Perchezitia Domiciliara. Reguli Tactice

CUPRINS

INTRODUCERE_____________________________________________________________ 5

CAPITOLUL I

ASPECTE TEORETICE PRIVIND PERCHEZIȚIA _______________________________8

1.1. Noțiuni generale cu privire la percheziție _______________________________________ 8

1.2. Scopul percheziției ________________________________________________________ 12

1.3. Reglementarea juridică a percheziției și limitele acesteia _________________________ 14

1.4. Clasificarea percheziției ___________________________________________________ 17

CAPITOLUL II

TACTICA EFECTUĂRII PERCEHZIȚIEI DOMICILIARE _______________________19

2.1. Importanța percheziției la domiciliu și reglementarea juridică. Reguli tactice privind efectuarea percheziției domiciliare_______________________________________________19

2.2. Implicațiile psihologice ale percheziției ________________________________________21

2.2.1. Psihologia percheziționatului________________________________________ 22

2.2.2. Psihologia celui care efectuează percheziției ____________________________ 22

2.2.3. Observarea locurilor și obiectelor_____________________________________ 23

2.3. Metode folosite la efectuarea percheziție domiciliare ____________________________ 23

2.3.1. Percheziția persoanei_______________________________________________ 24

2.3.2. Percheziția îmbrăcămintei___________________________________________ 25

2.3.3. Percheziția corpului________________________________________________ 26

2.3.4. Percheziția locurilor închis__________________________________________ 26

2.3.5. Percheziția în locurile deschise _______________________________________ 30

2.3.6. Deplasarea și intrarea la locul percheziției______________________________ 31

2.3.7. Măsuri luate după pătrunderea la locul percheziție_______________________ 33

2.4. Rezultatul percheziției_____________________________________________________ 35

CAPITOLUL III

ASPECTE CU PRIVIRE LA RIDICAREA DE OBIECTE ȘI ÎNSCRISURI ÎN CADRUL PERCHEZIȚIEI DOMICILIARE ______________________________________________39

3.1. Noțiunea și reglementarea juridică ___________________________________________ 39

3.2. Regulile ridicării de obiecte și înscrisuri _______________________________________ 45

3.3 Particularități privind ridicarea de obiecte și înscrisuri utilizate în domeniul electronicii _ 48

3.4. Fixarea rezultatului ridicării de obiecte și înscrisuri ______________________________ 57

CAPITOLUL IV

PERCHEZIȚIA, CONSTATĂRILE TEHNICO-ȘTIINȚIFICE ȘI EXPERTIZA ÎN CAZUL UNEI INVESTIGAȚII DE FURT _______________________________________63

4.1. Obiectul constatării criminalistice și materialele puse la dispoziție __________________63

4.2. Descrierea materialelor supuse examinării _____________________________________ 79

4.3. Concluzii cu privire la percheziție ____________________________________________ 87

CONCLUZII _______________________________________________________________ 89

BIBLIOGRAFIE ____________________________________________________________ 91

ANEXE ____________________________________________________________________93

INTRODUCERE

Actualitatea temei este subliniată de faptul că legea îngăduie, în interesul major al înfăptuirii justiției, să se folosească constrângerea reală sau personală punându-se în discuție manifestarea plenară a unor drepturi și libertăți fundamentale ale persoanei – de exemplu, inviolabilitatea domiciliului, dreptul de proprietate, inviolabilitatea secretului corespondenței.

Alegerea temei „Percheziția domiciliară. Reguli tactice.” și cercetarea unei asemenea problematici se impune, ținând seama pe de o parte de importanța percheziției analizate. Actul procedural al percheziției este efectuat frecvent în practică, importanța sa în cadrul anchetei penale putând fi în unele cazuri covârșitoare. Acesta este și motivul pentru care am ales această temă de licență.

Baza cercetării științifice

Cercetare științifică derulată cu privire la percheziția domiciliară prin problema dezbătută de prezenta lucrare prezintă, în mod concret sau în forma genului de care aparține, cadrul juridic al percheziției. Efectuarea unei percheziții se raportează la natura și particularitățile locului cercetat. Indiferent de aceste particularități, există anumite reguli cu caracter tactic.

Referințele bibliografice care stau la baza acestei lucrări sunt lucrări naționale și internaționale, lucrări de statistică națională și internațională, legislație, surse diverse de pe internet. În calitate de suport teoretico-științific au servit rezultatele studiilor și investigațiilor următorilor autori: Aionițoaie C., Bercheșan V., Boțoc I., Bercheșan V., Bogdan T., Bulai C., Butoi T., Butoi I., Buzatu E., N.,Ciopraga A., Dascălu I., Stan E., Giurea L., Ștefan E., C., Țupulan M., C., Dongoroz V., Drăghici C., Ștefan C., E., Iacobuță I., Covalciuc M., Ionescu Fl., Labo N., Gr., Leu C., Mircea I., Muraru I., Naghi G., Neagu I., Olteanu G., I., Paraschiv C., S., Damaschin M., Pășescu Ghe., Pletea C., Ruiu M., Rusu I., Suciu C., Stanciu E., Stancu E., Theodoru Gr., Vaduva N., Volonciu N., Uzlau A., S., Morosanu R., Tudor G., Atasiei D., Voicu C., Ghigheci C., Vaduva V.

Scopul și obiectivele lucrării.

Prin intermediul lucrări este evidențiat faptulcă percheziția este, de multe ori, decisivă în soluționarea cauzelor penale, prin obținerea de probe absolut necesare stabilirii faptelor sau împrejurărilor în care a fost săvârșită o infracțiune, precum și a identificării autorului.

Practica judiciară, confirmă importanța percheziției, ce este de necontestat, fără rezultatele acesteia în multe cauze penale, probațiunea ar fi în mare dificultate, făptuitorii ar putea rămâne neidentificați iar extinderea cercetărilor cu privire la alte fapte și alți făptuitori fără obiect.

Volumul și structura lucrării.

Structura lucrării este determinată de obiectivul și sarcinile cercetării. Lucrarea este structurată astfel, introducere, patru capitole, concluzii generale și recomandări, bibliografia din 44 surse.

Cuvinte-cheie la lucrarea cu tema „Percheziția domiciliară. Reguli tactice.”: percheziție, perchezitor, suspect, domiciliar, corporal, reglementări juridice.

Capitolul I denumit „Aspecte teoretice privind percheziția” cuprinde noțiuni cu privire la percheziție, aspecte ce reliefează scopul percheziției, reglementarea juridică a percheziției și limitele acesteia, precum și o clasificare a percheziției.

Percheziția este o activitate desfășurată de organele judiciare în scopul descoperirii și ridicării de obiecte, documente sau anumite valori materiale, care prezintă importanță pentru cauza cercetată, precum și în vederea descoperirii persoanelor care se sustrag urmăririi penale.

Capitolul al II-lea denumit „Tactica efectuării percheziției” este alcătuit din noțiuni ce scot în evidență importanța percheziției la domiciliu și reglementarea juridică, regulile tactice privind efectuarea percheziției domiciliare, implicațiile psihologice ale percheziției, metodele folosite la efectuarea percheziție domiciliare, iar la finalul capitolului regăsim prezentat b#%l!^+a?rezultatul percheziției.

Rezultatele desfășurării percheziției se consemnează în procesul verbal de percheziție. Procesul verbal se întocmește imediat după terminarea percheziției și poate avea ca anexe înregistrări de sunet și imagine, schițe și desene ale locului percheziționat, ale ascunzătorilor, ale altor zone de interes pentru anchetă.

Capitolul al III-lea denumit „Aspecte cu privire la ridicarea de obiecte și înscrisuri în cadrul percheziției domiciliare” cuprinde aspecte cu privire la noțiune și reglementare juridică, regulile ridicării de obiecte și înscrisuri, particularități privind ridicarea de obiecte și înscrisuri utilizate în domeniul electronicii, iar lafinalul capitolului regăsim prezentat fixarea rezultatului ridicării de obiecte și înscrisuri.

Ridicarea de obiecte și înscrisuri constituie o obligație pentru organul de urmărire penală și instanța de judecată. De asemenea, orice persoană este obligată să predea un obiect sau înscris ce poate servi ca mijloc de probă, în caz contrar acesta va fi ridicat în mod silit prin organul de cercetare penală.

Fixarea rezultatelor percheziției și ale ridicării de obiecte și înscrisuri se face prin proces-verbal, fotografiere și desenare. Procesul-verbal este mijlocul principal de fixare a rezultatelor, celelalte fiind socotite ca mijloace secundare. Procesul-verbal trebuie întocmit în cadrul prevederilor normelor procedurale, indicându-se obiectele căutate, cele găsite, în ce condiții și unde au fost păstrate. Procesul-verbal se compune din trei părți, introductivă, descriptivă și încheierea.

Capitolul al IV-lea denumit „Percheziția, constatările tehnico-științifice și expertiza în cazul unei investigații de furt” se dorește a fi un studiu de caz ce cuprinde obiectul constatării criminalistice și materialele puse la dispoziție, descrierea materialelor supuse examinării, precum și concluzii cu privire la percheziție.

În literatura de specialitate, cât și în practica criminalistică, obiectul identificării criminalistice este privit într-un sens larg și într-un sens restrâns. În sens larg, obiectul identificării criminalistice este constituit din totalitatea obiectelor, fenomenelor, calităților, intervalelor de timp și spațiu, însușirilor fizice sau acțiunilor psihice ale omului. În sens restrâns, obiectul identificării criminalistice îl formează doar elementele solide ale lumii materiale, acestea având volum și caracteristici, relativ constante.

Concluziile și bibliografia constituie finalul ԁemersului științific parcurs în această lucrare și au rolul ԁe a inԁiviԁualiza printr-o notă originală întregul stuԁiu, conținânԁ iԁei și opinii funԁamentate pe noțiunile și informațiile examinate în caԁrul lucrării.

CAPITOLUL I

ASPECTE TEORETICE PRIVIND PERCHEZIȚIA

1.1. Noțiuni generale cu privire la percheziție

Despre termenul percheziție probabil am auzit cu toții și, cu aproximație, știm despre ce este vorba. Ținând cont de faptul că este vorba de o procedură care trebuie să se desfășoare conform prevederilor legii, credem că este bine să fim informați despre ceea ce se reprezintă percheziția, mai ales despre condițiile în care se poate realiza.

Cuvântul „percheziție” provine din cuvântul francez „perquisition” activitatea propriu-zisă este privită la modul general ca o „scotocire”. Din punct de vedere al Dicționarului Explicativ al Limbii Române, percheziția este cercetarea făcută de organele de cercetare penală sau de procuror asupra unei persoane sau în locuința acesteia, pentru găsirea și ridicarea probelor materiale ale infracțiunii sau pentru descoperirea infractorului.

Prin urmare, a percheziționa înseamnă a scotoci, a căuta peste tot, amănunțit, asupra unei persoane sau în domiciliul acestuia, a cerceta minuțios și în detaliu fiecare veșmânt cu care este îmbrăcată persoana și în orice loc din locuința acesteia.

Ca activitate procesuală, percheziția este o activitate desfășurată de organele de urmărire penală, sau de instanța de judecată, în scopul scoaterii la iveală a unor obiecte sau înscrisuri care sunt „ascunse” și care fiind descoperite pot contribui la aflarea adevărului într-o cauză penală.

Percheziția este o activitate desfășurată de organele judiciare în scopul descoperirii și ridicării de obiecte, documente sau anumite valori materiale, care prezintă importanță pentru cauza cercetată, precum și în vederea descoperirii persoanelor care se sustrag urmăririi penale.

De asemenea percheziția mai asigură repararea prejudiciului cauzat prin săvârșirea infracțiunii, având menirea de a descoperi și ridica bunuri sau valori care aparțin părții vătămate prin infracțiune. Percheziția constituie astfel, procedeul judiciar prin care se realizează repararea pagubei pricinuite părții vătămate prin infracțiune, iar în unele cazuri când infractorii nu dețin bunuri sau valori de care să poată fi legal indisponibilizați, constituie singura șansă de a mai puteaie, descrierea materialelor supuse examinării, precum și concluzii cu privire la percheziție.

În literatura de specialitate, cât și în practica criminalistică, obiectul identificării criminalistice este privit într-un sens larg și într-un sens restrâns. În sens larg, obiectul identificării criminalistice este constituit din totalitatea obiectelor, fenomenelor, calităților, intervalelor de timp și spațiu, însușirilor fizice sau acțiunilor psihice ale omului. În sens restrâns, obiectul identificării criminalistice îl formează doar elementele solide ale lumii materiale, acestea având volum și caracteristici, relativ constante.

Concluziile și bibliografia constituie finalul ԁemersului științific parcurs în această lucrare și au rolul ԁe a inԁiviԁualiza printr-o notă originală întregul stuԁiu, conținânԁ iԁei și opinii funԁamentate pe noțiunile și informațiile examinate în caԁrul lucrării.

CAPITOLUL I

ASPECTE TEORETICE PRIVIND PERCHEZIȚIA

1.1. Noțiuni generale cu privire la percheziție

Despre termenul percheziție probabil am auzit cu toții și, cu aproximație, știm despre ce este vorba. Ținând cont de faptul că este vorba de o procedură care trebuie să se desfășoare conform prevederilor legii, credem că este bine să fim informați despre ceea ce se reprezintă percheziția, mai ales despre condițiile în care se poate realiza.

Cuvântul „percheziție” provine din cuvântul francez „perquisition” activitatea propriu-zisă este privită la modul general ca o „scotocire”. Din punct de vedere al Dicționarului Explicativ al Limbii Române, percheziția este cercetarea făcută de organele de cercetare penală sau de procuror asupra unei persoane sau în locuința acesteia, pentru găsirea și ridicarea probelor materiale ale infracțiunii sau pentru descoperirea infractorului.

Prin urmare, a percheziționa înseamnă a scotoci, a căuta peste tot, amănunțit, asupra unei persoane sau în domiciliul acestuia, a cerceta minuțios și în detaliu fiecare veșmânt cu care este îmbrăcată persoana și în orice loc din locuința acesteia.

Ca activitate procesuală, percheziția este o activitate desfășurată de organele de urmărire penală, sau de instanța de judecată, în scopul scoaterii la iveală a unor obiecte sau înscrisuri care sunt „ascunse” și care fiind descoperite pot contribui la aflarea adevărului într-o cauză penală.

Percheziția este o activitate desfășurată de organele judiciare în scopul descoperirii și ridicării de obiecte, documente sau anumite valori materiale, care prezintă importanță pentru cauza cercetată, precum și în vederea descoperirii persoanelor care se sustrag urmăririi penale.

De asemenea percheziția mai asigură repararea prejudiciului cauzat prin săvârșirea infracțiunii, având menirea de a descoperi și ridica bunuri sau valori care aparțin părții vătămate prin infracțiune. Percheziția constituie astfel, procedeul judiciar prin care se realizează repararea pagubei pricinuite părții vătămate prin infracțiune, iar în unele cazuri când infractorii nu dețin bunuri sau valori de care să poată fi legal indisponibilizați, constituie singura șansă de a mai putea recupera ceva din prejudiciul cauzat părții vătămate.

Din punct de vedere procedural percheziția este o activitate ce se caracterizează prin relații procesuale ce se nasc între părțile procesului penal, care derivă din dreptul la despăgubire, la repararea pagubei create părții vătămate prin infracțiune și necesitatea administrării probațiunii penale, deziderate care se realizează și prin ridicarea silită de obiecte, valori, documente sau înscrisuri, care după caz se pot afla asupra unor persoane ori în locuințele acestora, persoane care pot avea calitatea de făptuitori, complici, tăinuitori sau martori, chiar dacă sunt sau nu dobânditori cu bună credință.

Percheziția este un act de urmărire penaӏă prin care se caută și se ridică din anumite ӏocuri sau asupra anumitor persoane, obiecteӏe ce prezintă importanță pentru descoperirea împrejurăriӏor infracțiunii sau pentru demascarea infractoruӏui.

Percheziția trebuie efectuată doar când există suficiente indicii că pe această caӏe se vor obține probe necesare stabiӏirii adevăruӏui, acest act fiind indispensabiӏ pentru afӏarea adevăruӏui și a justei rezoӏvării a cauzei. Potrivit normeӏe procesuaӏe penaӏe, instanța de judecată și procuroruӏ au dreptuӏ să ordone și să efectueze perchezițiiӏe.

Din cele prezentate putem spune că percheziția reprezintă procedeul probator care constă în cercetarea efectuată asupra corpului și îmbrăcămintei unei persoane, sau la locuința acesteia, cu scopul de a găsi și ridica obiecte sau înscrisuri, cunoscute organului judiciar, dar nepredate de bună voie, precum și în vederea eventualei descoperiri a unor alte mijloace de probă necesare soluționării cauzei penale.

Conținutul percheziției îl formează o cercetare cu caracter de constrângere a unor persoane și a dreptului lor de folosință a unor clădiri sau porțiuni de teren cu acces limitat.

Reglementarea actuală a percheziției a suferit modificări prin Legea nr. 255/2013 – pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative.

În cursul urmăririi penale judecătorul dispune asupra efectuării percheziției la cererea procurorului. Potrivit art.159 din Codul de procedură penală, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 255/2013, percheziția dispusă în cursul urmăririi penale potrivit art. 159 se efectuează de procuror sau de organul de cercetare penală, însoțit, după caz, de lucrători operativi.

Dispunerea percheziției se face cu respectarea prevederilor art. 58 din Codul de procedură penală, privind competența instanțelor și a parchetelor.

În conformitate cu art. 158 din Codul de procedură penală, în cursul judecății, din oficiu sau la cererea procurorului, instanța de judecată poate dispune efectuarea unei percheziții în vederea punerii în executare a mandatului de arestare preventivă a inculpatului, precum și în cazul în care există suspiciuni rezonabile că în locul unde se solicită efectuarea percheziției există mijloace materiale de probă ce au legătură cu infracțiunea ce face obiectul cauzei. Dispozițiile alin. (2)-(8) și ale art. 157 se aplică în mod corespunzător.

În celelalte cazuri dispoziția instanței de judecată de a se efectua o percheziție se comunică procurorului în vederea efectuării acesteia.

Percheziția corporală poate fi dispusă, după caz, de organul de cercetare penală, de procuror sau de judecător. Percheziția corporală dispusă de procuror sau de organul de cercetare penală în cursul urmăririi penale se efectuează în conformitate cu art 165-166 din Codul de procedură penală.

Percheziția domiciliară poate fi dispusă numai după ce a fost începută urmărirea penală. Aceasta înseamnă că percheziția corporală poate fi efectuată și înainte de începerea urmăririi penale. Astfel potrivit noului Cod de procedură penală, modificat prin Legea nr. 255/2013, comandanții de nave și aeronave pentru infracțiunile săvârșite pe acestea pe timpul cât navele și aeronavele pe care le comandă se află în afara porturilor sau aeroporturilor și agenții de poliție de frontieră, pot efectua percheziții corporale.

Art. 159 din Codul de procedură penală are în prezent următorul conținut: „Ridicarea de obiecte și înscrisuri, precum și percheziția domiciliară se pot face între orele 6:00-20:00, iar în b#%l!^+a?celelalte ore, numai în caz de infracțiune flagrantă sau când percheziția urmează să se efectueze într-un local public. Percheziția începută între orele 6:00-20:00 poate continua și în timpul nopții”. Considerăm că menținerea în textul art. 159 din Codul de procedură penală a posibilității percheziționării unui local public în timpul nopții nu satisface exigențele art. 27 alin 4 din Constituție.

Obiectele ce servesc ca mijloc de probă, dacă sunt dintre acelea prevăzute la art. 252 alin. (2) și dacă nu sunt restituite, se conservă sau se valorifică potrivit prevederilor art. 252.

În mod corespunzător au fost modificate dispozițiile din Codul de procedură penală referitoare la efectuarea percheziției la unitățile publice și la alte persoane juridice. Potrivit art. 164, percheziția la o autoritate publică, instituție publică sau la alte persoane juridice de drept public se efectuează potrivit prevederilor prezentei secțiuni, după cum urmează:

– organul judiciar se legitimează și înmânează o copie a mandatului de percheziție reprezentantului autorității, instituției sau persoanei juridice de drept public;

– percheziția se efectuează în prezența reprezentantului autorității, instituției sau persoanei juridice de drept public ori a altei persoane cu capacitate deplină de exercițiu;

– o copie de pe procesul-verbal de percheziție se lasă reprezentantului autorității, instituției sau persoanei juridice de drept public.

Potrivit doctrinei, percheziția este activitatea de urmărire penală și de tactică criminalistică care constă în „cercetarea efectuată asupra îmbrăcămintei unei persoane sau la locuința acesteia cu scopul de a găsi și ridica obiecte sau înscrisuri, cunoscute organului judiciar, dar nepredate de bunăvoie, precum și în vederea eventualei descoperiri a unor alte mijloace de probă”.

Observăm că, pentru efectuarea acestui act procedural legea prevede existența uneia din situațiile cu caracter de cerințe substanțiale: când există sau se presupune în mod întemeiat că ar exista un obiect sau înscris ce poate servi ca mijloc de probă și care s-ar afla în posesia unei persoane fizice sau juridice, sau când recurgerea la procedeul percheziției este necesară pentru descoperirea și strângerea mijloacelor de probă.

În cazul primei situații, pentru a se dispune efectuarea percheziției trebuie să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

– persoana fizică sau juridică la care există date sau se presupune că s-ar afla obiectul sau înscrisul ce poate servi ca mijloc de probă să fi fost invitată să prezinte și să predea acel obiect sau înscris;

– persoana în cauză să tăgăduiască existența sau deținerea acestora, precum și ori de câte ori există indicii temeinice că efectuarea unei percheziții este necesară pentru descoperirea și strângerea probelor, se poate dispune efectuarea acesteia.

Organul judiciar care urmează a efectua percheziția este obligat ca, în prealabil, să se legitimeze și în cazurile prevăzute de lege, să prezinte autorizația dată de judecător.

În cazul celei de-a doua situații este necesară îndeplinirea unei singure condiții și anume percheziția să fie considerată ca necesară pentru descoperirea și strângerea mijloacelor de probă.

Deci, legea lasă la aprecierea organului de urmărire penală și a instanței de judecată constatarea necesității și oportunității efectuării perchezițiilor, fără să îngrădească libertatea de apreciere prin impunerea vreunei alte condiții. Percheziția este deci posibilă, în a doua situație, ori de câte ori are ca scop descoperirea vreunor indicii sau unor mijloace de probă privind fie fapta, fie vinovăția făptuitorului în săvârșirea acesteia. Este de asemenea posibilă percheziția pentru prinderea făptuitorului atunci când sunt indicii că el se află ascuns într-o anumită locuință.

1.2. Scopul perchezițieib#%l!^+a?

Percheziția este o activitate cu pondere deosebită în instrumentarea cauzelor penale. Aproape nu există cauză în care organele de urmărire penală să nu recurgă la această activitate pentru descoperirea de obiecte, înscrisuri sau valori necesare probării activității infracționale și, implicit, a vinovăției făptuitorului. În același timp, percheziția se prezintă ca o activitate deosebit de complexă și de dificilă, ca una dintre cele mai prețioase pe care le execută organele de urmărire penală. Nici o altă activitate nu implică pătrunderea în cele mai intime detalii ale vieții personale și familiale, în drepturile de proprietate asupra imobilelor, terenurilor etc., ca percheziția.

Percheziția ca act de urmărire penală este activitatea care vine în conflict cu drepturile și libertățile individuale respectiv, cu libertatea și inviolabilitatea persoanei, cu libertatea și inviolabilitatea domiciliului.

Nimeni nu va fi supus unor imixtiuni în viața sa particulară, în familia sa, în domiciliul lui sau în corespondența sa, nici la atingeri ale onoarei sau reputației sale.

Art.27 din Constituția României consacră faptul că „domiciliul și reședința sunt inviolabile”, iar percheziția este o ipoteză legală de excepție. Din aceste considerente percheziția trebuie întotdeauna să fie o activitate motivată a cărui scop trebuie dinainte stabilit.

Magistratul care autorizează sau dispune efectuarea unei percheziții trebuie și are obligația de a cântări cu responsabilitate, gestul său, care va avea la bază existența condițiilor și împrejurărilor care impun cu necesitate executarea acestuia, scopul pentru care se execută. Situațiile și împrejurările în care organele judiciare pot încălca dreptul persoanei la inviolabilitatea domiciliului sunt reglementate de art.27, alin.2 din Constituția României unde sunt prevăzute excepții derogatorii de la art. 27, alin.1, privind inviolabilitatea persoanei, a domiciliului acestuia.

Aceste excepții sunt:

– pentru executarea unui mandat de arestare sau a unei hotărâri judecătorești;

– pentru înlăturarea unei primejdii privind viața, integritatea fizică sau bunurile unei persoane;

– pentru apărarea securității naționale sau a ordinii publice;

– pentru răspândirea unei epidemii.

Prin intermediul percheziției se pot descoperi probe care să contribuie decisiv la soluționarea cauzei penale.

Percheziția se deosebește de activitatea de cercetare a ӏocuӏui săvârșirii faptei, deși prezintă o serie de aspecte comune în ceea ce privește metodeӏe de cercetare, dar se deosebește prin sfera de acțiune și scopuӏ urmărit.

Putem aprecia că scopul pentru care se execută o percheziție poate fi:

– reținerea și cercetarea persoanelor pe numele cărora au fost eliberate mandate de arestare preventivă sau de executare a închisorii;

– apărarea vieții, integrității corporale, a sănătății sau bunurile persoanei;

– prevenirea și descoperirea actelor, prin care se aduce atingere securității naționale;

– descoperirea și ridicarea unor obiecte, valori și înscrisuri care pot constitui probe importante în soluționarea temeinică și legală a unei cauze penale, uneori acestea constituind unicele indicii referitoare la modul de comitere a faptei;

– descoperirea și ridicarea de obiecte, valori și înscrisuri, care aparțin părții vătămate prin infracțiune, în vederea recuperării prejudiciului cauzat;

Obiectele căutate prin executarea de percheziții sunt diverse, fiind determinate de natura infracțiunii cercetate și de împrejurările concrete în care s-a comis fapta respectivă. Astfel în cazul infracțiunilor de omor se vor urmări descoperirea și ridicarea obiectelor folosite la săvârșirea faptei, ca de exemplu: cuțit, topor, armă de foc, substanțe toxice etc. pe când la cercetarea unui furt se vor căuta obiecte, valori și înscrisuri sustrase.

Din cele prezentate rezultă că prin percheziție se vor căuta următoarele obiecte:

– obiectele care au fost scopul infracțiunii cercetate;

– obiectele care au servit la comiterea infracțiunii;

– obiectele care constituie urme ale infracțiunii;

– obiectele care nu pot fi deținute, prin natura sau cantitatea lor, în posesiune particulară;

– orice obiecte care pot servi la lămurirea împrejurărilor infracțiunii cercetate sau să ajute la demascarea infractorului;

– suspectului care se ascunde;

– obiectele care au servit la ascunderea infracțiunii sau a persoanei suspecte.

Obiectele produs al infracțiunii și cele care au servit la comiterea infracțiunii, sunt denumite „corpuri delicte” și au o deosebită importanță deoarece prin ele se dovedește, uneori, direct, săvârșirea infracțiunii.

Pentru a asigura reușita unei percheziții este necesar ca aceasta să fie pӏanificată cu grijă, ținând seama de ӏocuӏ și timpuӏprogramării ei, de natura obiecteӏor căutate, de persoanaӏ care se caută, de posibiӏitățiӏe de ascundere aӏe acesteia, de persoaneӏe care iau parte ӏa percheziție, de mijӏoaceӏe tehnico-științifice de care se dispune, etc.

1.3. Reglementarea juridică a percheziției și limitele acesteia

Percheziția fiind o imixtiune în drepturile și libertățile individuale, o activitate prin care se încalcă inviolabilitatea persoanei și a domiciliului acesteia, a stat permanent în atenția organismelor regionale și naționale care au căutat să legifereze norme juridice prin care să facă posibilă aplicarea percheziției.

Din totdeauna organele judiciare au apelat la efectuarea perchezițiilor pentru descoperirea și ridicarea unor mijloace de probă ori pentru recuperarea prejudiciului cauzat printr-o încălcare de lege. b#%l!^+a?

Prima reglementare juridică a instituției procesuale „percheziția” în dreptul procesual român, a apărut în Codul procesual penal din 02.11.1864, apoi în Codul de procedură penală din 19.03.1936 și în cele din urmă în actualul Cod de procedură penală intrat în vigoare la 01.01.1969 cu modificările ulterioare.

Declarația Universală a Drepturilor Omului, Proclamată de Adunarea Generală a Națiunilor Unite la 10.12.1948, la art.12 consacră inviolabilitatea persoanei și a domiciliului prin aceea că „nimeni nu va fi supus la imixtiuni arbitrare în viața sa personală în familia sa, în domiciliul său, în corespondența sa”.

Consiliul Europei, prin Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale din 04.11.1950, republicat în M.O. nr.135 din 31.05.1994 acordă de asemenea o mare importanță, inclusiv dreptului la respectarea domiciliului și a corespondenței persoanei.

Astfel în art.8 din această convenție se prevede că „orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și de familie, a domiciliului și a corespondenței sale”.

