind:
”Acțiune a preponderent corporală, efectuată sistematic și conștient în scopul
perfecționării dezvoltării fizice și a capacității motrice a oamenilor”. (Șiclovan , I. 1979)
”Acțiune (fizică sa u intelectuală) făcută sistematic pentru a dobândi o deprindere sau o
îndemânare”. (Baciu , C. 1981)
”O activitate statică și dinamică, executată și repetată în limite anatomice și fiziologice
normale în vederea obținerii unor efecte utile organismului”. ( Fozza , C., Nicolaescu , V., 1981)
”Acțiune a motrică cu valoare instrumentală, conceput ă și programat ă în vederea
realizării obiectivelor proprii diferitelor activități motrice”. (Bota , A., Dragnea , A. 1999)
”Educația fizică este o componentă a educației generale, realizată în cadrul unui proces
instructiv -educativ sau în mod independent, în vederea dezvo ltării armonioase a personalității
și creșterii vieții. Educația fizică cuprinde un complex de stimuli ce influențează procesele de

2
dezvoltare somato -funcțională si psihică. ” (Dragomir, P., Scarlet, E., (2004) – Educație fizică
școlară )
”Exercițiile fizi ce sunt structuri psihomotrice create și folosite sistematic, ce presupun
deplasări ale corpului omenesc și ale segmentelor lui în aceleași sau diferite planuri și axe, din și
în poziții definite, efectuate cu amplitudini, pe direcții și traiectorii bine p recizate, cu dozări ale
efortului prestabilite, în scopul:
– învățării, reînvățării și perfecționării priceperilor și deprinderilor motrice;
– dezvoltării capacităților condiționale și coordinative;
– ameliorării calității vieții;
– supuse continuu proc esului de feed -back. ” (Mărcuț P., 2006)
Concep ția despre educa ția fizică se desprinde din concep ția generală asupra vie ții unei
societă ți, diferită de la o epocă la alta, de la o țară la alta, în func ție de ideologia dominantă și
organizarea socială.
La n oi în țară, expresia acestei concep ții se materializează în ”Legea educa ției fizice și
sportului” – LEGE nr. 69 din 28 aprilie 2000 . Conform acestui document, educa ția fizică și
sportul sunt activită ți de interes na țional sprijinite de stat. Ca urmare se precizează că: prin
educație fizică și sport se înțelege toate formele de activitate fizică menite, printr -o participare
organizată sau independentă, să exprime sau să amelioreze condiția fizică și confortul spiritual,
să stabilească relații sociale civilizate și să conducă la obținerea de rezultate în competiții de
orice nivel. Practicarea educației fizice și sportului este un drept al persoanei, fără nici o
discriminare, garantat de stat. Exercitarea acestui drept este libera și voluntară și se realizează
independent sau în cadrul structurilor sportive asociative, iar autorită țile administra ției publice,
unită țile și institu țiile de învă țământ, institu țiile sportive, precum și organismele
neguvernamentale de profil au obliga ția să sprijine sp ortul pentru to ți și sportul de performan ță
și să asigure condi țiile organizatorice și materiale de practicare a educa ției fizice și sportului în
comunită țile locale.

3

MOTIVUL ALEGERII TEMEI ȘI GRADUL DE ACTUALITATE

Stimularea unui copil pentru a participa la activită țile educa ției fizice și sportului
înseamnă mai mult decât a -i oferi un simplu antrenament corporal. Înseamnă a -i oferi o
adevărată educa ție personală și socială, înseamnă a -l situa în raport cu ceilal ți, a-i permite să se
man ifeste, a -l dezvălui pe el, sie însu și și lumii prin intermediul propriului corp . (Mârza , D. N.
2007).
Având în vedere toate acestea putem afirma că fotbalul utilizat în lec ția de educa ție
fizică oferă condi ții favorabile pentru dezvoltarea complexă a deprinderilor și calită ților motrice
necesare în via ță. Fiind un domeniu al activită ților corporale, el înglobează ac țiunile motrice ale
procesului educa ției fizice: mersul, alergarea, săritura și uneori aruncare a într -o complexitate
foarte variată. Practicarea jocului de fotbal contribuie la formarea și perfec ționarea unor mi șcări
coordonate, la formarea capacită ții de angrenare rapidă în tempoul și ritmul activită ților sociale,
prin cumulul unor influen țe și efe cte pozitive cu caracter educativ. Diversitatea ac țiunilor
motrice, influen ța pe care o exercită practicarea jocului de fotbal asupra sistemelor și func țiilor
organismului precum și posibilitatea desfă șurării lui în aer liber, creează multiple posibilită ți prin
care să se contribuie la o dezvoltare fizică armonioasă, în deplină stare de sănătate.
Motivul alegerii acestei teme a constat in faptul ca procedeul tehnic de a pasa cu latul
face parte din conținutul programei de educație fizică și sport începând c u clasa a V -a, iar
însușirea corectă a acestui procedeu va conduce la creșterea gradului de aplicabilitate în joc și
de creștere a rezultatelor în cadrul competițiilor echipei reprezentative gimnazială .
Totodată, în calitate de practicant și pasionat al ac estui joc, consider ca pasa cu latul in
fotbal este esențiala și constituie unul dintre procedeele tehnice care contr ibuie la creșterea
eficacit ății jucătorilor în toate fazele jocului, fiind o mișcare cu un grad mare de complexitate.
Programa școlară prevede elemente de conținut pentru dezvoltarea tuturor calităților,
deprinderilor motrice și pentru optimizarea stării de sănătate la toate clasele.
Consider că tema aleasă ”Perfecționarea pasei cu latul la echipa reprezentativă
gimnazială de fotbal” este de reală actualitate deoarece activitatea de educație fizică și sport
vine să valorifice dezvoltarea calităților și deprinderilor motrice, oferind elev ilor talentați,
creșterea gradului de manifestare și eficiență, cât și creșterea motivației de participare activă în
cadrul orelor de educație fizică și sport.

4

SCOPUL ȘI SARCINILE CERCETĂRII

Pentru atingerea unor performan țe de excep ție în jocul de fotbal la toate nivelele,
inclusiv la nivelul fotbalului școlar, o aten ție deosebită trebuie acordată nu numai jocului de
atac sau a perfec ționării fazelor jocului de apărare, ci și tehnicii de a pasa mingea, doar a șa se
poate avea un succes garantat. Marile confruntări interna ționale ne -au dovedit că se pot ob ține
rezultate valoroase numai prin îmbinarea ra țională a jocului de atac și de apărare și printr -o
mare elasticitate a sistemelor folosite pe parcursul unor competi ții și chiar jocuri.
În fotbalul modern, pentru a face fa ță oricărei situa ții de joc, echipele trebuie să
cunoască și să utilizeze, în func ție de situa ții, toate tehnicile de pasare a mingii pentru aplicarea
cu succes în fa ța atacurilor tot mai variate ale adversarilor. Fiecare echipă trebuie să
stăpânească perfect tehnicile de joc ce poat e fi aplicat e în func ție de particularită țile echipei
adverse și de specificul jocului acesteia.
Prin prezenta lucrare încerc să îmbin expe riența acumulată în mod practic ca sportiv
practicant al jocului de fotbal, cu studiul teoretic și cuno ștințele din cadrul studiilor la Facultatea
de Educa ție Fizică și Sport ivă și să consemnez o serie de mijloace care preluate de cei interesa ți
să ducă la învă țarea globală a jocului de fotbal și optimizarea performan țelor, prin cre șterea
eficacită ții jocului și, implicit, la dezvoltarea calită ților motrice de bază și deprinderilor specifice
jocului de fotbal și totodată la creșterea performanțelor ș i rezultatelor echipei reprezentative
gimnazială .
Totodată, lucrarea vine în sprijinul celor interesa ți cu o serie de mijloace de pregătire de
reală actualitate, adaptate particularită ților elevilor din ciclul gimnazial, care pot contribui la
optimizarea p erforman țelor elevilor ce practică jocul de fotbal , și o serie de concluzii desprinse
din studierea literaturii de specialitate, observa țiile pedagogice și experien ța personală.

5

IPOTEZA CERCETĂRII

În elaborarea lucrării cu titlul: ”Perfecționarea pasei cu latul la echipa reprezentativă
gimnazială de fotbal” am pornit de la ipoteza că dacă la nivelul elevilor din ciclul gimnazial vom
utiliza o serie de mijloace specifice tehnicii de pasare cu latul în jocul de fotbal în structuri
motrice adecvate particularită ților de vârstă și pregătire, atunci gradul de atractivitate al lec ției
va cre ște, iar elevii vor învă ța să fie mai tehnici în jocul de fotbal și vor ob ține rezultate
superioare în pregătire și joc și totodată în competițiile cu cel ălalte echipe reprezentative ale
altor școli.

6

Capitolul I – FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A LUCRĂRII

I.1. EDUCAȚIA FIZICĂ LA NIVELUL CICLULUI GIMNAZIAL

Educația fizică este o componentă importantă a educației globale. Prin conținutul și
sarcinile sale specifice, prin influențele sale sistematice asupra individului, atât în plan motric,
cât și fizic, intelectual, afectiv, estetic, etc., ea se constituie într -o cale spre educația generală .
Complexitatea activit ății de educație fizică generează o mare diversitate a modurilor de
învățare, datorată în bună măsură și faptului că nici o situație de înv ățare nu este identică cu
alta. De aici, și realitatea că nu se pot evidenția metode universale, general aplicabile, care să
întruneasc ă toate elementele necesare unui demers eficient, aspect care impune o
diversificare importantă a metodelor folosite.
Lecția ca formă de bază a procesului de practicare a educa ției fizice și sportului a fost în
permanen ță o preocupare a speciali știlor domeniului (Ra ță Gloria, Săvescu Iulian, Scarlat
Bogdan, Scarlat Eugeniu, Niculescu Ionela etc.) în scopul cre șterii eficien ței sale.
Tipologia lec ției de educa ție fizică și sport a fost dată de teme și obiective
(sarcini, scopuri didactice).
Teoretic pornindu -se de la etapele învă țării motrice care vizează deprinderile și
priceperile, speciali știi au stabilit următoarele tipu ri de lec ții:
• de învă țare;
• de consolidare(fixare);
• de perfec ționare;
• de verificare;
• mixte, reie șite din combina ția celor patru ,,etape” luate câte două (învă țarea cu
consolidarea; învă țarea cu perfec ționarea; învă țarea cu verificarea; consolidarea cu
perfe cționarea; consolidarea cu verificarea și perfec ționarea cu verificarea).

7
În realitate, din punct de vedere al subiectului, majoritatea lec țiilor sunt mixte (pornind
de la faptul că au 2 sau 3 teme dintre care una poate fi o calitate motrică). Din punct de vedere
al celui care conduce (profesor), putem avea și lecții ,,pure” (de ,,verificare” de exemplu). Dar
lecția trebuie privită ca unitate, deci pe ansamblu.
Din alte puncte de vedere, lec ția mai poate fi:
– monosport : când are o temă sau două în aceea și ramură de sport, mai ales în
sporturile de sezon;
– bisport : când are teme din două ramuri de sport. Se exclud calită țile motrice, în
realiz area acestei tipologii;
– de pregătire fizică generală : întâlnită mai ales în antrenamentul sportiv, dar nefiind
exclusă în educa ția fizică școlară, mai ales unde nu sunt condi ții materiale corespunzătoare
pentru ac ționare pe linia deprinderilor și pricepe rilor motrice.
– ,,introductivă”, ,,de organizare ” (la început de semestru):
– bilan ț: ( la sfâr șit de semestru sau de an școlar).
Conținutul lec ției este impus de tipologie. El este constituit din ansamblul mijloacelor,
metodelor și procedeelor metodice, al altor măsuri didactice. Acest con ținut presupune o
dozare corespunzătoare și alegerea forma țiilor de lucru, care să asigure eficien ța maximă.
Structura lec ției este reprezentată de succesiunea în timpul alocat, a unor ,,păr ți”,
,,secven țe”, ,,etape”, ,,momente”, ,,evenimente”, ,,verigi” necesare pentru îndeplinirea
temelor și obiectivelor.
Conceptul de structură a evoluat permanent.
Prez entarea structurii depinde de criteriul principal luat în seamă, de orientările
specifice în diferite perioade și chiar ,,viziunea” fiecărui specialist.
Evolu ția istorică a structurii lec ției:
– pe patru păr ți: – organizare;
– pregătire;
– fundamentală;
– încheiere.
– pe trei păr ți: – pregătire;
– fundamentală;
– încheiere.
– pe verigi.
Toate sunt secven țe, de di ferite ,,dimensiuni”. În aceste ,,secven țe” nu este o
delimitare strictă, ci o unitate, o interdependen ță.

8
În prezent pentru a fi mai preci și, mai ,,analitici” speciali știi domeniului recomandă
structura prezentă pe verigi, astfel:
Verigile lec ției (privi tă teoretic în totalitatea sa) sunt:
1. organizarea colectivului de elevi;
2. pregătirea organismului pentru efort;
3. influen țarea selectivă a aparatului locomotor (sau ,,preluarea analitică a aparatului
locomotor” sau ,,optimizarea dezvoltării fizice”);
4. dezvolta rea (,,educarea”) calită ților motrice – viteza sau îndemânarea;
5. învă țarea, consolidarea, perfec ționarea sau verificarea deprinderilor și/sau
priceperilor motrice;
6. dezvoltarea (,,educarea”) calită ților motrice – forță sau rezisten ță;
7. ,,lini știrea” organismului;
8. aprecieri asupra desfă șurării lec ției și recomandări pentru activitatea viitoare.
În realitate, în nici o lec ție nu pot exista practic toate aceste verigi. Au caracter
permanent, indiferent de tipul de lec ție, verigile 1, 2, 3, 7 și 8. Celela lte sunt prezente în func ție
de natura temelor și obiectivelor.
Apare ca noutate prezen ța ca verigi constante a verigilor cu numărul 3 și 4 sau 6.
Fiecare verigă î și are obiective proprii (care nu trebuie confundate cu obiectivele de
instruire subordonate temelor). De asemenea, în fiecare verigă se folosesc anumite ,,grupaje”
de exerci ții, s-a statornicit o dozare ,,medie” a efortului, s -au consacrat unele forma ții de lucru
etc. Toate rezolvă temele și obiectivele lec ției. A șezarea tuturor acestor elemente în ,,tabel”
pot produce confuzii cu forma concretă a planului de lec ție.
De aceea le prezentăm descriptiv:
1. Organizarea colectivului de elevi:
Durata: 3 -5’(ca medie);
Obiective:
– disciplinarea comportamentului;
– asigurarea unui început organizat;
– captarea aten ției;
– cunoa șterea ,,variabilelor” de moment (efectiv, echipament, stare de sănătate
etc.).
– conștientizarea subiec ților privind ceea ce vor face.
Conținut: (principalele sisteme de ac ționare);
– raport (dacă este cazul);

9
– verificarea echipamentului și prezen ței;
– anun țarea temelor lec ției;
– exerci ții de front și forma ție;
– jocuri și exerci ții de aten ție.
Forma țiile de lucru: în linie pe 1 rând sau 2 rânduri, careu, semicerc etc.
2. Pregătirea or ganismului pentru efort:
Durata: 5 -7’ (ca medie);
Obiective:
– stimularea treptată a marilor func țiuni ale organismului;
– asigurarea unei stări de excitabilitate corespunzătoare pentru activitatea care
urmează;
– educarea percep țiilor spa țio-temporale.
Conținut (principalele sisteme de ac ționare):
– exerci ții de front și forma ție;
– variante de mers și alergare;
– jocuri de mi șcare, ștafete, parcursuri etc.;
– pași de dans, exerci ții ritmice;
– exerci ții de prelucrare selectivă din mer s.
Forma ții de lucru: coloană câte 1 sau 2 și altele specifice sistemelor de ac ționare.
3. Influen țarea selectivă a aparatului locomotor:
Durata: 5 -6’ (în unele situa ții 7-8).
Obiective:
– stimularea tonicită ții și troficită ții musculare segmentare;
– educarea atitudinii corporale, globale sau par țiale, corecte;
– prevenirea sau corectarea unor atitudini sau deficien țe fizice;
– educarea specială a marilor func țiuni, mai ales a respira ției.
Conținut:
– exerci ții libere, cu obiecte, cu partener etc.;
– exerci ții pentru educarea actului respirator voluntar.
Forma ții de lucru: coloană de gimnastică, semicerc, cerc etc.
4. Dezvoltarea calită ților motrice : (viteză sau îndemânare):
Durata: 7 -8’ ( în unele situa ții 10 -12);
Obiective:

