Perchezitia Domiciliara
UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE, POLITICE ȘI ADMINISTRATIVE BUCUREȘTI
LUCRARE DE DISERTAȚIE
Percheziția domiciliară
Coordonator :
Conf. univ. dr. Drăgan Jenică
Masterand:
Ciobanu Mariana
București, 2016
C U P R I N S
ARGUMENTUM ……………………………………………………………………………………………. 5
CAPITOLUL 1 ………………………………………………………………………………………………… 8
1.1. ISTORIC – NOȚIUNI PREALABILE
CAPITOLUL 2 ……………………………………………………………………………………………….. 12
PERCHEZIȚIA
Generalități……………………………………………………………………………………. 12
Obiectivele percheziție……………………………………………………………………….13
Reglementare juridică și limite……………………………………………………………………… 15
2.3.1. Reglementarea juridică………………………………………………………………………… 15
2.3.2. Limite legale………………………………………………………………………………………. 16
2.4. Clasificarea percheziției……………………………………………………………………………….. 19
2.4.1. Percheziția domiciliară…………………………………………………………………………. 20
2.4.2. Percheziția corporală……………………………………………………………………………. 23
2.4.3. Percheziția informatică…………………………………………………………………………. 29
2.4.4. Percheziția unui vehicul……………………………………………………………………….. 32
2.5. Percheziția domiciliară…………………………………………………………………………………. 32
2.5.1. Reglementarea juridică a percheziției domiciliare. Definiție, forme și etape…….. 32
2.5.1.1. Reglementarea juridică a percheziției domiciliare…………………………………. 32
2.5.1.2. Definiția percheziției domiciliare……………………………………………………….. 36
2.5.1.3. Formele percheziției domiciliare…………………………………………………………. 36
2.5.1.4. Etapele percheziției domiciliare…………………………………………………………… 37
2.5.2. Planificarea percheziției domiciliare…………………………………………………………….. 39
2.5.3. Mijloacele tehnice pregătitoare ale percheziției domiciliare…………………………….. 41
2.5.4. Procedura de efectuare a percheziției domiciliare…………………………………………… 45
2.5.4.1. Clasificarea regulilor de procedură ……………………………………………………… 45
2.5.4.1.1 Reguli generale de procedură………………………………………………………. 46
2.5.4.1.2 Reguli speciale de procedură………………………………………………………..48
2.5.5. Percheziția domiciliară specială………………………………………………………………….. 48
2.5.5.1. Percheziția domiciliară în loc deschis…………………………………………………… 48
2.5.5.2. Percheziția domiciliară la locul de muncă ……………………………………………..52
2.5.5.3. Percheziția domiciliară în loc închis…………………………………………………….. 53
2.6. Fixarea rezultatelor percheziției……………………………………………………………………… 59
2.7. Măsuri relative la înscrisurile și obiectele ridicate în urma percheziției domiciliare.65
2.8. Psihologia percheziționatului și a persoanei care face percheziția……………………….66
CAPITOLUL 3………………………………………………………………………………………………….70
RIDICAREA DE OBIECTE ȘI ÎNSCRISURI
3.1. Noțiune……………………………………………………………………………………………70
3.2. Reglementare juridică………………………………………………………………………….71
3.3. Particularități în domeniul electronicii………………………………………………………………76
3.3.1. Regulile ridicării………………………………………………………………………………………79
3.3.2. Fixarea rezultatelor…………………………………………………………………………………..82
CAPITOLUL 4 …………………………………………………………………………………………………..85
DISPOZIȚII FINALE ȘI TRANZITORII
4.1. Rolul și importanța percheziției……………………………………………………………. 85
4.2. Rolul și importanța ridicării de obiecte și înscrisuri……………………… ……………86
4.3. Propunere de lege ferenda……………………………………………………………………. 87
CAPITOLUL 5 …………………………………………………………………………………………………..89
5.1. Exemple studiu de caz
CAPITOLUL 6 ……………………………………………………………………………………… 93
6.1. Formulare tipizate
CAPITOLUL 7 ………………………………………………………………………………………………… 108
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE …………………………………………………………………………………………….. 111
Abrevieri
alin. – alineat(ul)
art. – articol(ul)