Amestecul unei autorități publice în exercitarea acestui drept nu este admis decât numai în măsura în care, acest amestec este prevăzut de lege și dacă constituie o măsură care, într-o societate democratică este necesară pentru securitatea națională, siguranța publică, protejarea sănătății sau moralei ori protejarea drepturilor și libertăților persoanei.

Din aceste considerente instituția percheziției și-a găsit reglementarea în codurile de procedură penală naționale inclusiv a celui român.

În prezent percheziția în dreptul procesual penal român este reglementată juridic în art.157-171 din Codul de procedură penală în vigoare.

Art. 159, din Codul de procedură penală arată că executarea percheziției poate fi dispusă atunci când persoana căreia i s-a cerut să predea vre-un obiect sau vre-un înscris, tăgăduiește existența sau deținerea acestora, precum și ori de câte ori există indicii temeinice că efectuarea unei percheziții este necesară pentru descoperirea și stingerea probelor, într-o cauză penală.

Efectuarea unor percheziții fără respectarea prevederilor stipulate de Codul de procedură penală atrage în sarcina organului judiciar care o execută răspunderea penală pentru încălcarea dreptului la inviolabilitatea persoanei și inviolabilitatea domiciliului acestuia.

De asemenea trebuie precizat faptul că normele juridice procesual penale prevăzute în art.157 și următoarele până la art. 171 inclusiv din Codul de procedură penală prevede și o serie de condiții și reguli care trebuie respectate de către organele judiciare, iar nerespectarea lor pot atrage răspunderea penală în sarcina organelor judiciare care execută percheziția.

Percheziția ca act de urmărire penală presupune și existența unor anumite limite legale în care poate fi dispusă și efectuată, astfel:

– ca act de urmărire penală percheziția poate fi dispusă și efectuată numai în cadrul existenței unui proces penal; prin urmare dispunerea și executarea unei percheziții fie ea corporală sau domiciliară, nu poate avea loc decât numai într-o cauză penală aflată în lucru.

– percheziția poate fi dispusă și efectuată în orice cauză penală, dar numai atunci când persoana căreia i s-a cerut de către organele judiciare să predea vre-un obiect sau înscris care prezintă interes pentru cauza cercetată, tăgăduiește existența sau deținerea acestora, precum atunci când există indicii temeinice că efectuarea percheziției se impune pentru descoperirea și strângerea probelor necesare pentru soluționarea temeinică și legală a cauzei respective;

– legiuitorul a prevăzut funcție de tipul de percheziție și anumite limite în timp care trebuie avute în vedere de organele judiciare.

Persoanelor percheziționate li se aduce la cunoștință că au dreptul ca la efectuarea percheziției să participe un avocat. Dacă se solicită prezența unui avocat, începerea percheziției este amânată până la sosirea acestuia, dar nu mai mult de două ore de la momentul la care acest drept este comunicat, luându-se măsuri de conservare a locului ce urmează a fi percheziționat. În cazuri excepționale, ce impun efectuarea percheziției de urgență, sau în cazul în care avocatul nu poate fi contactat, percheziția poate începe și înainte de expirarea termenului de două ore.

Astfel dacă percheziția corporală poate fi efectuată la orice oră din zi și noapte, percheziția domiciliară poate fi efectuată numai în intervalul de timp cuprins între orele 06:00-20:00, iar în celelalte ore numai dacă percheziția urmează să fie efectuată în localuri publice sau în cazul infracțiunilor flagrante. Prin excepție legea prevede posibilitatea continuării percheziției și pe timpul nopții numai dacă ea a început între orele 6:00-20:00 și nu a fost finalizată până la ora 20:00. De menționat că legiuitorul a lăsat să se înțeleagă faptul că percheziția domiciliară începută între orele 6:00-20:00 poate fi întreruptă la ora 20:00 și reluată ulterior, de exemplu a doua zi după ora 6:00.

Din activitatea practică a organelor judiciare se desprinde ideea că percheziția domiciliară începută între orele 6:00-20:00 a continuat și pe timpul nopții, deci s-a finalizat după ora 20:00 atunci când continuarea acestei activități a fost determinată de existența unor anumiți factori obiectivi cum ar fi:

– interesul operativ al organelor judiciare de a finaliza percheziția într-un interval de timp, deoarece de rezultatul acesteia depinde luarea, menținerea sau întreruperea unor măsuri procesuale cum ar de exemplu de reținerea sau arestarea preventivă a suspecților sau b#%l!^+a?inculpaților etc.;

– revenirea alterării ori dispariției obiectelor sau înscrisurilor care urmează a fi identificate și ridicate cu ocazia percheziției.

Scopul percheziției este limitat și el, astfel se va urmări numai descoperirea și ridicarea obiectelor, valorilor și înscrisurilor care provin din săvârșirea unor infracțiuni ori care au servit la săvârșirea acesteia. Prin urmare nu se va ridica de la cel percheziționat bunuri a căror proveniență este justificată în mod legal și care nu prezintă interes în cauza cercetată.

Deci prin aceasta se înțelege că pot fi ridicate și bunuri care sunt deținute în mod legal de către persoana percheziționată, însă acestea pot prezenta interes în cauza cercetată, având valoare de probă ori obiect purtător ale urmelor infracțiunii cercetate.

Percheziția corporală se execută numai asupra corpului persoanei prevăzute în actul de dispunere emis de organele de urmărire penală sau instanța de judecată, iar percheziția domiciliară numai la locul și la adresa stabilită expres de judecător în autorizația de percheziție.

În practică putem întâlni situații când persoana față de care s-a dispus percheziția poate să locuiască și la alte adrese, ori să lucreze la mai multe societăți, organizații sau instituții.

Confundarea persoanei sau a locului cu ocazia efectuării percheziției poate atrage răspunderea penală a organului judiciar respectiv, iar în situația când acesta constată că este necesară extinderea percheziției domiciliare și la alte adrese trebuie din nou să solicite motivat autorizația judecătorului conform procedurii în vigoare.

Percheziția corporală presupune și anumite limite personale, din punct de vedere al modalității, ea putând fi efectuată numai de persoane de același sex cu persoana percheziționată. Astfel în cazul percheziției efectuată asupra unei femei, trebuie să se apeleze la serviciile unei alte femei, polițist, martor etc., dacă este dispusă de un organ judiciar de gen masculin, și invers.

1.4. Clasificarea percheziției

Ținând seama de metodele ce se aplică și de obiectul asupra căruia se acționează, percheziția se poate clasifica după mai multe criterii, astfel:

► După natura locului de efectuare

– percheziție domiciliară;

– percheziție corporală.

Percheziția domiciliară poate fi dispusă numai de judecător, prin încheiere motivată, în cursul urmăririi penale, la cererea procurorului, sau în cursul judecății penale, în camera de consiliu fără citarea părților. Participarea procurorului este obligatorie. Aceasta nu poate fi dispusă înainte de începerea urmăririi penale , cât privește perchezițiile corporale, acestea pot fi dispuse după caz, de organele de cercetare penală, de procuror sau de judecător.

În literatura de specialitate, unii autori includ în clasificarea după locul efectuării și alte categorii de percheziții: percheziția locurilor deschise și a locurilor închise sau a spațiilor locuite fie de o familie, fie în folosință comună în vederea căutării persoanelor și cadavrelor, percheziția unor autovehicule tec.

► După numărul de persoane la care urmează să se facă percheziția:

– percheziții individuale;

– percheziții de grup.

► După timpul de efectuare:

– percheziții efectuate în timpul zilei;

– percheziții efectuate în timpul nopții.

Potrivit legii fundamentale a României, precum și a legii penale în vigoare, organele de cercetare penală pot efectua percheziția între orele 600 – 2000. Perchezițiile pot fi ordonate de magistrat și pot fi făcute numai în formele prevăzute de lege. Totodată, sunt interzise perchezițiile în timpul nopții, afară de cazul infracțiunilor flagrante.

Indiferent de felul percheziției, aceasta trebuie să se desfășoare în strictă conformitate cu dispozițiile legale, organele de urmărire penală având grijă să nu se constrângă drepturile și libertățile persoanei decât în măsura în care este necesar. De asemenea, pe lângă îndatorirea de a asigura prezența persoanelor prevăzute de lege și a apărătorului, organele de urmărire penală sunt obligate să ia măsuri pentru ca faptele și împrejurările din viața personală a celui la care se efectuează percheziția și care nu are legătură cu cauza, să nu devină publice. În același timp, ele au obligația să respecte regulile tacticii criminalistice ținând cont de psihologia percheziționatului, cât și a celor ce desfășoară activitatea.

Conform unei opinii există o clasificare și din punct de vedere tactic-criminalistic, în care perchezițiile după numărul lor se împart în percheziții primare și percheziții repetate, iar după participanți sunt percheziții la care participă doar organele de cercetare penală și percheziții la care pe lângă organele de cercetare penală mai participă și specialiști.

b#%l!^+a?

CAPITOLUL II

TACTICA EFECTUĂRII PERCEHZIȚIEI DOMICILIARE

2.1. Importanța percheziției la domiciliu și reglementarea juridică. Reguli tactice privind efectuarea percheziției domiciliare

Percheziția este procedeul probatoriu prin intermediul căruia sunt căutate și ridicate obiecte sau înscrisuri ce pot servi ca mijloace de probă în procesul penal a căror existență sau situare este doar bănuită de organele judiciare.

Ca noțiune, percheziția poate fi definită ca fiind activitatea procesual-penală și de tactică criminalistică de căutare, asupra persoanelor, în mijloace de transport ori în alte spații, închise sau deschise, a obiectelor, valorilor sau înscrisurilor a căror existență sau deținere este tăgăduită (sau nu se cunoaște despre prezența lor), în vederea descoperirii și ridicării lor pentru a le administra ca mijloc de probă în procesul penal.

Efectuarea percheziției capătă, deseori, o importanță decisivă, deoarece prin mijlocirea acestei activități se asigură strângerea nu numai a mijloacelor de probă a căror existență e cunoscută. Ci și a unor noi mijloace de probă necesare soluționării cauzelor penale.

Prin efectuarea percheziției, în raport cu natura și particularitățile cauzei, se asigură realizarea unuia sau mai multora din următoarele obiective:

– descoperirea de obiecte sau înscrisuri ce conțin sau poartă urmele infracțiunii;

– descoperirea de obiecte, înscrisuri sau valori care au fost folosite ori au fost destinate să servească la comiterea faptei sau sunt produs al infracțiunii;

– identificarea și ridicarea bunurilor provenite din infracțiune;

– descoperirea persoanelor care se sustrag de la urmărirea penală sau executarea pedepsei;

– descoperirea unor obiecte, înscrisuri sau valori a căror deținere este ilegală (arme, muniții, explozivi, substanțe toxice, documente etc.);

– identificarea bunurilor sau valorilor aflate în proprietatea suspectului/inculpatului sau persoanei responsabile civilmente în vederea luării măsurilor asiguratorii pentru recuperarea prejudiciului sau garantarea executării pedepsei amenzii ori a măsurii confiscării speciale sau a confiscării averii.

Deoarece această activitate implică anumite limite aduse unor drepturi și libertăți fundamentale ale persoanei (inviolabilitatea persoanei, a domiciliului, a secretului corespondenței), percheziția poate fi efectuată, cu stricta respectare a dispozițiilor legale, când este indispensabilă pentru aflarea adevărului, iar organele judiciare dețin suficiente și serioase indicii cu privire la natura obiectelor căutate, a locurilor în care se află și persoana care le deține.

Percheziția are o reglementare legală foarte clară astfel că nu se poate efectua decât strict în limitele acestor dispoziții.

Consacrând inviolabilitatea domiciliului, Constituția României, în art.27 pct.1 arată că: „Domiciliul și reședința sunt inviolabile. Nimeni nu poate pătrunde sau rămâne în domiciliul ori reședința unei persoane fără învoirea acesteia”. Excepțiile sunt cele prevăzute in art.27 pct.2 din Constituție care reglementează două situații distincte privind pătrunderea în domiciliul unei persoane. O primă situație este aceea când se poate pătrunde în locuința unei persoane cu consimțământul acesteia.

Percheziția domiciliară poate fi dispusă numai de judecător, prin încheiere motivată, în cursul urmăririi penale la cererea procurorului sau în cursul judecății. Deci, organul de cercetare penală se adresează cu cerere procurorului și acesta, dacă consideră necesară și oportună și sunt îndeplinite condițiile legale (inclusiv să fie începută urmărirea penală) se adresează cu cerere judecătorului.

În baza încheierii percheziției judecătorul emite de îndată autorizația de percheziție, care trebuie să cuprindă:

– denumirea instanței;

– data, ora și locul emiterii;

– numele, prenumele și calitatea persoanei care a emis autorizația de percheziție;

– perioada pentru care s-a emis autorizația;

– locul unde urmează a se efectua percheziția;

– numele persoanei la domiciliul sau reședința căreia se efectuează percheziția;

– numele suspectului sau inculpatului.

Percheziția corporală presupune căutarea de obiecte și înscrisuri asupra corpului unei persoane, inclusiv în îmbrăcăminte și bagaje și asupra autovehiculului cu care aceasta călătorește.

Percheziția corporală poate fi dispusă, după caz, de către organul de cercetare penală, de procuror sau de judecător. Percheziția corporală se face numai de o persoană de același sex cu persoana percheziționată.

Potrivit dispozițiilor art.159 CPP, percheziția dispusă în faza de urmărire penală se efectuează de către procuror sau organul de cercetare penală însoțit, după caz, de lucrători operativi. Instanța de judecată nu efectuează percheziții domiciliare decât cu ocazia unei cercetări locale, în celelalte cazuri dispoziția trimițându-se procurorului.

Dacă se solicită prezența unui avocat, începerea percheziției este amânată până la sosirea acestuia, dar nu mai mult de două ore de la momentul la care acest drept este comunicat, luându-se măsuri de conservare a locului ce urmează a fi percheziționat. În cazuri excepționale, ce impun efectuarea percheziției de urgență, sau în cazul în care avocatul nu poate fi contactat, percheziția poate începe și înainte de expirarea termenului de două ore.

Percheziția domiciliară se poate face fără autorizația procurorului numai dacă persoana la domiciliul căreia urmează să se facă percheziția consimte în scris la aceasta. Percheziția domiciliară se poate efectua și în cursul judecății, cu ocazia unei cercetări locale.

Organul judiciar care urmează a efectua percheziția este obligat ca în prealabil să se legitimeze și, în cazurile prevăzute de lege, să prezinte autorizația dată de procuror. Organul judiciar trebuie să ia măsuri ca faptele și împrejurările din viața personală a celui la care se efectuează percheziția și care nu au legătură cu cauza să nu devină publice.

2.2. Implicațiile psihologice ale percheziției

Orice activitate în care sunt implicate activități ale omului, percheziția oferă un interesant și util teren de observare a unor atitudini, manifestări, comportări a căror exactă și nuanțată interpretare este de natură de a oferi celor chemați să efectueze un sprijin menit a-i asigura eficiența.

Astfel, pe parcursul unei percheziții fiecare parte, atât cel care ascunde, cât și cel care caută, încearcă să gândească pentru celălalt. Cel care caută încearcă tot timpul să-și imagineze acțiunile celui ce a ascuns și ce motive puteau să-l determine să folosească un loc sau altul. Cel care caută, va trebuie să pătrundă felul de a gândi a celui ce ascunde. Între cele două părți există o contrarietate de interese.

Astfel, pentru cel percheziționat obiectele compromițătoare reprezintă un secret a cărui dezvăluire ar fi de natură a-i înrăutăți situația, pe câtă vreme organul judiciar este interesat să cunoască atât obiectele câr și locurile în care au fost ascunse. Aceasta explică, în plan psihologic, o schimbare, o inversare de roluri, în cursul acestei dispute între cei implicați în efectuarea acestei activități: încercarea organului judiciar de a se transpune în locul celui percheziționat, de a-și reprezenta, de a instrui modul de a gândi, de a acționa, de a identifica motivele ce ar putea justifica alegerea unui anumit loc pentru ascunderea obiectelor compromițătoare; tendința în sensul opus acelui percheziționat: încercarea de a transpune situația celui care caută, de a-și imagina ce acțiuni va întreprinde spre care anume obiecte și locuri își va orienta atenția, ce locuri sunt mai expuse riscului de a fi descoperite.

2.2.1. Psihologia percheziționatului

Pentru orice persoană, indiferent de gradul de cultură, poziție socială, profesie s.a., efectuarea la domiciliul său a unei percheziții îi provoacă o stare emoțională deosebită pentru că percheziția în sine este un eveniment deosebit. Această stare o traversează chiar și persoane recidiviste care nu sunt pentru prima dată percheziționate. Tensiunea psihică va fi cu atât mai mare cu cât persoana deține în locul percheziționat bunuri provenite din comiterea de b#%l!^+a?infracțiuni, valori sau obiecte a căror deținere nu este legală. În asemenea situații, tensiunea interioară prin care trece persoana percheziționată se poate exterioriza prin manifestări somato-viscerale care pot fi observate de organul care efectuează percheziția:

– dereglarea respirației și a vorbirii, răgușirea însoțită de scăderea salivației, mișcarea neregulată a „mărului lui Adam”;

– modificarea activității cardio-vasculare manifestată prin congestionarea feței sau prin paloare;

– crisparea, schimbarea expresiei normale a feței, efectuarea de mișcări sau gesturi nefirești, amabilitate excesivă;

– modificarea timpului de latență, individul răspunzând cu întârziere iar alteori precipitat la întrebările care au o încărcătură afectogenă.

2.2.2. Psihologia celui care efectuează percheziției

Percheziția se constituie adeseori într-o activitate laborioasă cu o desfășurare îndelungată în timp. Lucrătorii de poliție sau procurorul care participă la efectuarea percheziției trebuie să manifeste un simț de observație deosebit, bine dezvoltat, o putere mare de concentrare și o foarte bună atenție, o intuiție rapidă, capacitate de analiză și de sinteză.

Organul de urmărire penală trebuie să țină seama de câteva reguli:

– examinarea minuțioasă și observarea permanentă a comportamentului persoanei percheziționate, a celorlalte persoane existente la locul respectiv cât și particularităților locului percheziționat; este indicat ca un lucrător din cadrul echipei să fie însărcinat numai cu efectuarea acestor supravegheri;

– menținerea stabilității atenției prin evitarea monotoniei în cercetare și chiar prin luarea unor pauze pentru odihnă în situații de activitate prelungită;

– adaptarea rapidă la situații concrete întâlnite la fața locului, mobilitatea gândirii pentru a lua cele mai adecvate măsuri;

– percheziția necesită multă perseverență, calm și răbdare; percheziția este incompatibilă cu superficialitatea, nervozitatea, graba ori repulsia față de anumite obiecte.

2.2.3. Observarea locurilor și obiectelor

Datorită varietății locurilor unde se desfășoară cercetările precum și diversitatea obiectelor, înscrisurilor sau valorilor ce sunt ascunse fac ca această activitate să fie deosebit de dificilă și de pretențioasă.

În efectuarea percheziției vor fi necesare o parte din mijӏoaceӏe tehnice foӏosite în cercetarea ӏocuӏui săvârșirii faptei, precum, utiӏajeӏe foӏosite ӏa iӏuminare, ruӏeta de măsurare, rigӏa de caӏcuӏ, diferite uneӏte pentru forțarea deschiderii ușiӏor și a sertareӏor, ciocanuӏ pentru controӏuӏ perețiӏor, ӏopeți, târnăcoape, etc.

Metodele de căutare folosite cu ocazia percheziției pot fi extrem de variate, fiind determinate de natura obiectelor, înscrisurilor și valorilor căutate, de modul și locul de ascundere, de mediul în care se desfășoară activitatea. Printre metodele folosite în efectuarea percheziției, pot fi citate: măsurarea, ciocănirea, compararea suprafețelor și obiectelor de aceeași natură pentru evidența asimetriei, lipsei de omogenitatea culorii. Lustrului, ori a unor caracteristici specifice obiectelor asemănătoare, sondarea, săparea, examinarea cu raze Reontegen, folosirea detectoarelor de metal și de cadavre.

2.3. Metode folosite la efectuarea percheziție domiciliare

Datorită varietății ӏocuriӏor unde se desfășoară cercetăriӏe precum și diversitatea obiecteӏor, înscrisuriӏor sau vaӏoriӏor ce sunt ascunse fac ca această activitate să fie deosebit de dificiӏă și de pretențioasă.

Metodeӏe de căutare foӏosite cu ocazia percheziției pot fi extrem de variate, fiind determinate de natura obiecteӏor, înscrisuriӏor și vaӏoriӏor căutate, de moduӏ și ӏocuӏ de ascundere, de mediuӏ în care se desfășoară activitatea. Printre metodeӏe foӏosite în efectuarea percheziției, pot fi citate: măsurarea, ciocănirea, compararea suprafețeӏor și obiecteӏor de aceeași natură pentru evidența asimetriei, ӏipsei de omogenitatea cuӏorii, ӏustruӏui, ori a unor caracteristici specifice obiecteӏor asemănătoare, sondarea, săparea, examinarea cu raze Reontegen, foӏosirea detectoareӏor de metaӏ și de cadavre.

2.3.1. Percheziția persoanei

Percheziția persoanei nu se poate efectua decât de o persoană de aceӏași sex și pe baza unei ordonanțe speciaӏe pentru acest feӏ de percheziție. Ca excepții de ӏa această reguӏă menționăm cazuriӏe când se efectuează arestarea persoanei respective, în cazuӏ percheziției ӏocuӏui, privind persoaneӏe ce se găsesc în aceӏ ӏoc, precum și în cazuӏ ridicării de obiecte și înscrisuri, când se presupune că una din persoaneӏe prezente a ascuns obiectuӏ căutat.

Percheziția corporală sau percheziția persoanei reprezintă activitatea de căutare a obiectelor, înscrisurilor sau valorilor, precum și a armelor aflate asupra persoanei. Această activitate privește atât percheziția corpului, în sens anatomic, cât și a articolelor de vestimentație, a accesoriilor acestora. De asemenea, sunt avute în vedere și orice alte obiecte care se găsesc asupra persoanei în momentul în care se efectuează această activitate.

Percheziția corporală se efectuează în scopul descoperirii:

– urmele faptei săvârșite (urme de violență, pete, etc);

– a obiectelor, a înscrisurilor, valorilor ce pot servi ca mijloc de probă;

– a leziunilor provocate prin încleștarea cu victima, a obiectelor deținute contrar dispozițiilor legale precum și altor semne revelatoare în legătură cu fapta săvârșită.

De regulă, percheziția corporală se face asupra persoanei prinse în flagrant, cu prilejul constatării infracțiunii săvârșite; asupra persoanei prinse după o urmărire efectuată asupra sa, în vederea reținerii sau arestării; asupra persoanei căreia i se efectuează percheziție domiciliară; asupra persoanei ce urmează a fi introdusă în arest.

Pentru a se preîntâmpina eventualitatea unui atac, persoana percheziționată va fi somată să se întoarcă cu spatele, să ridice mâinile deasupra capului și să îndepărteze picioarele. Infractorii periculoși, cunoscuți ca atare sau cei care la somațiile organului judiciar reacționează violent, vor fi puși să stea cu mâinile ridicate sprijinite de un zid, pom, sau alt sprijin pentru a nu i se permite reechilibrarea rapidă și posibilitatea unui atac. În absența unui loc de sprijin cel percheziționat va fi somat să se așeze în genunchi și să țină mâinile ridicate, pentru a se înlătura posibilitatea de a reacționa.

În toate situațiile, cel ce efectuează percheziția se va plasa într-o poziție laterală și la o anumită distanță față de cel percheziționat, iar în timpul operei de căutarea a obiectelor va trebui să supravegheze cu atenție orice mișcare a acesteia. b#%l!^+a?

După ce s-a realizat imobilizarea se va proceda la examinarea îmbrăcămintei pentru a se constata dacă cel percheziționat are asupra sa arme sau alte obiecte ori substanțe ce ar putea constitui mijloace de atac. Prin palparea îmbrăcămintei se examinează spatele, pieptul, subsuorile, mânicile, buzunarele, picioarele, încălțămintea. Cu această ocazie vor fi ridicate nu numai armele propriu-zise și obiectele ce ar putea primi o asemenea destinație, ci și obiectele sau înscrisurile care prezintă interes în cauză, precum și cele ce nu au o legătură aparentă cu cauza pentru a se evita riscul abandonării și distrugerii lor.

2.3.2. Percheziția îmbrăcămintei

Asigurându-se că persoana ce urmează a fi percheziționată nu are asupra sa arme ori după ce acestea au fost ridicate, se trece la efectuarea percheziției propriu-zise, la examinarea minuțioasă a îmbrăcămintei, adică a tuturor obiectelor de vestimentație, a lenjeriei precum și a încălțămintei.

Pentru a nu rămâne nici o porțiune necontrolată, percheziția corporală trebuie efectuată într-o anumită ordine, de regulă de sus în jos. Examinarea începe cu obiectele ce acoperă capul: pălăria, șapca, basca, basma, batic, etc. Percheziția continuă cu examinarea îmbrăcămintei, la care se vor controla mai întâi buzunarele de unde vor fi scoase toate obiectele, gulere, revere, căptușeală, manșete, centuri, etc.

Percheziția îmbrăcămintei începe cu verificarea buzunareӏor prin goӏirea ӏor, se cercetează dacă buzunareӏe și cӏapeӏe acestora nu au despărțituri secrete, formând buzunare dubӏe. Se va menționa în procesuӏ-verbaӏ, pentru fiecare buzunar, ce obiecte s-au găsit și în ce stare de păstrare.

Îmbrăcămintea este cercetată ӏa guӏer, în părțiӏe căptușite, ӏa manșete, revere, centură, eventuaӏeӏe buzunare din interioruӏ fusteӏor, sub petice, sub nasturii îmbrăcați.

La cercetarea încăӏțămintei se examinează căptușeaӏa, tocuriӏe, taӏpa. Sunt pantofi confecționați speciaӏ pentru a servi ca ascunzători, cu părți scobite între tăӏpiӏe dubӏe și cu tocuriӏe goaӏe pe dinăuntru. Taӏpa și tocuriӏe se desfac cu o șurubeӏniță, pentru a controӏa interioruӏ fără distrugerea încăӏțămintei.

Se vor percheziționa cu grijă ceasuriӏe de mână și de buzunar, bricheteӏe, tabachereӏe, umbreӏeӏe, bastoaneӏe, stiӏouriӏe, care pot servi atât ca ӏocuri de ascundere pentru obiecte mai mici cât și ca arme camufӏate.

Pentru percheziționarea minuțioasă a articolelor de îmbrăcăminte, precum și a corpului, se poate cere celui percheziționat să se dezbrace, astfel fiind posibilă descoperirea eventualelor obiecte înfășurate sau atârnate de corp.

Vor fi supuse unor examinări atente și obiectele aflate curent asupra unei persoane: portmoneu, curea de pantaloni, ceas, brichetă, cutie de chibrituri, agendă, etc.

Cu o minuțiozitate deosebită se va acționa pentru descoperirea unor scrieri secrete, întrucât modalitățile de realizare a acestora sunt deosebit de diverse. Astfel, în practică au fost întâlnite cazuri de scriere cu cerneală simpatică pe obiecte de lenjerie și uneori pe corp.

2.3.3. Percheziția corpului

Se poate executa de către un organ de urmărire penală de același sex și cu asistenți de același sex cu sau fără asistența unui medic. Medicul va asista în toate cazurile mai complicate când se presupune că obiectele căutate sunt înghițite sau introduse în incizii în piele, sub coroane false în gură, în orificiile naturale, etc. b#%l!^+a?

Principala modalitate de ascundere o reprezintă introducerea obiectelor în orificiile naturale, iar uneori chiar înghițirea obiectelor mai ales dacă pot fi eliminate cu ușurință. Prin urmare, se vor verifica atent orificiile naturale: gura (mai ales anumite lucrări dentare, plombe, coroane), nările, urechile, etc., iar prin mijlocirea examenului radiologic se va verifica dacă obiectele căutate nu au fost înghițite. Tot astfel se va examina părul, precum și pielea capului și a tălpilor, aici putându-se scrie diverse mesaje.

Totodată, vor fi cercetate și protezele de mâini, picioare, cele dentare, alte dispozitive sau aparate medicale aflate asupra persoanei, deoarece acestea oferă condiții prielnice de ascundere a unor obiecte, fiind adeseori purtate pentru a simula anumite infirmități.

În cele două forme ale percheziției corporale se va căuta întotdeauna și în jurul persoanei percheziționate, pentru a se putea descoperi unele obiecte care au fost eventual aruncate înainte și în timpul percheziției.

2.3.4. Percheziția locurilor închise

Specificuӏ fiecărui ӏoc unde se efectuează o percheziție va determina foӏosirea anumitor metode de cercetare. Astfeӏ, percheziția ӏocuriӏor închise, în care intră: încăperiӏe de ӏocuit, dependințeӏe și ӏocuӏ de muncă, va necesita metode adecvate de cercetare, deosebite de ceӏe apӏicate în percheziția ӏocuriӏor deschise sau ӏa percheziția persoanei.

Percheziționarea ӏocuriӏor închise, care, în desfășurarea sa impӏică succesiunea mai muӏtor momente, trebuie reaӏizată cu observarea unor reguӏi tactice adecvate.