10
– îmbunătă țirea indicilor diferitelor forme de manifestare a vitezei sau
îndemânării.
Conținut:
– exerci ții speciale ,,supuse” condi țiilor specifice de dezvoltare a celor două
calită ți;
– exerci ții sub forma deprinderilor specifice unor ramuri de sport, efectuate în
condi țiile dezvoltării celor două calită ți;
Forma ții de lucru: în linie pe 1, 2 sau mai multe rânduri; mai multe șiruri, grupe, sau
echipe.
5. Învă țarea, consolidarea, perfec ționarea sau verificarea deprinderilor și/sau
priceperilor motrice:
Durata: aproximativ 10’ (în unele situa ții 15-20’);
Obiective:
– formarea reprezentărilor corecte;
– inițierea în mecanismul de bază;
– formarea stereotipului dinamic;
– ,,automatizare a” par țială sau totală a deprinderilor motrice;
– formarea priceperilor ,,complexe”;
– testarea nivelului de manifestare, de executare a deprinderilor și/sau
priceperilor motrice.
Conținut:
– exerci ții atent selec ționate, din ,,algori tmul” specific sau alte metode
opera ționale specifice.
Forma ții de lucru: pe ,,ateliere”, ,,grupe”, dispuse în modalită ți specifice executării
exerci țiilor; ,,frontal” (când este posibil).
6. Dezvoltarea calită ții motrice: (forța sau rezisten ța):
Durata: 5 -7’ (uneori 10’ );
Obiective :
– îmbunătă țirea indicilor de manifestare a celor două calită ți.
Conținut:
– exerci ții specifice, subordonate procedeelor metodice folosite;
– acțiuni motrice efectuate în condi țiile specifice ,,educării” c alită ților respective.
Forma ții de lucru: adaptate procedeelor metodice folosite sau specificului fiecărui
sistem de ac ționare.

11
7. Lini știrea organismului după efort:
Durata: 3 -4’;
Obiective:
– revenirea treptată a marilor func ții ale organismului;
– întărirea reflexului de postură;
Conținut:
– exerci ții de mers și alergare u șoară;
– exerci ții de relaxare musculară;
– exerci ții respiratorii;
– exerci ții de postură.
Forma ții de lucru: coloană câte 1 sau câte 2; deplasare ,,liberă” î n spa țiul de lucru.
8. Aprecieri și recomandări:
Durata: 2 -3’.
Obiective:
– conștientizarea modului de participare a ,,subiec ților” la lec ție;
– formarea capacită ții de apreciere și autoapreciere;
– stimularea activită ții independente în timpul liber.
Conținut:
– eviden țieri pozitive și negative privind comportarea în lec ție;
– formularea temei pentru acasă sau a altor recomandări pentru lec ția următoare
de educa ție fizică sau pentru activitatea independentă.
În învă țământul primar și gimnazial, prezen ța unei forma ții de lucru riguroase, care să
permită deopotrivă disciplinarea colectivului și posibilitatea observării și corectării execu țiilor
de către profesor, este indispensabilă.
Lecțiile de educa ție fizică în învă țământul gimnazial, deosebit de eficiente pentru
dezvoltarea calită ților motrice rămân jocurile de mi șcare, ștafetele și parcursurile aplicative.
Orice calitate motrică de bază poate fi programată, pentru a fi dezvoltată în mod
special, în orice semestru școlar. Totu și, trebuie să se țină cont de faptul că rezisten ța,
respectiv dezvoltarea capacită ții de efort aerob a copiilor, se lucrează mai ales în aer liber.

I.2. IMPORTANȚA COMPETIȚIILOR SPORTIVE

Competi țiile sportive școlare au o importanta deosebită pentru elevii cuprin și în aceasta
formă de practicare a exerci țiilor fizice, ei beneficiază de o valorificare la cote înalte a

12
deprinderilor acumulate în lec țiile de educa ție fizica și își perfec ționează aceste deprinderi în
modul cel mai bun posibil. Angrenarea elevilor în competi țiile școlare duce la cre șterea
semnificativă a interesului pentru disciplina educa ție fizica și sport în general, iar pentru ramura
sportiva la care participa, în special. Competi ția fortifică elevul fizic, i ntelectual și emo țional și îl
dezvoltă sub toate aspectele. De asemenea, exista și o componentă socială foarte importantă,
elevul fiind altfel acceptat, apreciat și încurajat de către mediul social în care evoluează.
Exerci țiul fizic ca și mijloc specific al educa ției fizice se regăse ște sub numeroase forme
adaptate pentru fiecare nivel de vârsta și de pregătire. Nivelul superior de eficien ță al
exerci țiului fizic se ob ține atunci când acesta este utilizat sub forma de competi ție. Competi ția
reprezintă form a superioara de practicare a exerci țiilor fizice, locul unde individul este în situa ția
de a folosi bagajul de deprinderi și priceperi motrice in condi ții variate, de adversitate, de
concuren ță și cu condi ția respectării fair -play -ului, solicitarea sa fiin d la nivel maxim sau chiar
uneori de depă șire a propriilor limite.

I.2.1. Asigurarea cadrului optim pentru exersarea și consolidarea deprinderilor motrice

În timpul lec țiilor de educa ție fizică elevii î și însu șesc diferitele tipuri de deprinderi
motrice, urmând calea firească de formare a acestora. Ultima etapa în formarea unei deprinderi
este cea a perfec ționării în condi ții variabile, unde elevul trebuie sa coopereze cu echipa și sa
găsească solu ții optime în raport cu ac țiunile jucătorilor din echipa adversa. Pentru ca acesta sa
poată participa la un joc de fotbal, de exemplu, are nevoie de un bagaj mare de deprinderi
motrice ce se acumulează în timp și cu un efort sus ținut. Valorificarea acestor deprinderi
însușite separat sau prin legări de el emente ce se succed logic se face prin joc. Practic jocul în
sine reprezintă pentru copil scopul și motiva ția ce a sus ținut efortul depus în perioadele de
eforturi separate, de acumulări. El nu vede obiectivele relativ ascunse ale educa ției fizice
precum „ men ținerea unei stării optime de sănătate” sau „favorizarea proceselor de cre ștere”,
elevul vede „bucuria” jocului, a reu șitei de a înscrie un punct sau de a câ știga un meci. In
momentul în care un elev ajunge sa se manifeste într -un joc sub forma de compe tiție, el atinge
nivelul superior de valorificare a deprinderilor acumulate și mai mult decât atât el î și
perfec ționează aceste acumulări la modul cel mai eficient.

I.2.2. Creșterea interesului pentru disciplina educa ție fizic ă și sport

13
Pentru elev faptul ca participa la o competi ție, fie ea și între clasele de acela și nivel are o
încărcătură emo țională foarte mare, stima sa de sine este la un nivel ridicat, implicarea sa în
toate activită țile ce preced sau urmează competi ția este activa , dorin ța sa de perfec ționare, de
obținere a unor rezultate mai bune, de autodepă șire, cre ște semnificativ. Elevul se interesează
de toate aspectele competi ției, de la no țiuni de regulament, mod de desfă șurare, componența
echipelor adverse, pana la echipam entul sau tipul de minge cu care se va juca. El intra într -o
febra a competi ției ce îl face sa acumuleze numeroase cuno ștințe de specialitate. Toata aceasta
încărcătură ce înso țește competi ția duce în mod semnificativ la cre șterea interesului pentru
ramura sportiva respectiva și pentru disciplina educa ție fizica și sport a elevului participant.

I.2.3. Fortificare a dezvoltării fizice, intelectuale și emo ționale a elevului.

In timpul competi ției, elevul este ”călit” sub toate aspectele, el depune efort fizic și
intelectual având presiunea competi ției asupra sa, el caută sa î și îndeplinească într-un mod c ât
mai eficient și mai vizibil sarcinile ce îi revin, sa î și aducă o contribu ție cat mai mare la succesul
echip ei sale. El trece prin reu șitele și nereu șitele proprii și prin cele ale echipei din care face
parte.

I.2.4. Dezvoltare personal ă, social ă și moral ă.

Prin selectarea elevului în echipa reprezentativa a școlii în care înva ță, elevul este
stimulat și încurajat sa aibă încredere în for țele proprii, el se simte apreciat pentru calită țile sale
și îndrăzne ște sa se gândească chiar la o implicare în activitatea sportiva de performanta prin
înscrierea la un club sportiv. Implicarea în competi țiile de la nivelul scolii sau în cele inter școlare
are pentru elevul respectiv o componenta sociala foarte importanta, el se simte apreciat,
încurajat, aprobat și acceptat atât de profesor cat și de colegii. Mai mult, statutul sau social atât
în grupul particular cat și în cel de la nivelul clasei în care studiază se schimba, el este altfel
apreciat. De asemenea, dezvoltarea morala a elevilor în timpul competi țiilor este recunoscută,
sportul fiind principala activitate care pune indivizii în con diții de adversitate , de întrecere, cu
condi ția respectării atât a regulilor scrise în regulamentul de desfă șurare cat și pe cele nescrise,
ale fair -play -ului, elevul fiind pus în mod frecvent în situa ția de fi corect, de a oferi adversarului
întâietate a tunci când este moral sa o aibă, de și dorin ța proprie de a câ știga este la cotele cele
mai înalte.

14
Competi țiile sportive școlare reprezintă pentru elevi forma superioara de practicare a
exerci țiilor fizice având numeroase influen țe benefice asupra acestora:
– oferă posibilitatea de a perfec ționa, în modul cel mai eficient posibil, deprinderile și
priceperile motrice însu șite în lec țiile de educa ție fizică;
– crește interesul pentru disciplina educa ție fizica și sport în general și pentru ramura
sportiva la care participa la competi ții în special;
– fortifică elevul la nivel fizic, intelectual și emo țional;
– pune elevul în situa ții diverse ce contribuie la dezvoltarea sa personala, socială și
morală.
Valen țele benefice ale comp etițiilor sportive școlare sunt incomensurabile și de aceea se
impune angrenarea unui număr cat mai mare de elevi. În acest sens este de dorit organizarea
unor competi ții la nivel de clase unde elevii să poată fi selec ționa ți de către colegi în „echipa
reprezentativa a clasei” care să concureze cu echipele de la clasele paralele de la nivelul școlii
pentru ca mai apoi să concureze cu echipe de la alte institu ții școlare de la acela și nivel de clasă.
În acest fel se realizează implicarea unui număr mai mare de elevi cu un bagaj de deprinderi și
priceperi motrice cat mai divers.
Competiția este mijloc si metodă de pregătire.
Competiția contribuie la dezvoltarea tuturor proceselor psihice (atenția, memoria,
procesele afective, volitive, aptitudini, etc.).
Compe tiția oferă participantului posibilit ăți superioare de a rezolva probleme, de a
acționa, de a colabora, de a lua decizii.
Competiția dezvoltă sentimentul de apartenență la grup si capacitatea de colaborare.
Competiția este un eveniment cultural ce promovează valori morale si estetice.
Competiția face posibil schimbul de informații în numeroase direcții, ea fiind considerată
un adev ărat factor de reglare si dezvoltare socială.
Din punct de vedere psihologic, competiția îi apare individului ca un pril ej de manifestare
a capacitaților și a preg ătirii sale, ca un prilej de evidențiere sau, cel puțin, ca un moment de
evaluare a ceea ce poate. În competiție dorești să -i întreci pe „alții“, singur sau împreună cu
„alții“, lucru care stimulează, încurajează. Adversarul de acum poate fi prietenul de dinainte sau
de dup ă competi ție.
Competi ția sportiv ă reflect ă comportamentul activ al participan ților și valorizeaz ă
unitatea bio -psiho -social ă a personalit ății, ca auto -exprimare a individului in condi ții de
între cere. În cadrul competi ției, ponderea factorilor psihici, fizici și sociali difer ă atât în func ție
de specificul ramurilor de sport și probelor sportive, dar și de forma de organizare.

15
Indiferent c ă este vorba de sport de performan ță, sport pentru to ți sau sport adaptat,
competi țiile sunt caracterizate de aspira țiile spre rezultate superioare și de emo țiile și bucuriile
inerente unei astfel de activit ăți. Rezultatul ob ținut, satisfac țiile resim țite pe durat a competi ției,
înainte sau dup ă aceasta pot încuraja studen ții pentru continuarea preg ătirii și pot declan șa noi
obiective. Chiar și înfrângerile, rezultatele nesatisf ăcătoare pot stimula individul în dorin ța lui de
autodep ășire. Participarea la competi ție este motivat ă nu de pu ține ori de pl ăcerea de a se
întrece cu al ții și de a fi împreun ă cu coechipierii, de a practica mi șcarea în cadrul unor reguli
sportive bine definite și respectate. Competi țiile reprezint ă, astfel, c âmpul de promovare a
năzuințelor spre perfec ționare, pentru form area unor tr ăsături pozitive de caracter și a unor
moduri de comportare conforme cu normele in vigoare (fair -play), precum și pentru dezvoltarea
creativit ății și găsirii de solu ții la situa țiile inedite din concurs. Prin participarea la competi ții ne
putem „descoperi“ disponibilit ăți si resurse de ordin fizic, moral si spiritual pe care, altfel, nici
nu le b ănuiam si care s -au putut manifesta în aceast ă ambian ță a șanselor egale. Autodep ășirea
semnific ă și eviden țiază „bog ăția fiin ței umane“, care are nevoie de o multitudine de
manifest ări, multitudine dat ă de gama trebuin țelor și motivelor sale, care sunt si se cer a fi
satis făcute. Tendin ța către autodep ășire reprezint ă o trăsătură definitorie a omului, indiferent
de domeniul în care activeaz ă.
În tim pul competi țiilor, tr ăirile afective ale tinerilor sunt variate și intense și nu de pu ține
ori sunt tr ăite și dup ă încheierea acesteia, ore și chiar zile, ecoul lor resim țindu -se și marc ând
viața și comportamentul acestora mult timp dup ă încetarea competi ției. Succesul sau e șecul vor
rămâne imprimate în mintea lui.
Competi ția sportiv ă, considerat ă a fi „cel mai frumos fleac din lume“, reprezint ă forțe
motrice in dezvoltarea istoric ă a performan ței, ea red ă in forme specifice legea întrecerii inter –
umane, manifestat ă ludic în cadrul ramurilor și probelor sportive (S. Teodorescu, 2000).
Rezultatul competi țional superior asigur ă obținerea unor valori simbolice și materiale,
considerate ca mobiluri motiva ționale. Semnifica ția socială a premiului se îmbin ă cu motivele
subiective individuale, ambele av ând rădăcini în condi ționarea material ă a activit ății, chiar dac ă
indivizii își dau seama sau nu de acest fapt (M. Epuran, 2001).
Matveev (1982) afirmă că sportul, în sens restrâns, este repre zentat de activitatea
competi țională, iar Singer (1982) considera competi ția ca fiind „ esen ța sportului“.