C.civ. – Codul civil (Legea nr. 287/2009)
C.pen. – Codul penal (Legea nr. 286/2009)
C.proc.civ. – Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010)
C.proc.pen. – Codul de procedură penală (Legea nr. 135/2010)
CEDO – Curtea Europeană a Drepturilor Omului
CEE – Comunitatea Economică Europeană
TFUE – Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Î.C.C.J. – Înalta Curte de Casație și Justiție
H.G. – hotărârea Guvernului
O.G. – ordonanța Guvernului
O.U.G. – ordonanța de urgență a Guvernului
op.cit. – opera citată
p. – pagina
parag. – paragraf
Ed. – Editura
ed. – ediția
lit. – litera
loc.cit. – loc citat
M.Of. – Monitorul Oficial al României, Partea I
Trib. – tribunalul
UE – Uniunea Europeană
urm. – următoarele
vol. – volumul
Nr. – număr
hot. – hotărâre
ARGUMENTUM
Am ales această temă deoarece realizez că în numele binelui general, care de altfel este apreciat în particular de funcția și mai ales de ,,competența’’ judecătorului, drepturi fundamentale ale cetățeanului sunt încălcate prin prevederile legiuitorului, care în numele interesului general transformă și reduce generalul la particular. Tema aleasă m-a făcut să realizez că libertatea garantată individului de lege este de fapt un spațiu de libertate, a cărei suprafață este delimitată atât de restricțiile morale și legale, cât și de excepțiile legii aplicate în situații aparte, în care spațiul de libertate al acestuia se limitează din păcate la necesitățile sale biologice, caz în care dreptul la viață decentă este gerat nu de individ, ci de structurile sociale ale cărui victimă este.
În această perspectivă, percheziția are ca efect restrângerea exercitării unor drepturi sau a unor libertăți consacrate și garantate atât în Constituția României, precum: inviolabilitatea domiciliului (art.27), libertatea individuală și siguranța persoanei (art. 23), dreptul la ocrotirea vieții intime, familiale și private (art. 26), inviolabilitatea corespondenței și a celorlalte mijloace legale de comunicare (art. 28), cât și reglementări internaționale privind apărarea drepturilor omului: art. 8 – Dreptul la respectarea vieții private și de familie din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale este stipulat în alin. 1, iar condițiile de ingerență ale statului în alin. 2. Analizând modul în care organele de anchetă penală înțeleg să efectueze percheziția, rezultă că aceasta contravine dreptului la inviolabilitatea domiciliului, drept garantat dar și încălcat de către stat. Din articolul 8 al convenției se desprinde ideea că ingerența statului asupra dreptului de proprietate trebuie să întrunească cumulativ următoarele condiții:
necesară;
prevăzută de lege;
vizeze un scop legitim.
Instanța din Strasbourg atrage atenția asupra scopului legitim necesar într-o societate democratică și în special asupra echilibrului dintre ingeranță și scopul urmărit, iar motivele justificării percheziției să fie suficiente și relevante ca și proporționalitate. În cazul României, CEDO prin hot. Roemen și Schmit c. Luxemburg, consideră că perchezițiile sunt lipsite de proporționalitate deoarece redactarea mandatele de percheziție conține termeni vagi, fără precizări relative la obiectul anchetei, locurile sau bunurile care trebuiesc ridicate, dând astfel puteri nelimitate anchetatorilor.
Un abuz evident în România îl constituie încălcarea dispozițiilor art. 139 (13) din Codul de procedură penală prin ridicarea de către organul de anchetă penală și a altor bunuri care nu au nicio incidență atât cu fapta comisă și nici cu obiectul percheziției.