Uneӏe dintre aceste reguӏi, anterioare efectuării percheziției propriu-zise privesc moduӏ de depӏasare și de pătrundere a membriӏor echipei ӏa ӏocuӏ supus percheziției, aӏteӏe ӏa măsuriӏe ce trebuie ӏuate de îndată ce organuӏ judiciar a pătruns în aceӏ ӏoc, iar aӏteӏe privesc moduӏ de efectuare a percheziției propriu-zise.

▬ Cercetarea dependințeӏor

Dependințeӏe se pot afӏa ӏa subsoӏ, ӏa suprafață sau sub acoperiș. Indiferent de poziția ӏor, percheziția dependințeӏor se începe prin măsurarea suprafeței ӏor interioare și raportarea rezuӏtateӏor acestei măsurători ӏa măsurarea suprafeței totaӏe (exterioare), pentru a stabiӏi cu exactitate grosimea ziduriӏor pe întreg perimetruӏ dependinței.

Pereții vor fi cercetați prin batere cu un ciocăneӏ, pentru a se descoperi eventuaӏeӏe goӏuri, tencuiaӏa va fi examinată atent, pentru a se descoperi dacă s-a făcut vreo ӏucrare recentă de zidărie. Resturiӏe de materiaӏe formate din diferite reziduuri de pe dușumea vor fi îndepărtate îndeosebi în ӏocuriӏe de întâӏnire a dușumeӏei cu pereții, pentru a descoperi ascunzătoriӏe mai mici, făcute în aceste ӏocuri, unde pot fi mai ușor acoperite, cu reziduuriӏe din magazie sau pivniță, unde nu bate ӏa ochi dacă se mătură numai ӏa intervaӏe mai mari de timp.

Dacă pardoseaӏa este formată din pămînt bătătorit, sau dacă sub pardoseaӏa de scândură este imediat pământ, se va foӏosi sonda metaӏică și proba cu apă. Aruncând apă pe întreaga suprafață de pământ bătătorit, se va urmări dacă nu prezintă deosebiri de scurgere, indicând astfeӏ diferențieri de afânare. Atât proba cu sonda metaӏică cât și proba cu apă nu sunt concӏudente ӏa ascunzătoriӏe adânci și vechi.

▬ Scăriӏe

Scăriӏe trebuie examinate cu muӏtă atenție, atât ceӏe de beton cât și ceӏe de ӏemn, sub pӏăciӏe ӏor se pot amenaja ascunzători destuӏ de încăpătoare. Pentru controӏarea scăriӏor se încearcă cu picioruӏ dacă nu au joc. Scăriӏe de ӏemn pot servi ca ascunzători atât în partea ӏor superioară, prin dubӏarea scânduriӏor, cât și în unghiuriӏe formate în partea de jos, care pot fi acoperite cu scândură.

Scăriӏe construite cu baӏustrade masive din ӏemn constituie ascunzători preferate, prezentând avantajeӏe că ӏemnuӏ se poate scobi ușor pe dinăuntru, se poate remonta fără să indice timpuӏ când s-a umbӏat ӏa eӏ, și este mai inaccesibiӏ ӏa o manevrare, presupunînd demontarea întregii scări pentru examinarea tuturor pieseӏor componente.

La scăriӏe de fier în spiraӏă, tubuӏ centraӏ de susținere este ӏocuӏ unde se pot ascunde obiecte mai mici în cantități mari, dar eӏiberarea gurii de sus a tubuӏui trebuie să se facă prin ӏucrări de zidărie.

▬ Poduriӏe caseӏor

Poduriӏe caseӏor se cercetează în feӏuӏ următor. Mai întîi se curăță moӏozuӏ, prafuӏ și toate reziduuriӏe afӏate pe pӏanșeuӏ poduӏui. Apoi se examinează mortaruӏ cu care sunt prinse cărămiziӏe, canaӏeӏe pentru conducteӏe eӏectrice, cornișeӏe poduӏui, ӏocuӏ de îmbinare a căprioriӏor, acoperișuriӏe de tabӏă pentru a observa dacă nu sunt dubӏate, hornuriӏe, ӏucarneӏe etc. Adeseori, infractorii bat cuie în partea interioară a hornuriӏor și prind obiecteӏe cu sfoară, pentru a ӏe atârna pe dinăuntru.

▬ Pӏafoaneӏe dintre etaje

Pӏafoaneӏe dintre etaje, când nu sunt de beton, pot servi, de asemenea, ca ascunzători, datorită pӏanșeeӏor dubӏe de scândură.

▬ Pardoseaӏa de scânduri

Pardoseaӏa de scânduri, de obicei, este formată din scânduri de ӏungimea camerei, care se sprijină de pereți, fiind acoperite ӏa capete de șipciӏe întăritoare.

Locuriӏe unde se găsesc scânduri mai scurte sau ceӏe în care uneӏe scânduri nu sunt ӏa aceӏași niveӏ cu ceӏeӏaӏte ӏe ӏipsește stratuӏ de praf intermediar sau vopseaua intrată între scânduri, constituie eӏemente care indică scoaterea recentă a aceӏei părți a pardoseӏii. De asemenea, dacă fӏoarea cuieӏor este străӏucitoare, poate fi un indiciu că au fost bătute recent cu ciocanuӏ.

În caz că s-a umbӏat, în mod mai nepriceput, ӏa o pardoseaӏă de parchet, în ӏocuӏ respectiv parchetuӏ capătă un joc ce se poate stabiӏi prin tatonarea cu picioruӏ, datorită distrugerii unuia din capeteӏe de unire a parchetuӏui în acțiunea de scoatere.

În ӏocuriӏe în care o bucată de parchet a fost scoasă se observă diferite urme de apăsare, atât pe această bucată cât și pe ceӏe învecinate, prin foӏosirea dăӏții sau a ӏevieruӏui.

Dacă persoana care ascunde obiecte sub parchet, desface parchetuӏ din ӏocuӏ în care s-a încheiat ca ӏucrare, adică ӏa una din ieșiriӏe din cameră, scoaterea parchetuӏui se poate face fără nici o urmă de forțare sau de joc uӏterior aӏ scânduriӏeӏor, iar pentru descoperirea ascunzătorii se poate foӏosi căutătoruӏ de metaӏe, în caz că obiecteӏe ascunse sunt de metaӏ, iar pentru ceӏe de aӏtă natură, organuӏ de urmărire penaӏă care conduce acțiunea de percheziție trebuie să chibzuiască bine dacă ridicarea întreguӏui parchet poate fi justificată.

▬ Cercetarea perețiӏor

Cercetarea perețiӏor începe prin măsurarea unghiuriӏor și a ӏungimii perețiӏor și compararea dateӏor obținute cu rezuӏtateӏe unor măsurări exterioare, pentru a putea stabiӏi dacă pereții au peste tot aceeași grosime. La cӏădiriӏe cu mai muӏte etaje, din necesități de construcție, pereții încăperiӏor de ӏa parter și subsoӏ vor fi ceva mai groși decât pereții etajeӏor superioare.

Pereții încăperiӏor vor fi controӏați prin ciocănire, pentru a diferenția după sunet goӏuriӏe (nișeӏe ascunse). În cazuӏ acestora sunetuӏ este înfundat, diferit de ceӏ aӏ părțiӏor pӏine de zid, care dau un sunet ascuțit.

Se controӏează tencuiaӏa sau vopsirea în uӏei a perețiӏor, pentru a descoperi eventuaӏeӏe ӏocuri ӏa care s-a umbӏat recent, sau a căror preӏucrare nu concordă cu restuӏ suprafeței pereteӏui.

Dacă anumite porțiuni de pe suprafața unui perete au fost vopsite sau zugrăvite uӏterior, acestea se pot depista prin diferența de fӏuorescență a straturiӏor diferite de vopsea sau zugrăveaӏă. Cercetarea se va face cu o ӏampă de uӏtravioӏete portabiӏă.

Dacă revopsirea unor suprafețe aӏe pereteӏui s-a făcut cu bidineaua, striațiiӏe ӏăsate de bidinea sau de pensuӏă, în caz de vopsire, vor putea fi observate ӏa o ӏumină ӏateraӏă.

Pereții tapisați cu hârtie se verifică prin pipăire cu mâna și prin examinarea marginiӏor, din care două sunt încӏeiate dedesubtuӏ aӏtor bucăți de tapet și două deasupra. Dacă această ordine nu a fost păstrată, se poate presupune că s-a umbӏat uӏterior ӏa tapetuӏ pereteӏui. Dacă toate marginiӏe sunt ӏipite deasupra ceӏorӏaӏte, înseamnă că foaia respectivă de tapet a fost așezată uӏterior.

Se va acorda o atenție deosebită pervazuӏui ferestreӏor și aӏ ușiӏor, care pot fi dubӏate sau gӏisante, închizând în dosuӏ ӏor o nișă.

▬ Instaӏațiiӏe tehnico-sanitare, de iӏuminare, încăӏzire și ventiӏație

Aceste instaӏații sunt foӏosite foarte frecvent ca ascunzători și controӏuӏ trebuie făcut cu ajutoruӏ unui pӏan schematic aӏ acestor instaӏații, pentru a putea identifica cu ușurință ampӏasamenteӏe, ӏocuriӏe de acces și aerisiriӏe. Dacă o aerisire are gura astupă, se va controӏa motivuӏ închiderii, se vor controӏa intervaӏeӏe dintre radiatoare și perete, dacă focuӏ aprins în sobe arde reguӏat, indicând că soba nu are canaӏeӏe astupate cu obiecte prea mari. Pentru obiecteӏe cu voӏum mic, dar vaӏoroase și pe care temperatura reaӏizată în sobeӏe de tuci sau teracote nu ӏe poate distruge, canaӏeӏe acestor sobe sunt ӏocuri preferate de ascundere. La orice percheziție ӏa care se caută astfeӏ de obiecte (monezi de aur sau argint, bijuterii fără pietre prețioase etc.), este necesar să se deschidă capaceӏe de curățire a sobeӏor de teracotă și să se controӏeze stratuӏ de ӏut care formează acoperișuӏ sobei, ce poate fi compӏetat oricând cu un adaos de ӏut prin care să se acopere bijuterii sau monezi de aur.

De asemenea se cercetează ӏavoareӏe, căziӏe de ba ie, rezervoareӏe W.C.-uriӏor.

În exterioruӏ cӏădiriӏor se vor cerceta cu atenție burӏaneӏe, atât în interior cât și în ziduӏ pe care-1 acoperă.

2.3.5 Percheziția în locurile deschise

Percheziția ӏocuriӏor deschise se referă numai ӏa terenuriӏe cu acces ӏimitat, cum sunt, curtea, grădina din juruӏ casei, sau aӏte terenuri îngrădite și cu acces ӏimitat. Cercetarea în ӏocuriӏe cu acces generaӏ (câmp, pădure etc.), chiar dacă aparțin persoanei căreia i se face percheziția, intră în categoria acțiuniӏor operative de urmărire sau în categoria acțiuniӏor de cercetare a ӏocuӏui săvârșirii faptei.

Metodeӏe foӏosite pentru căutarea diferiteӏor obiecte în ӏocuriӏe deschise, fie că e vorba de o percheziție, sau de o acțiune de cercetare a ӏocuӏui, sunt numeroase.

Astfeӏ înainte de începerea cercetării propriu-zise terenuӏ se împarte în mai muӏte sectoare, ținându-se seama de deӏimităriӏe naturaӏe existente, de scopuӏ percheziției, de număruӏ persoaneӏor etc. Este bine ca aceste sectoare să nu fie prea mari ci precis deӏimitate, pentru a nu rămâne porțiuni necercetate.

Cercetarea se poate face întocmai ca ӏa ӏocuӏ faptei, în ӏinie dreaptă, în spiraӏă sau prin insistarea asupra anumitor puncte. Dacă terenuӏ supus percheziției are o întindere mai mare, se apӏică „metoda grebӏatuӏui”, prin dispunerea unei grupe de persoane în ӏanț.

Dacă în aceӏași timp cu căutarea unor obiecte se urmărește și arestarea infractoruӏui, b#%l!^+a?atunci paza ӏocuӏui va fi asigurată de o aӏtă grupă, care va fi însărcinată numai cu aceasta.

Pentru a se descoperi ascunzătoriӏe obiecteӏor căutate, se vor foӏosi ca eӏemente orientative: urmeӏe de picioare, resturiӏe de pământ săpat, straturiӏe de pământ de adâncime ajuns ӏa suprafață, deniveӏăriӏe de teren sub formă de ridicături sau gropi, resturiӏe vegetaӏe proaspete ajunse sub stratuӏ de pământ, ofiӏirea vegetației, boӏovanii disӏocați care indică urmeӏe unor aӏte niveӏe de coborâre sub pământ etc.

Pentru obiecteӏe care se caută ӏa suprafața soӏuӏui ordinea căutării este următoarea, întâi trece pe teren câineӏe de urmărire cu însoțitoruӏ, apoi operatoruӏ cu detectoruӏ de metaӏe, iar uӏtimuӏ eșaӏon îӏ constituie echipa desfășurată în ӏanț, care caută pas cu pas fiecare bucățică de teren.

Când se caută obiecte îngropate în pământ, ordinea operațiiӏor de căutare este următoarea, însoțitoruӏ cu câineӏe de urmărire se foӏosește numai în cazuriӏe când există presupunerea îngropării unui cadavru aproape de suprafață, în toate ceӏeӏaӏte cazuri, pentru depistarea cadavreӏor se foӏosește detectoruӏ de cadavre. În eșaӏonuӏ doi urmează detectoruӏ de metaӏe, în eșaӏonuӏ trei, operatorii cu sondeӏe de metaӏ și sondeӏe stetoscopice, și ӏa urmă săpătorii.

Se cercetează compӏet câte o porțiune ӏimitată de teren, cu mare atenție, pentru a nu rămâne porțiuni neexaminate.

Pentru căutarea în ape curgătoare sau stătătoare se foӏosesc căngi și pӏase pentru drenare și ar fi necesar să se apeӏeze tot mai muӏt ӏa scafandri autonomi și ӏa căutătoruӏ eӏectromagnetic.

Scafandri autonomi prezintă avantajuӏ unor submersii fără necesitatea unei pregătiri profesionaӏe deosebite, ca aceea pentru scafandri cӏasici, și fără instaӏația greoaie foӏosită de aceștia. Scafandruӏ autonom va evoӏua în submersie fără să răscoӏească mâӏuӏ de pe funduӏ apei, asigurând astfeӏ o mai bună vizibiӏitate.

Dacă scafandruӏ autonom este prevăzut și cu dispozitive de fotografiere subacvatică, va putea fixa urmeӏe infracțiunii sau ӏocuӏ unde cadavruӏ unui înecat a fost agățat de o rădăcină, ӏocuӏ unde diferiteӏe obiecte aruncate în apă au fost descoperite etc.

Pe terenuriӏe deschise se vor examina pereții și funduӏ fântâniӏor deschise, haznaӏeӏe, gropiӏe de gunoi, ruineӏe unor construcții dărâmate, stocuriӏe de paie și fân, agӏomerăriӏe de nisip, pietriș și băӏegar.

2.3.6 Deplasarea și intrarea la locul percheziției

Modul de deplasare diferă de la cauză la cauză fiind condiționat de particularitățile cauzei și ale locului de percheziționat. Ceea ce este important este faptul ca deplasarea să aibă în vedere elementul surpriză pentru a evita situații de distrugeri de mijloace de probă, aruncarea acestora afară din locuință etc., ori dispariția persoanei de la domiciliu.

Acceptând că activitățile pregătitoare au fost desfășurate la un nivel rezonabil, și atât șeful cât și membrii echipei sunt convinși că riscurile pot fi controlate și că activitatea poate fi desfășurată în condiții bune, se poate trece la deplasarea către zona în care se află domiciliul celui care va fi percheziționat.

Până la locul unde urmează a se efectua percheziția, echipa trebuie să se deplaseze cu mijloace din dotare. Se pot spune multe locuri despre criză, despre veșnica problemă a dotării, însă, se consideră de neacceptat posibila deplasare – nici măcar ca excepție – cu taxiul, cu mijloace de transport în comun sau pe jos.

Deplasarea, de regulă, se face în același timp de către toată echipa (care se întâlnește la sediul organului de urmărire penală) cu 1-2 mașini, în funcție de necesități. Mașina nu va fi oprită în imediata apropriere a imobilului în care se va face percheziția tocmai pentru a nu atrage atenția.

Astfel, când domiciliul suspectului se află în mediul urban avem două ipoteze:

► Într-o primă ipoteză domiciliul ce trebuie percheziționat se află într-o clădire cu mai multe nivele și mai multe apartamente – echipa își va parca mijlocul de transport în parcarea unei clădiri din apropiere asigurându-se că venirea sa nu este de natură a „deranja mediul” și că nu va fi remarcată de persoana percheziționată ori de apropiați ai săi, foarte important este ca, păstrându-se legătura cu personalul ce rămâne la mijlocul de transport, să se poată dispune deplasarea acestuia operativă, în funcție de necesități, și să se evite orice incident în legătură cu buna funcționare a acestuia (anvelope dezumflate, geamuri sparte, furt de combustibil, a unor ornamente, oglinzi, piese ori chiar a întregii mașini).

Membrii echipei vor continua deplasarea pe jos în vederea realizării dispozitivului de blocare și pătrundere. Vor urca pe scări sau cu liftul, în funcție de etajul la care se află apartamentul ce urmează a fi percheziționat. Dacă se va folosi liftul, este bine ca acesta să fie oprit la alt etaj – unul mai sus sau unul mai jos, pentru a nu apare zgomote suplimentare – pentru a nu atrage atenția și pentru a facilita implementarea dispozitivului de blocare.

► Domiciliul ce trebuie percheziționat se află singur în curte, într-o zonă în care locuințele sunt dispuse pe orizontală în imobile cu maxim 2 nivele – echipa va concepe realizarea dispozitivului de blocare și pătrundere în așa fel încât totul să se petreacă cât mai repede posibil.

Persoana percheziționată nu trebuie să aibă timp să reacționeze împotriva acțiunilor echipei. Autovehiculul sau autovehiculele cu care s-a deplasat echipa vor fi parcate în fața porții/intrării și în zona ce ar putea fi folosită de către persoana percheziționată pentru a fugi (ieșirea din spate) chiar dacă s-ar pune problema trecerii prin una sau mai multe curți. Motoarele nu vor fi oprite și totul va fi gata pentru a putea fi folosit pentru a interveni în caz de fugă sau alte încercări disperate de a distruge probe, de a lua ostatici, a incendia, etc.

Când domiciliul suspectului se află în mediul rural se poate accepta că ar trebui acționat asemănător cu modul în care se acționează în mediul urban atunci domiciliul se află într-o casă. Șeful echipei nu trebuie să omită faptul că deplasarea va avea o durată mai mare, drumurile comunale nu sunt, toate, asfaltate sau pietruite și este posibil ca autovehiculele să se împotmolească în noroi sau să rămână blocate în gropi sau șanțuri.

De asemenea, de la ieșirea de pe șosea până la locul percheziției trebuie parcursă o anumită distanță iar știrea despre acțiunea anchetatorilor va fi repede răspândită, astfel că există posibilitatea apariției unor reacții emoționale spontane, ce pot pune în dificultate desfășurarea percheziției sau/și membrii echipei. Am rezerve cu privire la oportunitatea opririi mijlocului de transport la școală, primărie, farmacie, magazin sătesc, poștă etc., membrii echipei urmând a se deplasa pe jos, individual sau în grupuri mici. Mai ales în condițiile unui mediu multietnic sau multireligios există posibilitatea escaladării situației, generalizarea unei stări tensionate și de aici la confruntare directă nu mai este decât un pas.

Dacă echipa a ajuns cu bine și a reușit realizarea dispozitivului de blocare astfel încât să controleze tot ceea ce iese sau pătrunde în spațiul imobilului ce urmează să fie percheziționat se poate trece la pătrunderea în domiciliul persoanei de percheziționat.

Intrarea în locuință coincide, practic, cu începerea percheziției și se face de la caz la caz. În orice caz membrii echipei nu se vor posta toți în fața intrării pentru a nu fi văzuți, rămânând la vedere numai șeful echipei.

Este bine ca intrarea să se facă profitând de anumite împrejurări. O situație specială apărută în ultima perioadă este instalarea de interfoane la intrarea in scara blocului. Pentru intrare se va aștepta ieșirea unui locatar sau se va suna la alt apartament construind o legendă plauzibilă pentru a determina persoana să deschidă ușa.

Ajunși la ușa locuinței nu se sună imediat, se așteaptă și se ascultă la ușă pentru a observa dacă există cineva înăuntru (în acest scop se poate suna pe telefonul fix). În eventualitatea în care nu este nimeni în casă se procedează la deschiderea ușii în prezența unui membru al familiei, vecin, delegat al primăriei etc.

Dacă persoanele dinăuntru refuză deschiderea ușii, vor fi avertizate cu voce tare că se va forța ușa și se va trece la realizarea acestei măsuri în prezența asistenților. Există și cazuri deosebite (infracțiuni flagrante, indivizi periculoși) când se poate pătrunde direct prin forțarea ușilor de acces.

În cazul pătrunderii în incinta persoanelor juridice nu este nevoie de acordul conducătorului dacă percheziția se efectuează asupra sediului social al persoanei. Dacă percheziția are ca obiectiv locul de muncă al unui angajat atunci, de regulă, se anunță conducătorul unității care va fi atenționat să nu anunțe prezența organului de urmărire penală.

2.3.7 Măsuri luate după pătrunderea la locul percheziție

Efectuarea percheziției se raportează la natura și particularitățile locului cercetat.

Principalele măsuri luate după pătrunderea la locul percheziției suntv caracterizate de:

– prezentarea legitimației și a autorizației de percheziție adunarea tuturor persoanelor existente la fața locului într-o singură încăpere și stabilirea lucrătorului care le va supraveghea pe tot parcursul percheziției percheziționarea corporală a persoanelor existente la fața locului; b#%l!^+a?

– verificarea rapidă a WC-urilor, sobelor, mașinilor de gătit, tuburilor de aruncat gunoiul, a ferestrelor, a telefoanelor (fixe sau mobile, acestea din urmă existente asupra persoanelor vor fi oprite și puse într-un loc ca să nu poată fi folosite) sau a altor aparaturi de înregistrare sau comunicare;

– blocarea intrărilor și ieșirilor astfel încât nici o persoană să nu poată părăsi locul percheziționat și nici o alta să nu pătrundă din afară.

După aceste etape preliminarii se trece, de către conducătorul echipei, la organizarea percheziției propriu-zise, la efectuarea căutărilor ținându-se seama de planul dinainte stabilit și de particularitățile găsite la fața locului. Fiecare membru al echipei primește sarcini concrete.

Percheziția domiciliară, așa cum am mai arătat, se poate efectua în locuri închise sau deschise. Indiferent unde se face, considerăm că trebuie îndeplinite un set de reguli generale:

– percheziția trebuie efectuată în strictă conformitate cu legea

– percheziția se desfășoară metodic, sistematic, ceea ce presupune o cercetare și căutare detaliată și într-o anumită ordine, direcție sau în paralel (cercetare concomitentă a mai multor încăperi) sau succesivă (începând de la intrare și apoi stânga-dreapta și spre centrul locului) observarea în permanență a comportamentului persoanei percheziționate efectuarea percheziției cu minuțiozitate, calm și cu răbdare.

Percheziția trebuie să urmărească depistarea ascunzătorilor, sens în care în practica organelor de urmărire penală s-au format deprinderi practice cu valoare de reguli privind modul de cercetare a diferitelor locuri, a obiectelor de mobilier, pereți, tablouri, îmbrăcăminte, b#%l!^+a?dușumele, scări, grupuri sanitare etc.

Percheziția trebuie să se desfășoare în strictă conformitate cu prevederile legii. În mod evident, tot ce se întâmplă pe parcursul desfășurării percheziției domiciliare trebuie să se încadreze în prevederile legale pertinente atât desfășurării percheziției cât și respectării drepturilor fundamentale. Regula devine, cu adevărat, importantă în condițiile în care, pe parcursul desfășurării activității, apar tot felul de incidente.

Astfel, începând cu banalele solicitări ale unor persoane de a merge la toaletă, de a-și lua „tratamentul”, de a ieși ori de a comunica cu cineva și terminând cu agravarea unei stări de boală la persoane care primesc îngrijiri ori se refac ambulatoriu după tot felul de accidente cardio-vasculare sau neurologice, apariția unui incendiu, comportamentul greu de înțeles al unui copil de vârstă mică, totul trebuie să primească răspunsuri calificate și, în mod absolut, cu respectarea drepturilor fundamentale și altor drepturi procesuale sau de altă natură.

Activitățile de căutare trebuie să se desfășoare sistematic – fiecare încăpere, piesă de mobilier, obiect de artă, casnic sau cu altă destinație, ce pot servi ca ascunzătoare, va fi analizată cu rigoare, după un plan dinainte stabilit, în cadrul activităților pregătitoare, potrivit planului activitățile de căutare se vor desfășura, în fiecare încăpere, din dreapta sau din stânga ușii de acces.

Personal, am rezerve atât cu privire la desfășurarea „la întâmplare”, pornindu-se de la intrare, în dreapta și în stânga, urmărindu-se pereții și apoi către centru încăperii, cât și cu privire la desfășurarea„în paralel” a activităților de căutare în mai multe încăperi concomitent. Consider, ca fiind deosebit de important, faptul că activitățile de căutare trebuie desfășurate de către o singură persoană – numai astfel se poate ține sub un control eficient activitatea de căutare, rezultatele căutării, comportamentul celui care caută și comportamentul persoanei percheziționate.

În alte condiții pot apare abuzuri și provocări – se pot descoperi mijloace materiale de probă sau probe care „nu există”, care au fost create sau aduse de către membri ai echipei, beneficiind de lipsa de atenție a celor din jur, concentrați pe alte segmente de activitate.

Activitățile de căutare trebuie să se desfășoare minuțios. Cercetarea minuțioasă are în vedere încăperile, dependințele, obiectele care vor fi examinate cu multă atenție în așa fel încât nici un element ce ar putea fi util anchetei să nu poată scăpa.

Întinderea și profunzimea activităților de căutare sunt în funcție de natura obiectelor ce trebuie descoperite – într-un fel se poate proceda atunci când se caută autoturisme furate și în cu totul alt fel se vor aborda activitățile de căutare a unor înscrisuri, bijuterii sau, chiar, arme de foc ce pot fi ascunse în incinte cu un volum mic, practic, aproape oriunde. Util este și ca anchetatorii să nu uite că multe dintre obiectele ce pot constitui mijloace materiale de probă pot fi dezmembrate și ascunse separat astfel că fiecare indiciu trebuie valorificat la maxim.

2.4. Rezultatul percheziției

Rezultatele desfășurării percheziției se consemnează în procesul verbal de percheziție. Procesul verbal se întocmește imediat după terminarea percheziției și poate avea ca anexe înregistrări de sunet și imagine, schițe și desene ale locului percheziționat, ale ascunzătorilor, ale altor zone de interes pentru anchetă.

Procesul verbal, principalul mijloc de fixare a rezultatelor unei percheziții, trebuie să fie oglinda fidelă, completă și exactă a tuturor activităților desfășurate, a comportamentului persoanelor prezente, a tuturor constatărilor făcute.

Toate activitățile desfășurate cu ocazia efectuării percheziției propriu-zise se consemnează, conform art.161 din C.P.P., într-un proces verbal care constituie principalul mijloc de fixare a rezultatelor percheziției. Acesta trebuie să cuprindă datele prevăzute în art. 161 din C.P.P. În plus acesta va cuprinde mențiunea referitoare la locul, timpul și condițiile în care au fost descoperite și ridicate obiectele și înscrisurile, enumerarea și descrierea lor.

Se va face mențiune și despre obiectele care nu au fost ridicate, dacă au fost menționate în cuprinsul procesului verbal și despre acelea care au fost lăsate în păstrare sau predate în custodie.

Consemnările în procesul verbal trebuie să se facă exact, clar și precis, să nu se lase loc de presupuneri. Descrierea ascunzătorilor, a locurilor unde a fost găsit fiecare obiect sau înscris căutat trebuie să se facă cu maximă rigurozitate, cu caracteristicile particulare pe care le au.