I.3. METODICA PREDĂRII FOTBALULUI ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL GIMNAZI AL

I.3.1. Locul și rolul jocului de fotbal în cadrul orelor de educa ție fizică

16

Inițierea elevilor în practicarea jocului de fotbal are în vedere înarmarea acestora cu deprinderi
utile organizării activită ții independente, necesară păstrării și ameliorării stării de sănătate și
capacită ții de muncă, și în primul rând, organizării lec ției de educație fizică.
Rolul jocului de fotbal în procesul de dezvoltare, instruire și educare a copilului este unanim
subliniat și recunoscut.
Jocul de fotbal are o contribu ție esen țială în îndeplinirea obiectivelor educa ției fizice
școlare. Spre deosebire de cele lalte grupe de activită ți folosite în pregătirea fizică a elevilor,
influen țele instructiv -educative prin joc reprezintă următoarele particularită ți:
• permit manifestarea complexă și favorizează dezvoltarea simultană a
deprinderilor motrice de bază sau spec ifice, a calită ților motrice, precum și a
deprinderilor și însu șirilor moral -volitive;
• jocul de fotbal oferă posibilitatea aplicării în condi ții mereu schimbătoare a
priceperilor și deprinderilor motrice de bază;
La realizarea unor ac țiuni de joc concură simultan deprinderile motrice de bază sau
specifice, calită țile motrice și cele moral -volitive.
În timpul jocului, apar legături noi și complexe între priceperile și deprinderile motrice, ceea ce
conduce la perfec ționarea lor. De asemenea, apar rel ații de condi ționare și de intercondi ționare
care pot favoriza transferul pozitiv între diferitele componente ale procesului de antrenament,
cuno ștințe, priceperi, deprinderi, calită ți motrice, etc. Această manifestare simultană a mai
multor loturi ale act ivită ții motrice este specifică jocului, fiind determinate de caracterul lui
complex. Rela țiile de interdependen ță dintre priceperi și deprinderi, dintre acestea și calită țile
motrice, realizarea lor în condi ții mereu schimbate și pe fondul solicitării intense a unor calită ți
și însu șiri morale și de voin ță, subliniază deosebita importan ță a acestei particularită ți a jocului
de fotbal. Specifică jocului de fotbal este și activitatea în colectiv, cu toate avantajele ce decurg
din valorificarea ei în cadrul procesului de educa ție fizică. Jocul presupune colaborarea cu
partenerii de joc, armonizarea intereselor, motivelor, ac țiunilor și eforturilor personale cu cele
ale colectivului din care fiecare elev – jucător face parte De asemenea p resupune încadrarea în
colective, acceptarea și recunoa șterea liderului, asumarea unor responsabilită ți, conlucrarea și
întrajutorarea, atitudinea critică și autocritica.
Situa țiile favorabile care apar pe parcursul consumării diferitelor faze de joc lasă urme
adânci asupra personalită ții elevului. Emo țiile și sentimentele, stările afective, trăirile și celelalte

17
procese psihice prezente în aceste împrejurări sunt propria fiecărui jucător, dar în acela și timp
comune echipei din care face parte. Ele sunt determinate de succesele sau insuccesele
personale și ale echipei.
Jocul de fotbal este cel care realizează activitatea în colectiv, relațiile de grup în formele
de intercondi ționare cele mai complexe și la nivelul cel mai ridicat de conlucrare, permi țând
manifestarea ini țiativei și independen ței în ac țiune. Manifestarea independentă în rezolvarea
unor situa ții de joc este posibilă numai în cazul în care elevii stăpânesc un bagaj larg de
deprinderi, au calită ți motrice corespunzător dezvoltate și au fost instrui ți să ac ționeze în limita
unor reguli precise. Ea este condi ționată și de în țelegerea de către elevi a scopului urmărit, de
preocuparea de a găsi în performan ță solu ții care sa corespunda realizării acestuia. Pentru a
acționa în acest sens, procesul de instruire trebuie astfel organizat, încât să favorizeze
dezvoltarea ini țiativei, spiritului de observa ție, a capacită ții de a anticipa și generaliza.
Jocul de fotbal favorizează dezvoltarea acestor procese și, în mod deosebit, a
creativită ții, inițiativei și a capacita ții de anticipare și decizie, deoarece participan ții sunt obliga ți
să aplice ceea ce cunosc în condi ții mereu noi, reac ționând spontan și găsind solu ții adecvate.
Reac țiile, solu țiile adoptate trebuie stabilite în func ție de mai mu lte necunoscute: parteneri,
adversari, faza de joc, teren, obiectul de joc (minge), timp.
Dintre toate jocurile sportive, fotbalul se bucură de cea mai largă audien ță, accesibilitate
și popularitate în rândul elevilor.
Astfel, trebuie avute în vedere carac teristicile și trăsăturile esen țiale valabile pentru jocul
de fotbal:
• Jocul de fotbal reprezintă pentru elevi activitatea motrică globală cea mai
atractivă, prin intermediul căruia se poate acționa, pe un fond de solicitare
motrică ți psihică complexă, în anumite etape și limite, în vederea îndeplinirii
obiectivelor educa ției fizice școlare;
• Ca activitate globală, jocul de fotbal constituie un instrument eficient de
activizare a func țiilor organismului, utilizat de copii și adolescen ți, în scop ul
reconfortării fizice și psihice;
• Comparativ cu celelalte elemente de con ținut ale programei școlare, în care se
realizează ini țierea elevilor, jocul de fotbal fiind o activitate colectivă, favorizează
realizarea și dezvoltarea rela țiilor de grup cu cei mai ridica ți indici de eficien ță.
Comparativ cu ștafetele, activitatea pe grup, parcursurile aplicative și alte

18
activită ți globale, complexe, rela ții de grup, influen țele prin jocul de fotbal,
prezintă un grad de complexitate și intercondi ționare mult mai mare;
• Jocul de fotbal lasă urme adânci asupra personalită ții elevului, influen țând-o
favorabil – trăsăturile emo ționale, sentimentele determinate de situa ții favorabile
sau nefavorabile echipei, interesele colectivită ții, etc.
• Principalele deprinderi, calită ți motrice și însu șiri moral -volitive specifice jocului
de fotbal au valoare de întrebuin țare și în alte domenii de activitate. Alergarea,
săriturile, viteza, rezisten ța, coordonarea, îndemânarea, forța, dârzenia,
perseveren ța, sunt soli citate în rela ții de interdependen ță, multiple și complexe,
fapt care condi ționează manifestarea ini țiativei, imagina ției, spiritului de
observa ție, capacitatea de anticipare, selectare și decizie, asumarea răspunderii
în luarea deciziei și alte măsuri, ca lități și facilită ți având evidente implica ții
pozitive în formarea tânărului.

I.3.2. Caracteristicile jocului de fotbal școlar

Fotbalul oferă condi ții deosebit de favorabile pentru dezvoltarea complexă a
deprinderilor și calită ților motrice necesare în via ță.
Fiind un domeniu al activită ților corporale, el înglobează ac țiunile motrice ale procesului
educa ției fizice: mersul, alergarea, săritura și uneori aruncarea într -o complexitate foarte
variată.
Diversitatea ac țiunilor motrice, influen ța pe care o exercită practicarea jocului de fotbal
asupra sistemelor și func țiilor organismului precum și posibilitatea desfă șurării lui în aer liber,
creează multiple posibilită ți prin care să se contribuie la o dezvoltare fizică armonioasă, în
deplină stare de sănăt ate.
Fotbalul este jocul sportiv care poate fi practicat de copii și tineri de ambele sexe, de
bărba ți și femei, de vârstă adultă, atât în scop competi țional, cât și ca activitate fizică de
între ținere sau ludică.
Dimensiunile relativ reduse ale terenului de joc utilizat în fotbalul școlar (teren de
handbal) precum și numărul mic de jucători care se întrec în teren (maxim 7 jucători), determină
deplasări rapide ale acestora precum și o circula ție foarte rapidă a mingii.
Jucătorii participă în egală măsură a tât în fazele de atac, cât și în cele de apărare.

19
Reiese de aici una din caracteristicile fotbalului școlar, și anume dinamism și rapiditate .
Multitudinea și varietatea cu care se succed fazele de joc, alternarea rapidă a situa țiilor
ofensive cu cele defensive (atac și apărare), posibilită țile pe care le oferă jucătorilor de a -și etala
fantezia și capacitatea inventivă, diferitele rezolvări tactice ale fazelor de joc în mod creativ,
subtilitatea unor pase executate cu mare fine țe, toate oferă jucătorilor, dar în special publicului
spectator, momente de o deosebită spectaculozitate .
Teoria jocului de fotbal apreciază și stabile ște con ținutul real al jocului competi țional,
lucru necesar pentru fundamentarea științifică și metodică a bazelor antrenamentului sportiv.
Ea formulează și elaborează concep ția de joc care va fi aplicată pe plan na țional la diferite
categorii de vârstă și pregătire atât în procesul de antrenament sportiv cât și în cel al educa ției
fizice școlare.
Teoria jocului de fotbal studiază legătura cu celelalte științe –biomecanica, fiziologia,
pedagogia, psihologia – precum și cu alte ramuri sportive.
Ca atare, teoria jocului de fotbal, reprezentând generalizarea activită ților practice,
determină o îmbogă țire a con ținutului metodicii, care, la rândul ei, influen țează în mod favorabil
activitatea practică viitoare. Astfel se poate aprecia că fotbalul are o teorie – mai ales a tacticii –
foarte dezvoltată.
Complexitatea și diversitatea sistemelor de joc impun utilizarea
unor strategii menite să dezvolte gândirea tacticii și creativitatea atât a jucătorilor, cât și a
profesorilor sau antrenorilor.
Diversitatea și varietatea elementelor tehnice, a ac țiunilor și combina țiilor tactice în atac și în
apărare alternea ză de la o fază de joc la alta și trebuie executate în tempo -uri și ritmuri ridicate,
cu precizie și eficien ță. Se eviden țiază astfel o altă caracteristică a jocului de fotbal, și anume
complexitatea tehnico -tactică .
Sarcinile complexe solicitate în jocul de fotbal se realizează ca urmare a îmbinării
armonioase a particularită ților de ordin tehnic, tactic, fizic, temperamental ale fiecărui jucător
cu cele ale pregătirii generale și specifice.
Caracteristic este și faptul că este necesară o pregătire atletică a jucătorilor pe ansamblul
calită ților for ță-viteză, viteză îndemânare, o capacitate crescută de participare a jucătorilor în
diferite regimuri de solicitare fizică și încordare nervoasă în competi ții. Jucătorii trebuie să fie la
fel de eficien ți în atac sau în apărare, în conducerea mingii sau în recuperarea ei.
Așadar putem spune faptul ca o altă caracteristică a jocului de fotbal este tendin ța de
universalitate a jucătorilor.

20
I.3.3. Valen țele formative ale jocului de fotbal școlar

Practicarea jocului de fotbal are asupra practican ților influen țe multiple, variate și
profunde, în func ție de gradele de implicare, de scopul implicării, în func ție de formele de
practicare a lui, dar și în func ție de cadrul organizatoric în care se desfă șoară jocul sau
competi ția de fotbal respectivă.
Valen țele formative ale jocului de fotbal îl recomandă ca pe un mijloc eficient al
educa ției fizice școlare, motiv pentru care este prezent atât în lec țiile de educa ție fizică
obligatorii din clasele I –XII, cât și în celelalte activită ți sportiv – recreative din școlile gimnaziale
și din licee.
În lec țiile de educa ție fizică, jocul de fotbal se subordonează cadrului organizatoric al disciplinei
educa ție fizică inclusă în trunchiul comun și orarul săptămânal al școlii.
Valen țele formative ale fotbalului se manifestă în trei direc ții:
1. Direc ția recreativ -distractivă;
2. Direc ția compensatorie, de refacere neuro – psihomotrică;
3. Direc ția formativă asupra personalită ții și caracterului elevilor.
Desigur că, practicarea jocului de fotbal în lec țiile din învă țământul preuniversitar influen țează și
asupra motricită ții generale și specifice.
Conform curriculei școlare, fiecare dintre cele trei direc ții men ționate ia forma și
conținutul unor obiective specific fotbalului care, la rândul lor, vor determina obiective
opera ționale proprii.
Acestea sunt:
I. Obiective recreativ – distractive;
II. Obiective compensatorii și de refacere;
III. Obiective formative asupra personal ității elevilor.
Fiecare obiectiv specific se concretizează în obiective opera ționale proprii care
motivează prezen ța jocului de fotbal în lecțiile de educa ție fizică, astfel:
I. Obiective opera ționale recreativ -distractive
1. Satisfacerea necesită ții de recreere și de distrac ție prin inducerea imediată a „stării generale
de bine” prin joc și mișcare;
2. Satisfacerea necesită ții de întrecere în echipă cu reguli autoimpuse;
3. Formarea și satisfacerea necesită ții de a câ știga prin mișcare și joc;
4. Satisfacerea necesită ții de a ac ționa autonom;
5. Satisfacerea necesită ții de a ac ționa individual în fa ța colegilor de echipă sau de clasă,

21
6. Mutarea centrilor de interes psiho – social în timpul zilei de școală.
II. Obiective opera ționale compensatorii și de refacere
1. Eliberarea și mutarea prin joc a centrilor de concentrare psihică maximă realizând refacerea
neuro – psihică la nivel central, combaterea stresului;
2. Combaterea sedentarismului prin joc, realizând refacerea neuro -motorie la nivel periferic;
3. Activar ea marilor func țiuni ale organismului prin joc, odată cu men ținerea și întărirea stării
de sănătate generală;
4. Combaterea stărilor psihice negative printr -un joc de mișcare autonom, autoimpus în scopul
de a induce cu ușurință „starea generală de bine”.
III. Obie ctive opera ționale privind formarea caracterului și a personalită ții
1. Formarea și consolidarea trăsăturilor pozitive de caracter și personalitate;
2. Formarea și consolidarea deprinderilor de a ac ționa în echipă;
3. Formarea liderilor, a capacită ții de a conduce prin func țiile de: căpitani de echipă, arbitri,
organizatori, jucători de elită (coordonatori de joc în teren);
4. Formarea și dezvoltarea capacită ților morale și de voin ță;
5. Formarea și consolidarea obi șnuin ței de practicare autonomă a mi șcărilor prin joc.
La elevi, aceste obiective opera ționale ajung și acționează prin intermediul profesorilor
de educa ție fizică, în condi țiile oferite de această disciplină.
Prezen ța jocului de fotbal în lec țiile de educa ție fizică se realizează printr -o didactică
specifică, proprie lec țiilor și jocului de fotbal.

I.4. PARTICULARITĂȚILE PREDĂRII JOCULUI DE FOTBAL ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTULUI
GIMNAZIAL (clasele V – VIII)

Datorită valen țelor sale, fotbalul este apreciat ca un mijloc necesar și eficient al educa ției
fizice școlare, motiv pentru care îl găsim prezent și în curriculumul aprobat de Ministerul
Educa ției, Cercetării și Tineretului pentru clasele V -VIII.
În fiecare lec ție de edu cație fizică de circa 40 -45 minute, spa țiul rezervat jocului de fotbal este
de regulă de 15 -20 minute, spa țiu care trebuie folosit cu mult discernământ de către profesor
pentru a valorifica la maximum valen țele formative ale acestui joc sportiv, în direc țiile amintite,
respectiv: recrea ție, refacere și formare a personalită ții.
Programa școlară sau Curriculum -ul de educa ție fizică pentru învă țământul gimnazial, pe
lângă obiectivele specifice și opera ționale, fixează cerin țele oficiale obligatorii, con ținutu rile

22
care trebuie realizate de elevi la orele de educa ție fizică, conținuturi și cerin țe materializate prin
cuno ștințe, priceperi și deprinderi specifice, proprii jocului de fotbal la clasele respective.
În spa țiul din lec ția de educa ție fizică acordat jocului de fotbal în învă țământul gimnazial,
ar trebui să se țină seama și de următoarele:
• îmbinarea activită ților de conducere și organizare a profesorului cu activitatea de
dezvoltare a capacită ților de auto -organizare și auto -arbitrare a elevilo r;
• folosirea unor exerci ții și structuri fundamentale care să vizeze adresa, precizia,
ambidextria și care să se execute pe fondul cre șterii vitezei de execu ție și a
complexită ții;
• folosirea diverselor concursuri în scopul obi șnuirii elevilor cu solicitări le
competi ției, formându -le astfel dorin ța de autodepă șire;
• de asemenea trebuie să se folosească complexe de exerci ții care ac ționează
cumulativ asupra deprinderilor specifice tehnico -tactice cât și asupra dezvoltării
calită ților motrice.