Din păcate autoritățile judiciare pot să își permită să deroge de la aceste norme sub pretextul protejării ordinii publice, a drepturilor și libertăților celorlalți membrii ai societății, susținute fiind și de alin. 3 și 4 ale art. 27 din Constituție, unde se stipuleză că percheziția domiciliară constituie o excepție de la principiul inviolabilității domiciliului. Cu alte cuvinte un principiu al inviolabilității poate fi violat. Pentru a înțelege această contradicție, un instinct primar mă trimite la dicționar unde cuvântul inviolabil este definit:
INVIOLÁBIL, -Ă, inviolabili, -e, adj. Care nu poate fi violat, încălcat, atins. ♦ Care se află în mod legal apărat de orice urmărire, de orice atingere, de orice încălcare sau de orice pedepsire. [Pr.: -vi-o-] – Din fr. inviolable, lat. inviolabilis.
După lectura acestei definiții, realizez că de fapt societatea umană nu mai poate garanta nici măcar bazele convenționale ale limbajului ancestral, ceea ce nu reprezintă pentru autoritățile judiciare o perturbare a ordinii publice, a drepturilor și libertăților celorlalți membrii ai societății, cultura și apărarea limbii unui popor nefiind o prioritate legală… Iată deci că pentru a avansa și încerca să înțelegem mecanismul percheziției, trebuie să ne impunem să înțelegem cuvântul inviolabil ca însemnând de fapt violabil, în funcție de nevoile unei anchete judiciare în care judecătorul trebuie să facă abstracție între altele și de principiul de nevinovăție al celui anchetat. Oferindu-și oportunități urmare a creării antecedentului, legiuitorul declară și percheziția corporală ca fiind o excepție de la principiul libertății individuale, consacrat în art. 23 din Constituție.
Principii sacre la începuturile societății umane devin astăzi relative și violabile, iar acest fenomen este în continuă creștere eclipsând tot mai mult inviolabilul. Astfel instituția percheziției a cunoscut modificări succesive prin Legea nr. 281/2003, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 60/2006, Legea nr. 356/2006, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2003, Legea nr. 135/2010, Legea nr. 255/2013, cât și a orientărilor cuprinse în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (C.E.D.O.). În plus, percheziția corporală ca măsură antiteroristă sau percheziția vamală nu sunt considerate activități judiciare. Codul de procedură penală prevede în art. 293 că dreptul organului de urmărire penală de a proceda la efectuarea percheziției domiciliare fără autorizația procurorului este justificat de urgența intervenției în vederea constatării și urmăririi faptei flagrante și a descoperirii și ridicării mijloacelor de probă aflate la locul săvârșirii faptei sau asupra autorului ori complicilor acestuia. Întrebarea care se pune este: ce rămâne din moralul celui cercetat dacă organul de cercetare penală nu descoperă și nu ridică nimic de la domiciliul percheziționat (violat)? Legiuitorul nu face nicio referire la suferința morală a celui anchetat în astfel de condiții, iar cât privește pagubele suferite în urma percheziției, în majoritatea cazurilor cel percheziționat suportă consecințele având în vedere parcursul foarte alambicat cât și condițiile impuse pentru recuperarea eventuală a prejudiciului, dar precizează că ridicarea de obiecte sau înscrisuri, precum și percheziția domiciliară se pot face între orele 6,00 – 20,00, iar pentru infracțiunile flagrante sau când percheziția urmează a se efectua într-un loc public, percheziția se poate desfășura și în afara acestor ore. Percheziția începută între orele 6,00 – 20,00 poate continua și în timpul nopții. Expresia ,,în timpul nopții”, utilizată de art. 27 alin. 4 din Constituție, semnifică ,,noaptea reală”, adică intervalul de timp cuprins între lăsarea întunericului și ivirea zorilor. Iată cum legiuitorul preconizează să se impună trecând peste dreptul individului biologic la odihnă.