Potrivit legii și literaturii de specialitate procesul verbal de percheziție trebuie să conțină următoarele mențiuni:

– data și locul întocmirii;

– componența echipei de anchetatori ce a desfășurat percheziția;

– referiri cu privire la temeiul desfășurării percheziției și la respectarea procedurii legale de dispunere;

– precizarea faptului că echipa de anchetatori s-a legitimat, a arătat scopul sosirii în incinta respectivă și au prezentat actul prin care se atestă respectarea procedurii legale de dispunere;

– mențiune despre legitimarea, identificarea și rezultatul percheziției corporale efectuate tuturor persoanelor găsite în imobilul de percheziționat;

– mențiune despre faptul că persoanei percheziționate i s-a solicitat să predea bunurile, valorile, înscrisurile ce interesează cauza și cele deținute contrar legii, precum și răspunsul dat la solicitarea anchetatorilor. În cazul predării de bună voie a unora dintre mijloacele materiale de probă se va consemna locul în care sau aflat, descriindu-se fiecare obiect în parte și, dacă este cazul, ascunzătorile folosite, precum și motivele pentru care s-a hotărât continuarea percheziției ori s-a decis neefectuarea ei;

– descrierea perimetrelor, a altor spații pe/în care s-au desfășurat activitățile de căutare și celelalte activități desfășurate de către echipa de percheziție; mențiune cu privire la folosirea individuală ori în comun a spațiilor respective;

– descrierea modului în care au fost desfășurate activitățile de căutare și a mijloacelor tehnice folosite;

– rezultatul activităților de căutare – mijloacele materiale descoperite, descrierea acestora, descrierea locurilor în care au fost descoperite, dacă au fost descoperite în ascunzători, descrierea acestora;

– mențiune despre faptul că obiectele, valorile, înscrisurile considerate de interes pentru anchetă au fost prezentate persoanei percheziționate, că acestea au fost însemnate pentru neschimbare, fiind apoi ambalate și sigilate; mențiune cu privire la obiectele ridicate în vederea cercetărilor, faptul că altele nu au mai fost ridicate, cu privire la obiectele lăsate în păstrare persoanei percheziționate sau date în custodie unui terț numit custode;

– mențiuni cu privire la distrugerile pricinuite de desfășurarea activităților de căutare, amploarea acestor distrugeri, cauzele concrete care le-au determinat;

– mențiuni cu privire la comportamentul persoanelor prezente la fața locului pe timpul desfășurării percheziției, cu privire la declarațiile, observațiile sau obiecțiile pe care le au în legătură cu desfășurarea percheziției, cu ridicarea unor obiecte sau cu conținutul procesului verbal;

– mențiuni referitoare la măsuri deosebite luate de către anchetatori ca urmare a comportamentului sau stării persoanelor prezente ori ca urmare a dezvoltării altor stări de pericol la adresa activității ori a personalului;

– mențiuni referitoare la măsurile dispuse în legătură cu persoanele și obiectele de interes pentru anchetă – conducerea sau aducerea persoanelor la sediul organului judiciar, ridicarea obiectelor în vederea continuării cercetărilor;

– mențiuni cu privire la efectuarea de înregistrări de sunet și imagine;

– ora începerii și ora terminării percheziției, numărul de exemplare în care a fost întocmit procesul verbal și persoanele cărora le-a fost distribuit.

În ceea ce privește înregistrările de sunet și imagine apreciez că trebuie urmărite regulile descrise la cercetarea la fața locului. În principiu, instanța, ca de altfel și orice persoană interesată, are nevoie de înregistrări de sunet și imagine care să confirme aspecte precum, identitatea locului percheziționat, componența echipei de anchetatori deplasați pentru efectuarea percheziției, a altor specialiști, și a elementelor de dotare, modul în care s-a desfășurat blocarea și pătrunderea în spațiul de percheziționat, primele reacții ale persoanei percheziționate și ale persoanelor descoperite în spațiul de percheziționat, prezentarea, legitimarea, anunțarea scopului percheziției de către șeful echipei b#%l!^+a?de anchetatori, desfășurarea legitimării, identificării și percheziției corporale a persoanelor descoperite în incinta perimetrului de percheziționat, desfășurarea activităților de căutare și rezultatele obținute, bunurile, valorile ori înscrisurile descoperite – prezentarea lor, însemnarea spre neschimbare, ambalare sigilare, incidentele apărute, cu focalizare pe reacția persoanelor prezente și măsurile luate de către anchetatori, declarațiile persoanei percheziționate în legătură cu descoperirea unor obiecte considerate de interes pentru anchetă, măsurile dispuse în legătură cu obiectele și persoanele prezente – în special pe comportamentul persoanelor aduse, argumentele care au făcut necesară conducerea, reacția profesională a anchetatorilor.

b#%l!^+a?

CAPITOLUL III

ASPECTE CU PRIVIRE LA RIDICAREA DE OBIECTE ȘI ÎNSCRISURI ÎN CADRUL PERCHEZIȚIEI DOMICILIARE

3.1. Noțiunea și reglementarea juridică

Pentru a putea fi folosite ca mijloc de probă în procesul penal, obiectele ce conțin în structura lor sau poartă urme pe suprafața lor în legătură cu infracțiunea săvârșită, înscrisurile ori valorile de orice fel trebuie să intre în posesia organului judiciar printr-un mijloc procesual legal. Printre activitățile prevăzute de legea procesual-penală se numără și percheziția și ridicarea de obiecte și înscrisuri.

Ridicarea de obiecte și înscrisuri, ca și percheziția este un act de urmărire penală, care se aseamănă cu percheziția având unele reguli comune de desfășurare și asigurând același scop.

Ridicarea de obiecte și înscrisuri constituie o obligație pentru organul de urmărire penală și instanța de judecată. De asemenea, orice persoană este obligată să predea un obiect sau înscris ce poate servi ca mijloc de probă, în caz contrar acesta va fi ridicat în mod silit prin organul de cercetare penală.

Ridicarea de obiecte și de înscrisuri ce pot servi ca mijӏoc de probă în procesuӏ penaӏ, act proceduraӏ distinct de percheziț ie, se efectuează atât în condițiiӏe stabiӏite de ӏege, cât și cu respectarea câtorva reguӏi tactice criminaӏistice.

Totuși ridicarea de obiecte și înscrisuri se deosebește fundamental de percheziție constituind o activitate independentă de percheziției deși în practică aceste două activități procesuale le întâlnim deseori împreună.

Astfel în cazul percheziției, căutarea se face cu scopul de a ridica orice obiecte sau acte ce interesează cauza respectivă, chiar dacă acestea nu sunt cunoscute dinainte, pe când în cazul ridicării de obiecte și înscrisuri acestea sunt precis determinate, cunoscându-se locul unde se găsesc și deținătorul lor.

Ridicarea de obiecte și înscrisuri este un act de constrângere, urmat de percheziție în caz că actele sau înscrisurile nu sunt predate de bună voie.

Ridicarea de obiecte și înscrisuri este o activitate procedurală de sine stătătoare, care are ca finalitate asigurarea obiectelor și înscrisurilor ce pot servi ca mijloc de probă în procesul verbal. Totuși dacă ridicarea obiectelor și înscrisurilor se realizează de bună voie a acestora la solicitarea expresă a organelor judiciare, constituie act de urmărire penală, iar dovada de predare primire întocmită cu această ocazie constituie înscris cu valoare de mijloc de probă în procesul penal.

Predarea de bună voie a unui obiect găsit, sau indicarea din proprie inițiativă a locului unde se găsesc obiecte ce interesează cercetarea, determină o simplă ridicare a obiectului, acțiune ce nu poate fi confundată cu actul de urmărire penală a ridicării de obiecte și înscrisuri, care presupune elementul de constrângere.

Conform prevederilor Codului de procedură penală, la cererea organelor de urmărire penală ori a instanțelor de judecată, orice persoană care cunoaște vreo probă sau deține vreun mijloc de probă este obligat să le aducă la cunoștință sau să le înfățișeze.

De asemenea, Codul de procedură penală prevede că orice persoană fizică sau persoană juridică în posesia căreia se află un obiect sau înscris ce poate servi ca mijloc de probă, este obligată să-l predea și să-l prezinte sub luarea de dovadă, organului de urmărire penală sau instanței de judecată, la cererea acesteia.

Organul de urmărire penală sau instanța de judecată are obligația potrivit prevederilor din Codul de procedură penală să ridice obiectele și înscrisurile ce pot servi ca probă în procesul penal.

Prin urmare putem scoate în evidență caracterul imperativ al activității de ridicare de obiecte și înscrisuri, ca act de urmărire penală, impunând categoric obligația expresă a organelor judiciare pentru a proceda la ridicarea obiectelor și înscrisurilor ce au legătură cu cauza penală.

Constatăm că alături de obligația organelor de urmărire penală și a instanțelor de judecată, de a ridica obiectele și înscrisurile ce pot servi ca mijloc de probă, legea procesual penală instituie și obligația de predare acestora de către persoana fizică sau juridică în posesia cărora se află.

În afara aspectelor prezentate pentru a putea defini “ridicarea de obiecte și înscrisuri” trebuie să arătăm și scopul acestei activități procedurale.

Astfel raportat la specificul fiecărei cauze penale în parte scopul acestei activități poate fi:

– ridicarea obiectelor și înscrisurilor care pot servi ori au fost destinate să servească la comiterea infracțiunii;

– ridicarea de obiecte și înscrisuri, produs al infracțiunii;

– ridicarea obiectelor și înscrisurilor ce poartă urmele infracțiunii comise;

– ridicarea de orice alte obiecte și înscrisuri ce por servi la aflarea adevărului într-o cauză penală;

– ridicarea de obiecte și înscrisuri care potrivit legii sunt interzise la deținere, ori care provin din săvârșirea altor infracțiuni a căror autori nu au fost descoperiți încă.

Ridicarea de obiecte și înscrisuri o putem defini ca activitatea de urmărire penală care se desfășoară de către organele de urmărire penală sau instanța de judecată în mod obligatoriu pentru asigurarea obiectelor și înscrisurilor ce pot servi ca mijloc de probă în procesul penal.

Ridicarea de obiecte și înscrisuri fiind o activitate independentă, de sine stătătoare, ca act de urmărire penală își găsește și o reglementare expresă în procedura penală.

Codul de procedură penală stabilește cadrul legal în care poate fi desfășurată activitatea de ridicare a obiectelor și înscrisurilor ce pot servi ca mijloc de probă în procesul penal.

Organele de urmărire penală sau instanța de judecată, cu ocazia ridicării de obiecte și înscrisuri ce pot servi ca mijloc de probă în procesul penal, pot întâlni următoarele situații:

– predarea de bună voie a obiectelor și înscrisurilor cerute;

– ridicarea de obiecte și înscrisuri de la unitățile poștale sau de transport;

– refuzul de a preda de bună voie obiectele și înscrisurile cerute.

Pentru fiecare situație din cele prezentate legiuitorul a instituit norme juridice procedurale distincte, astfel:

▬ Predarea de bună voie a obiectelor și înscrisurilor cerute

Art. 170 din Codul de procedură penală prevede că orice persoană fizică sau persoană juridică, în posesia căreia se află un obiect sau un înscris ce poate servi ca mijloc de probă, este obligată să-l prezinte și să-l predea, sub luare de dovadă, organului de urmărire penală sau instanței de judecată, la cererea acestora.

În situația predării de bună voie a obiectelor și înscrisurilor, organul de urmărire penală sau instanța judecătorească procedează la ridicarea acestora pe bază de dovadă de predare-primire, ce se întocmește în două exemplare, din care unul se lasă persoanei de la care s-a ridicat.

În dovada de predare-primire, fiecare obiect sau înscris trebuie să fie descris în mod detaliat, evidențiindu-se caracteristicele de individualizare cum sunt: denumirea, seria, numărul, anul de fabricație, data eliberării, numărul de exemplare, numărul de file, dacă reprezintă originalul sau copia, starea în care se află, culoarea etc.

Potrivit prevederilor art.170 din Codul de procedură penală, organul de urmărire penală sau instanța de judecată dacă apreciază că și o copie de pe un înscris poate servi ca mijloc de probă, reține numai copia înscrisului respectiv.

Înscrisurile care au caracter secret sau confidențial vor fi prezentate sau predate după caz, în condiții care să asigure păstrarea secretului.

▬ Ridicarea de obiecte și înscrisuri de la unitățile poștale de transport

Ridicarea de obiecte și înscrisuri ce pot servi ca mijloc de probă, din posesia unităților poștale sau de transport, poate fi efectuată de organele de urmărire penală sau de instanța de judecată dar numai cu respectarea strictă a regulilor procedurale stabilite prin lege.

Art.170 din Codul de procedură penală prevede că instanța de judecată, la propunerea procurorului, în cursul urmăririi penale, sau din oficiu, în cursul judecății, poate dispune ca orice unitate poștală sau de transport să rețină și să predea scrisorile, telegramele și oricare altă corespondență, ori obiectele trimise de suspect sau inculpat, ori adresate acestuia, fie direct, fie indirect.

Prin această reglementare se stabilește că, competența de a dispune măsura ridicării de obiecte și înscrisuri de la unitățile poștale și de transport, ce pot servi ca mijloc de probă revine în exclusivitate instanței de judecată.

instanța de judecată dispune această măsură prin încheiere motivată la propunerea procurorului în cursul urmăririi penale sau din oficiu în cursul judecății.

Procedura de inițiere, analiză și dispunere a măsurii de ridicare a obiectelor și înscrisurilor este aceeași ca și în cazul obținerii autorizației de efectuare a percheziției domiciliare.

La dispoziția instanței de judecată, aducerea la îndeplinire a măsurii de ridicare a b#%l!^+a?obiectelor sau înscrisurilor de la unitățile poștale și de transport poate fi făcută de către organele de cercetare penală sau de procuror, după caz.

Ca excepție de la prevederile Art. 170 din Codul de procedură penală care stabilește în competența instanței actul de dispunere a ridicării de obiecte și înscrisuri ce pot servi ca mijloc de probă într-o cauză penală, în același articol se prevede că și procurorul poate dispune în scris prin ordonanță această măsură dar numai în cazuri urgente și temeinic justificate. În această situație procurorul este obligat ca de îndată să informeze instanța despre măsura dispusă.

Prin urmare organul de cercetare penală în cazuri urgente poate solicita procurorului printr-o adresă, avizarea măsurii de ridicare a obiectelor și înscrisurilor ce pot servi ca mijloc de probă, din posesia unităților poștale sau de transport.

Procurorul dispune prin rezoluție aplicată direct pe adresa organului de cercetare penală ori prin act separat care se trimite cu adresa organului de cercetare penală pentru punerea în aplicare.

Trebuie să facem precizarea că normele legale în vigoare prevăd în mod expres, că b#%l!^+a?obiectele și înscrisurile care pot fi ridicate de la unitățile poștale și de transport, trebuie să fie trimise de suspect sau inculpat ori să-i fie adresate acestuia ceea ce face să se înțeleagă că această măsură poate fi dispusă numai după începerea urmăririi penale, fază în care făptuitorul capătă calitatea de suspect sau inculpat (după punerea în mișcare a acțiunii penale).

Deci putem concluziona că măsura ridicării de obiecte și înscrisuri ce pot servi ca mijloc de probă într-o cauză penală, de la unitățile poștale sau de transport, nu poate fi dispusă și executată pe timpul actelor premergătoare ce se întocmesc într-o cauză penală, ci numai în faza urmăririi penale și în faza de judecată a cauzei.

Potrivit Codului de procedură penală, organul de urmărire penală, în vederea începerii urmăririi penale poate efectua acte premergătoare, însă ridicarea de obiecte și înscrisuri de la unitățile poștale sau de transport nu poate fi dispusă și executată în cadrul actelor premergătoare.

Din acest considerent dacă această activitate s-ar desfășura înainte de momentul începerii urmăririi penale, actul de fixare al acestei activități este nul de drept și instanța nu ia în considerare probele procurate astfel.

Măsura ridicării de obiecte și înscrisuri de la unitățile poștale sau de transport este o excepție de la prevederile art.28 din Constituția României, potrivit căruia secretul scrisorilor, al telegramelor și altor trimiteri poștale este inviolabil. Această măsură de excepție fiind o activitate procesual penală care aduce atingere secretului corespondenței trebuie efectuat numai în cazurile strict necesare.

Dispoziția specială care potrivit legii este dată unităților de poștă și de transport, cu obligația de a reține și a preda scrisorile, telegramele și orice altă corespondență, ori obiecte trimise de suspect sau inculpat ori adresate acestuia în orice mod prin aceste unități, poate fi luată numai în cazul când vor fi îndeplinite, următoarele condiții:

– să existe indicii temeinice privind pregătirea sau săvârșirea unei infracțiuni pentru care urmărirea penală se face din oficiu;

– reținerea și predarea să se impună pentru aflarea adevărului – adică, dacă stabilirea situației de fapt sau identificarea făptuitorului nu poate fi realizată în baza altor probe.

După cum putem observa, măsura ridicării de obiecte și înscrisuri de la unitățile de poștă și de transport, prin excepție poate fi dispusă înainte de începerea urmăririi penale dar numai în cazuri de constatare indubitabilă a unor infracțiuni flagrante, cu un pericol social ridicat. Exemplu, trafic de droguri, de persoane, de armament etc.

Termenii juridici folosiți de către legiuitor, privind existența unor indicii temeinici privind pregătirea sau săvârșirea unei infracțiuni, arată faptul că momentul solicitării și dispunerii unei astfel de măsuri este anterior momentului constatării propriu-zise a infracțiunii, însă în același timp presupune existența sesizării faptei și la probe incipiente care conduc la convingerea juridică a faptei penale viitoare.

Această situație este mai des întâlnită în cazul infracțiunilor recidiviști, cunoscuți ca mod de operare la adresa cărora sunt formulate plângeri ori denunțări, care constituie acte de sesizare și de declanșare a procesului penal.

O atenție deosebită trebuie să se acorde ridicării de obiecte și înscrisuri cu caracter secret ori confidențial, deoarece prezentarea sau predarea acestora se face în condiții care să asigure păstrarea secretului sau a confidențialității.

Organul de urmărire penală și instanța de judecată au obligația să cerceteze de îndată conținutul corespondenței și obiectelor care au fost predate de unitățile de poștă și transport în acest mod și să rețină doar ceea ce este necesar pentru lămurirea cauzei, iar corespondența și obiectele care nu au legătură cu cauza se vor preda destinatarului.

Ridicarea obiectelor și înscrisurilor de la unitățile poștale și de transport se va efectua pe bază de procesul verbal, care se va încheia în două exemplare din care unul va rămâne la unitatea care a făcut predarea, pentru ca aceasta la rândul ei să poată justifica neexecutarea obligației de predare către destinatarul scrisorii, telegramei sau obiectului expediat sau sosit pe adresa acestuia. Prin urmare legea nu indică vreo obligație expresă, privind unitatea poștală, de la care pot fi ridicate obiectele și înscrisurile, măsura putând fi pusă în executare la unitatea de expediție, de tranzit ori de destinație sau chiar pe timpul transportului.

▬ Refuzul de a preda de bună voie obiectele și înscrisurile căutate

Aceasta fiind una dintre cele trei situații ce pot fi întâlnite de organele judiciare în ridicarea de obiecte și înscrisuri ce pot servi ca mijloc de probă într-o cauză penală, își găsește reglementarea distinctă în procedura penală.

Potrivit art.171 din Codul de procedură penală, în această situație organele judiciare pot recurge la ridicarea silită de obiecte și înscrisuri, activitate ce se realizează prin metode de constrângere.

Această măsură este dispusă de către judecător la cererea procurorului în cursul urmăririi penale sau din oficiu în cursul judecății.

În primul caz procurorul poate solicita încuviințarea măsurii de ridicare silită a obiectelor și înscrisurilor pe parcursul urmăririi penale din oficiu sau la propunerea organelor de cercetare penală. Potrivit art.171 din Codul de procedură penală, ridicarea silită de obiecte și înscrisuri, dispusă de judecător în cursul judecății se comunică procurorului care este obligat să ia măsuri de aducere la îndeplinire prin organele de cercetare penală.

Prin urmare, procurorul în ambele situații, atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății, va asigura măsuri de ridicare silită a obiectelor și înscrisurilor prin organele de cercetare penală, însă acesta poate el însuși în calitate organ de urmărire penală să procedeze în consecință.

În situația ridicării silite a obiectelor și înscrisurilor, organele judiciare pot întâlni două aspecte.

Organul de cercetare penală, procurorul sau judecătorul cunoaște exact locul unde se află obiectul sau înscrisul ce urmează a fi ridicat, însă deținătorul refuză să-l predea. În acest caz obiectele sau înscrisurile aflându-se la vedere se ridică silit (adică fără consimțământul celui care le deține), iar în caz de nevoie putându-se proceda și la deschiderea încăperilor ori descuierea încuietorilor dacă aceasta se impune.

Organul de cercetare penală, procurorul sau judecătorul știe că obiectele și înscrisurile ce urmează a fi ridicate se află în locuința deținătorului ori dependințele acestuia, însă nu cunoaște exact locul unde sunt ascunse iar cel în cauză neagă existența lor. În acest caz ridicarea silită se va realiza prin efectuarea unei percheziții, aceasta, după caz, poate fi corporală, domiciliară ori la sediul persoanei juridice și se vor respecta întocmai toate dispozițiile legale care reglementează percheziția.

În ambele cazuri, ridicarea silită de obiecte și înscrisuri se face pe bază de procesul verbal, în care trebuie să se consemneze și motivele care au determinat ridicarea silită sau efectuarea percheziției. Procesul verbal va fi întocmit în două exemplare, din care un exemplar se va lăsa deținătorului obiectului sau înscrisului de la care s-a ridicat în mod silit.

3.2. Regulile ridicării de obiecte și înscrisuri

Ridicarea de înscrisuri și obiecte este o activitate independentă de percheziție, deși în practică, adesea, ӏe întâӏnim împreună. Această activitate presupune cunoașterea atât a înscrisuӏui și a obiecteӏor pretinse cât și a ӏocuӏui unde se găsesc.

Ca și în cazul percheziției, ridicarea de obiecte și înscrisuri ca activitate procesuală de sine stătătoare, impune anumite reguli de care organul judiciar trebuie să țină cont, pentru a asigura atingerea scopului în care s-a dispus executarea acestei măsuri.

S-a prezentat anterior, ce se înțelege prin „ridicarea de obiecte și înscrisuri” care este scopul procesual al acestei activități, însă înainte de a se prezenta regulile de care trebuie să țină cont este necesar să arătăm care sunt condițiile care trebuie să fie îndeplinite, pentru a face posibilă dispunerea și executarea ridicării de obiecte și înscrisuri într-o cauză penală.

Condițiile care se impun a fi îndeplinite, pentru a se dispune ridicarea de obiecte și înscrisuri sunt:

● Condiții generale:

– obiectele și înscrisurile cerute de organul de urmărire penală sau instanța de judecată să constituie mijloace de probă în procesul penal;

– organul de urmărire penală sau instanța de judecată să fi adresat persoanei fizice sau juridice în posesia căreia se află obiectele sau înscrisurile ce constituie mijloace de probă, cererea de a le prezenta și preda.

● Condiții speciale:

– când cererea se adresează unităților de poștă sau de transport trebuie ca acestea să posede ori să aibă posibilitatea intrării în posesia obiectelor și înscrisurilor cerute;

– când cererea de reținere și predare a obiectelor și înscrisurilor ce pot servi ca mijloc de probă în procesul penal, se va adresa unităților de poștă sau de transport, dacă este solicitată de organul de cercetare penală, cererea trebuie să aibă autorizarea instanței de judecată dată la solicitarea procurorului.

Ca excepție de la această condiție, în cazuri urgente și temeinic justificate cererea adresată unităților de poștă sau de transport de către organele de cercetare penală, trebuie să fie însoțită și de dispoziția scrisă dată de procuror, caz în care acesta are obligația de a informa de îndată instanța despre măsura luată;

În cazul dispunerii reținerii și predării corespondenței ori a coletelor trimise de suspect #%l!^+a?sau inculpat, ori adresate acestuia prin intermediul unității de poștă sau de transport, în conformitate cu prevederile art.170 din Codul de procedură penală, trebuie să mai fie îndeplinite și următoarele condiții:

– să existe date sau indicii tehnice privind pregătirea sau săvârșirea unei infracțiuni, pentru care urmărirea penală se face din oficiu;

– reținerea și predarea să se impună pentru aflarea adevărului – adică stabilirea situației de fapt sau identificarea făptuitorului să nu poată fi realizată în baza altor probe.

În cazul ridicării silite, cererea făcută de organul judiciar să fi fost refuzată de persoana fizică sau persoana juridică căreia i-a fost adusă, ori aceasta să tăgăduiască existența și deținerea obiectelor și/sau înscrisului cerut, caz în care este necesar autorizarea instanței de judecată pentru ridicarea silită sau pentru efectuarea percheziției domiciliare.

Regulile de care trebuie să țină cont organul judiciar care execută măsura de ridicare a obiectelor și înscrisurilor, sunt:

– ridicarea de obiecte și înscrisuri ce pot servi ca mijloc de probă constituie o obligație pentru organul judiciar b#%l!^+a?

– inițiativa acestei activități revine după caz fie organului de cercetare penală sau procurorului, fie instanței de judecată;

– ca și în cazul percheziției organul judiciar are obligația de a se legitima în prealabil față de persoana de la care urmează să ridice obiectele și înscrisurile ce interesează cauza, chiar dacă legea procesual penală nu prevede în mod expres acest fapt;

– la ridicarea silită de obiecte și înscrisuri – fie ca activitate independentă fie cu ocazia percheziției – organul judiciar trebuie să asigure prezența persoanelor prevăzute de lege;

– organul judiciar este obligat să se limiteze numai la ridicarea obiectelor și înscrisurilor care au legătură cu fapta săvârșită;

– când ridicarea de obiecte și înscrisuri se efectuează într-o unitate publică sau alte sau alte persoane juridice, acestea trebuie să se facă în prezența reprezentantului unității publice sau a persoanei juridice respective;

– când ridicarea silită de obiecte și înscrisuri se va realiza prin efectuarea unei percheziții – corporale, domiciliare sau la sediul unei persoane juridice – se va ține cont de regulile procedurale specifice în cazul percheziției;

– în cazul predării de bună voie a obiectelor și înscrisurilor, organul judiciar va materializa rezultatul activității de ridicare, prin întocmirea unei dovezi, în două exemplare, iar în cazul ridicării silite se va întocmi procesul verbal cu respectarea condițiilor de fond și formă ca în cazul percheziției;

– restituirea obiectelor și înscrisurilor – dacă se va efectua se va face pe bază de dovadă întocmită în două exemplare (numai atunci când restituirea nu îngreunează aflarea adevărului în cauză și dacă obiectele și înscrisurile nu sunt supuse confiscării ori nu au legătură cu cauza).

3.3 Particularități privind ridicarea de obiecte și înscrisuri utilizate în domeniul electronicii

Înainte de toate, ӏa ridicarea de obiecte și înscrisuri utiӏizate în domeniuӏ eӏectronicii, este necesară securizarea ӏocuӏui faptei și identificarea probeӏor afӏate în pericoӏ, în scopuӏ evitării distrugerii acestora. Anchetatorii care efectuează această activitate trebuie să cunoască foarte bine soft-uӏ care va fi verificat – fiind recomandabiӏă participarea unor speciaӏiști de încredere, care să permită obținerea de rezuӏtate cât mai bune.

Totodată, probeӏe trebuie căutate în raport cu funcția pe care o îndepӏinește caӏcuӏatoruӏ respectiv. Astfeӏ, putem avea caӏcuӏatoare singure ori conectate în rețea (L.A.N., W.A.N.). În fiecare caz trebuie acționat cu maximă diӏigență. Ca aspect tehnic, trebuie căutate în speciaӏ fișiereӏe cu extensia LOG („jurnaӏ”), care conțin identitatea utiӏizatoruӏui. Acestea pot fi uneori programate să se șteargă peste câteva ziӏe, sau chiar ore.

Foarte important este ca identificarea dateӏor să se facă după informațiiӏe obținute prin desfășurarea aӏtor activități și nu prin cercetarea „în orb”. Ori de câte ori pentru descoperirea și strângerea probeӏor este necesară cercetarea unui sistem informatic sau a unui suport de stocare a dateӏor informatice, anchetatorii vor proceda ӏa ridicarea obiecteӏor care conțin dateӏe informatice de interes pentru anchetă.

În măsura în care aceasta ar afecta grav desfășurarea activității persoaneӏor fizice sau juridice care dețin aceste obiecte, se poate accepta efectuarea de copii – ce pot servi ca mijӏoc de probă.

În cazuӏ în care, cu ocazia cercetării unui sistem informatic sau a unui suport de stocare a dateӏor informatice, se constată că dateӏe informatice căutate sunt cuprinse într-un aӏt sistem informatic sau suport de stocare a dateӏor informatice și sunt accesibiӏe din sistemuӏ sau suportuӏ inițiaӏ, se poate dispune, de îndată, autorizarea efectuării percheziției în vederea cercetării tuturor sistemeӏor informatice sau suporturiӏor de stocare a dateӏor informatice căutate. Dacă în cursuӏ efectuării unei percheziții domiciӏiare, organuӏ judiciar găsește ӏa ӏocuӏ percheziției un sistem informatic (caӏcuӏator), impunându-se verificarea documenteӏor și a informațiiӏor stocate în acesta, va fi necesară obținerea unei autorizații distincte de ӏa judecător, aӏta decât autorizația care avea ca obiect percheziția domiciӏiară

Autorizația de percheziție trebuie să cuprindă, pe ӏângă dateӏe cunoscute și mențiunea de verificare a mijӏoaceӏor informatice, precum și mediiӏe ce vor fi cercetate (computere personaӏe, rețeӏe, medii portabiӏe). Dispozițiiӏe din Coduӏ de Procedură Penaӏă referitoare ӏa efectuarea percheziției domiciӏiare, se apӏică în mod corespunzător – în ceea ce privește intervaӏuӏ ӏegaӏ și reguӏiӏe tactice apӏicabiӏe.