I.4.1. Particularită țile biomotrice al elevilor din clasele V -VIII

Creșterea și dezvoltarea elevilor reprezintă o problemă biologică de mare importan ță
teoretică și practică. Literatura de specialitate ne prezintă numeroase date, printre cele
importante fiind cele legate de fenomenul de accelerare a cre șterii, de fondul ereditar, de rolul
condi țiilor de mediu, sociale, în dezvoltarea elevilor.
O problemă care nu poate fi neglijată de profesorul de educa ție fizică este caracterul
particular al b iologiei vârstei de cre ștere.
Din datele existente în momentul de fa ță se poate trage următoarea concluzie: dezvoltarea și
creșterea elevilor nu se face uniform, ci pe parcursul dezvoltării apar perioade de accelerare și
de încetinire a cre șterii datorate fie condi țiilor de viață, fie particularită ților individuale.
La sfâr șitul perioadei de cre ștere, elevul ajunge la o maturizare somato -vegetativă și
psihică. Datorită dezvoltării neuniforme a elevilor, perioada de cre ștere o împăr țim în mai
multe etape, fiecare etapă având elementele ei definitorii.

23
Datorită faptului că perioadele vârstei fiziologice nu corespund celei cronologice și nici
etapelor de școlarizare, periodizarea biologică este data de urm ătoarele etape:
a. Etapa antepubertară (10 -12 ani, clasele V -VI);
b. Etapa pubertară (13 -14 ani, clasele VII -VIII);
c. Etapa postpubertară (14 -18 ani, clasele VIII -IX).
Trebuie subliniat faptul că studierea sau cunoa șterea particularită ților pe grupe de
vârsta este o îndatorire obligato rie a profesorilor de educa ție fizică, deoarece numai în acest fel
instruirea î și poate atinge scopul final propus.
Necunoa șterea sau ignorarea acestor particularită ți conduce la instruirea elevilor după
schemele de pregătire folosite la fotbali știi adul ți, ceea ce aduce un mare prejudiciu în privin ța
sănătă ții elevilor.
S-a afirmat de nenumărate ori că: „elevul nu este un adult în miniatură.” El are o serie de
particularită ți morfologice și func ționale, datorită organismului în cre ștere și dezvoltare, lucru
de care trebuie să se țină seama.
Unii autori identifică no țiunea de „ pubertate ” cu cea de adolescen ță (Luttke, Gilbert, Hutinel și
Lesne). După părerea altor autori există o deosebire netă între pubertate și adolescen ță.
Spre deosebire de adolescen ță, care este o fază de lini știre și stabilitate, determinând și
desăvâr șind opera pubertă ții, pubertatea este o fază de zbucium și schimbări. Este stadiul cu
cele mai intense transformări și modificări, perioada caracterizată printr -o „accele rare a
creșterii fiziologice și somatice” (Piaget, J. , Inhelder, B. 1970).
Este, de fapt, ultima „accelera ție” a cre șterii biologice ce se manifestă cu pregnan ță. Acest fapt
poate modifica sau chiar răsturna propor țiile corpului. Acum se produce începerea maturizării
glandelor sexuale.
Toate acestea î și vor pune amprenta asupra întregii dezvoltări anatomo -fiziologice și psihice ale
puberilor. Nu rezistă la efort îndelungat, obosesc repede, sunt predispu și tot timpul
surmenajului fizic.

I.4.2. Particular ități anatomo -fiziologice ale puberului

a. Particularită ți somatice
La 10 -14 ani, perioada la care ne referim, se observă o cre ștere mai accentuată a membrelor
inferioare, apoi a celor superioare, care de multe ori creează dizarmonii. În această perioadă
majoritatea speciali știlor vorbesc despre o fază caricaturală, dacă o putem numi a șa,
caracterizată prin forma alungită a oaselor și a mu șchilor.

24
Oasele se dezvoltă în lungime și devin mai rezistente la ac țiunea mecanică și presiune.
Articula țiile nu sunt dezvoltate iar ligamentele nu asigură, în suficientă măsură, rezisten ța la
tracțiune, răsucire.
Mușchii se dezvoltă mai ales prin alungirea fibrelor și nu în grosime, din aceasta cauză suprafa ța
lor de sec țiune fiziologică este mică în conseci nță, și forța musculara este mică.
Lungimea fibrelor musculare permite cre șterea valorii lucrului mecanic, cu condi ția să nu existe
îngreuiere peste for ța globală a mușchiului. Trunchiul este lung, toracele îngust, abdomenul
scurt, iar organele interne din cutia toracică nedefinitivate referitor la dezvoltare.
b. Particularită țile func ționale
În concordan ță cu particularită țile morfologice se observă o trăsătură func țională caracterizată
prin capacitatea redusă de adaptare și rezisten ță func țională a aparatului cardio -vascular și
respirator la eforturile fizice.
La 12 ani capacitatea vitală este de 2000 cmc datorita plămânilor slab dezvolta ți și ajunge la
3000 cmc în jurul vârstei de 15 ani, când plămânii nu sunt rezisten ți.
Cordul depune efor turi pentru irigarea organelor și sistemelor, lucru datorat îngustimii
lumenului vaselor de sânge, ceea ce generează de multe ori instalarea fenomenului de
oboseală, ame țeli, tulburări ale ritmului cardiac.
Sistemul nervos prezintă o cre ștere redusă a volu mului creierului dar se adâncesc
circumvolu țiunile, se înmul țesc fibrele de asocia ție care sporesc conexiunile dintre zone.
Celulele corticale se perfec ționează și se diferen țiază crescând baza func țională a activită ții de
prelucrare a informa ției.
Tot în această perioadă se realizează diferen țierea dintre sexe prin maturizarea caracteristicilor
sexuale .

I.4.3. Dezvoltarea psihică și motrică a puberului

a. Particularită țile determinate de activitatea nervoasă, neurodinamică -cerebrală și sistemul
nervos vegetativ
Logic, nu se poate discuta despre un organ sau sistem fără a ține seama de legătura lui directă
cu activitatea nervoasă superioară. Numai astfel organismul poate fi privit ca un tot unitar și se
poate stabili independen ța cu mediul înconjurător.
Activitatea nervoasă superioară și psihică se dezvoltă rapid atingând nivele superioare și, ca
urmare a procesului gândirii, analiza, sinteza, abstractizarea se perfec ționează, ceea ce face
posibilă rezolvarea unor situa ții problematice.

25
Dezvoltarea psihic ă la această vârstă este sintetizată de J.Piaget: „La 11 -12 ani apare o a patra
și ultima perioadă al cărei palier de echilibru se situează la nivelul adolescen ței. Caracterul ei
general constă în cucerirea unui mod de a raționa care nu se referă numai la obiecte sau rela ții,
ci și la ipotezele din care pot fi trase consecin țele necesare fără ca subiectul să se pronun țe
asupra veridicită ții sau falsită ții lor înainte de a examina rezultatul acestor implica ții”.
Din cauza unor schimbări ce se manifestă pe plan comportamental, unii psihologi consideră că
avem de -a face cu o „criză juvenilă” ce se caracterizează prin reac ții contrare celor de până la
această vârstă, unele chiar paradoxale, cum ar fi negativismul, individualismul, tendin ța spre
izolare, spre singurătate, spre interiorizare prin refugiu în lumea propriilor trăiri sau prin
izbucniri violente, nesupunere, neascultare, etc.
Cu toate acestea, nu pot fi considerate prin ele însele ca manifestări ale unei „crize” inevitabile
și abs olute, ele pot favoriza apari ția unor dereglări pe plan comportamental. Declan șarea
acestora depinde însă, și de împrejurările în care trăie ște elevul, care pot accentua sau anihila
astfel de manifestări.
Pubertatea este considerată ca fiind o etapă de tra nziție, întrucât saltul de la opera țiile
concrete la cele formale nu se înfăptuie ște brusc ci, în mod treptat, abia la sfâr șitul ei
antrenând la generalizarea opera țiilor propozi ționale, pentru ca în studiul următor, cel al
adolescen ței, să func ționeze în deplinătatea lor. Din punct de vedere afectiv, preadolescentul se
caracterizează printr -o mare sensibilitate, prin treceri succesive de la o stare la alta, prin
fluctua ții în dispozi ții, etc. Tocmai de aceea întâmpină unele dificultă ți în reglarea actului
voluntar, deliberarea sau luarea hotărârii se face adesea sub influen ța unor factori emo ționali.
„Adolescen ța pubertară”, cum o nume ște M. Debesse este „vârsta nelini știlor” , caracterizată
prin instabilitate emotivă, alternan ță în contraste, hipers ensibilitate. În constela ția psihologică a
acestui stadiu sentimentul este dominanta func țională care î și pune amprenta asupra întregului
tablou comportamental. Alternan ța în contraste se manifestă prin îmbinarea unor trăsături
contrare. Înclina ția spre bravură și fapte ieșite din comun se asociază cu timiditatea și
supunerea. Prima se manifestă cu predilec ție în cadrul grupului, unde este stimulată și aprobată
de membrii săi . În rela țiile directe cu adul ții trec în extrema cealaltă adoptând o at itudine
corectă pe un fond de timiditate evidentă.
Se constată totodată lipsa unei concordan țe între nivelul de aspira ție și dorin țele sale pe de o
parte, și capacită țile de care dispune în vederea realizării lor pe de alta parte.
Dacă până la această vârs tă, ei se afla doar în ipostaza de obiect al afec țiunii altora, de acum
înainte devine și subiect al afec țiunii pentru ceilal ți. Ne aflăm deci în prezen ța unei afec țiuni
reciproce de o intensitate relativ egală.

26
Așa se explică intensitatea unor rela ții psihosociale de simpatie sau antipatie fa ță de colegii de
echipă și chiar fa ță de profesor, întemeiate pe coinciden ța unor interese și aspira ții, ce se
încheagă la această vârstă. Sentimentul prieteniei reprezintă un argument concludent în acest
sens. Tot acum se produce o schimbare radicală în sistemul de referin țe. Dacă până în acest
moment părin ții constituiau „modele” în jurul cărora se organiza comportamentul, de acum
înainte valori de referin ță oferă membrii grupului , ai echipei din care fac parte.
Ca atare, o mare parte din atitudinile comportamentale se formează prin imita ție și contagiune
în interiorul grupului.
Caracteristica vie ții sociale a preadolescentului impune profesorului necesitatea unor
preocupări atât pentru cunoa șterea valorii educative a „anturajului”, cât și pentru ini țierea unor
strategii educa ționale adecvate atât sub raport individual, cât și psihosocial.
Deoarece dimensiunea „interiorită ții” se adânce ște, preadolescentul simte nevoia de a nu mai fi
considerat copil .
De aceea, apelul la demnitatea să va fi mai folositor decât interdic țiile excesiv de severe. Este
valabil și la această vârstă adevărul că fiin ța umană este „mai degrabă flexibilă decât docilă”. Pe
aceea și linie se înscrie și preocuparea mai intense față de propria persoană, ca entitate
individuală, fapt constatabil în apari ția primelor manifestări de medita ție filosofică privitoare la
viitorul și destinul său, cu tot caracterul lui încă naiv.
La această vârstă se dezvoltă, după cum am mai spus, adevărate le sentimente de prietenie și
dragoste, care se bazează pe devotament și înțelegere reciprocă. Acum apar mai evidente
diferen țele dintre genera ții.
Trebuie subliniat faptul că în momentul de fa ță nu se prea pune accent, și acolo unde se pune
nu este de ajuns, pe studierea particularită ților psihice ale elevului de 10 -14 ani , un aspect
foarte important de analizat, din punctul meu de vedere.
b. Particularită țile motrice
Organismul elevului reprezintă o dezvoltare pe mai multe planuri, se măre ște plasticitate a
scoar ței cerebrale, mobilitatea proceselor nervoase, excita ția și inhibi ția și se sporesc
posibilită țile de dezvoltare a calită ților motrice, în mod deosebit viteza , Până la 15 ani
organismul prezintă posibilit ăți pentru dezvoltarea vitezei sub formele ei simple de manifestare.
Concomitent cu viteza progresează și îndemânarea, pubertatea fiind denumită „vârsta
îndemânării”.
Dispropor ția dintre diferitele segmente ale corpului face ca în executarea diferitelor mi șcări să
se remarce o oarecare stân găcie, dar sunt posibilită ți pentru mărirea îndemânării atunci când
această calitate se dezvoltă simultan cu orientarea în spațiu.

27
Îmbunătă țirea calită ților mu șchilor și mai ales a laturii func ționale care condi ționează viteza,
spore ște capacitatea de for ță în regim de viteză sub forma detentei, a vitezei în regim de
rezisten ță și capacitatea de efort static moderat.
Capacitatea de rezisten ță este mai redusă mai ales rezisten ța cardio -vasculară, fapt ce impune
acționarea sistematică cu mijloace bine alese și dozate pentru dezvoltarea ei. Trebuie să se
antreneze grupe musculare mari care să permită activitatea nestingherită a aparatului cardio –
respirator datorită și acționării asupra rezisten ței în regim de for ță sau viteză, fără a neglij a
viteza în regim de rezisten ță.
Rezisten ța este mai mică comparativ cu alte vârste . Se impun măsuri metodice, atente în
procesul dezvoltării pentru a se putea obține indici superiori în dezvoltarea ei. La această vârstă
elevii au înclina ții pentru exerci țiile de for ță, de învingere, cu orientare precisă dar executate de
multe ori cu repezeală. Alergarea, deprinderea cel mai larg aplicată, se desfă șoară în mod
neorganizat; cea organizată solicită un efort mult mai mare. Cu înaintarea în vârstă se observă o
tendin ță de scădere a volumului alergării, lucru ce trebuie remediat prin interven ția
profesorului.
Se observă în multe cazuri gre șeli transmise de la vârsta primară cum ar fi: alergarea pe călcâie,
pe toată talpa, oscila ții ale trunchiului în plan lateral, insuficien ța fazei de zbor, alergare
îngenunchiată, lipsa lucrului de bra țe, etc., care trebuie corectate folosindu -se exerci ții speciale
coordonate de profesor.

I.5. PREDAREA JOCULUI DE FOTBAL ÎN LECȚIA DE EDUCAȚIE FIZICĂ LA
CLASELE V – VIII

Curriculum -ul școlar de educa ție fizică pentru învă țământul gimnazial reflectă concep ția
care stă la baza reformei sistemului românesc de învă țământ, urmărind realizarea finalită ților
prevăzute de Legea Învă țământului, referitoare la dezvoltarea complexă a personalită ții
autonome și creative a elevilor.
Prin obiectivele specifice disciplinei educa ție fizică sunt urmărite cu precădere:
1. între ținerea și îmbunătă țirea stării de sănătate;
2. dezvoltarea fizică armonioasă;
3. dezvoltarea capacită ții motrice generale și a celei specifice unor ramuri și probe
sportive;
4. educarea unor trăsături pozitive de caracter.

28
Acest curriculum se adresează profesorilor de educa ție fizică, directorilor de școli,
elevilor, părin ților, speciali știlor în evaluare și autorită ților locale i nteresate de procesul
educa țional.
Programa disciplinei Educa ție fizică și sport este elaborată din perspectiva modelului de
proiectare curriculară centrat pe competen țe. Construc ția programei este realizată astfel încât
să contribuie la dezvoltarea profilului de formare al absolventului de gimnaziu.
Structura programei școlare include, pe lângă nota de prezentare, următoarele
elemente:
– Competen țe generale
– Competen țe specific e și exemple de activită ți de învă țare
– Conținuturi
– Sugestii metodologice
Competen țele sunt ansambluri structurate de cuno ștințe, abilită ți și atitudini dobândite
prin învă țare, care permit rezolvarea unor probleme specifice unui domeniu sau a unor
probleme generale, în diverse contexte particulare.
Competen țele generale , vizate la nivelul disciplinei Educa ție fizică și sport , jalonează
achizi țiile elevului pentru întregul c iclu gimnazial. Acestea concură la formarea unui stil de viață
sănătos al elevului, la dezvoltarea fizică armonioasă și a motricității acestuia.
Competen țele specifice sunt derivate din competen țele generale și reprezintă achiziții
dobândite pe durata unui an școlar. Pentru realizarea competen țelor specifice, în programă sunt
propuse exemple de activită ți de învă țare care valorifică experien ța concretă a elevului și care
integrează strategii didactice adecvate unor contexte de învă țare variate.
Conținuturile instruirii sunt grupate pe următoarele domenii:
1. Organizare a activită ților motrice
2. Dezvoltare fizică armonioasă
3. Capacitate motrică (Deprinderi și calită ți motrice)
4. Discipline sportive
5. Ig ienă și protec ție individuală
6. Comportamente și atitudini
Sugestiile metodologice includ referiri la proiectarea activită ții didactice, la strategiile
didactice, precum și la elementele de evaluare.
Creșterea calitativă a lec țiilor de educa ție fizică școlară a ocupat și ocupă un loc central
în preocupările profesionale ce revin speciali știlor din domeniul educa țional.

29
Au fost făcute multe eforturi în scopul găsirii celor mai corespunzătoare căi și modalită ți
operative în scopul optimizării procesului de învă țământ privitoare la toate disciplinele ce sunt
studiate în școală, eu având plăcerea de a le consemna pe cele care au avut drept obiectiv
creșterea calitativă a lec ției de educa ție fizică școlară, ac ționând asupra con ținutului, metodelor
și mijloacelor specifice acestei activită ți.
Introducerea unor elemente tehnice de bază ale jocului de fotbal în con ținutul lec ției de
educa ție fizică școlară, reprezintă un aspect absolut normal, acest lucru fiind recomandat de
noile programe curriculare și sus ținut de plăcerea deosebită a elevilor de a practica acest
frumos joc sportiv. Putem afirma și sus ține că, practicarea organizată a jocului de fotbal
contribuie, din plin, la cre șterea nivelului de atractivitate și de participare activă și con știent ă a
acestora la lec ția de educa ție fizică. Subliniez faptul că, prin caracteristicile sale
fundamentale jocul de fotbal se poate plia la posibilită țile și „particularită țile” elevilor din ciclul
gimnazial.
Acesta reprezintă o mică parte din argumentele pen tru care pledez, pentru folosirea unor
elemente specifice jocului de fotbal în lec ția de educa ție fizică din ciclul gimnazial și sus țin
necesitatea acestui aspect mai ales în unită țile școlare în care baza tehnică și materială este
deficitară.
La nivelul c laselor V -VIII, se recomand ă ca jocul de fotbal să fie prezent prin:
a. Jocuri de mi șcare (dinamice);
b. Ștafete sub formă de întreceri sau jocuri (jocuri 3 contra 3, 4 contra 4; 5 contra 5, 6 contra 6,
la o poartă sau două por ți (improvizate);
c. Acțiuni de joc fără minge:
• alergări variate;
• schimbări de direc ție;
• sărituri;
• opriri;
d. Elemente și procedee tehnice de bază ale jocului:
• preluarea mingii cu interiorul labei piciorului, de pe loc și din deplasare;
• transmiterea mingii, de pe loc și din deplasare:
• cu interiorul labei piciorului;
• cu exteriorul labei piciorului;
• cu șiretul plin;
• cu șiretul interior;

30
• cu șiretul exterior;
• transmiterea mingii cu capul, de pe loc și din deplasare:
• conducerea mingii;
• deposed area adversarului de minge prin atac din fa ță;
• aruncarea mingii de la margine, de pe loc.
e. Acțiuni tactice:
• demarcajul;
• marcajul;
• depă șirea.
f. Joc de fotbal cu respectarea regulilor învă țate (joc de minifotbal).
Tehnica jocului de fotbal, ca în orice joc sportiv, constituie fundamentul pe care se
dezvoltă și se perfec ționeaz ă jocul.
Practicarea jocului de fotbal în lec ția de educa ție fizică școlară nu va putea fi efectuată până
când elevii nu -și vor însuși deprinderi corecte de a lovi, prelua și conduce mingea, practicarea
jocului presupunând cunoa șterea unor variate procedee de manevrare a mingii care să le permit
rezolvarea sarcinilor de joc.

I.6. TEHNICA DE PASARE A MINGII CU LATUL

Mișcarea de șut este complex ă și se poate efectua din diferite pozi ții. În mod obi șnuit ea
const ă din dou ă faze: una de preg ătire, în care piciorul de șut este dus înapoi și alta de execu ție,
când piciorul este proiectat energic înainte pentru a lovi mingea, c ăreia îi imp rimă o mi șcare c ât
mai rapida și precis ă. Pe tot parcursul acestor doua faze, corpul se sprijin ă pe un singur picior,
iar trunchiul și membrele superioare execut ă diferite mi șcări pentru asigurarea echilibrului, care
este nestabil (baza de sprijin este mic a, redus ă la conturul piciorului de sprijin).
În faza de preg ătire, membrul inferior efectueaz ă o extensie în articula ția soldului, o flexie
la genunchi si o flexie plantar ă a labei piciorului. Din punct de vedere biomecanic, aceast ă
mișcare are rolul de a pune in tensiune lan țul muscular care va efectua șutul. Ea exercita o
tracțiune asupra acestor mu șchi, care determin ă alungirea lor și, prin aceasta, acumularea unei
energi i poten țiale necesare în faza urm ătoare. În acela și timp, alungirea mu șchilor are rolul de a
crea imposibilitatea unei scurt ări mai mari, ceea ce contribuie la cre șterea lucrului mecanic
efectuat. Este cunoscut faptul c ă, din pozi ția de repaus, un mu șchi s e poate scurta cel mult cu
1/3 din lungimea sa ( în contrac ție maxim ă). Daca este în prealabil alungit prin întindere, el se

31
scurteaz ă 1/3 plus lungimea pe care a fost întins. Cu c ât un mu șchi se poate scurta mai mult, cu
atât lucrul mecanic este mai mare.
În faza de execu ție, de șut, membrul inferior execut ă o mi șcare viguroas ă înainte și love ște
mingea. Mi șcarea consta din flexia coapsei pe bazin, extensia genunchiului si flexia dorsal ă
ușoară în articula ția gleznei. Lan țul muscular al șutului la fotbal este format deci din flexorii
coapsei, extensorii genunchiului și flexorii dorsali ai labei piciorului. În cazul c ând mingea este
lovit ă cu partea din afar ă sau din ăuntru a pantofului se executa și ușoare mi șcări de prona ție
sau supina ție ale labei.
Piciorul de sprijin este de regul ă ușor fle xat în toate articula țiile, aceast ă poziție fiind
asigurat ă prin contrac ția dinamic ă, de cedare, a triplei extensii. Destul de frecvent, o dată cu
șutul se produce si o extensie la piciorul de sprijin, care este asigurat ă tot de lan țul triplei
extensii, însă prin contrac ția de învingere.
Tehnica lovirii mingii cu latul
Latul este delimitat de articula ția degetului mare (policele), osul c ălcâiului (calcaneul) si
partea interioara a osului gleznei .
Elanul va fi u șor si rel axat, pe direc ția mingii. Piciorul care executa lovitura este întors din sold
în afar ă, în așa fel ca planul longitudinal al labei piciorului s ă fie pe direc ția loviturii, genunchiul
piciorului care exe cuta lovitura fiind u șor flexat; laba piciorului la 8 -10 cm deasupra solului. Din
aceast ă poziție, piciorul care execut ă lovitura este u șor pendulat din șold spre spate, în timp ce
celălalt picior este situat l ângă minge (10 -15cm) cu genunchiul u șor flexat , pe direc ția mingii.
Pendularea piciorului de lovire nu trebuie s ă fie exagerat ă, 45ș-50° unghi cu solul, trunchiul u șor
aplecat înainte, privirea fixat ă pe minge, bra țul de pe partea opus ă lovirii u șor flexat, cel ălalt pe
lângă corp pentru a asigura echilibrul.
Lovitura începe prin pendularea piciorului de lovire, iar glezna și articula ția genunchiului vor fi
încordate numai în momentul lovirii pentru a asigura un lan ț ușor de p ârghie mai puternic.
Lovitura propriu -zisă este urm ată de însoțire , pendularea piciorului continu ându-și mișcarea,
preg ătind scopul tactic al procedeului – pasă prin “d ă si du -te.
Mecanismul de baza
– Luarea pozi ției fa ță de minge;
– Pendularea piciorului care execut ă lovirea;
– Lovitura propri u-zisa;
– Urm ărirea mingii cu piciorul;
Biomecanica – se referă la ac țiunea pe care o au p ărțile corpului în timpul execu ției
Elanul – prin mărimea sa determină distan ța și forța de lovire

32
Piciorul de sprijin – pe linia mingii, cu vârful orientat spre direc ția de lovire și ușor fl exat din
genunchi .
Piciorul de lovire – are trei faze : una de pendulare posterioară, momentul lovirii mingii și
pendulare anterioară
Corpul – este u șor aplecat, iar bra țele au o ac țiune de echilibrare
Capul și privirea sunt îndreptate concomitent asupra mingii și a terenului
Lovirea mingii cu piciorul ( șutul), executat ă pe loc, este cea mai frecvent ă mișcare
folosit ă în jocul de fotbal.
Execu ția se efectueaz ă cu un picior, în timp ce cel ălalt serve ște drept sprijin elastic.
Piciorul de sprijin se afl ă în ușoară flexie din toate articula țiile, prin contribu ția dinamic ă, "de
cedare" a lan țului triplei extensii. Piciorul de șut este dus mult înapoi prin acțiunea lan țului
triplei extensii (format din extensorii coapsei, genunchiului și flexorii plantari). Datorit ă acestei
mișcări este pus în stare de tensiune lan țul muscular care urmeaz ă să efectueze lovitura.
Scopul acestei mi șcări preg ătitoare este de a crea, prin întinderea lan țului muscular care va
acționa la executarea șutului, o alungire optim ă a mu șchilor și implicit cre șterea lucrului
mecanic efectuat. Urmeaz ă apoi, din aceasta pozi ție, o contrac ție puternic ă, ce penduleaz ă
energic piciorul spre minge. Lan țul muscular depune un efort dinamic "de învingere", ce
imprim ă piciorului o mi șcare accelerat ă până la contactul cu mingea, c ăreia îi transmite prin
lovitur ă o mare energie cinetic ă. Eficien ța loviturii la poarta depinde de viteza cu care mingea își
parcurge traiectoria, deci de for ța loviturii. Ea mai depinde si de al ți factori, cum ar fi: mi șcările
înșelătoare pe care juc ătorul le face spre a nu oferi portarului advers timpul necesar sa se
orienteze in privin ța direc ției si traiectoriei.
S-au remarcat gre șeli care scad eficien ța loviturii sau o pot reduce la zero. La originea
acestor gre șeli sunt mai multe cauze:
– fără voia executantului mingea poate c ăpăta o puternic ă mișcare de rota ție în sens lateral
datorit ă poziției gre șite a labei piciorului, axa longitudinal ă a labei piciorului nec ăzând
perpendicular pe direc ția lovirii;
– în momentul execut ării lovirii, articula ția genunchiului, dar mai ales a gleznei, nu sunt
încordate; în consecin ță, suprafa ța de lovire nefiind suficient de rigid ă, tăria mingii va slabi;
– lipsa unei coordon ări nervoase perfecte a contrac ției diferitelor grupe din cadrul lan țului
muscular care efectueaz ă mișcarea de lovire a mingii;
– insuficienta preg ătire fizic ă special ă, care nu a ajuns încă în faza unei coresponden țe perfecte
între activitatea motrica propriu -zisa si informa țiile vizuale privind aprecierea corect ă a

33
dimensiunilor. Informa țiile vizuale prelucrate la nivelul centrilor nervo și subcorticali, a
cerebelului și substan ței reticulate creeaz ă baza material ă sigur ă a unui r ăspuns motor adecvat.
Odată cu însușirea treptată a acestor deprinderi, în vederea îmb unătățirii jocului de
fotbal al echipei reprezentative a școlii, profesorul va venii în ajutorul elevilor cu diferite tehnici
si metode suplimentare pentru perfecționarea și organizarea jocului în echipă, astfel încât
aceștia să reușească să obțină rezultatele dorite în cadrul competițiilor și nu numai.

Capitolul II – ORGANIZAREA CERCETĂRII

II.1. DATA, LOCUL ȘI SUBIECȚII CERCETĂRII

Pentru a realiza cercetarea ,, Perfecționarea pasei cu latul la echipa reprezentativă
gimnazială de fotbal ”, am întreprins o studiere a literaturii de specialitate privind metodologia
predării educa ției fizice și a jocului de fotbal la nivelul elevilor din clasa a V -a, precum și o serie de
lucrări privind instruirea fotbalistică a echipelor reprezentativ e de copii și juniori.
Pentru ace știa am elaborat o serie de exerci ții privind învă țarea jocului de pasare,
punând accent pe pasarea cu latul, încercând astfel să găsesc cele mai atractive și cu un grad mare
de eficacitate exerciții . Aceste a au fost adaptate particularită ților de vârstă și pregătire ale copiilor

34
prin numărul de repetări, pauzele dintre eforturi și natura acestora, precum și printr -o serie de
recomandări metodice.
La finalul cercetării am desprins o serie de concluzii cu caracter teor etic, care pot
constitui un punct de plecare pentru cei interesa ți de con ținutul acestei lucrări.
Subiec ții cercetării sunt elevii claselor a V -a, sub îndrumarea domnului profesor Necula
Ionuț, de la Școala Generală nr. 3 din localitatea Codlea, școală cu o tradi ție deosebită în practicarea
jocului de fotbal și care a ob ținut rezultate valoroase în întrecerile fotbalistice la nivel local.
Cercetarea s -a derulat în perioada 2016 -2017 după cum urmează:
Etapa I – iunie 2016 – alegerea temei de cercetare și stabilirea planului lucrării ;
Etapa II -a iulie 2016 – mai 2017 analiza literaturii de specialitate cu referire la tema supusă
cercetării;
Etapa a III -a decembrie 201 6 – alegerea probelor de control ;
Etapa a IV -a ianuarie 201 7-iunie 201 7 – selec ționarea mijloacelor de ac ționare specifice jocului de
fotbal și adaptarea lor la particularită țile subiec ților cercetării ;
Etapa a V -a iunie 201 7 : desprinderea concluziilor și totodată elaborarea și redactarea lucrării de
licență .
În activitatea de educa ție fizică și sport – metodica înv ățării reprezintă suma tuturor
principiilor și regulilor de predare și organizare a activit ății întreprinse de antrenor și receptate de
sportivi.
Cercetarea propriu -zisă asupra subiecților a început în cel de -al 2-lea sem estru școlar
(februarie -iunie 2017), cu elevii clasei a V -a, în scopul participării la formarea echipei reprezentative
a școlii, implementarea procedeelor tehnice și a acțiunilor tactice și totodată urmărirea
performanțelor obținute de aceștia în cadrul me ciurilor de fotbal cu alte școli.
Pentru formarea echipei reprezentative de fotbal am selecționat un grup de 12 elevi în
urma rezultatelor obținute de aceștia la probele eșantion de viteză, rezistență, îndemânare, forță ,
cât și un minim de cunoștințe tehn ice în cadrul unui joc exemplificativ de fotbal. Fiind vorba de elevi
din învăț ământul gimnazial, nu s -au făcut diferențe între sexele acestora , ținându -se cont doar de
performanțele obținute și de dorința acestora de implicare în acest gen de grup.