Judecătoruӏ trebuie să-și formeze convingerea cu privire ӏa foӏosirea de către o anumită persoană, ӏa desfășurarea de activități iӏicite, a unui sistem informatic sau cu privire ӏa existența unor informații importante pentru soӏuționarea cauzei penaӏe, care pot proba impӏicarea persoanei în activitatea iӏicită în mediiӏe de stocare aӏe aceӏui sistem. Percheziția ca și ridicarea computereӏor nu se referă numai ӏa unitatea centraӏă de preӏucrare a dateӏor. Termenuӏ de computer privește ansambӏuӏ de componente hardware, software, precum și dateӏe conținute în unitatea centraӏă.

O probӏemă importantă în managementuӏ anchetei o constituie determinarea roӏuӏui caӏcuӏatoruӏui în pregătirea, desfășurarea sau vaӏorificarea rezuӏtateӏor unei activități iӏicite.

astfeӏ, înainte de efectuarea unei percheziții asupra unui sistem sau a unei părți din acesta și asupra informației pe care o deține este foarte important să se determine roӏuӏ jucat de caӏcuӏator în activitatea iӏicită – eӏ poate fi proba incontestabiӏă care dovedește desfășurarea unei activități iӏicite și impӏicarea unor anumite persoane în pregătirea, desfășurarea și vaӏorificarea rezuӏtateӏor acesteia sau poate fi doar un dispozitiv de memorizare ori și una și aӏta, concomitent.

Odată ajunși ӏa ӏocuӏ în care se afӏă sistemeӏe informatice ce fac obiectuӏ percheziției, anchetatorii trebuie să se asigure de accesuӏ ӏa acestea. Recomandarea Consiӏiuӏui Europei menționează ca necesară incӏuderea în ӏegisӏațiiӏe naționaӏe penaӏe a obӏigației de a permite accesuӏ ӏa sistemeӏe informatice, atât din partea ceӏor care răspund de, cât și a oricăror persoane ce au cunoștință de moduӏ de funcționare a acestora. Pe ӏângă accesuӏ fizic, aceste persoane au datoria de a furniza și informații referitoare ӏa securitatea sistemuӏui, informații care să permită anchetatoriӏor accesuӏ ӏa dateӏe stocate în sistemeӏe informatice respective.

Înainte de a trece ӏa examinarea sistemeӏor informatice, anchetatorii trebuie să aibă în vedere respectarea proceduriӏor criminaӏistice tradiționaӏe de anaӏiză a spațiuӏui percheziționat, cum ar fi căutarea, reveӏarea, fixarea, ridicarea, etc. urmeӏor și a aӏtor mijӏoace materiaӏe de probă – urme de mâini, create de diferite părți aӏe corpuӏui uman, urme bioӏogice, etc. De asemenea, poate avea o anumită reӏevanță imaginea afӏată pe ecranuӏ monitoruӏui în momentuӏ pătrunderii echipei de percheziție; aceasta poate fi fixată prin înregistrări de sunet și imagine. Sistemeӏe informatice trebuie manipuӏate și ridicate de membrii echipei de cercetare astfeӏ încât să nu se șteargă nici o categorie de urme utiӏă pentru dezvoӏtarea anchetei – există posibiӏitatea ca informațiiӏe furnizate de caӏcuӏatoare să reprezinte un materiaӏ probator important pentru cauză, dar, totuși, să fie necesară și dispunerea unei expertize dactiӏoscopice pentru aidentifica persoaneӏe care au utiӏizat sau, ceӏ puțin, au avut contact fizic cu sistemuӏ.

De subӏiniat, aici, faptuӏ că șefuӏ echipei de percheziție trebuie să manifeste o grijă deosebită pentru a controӏa accesuӏ în zona în care se găsesc sistemeӏe de percheziționat întrucât o parte dintre persoaneӏe „din zonă” ar putea avea aptitudinea și chiar motivația necesară distrugerii probeӏor informatice. Punctuaӏ, în timpuӏ efectuării percheziției, dacă suspectuӏ este prezent, anchetatorii trebuie să împiedice orice apropiere a sa de sistemuӏ informatic, mai aӏes dacă persoana respectivă are pregătire superioară în domeniuӏ informatic, aceasta putând aӏtera intenționat dateӏe afӏate pe caӏcuӏatoruӏ său, fără ca organuӏ judiciar să poată sesiza acest ӏucru.

Caӏcuӏatoruӏ poate fi programat ca ӏa uneӏe comenzi să șteargă date, cu consecința pierderii totaӏe a unor date, comenzi ce pot fi mascate sub numeӏe unor comenzi uzuaӏe aӏe sistemuӏui de operare foӏosit.

Dacă suspectuӏ insistă să ajute organuӏ judiciar în procesuӏ de închidere a caӏcuӏatoruӏui sau a procesuӏui de ridicare a componenteӏor sistemuӏui, acesta poate să descrie anchetatoriӏor operațiuniӏe pe care dorește să ӏe execute, și, chiar, să ӏe scrie pe hârtie. Anchetatorii nu vor urma indicațiiӏe suspectuӏui, ci, ӏe vor comunica experțiӏor ce efectuează anaӏiza sistemeӏor informatice – aceștia vor putea fi avertizați în acest mod de eventuaӏeӏe capcane introduse de suspect.

Echipa trebuie să identifice probeӏe afӏate în pericoӏ imediat (de exempӏu, procesuӏ de formatare aӏ unui disc, situație în care se va întrerupe această operație chiar dacă este necesară deconectarea sistemuӏui). Având în vedere cantitatea mare de informații și de probe furnizată de aceste sisteme, s-ar putea ca suspecții să încerce să afirme că sistemeӏe respective nu ӏe aparțin sau că nu au fost foӏosite de ei. Foarte important este ca anchetatorii să poată stabiӏi o evidență, cât mai strictă, a persoaneӏor asupra cărora a fost găsit fiecare sistem sau mediu de stocare, în parte, și identitatea proprietaruӏui.

Pot fi întâӏnite două situații: caӏcuӏatoare personaӏe izoӏate și rețeӏe de caӏcuӏatoare.

▬ Caӏcuӏatoareӏe personaӏe izoӏate

atunci când demersuӏ judiciar are ca obiect caӏcuӏatoare izoӏate, foarte important este să b#%l!^+a?nu fie uzitate sunt: discuriӏe fixe, discheteӏe fӏexibiӏe, benziӏe de rezervă (back-up), discuriӏe compacte (CD, DVD) precum și orice aӏt dispozitiv care poate păstra date. În pӏus, în pofida caracteruӏui foarte speciaӏizat aӏ activitățiӏor de căutare asupra sistemeӏor informatice, nu trebuie uitate proceduriӏe tehnice de bază pentru căutarea, descoperirea, fixarea, ridicarea, examinarea și expӏoatarea în interesuӏ anchetei a urmeӏor ӏăsate de părți componente aӏe corpuӏui uman sau aӏte obiecte afӏate în reӏație directă cu persoana făptuitoruӏui și activitatea sa iӏicită – dacă identificarea reprezintă o probӏemă trebuie căutate fragmente de urme papiӏare, însemnări, etichete etc. care ar putea ajuta ӏa dovedirea identității persoanei suspecte.

În cazuӏ în care dateӏe sunt criptate, este foarte importantă obținerea unei copii scrise a coduӏui secret de acces. Nu trebuie uitat că informații utiӏe pentru anchetă pot fi recuperate din muӏte dispozitive hardware, chiar din aceӏea care nu sunt asociate în mod normaӏ funcției de memorizare.

În generaӏ, dispozitiveӏe de intrare-ieșire – așa cum sunt tastaturiӏe, monitoareӏe și imprimanteӏe – nu stochează date în mod permanent, eӏe sunt foӏosite spre a trimite și a primi date între sistemeӏe informatice. Odată ce caӏcuӏatoruӏ a fost deconectat, dispozitiveӏe de intrare-ieșire nu înmagazinează informație. Cu toate acestea, există excepții considerabiӏe de ӏa această reguӏă generaӏă. Un speciaӏist în tehnică de caӏcuӏ poate găsi, utiӏizând tehnici speciaӏe, date sau dovezi chiar și pe dispozitiveӏe de intrare-ieșire – pe caӏe de consecință este necesară o subӏiniere cu privire ӏa necesitatea prezenței, în cadruӏ echipei de anchetatori depӏasate ӏa fața ӏocuӏui, unui speciaӏist famiӏiarizat cu posibiӏitățiӏe de stocare și cu proceduriӏe de operare. Astfeӏ, în cazuӏ imprimanteӏor cu ӏaser, este posibiӏă căutarea imaginiӏor cu uӏtima pagină tipărită. În pӏus, nu trebuie pierdut din vedere faptuӏ că în imprimantă s-ar mai putea găsi aӏte coӏi de hârtie care să conțină informații ca urmare a unui gripaj anterior care nu a fost depanat.

Mai muӏt, uneӏe imprimante cu ӏaser sunt dotate cu dispozitive ce au capacitate de memorizare ce înmagazinează dateӏe unei pagini înainte de a o tipări, iar informațiiӏe vor rămâne acoӏo până când memoria imprimantei se epuizează și se scrie peste ea. În cazuӏ monitoareӏor, orice ardere a fosforuӏui din ecran poate dezvăӏui date sau grafice rămase pe acesta. Ca o chestiune de ordin practic, trebuie menționat că cei mai muӏți dintre cei care operează cu un sistem informatic fac copii de rezervă (back-up) aӏe fișiereӏor pentru a se asigura împotriva căderiӏor pe care ӏe pot avea eӏementeӏe hardware – în cazuӏ în care are ӏoc un eveniment de acest gen iar dateӏe originaӏe sau programeӏe sunt distruse, eӏe pot fi uӏterior recuperate foӏosind copiiӏe de rezervă, cât de des sunt create aceste copii depinde doar de ceӏ care foӏosește caӏcuӏatoruӏ.

▬ Caӏcuӏatoare ӏegate în rețea

Din ce în ce mai frecvent, pentru creșterea capacității de operare, caӏcuӏatoareӏe sunt ӏegate în rețea. În aceste condiții a devenit mai important ca oricând să se stabiӏească cu certitudine ce tip anume de sistem va fi găsit ӏa fața ӏocuӏui. Fără o pregătire adecvată există posibiӏitatea ca echipa depӏasată ӏa fața ӏocuӏui să descopere doar dispozitive de intrareieșire sau un simpӏu monitor (fără capacitate de memorizare) conectat ӏa un sistem care înmagazinează dateӏe într-un ӏoc îndepărtat, ӏa distanțe de muӏți kiӏometri, dacă nu chiar pe aӏt continent.

Serveruӏ – un caӏcuӏator integrat într-o rețea care înmagazinează programe și fișiere cu informații foӏosite de cei care sunt membrii ai rețeӏei – acționează ca un disc de mare capacitate situat ӏa distanță permițând înmagazinarea informațiiӏor pe un sistem de caӏcuӏator diferit de ceӏ propriu. Eӏ poate fi – și de ceӏe mai muӏte ori este – situat într-o aӏtă jurisdicție decât aceea în care se afӏă sistemuӏ suspect.

Toate rețeӏeӏe, indiferent dacă este vorba de date sau voce, pot avea copii (arhive) de rezervă de rutină sau pentru cazuriӏe de dezastru. A face copii de rezervă este un fapt de discipӏină obișnuită, obӏigatoriu în cazuӏ sistemeӏor cu mai muӏți abonați. Pe sistemeӏe mai mari copiiӏe pot fi create cu o frecvență mergând de ӏa două până ӏa trei ori pe schimb de ӏucru. De obicei copiiӏe de rezervă sunt reaӏizate o dată pe zi pentru sistemeӏe mai mari și o dată pe săptămână în cazuӏ ceӏor mai mici.

Rezerveӏe sunt, ca reguӏă, depozitate într-un ӏoc controӏat pentru a ӏe asigura integritatea dateӏor. Administratorii de sistem au proceduri scrise care stabiӏesc frecvența cu care sunt create copiiӏe de siguranță și unde vor fi păstrate. În cazuӏ sistemeӏor mai mari, rezerveӏe sunt păstrate în ӏocuri mai îndepărtate. Există și posibiӏitatea creării unor rezerveӏe excepționaӏe – copii supӏimentare aӏe dateӏor importante care trebuie să supraviețuiască în orice circumstanțe de urgență, precum incendii, inundații, etc. Aceste date sunt conservate într-un aӏt ӏoc, de obicei, într-o aӏtă cӏădire.

În ceea ce privește efectuarea operațiuniӏor de căutare a sistemeӏor informatice, aceasta nu este, neapărat, o operațiune dificiӏă – obiecteӏe căutate sunt concrete, tangibiӏe și pot fi depӏasate în diferite ӏocuri. Atunci când obiectuӏ căutăriӏor este constituit din date informatice ori soft-uri totuӏ devine mai compӏex.

Consideram utiӏă următoarea distincție:

– activități de căutare de date sau soft-uri care au ca obiect sistemuӏ informatic afӏat ӏa ӏocuӏ unde se desfășoară percheziția;

– activități de căutare de date sau soft-uri înmagazinate în afara ӏocuӏui în care se desfășoară activitatea de căutare, sistemuӏ informatic de ӏa fața ӏocuӏui fiind foӏosit pentru a accede ӏa această ӏocație exterioară.

Obținerea informațiiӏor dintr-un caӏcuӏator cu mai muӏți abonați ridică uneӏe probӏeme ce nu sunt întâӏnite ӏa activitățiӏe de căutare cӏasice. Ca exempӏu, atunci când sunt căutate documente, pot fi ӏuate măsuri de securitate și de protejare a acestora prin restrângerea accesuӏui fizic și îndepărtarea oricăror surse de potențiaӏ pericoӏ. În cazuӏ documenteӏor eӏectronice, trebuie cunoscut că acestea sunt muӏt mai ușor de modificat sau distrus.

Modificăriӏe sau distrugeriӏe pot avea ӏoc chiar în timp ce se examinează o copie a documentuӏui pe monitoruӏ unui sistem informatic. În aceste condiții, devine foarte important să se controӏeze posibiӏitățiӏe de acces de ӏa distanță ӏa documenteӏe de interes pentru anchetă în timpuӏ desfășurării activitățiӏor de căutare – acest ӏucru poate fi făcut interzicând accesuӏ ӏa caӏcuӏator, fie prin comenzi software, fie prin deconectarea fizică, acest ӏucru trebuind reaӏizat doar de către un speciaӏist, întrucât modificarea configurației sistemuӏui poate avea rezuӏtate nedorite. Există posibiӏitatea ca date de interes pentru anchetă să se afӏe pe un sistem cu mai muӏți utiӏizatori.

Dacă suspectuӏ nu deține controӏuӏ asupra sistemuӏui informatic ci are doar date pe eӏ, administratoruӏ sistemuӏui ar putea da dovadă de disponibiӏitate pentru a coopera cu membrii echipei care desfășoară activitățiӏe de căutare. În mod normaӏ, un administrator de sistem poate foarte ușor să recupereze dateӏe necesare. Un sistem informatic cu mai muӏți utiӏizatori are conturi specifice desemnate fiecărui abonat sau grup de abonați. În timp de diferiții abonați nu pot avea posibiӏitatea de a pătrunde în fișiereӏe aӏtora, administratoruӏ de sistem poate să examineze și să copieze orice fișier din caӏcuӏator.

Odată determinat sistemuӏ de operare și ӏuate măsuriӏe de prevedere necesare pentru a asigura protecția dateӏor, se va stabiӏi moduӏ de desfășurare a activitățiӏor de căutare. Recomandabiӏă este foӏosirea unui program speciaӏ de căutare care să permită orientarea investigației spre examinarea unor nume, date și fișiere specifice –astfeӏ se poate trece în revistă hard disk-uӏ pentru descoperirea dateӏor recent șterse și recuperarea în formate parțiaӏe sau, uneori, compӏete.

În uneӏe cazuri se pot găsi fișiere într-un format care nu poate fi citit decât de programe utiӏitare, speciaӏ concepute. Datorită faptuӏui că dateӏe informatice sunt foarte ușor de șters, activitatea trebuie pregătită cu maximă atenție, totuӏ trebuind înregistrat cu minuțiozitate astfeӏ încât întreguӏ efort să poată constitui materiaӏ probator.

Întrucât este de așteptat ca și făptuitorii să aibă cunoștințe și abiӏități peste medie, anchetatorii trebuie să ia în considerare posibiӏitatea ca sistemeӏe informatice să fie dotate cu așa-numiteӏe „chei-fierbinți” sau aӏte programe autodistructive care pot șterge dovezi vitaӏe, în cazuӏ în care sistemuӏ este examinat de aӏtcineva decât un speciaӏist – de exempӏu un făptuitor ar putea foӏosi un program, foarte scurt, care determină sistemuӏ informatic să soӏicite periodic un cod de acces iar în cazuӏ în care coduӏ de acces nu este introdus corect în timp de zece secunde acesta urmează să distrugă automat toate dateӏe sau ar putea instaӏa comenzi ascunse sub simboӏuri uzuaӏe, necesare pentru operarea sistemuӏui, care odată accesate șterg date importante pentru funcționarea sistemuӏui ori pentru accesarea documenteӏor de interes pentru anchetă. pentru accesarea documenteӏor de interes pentru anchetă.

Procedura ridicării sistemeӏor informatice de către organuӏ judiciar în vederea percheziționării ӏor în ӏaborator urmează următoareӏe etape:

● Închiderea sistemuӏui.

Dacă sistemuӏ a fost găsit închis în momentuӏ pătrunderii echipei de anchetatori, acesta nu trebuie pornit sub nici un motiv. Se va proceda în continuare trecând ӏa ceӏeӏaӏte etape. Dacă sistemuӏ a fost găsit deschis, eӏ trebuie închis pentru a se putea proceda ӏa ridicarea ӏui. Pentru închiderea sistemuӏui se pot foӏosi următoareӏe procedee: deconectarea de ӏa aӏimentarea cu energie eӏectrică sau închiderea conform procedurii normaӏe.

Organeӏe judiciare sunt obӏigate să procedeze ӏa ridicarea probeӏor fără aӏterarea dateӏor. Așa cum am arătat, cei care foӏosesc sisteme informatice pentru a desfășura sau, numai, a faciӏita desfășurarea de activități iӏicite, își iau măsuri de precauție instaӏând programe de autodistrugere care ar putea să șteargă urmeӏe sau probeӏe eӏectronice, dacă sistemuӏ este cercetat de cineva care nu este expert în materie. O deosebită importanță o are și identificarea de către anchetatori a unor modemuri sau dispozitive foӏosite de către făptuitori pentru crearea unei rețeӏe sau acces ӏa Internet.

● Etichetarea componenteӏor

În cazuӏ în care se impune dezasambӏarea, fiecare componentă a sistemuӏui trebuie etichetată înainte de modificarea configurației în vederea ridicării probeӏor. În cazuӏ cabӏuriӏor, se etichetează atât cabӏuӏ, cât și suporturiӏe de unde a fost debranșat. În cazuӏ existenței unor suporturi care nu au conectate cabӏuri, este recomandabiӏ ca să fie etichetate „neocupat”. Se poate reaӏiza și o schiță a componenteӏor, cu precizarea simboӏuriӏor foӏosite pentru etichetare.

● Protejarea ӏa modificare b#%l!^+a?

Toate suporturiӏe magnetice de stocare a dateӏor trebuie protejate împotriva modificării conținutuӏui ӏor. Uneӏe tipuri de hard-discuri au contacte speciaӏe care reaӏizează protejarea ӏa scriere. În cazuӏ discheteӏor, protejarea se va face prin mutarea martoruӏui de permitere a modificăriӏor în poziția „închis”.

● Ridicarea propriu-zisă

Ridicarea probeӏor trebuie făcută cu muӏtă grijă, evitându-se orice avariere a componenteӏor. Este recomandabiӏă împachetarea componenteӏor în ambaӏajuӏ originaӏ, dacă acesta poate fi găsit, sau în ambaӏaj speciaӏ ce asigură protecția eӏectrostatică a acestora. De asemenea, toate suporturiӏe magnetice de stocare a dateӏor, vor fi ambaӏate și sigiӏate în așa feӏ încât accesuӏ ӏa eӏe să nu fie permis, până ӏa desfacerea in ӏaborator.

O atenție deosebită trebuie acordată moduӏui în care se transportă componenteӏe sistemeӏor informatice de ӏa fața ӏocuӏui ӏa ӏocuӏ unde vor continua examinăriӏe. Sistemeӏe de caӏcuӏ devin din ce în ce mai compӏexe și mai diverse iar evitarea greșeӏiӏor este imposibiӏă fără existența unei pregătiri adecvate a membriӏor echipei depӏasată ӏa fața ӏocuӏui. Bunăoară, trebuie evitată expunerea componenteӏor informatice ӏa câmpuri magnetice sau eӏectrice puternice, trebuie avute în vedere precauții speciaӏe atunci când dezasambӏează sau asambӏează componenteӏe unui caӏcuӏator, atât pentru protecția eӏementeӏor hardware cât și pentru păstrarea integrității și accesibiӏității dateӏor ce sunt conținute.

Înainte de a deconecta orice cabӏu este indicată efectuarea de înregistrări de imagini cu sistemuӏ informatic în ansambӏu, cu monitoruӏ, cu ӏegăturiӏe dintre eӏemente sistemuӏui informatic, cu conexiuniӏe ӏa internet sau ӏa aӏte servere de ӏucru – toateacestea vor documenta condițiiӏe în care se afӏa echipamentuӏ înainte de începerea activitățiӏor de căutare.

Deconectarea tuturor căiӏor de acces de ӏa distanță aӏe sistemuӏui astfeӏ încât nimeni să nu poată aӏtera sau șterge din memorie informații în timpuӏ percheziției trebuie urmată imediat de etichetarea minuțioasă a fiecărui cabӏu, dispozitiv sau punct de conexiune ӏa care cabӏuӏ este cupӏat. De asemenea, pieseӏe de echipament vor fi dezansambӏate, etichetate, inventariate și ambaӏate adecvat, ferite de praf și temperaturi extreme.

Revenind ӏa pregătire, nu este ӏipsit de interes să se stabiӏească cât mai muӏte eӏemente în ӏegătură cu sistemuӏ informatic, abiӏitățiӏe și cunoștințeӏe făptuitoriӏor – de exempӏu: tipuӏ de caӏcuӏator foӏosit pentru desfășurarea activității iӏicite, ce feӏ de sistem de operare este foӏosit, dacă informațiiӏe căutate pot fi accesibiӏe sau controӏate, etc. Aceste aspecte sunt deosebit de importante deoarece nici un speciaӏist nu poate stăpâni foarte bine toate sistemeӏe existente. Pe piața de referință există configurații hardware/software, considerabiӏ, diferite. Primuӏ pas în anaӏiza probeӏor de natură eӏectronică este ӏegat de necesitatea asigurării veridicității ӏor. Pentru a putea dovedi veridicitatea probeӏor, este necesară ambaӏarea și sigiӏarea acestora în moduӏ amintit mai sus.

Se recomandă ca anaӏiza criminaӏistică a conținutuӏui discuӏui să se reaӏizeze pe o copie fideӏă a discuӏui originaӏ, reaӏizată în ӏaborator cu ajutoruӏ unor programe și dispozitive speciaӏe.

Procedeuӏ nu presupune doar copierea tuturor fișiereӏor afӏate pe disc, ci a întreguӏui conținut aӏ discuӏui, sector cu sector, incӏusiv fișiereӏe temporare, fișiereӏe de schimb, fișiereӏe șterse, chiar informația afӏată pe porțiuniӏe avariate aӏe discuӏui, etc. O asemenea copiere de această natură se reaӏizează cu ajutoruӏ unor programe speciaӏe. Se recomandă reaӏizarea a două copii, pe una dintre eӏereaӏizându-se anaӏiza propriu-zisă, ceaӏaӏtă fiind o copie de rezervă.

Este recomandată, de asemenea, consemnarea detaӏiată de către organuӏ judiciar a întreguӏui proces de copiere, indicând echipamenteӏe, programeӏe și mediiӏe de stocare utiӏizate. Păstrarea în siguranță a probeӏor se reaӏizează în primuӏ rând prin copierea conținutuӏui sistemeӏor informatice originaӏe și desfășurarea investigației criminaӏistice asupra unei copii de ӏucru, având aceӏeași caracteristici cu originaӏuӏ.

Investigarea criminaӏistică a sistemeӏor informatice necesită utiӏizarea unor instrumente specifice. Ca echipamente, organuӏ judiciar trebuie să dispună de medii de stocare a dateӏor, în cantitate suficientă, și de caӏitate superioară, pentru a permite copierea acestora de pe sistemuӏ informatic anaӏizat. În anaӏiza sistemeӏor informatice este foӏosit un număr semnificativ de programe de caӏcuӏator. Cu titӏu de exempӏu se pot menționa programe pentru copierea exactă a conținutuӏui memoriei fizice, pentru anaӏiza și compararea fișiereӏor, pentru cataӏogarea conținutuӏui discuӏui, pentru vaӏidarea și autentificarea matematică a dateӏor, pentru recuperarea fișiereӏor șterse, programe de decriptare sau programe antivirus. Este necesar ca programeӏe de caӏcuӏator foӏosite de organuӏ judiciar să fie înregistrate din punct de vedere aӏ protecției drepturiӏor de autor aparținând producătoriӏor acestor programe.

În cazuӏ în care, cu ocazia cercetării unui sistem informatic sau a unui suport de stocare a dateӏor informatice, se constată că dateӏe informatice căutate sunt cuprinse într-un aӏt sistem informatic sau suport de stocare a dateӏor informatice și sunt accesibiӏe din sistemuӏ sau suportuӏ inițiaӏ, se poate dispune, de îndată, autorizarea efectuării percheziției în vederea cercetării tuturor sistemeӏor informatice sau suporturiӏor de stocare a dateӏor informatice căutate.

Există însă și în domeniuӏ percheziției sistemeӏor informatice dispoziții specifice. Astfeӏ, datorită interconexiunii care există între sistemeӏe informatice, dateӏe stocate în aӏt sistem informatic decât ceӏ care face obiectuӏ percheziției pot fi accesate de ӏa consoӏa sistemuӏui informatic percheziționat. În această situație, percheziția se poate extinde, cu autorizație și asupra sistemuӏui informatic afӏat în rețea cu sistemuӏ percheziționat. În cazuӏ în care se confirmă existența unei corespondențe eӏectronice între anumite persoane – în contextuӏ cercetării unor anumite activități iӏicite – și organuӏ judiciar doreșteacces ӏa conținutuӏ acesteia, va soӏicita judecătoruӏui autorizație pentru percheziționarea caӏcuӏatoruӏui respectiv, operațiune în cadruӏ căreia pot fi citite maiӏuriӏe stocate. Această informație primară fundamentează soӏicitarea autorizației de ӏa judecător, căruia procuroruӏ trebuie să-i dovedească, între aӏteӏe, și că există corespondență eӏectronică între aceste persoane.

În finaӏuӏ activității, documentarea percheziției se va reaӏiza prin întocmirea unui proces-verbaӏ care va trebui să conțină, pe ӏângă mențiuniӏe prevăzute în Coduӏ de Procedură Penaӏă și informații cu privire ӏa următoareӏe activități: programuӏ informatic utiӏizat ӏa percheziționarea caӏcuӏatoruӏui, desigiӏarea componenteӏor în prezența suspectuӏui, identificarea hard-discuӏui (marca, seria) percheziționat, mențiune cu privire ӏa faptuӏ că dateӏe informatice stocate pe mediiӏe percheziționate nu au fost aӏterate, etc.

Concӏuzionând, activitățiӏe de căutare specifice desfășurării percheziției în condițiiӏe desfășurării de cercetări în cadruӏ cercetării activitățiӏor iӏicite săvârșite contra dateӏor și sistemeӏor informatice ori cercetării unor activități iӏicite în cadruӏ cărora sistemeӏe informatice au fost foӏosite pentru a pregăti, faciӏita desfășurarea sau pentru a vaӏorifica rezuӏtateӏe, prezintă particuӏarități ӏegate de necesitatea prezenței unui speciaӏist informatician în cadruӏ echipei depӏasate ӏa fața ӏocuӏui și de operațiuniӏe și măsuriӏe de precauție ce trebuie ӏuate pentru păstrarea intactă a sistemeӏor și a dateӏor informatice în vederea foӏosirii ӏor uӏterioare în cadruӏ demersuӏui judiciar.

3.4. Fixarea rezultatului ridicării de obiecte și înscrisuri

Fixarea rezultatelor percheziției și ale ridicării de obiecte și înscrisuri se face prin proces-verbal, fotografiere și desenare. Procesul-verbal este mijlocul principal de fixare a rezultatelor, celelalte fiind socotite ca mijloace secundare.

Procesul-verbal trebuie întocmit în cadrul prevederilor normelor procedurale, indicându-se obiectele căutate, cele găsite, în ce condiții și unde au fost păstrate. Procesul-verbal se compune din trei părți, introductivă, descriptivă și încheierea.

▬ Partea introductivă

În partea introductivă se arată cât a durat percheziția sau acțiunea de ridicare de înscrisuri și obiecte, numele, prenumele și funcția persoanei care a întocmit procesul- verbal, ale lucrătorilor participanți în echipa de percheziție.

Apoi se trec bazele procedurale ale percheziției sau ale ridicării de înscrisuri și obiecte, numele persoanei la care se face percheziția sau ridicarea, adresa exactă, caracterul încăperilor și numărul lor, delimitarea terenului deschis, amplasarea lui exactă, ce obiecte au fost căutate sau pretinse, dacă această activitate s-a făcut in situație de urgenta, fără ordonanță aprobată de procuror, sau s-a făcut în baza unei ordonanțe, faptul că tuturor persoanelor participante li s-au pus în vedere drepturile fi obligațiile pe care le au.

▬ Partea descriptivă

În partea descriptivă se menționează faptul că percheziționatului i s-au cerut obiectele căutate, dacă acesta le a predat de bună-voie sau nu, unde au fost păstrate, sau în ce loc se găsesc dacă percheziționatul pretinde că nu le are.

Dacă se socotește că trecerea efectiv la percheziție nu mai are rost după prezentarea sau indicarea locului obiectelor cerute, acest lucru se trece, împreună cu motivarea, în procesul-verbal.

Dacă după cererea prealabilă s-a trecut la percheziție, indiferent dacă obiectele cerute au fost predate sau nu, se indică fiecare obiect descoperit in ce loc a fost găsit, In ce condiții a fost păstrat, dacă persoana căreia i se face percheziția a manipulat obiectul respectiv și dacă putea sau nu să aibă cunoștință de existența obiectului in acel loc. Se vor descrie amănunțit ascunzătorile obiectelor descoperite, construcția lor, dimensiunile și mijlocul de mascare. Obiectele descoperite vor fi descrise cît mai exact, insistîndu-se asupra caracteristicilor particulare ca: formă, dimensiuni, culoare, felul producției, urme de uzură prin Întrebuințare. Dacă descrierea nu se poate face, se lipește pe obiect un bilet, purtind semnăturile organului de urmărire penală ce conduce percheziția, a persoanei percheziționate. Acele obiecte care nu se pot descrie se vor fotografia, indicîndu-le cu un număr de ordine.

Se vor indica toate metodele folosite in cercetare și motivele pentru, care s-au aplicat.

Dacă în cursul percheziției s-au forțat anumite obiecte, s-au spart încuietori, uși sau ziduri etc,. se vor menționa în procesul-verbal, motivîndu-se necesitatea. Se va menționa dacă persoana percheziționată a încercat sau a comis vreo abatere în timpul efectuării percheziției, dacă s-a opus la cercetare sau a distrus unele obiecte. Se vor menționa eventualele împrejurări negative.

▬ Partea de încheiere

În încheierea procesului-verbal se arată ce obiecte au fost ridicate și cui i-au fost date în păstrare și cum au fost împachetate și sigilate. b#%l!^+a?

In procesul-verbal se vor indica și celelalte mijloace de fixare a rezultatelor percheziției, ca, fotografiile și desenele-schiță, menționîndu-se ce momente au fost fotografiate și ce reprezintă fiecare desen sau schiță.

Toate persoanele participante la percheziție sunt obligate să semneze procesul-verbal, inclusiv persoana căreia i se face percheziția sau reprezentantul acesteia. Refuzarea semnăturii trebuie motivată.

Organul de urmărire penală și instanța de judecată, care procedează la ridicarea de obiecte și înscrisuri ce pot servi ca mijloc de probă în procesul penal va materializa rezultatul acestei activități procedurale în mod diferențiat în funcție de situațiile în care se realizează această activitate.

► În cazul predării de bună voie a obiectelor și înscrisurilor

În cazul predării de bună voie a obiectelor și înscrisurilor, organul judiciar va consemna măsura prin întocmirea unei dovezi în două exemplare, din care un exemplar se va înmâna persoanei de la care s-a ridicat obiectele și înscrisurile.

Dovada respectivă, va trebui să cuprindă mențiuni din care să rezulte:

– data și locul întocmirii;

– calitatea, numele și prenumele celui care procedează la ridicarea obiectelor și înscrisurilor, precum și organul judiciar din care face parte;

– temeiul legal, în baza căruia s-a făcut ridicarea;

– numele, prenumele, calitatea, iar când este cazul, adresa și ocupația persoanei de la care se ridică obiectele și înscrisurile;

– descrierea amănunțită a obiectelor și înscrisurilor ridicate – în așa fel încât oricând acestea să poată fi recunoscute;

– mențiunea privind numărul de exemplare în care s-a întocmit dovada și repartizarea lor;

– semnătura de primire a organului judiciar;

– semnătura celui care a efectuat predarea.

► În cazul ridicării obiectelor și înscrisurilor de la unitățile de poștă sau de transport

În cazul ridicării obiectelor și înscrisurilor de la unitățile de poștă sau de transport materializarea se face prin întocmirea unui procesul verbal, ce se va încheia în două exemplare din care unul se va lăsa la reprezentantul unității respective.

Procesul verbal va trebui să cuprindă:

– data și locul întocmirii;

– calitatea, numele și prenumele celui care face ridicarea și organul judiciar din care face parte;

– temeiul legal al ridicării;

– baza legală a solicitării (nr. adresei și data întocmirii acesteia prin care s-a cerut reținerea și predare);

– unitatea poștală și de transport căreia i s-a cerut reținerea și predarea corespondenței și a obiectelor;

– numele și prenumele reprezentantului unității de poștă sau de transport care face predarea ;

– modul de identificare și descrierea obiectului sau corespondenței ridicate.

În cazul coletelor, acestea se vor desface și se vor identifica obiectele din conținut a căror descriere amănunțită se va face în procesul verbal, după care coletul se sigilează. Toate acestea de efectuează:

– sub mențiunea că procesul verbal după redactare a fost citit de către reprezentantul unității de poștă sau de transport și observațiile care au fost făcute de către acesta asupra modului în care s-a procedat și cu privire la conținutul procesului verbal;

– sub mențiunea că procesul verbal s-a întocmit în două exemplare, din care un exemplar s-a lăsat reprezentantului unității;

– sub semnătura de primire a organului judiciar și semnătura de predare a reprezentantului unității de poștă sau de transport, pe fiecare pagină și la sfârșit;

► În cazul ridicării silite de obiecte și înscrisuri

În cazul ridicării silite de obiecte și înscrisuri se va întocmi procesul verbal din care trebuie să rezulte:

– data și locul întocmirii;

– calitatea, numele și prenumele celui care execută ridicarea silită și organul judiciar din care face parte; b#%l!^+a?

– temeiul legal al ridicării;

– baza legală, când există autorizarea judecătorului sau după caz dispoziția scrisă a procurorului;

– numele, prenumele, calitatea iar când este cazul, adresa și ocupația persoanei de la care se ridică silit obiectele și înscrisurile;

– mențiunea că organul judiciar după ce s-a legitimat a adus la cunoștința persoanei în cauză obligațiile ce le are conform legii cu privire la obiectele si înscrisurile ce pot servi ca mijloc de probă și că aceasta a refuzat să le predea în cazul când ridicarea silită se face fără autoritatea instanței de judecată sau a dispoziției scrisă a procurorului;

– menținerea când este cazul, a numărului și data de înregistrare a autorizației instanței de judecată sau a dispoziției procurorului;

– mențiunea că s-a procedat la ridicarea silită a obiectelor și înscrisurilor și descrierea în amănunt a acestora;

– locul unde s-a descoperit obiectele și înscrisurile;

– mențiunea că în afară de obiectele și înscrisurile enumerate și descrise în procesul verbal nu s-au ridicat altele;

– declarațiile pe scurt ale persoanei de la care s-au ridicat silit obiectele și înscrisurile, cu privire la cum justifică posesia, deținerea ori existența lor în locul găsirii, proveniența lor etc.;

– mențiunea că procesul verbal a fost citit de către persoana de la care s-a ridicat silit obiectele și înscrisurile, dup caz de către cel percheziționat;

– eventualele obiecții ale persoanelor de mai sus, privitor la constatările făcute și mențiunile din procesul verbal;

– de asemenea în cazul ridicării silite de obiecte și înscrisuri prin efectuarea percheziției, în procesul verbal se va trece obligatoriu ora începerii și ora terminării având în vedere regula specială că se efectuează numai între orele 06:00-20:00, iar prin excepție poate continua, pe când ridicarea silită ca act de sine stătătoare poate fi efectuată la orice oră din zi și din noapte, dar în practica judiciară se recomandă a se efectua pe timp de zi și numai dacă situația impune cu necesitate se va realiza și pe timpul nopții;

– mențiunea că procesul verbal s-a încheiat în două exemplare și modul de repartizare a acestora;

– semnătura organului judiciar care a executat activitatea de ridicare silită și a celui de la care s-a ridicat silit obiectele și înscrisurile, pe fiecare pagină și la sfârșit.

► Atunci când ridicarea silită se va efectua cu prilejul executării unei percheziții domiciliare

Atunci când ridicarea silită se va efectua cu prilejul executării unei percheziții domiciliare, se va întocmi proces verbal de percheziție domiciliară conform procedurii care reglementează această activitate. Procesul verbal va cuprinde aceleași rubrici ca și la percheziția domiciliară.

Probele administrate prin aceste procedee luate individual, nu au valoare dinainte stabilită, aprecierea fiecărei probe, se face de organul de urmărire penală, sau de instanță de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.

Percheziția, indiferent de natura ei, și ridicarea de obiecte și înscrisuri, sunt considerate în dreptul procesual penal ca procedee auxiliare de administrare a probelor.

În situația în care percheziția sau ridicarea de obiecte sau înscrisuri, au avut ca finalitate descoperirea și ridicarea unor mijloace de probă, actele întocmite (dovezi de ridicare, procese verbale) cu aceste ocazii pot servi la aflarea adevărului, în măsura în care se coroborează cu celelalte probe și mijloace materiale de probă, administrate în aceeași cauză și prin alte procedee probatorii.

În unele cazuri probele administrate prin intermediul percheziții sau ridicării de obiecte și înscrisuri, pot avea rol hotărâtor în stabilitatea vinovăției făptuitorului.

De asemenea rezultatul pozitiv pentru cauza cercetată, obținut cu ocazia percheziției sau a ridicării silite de obiecte și înscrisuri, pot avea un rol determinant in motivarea făptuitorului de a-și mărturisi faptele și de a colabora cu organele judiciare în stabilirea adevărului cauzei cercetate.

Astfel în situația când făptuitorul tăgăduiește comiterea faptei, iar la locuința sa, sau asupra sa, sunt descoperite obiecte sau înscrisuri, care sunt produs al infracțiunii cercetate, a căror proveniență nu o poate justifica, de regulă are un efect deosebit în modificarea poziției acestuia față de învinuirea ce i se aduce, prin mărturisirea faptei comise. Urmele descoperite pe obiectele ridicate cu ocazia acestor activități, ori datele și informațiile din conținutul înscrisurilor ridicate, au condus în multe cazuri la identificarea făptuitorilor și a complicilor acestora.

Rolul și importanța percheziției sau a ridicării de obiecte și înscrisuri trebuie privite și sub aspectul că, pot fi în același timp procedee prin care pot fi recuperate obiectele și înscrisurile care au fost produs al infracțiunii ce pot avea rol de martori muți, dar și procedee prin care se poate realiza și sarcina de recuperare a prejudiciului cauzat prin infracțiunea cercetată.

De asemenea, având în vedere faptul că legea procesual penală, stabilește că „obiectele sau înscrisurile a căror circulație sau deținere, este interzisă, se ridică întotdeauna, cu ocazia efectuării percheziției, această activitate poate prezenta astfel o anumită importanță și un anumit rol în stabilirea și probarea întregii activități infracționale a făptuitorului. în astfel de cazuri obiectele și înscrisurile ridicate pot constitui probe materiale în procesul penal, posibilități de recuperare a prejudiciului, ori după caz contravaloarea acestora poate constitui venit la bugetul de stat.

În situația când percheziția are drept scop, descoperirea și reținerea unor persoane care se sustrag urmăririi penale, sau de la executarea pedepsei închisorii, în caz pozitiv, aceasta poate avea și un rol preventiv.

Astfel, prin descoperirea și reținerea unor persoane din această categorie, percheziția este actul, ce pune capăt fărădelegilor comise de aceste persoane, care fiind reținute cu acest prilej, sunt împiedicate de a mai comite și alte fapte penale, de a-și continua activitatea ilicită și de a produce noi pagube, noi victime. b#%l!^+a?

Practica judiciară, în materie, a scos în evidență că în astfel de cazuri persoanele care se sustrag de la urmărirea penală, sau de la executarea pedepsei închisorii, fac parte din mediul celor care au un comportament total antisocial și continuă să comită fapte ilicite până în momentul prinderii și reținerii, considerând că oricum ajung în penitenciar și vor fi private de libertate.

b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a?

CAPITOLUL IV

PERCHEZIȚIA, CONSTATĂRILE TEHNICO-ȘTIINȚIFICE ȘI EXPERTIZA ÎN CAZUL UNEI INVESTIGAȚII DE FURT

4.1. Obiectul constatării criminalistice și materialele puse la dispoziție

Atât în literatura de specialitate, cât și în practica criminalistică, obiectul identificării criminalistice este privit într-un sens larg și într-un sens restrâns. În sens larg, obiectul identificării criminalistice este constituit din totalitatea obiectelor, fenomenelor, calităților, intervalelor de timp și spațiu, însușirilor fizice sau acțiunilor psihice ale omului. În sens restrâns, obiectul identificării criminalistice îl formează doar elementele solide ale lumii materiale, acestea având volum și caracteristici, relativ constante.

Furtul din locuințe este o infracțiune cu un pericol social ridicat întrucât, pe lângă pagubele pricinuite patrimoniului, lezează grav și relațiile sociale care ocrotesc viața, integritatea corporală și sănătatea persoanelor.

Pentru existența infracțiunii de furt trebuie îndeplinite cumulativ următoarele cerințe esențiale:

– lucrul sustras să fie un bun mobil,

– bunul să se fi aflat în posesia sau detenția unei alte persoane,

– luarea bunului să se fi făcut fără consimțământul celui deposedat.

Furtul comis prin efracție, escaladarea sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate ori a unei chei mincinoase prezintă un caracter periculos datorită modului sau mijloacelor folosite de făptuitor.

Înlăturarea prin violență a dispozitivului care protejează siguranța bunului respectiv este o condiție sine qua non a existenței efracției. Există furt prin efracție atunci când s-a comis spargerea geamului, a plafonului, a unui zid, prin distrugerea sau degradarea mecanismelor de închidere ori dacă făptuitorul a înlăturat plasa care acoperea fereastra de la balcon spre a ajunge la locul faptei, sau în același scop, a tras zăvorul cu care era asigurată poarta.

Despre săvârșirea unor astfel de fapte, organele de urmărire penală trebuie să lămurească:

– locul și timpul săvârșirii furtului;

– modul de operare folosit pentru săvârșirea infracțiunilor;

– bunurile, valorile care au fost sustrase și persoana prejudiciată, precum și celelalte urmări ale săvârșirii infracțiunii;

– făptuitorii și contribuția fiecăruia la săvârșirea infracțiunii;

– destinația bunurilor și valorilor sustrase și posibilitatea recuperării prejudiciului cauzat;

– existența concursului de infracțiuni;

– condițiile și împrejurările care au determinat, favorizat sau înlesnit săvârșirea furtului din locuințe.

Cercetarea la fața locului este una dintre cele mai importante activități care se desfășoară de către organele judiciare în vederea realizării scopului procesului penal. Cercetarea la fața locului este o activitate inițială deoarece, efectuată în cadrul urmăririi penale, se situează la începutul anchetei, cu ea începe, ea constituie debutul cercetării infracțiunilor ce fac necesară activitatea.

► Locul și timpul săvârșirii furtului

Lămurirea acestei probleme prezintă importanță din mai multe considerente:

– locul faptei oferă cele mai multe posibilități pentru identificarea, relevarea, fixarea ridicarea urmelor și a mijloacelor materiale de probă, interpretarea și valorificarea acestora în scopul elucidării diverselor împrejurări ale cauzei;

– cunoașterea timpului și locului săvârșirii furtului sau tâlhăriei constituite un indiciu valoros pentru formarea corectă a cercului de bănuință.

– cunoașterea locului unde s-a desfășurat activitatea ilicită și, în principal, a timpului constituie punctul de plecare în identificarea martorilor. Este vorba atât de martorii oculari, cât și de alte categorii de persoane ce pot furniza date legate de activitățile desfășurate de făptuitori – înainte, în timpul și după comiterea faptei -, locurile unde au fost ascunse bunurile sau valorile sustrase, locurile și persoanele care au valorificat produsele infracțiunii ș.a.

– pornind de la locul și timpul săvârșirii furtului sau tâlhăriei organele de urmărire penală au posibilitatea – prin activități uluitoare – să verifice declarațiile martorilor și ale părții vătămate.

Astfel că în cazul nostru, în municipiul Roman, județul Neamț, strada Bogdan Vodă, nr. 43, în noaptea de 01/02.08.2014, a fost sustrasă o suma de bani, de la Alexandru Tudor.

Odată cunoscut locul și timpul săvârșirii infracțiunii, există posibilitatea să se stabilească activitățile desfășurate de suspect sau inculpat în perioada critică, iar prin activitățile de urmărire penală desfășurate să se administreze probatoriile necesare în vederea înlăturării „alibiurilor” invocate de către făptuitori.

Pe de altă parte, cunoașterea locului și timpului săvârșirii furtului sau tâlhăriei oferă organelor de urmărire penală posibilitatea de a verifica dacă bunurile sau valorile – despre care victima pretinde că a fost deposedată – se aflau sau nu în patrimoniul persoanei fizice sau juridice în momentul în care a fost sesizată săvârșirea infracțiunii.

► Modul de operare folosit pentru săvârșirea infracțiunilor

Cunoscând modul de operare, organele de urmărire penală vor proceda, de îndată, la formarea cercului de bănuiți. În primul rând vor fi avute în vedere persoanele care anterior au mai comis astfel de fapte, folosind același mod de operare. Faptul că prin activitățile specifice efectuate sunt descoperite asupra persoanelor bănuite sau la domiciliul acestora instrumentele folosite – sau care ar putea fi folosite la comiterea faptei – constituie premisa demascării făptuitorului. Raportarea modului de operare la cercul de bănuiți, duce la restrângerea acestuia, cu implicație directă asupra operativității finalizării cauzei.

În ceea ce privește cazul analizat se poate observa că prin ruperea butucului ușii, autori necunoscuți, au pătruns în locuința lui Alexandru Tudor.

Lămurirea modului de operare prezintă importanță deosebită și sub aspectul asigurării unei încadrări juridice a faptei.

Cunoașterea modului de operare folosit la comiterea furtului determină luarea operativă a măsurilor de identificare și ridicare a obiectelor ce au servit la comiterea faptei.

Nu de puține ori, în practică apar situații când, pentru a putea comite furtul și, mai ales, pentru a transporta bunurile, făptuitorii se folosesc de mijloace de transport.

În cazul nostru se precizează că din declarațiile martorilor audiați în cauză, respectiv Andone Mihai și Tudor Sorin a rezultat că un autoturism marca Alfa Romeo, a fost văzut de aceștia în decursul zilei de 01.08.2014 în curtea locuinței persoanei vătămate, iar în timpul nopții din 01/02.08.2014, în jurul orei 01:00, a fost observat același autoturism staționând după o stivă de lemne pentru aproximativ 20 de minute, în apropiere de locuința persoanei vătămate.

► Bunurile, valorile care au fost sustrase și persoana prejudiciată, precum și celelalte urmări ale săvârșirii infracțiunii

Determinarea bunurilor sustrase este necesară pentru:

– darea acestora în urmărire;

– identificarea lor asupra făptuitorilor ori altor persoane care au intrat în posesia lor;

– restabilirea situației anterioare prin restituirea lucrurilor părți vătămate;

– verificarea dacă bunurile sau valorile reclamate ca furate se găseau în patrimoniul persoanei fizice în momentul comiterii furtului;

– aprecierea dacă pretențiile civile formulate sunt justificate, ori cei păgubiți încearcă să obțină o despăgubire mai mare decât li s-ar cuveni de drept;

– corecta individualizare a faptei și reliefarea cauzei, condițiilor, împrejurărilor care au favorizat săvârșirea infracțiunii;

– asigurarea unei încadrări juridice corespunzătoare, ținând cont de faptul că formele agravate ale furtului sunt condiționate de consecințele deosebit de grave care s-au produs prin fapta ilicită.

În cazul nostru se constată că din locuința lui Alexandru Tudor, din municipiul Roman, județul Neamț, strada Bogdan Vodă, nr. 43, în noaptea de 01/02.08.2014, a fost sustrasă suma de 54 000 lei.

Lămurirea cuantumului prejudiciului cauzat prezintă relevanță sub aspectul consecințelor pe care le-a produs fapta, în funcție de acestea apreciindu-se formele agravate ale furtului, respectiv consecințele deosebit de grave, cu toate implicațiile ce decurg din acestea.

► Făptuitorii și contribuția fiecăruia la săvârșirea infracțiunii

Lămurind problemele legate de făptuitori, calitatea și contribuția la săvârșirea infracțiunilor, organul de urmărire penală trebuie să stabilească dacă sunt întrebuințate condițiile legale pentru a li se reține în sarcină și .infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni.

Din materialul probator administrat la dosarul cauzei, cu precădere declarațiile martorilor Andone Mihai și Tudor Sorin, coroborate cu declarația persoanei vătămate Alexandru Tudor, rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta din urmă a fost victima unei infracțiuni de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. 1 combinat cu art. 229 alin. 1 lit. b și d din Codul Penal, săvârșită în modalitatea descrisă în ordonanța de începere a urmăririi penale, existând totodată suspiciuni rezonabile că bunurile ar fi putut sustrase de către numitul Fabius Cristian, persoană care a fost în locuința victimei în ziua precedentă nopții furtului, care a observat unde își depozita persoana vătămată sumele de bani, și al cărui autoturism a fost observat la domiciliul acesteia în noaptea furtului.

► Destinația bunurilor și valorilor sustrase și posibilitatea recuperării prejudiciului cauzat

Recuperarea prejudiciului cauzat prin infracțiune reprezintă o sarcină de prim ordin pe care organele de urmărire penală trebuie să o urmărească pe toată durata cercetărilor. Din acest punct de vedere, cunoașterea destinației bunurilor și valorilor sustrase oferă posibilitatea descoperirii lor în locurile unde au fost ascunse sau depozitate ori asupra persoanelor ce au intrat – într-un mod sau altul – în posesia lor. b#%l!^+a?

În cazul nostru, există suspiciunea rezonabilă că locuința lui Fabius Constantin se găsesc atât sume de bani sustrase de la locuința numitului Alexandru Tudor, cât și încălțămintea cu care s-au creat urmele identificate de pe scaun și obiectul cu care autorul a rupt butucul ușii de acces a biroului de unde s-au sustras banii.

► Condițiile și împrejurările care au determinat, favorizat sau înlesnit săvârșirea furtului din locuințe

Clarificarea condițiilor și împrejurărilor care au favorizat săvârșirea furtului din locuințe este de natură să ofere organelor de urmărire penală posibilitatea realizării laturii preventive.

În cazul nostru se arată din probele administrate în cauză, enumerate de Ministerul Public, că la data de 01.08.2014, numitul Fabius Constantin, aflat la locuința persoanei vătămate, a observat că numitul Alexandru Tudor, persoana vătămată, s-a urcat pe un scaun și a luat din dulapul din stânga față de ușa de acces suma de 2000 lei. Cu ocazia cercetării la fața locului s-a constatat că au fost răvășite doar dulapurile din stânga față de ușa de acces, nefiind identificate în restul încăperii urme de acest gen, deși mai există corpuri de mobilier și pe masa din interior au fost găsite ceasuri cumpărate în decursul zilei de persoana vătămată de la Fabius Constantin, nefiind mutate ori sustrase de către autorii furtului.

Prin ordonanța din data de 04.08.2014 s-a dispus începerea urmăririi penale pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. 1 combinat cu art. 229 alin. 1 lit. b și d din Codul de Procedură Penală constând în aceea că în noaptea de 01/02.08.2014 persoane necunoscute, au pătruns prin ruperea butucului ușii de acces a locuinței numitului Alexandru Tudor, amplasată în localitatea Roman, județul Neamț, strada Bogdan Vodă, nr. 43, de unde au sustras suma de 54.000 lei.

Pentru administrarea probelor se întreprind mai multe măsuri precum:

– cercetarea la fața locului;

– constatarea infracțiunii flagrante;

– identificarea și ascultarea martorilor, ascultarea parții vătămate;

– efectuarea percheziției;

– identificarea, urmărirea și prinderea făptuitorilor.

▬ Crcetarea la fața locului

Prin ordonanța nr. 3382 din data de 02.08.2014 s-a dispus efectuarea cercetării la fața locului faptei, în scopul determinării / clarificării împrejurărilor de fapt ce prezintă importanță pentru stabilirea adevărului.

În temeiul sesizării, potrivit art. 192 din Codul de Procedură Penală, la fața locului s-a deplasat specialistul criminalist agent Vântu Adrian din cadrul Politie municipiul Roman.

La fața locului, în prezența martorilor:

– Adam Ștefan, fiul lui Alex și Ana, nascut la data de 12.12.1993 în municipiul Roman, județul Neamț, cu domiciliul în satul Alexandru cel Bun, str. T. Vladimirescu, nr. 21, posesor a CI seria NT nr. 103433, CNP 179122327663, și

– Alecu Andrei, fiul lui Alex și Ana, nascut la data de 12.12.1993 în municipiul Roman, județul Neamț, cu domiciliul în satul Alexandru cel Bun, str. T. Vladimirescu, nr. 21, posesor a CI seria NT nr. 103433, CNP 179122327663, precum și a reclamantului Alexandru Tudor din municipiul Roman, s-au constatat că până la sosirea echipei de cercetare, locul faptei a suferit modificări constând în faptul că persoana vătămată și două rude ale acestuia au pătruns în câmpul infracțional mutând diverse obiecte.

De asemenea, s-au luat măsuri de conservare a locului faptei de către agentul principal de poliție Morariu V. Marian care constau în asigurarea perimetrului locuinței persoanei vătămate.

Constatările la fața locului, urme și mijloace materiale de probă ridicate:

– imobilul se află amplasat în partea de Nord a municipiului Roman, pe strada Bogdan Vodă, nr. 43 și se învecinează la Nord cu locuința numitului Farcaș Ioan, la Sud cu strada Bogdan Vodă, la Est cu locuința numitei Anița Elena, iar la Vest cu teren intravilan. Coordonatele GPS a imobilului: N: 460 26’ 23’’ și E: 260 32’ 23’’.

– imobilul este împrejmuit cu un gard din plasă de ciur de aproximativ 2 metri înălțime, iar accesul în curtea locuinței se face printr-o poartă metalică în două canate, reprezentând și accesul vehiculelor, iar poțile au fost găsite în poziția larg deschis.

Curtea locuinței este în suprafață de 9000 m2, unde se găsesc următoarele clădiri:

– în partea stângă, fața de poarta de acces, în curte se află un depozit confecționat din tablă unde se află materiale de construcție;

– în partea din față se află un imobil compus din parter plus etaj ce deservește la parter ca spațiu comercial și un birou, iar la etaj ca spațiu de locuit compus din două dormitoare, o baie, o bucătărie și o sufragerie.

Persoana vătămată a condus specialistul criminalist la biroul anterior descris de unde reclama lipsa unei sume de bani.

Accesul în birou se face printr-o ușă confecționată din material PVC dintr-un singur canat, prevăzut în partea superioară cu un geam având dimensiunea de 100×58 cm.

Ușa a fost găsită în poziția semi-deschis, dezasigurată, prezentând următoarele urme de forțare, pe tocul ușii la o înălțime de 94 cm față de sol se observă o urmă de forțare creată cu un corp dur având o lungime de 8 mm, șildul exterior al ușii de acces este deformat către sus, iar suportul metalic ce susține butucul yalei este deformat. Bucata din exterior fiind lipsă.

Bucata lipsă de butuc a fost identificată la colțul clădirii în partea stângă, fiind așezată de membrii familiei care ne declară că se afla pe un container de lângă depozitul de materiale de construcție.

Bucata de butuc a fost ambalată în plicul nr. 1 și sigilat cu etichetă autocolantă, inscripționat „probe”.

Pătrunzând în interiorul biroului se observă că pe peretele din partea dreaptă, față de ușa de acces, se află un corp de mobilier modular, o combină frigorifică, un congelator, un colțar ce continuă pe peretele din față. În fața acestui colțar se găsește o masă din lemn, iar pe latura din stânga se găsește un mobilier tip sufragerie format din patru module, astfel primul modul un șifonier, al doilea modul depozitare plus două polițe, al treilea modul sertare de depozitare și o poliță, al patrulea modul depozitare și polițe.

În interior au fost fixate plăcuța cu nr. 1 care indică un telefon mobil model Samsung S4 de pe care a fost ridicată o urmă papilară, plăcuța cu nr. 2 reprezintă o cutie de table confecționată din lemn din care persoana vătămată reclamă lipsa sumei de 2500 euro și 200 lire sterline.

Plăcuța cu nr. 3 indică modulul nr. 1 din corpul de mobilier, partea superioară, de unde persoana vătămată reclamă lipsa sumei de 42500 lei.

În dreptul modulului din partea dreaptă față de ușa de acces, precum și de pe modul nr. 1 din stânga, au fost identificate două scaune din setul aferent ce aparține mesei descrise anterior, pe suprafața cărora au fost identificate mai multe urme de încălțăminte ridicate prin fotografiere metrică.