II.2. APARATE, INSTALAȚII ȘI MATERIALE

În cercetarea propriu zisă au fost necesare următoarele materiale, aparate și instalații:

35
a) Aparatura și materialele componente ale practicării fotbalului. Dintre aceste categorii fac
parte instala țiile strict necesare desfă șurării jocului oficial, confec ționate din materiale
de calitate tot mai bună. Această aparatură prevede următoarele:
• Porțile de fotbal (de diferite dimensiuni);
• Plasele p orților de fotbal;
• Steagurile de la col țurile terenului;
• Mingi de fotbal;
• Ghete de fotbal;
Aparatura, materialele și echipamentul jucătorilor sunt strict necesare, cu atât mai
mult, cu cât calitatea acestora, de in dicatorii tehnici compila ți ai construc țiilor și materiei
prime incluse depinde într -o bună măsură chiar ob ținerea performan ței.
b) Aparatura și materialele de protec ție. Acestea au un rol important mai ales când sportivii
înva ță să execute la antrenamente și în concursuri mi șcări care ar putea periclita
sănătă ții sau integrită ții corporale. În jocul de fotbal întâlnim:
• Apărătorile tip tibie ;
• Protectoare elastice (genunc hiere, glezniere și cotiere);
• Echipament de protec ție pentru portari ( șorturi și tricouri cu buret);
• Aparatura și amenajările necesare învă țării plonjoanelor pentru portari și jucători
de câmp (gropi de nisip);
c) Aparatura și materialele necesare pentru perfec ționarea pregătirii fizice și tehnico –
tactice , cum sunt: jaloane, gărdulețe, cronometru, fluier, mingi medicinale, bară fixă,
peretele de dimensiunea por ții de fotbal, numerotat cu diferite cifre valorice ale
finalizării tragerii la poartă, por ți de diferite dimensiuni.
Pentru a surprinde anumite poziții în efectuarea ex ercițiilor și totodată pentru a putea
corecta anumite exerciții am folosit un aparat de fotografiat Nikon D300.

II.3. PLANUL CERCETĂRII

Având în vedere faptul că cercetarea se face asupra unei echipe reprezentative
gimnaziale de fotbal, aceasta se va realiza în concordan ță cu con ținutul programelor școlare de
educa ție fizică de la clasa a V -a, programe școlare aprobate de Ministerul Educa ției, Cercetării
și Tineretului și totodată se va urmării realizarea obiectivelor educa ției fizice de la această
clasă .

36
Principalele componente urmărite se vor realiza atât cu grupuri (subiecți) perechi
corelate, cu grupuri diferite de subiecți, cât și cu același grup de subiecți pentru a putea urmării
atât evol uția individuală, cât și cea la nivel de grup , păstrarea interesului elevilor pentru jocul
practicat și totodată fiind vorba de un joc de echipă, se va urmării comunicarea dintre aceștia,
modul în care rezistă la efort fizic, la presiune, așezarea dispusă în teren și respectarea
indicațiilor profesorului.

II.4. METODE ȘI TEHNICI DE CERCETARE

II.4.1. Metode de cercetare

În cadrul lucrării am utilizat următoarele metode de cercetare:
− metoda informării din manualele de specialitate;
− metoda observației;
− metoda convorbirii;
− metoda testelor motrice;
− metoda matematico – statistică
− metoda grafică.
Metoda informării din manualele de specialitate
Această metodă își găsește aplicabilitatea în toate domeniile de cercetare, fiind
considerată o metodă comună tuturor știi nțelor.
În această direcție am studiat principalele materiale apărute în legătură cu lec ția de educa ție fizică și
jocul de fotbal în școală, cât și particularitățile pasei cu latul la fotbal. In etapele următoare s -au
comparat faptele cu teoriile existente, pornind astfel demersul creator în cercetare.
Metoda observa ției
Cu ajutorul acestei metode de cercetare am urmărit desfă șurarea și descrierea
fenomenului investigat, iar pe baza interpretării datelor obținute, am încercat să obțin concluzii
capabile să sporească eficiența activităților practice.
Observațiile au fost făcute în timpul lecțiilor de educație fizică și sport, antrenamentului sportiv la
echipa reprezentativă școlară, precum și la o serie de meciuri la care au participat aceștia.
Metoda convorbirii
Prin intermediul acestei metode s -au realizat anumite discu ții cu speciali știi din domeniu, aceste
discu ții fiind canalizate spre tema cercetării
Convorbirea am efectuat -o asociată cu metoda observa ției.

37
Metoda testelor motrice a constat în aplicarea testelor motrice, ini țial și final, în vederea stabilirii
profilului motric al fotbalistului junior A, comparativ cu cel stabilit de F.R.F.
Metoda matematico – statistică
Statistica matematică poate fi definită ca totalitatea scheme lor și procedeelor de observare și
analizarea datelor. Metoda statistică se folose ște în vederea exprimării cantitative și a
raporturilor calitative și constă în culegerea datelor numerice, interpretarea și prelucrarea lor.
Metoda grafică
Prin această metodă diferențele sau asemănările, progresul sau regresul pot fi mai ușor de perceput
prin reprezentarea grafică. Aceste grafice, fie că sunt sub forma histogramelor sau poligoanelor de
frecvență, permit perceperea concomitentă a unei grupe sau cl ase supuse experimentului fa ță de
alta martor sau control. Pentru o reprezentare cât mai fidelă a evenimentelor am utilizat și o serie
de fotografii din timpul lec țiilor.

II.4.2. Metode și mijloace de antrenament

Mijloacele antrenamentului sportiv reprezintă elemente prin care se influen țează și în
acela și timp, se asigură realizarea obiectivelor instructiv -educative proprii diferitelor categorii de
sportivi. Ținând seama de numeroasele valen țe ale pregătirii, de necesitatea influen ței, deopotrivă a
sferei fizice și psihice ale personalită ții sportivilor, va rezulta și nevoia recurgerii la un ansamblu de
mijloace privite corelativ, iar în totalitate urmărind îndeplinirea obiectivelor propuse.
Metodele utilizate în pregătirea tehnică sunt:
▪ Metoda pred ării analitice a tehnicii
Scopul exersării analitice îl reprezintă învă țarea, perfec ționarea și automatizarea unui
element și a unor ac țiuni tehnice, care să permită în continuare construirea ansamblurilor complexe
de joc. Metoda analitică, specifică tehn icii jocului se realizează pe a xa metodelor generale ale
pedagogiei, exersarea și repetarea.
În fotbal, caracterul analitic al exersării este dat de repetarea identică a fazelor unei
acțiuni, în cadrul căreia pot fi exersate unul, două sau trei elemente s au chiar jocuri, și nu de
exersarea sau repetarea păr ților componente ale unui singur element. În această interpretare
metoda analitică depă șește acceptarea ei curentă, prin care se în țelege doar exersarea separată a
elementului sau a păr ților componente.
Formele metodei analitice pot fi reprezentate astfel:
• Exersarea aceluia și element tehnic, prin acelea și procedee (ex. „pase în doi cu latul”);

38
• Exersarea aceluia și element tehnic prin procedee diferite (ex. „pase în doi cu latul, cu
șiretul, cu exteriorul”);
• Exersarea aceluia și element tehnic prin exerci ții diferite (ex. lovirea mingii cu piciorul
prin pase în doi de pe loc sau din deplasare);
• Exersarea prin acelea și exerci ții a două -trei elemente corelate (ex. câte doi fa ță în fa ță,
preluare -conducere -pasă);
• Exersarea ac țiunilor tehnice individuale în condi ții identice;
• Exersarea unor jocuri simple în condi ții identice (ex. în pătrat de 10 m, 2X2, fără
finalizare).
După cum se observă din cele men ționate anterior, caracterul lucrului analitic este continuă
repetare a exerci țiului în condi ții neschim bate
▪ Metoda exersării ac țiunilor tehnice
Scopul exersării ac țiunilor tehnice este dat de necesitatea formării și perfec ționării unor
com binații de mijloace tehnice ade cvate fazei concrete d e joc, a selec ționării acelora care sunt
justificate tactic pentru a putea fi executate rapid, cu îndemânare și utilitate. Această metodă poate
fi aplicată la toate categoriile de jucători, de la copii până la cei de performan ță, dar la nivel diferit.
Formele în care trebuie exersate ac țiunile tehnice în instruire pot fi următoarele:
a) Acțiunile generale care constituie com binații indiferent de el ementele tehnice exprimate
prin capacitatea jucătorului de a găsi răspunderile tehnice cele mai adecvate la diversitatea
fazelor de joc;
b) Acțiunile specifice fazei fundamentale de joc care sunt date de situa țiile jocului respectiv;
• Faza defensivă , unde ac țiunile tehnice au loc prin corelări de elemente
fără minge -cu minge (ex. alergare -dispută cu adversarul -condu cere -pasă).
• Faza ofensivă , unde ac țiunile tehnice sunt determinate de manevrarea
mingii, precum și de creativitatea sporită a atacan ților (ex. preluare -conducere –
dribling -pasă).
c) Acțiunile tehnice specifice postului sun date de compartimentul de j oc, func ția și zonele în
care se ac ționează, precum și de faza defensivă sau ofensivă (ex. pentru un mijloca ș: „preluare –
conducere -lansare (20 – 30 m) -sprijinirea fazei nou create).
Locul exersării ac țiunilor tehnice în cadrul perioad elor de pregătire poate fi plasată
atunci când se urmăre ște perfec ționare jocului, dată fiind structura lor apropiată.
▪ Metoda exersării ac țiunilor tehnico -tactice

39
Scopul exersării ac țiunilor tehnico -tactice este dat de importan ța pe care ele o au în
desfă șurarea jocului, în calitate de componente permanente ale acestuia. Exersarea colaborării
dintre jucători, colaborare pe care jocul o impune, reprezintă una dintre tendin țele instruirii menite
să modeleze antrenamentul jocului.
Formele de exersare al e acțiunilor tehnico -tactice:
a) Acțiunile tehnico -tactice defensive reprezentate prin activitatea comună a doi sau mai
mulți apărători având ca scop apărarea por ții proprii de ac țiunile ofensive adverse (ex.
alergarea, deposedarea, lovirea -pasarea, schim barea de adversari, marcajul, dublajul,
plasamentul).
b) Acțiunile tehnico -tactice ofensive realizate prin colaborarea dintre cel pu țin doi
parteneri, având ca scop în joc depă șirea opozi ției adverse, iar în instruire perfec ționarea și
sincronizarea lor (ex. pase în doi -trei din alergare, cu și fără schimb de locuri, combina ții
tactice, tras la poartă).
c) Acțiunile tehnico -tactice impuse sau spontane care pot fi concepute anterior, exersate și
apoi aplicate, acestea fiind „combina țiile”, „s chemele”, „circula țiile tactice” sau pot fi
elaborate spontan de către jucători, conform solicitărilor concrete și imprevizibile ale jocului.
Metoda de predare a ac țiunilor tehnico -tactice este determinată de nivelul de pregătire a
jucătorului, de perioada de antrenament, de obiectivele speciale și individuale ale instruirii etc. În
general, aceste ac țiuni se predau și se perfec ționează la toate vârstele, în concordan ță cu nivelul
tactic al jucătorilor.
▪ Modelarea – ca metodă a perfec ționării a tehnicii de joc
Metoda modelării tehnicii la con ținutul și structura jocului reprezintă activitatea practică
prin care con ținutul tehnic și tactic este exersat la antrenament în forme și condi ții psihice similare
care pot să solicite folosirea tehnicii în condi ții asemănătoare jocului. Modelarea tehnicii se
efectuează și prin metoda analitică sau prin exersarea ac țiunilor tehnice sau tehnico -tactice, dacă
acestora li se adaugă condi ții specific e jocului ca solicitarea vitezei, activitate în zone specifice,
parteneri și adversari, etc. În vederea acestei modelări se folosesc mijloace cu caracter global, care
să integreze ac țiunile tehnice, anumite rela ții tactice, de colaborare și adversitate, as emănătoare
jocului cu solicitări psiho -afective specifice. Aceste mijloace sunt jocurile pregătitoare , în diverse
variante, respectiv:
a) Jocuri pentru ob ținerea unui punctaj superior. Întreceri individuale sau pe grupe de 5-6
jucători care urmăresc acumularea de puncte în efectuarea unor teme tehnice (ex. „cine
obține mai multe puncte în trasul la poartă -zid numerotat”).

40
b) Jocuri fără contact direct între adversari . Jocurile individuale sau pe echipe, caracterizate
prin faptul că jucătorii nu se întâlnesc într -o dispută directă (ex. tenisul cu piciorul, jocul cu
latul piciorului la două por ți etc.)
c) Jocuri cu contact direct cu adversarul . Jocurile individuale sau pe echipe realizate în
condiții specifice competi ției, care pun adversarii într -o luptă directă (ex. 1X1, 2X2, 3X2, 3X3
etc, care se desfă șoară pe por ți mici sau mari, cu și fără portari).
Jocurile în diferite variante se utilizează ca mijloc de bază al învă țării și perfec ționării tehnicii pentru
jucătorii de toate vârstele.

II.5. PROCEDURA DE DESFAȘURARE A CERCETĂRII

Principalele mijloace pentru învă țarea și perfec ționarea tehnicii sunt exerci țiile de
antrenament, care reprezintă ac țiunea de învă țare a jucătorului, de dezvoltare și perfec ționare
a unui element de pregătire tehnică, tactică sau fizică a jocului, realizată sub conducerea
antrenorului, în cadrul pedagogic pe care -l asigură ședin ța de antrenament.
S-au efectuat o serie de teste și prob e de control care să eviden țieze nivelul de pregătire
al elevilor, pentru a putea aprecia eficien ța modelului metodic de învă țare și perfec ționare a
tehnicii la nivelul copiilor de clasa a V -a, aplicat grupei experimentale.
Normele și probele de control au fost efectuate pe o perioada 6 luni, după cum urmează:
– Februarie, 2017 – testul ini țial;
– Martie -Mai, 2017 – testul intermediar
– Iunie -Iulie, 2017 testul final.
Testul inițial, propus pentru selecționarea echipei reprezentative a constat în testarea fizică
și tehnică a elevilor prin parcurgerea următoarelor probe:
-alergarea de viteza pe o distanță de 30 m – timp optim 3,9 s;
-alergarea de rezistență 2000 m -timp optim 6,04 min;
-săritura în lungime fără elan -2,6 m;
-trimiterea mingii către poartă;
-conducere și dribling;
-exercițiu pas -precizie;
Elevii cu cele mai bune rezultate, cei talentați, cât și cei pasionați vor face parte din echipa
reprezentativă a școlii.