S-a procedat la tratarea din punct de vedere criminalistic a obiectelor din mobilier, precum și a obiectelor mutate din locul inițial, ocazie cu care de pe suprafața telefonului mobil Samsung S4 a fost ridicată o urmă papilară, prelevată cu pulbere magnetică neagră și ridicată cu folie transparentă pe suport alb.

De pe exteriorul modulului 3, canatul stâng din partea superioară au fost ridicate trei urme papilare prelevate cu pulbere magnetică de culoare negru.

Urmele papilare au fost ambalate în plicul nr. 2 și sigilat cu etichetă autocolantă inscripționată „probe”.

Butucul descris anterior a fost ridicat în vederea continuării cercetărilor fiind anexat la procesul-verbal.

Persoana vătămată nu reclamă furtul altor bunuri, înscrisuri sau valori din biroul forțat ori din alte locații.

Nu au fost ridicate alte obiecte decât cele precizate mai sus. Cercetarea la fața locului a început la orele 08:00 și s-a terminat la orele 11:00, efectuându-se la lumină naturală pe timp de zi. La fața locului s-au executat fotografii judiciare, cu aparatul NIKON D70S, lumină naturală și artificială. Cei prezenți nu au de făcut obiecțiuni cu privire la modul în care s-a făcut constatarea și nici la cele consemnate mai sus.

În urma cercetării la fața locului, s-a stabilit faptul că din biroul de unde s-a sustras suma totală de 54 000 lei, autorii au pătruns prin ruperea butucului ușii de acces cu ajutorul unui obiect ce a făcut posibilă prinderea și răsucirea butucului în ușă, răvășit doar dulapurile din stânga față de ușa de acces, iar în restul încăperii nu au fost identificate urme de acest gen, deși mai există corpuri de mobilier. De asemenea pe un scaun au fost identificate și ridicate prin fotografiere mai multe urme de suprafață create de o încălțăminte. De asemenea cele 5 ceasuri au fost găsite pe masa unde au fost lăsate în decursul zilei de persoana vătămată, nefiind mutate ori sustrase de autorii furtului.

Butucul este destinat broaștelor îngropate fiind destinat cheilor cu amprentă și este prevăzut cu o camă de acționare universală ce poate fi acționată din ambele sensuri. Fragmentul butucului are lungimea de 40 mm, lățimea corpului inferior de 10 mm și a celui superior de 12 mm iar înălțimea este de 33 mm. Pe corpul butucului este ștanțată mențiunea mărci producătorului, respectiv –„VF”. Fragmentul de butuc a fost montat pe exteriorul ușii de acces și prezintă o fisură pe direcția șurubului de fixare pe ușă. Corpul acestuia este acoperit cu un strat din nichel și prezintă urme de striații și de deformare dispuse pe ambele laturi a capătului ce a fost montat în exteriorul ușii.

Foto Nr. 1 Foto Nr. 2 b#%l!^+a?

Foto Nr. 3 Foto Nr. 4

Fotografii cu butucul ușii de acces de la locuința lui Alexandru Tudor

Fotografiile metrice a unor fragmente de urmă de încălțăminte ce au fost relevate pe scaunele din interiorul biroului. Urmele de încălțăminte sunt ilustrate în planșa fotografică întocmită cu ocazia investigării locului faptei la data de 02.08.2014. Urmele au fost create prin depunerea particulelor de praf existente pe talpa pantofilor iar desenul antiderapant relevat este redat de plinurile aflate pe talpa încălțămintei, în imagine fiind redat cu nuanță deschisă.

Foto Nr. 5 Foto Nr. 6

Foto Nr. 7

Urmele de încălțăminte relevate pe scaunele din interiorul biroului lui Alexandru Tudor

Materialele recepționate au fost ambalate în plic sigilat prin ștampilare și îndeplinesc cerințele prevăzute în PL 5.8 – privind ambalarea, sigilarea și transportul.

Prin intermediul cererii care a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Roman la data de 06.08.2014 sub nr. 3665/293/2014, Parchetul de pe lângă Judecătoria Roman a solicitat încuviințarea efectuării unei percheziții domiciliare la locuința numitului Fabius Constantin, fiul lui Vasile și Elena, născut la data de 14.03.1985 în municipiul Roman, județul Neamț, CNP 1851530270845, domiciliat în satul Săbăoani, comuna Săbăoani, strada Vasile Alecsandri, nr. 4, județul Neamț.

Pentru realizarea scopului percheziției echipa trebuie să fie dotată cu mijloacele tehnice necesare. În general aceste mijloace se găsesc în trusa criminalistică. Ele diferă în funcție de obiectele căutate și presupuse a fi găsite și de locul unde urmează a se efectua percheziția, genul infracțiunii cercetate, persoana percheziționată.

În consecință, se admite cererea și se va autoriza percheziția domiciliară la locuința numitului Fabius Constantin, fiul lui Vasile și Elena, născut la data de 14.03.1985 în municipiul Roman, județul Neamț, CNP 1851530270845, domiciliat în satul Săbăoani, comuna Săbăoani, strada Vasile Alecsandri, nr. 4, județul Neamț, cu respectarea dispozițiilor art. 159-163 din Codul de Procedură Penală.

Mandatul de percheziție va fi valabil și pentru locuințele învecinate, în condițiile art. 158 alin. 3 din Codul de Procedură Penală.

Percheziția domiciliară se va efectua cu respectarea art. 159-163 din Codul de Procedură Penală.

Mandatul de percheziție domiciliară este valabil 7 (șapte) zile, începând cu data emiterii și poate fi folosite o singură dată.

În efectuarea percheziției domiciliare la numitul Fabius Constantin, fiul lui Vasile și Elena, născut la data de 14.03.1985 în municipiul Roman, județul Neamț, CNP 1851530270845, domiciliat în satul Săbăoani, comuna Săbăoani, strada Vasile Alecsandri, nr. 4, județul Neamț au fost necesare mijloace tehnice folosite și în cercetarea locului săvârșiri faptei.

▬ Percheziția domiciliară

În anu 2014, luna 08, ziua 08 în comuna Săbăoani, județul Neamț, agentul principal de poliție Morariu Vasile-Marian și agentul de politie Pruteanu Ioan din cadrul Inspectoratului de Poliție al județului Neamț, în temeiul art. 156 alin. 1, art. 159 și 161 din Codul de Procedură Penală și având în vedere mandatul de percheziție, cu nr. 23 emisă de Judecătoria Roman, cu privire la efectuarea unei percheziții la locuința și dependințele numitului Fabius Constantin, fiul lui Vasile si Elena, născut la data de 14.03.1985 în municipiul Roman, județul Neamț, CNP 1851530270845, domiciliat în satul Săbăoani, comuna Săbăoani, strada Vasile Alecsandri, nr. 4, județul Neamț. s-au deplasat la locuința sa, unde, găsindu-l pe Fabius Constantin, fiul lui Vasile și Elena, născut la data de 14.03.1985 în municipiul Roman, județ Neamț, CNP 1851530270845, posesor a CI seria NT nr. 345545, domiciliat în satul Săbăoani, comuna Săbăoani, strada Vasile Alecsandri, nr. 4, jud. Neamț, în calitate de persoana percheziționată.

După ce s-au legitimate, i-au arătat scopul venirii și i-au înmânat o copie după mandatul de percheziție, informând persoana la care se va efectua percheziția că poate să contacteze un avocat care să participe la această activitate. În continuare i s-a solicitat să predea de bunăvoie obiectele căutate.

Fabius Constantin declara că nu dorește ca pe timpul percheziției să fie asistat de un apărător ales și că nu deține niciun bun din cele menționate de organele de poliție.

Locuința percheziționată se compune din 8 camere și următoarele anexe: două anexe, una situată înspre strada Vasile Alecsandri și una în partea din spate a locuinței propriu-zise, fiind folosite în exclusivitate de Fabius Constantin și familia acestuia compusă din 6 șase membri.

Pentru a pătrunde în domiciliu organele judiciare nu au folosit forța.

Cu ocazia percheziției au fost descoperite următoarele bunuri și valori (descrierea locului, condițiilor în care persoanele, înscrisurile, obiectele sau urmele infracțiunii au fost descoperite și ridicate):

– imobilul percheziționat în baza mandatului cu nr. 33 emis de Judecătoria Roman, se află amplasat pe strada Vasile Alecsandri din comuna Săbăoani, satul Săbăoani, jud. Neamț, aparținând mamei numitului Fabius Constantin, în prezent aceasta fiind plecată în străinătate.

– imobilul se învecinează la Nord cu locuința nr. 43 aparținând numitului Farcaș Alexandru, la Sud cu locuința nr. 47 aparținând numitei Ana Luiza, la Est cu strada Vasile Alecsandri, iar la Vest cu o grădină ce aparține numitului Ștefan Alexandru, având coordonatele GPS, N: 460 25’ 34’’ și E: 260 34’ 35’’.

– accesul în curtea locuinței se face printr-o poartă metalică dinspre strada Vasile Alecsandri, acces persoane.

– odată pătruns în curte pe partea stângă se află o construcție deservită ca bucătărie de vară pentru toți membrii familiei.

– accesul în această anexă se face pe o ușă din material PVC. Pătrunzând în interior se observă că se află un hol prin intermediul căruia se poate pătrunde într-o bucătărie și o baie.

Efectuându-se percheziția în acea anexă, s-a găsit în interiorul unei bare metalice ce susține draperia de la fereastra bucătăriei, suma de 2500 lei, în bancnote de 100 lei, având următoarele serii: 087D366533; 096324543534; 45345H45345345; 453535435353; 5345345435345; 354535345335, 3242342424FG544; 23423424234234; 087D366533; 096324543534; 45345H45345345; 453535435353; 5345345435345; 354535345335, 3242342424FG544; 23423424234234; 087D366533; 096324543534; 45345H45345345; 453535435353; 5345345435345; 354535345335, 3242342424FG544; 23423424234234; 085C4656643;

Fabius Constantin a declarat faptul că suma de bani menționată mai sus aparține familiei pentru cheltuieli și a fost pusă de soția acestuia, Fabius Adriana.

Procedând în continuare la percheziționarea bucătăriei, într-un bufet de bucătărie, a fost găsit un bol din ceramică în interiorul căreia se afla pungi de mici dimensiuni ce conțineau substanță vegetală de culoare verde închis, în stare uscată, despre care persoana percheziționată ne declară că îi aparține și că este „iarbă” pe care o fumează. Fiind întrebat de unde deține această substanță, numitul Fabius Constantin declara că a primit-o de la o cunoștință al cărui nume în acest moment nu dorește să-l declare, fără a-i oferi ceva în schimb.

Substanța, descrisă mai sus, se ridică în vederea continuării cercetărilor și a dispunerii măsurilor legale, fiind ambalată în plicul cu nr. 3 și sigilată cu folie autocolantă inscripționată „probe”.

În continuare percheziției pe soba din teracotă din bucătărie a fost găsită o pungă din plastic în care s-au găsit mai multe ceasuri de mână, după cum urmează:

– una bucată ceas marca BRUNO Sonhle, rotund, curea din piele de culoare neagră, având pe capac inscripția „GERMANY 244”;

– una bucată ceas marca BRUNO Sonhle – 3707, rotund, cu brățară metalică;

– una bucată ceas marca „CASIO – China” cu seria 4353, , rotund cu brătară metalică;

– una bucată ceas marca „CASIO – Japonia” cu seria 5255, rotund de culoare neagră cu brățară din cauciuc;

– una bucată ceas marca BRUNO Sonhle, rotund, curea din piele de culoare neagră, având pe capac inscripția „GERMANY 244”;

– una bucată ceas marca BRUNO Sonhle – 3707, rotund, cu brățară metalică;

– una bucată ceas marca „CASIO – China” cu seria 4353, , rotund cu brătară metalică;

– una bucată ceas marca „CASIO – Japonia” cu seria 5255, rotund de culoare neagră cu brățară din cauciuc;

– una bucată ceas marca BRUNO Sonhle, rotund, curea din piele de culoare neagră, având pe capac inscripția „GERMANY 244”;

– una bucată ceas marca BRUNO Sonhle- 3707, rotund, cu brățară metalică;

– una bucată ceas marca „CASIO – China” cu seria 4353, , rotund cu brătară metalică;

– una bucată ceas marca „CASIO – Japonia” cu seria 5255, rotund de culoare neagră cu b#%l!^+a?brățară din cauciuc;

– una bucată ceas marca BRUNO Sonhle, rotund, curea din piele de culoare neagră, având pe capac inscripția „GERMANY 244”;

– una bucată ceas marca BRUNO Sonhle- 3707, rotund, cu brățară metalică;

– una bucată ceas marca „CASIO – China” cu seria 4353, , rotund cu brătară metalică;

– una bucată ceas marca „CASIO – Japonia” cu seria 5255, rotund de culoare neagră cu brățară din cauciuc;

– una bucată ceas marca BRUNO Sonhle, rotund, curea din piele de culoare neagră, având pe capac inscripția „GERMANY 244”;

– una bucată ceas marca BRUNO Sonhle- 3707, rotund, cu brățară metalică;

– una bucată ceas marca „CASIO – China” cu seria 4353, , rotund cu brătară metalică;

– una bucată ceas marca „CASIO – Japonia” cu seria 5255, rotund de culoare neagră cu brățară din cauciuc;

– 12 douăsprezece bucăți ceas marca „CITIZEN”, rotunde cu brățară metalică cu seriile 411020688, 2N439292, 50N24305340, 440043, 3402304, 324023420, 234234, 2342343, 42300423, 24302340, 340243320, 42304203, 423024304, 24302304, 4230420332, 34023402, 42303204, 423043204, 23400, 42302403, 42302304.

Fiind întrebat, Fabius Constantin, despre proveniența ceasurilor, acesta declară că le-a adus în urmă cu aproximativ o lună, personal din Germania, procurându-le de la așa numiții combinatori și că nu deține nici un document de provenință.

Continuând la scotocirea locului, în locul unde se introduc materiale pentru emanarea căldurii din soba de teracotă, pe o folie de plastic de culoare albastră s-au găsit mai multe fragmente de substanță vegetală de culoare verde, în stare uscată în amestec cu semințe.

Fragmentele vegetale împreună cu folia din plastic au fost ambalate într-un plic de culoare albă nr. 5 și sigilat cu sigiliul MI seria 24455.

De asemenea au mai fost ambalate în plicul cu nr. 6 și alte fragmente vegetale în stare uscată găsite pe grătarul metalic din interiorul sobei, plicul fiind sigilat cu sigiliul MI seria 34543.

Fiind întrebat numitul Fabius Constantin despre proveniența fragmentelor vegetale găsite în sobă, acesta declară că le deține de mai mult timp, de la o plantă de pe câmp, pe care o utilizează pentru consum propriu.

În continuare s-a scotocit în podul bucătăriei anterior descrisă, ocazie cu care au fost identificate următoarele scule:

– 4 patru bucăți chei reglabile tip „papagal” cu deschidere 375 mm, 300 mm, 250 mm, respectiv 40 mm;

– 3 trei bucăți levier de culoare negru, maro și albastru;

– o bucată foarfec de culoare roșu cu deschidere de 10 mm;

– o bucată cheie reglabilă tip mops de culoare galbenă;

Este vorba de instrumente folosite pentru ruperea butucului ușii chei reglabile, chei tip „papagal”, foarfece pentru debitat metale tip „gură de lup”și leviere metalice de diferite dimensiuni.

Foto Nr. 8 Foto Nr. 9

Unelte folosite în activitățile mecanice și de instalații ridicate în cadrul percheziției domiciliare de la numitul Fabius Constantin

În continuarea percheziției locuinței propriu-zise, camerele sunt nelocuite, nemobilate, nefiind identificate bunuri care să facă obiectul cauzei.

În anexa alipită de locuință situată în partea de Sud a proprietății, unde locuiește efectiv percheziționatul, s-a identificat un blander (dispozitiv de tocare) a fragmentelor vegetale uscate, ce se află pe masa din încăpere, într-un buzunar al unui pantalon din material de blugi.

În încăpere, într-un șifonier, amplasat pe latura din stânga față de ușa de acces, a fost găsită 4 perechi de papuci tip „adidas”, care se ridică în vederea cercetărilor, fiind ambalate într-un plic de hârtie nr. 7 sigilat cu autocolant inscripționat „probe”, aparent existând corespondență cu urmele identificate la locuința persoanei vătămate, Alexandru Tudor.

Urmele descoperite la locul faptei și urmele create experimental cu piciorul gol sau de încălțămintea celor bănuiți, se supun unui examen comparativ pentru a se stabili dacă prezintă elemente de structură coincidențe sau aparțin unor obiecte diferite.

În cazul analizat pentru efectuarea de examene comparative și stabilirea obiectului creator a urmelor de încălțăminte, am avut spre examinare un număr de 4 perechi de încălțăminte bărbătească, cu caputa din material înlocuitor de piele și pânză iar talpa din cauciuc de mărimea 42 și 43 (standard EU). Astfel că aceste perechi au fost ridicate de la numitul Fabius Constantin, în urma percheziției domiciliare.

Regula de bază a acestor analize comparative constă în faptul că întotdeauna se compară obiecte de aceiași natură, adică urme cu urme, mulaje cu mulaje, fotografii cu fotografii.

Foto Nr. 10 Foto Nr. 11

Foto Nr. 12 Foto Nr. 13

Foto Nr. 14 Foto Nr. 15

Foto Nr. 16 Foto Nr. 17

Încălțăminte sport ridicată în cadrul percheziției domiciliare de la numitul Fabius Constantin

Bunurile descrise mai sus au fost fotografiate de către tehnicianul criminalist din cadrul Poliției municipiul Roman, județul Neamț, care totodată a efectuat fotografii judiciare la locuința percheziționată.

Suma de bani, ceasurile și celelalte bunuri descris mai sus se ridică în vederea efectuării de cercetări, stabilirii provenienței, urmând a fi dispuse măsurile legale.

Pe timpul percheziției nu au fost distruse, degradate bunuri ce aparțin persoanei percheziționate. Alte bunuri, obiecte sau înscrisuri nu au fost ridicate. Persoanele prezente nu au de făcut obiecții cu privire la modul de efectuare a percheziției și nici a celor consemnate în prezentul proces-verbal.

Percheziția a început la ora 07:00 și s-a încheiat la ora 10:00. Fapt pentru care s-a încheiat un proces-verbal în două exemplare, exemplarul 1 fiind atașat la dosar, iar exemplarul nr. 2 a fost predat pe bază de semnătură percheziționatului.

Din probele administrate în cauză, respectiv procesul-verbal de consemnare a plângerii orale, procesul-verbal de cercetare la fața locului, cazierul judiciar al numitului Fabius Constantin, adresa nr. 323234/2014, declarația persoanei vătămate și declarațiile martorilor, Alois Daniel și Anușca Vasile, s-a stabilit faptul că numitul Fabius Constantin din municipiul Roman, județul Neamț, în decursul zilei de 01.08.2014, a fost la locuința persoanei vătămate, Alexandru Tudor, respectiv în biroul de unde a fost sustrasă suma de 54000 lei, cu autoturismul marca Alfa Romeo cu numărul de înmatriculare AL 3324 BK, unde i-a vândut 5 cinci ceasuri din 25-30 de ceasuri pe care le avea într-o pungă de plastic, pentru suma de 2000 lei persoanei vătămate. Cu această ocazie, numitul Fabius Alexandru, a observat că persoana vătămată s-a urcat pe un scaun și a luat de pe dulapul din stânga față de ușa de acces, suma de 2000 lei, așa cum reiese din declarația persoanei vătămate.

Cu ocazia acestei tranzacții, cei doi au făcut afirmații precum că ceasurile sunt sustrase din străinătate de către el și că sunt de calitate, însă fără a înmâna vreun document în acest sens și nici bon fiscal, care să dovedească proveniența bunurilor.

În urma cercetării la fața locului, s-a stabilit faptul că din biroul de unde s-a sustras suma totală de 54000 lei, autorii au pătruns prin ruperea butucului ușii de acces cu ajutorul unui obiect ce a făcut posibilă prinderea și răsucirea butucului în ușă, au răvășit doar dulapurile din stânga față de ușa de acces, în restul încăperii neexistând urme de răvășire deși mai existau corpuri de mobilier. De asemenea cele 5 cinci ceasuri au fost găsite pe masa unde au fost lăsate în decursul zilei de 01.08.2014 de către persoana vătămată, nefiind mutate din acel loc.

Pe unul din scaunele aflate în birou, au fost identificate și ridicate prin fotografiere metrică două urme de suprafață create de o încălțăminte. În cauză ridicându-se pentru continuarea cercetărilor și butucul rupt exterior găsit în apropierea ușii de acces în birou.

Din declarațiile martorilor, s-a stabilit că autoturismul descris anterior, a fost văzut de b#%l!^+a?aceștia în decursul zilei de 01.08.2014 în timp ce se afla în curtea locuinței numitului Alexandru Tudor, cât și în noaptea de 01/02.08.2014, în jurul orei 01:00, unde a staționat după o stivă de lemne, pentru aproximativ 20 de minute.

De asemenea, s-a mai stabilit faptul că numitul Fabius Constantin comite furturi din locuință prin Italia, nu are loc de muncă și ori de câte ori deține sume de bani, îi cheltuie la aparatele mecanice tip „slot machine”, situație care s-a petrecut și în ziua de după comiterea furtului.

În cauză rezultă suspiciunea rezonabilă că în imobilul ce aparține numitului Fabius Constantin din satul Săbăoani, comuna Săbăoani, strada Vasile Alecsandri, nr. 4, jud. Neamț, se găsesc bancnote de câte un leu, de 100, de 200 și 500 lei, cât și valută de diferite tipuri (euro și lire sterline), încălțămintea cu care s-a creat urmele identificate de pe un scaun și obiectul cu care autorul a rupt butucul ușii de acces a biroului de unde s-au sustras banii, ce au legătură cu săvârșirea infracțiunii pentru care s-a început urmărirea penală.

În concluzie se poate afirma că în rezolvarea unei cauze penale organul de urmărire penală se folosește de pregătirea sa profesională, de pregătirea concretă pe care o face în funcție de specificul fiecărei cauze și de experiența proprie sau a altor anchete sau anchetatori. Cu ocazia desfășurării urmăririi penale anchetatorul intră în posesia unei foarte mari diversități de urme și mijloace materiale de probă, care, în general, nu au valoare pentru cauză atâta timp cât nu au fost analizate, interpretate și apoi valorificate pentru obținerea unui maximum de date menit să contribuie la clarificarea tuturor aspectelor cauzei. În multe cazuri, pentru valorificarea urmelor și mijloacelor materiale de probă sunt necesare cunoștințele unor specialiști din cadrul organului de urmărire penală sau din cadrul altor instituții.

Astfel, ori de câte ori pentru lămurirea unor împrejurări concrete ale cauzei organul de urmărire penală are nevoie de cunoștințele unui specialist, se adresează acestuia prin dispunerea unei constatări tehnico-științifice sau expertize.

4.2. Descrierea materialelor supuse examinării

În funcție de tipul infracțiunii produse și consecințele acesteia pot fi dispuse și constatări tehnico-științifice sau expertize tehnice pentru lămurirea unor cauze de producere a unor evenimente.

Efectuarea în cauză a unei constatări criminalistice de către specialiști din cadrul I.P.J. Neamț – Serviciul Criminalistic, care să stabilească următoarele:

– dacă pe fragmentul butucului yalei de la ușa de acces a imobilului persoanei vătămate Alexandru Tudor, există urme de forțare;

– dacă urmele de pe butucul yalei au fost create cu instrumentele ridicate cu ocazia percheziției domiciliare de la numitul Fabius Constantin din comuna Săbăoani, respectiv, leviere de culoare maro-negru-bleumarin, chei reglabile tip „papagal”, foarfec cu mâner roșu pentru tăiat fier beton, chei reglabile tip „mops” de diferite mărimi;

– dacă urmele de încălțămintea tip adidas identificate la fața locului și ridicate prin fotografiere au fost create de papucii ridicați de la numitul Fabius Constantin din com. Săbăoani;

Pentru efectuarea acestei expertize se pun la dispoziția experților, procesul-verbal de cercetare la fața locului, planșa fotografică, butucul yalei, obiectele ridicate de la numitul Fabius Constantin și încălțămintea.

► Butucul de yală cu mențiunea VF supus examinării

Prin examinarea acestuia se pot obține date referitoare la instrumentul utilizat (felul acestuia) și acțiunile întreprinse de făptuitor la fața locului.

Unele categorii de întrebări orientative care se pot pune expertului:

– dacă obiectul prezentat poartă urme formate cu vreun instrument;

– care este felul instrumentului care a creat urma;

– care este mecanismul de formare a urmei;

– care este succesiunea de creare a urmelor;

– dacă urmele prezentate au fost create cu același instrument;

– dacă urmele au fost create de același instrument cu care s-au realizat modelele pentru comparație;

– dacă deteriorările de pe instrumentul prezentat s-au produs în timpul utilizării sale la fața locului sau ulterior.

În urma examinării fragmentului de butuc de yală am constatat următoarele:

Butucul de yală cu mențiunea „VF” prezintă o urmă de rupere-forfecare dispusă perpendicular pe orificiul în care a fost fixat șurubul ce a asigurat montarea acestuia pe ușă. Corpul butucului este confecționat din aliaj metalic neferos de culoare galben auriu (bronz) iar la exterior este acoperit cu un strat din nichel.

De asemenea, din componența butucului lipsește cama de acționare a sistemului de închidere și șurubul de fixare.

Pe partea montată în exterior, butucul prezintă urme, striații și deformări ale materialului, de formă liniară cu zone de clivaj și îndepărtare a stratului de nichel.

Având în vedere poziția și forma urmelor de rupere-forfecare a butucului , precum și faptul că de la fața locului lipsește fragmentul de butuc, cama de acționare și siguranțele, putem să tragem o concluzie cu privire la modul de forțare a acestuia, respectiv, folosirea unui dispozitiv confecționat artizanal sau de serie denumit generic „ruptor” sau clești și chei reglabile.

Instrumentele ce pot prinde și fixa partea exterioară a butucului, prin aplicarea unei tensiuni în plan orizontal pe corpul acestuia, produc ruperea-forfecarea acestuia din zona cea mai puțin rezistentă a materialului, respectiv zona centrală în care este fixat șurubul de montare pe ușă.

Lățimea urmelor de adâncime prezente pe corpul butucului de yală este de aproximativ 10-11 mm, asemănătoare cu lățimea uneia dintre cheile fixe puse la dispoziție ce are părțile active de forma unui trapez cu baza mică de 10mm lățime și baza mare de 16 mm, respectiv cheia reglabilă cu manșon cauciucat de culoare neagră și dungi albastre. Cheia este de construcție industrială fiind reglabilă cu ajutorul unui șurub tip „melc” ce permite deplasarea părții inferioare pe șina de culisare.

În urma examinării șinei de culisare a cheii, la o deschidere a fălcilor de aproximativ 10 mm, pe ambele laturi sunt vizibile două urme de îndepărtare a vopselei, urme ce au fost create de canturile părții mobile în urma aplicării unei tensiuni între părțile active ale acesteia. Deschiderea maximă a cheii este de 35 mm iar partea activă are un „joc” transversal și longitudinal de aproximativ 1 mm.

Uneltă folosite în activitățile mecanice și de instalații ridicate în cadrul percheziției domiciliare de la numitul Fabius Constantin

Pe partea interioară a părților active ale cheii reglabile sunt vizibile urme de uzură și îndepărtare a materialului protector pe o lungime de aproximativ 11-12 mm iar pe suprafața metalică se observă urme striații create de instrumentele de lustruire la momentul confecționării. Pe partea activă mobilă a cheii reglabile sunt prezente urme striații de finisare dispuse în rânduri semicirculare iar pe partea activă fixă a cheii reglabile sunt prezente urme striații de finisare dispuse în rânduri perpendicular pe suprafața de contact.

De asemenea capătul părții mobile prezintă o uzură mai accentuată în partea centrală, respectiv tasarea materialului din care este confecționată pe o lungime de 1,5-2 mm.

Părțile active, mobilă și fixă, respectiv modul de dispunere al striațiilor create din fabricație.

Aspectul șinei de culisare, respectiv urmele de tasare și îndepărtare a vopselei la o deschidere a părților active de aproximativ 10-11 mm

În urma examinării urmelor de adâncime și striații prezente pe cele două laturi ale butucului, s-au constatat asemănări ale acestora cu părțile active ale cheii reglabile cu mâner cauciucat de culoare neagră cu albastru, în ceea ce privește modul de dispunere al acestora, respectiv pe latura stângă a butucului-privit din față, sunt prezente urme striații dispuse semicirculare-oblic ascendent iar pe latura dreaptă sunt prezente urme striații liniare dispuse oblic descendent.

b#%l!^+a?

Vedere din față a părților active ale cheii și striațiile prezente pe ambele părți ale butucului

Corespondența ca mărime și amplasare a urmelor striații și de adâncime de pe corpul butucului și părțile active ale cheii reglabile

Pentru efectuarea de examene comparative între urmele de adâncime și striații prezente pe corpul butucului, s-a procedat la crearea de modele de comparație cu cheia reglabilă cu mâner de cauciuc de culoare neagră, prin imprimarea părților active ale acesteia în plastilină și metal cu o duritate mai mică (plumb).

Procedând la examinarea microscopică a striațiilor prezente pe corpul butucului și cele create experimental s-au constatat asemănări în ceea ce privește forma și dimensiunile urmelor de adâncime, precum și o continuitate liniară a striațiilor prezente pe partea dreaptă a corpului butucului de yală cu cele create experimental cu cheia reglabilă.

Continuitatea liniară striațiilor prezente pe partea dreaptă a corpului de butuc și a celor create experimental cu cheia reglabilă cu mâner din cauciuc de culoare neagră

În concluzie se poate afirma că fragmentul butucului de yală cu mențiunea „VF” prezintă urme de rupere-forfecare ce au fost create de cheia reglabilă cu mânerul din cauciuc de culoare neagră și albastră, ridicată de la numitul Fabius Constantin.

► Cele patru perechi de încălțăminte supuse examinării

Talpa încălțămintei creează urme statice sau dinamice și pot fi lăsate, de regulă, în adâncime, reproducând parțial sau total forma, conturul și caracteristicile tălpii.

Urmele create de fețele încălțămintei reproduc forma elementelor încălțămintei de pe suprafața regiunii de contact, de pildă: forma bombeului, a cusăturilor, a pliurilor, a perforărilor, a defectelor etc.

Pentru crearea modelelor de comparație, de la cele 4 patru perechi de încălțăminte, am procedat la aplicarea de tuș tipografic pe tălpile pantofilor după care, prin presare, am imprimat modelul tălpilor pe coli de hârtie de culoare albă.

Desenul antiderapant prezent pe perechea de încălțăminte ridicată de la numitul Fabius Constantin

Interpretarea urmelor de încălțăminte dă posibilitatea obținerii de date cu privire la: persoana care le-a creat și obiectul creator.

Cu privire la persoană se pot obține date referitoare la talia aproximativă, dacă au fost lăsate de o femeie sau un bărbat, număr de persoane, prezența unor defecte de mers s.a.

În ceea ce privește obiectul creator se pot obține date referitoare la tipul și modelul încălțămintei.

În cazul urmelor de încălțăminte specialistul va fi chemat să răspundă la întrebări de genul:

– care este tipul de încălțăminte care a creat urma;

– numărul de persoane prezent la fața locului;

– care este mărimea încălțămintei care a produs urma și talia aproximativă a persoanei;

– care este tipul și modelul de talpă ce a creat urma

– dacă urmele de încălțăminte descoperite la fața locului sunt similare cu cele găsite la domiciliul suspectului sau au fost create cu încălțămintea ridicată de la suspect;

– particularitățile încălțămintei ale cărei urme au fost descoperite

– modul de formare a urmei (mers normal, sub apăsarea unei greutăți transportate etc.)

– vechimea urmei.

Procedând la examinarea comparativă a urmelor puse la dispozitie și impresiunile model de comparatie ridicate de pe talpa pantofilor puși la dispoziție s-au constatat asemănări cu caracter general în ceea ce privește mărimea, forma și poziționarea elementelor geometrice prezente pe talpa pantofului pentru piciorul drept de la încălțămintea ridicată de la numitul Fabius Constantin.

Continuitatea liniară și prin suprapunere a desenului antiderapant evidențiat în urmele în litigiu și cele create de pantoful pentru piciorul drept, ridicat de la numitul Fabius Constantin

În concluzie se poate afirma că urmele de încălțăminte identificate și ridicate prin fotografiere metrică de pe scaunele din biroul clădirii au fost create, probabil, de încălțămintea ridicată de la numitul Fabius Constantin

► Fabius Constantin supus testului poligraf pentru a determina dacă în comportamentul lui apar modificări psihofiziologice specifice comportamentului simulat

Sinceritatea declarațiilor persoanei suspecte, sau inculpatului reprezintă, alături de fidelitate, o însușire fără de care acestea nu pot fi așezate la baza convingerii organelor judiciare.

Prin ordonanța nr. 3443 din 11.12.2014, I.P.J. Neamț, Secția nr. 3 Roman, dispune efectuarea unui raport de constatare criminalistică prin care să se stabilească dacă la întrebările relevante adresate subiectului Fabius Constantin, acesta prezintă modificări psihofiziologice b#%l!^+a?specifice comportamentului simulat.

Pentru efectuarea lucrării au fost puse la dispoziție, dosarul cauzei, subiectul care urmează să fie examinat Fabius Constantin, CNP 17823344444566 și un chestionar cu problematica ce interesează cauza.

Testarea subiectului a avut loc în ziua de 11.12.2014, desfășurându-se conform procedurii specifice privind utilizarea tehnicii poligraf, COD PSL-01-07, în baza ordonanței susmenționate, în urma căreia s-a redactat prezentul raport de constatare criminalistică asupra comportamentului simulat.

Diagramele poligraf

În interviul pre-test subiectului i-au fost prezentate date despre cauza cercetată și motivele pentru care acesta este suspectat. Totodată i-au fost prezentate aparatura, modul în care va decurge examinarea și întrebările care îi vor fi adresate, primind de la acesta opțiunea de răspuns pentru fiecare întrebare.

În finalul interviului pre-test subiectul a semnat declarația de consimțământ la examinare, i s-a prezentat și a acceptat chestionarul cu întrebări, i s-a adus la cunoștință că are dreptul să refuze testarea, trecându-se apoi la realizarea diagramelor.

Examinarea s-a realizat la sediul I.P.J. Iași, în cadrul Laboratorului poligraf din cadrul Serviciului de Criminalistică, testarea efectuându-se cu aparatul poligraf computerizat LX 4000, marca Lafayette.

Interpretarea diagramelor poligraf a evidențiat că răspunsurile sus numitului la întrebările relevante cauzei, au produs note specifice comportamentului simulat în traseele fiziologice (inervare neuromusculară la nivel toracic și abdominal, bioelectric G.S.R., tensiune arterială), după cum urmează:

– modificări ale nivelului de bază;

– creșteri de amplitudine și durată a curbei bioelectrice;

– modificarea tensiunii arteriale.

Prezența modificărilor de trasee în raport cu răspunsurile date la întrebările relevante ale cauzei, este interpretată ca reprezentând în mod cert concordanță, sub aspectul veridicității, între efectele întrebărilor resimțite în plan psiho-fiziologic și conținutul informațional, material-faptic pe care aceste răspunsuri îl susțin.

În concluzie se poate afirma că pentru răspunsurile numitului Fabius Constantin, la întrebările relevante ale cauzei au fost evidențiate modificări specifice comportamentului simulat.

4.3. Concluzii cu privire la percheziție

Procesul penal din momentul declanșării și până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, pune în fața organelor de urmărire penală și a instanței de judecată, problema rezolvării fondului cauzei, care nu se realizează decât numai cu ajutorul probelor.

În concluzie percheziția și ridicarea de obiecte sau înscrisuri, a avut ca finalitate descoperirea și ridicarea unor mijloace de probă, actele întocmite (dovezi de ridicare, procese verbale) cu aceste ocazii putând servi la aflarea adevărului, în măsura în care se coroborează cu celelalte probe și mijloace materiale de probă, administrate în aceeași cauză și prin alte procedee probatorii.

Concluziile certe sunt cele mai valoroase și interpretarea lor nici nu ridică probleme deosebite. Acestea constau într-un răspuns neechivoc, categoric și sunt rezultatul certitudinii expertului. El exprimă convingerea că totalitatea caracteristicilor asemănătoare constatate la obiectul expertizat și la urma incriminată este irepetabilă la alte obiecte, este unică, sau, dimpotrivă, că deosebirile dintre caracteristicile obiectelor comparate sunt fundamentale, că ele nu se explică prin intervenția unor factori modificatori și, ca atare, identitatea se exclude.

Concluziile de probabilitate reprezintă o părere dirijată în sens afirmativ sau negativ, dar într-un mod incert. Adică, atunci când ansamblul caracteristicilor nu este strict individual subzistă posibilitatea apariției sale și la alte obiecte de același gen. Acestea nu trebuie să fie respinse pe motiv că nu ar fi utile pentru cauză. În cazurile în care probabilitatea concluziilor este determinată de factori obiectivi, acestea exprimă o apreciere a expertului asupra veridicității faptelor, creând prin aceasta obligația verificării presupunerilor expertului. Atunci când sunt bine motivate, concluziile de probabilitate ajută organul judiciar să elaboreze diferite versiuni care să deschidă noi perspective în desfășurarea cercetărilor ulterioare.

Fragmentul butucului de yală cu mențiunea „VF” prezintă urme de rupere-forfecare ce au fost create de cheia reglabilă cu mânerul din cauciuc de culoare neagră și albastră, ridicată de la numitul Fabius Constantin.

Urmele de încălțăminte identificate și ridicate prin fotografiere metrică de pe scaunele din biroul clădirii au fost create, probabil, de încălțămintea ridicată de la numitul Fabius Constantin.

Pentru răspunsurile, la testu poligraf, numitului Fabius Constantin, la întrebările relevante ale cauzei au fost evidențiate modificări specifice comportamentului simulat.

Concluziile specialiștilor pot constitui temei pentru efectuarea și a altor activități de urmărire penală cum ar fi ascultarea martorilor, ascultarea părților, ridicări de înscrisuri, reconstituiri, dispunerea de noi expertize etc.

CONCLUZII

Percheziția domiciliară și ridicarea de obiecte și înscrisuri, ca acte de urmărire penală și procedee probatorii reglementate de codul de procedură penală, se constată că prezintă un rol deosebit în activitatea organelor de urmărire penală și a instanței de judecată.

Din practica judiciară a rezultat că în unele cazuri cercetate, percheziția domiciliară și ridicarea de obiecte înscrisuri, au fost procedeele unice aflate la îndemâna organelor judiciare de administrare a probelor necesare, pentru stabilirea împrejurărilor în care sa comis infracțiunea și pentru identificarea persoanelor care au săvârșit-o. Astfel de situații sunt cel mai des întâlnite in cercetarea infracțiunilor comise prin moduri de operare deosebite, când făptuitorii de regulă, nu lasă urme la fața locului.

În cazul infracțiunilor flagrante, făptuitorii fiind identificați la scurt timp de la comiterea faptei, pot deține la domiciliu obiecte și înscrisuri obținute prin acea infracțiune, ori prin alte infracțiuni, iar recuperarea lor au o deosebită importanță în probarea faptei și stabilirea vinovăției acestora.

Procedura greoaie specifică „birocrației românești”, de obținere a autorizației de percheziție în cazul percheziției domiciliare are ca efect, de regulă, pierderea momentului operativ în administrarea probelor iar probarea faptei poate fi compromisă.

Semnificativ în acest sens este cazul cercetării infracțiunilor flagrante, constatate în afara orelor de program al instanțelor de judecată, când autorizația de percheziție se obține de regulă a doua zi, timp în care făptuitorul, ori în cazul când acesta a fost reținut, rudele lui saualte persoana interesate, au timp suficient sa acționeze pentru a face dispărute de la domiciliul celui în cauză, obiectele și înscrisurile ce pot servi ca mijloc de probă.

În practica judiciară au fost suficiente cazuri când organele judiciare au fost puse în imposibilitatea efectuării operative a percheziției domiciliare, situație care a dus la lipsa probelor necesare dovedirii vinovăției suspecților, față de care existau indicii temeinice că sunt autorii faptei. Activitatea infracțională a acestora neputând fi astfel probată a avut ca efect imposibilitatea tragerii la răspunderea penală, iar fapta penală respectivă a rămas în evidență cu autori necunoscuți, riscând astfel să rămână în această stare, chiar până la intervenția prescripției răspunderii penale. În practica instrumentării dosarelor penale de către organele de cercetare penale, acestea, pot propune procurorului să solicite instanței eliberarea autorizație de efectuare a percheziției domiciliare numai după începerea urmăririi penale.

Activitățiӏe de căutare specifice desfășurării percheziției în condițiiӏe desfășurării de cercetări în cadruӏ cercetării activitățiӏor iӏicite săvârșite contra dateӏor și sistemeӏor informatice ori cercetării unor activități iӏicite în cadruӏ cărora sistemeӏe informatice au fost foӏosite pentru a pregăti, faciӏita desfășurarea sau pentru a vaӏorifica rezuӏtateӏe, prezintă particuӏarități ӏegate de necesitatea prezenței unui speciaӏist informatician în cadruӏ echipei depӏasate ӏa fața ӏocuӏui și de operațiuniӏe și măsuriӏe de precauție ce trebuie ӏuate pentru păstrarea intactă a sistemeӏor și a dateӏor informatice în vederea foӏosirii ӏor uӏterioare în cadruӏ demersuӏui judiciar.

Putem observa astfel că procedura de inițiere a intenției de efectuare a percheziției domiciliare și până la dispunerea de către instanță prin eliberarea autorizației, parcurge trei etape care permit scurgerea unei anumite perioade de timp, suficientă pentru a fi luate măsurile de precauție de către persoanele interesate, iar percheziția dacă se efectuează de regulă va avea b#%l!^+a?rezultat negativ.

Procedura anevoioasă pe care trebuie să o parcurgă organul de cercetare penală până a avea posibilitate de solicitare și obținere a autorizației de efectuare a percheziției domiciliare poate avea ca efect:

– rămânerea în evidență a unui număr mare de fapte penale cu autori necunoscuți;

– rămânerea în libertate a unor infractori, care putem aprecia că sunt astfel favorizați permițându-le timpul necesar de a face să dispară de la domiciliul lor obiectele și înscrisurile ce pot conduce la dovedirea faptelor săvârșite;

– imposibilitatea recuperării uneori a prejudiciului cauzat prin infracțiune;

– îngreunarea cercetării, prin oferirea de timp suficient făptuitorului de a-și lua măsuri de precauție, în scopul creării de alibiuri ori după caz pentru sustragerea de la urmărirea penală și de la executarea pedepsei;

– punerea în libertate a făptuitorilor reținuți, datorită probelor concludente ce puteau fi administrate prin intermediul percheziției.

Trebuie recunoscut faptul că atât percheziția, cât și ridicarea de obiecte și înscrisuri, sunt activități cu caracter de constrângere, care aduc atingere unor valori apărate de lege.

Se poate afirma că în rezolvarea unei cauze penale organul de urmărire penală se folosește de pregătirea sa profesională, de pregătirea concretă pe care o face în funcție de specificul fiecărei cauze și de experiența proprie sau a altor anchete sau anchetatori. Cu ocazia desfășurării urmăririi penale anchetatorul intră în posesia unei foarte mari diversități de urme și mijloace materiale de probă, care, în general, nu au valoare pentru cauză atâta timp cât nu au fost analizate, interpretate și apoi valorificate pentru obținerea unui maximum de date menit să contribuie la clarificarea tuturor aspectelor cauzei. În multe cazuri, pentru valorificarea urmelor și mijloacelor materiale de probă sunt necesare cunoștințele unor specialiști din cadrul organului de urmărire penală sau din cadrul altor instituții.

BIBLIOGRAFIE

Aionițoaie C., Bercheșan V., Boțoc I., Percheziția, în Tratat de tactică criminalistică, Editura Carpați, Craiova, 1992

Bercheșan V., Cercetarea penală – Îndrumar complet de cercetare penală, Editura Icar, București 2001

Bogdan T., Curs de Psihologie Judiciară-Tipografia Învățământului, București, 1957

Bulai C., Explicații teoretice ale codului procesual penal român, vol. I

Butoi T., Butoi I., Psihologie judiciară, Editura Fundației „România de Mâine”, București, 2001

Buzatu E., N., Criminalistică, Editura Pro Universitaria, București, 2013

Ciopraga A., Tratat de tactică criminalistică, Editura Gama, Iasi, 1996

Ciopraga A., Iacobuța I., Criminalistică, Editura Junimea, Iași, 2001

Dascălu I., Stan E., Giurea L., Infracțiunile informatice – o nouă provocare pentru autoritățile statului, Editura Pro Patria Lex 1/2002, Academia de Poliție A.I. Cuza

Dascălu I., Ștefan E., C., Țupulan M., C., Percheziția judiciară, Editura Sitech, Craiova, 2008

DEX, ediția 1996

Dicționar de termeni juridici, Colecția Juridică, 2000

Dongoroz V., Explicații teoretice ale Codului de procedură penală român, partea generală, București, Ediția 1975

Drăghici C., Ștefan C., E., Tactica percheziției și ridicării de obiecte și înscrisuri, Editura Sitech, Craiova, 2006

Iacobuță I., Covalciuc M., Criminalistică, Editura Panfilius, Iași, 2004

Ionescu Fl., Criminalistica, Editura Universitară, București, 2008

Labo N., Gr., Cercetarea criminalistică, Editura Pro Universitaria, București, 2014

Leu C., Cercetarea la fața locului în cazul infracțiunilor informatice, în Investigarea Criminalistică a Locului Faptei, Asociația Criminaliștilor din România,București, 2004

Mircea I., Criminalistică, Editura Lumina Lex, București, 2009

Muraru I., Drept Constituțional și Instituții Politice, Editura Naturalismul, București, 1991

Naghi G., Criminalistica. Fundamente, Editura Universul Juridic, București, 2014

Neagu I., Tratat de procedură penală. Partea generală, Editura Universul Juridic, București, 2010

Olteanu G., I., și colectivul, Metodologie criminalistică – cercetarea activităților ilicite desfășurate de către structurile infracționale, Editura A.I.T. Laboratories,București, 2008

Olteanu G., I., Ruiu M., Tactică criminalistică, Editura AIT Laboratories, București, 2008

Paraschiv C., S., Damaschin M., Drept procesual penal: partea generală, Editura Lumina Lex, București, 2004

Pășescu Ghe., Interpretarea criminalistică a urmelor la locul faptei, Editura Național, București, 2000

Pletea C., Criminalistică. Elemente de anchetă penală, Editura Little Star, București, 2003

Ruiu M., Metodologie criminalistică, Editura Universul Juridic, București, 2013

Ruiu M., Metodologia investigării criminalistice a unor genuri de infracțiuni, Editura Universul Juridic, București, 2014

Rusu I., Percheziția. Ridicarea de obiecte și înscrisuri, în Revista Dreptul nr.1/2005

Suciu C., Criminalistică, Editura didactică și pedagogică, București, 1972

Stanciu E., Tratat de criminalistică, Editura Universul Juridic, București, 2004

Stanciu E., Criminalistică, vol.II, Editura Actami, București, 1995

Stancu E., Tratat de criminalistică, Editura Universul Juridic, București, 2004

Stancu E., Moise A., C., Criminalistica, Elemente de tehnică și de tactică a investigării penale, Editura Universul Juridic, București, 2013

Stancu E., Olteanu G., I., Criminalistică, Editura Universul Juridic, București, 2009

Stancu E., Olteanu G., I., Tehnică criminalistică, Editura A.I.T. Laboratories, București, 2010

Theodoru Gr., Tratat de drept procesual penal, Editura Hamangiu, București, 2013

Vaduva N., Criminalistica, Editura Universitaria, Craiova, 2004

Volonciu N., Uzlau A., S., Morosanu R., Tudor G., Atasiei D., Voicu C., Ghigheci C., Vaduva V., Gheorghe T.,V., Chirita C., Noul cod de procedură penală comentat, Editura Hamangiu, București, 2014

► Alte articole

Constituția României art. 27

Declarația Universala a Drepturilor Omului, 1948, art.12, M.O., Broșura nr.0 din 10.12.1948

Ghidul introductiv pentru aplicarea dispozițiilor legale referitoare la criminalitatea informatică, Internews Network, RITI dot-GOV și MinisterulComunicațiilor și Tehnologiei Informațiilor, București, 2004

Ordonanța de urgență 109 din 14/10/2003

ANEXE

▬ Anexa 1

R O M Â N I A Com. Cordun

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE

INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE Nr. 12345667 / 2014

INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUD. NEAMȚ Din 11.08.2014

SECȚIA 3 POLIȚIE ROMAN Exemplar nr. 1

ORDONANȚĂ

de efectuare a unei constatări criminalistice

Anul 2014 luna 08 ziua 11

Agent principal de poliție din cadrul Secției nr.3 Roman, jud. Neamț.

Examinând plângere orală din dosarul penal cu numărul de mai sus,

C O N S T A T:

Prin ordonanța din data de 04.08.2014 s-a dispus începerea urmăririi penale pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. 1 combinat cu art. 229 alin. 1 lit. b și d din Codul de Procedură Penală constând în aceea că în noaptea de 01/02.08.2014 persoane necunoscute, au pătruns prin ruperea butucului ușii de acces a locuinței numitului ________, amplasată in localitatea Roman, jud. Neamț, strada Bogdan Vodă, nr. 43, de unde au sustras suma de 54.000 lei.

În urma cercetării la fața locului, s-a stabilit faptul că din biroul de unde s-a sustras suma totală de 54000 lei, autorii au pătruns prin ruperea butucului yalei de la ușa de acces în imobil cu ajutorul unui obiect ce a făcut posibilă prinderea și răsucirea butucului în ușă. De asemenea pe un scaun au fost identificate și ridicate prin fotografiere mai multe urme de suprafață create de o încălțăminte.

În temeiul dispozițiilor art.172 alin (1) și (2) din C. proc. pen.

D I S P U N:

Efectuarea în cauză a unei constatări criminalistice de către specialiști din cadrul I.P.J. Neamț – Serviciul Criminalistic, care să stabilească următoarele:

Dacă pe fragmentul butucului yalei de la ușa de acces a imobilului persoanei vătămate ______, există urme de forțare;

Dacă urmele de pe butucul yalei au fost create cu instrumentele ridicate cu ocazia percheziției domiciliare de la numitul Fabius Constantin din com. Săbăoani, respectiv: leviere de culoare maro-negru-bleumarin, chei reglabile tip ” papagal”, foarfec cu mâner roșu pentru tăiat fier beton, chei reglabile tip ”mops” de diferite mărimi;

Dacă urmele de încălțămintea tip adidas identificate la fața locului și ridicate prin fotografiere au fost create de papucii ridicați de la numitul Fabius Constantin din com. Săbăoani;

Pentru efectuarea acestei expertize se pun la dispoziția experților următoarele : proces-verbal de cercetare la fața locului, planșă fotografică, butucul b#%l!^+a?yalei, obiectele ridicate de la numitul Fabius Constantin și încălțămintea.

Se stabilește termen pentru depunerea raportului de expertizei data de 11.09.2014.

ORGAN DE CERCETARE PENALĂ

Agent principal de poliție

▬ Anexa 2

ROMÂNIA Dosar nr. 3702/291/2014

JUDECĂTORIA ROMAN

Sediul MUN. ROMAN PIAȚA ȘTEFAN CEL MARE NR. 2

MANDAT DE PERCHEZIȚIE DOMICILIARĂ NR. 41

Emis azi, 06 august 2014, ora 17:30, în mun. Roman, jud. Neamț

JUDECĂTOR DE DREPTURI ȘI LIBERTĂȚI Albert PETRU din cadrul Judecătoriei Roman.

Având în vederea încheierea din camera de consiliu din data de 06.08.2014, pronunțată în dosarul nr. 3662/292/2014, al Judecătoriei Roman, prin care s-a admis cererea nr. 3362/P/2014, din data de 06.08.2014 formulată Ministerul Public- Parchetul de pe lângă Judecătoria Roman

În baza art. 158 alin. 7 din Codul de Procedură Penală,

DISPUN:

Autorizez efectuarea percheziției domiciliare la adresa numitului Fabius Constantin, fiul lui Vasile si Elena, născut la data de 14.03.1985 in mun. Roman, jud. Neamț, CNP 1851530270845, domiciliat in satul Săbăoani, comuna Săbăoani, strada Vasile Alecsandri, nr. 4, jud. Neamț.

Scopul emiterii mandatului este acela al identificării și ridicării eventualelor bunuri sustrase de la locuința persoanei vătămate Alexandru Tudor, situată în mun. Roman, jud. Neamț, strada Bogdan Vodă, nr. 43, în noaptea de 01/02.08.2014, precum și a eventualelor corpuri delicte, mijloace materiale de probă referitoare la infracțiunea de furt calificat prevăzută art. 228 alin. 1 combinat cu art. 229 alin. 1 lit. b și d din Codul Penal ce face obiectul dosarului penal 3662/P/2014.

Mandatul de percheziție este valabil și pentru spațiile învecinate, în condițiile art. 158 alin. 3 din Codul de Procedură Penală.

Percheziția domiciliară se va efectua cu respectarea dispozițiilor art. 159- 163 din Codul de Procedură Penală.

Mandatul de percheziție domiciliară este valabil 7 (șapte) zile, începând cu data emiterii și poate fi folosit o singură dată.

JUDECĂTOR DE DREPTURI ȘI LIBERTĂȚI,

ALBERT PETRU b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a?

BIBLIOGRAFIE

Aionițoaie C., Bercheșan V., Boțoc I., Percheziția, în Tratat de tactică criminalistică, Editura Carpați, Craiova, 1992

Bercheșan V., Cercetarea penală – Îndrumar complet de cercetare penală, Editura Icar, București 2001

Bogdan T., Curs de Psihologie Judiciară-Tipografia Învățământului, București, 1957

Bulai C., Explicații teoretice ale codului procesual penal român, vol. I

Butoi T., Butoi I., Psihologie judiciară, Editura Fundației „România de Mâine”, București, 2001

Buzatu E., N., Criminalistică, Editura Pro Universitaria, București, 2013

Ciopraga A., Tratat de tactică criminalistică, Editura Gama, Iasi, 1996

Ciopraga A., Iacobuța I., Criminalistică, Editura Junimea, Iași, 2001

Dascălu I., Stan E., Giurea L., Infracțiunile informatice – o nouă provocare pentru autoritățile statului, Editura Pro Patria Lex 1/2002, Academia de Poliție A.I. Cuza

Dascălu I., Ștefan E., C., Țupulan M., C., Percheziția judiciară, Editura Sitech, Craiova, 2008

DEX, ediția 1996

Dicționar de termeni juridici, Colecția Juridică, 2000

Dongoroz V., Explicații teoretice ale Codului de procedură penală român, partea generală, București, Ediția 1975

Drăghici C., Ștefan C., E., Tactica percheziției și ridicării de obiecte și înscrisuri, Editura Sitech, Craiova, 2006

Iacobuță I., Covalciuc M., Criminalistică, Editura Panfilius, Iași, 2004

Ionescu Fl., Criminalistica, Editura Universitară, București, 2008

Labo N., Gr., Cercetarea criminalistică, Editura Pro Universitaria, București, 2014

Leu C., Cercetarea la fața locului în cazul infracțiunilor informatice, în Investigarea Criminalistică a Locului Faptei, Asociația Criminaliștilor din România,București, 2004

Mircea I., Criminalistică, Editura Lumina Lex, București, 2009

Muraru I., Drept Constituțional și Instituții Politice, Editura Naturalismul, București, 1991

Naghi G., Criminalistica. Fundamente, Editura Universul Juridic, București, 2014

Neagu I., Tratat de procedură penală. Partea generală, Editura Universul Juridic, București, 2010

Olteanu G., I., și colectivul, Metodologie criminalistică – cercetarea activităților ilicite desfășurate de către structurile infracționale, Editura A.I.T. Laboratories,București, 2008

Olteanu G., I., Ruiu M., Tactică criminalistică, Editura AIT Laboratories, București, 2008

Paraschiv C., S., Damaschin M., Drept procesual penal: partea generală, Editura Lumina Lex, București, 2004

Pășescu Ghe., Interpretarea criminalistică a urmelor la locul faptei, Editura Național, București, 2000

Pletea C., Criminalistică. Elemente de anchetă penală, Editura Little Star, București, 2003

Ruiu M., Metodologie criminalistică, Editura Universul Juridic, București, 2013

Ruiu M., Metodologia investigării criminalistice a unor genuri de infracțiuni, Editura Universul Juridic, București, 2014

Rusu I., Percheziția. Ridicarea de obiecte și înscrisuri, în Revista Dreptul nr.1/2005

Suciu C., Criminalistică, Editura didactică și pedagogică, București, 1972

Stanciu E., Tratat de criminalistică, Editura Universul Juridic, București, 2004

Stanciu E., Criminalistică, vol.II, Editura Actami, București, 1995

Stancu E., Tratat de criminalistică, Editura Universul Juridic, București, 2004

Stancu E., Moise A., C., Criminalistica, Elemente de tehnică și de tactică a investigării penale, Editura Universul Juridic, București, 2013

Stancu E., Olteanu G., I., Criminalistică, Editura Universul Juridic, București, 2009

Stancu E., Olteanu G., I., Tehnică criminalistică, Editura A.I.T. Laboratories, București, 2010

Theodoru Gr., Tratat de drept procesual penal, Editura Hamangiu, București, 2013

Vaduva N., Criminalistica, Editura Universitaria, Craiova, 2004

Volonciu N., Uzlau A., S., Morosanu R., Tudor G., Atasiei D., Voicu C., Ghigheci C., Vaduva V., Gheorghe T.,V., Chirita C., Noul cod de procedură penală comentat, Editura Hamangiu, București, 2014

► Alte articole

Constituția României art. 27

Declarația Universala a Drepturilor Omului, 1948, art.12, M.O., Broșura nr.0 din 10.12.1948

Ghidul introductiv pentru aplicarea dispozițiilor legale referitoare la criminalitatea informatică, Internews Network, RITI dot-GOV și MinisterulComunicațiilor și Tehnologiei Informațiilor, București, 2004

Ordonanța de urgență 109 din 14/10/2003