41
După realizarea selecției elevilor, aceștia vor urma program ul de exerci ții propus pentru
învățarea și perfec ționarea elementelor tehnice ale jocului , program ce reprezintă și testul
intermediar :
1. Exerci ții de lovire -parare a mingii:
a) Individuale:
• Lovirea mingii cu latul direct într -un panou de la 2 -5 m alternativ cu
ambele picioare;
• Lovirea mingii cu latul într-un panou de la 8 m, mingea fiind într -un punct
fix;
b) De autocontrol:
• Lovirea mingii (pasarea cu latul ) la un partener aflat la 2-5 m distan ță;
• Lovirea mingii din „ drob” la un partener aflat la 2 m distan ță;
• Men ținerea mingii în aer prin loviri alternative cu ambele picioare și cu
capul;
c) Cu antrenorul:
• Pase alternative spre piciorul drept și stâng;
• Pasă pe sus peste jucător care o returnează din întoarcere sau peste cap;
• Jucătorul aleargă în jurul antrenorului și-i repasează mingile pe care
acesta le trimite;
d) În 2-3 jucători:
• Pase în 2 jucători dispu și în fa ță la 5 -10m;
• Pase în 2 jucători dispu și față în fa ță printr -o porti ță de 1 m (pase directe
sau cu preluare);
• Pase în 2 jucători cu rico șare din panou;
• Pase în doi jucători din alergare în jurul unui punct fix, cu preluare și apoi
direct;
• Suveică în doi jucători cu ajutorul panoului (pasă în panou și retragere 1 –
2m);
• Pase în 2 jucători din deplasare cu schimb de locuri;
• Pase în 3 jucători în triunghi pe loc;
• Pase în 3 jucători în triunghi din deplasare;
• Pase în 3 jucători cu schimb de locuri;
• Pase în 3 jucători cu suveică;

42
2. Exerci ții pentru trasul la poartă:
a) Individuale:
• un jucător a șază mai multe mingi în diferite unghiuri fa ță de poartă și
execută lovituri la poartă prin diferite procedee;
• autopasă din lateral spre centru și tras la poartă spre colțul lung;
• conducere în linie dreaptă și tras la poartă;
• conducere printre jaloane și tras la poartă;
• conducere dinspre linia de poartă spre punctul de la 11 m și tras la poartă
din întoarcere (se execută cu ambele picioare);
• conducere, pasă în panou și tras la poartă după ce mingea rico șează din
panou;
• idem conducere printre jaloane;
• un jucător conduce mingea fiind urmărit de un adversar și trage la poartă;
• idem fiind atacat de adversar pe care -l depă șește și trage la poartă;
b) Din combina ții în 2 -3 jucători
• Pase în doi din deplasare cu tras la poartă;
• Pase în doi din deplasare cu schimb de locuri și tras la poartă;
• Pase în doi din deplasare, urmate de lansarea unui al treilea jucător care
șutează la poartă din viteză;
• Pase în trei din alergare, cu schimb de locuri și tras la poartă;
• Încruci șare în doi p e centru cu apari ția din urmă a celui de al treilea
jucător care șutează la poartă din viteză;
• Pase în trei din alergare, cu schimb de locuri și tras la poartă;
c) Precedate de deschideri:
• Deschidere de la margine către centru , printre doi – trei parteneri, unui
partener care preia și trage la poartă;
• Deschidere, centrare și tras la poartă, între doi jucători care ac ționează în
zona centrală.
3. Exerci ții sub formă de joc și întrecere pentru pasarea mingii:
• Concurs de tras la poartă;
• Ștafeta în suveică la perete;
• Concurs de men ținere a mingii în aer , în perechi;
• Tenis cu piciorul;

43
4. Exerci ții de oprire și preluare a mingii:
a) Individuale:
• Oprirea mingii rico șate din perete (cu latul) cu ambele picioare;
• Aruncarea mingii peste ca p, întoarce și oprire;
b) Între doi – trei jucători:
• Pase și preluări între doi jucători la distan ță de 3-5 m;
• Preluări din deplasare;
• Pase în trei cu oprire și preluare înaintea fiecărei pase;
• Suveică cu trei jucători cu preluarea înaintea fiecărei pase;
• Pase în trei jucători în deplasare, cu schimb de locuri, cu oprire – preluare
și pasă.
5. Exerci ții pentru conducerea și protejarea mingii:
a) Individuale:
• Conducerea cu ambele picioare într -un spa țiu delimitat;
• Conducerea printr -un șir de jaloane;
• Cond ucerea de -a lungul unei linii;
b) În doi – trei jucători:
• Pase în doi din deplasare cu prelungirea timpului de conducere;
• Conducerea în condi ții de urmărire;
• Conducerea în condi ții de opozi ție (umăr la umăr);
c) Sub formă de jocuri și întrecere:
• Conducerea mingi i cu întoarcere – concurs între grupe;
• Conducerea mingii printre jaloane – concurs între grupe ( ștafetă);

După parcurgerea programului de exerciții propus pentru învățarea și perfecționarea
elementelor tehnice ale jocului și totodată a testării intermediare, elevii cei mai pregătiți vor fi
organizați strategic în cadrul echipei reprezentative pentru a urmării rezultatele obțin ute de
aceștia în meciurile organizate între școli, etapă ce reprezintă testarea finală.

Capitolul III – PREZENTAREA, PRELUCRAREA STATISTICĂ ȘI INTERPRETAREA
REZULTATELOR CERCETĂRII

III.1. PLANIFICAREA CERCETĂRII

44

III.2. TESTAREA INIȚIALĂ

În testarea inițială a elevilor pentru formarea echipei reprezentative de fotbal a școlii s –
au luat ca valori, punctele probelor de evaluare stabilite de FRF. Obiectivul cercetării fiind
totodată pregătirea elevilor în vederea formării acestora la standardele de performanță s tabilite
de FRF.
În urma testării inițiale a fost selectată o echipă de 12 elevi, ce vor parcurge programul
de exerciții propus pentru învățarea și perfecționarea elementelor tehnice ale jocului , cu ajutorul
căruia s -a propus formarea unei echipe pregătit ă din toate punctele de vedere, fizic, tehnic,
tactic, cât și psihologic.
1. Alergarea de viteza pe o distanță de 30 m
MATERIAL: Cronometre, 2 jaloane, material pentru a marca 2 linii pe sol. LUNA FEB. MAR. APR. MAI IUN. IUL.
PERIODA INIȚIALĂ
PREGĂTITOARE
COMPETIȚIONALĂ

CALDENDAR COMPETIȚIONAL x x x
PROBE DE CONTROL OBIECTIVE DE INSTRUIRE

PREG.
FIZICĂ Dezv. vitezei x x x x x x x x x x
Dezv. rezistenței x x x x x x x x x x
Dezv. forței x x x x x x x
Dezv. flexibilității x x x x x x x
PREGĂTIREA
TEHNICĂ Lov. m. cu piciorul x x x x x x
Lov. m. cu capul x x x x
Driblingul x x x x x x x
Pase din deplasare x x x x x x
Trasul la poartă x x x x x x x x x
Un – doi –ul x x x x
Marcaj/demarcaj x x x x x x
Combinații tehnice x x x x x x x
PREGĂTIREA
TACTICĂ Apăr. în zonă x x x x x x x
Scheme de atac cu
2 – 3 jucători x x x x x x x
Scheme de atac
la faze fize x x x x x x x
PREG. PSIHICĂ x x x x x x x x
PREG. TEORETICĂ x x x x

45
INSTALAȚII: Proba se desf ășoară în aer liber pe pista sintetica . Trebuie sa se asigure suficient
spațiu pentru oprire. Teren plat; se marchează 2 linii la 30m una de alta; se montează 2 jaloane
de fiecare parte a liniei de sosire.
EXECUȚIE: La comanda „pe locuri”, jucătorul se plasează în picioare lângă lini a de plecare, fără
să o atingă. La fluier el aleargă până la linia cealaltă, ia un martor de lemn, aleargă înapoi și îl
depune, fără a -l arunca, în spatele liniei de plecare, pleacă pentru a lua celălalt martor, apoi
trece în viteză linia de sosire.
EVALU ARE: Cronometrarea porne ște în momentul în care piciorul din spate se ridica și se
opre ște în momentul în care pieptul executantului trece linia de sosire. Timpul se măsoară la
1/10 de secundă. Pentru sportivii care realizeaz ă un timp mai bun dec ât echival entul a 100 de
puncte se acorda o bonifica ție de 2 puncte pentru fiecare zecime in minus.
ÎNCERCĂRI: 2, cea mai bună fiind re ținută
2. Alergarea de rezistență 2000 m
MATERIAL: Cronometru, eventual hârtie, dosar.
INSTALAȚII: Dacă este posibil, pistă circulară de 300m sau 400m.
ALTE POSIBILITĂȚI:
– pistă circulară în jurul unui teren de fotbal
– parcurs rectiliniu plat de 100m, de parcurs de 20 de ori (alergătorul trebuie să treacă de fiecare
dată prin spatele fanionului a șezat la fiecare extremitate a parcursului).
EXECUȚIE: La comanda „Pe locuri!”, jucătorii se plasează aproape de linia de plecare, fără a o
atinge. Plecarea se face la semnal acustic.
EVALUARE: Cronometrul se opre ște în momentul în care pieptul alergătorul ui trece linia de
sosire. Timpul se măsoară la secundă, frac țiunile fiind aduse la unitatea inferioară.
ÎNCERCARE: UNA
REMARCĂ: Dacă proba se desfă șoară sub formă de cursă – navetă, se poate diminua timpul
final cu 40 de secunde, dacă este vorba de un pa rcurs de 100m, și cu 30 de secunde dacă este
vorba de un parcurs de 150m.
3. Trimiterea mingii către poartă
Marcaj : Se desenează trei puncte cu var/lavabilă pe linia laterală a suprafe ței de pedeapsă,
primul pe linia de poartă, al doilea la 1m de linia de poartă, al treilea la 3m de linia de poartă, de
ambele păr ți ale careului mare.
Execuție : Jucătorul va încerca să introducă mingea în poartă printr -o pasă cu traiectorie aeriană
directă. El va efectua 4 execu ții, pozi țiile fiind la alegerea sa. Cele mai b une 3 execu ții vor conta.

46
Reguli : Poziția se poate alege după fiecare șut din cele patru .
MINGEA SE TRANSMITE SPRE POARTĂ ÎN AER .
Rezultat : MINGE CARE INTRĂ DIRECT ÎN POARTĂ, FIIND ȘUTATĂ DE LA PUNCTUL SITUAT PE
LINIA DE POARTĂ = 20 pct.
MINGE CARE INTR Ă DIRECT ÎN POARTĂ, FIIND ȘUTATĂ DE LA PUNCTUL SITUAT LA 1m LINIA DE
POARTĂ = 15 pct.
MINGE CARE INTRĂ DIRECT ÎN POARTĂ, FIIND ȘUTATĂ DE LA PUNCTUL SITUAT LA 3m LINIA DE
POARTĂ = 10 pct.
Daca mingea love ște solul înainte de a intra în poartă, pasa nu est e notată decât
cu 0 pct.
4. Conducere și dribling
Marcaj: Se trasează un careu cu latura de 14m.
Execu ție: Jucătorul pleacă din dreptul primului jalon, conduce mingea printre jaloanele a șezate
la 3m unul de altul, șutează în banca de 30 cm, preia mingea care revine, conduce printre cele
două jaloane (2m), conduce până în dreptul liniei trasate la 2m de poarta formată din 2 jaloane
așezate la 1m distan ță unul de altul. Acolo execută o auto -pasă printre cele două jaloane,
jucătorul ocole ște poarta, p reia balonul și intră în viteză printre cele două careuri.
Reguli: Cronometrul porne ște atunci când jucătorul atinge mingea cu piciorul la start și se
opre ște atunci când el dep ășește linia de sosire cu mingea la picior.
Dacă mingea trece singură linia d e sosire va trebui preluată, readusă în dreptul por ții, repetată
auto -pasa și terminat corect exerci țiul. În tot acest timp cronometrul va func ționa.
Rezultat :
– sub 18’’ : 60 puncte
– 18’’ – 20’’ : 50 puncte
– 21’’ – 23’’ : 40 puncte
– 24’’ – 26’’ : 30 puncte
– 27’’ – 30’’ : 20 puncte
– Peste 30’’ : 0 puncte
Se execută două încercări, rezultatul cel mai bun fiind re ținut.

47

5. Exercițiu pas -precizie
Marcaj: Se trasează un dreptunghi de 5m / 10m. Pe o latură de 10m se a șază o bancă de
gimnastică răsturnată.
Execu ție: Jucătorul trebuie să trimită mingea (timp de 30 secunde) în banca de gimnastică,
succesiv cu latul.
Reguli: În spatele băncii se a șază o poartă cu plasă.
Mingea se love ște doar înaintea liniei de 5m.
Dacă mingea depă șește banca și se opre ște în plasă, jucătorul poate folosi mingea de rezerva.
Dacă aceasta a fost folosită TREBUIE SĂ O RECUPEREZE. Să o aducă în spatele liniei de 5m, și să
reînceapă ex. (Jucătorul are dreptul doar la o minge de rezervă!)
Nu este obligatoriu ca mingea să fie lovită dintr -o bucată. Poate fi preluată, amortizată.
Rezultat: Exerci țiul durează 30 sec., timp în care jucătorul efectuează un anumit număr de
atingeri ale b ăncii. Fiecare atingere de bancă înseamnă 3 puncte.
Rezultat valabil: nr. pase în 30 sec. x 3 pct.
Încercări: 1 x 30 sec

6. Șutul la poartă – precizie
Marcaj: Conform desenului.
Execu ție: Jucătorul execută 6 lovituri.
Reguli: Mingea trebuie să intre în aer în poartă (traiectorie aeriană directă).

48
Rezultat: SUMA PUNCTELOR
O LOVITURĂ REUȘITĂ = 10 puncte DREAPTA, STÂNGA SUS
= 5 puncte DREAPTA, STÂNGA JOS
= 3 puncte CENTRU SUS
= 1 punct CENTRU JOS

Puncte Alergarea de viteza pe o distanță de 30 m Alergarea de rezistență 2000 m
100 3,9 6.04
95 – 6.49
90 4,0 7.07
85 – 7.20
80 4,1 7.30
75 – 7.39
70 4,2 7.47
65 – 7.55
60 4,3 8.03
55 – 8.10
50 4,4 8.17
45 4,5 8.25
40 4,6 8.33
35 4,7 8.41
30 4,8 8.50
25 4,9 9.01
20 5,0 9.13
15 5,1 9.28
10 5,2 9.49
5 5,3 10.22
0 – –

49
III.3. MIJLOACE DE ACȚIONARE PENTRU ÎNVĂȚAREA -CONSOLIDAREA ELEMENTELOR
ȘI PROCEDEELOR TEHNICE PRIVIND PASA MINGII CU LATUL LA FOTBAL,
LA CLASA A V -A

III.3.1. Mijloace de ac ționare pentru învă țarea și consolidarea preluării mingii
de pe loc și din deplasare

1. Elevul lasă să cadă mingea de la nivelul trunchiului, după care face preluarea mingii cu
interiorul labei piciorului;
2. Elevul aruncă mingea în sus și spre înainte, și din deplasare face preluarea mingii cu interiorul
labei piciorului;
3. Doi elevi, fa ță în fa ță, la 6 metri distan ță, unul aruncă mingea, celălalt face preluare cu
interiorul labei piciorului de pe loc apoi din u șoară deplasare;
4. Pe perechi, din mi șcare, transmiterea mingii cu piciorul la partener, care execută preluarea
mingii cu interiorul labei piciorului și apoi retransmiterea mingii;
5. În trei ele vi, din mi șcare, transmiterea mingii cu piciorul pe rând la câte un coechipier, care
execută preluarea mingii cu interiorul labei piciorului și apoi retransmiterea mingii;
6. Joc cu temă: intrarea în posesia mingii se face obligatoriu cu preluare, după car e urmează
transmiterea mingii;

III.3.2. Mijloace de ac ționare pentru consolidarea lovirii mingii de pe loc și din
deplasare

1. Din joc de glezne – lovirea mingii cu partea interioară a labei piciorului, la zid sau cu partener;
2. Din alergare u șoară, pase în doi cu partea interioară a labei piciorului (alternativ dreptul –
stângul);
3. Doi elevi fa ță în fa ță, pasează între ei printr -o porti ță cu lățimea de 1,50 metri și înaltă de 80
centimetri. Transmiterea mingii se execută de pe loc, apoi din mi șcare;
4. Trans miterea mingii în trei din suveică, cu trecerea la coada șirului;
5. Transmiterea mingii în doi de pe loc, distan ța între elevi – 10 metri, cu aplicarea următoarelor
teme: un elev transmite mingea pe jos, cu intensitate medie, celălalt execut ă preluarea și
retransmite mingea coechipierului;
6.Participă trei elevi care -și schimbă permanent locurile. Elevul A îi pasează lui B (1), care
retransmite mingea lateral și pe poziție viitoare lui A (2) și acesta mai departe lui C (3).
Elevul C i -o transmite lui A. În acela și timp A ia locul lui C, apoi C locul lui B.

50

7.Patru elevi A,B,C,D sunt a șezați în forma ție de dreptunghi la distan ță de 6 m, cei de pe latura
mică, respectiv 10 m, cei de pe latura mare. A și B pasează direct cu C și D (1), și după fiecare
lovire a mingii schimbă rapid locurile între ei (A cu B și C cu D) (2). Apoi pasează din nou, de data
asta pe diagonală, adică A cu D și B cu C (3).

8.Două șiruri de elevi sunt plasate la 15 metri de poartă. Cei dintr -un șir execută alternativ o
pasă în triunghi cu un partener plasat lateral înainte (1), după care transmit mingea primului
elev din celălalt șir, care a înaintat în ti mpul paselor în triunghi, acesta intră în posesia mingii
prin preluarea mingii cu interiorul (2) după care șutează la poartă din viteză (3).

51
III.3.3. Mijloace de ac ționare pentru învă țarea și consolidarea conducerii mingii

1. Conducerea mingii în linie dreaptă cu piciorul îndemânatic, alternând procedeele de
conducere;
2. Conducerea mingii în linie dreaptă, alternativ, cu ambele picioare, schimbând procedeele de
conducere din deplasare;
3. Conducerea mingii cu schimbări de direc ție, după ce în prealabil, s-a făcut o preluare (câte doi
pe tot terenul, unul pasează și celălalt conduce și invers);
4. Conducerea mingii printre jaloane (15 metri, 5 jaloane, din trei în trei metri);
6. Două echipe de câte 4 -6 elevi, a șezate în coloană, la 8 metri distan ță de linia de poartă,
perpendicular pe bara por ții.
Primul elev din fiecare echipă are o minge la picior. La semnalul profesorului, primul elev din
fiecare echipă conduce mingea cu piciorul până la un semn (pion, trasaj) aflat la 4 metri de bara
porții (1), la acest semn elevul opre ște mingea cu talpa (2), continuă alergarea către bara por ții
(3) pe care o atinge (4), se întoarce în alergare la mingea pe care a oprit -o (5), o conduce cu
piciorul la linia de start (6) unde o opre ște cu talpa (7) după care trece l a coada coloanei (8).
Următorul elev din coloană reia traseul. Câștigă echipa care reu șește să execute corect și în
timpul cel mai scurt acest traseu.

III.3.4. Mijloace de ac ționare pentru învă țarea și consolidarea marcajului, demarcajului
și depă șirii adversarului

1. Joc 1 la 1, la două porti țe formate din jaloane, pe zone delimitate pe întreaga suprafa ță a
terenului. Se execută ac țiuni specifice de men ținere a posesiei mingii, de depă șire a
adversarului, respectiv , de marcare și deposedare a acestuia.

52
2. Ac țiune de joc împotriva atacan ților, cu apărători în inferioritate numerică. Trei apărători,
plasa ți inițial în mijlocul terenului în trei zone, marchează, deposedează și resping atacurile
desfă șurate de patru sau cinci atacan ți.
3. Joc 3 X 2
Demarcare – marcaj – transmiteri ale mingii – devieri ale mingii – “un-doi” -uri. Într -un pătrat
delimitat pe gazon, cu latura de 10 metri, joc „măgăru șul”, jucătorii fiind obliga ți să transmită
mingea numai după o prealabilă preluare.
Accentul se va pune pe ac țiunile tactice: marcaj, demarcaj, și depă șire a adversarului.
Variantă: se poate juca cu finalizare din ac țiune de la mijlocul terenului (zone de bază și zone
vecine).
4. Joc 4 X 2
Se va pune accent pe consoli darea colaborării dintre cei doi elevi desemna ți „apărători” (marcaj
strict și de supraveghere). Jocul se va desfă șura în interiorul unui pătrat cu latura de 10 metri.
Cei patru coechipieri se vor constitui în atacan ți și vor juca împotriva celor doi apără tori. Este
evidentă superioritatea numerică a atacului asupra apărării, lucru care duce la numeroase
posibilită ți de transmitere a mingii prin „culoarele” apărute. În acela și timp, cei doi apărători î și
vor consolida marcajul și deposedarea pe când ceilal ți patru elevi (atacan ții) vor consolida în
principal depă șirea, demarcajul și pasarea mingii.
5. Joc 4 x 4 cu men ținerea posesiei mingii
Se joacă într -un pătrat amenajat cu latura de 10 metri. Prima echipă încearcă să păstreze cât
mai mult timp mingea în p osesia sa, prin depă șiri și demarcaje rapide și înșelătoare ale
echipierilor. Cea de a doua echipă va încerca un marcaj strict om la om, ceea ce în cazul acestui
joc reprezintă o solicitare fizică și de aten ție deosebită.
6. Exerci țiu tehnico -tactic pentru apărători și atacan ți în care accent se pune pe marcaj din
partea apărătorilor și șutul la poartă al atacan ților. Jucătorii în atac A și B realizează un un -doi pe
lângă apărătorul C care încearcă să deposedeze adversarul de minge. A conduce mingea paralel
cu linia laterală a terenului fiind marcat de elevul D, după care centrează în fa ța por ții.

53
III.4. INTERPRETAREA REZULTATELOR

Unul din obiectivele de bază ale cercetării a fost argumentarea teoretică și
experimentală a eficacită ții programului de pregătire din punct de vedere tehnico -tactic a
echipei reprezentative gimnaziale de fotbal, pe parcursul unui semestru. Fiind vorba de spre un
sport foarte complex, din toate punctele de vedere și totodată despre o echipă tânără de copii,
s-a urmărit învățarea și consolidarea pasei cu latul, o deprindere esențială în jocul de fotbal.
În vederea analizei performanțelor obținute de elevi pe parcursul programului de
exerciții propus pentru învățarea și perfecționarea pasei cu latul , aceștia sunt testați din nou,
testare ce presupune parcurgerea probelor din testarea inițială pentru a se putea observa
evoluția acestora.
Așa cum se va putea observa din tabelul cu rezultatele obținute de elevi la probele de
evaluare, respectiv testarea inițială și testarea intermediară (Anexa 1) , există o îmbunătățire
considerabilă a performanțelor acestora. Pentru o bună interpretare am realizat reprezentare a
grafică a rezultatelor ce se regăsesc în cadrul anexelor .
Întrucât testarea finală a fost reprezentată de meciurile organizate la nivelul orașului, la
care au participat și elevii din echipa de fotbal reprezentativă a școlii, competiții la care au avut
rezultatele dorite, aceasta a putut fi interpretată doar subiectiv, deoarece nu am avut un
termen de comparație cu alte competiții organizate înainte de parcurgerea propriu -zisă a
cercetării.

54

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI PRACTICO -METODICE / PROPUNERI

Interpretarea rezultatelor realizată în capitolul precedent are o consecin ță imediată și
anume formularea unor concluzii referitoare la cercetarea efectuată. Din această lucrare se
desprind o serie de observa ții cu caracter general care vin să confirme ipoteza, în cazul aplicării
acestui model de perfecționare a pasei cu latul la echipa reprezentativ ă gimnazial ă de fotbal .
Ca urmare a recoltării, prelucrării și interpretării datelor, a analizei comparative și a
reprezentării grafice, în urma experimentului făcut asupra acestei teme și a rezultatelor
obținute se desprind următoarele concluzii:
1. Ipoteza lucrării a fost confirmată de datele ob ținute, deci aplicarea modelului la această
categorie de v ârstă a fost eficientă p ermițând accelerarea înv ățării și perfec ționării tehnicii;
2. Lotul experimental a avut capacitatea psihomotric ă de a -și însu și componentele modelului de
pregătire a tehnicii de joc propuse;
3. Prezenta lucrare scoate în eviden ță un fapt dovedit de experimentul desfă șurat și anume că se
poate ini ția în fo tbal un program de învă țare și perfec ționare a tehnicii de pasare a mingii cu
latul începând cu vârstele fr agede;
4. Componenta tehnico -tactică a modelului a avut o dinamică rapidă, având și efectele cele mai
spectaculoase, îndeosebi în joc;
5. Nivelul de omogenizare a rezultatelor ob ținute de lotul experimental, a fost preponderent
ridicat, confirmând faptul că apli carea modelului a vizat to ți componen ții echipei și a fost
adaptată particularită ților de vârstă;
6. Utilizarea probelor și normelor de control pe parcursul cercetării permite cuantificarea
periodică a muncii depuse , precum și aprecierea calitativă a acestei a;
7. Volumul lunar și săptămânal al pregătirii s -a dovedit a fi concordat cu posibilită țile jucătorilor de
a face fa ță, atât solicitărilor școlare cât și cele sportive;
8. Jucătorii dota ți tehnic o bțin la această vârstă, dacă sunt pregăti ți corespunzător, performan țe
individuale – în joc – foarte mari, de aceea nu întâmplător această vârstă este considerată
perioada „marilor performan țe”;
9. Competi ția este cel mai bun mijloc de verificare a gradului de îndeplinire a obiectivelor de
referin ță câ t și de performan ță. Calitatea jocului fiind de fapt oglinda calită ții pregătirii
jucătorilor;

55

PROPUNERI PRACTICO -METODICE

În finalul lucrării, în urma celor constatate și concluzionate , consider a fi relevante
următoarele propuneri practico – metodice:
▪ Se pot elabora modele de pregătire, învă țare și perfec ționare a tehnicii de pasare a mingii cu
latul pentru fiecare categorie de vârstă începând cu clasa a V -a;
▪ Să se elaboreze modele în func ție de modelele utilizate pe plan na țional (jucător de echipa
națională, de divizia A) și interna țional (marile echipe) cu respectarea particula rităților fiecărei
vârste:
▪ Elaborarea unui model de învă țare de pasare a mingi cu latul la copii și juniori, trebuie să
stabilească anumite raporturi între diferitele eforturi fiziologice și să țină seama de
particularită țile specifice vârstei de 1 1 – 13 ani, de ni velul de zvoltării fizice , pregătire, în func ție
de care se stabilesc obiectivele, sarcinile și mijloacele în diferite etape ale pregătirii;
▪ Preg ătirea tre buie să fie în concordan ță cu cerin țele care sunt stab ilite în competi țiile care se
desfă șoară la nivel de vârstă;
▪ Utilizarea în procesul de pregătire al jocurilor, a întrecerilor care const ituie importante mijloace
de formare a unor importante t răsături morale și de via ță;
Dezvoltarea și formarea deprinderilor motrice, se realizează odată cu evolu ția
procesului de creștere și dezvoltare, ele fiind influen țate de specificul activită ților desfă șurate,
condi țiile de via ță, ereditatea, mediul geografic și climateric și activită țile desfă șurate în mediul
școlar.
La nivelul ciclului gimnazial, fotbalul poate fi practicat sub forma lui integrală, adică
prin jocuri la două por ți, cât și sub forma unor structuri de exerci ții ca re, odată însu șite, vor
putea fi aplicate în joc , mărind eficien ța acțiunilor de atac și de apărare.

56

Bibliografia

1. Balint, G h. – Baze teoretice și mijloace de acționare pentru pregătirea fizică specifică a
jucătorilor de fotbal, 2008 ;
2. Balint , Gh. – Bazele jocului de fotbal, Editura Alma Mater, Bacău, 2002;
3. Cojocaru , V. – Fotbal de la 6 la 18 ani: metodica preg ătirii, Editura Axis Mundi, Bucure ști,
2002 ;
4. Cristea, D. Ioana – Didactica educației fizică , Editura Universitatea din Oradea
5. Dragnea, A . – Teoria și metodica dezvoltării calităților motrice, București, 2002 ;
6. Dragnea, A., Bota, A., Stănescu, M., Teodorescu, S., Șerbănoiu, S., Tudor, V. – Educație
fizică și sport , Editura Fest, București, 2006
7. Hoștiuc, N. – Fotbal – tehnica, tactica, metodica, Editura Funda ției Universitare „Dunărea
de Jos”, Gala ți, 2000 ;
8. Ionescu , V. Ion – Football, Editura Univ. de Vest, 2000 ;
9. Ministerul Educației Naționale – Programa școlară, 2017 ;
10. Rata, G. – Educatia fizica si metodica predarii ei ,
Editura Pim, 2008 ;
11. Rădulescu, M . – Fotbal, tehnica – factor prioritar , Editura Răzeșu, 2007 ;
12. Scarlet , E. și Scarlat , E. – Educație fizică și sport , Editura Didactică și Pedagogică , București,
2002.
13. Stănculescu, G., -Teoria jocului de fotbal, Editura Universității Ovidius, Constanța, 2003.

57

Anex e

Anexa 1

Nr.
Crt. Proba 1 2 3 4 5 6
Nume și
Prenume Testare Viteza
30M Rezistența
2000M Trimiterea
mingii către
poartă (puncte) Conducere
și dribling
(puncte) Exercițiu
pas-
precizie
(puncte) Șutul la
poartă –
precizie
(puncte)
1. APETRACHIOAIE
LAURENTIU Inițiala 4,2 7,55 35 20 18 15
Intermediară 4,0 7,30 45 40 30 27
2. DACIAN MIHAI
DIACONESCU Inițiala 4,4 7,32 30 20 21 18
Intermediară 4,1 7,06 40 50 33 45
3. DORNEANU
IONUT
ALEXANDRU Inițiala 4,3 7,37 35 30 15 13
Intermediară 4,2 7,21 50 50 24 31
4. NICA MARIUS Inițiala 4,2 7,55 40 40 21 10
Intermediară 3,9 7,36 55 50 30 36
5. NIȚU IONEL
EDUARD Inițiala 4,4 7,39 35 30 27 15
Intermediară 4,1 7,10 50 40 36 55
6. SCUTARU
DARIUS MIHAI Inițiala 4,5 7,43 40 20 18 24
Intermediară 4,3 7,20 55 50 27 50
7. TURCU TEODOR Inițiala 4,2 7,39 35 30 21 23
Intermediară 4,0 7,12 45 60 25 43
8. ANDROSEVIC
FLORIN Inițiala 4,2 7,50 30 40 24 20
Intermediară 4,1 7,26 40 50 30 41
9. BUCIUG VLAD
ANDREI Inițiala 4,5 8,00 40 30 21 21
Intermediară 4,3 7,40 60 50 33 46
10. MITICĂ ANDREI
LAURENȚIU Inițiala 4,6 7,60 35 20 24 19
Intermediară 4,4 7,34 55 40 30 51
11. FRĂSINEANU
ALEXANDRU Inițiala 4,5 7,45 30 30 18 15
Intermediară 4,4 7,22 45 50 27 45

58
Tabel rezultate obținute de elevi la probele de evaluare

Anexa 2

Reprezentare grafică evoluție individuală elev i

12. OPREA
ALEXANDRU
IONUȚ Inițiala 4,2 7,25 45 30 24 24
Intermediară 4,0 6,55 60 60 33 55

59

60

61

62