Folosirea motivației de flagrant, urgență, grad ridicat de periculozitate, sustrage organul de anchetă care efectuează percheziția de responsabilite și sancționarea sa disciplinară eventuală dată de art. 99 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor ori sancțiuni penale potrivit art. 224 Cod penal (violarea de domiciliu) sau art. 297 C. pen. (abuz în serviciu).
Am structurat această lucrare în 7 capitole după cum urmează:
În primul capitol am prezentat istoricul percheziției precum și anumite noțiuni prealabile necesare înțelegerii acestei noțiuni.
Capitolul 2 prezintă percheziția pe care am structurat-o în generalități, obiective, reglementare juridică și limite, felurile perchezitiei, planificare, procedură, mijloace, fixarea rezultatelor, măsuri relative la înscrisurile și obiectele ridicate în urma percheziției domiciliare precum și psihologia percheziționatului și a persoanei care face percheziția.
Capitolul 3 tratează ridicarea de obiecte și înscrisuri, în care am prezentat noțiunea, reglementarea juridică și particularitățile întâlnite în domeniul electronicii.
Capitolul 4 tratează dispozițiile finale și tranzitorii, referindu-se la rolul și importanța percheziției, rolul și importanța ridicării de obiecte și înscrisuri și la propunere de lege ferenda.
În capitolul 5 am redat un studiu de caz didactic din Timișoara relativ la furtul din locuințe, pentru a corobora teoria judiciară în materie cu practica.
Capitolul 6 prezintă formulare tipizate utilizate în materie, iar în capitolul 7 am expus concluziile mele.
CAPITOLUL 1
1.1. ISTORIC –NOȚIUNI PREALABILE
Viața socială într-un stat este asigurată de existența unor reguli de conduită, care alcătuiesc ordinea de drept în acel stat. Printre aceste reguli, regulile de conduită de drept penal ocupă un loc primordial, încălcarea lor constituind infracțiuni. Pentru menținerea ordinii sociale, statul are dreptul de a trage la răspundere pe cel care încalcă regula de drept și care dă naștere astfel la existența unui raport juridic concret de drept penal (raport de conflict). Organele specializate ale statului soluționează conflictul dintre stat și infractor, realizând un raport juridic procesual penal, care se desfășoară între subiecții procesului penal.
Dreptul procedurii penale numește generic aceste organe specializate, organe judiciare, din care fac parte instanțele de judecată de la toate nivelele și organele de urmărire penală (procurori, organe de cercetare penală ale poliției judiciare și organe de cercetare penală speciale).
Realizarea justiției presupune descoperirea infracțiunii, identificarea făptuitorilor, strângerea, administrarea probelor, trimiterea în judecată și judecarea făptuitorului care în această fază capătă calitatea de inculpat. Codul de Procedură penală, prin normele sale, reglementează actele de urmărire penală emise de organele de urmărire penală care strâng și administrează probele prin cercetarea la fața locului, reconstituirea, percheziția, ridicarea de obiecte și înscrisuri etc. Organele judiciare abilitate prin activitățile enumerate trebuie să adune probele necesare descoperirii și identificării infracțiunilor și vinovății făptuitorilor.
Primul Cod de Procedură penală românesc a intrat în vigoare la 02.11.1864, în Principatele Unite sub conducerea lui A.I. Cuza, urmat de Codul de Procedură Penală al României adoptat la 19.03.1936 și actualul Cod de Procedură Penală al României intrat în vigoare la 01.01.1969 cu modificările ulterioare dintre care cele mai substanțiale intervenind după anul 1989.
Dreptul procesual penal explică cadrul legal în care se execută actele de urmărire penală, iar Criminalistica elaborează mijloacele tehnico-științifice pe care le aplică organele judiciare cu ocazia executării acestora pe teren sau în laborator. Organele judiciare execută pe perioada desfășurării procesului penal atât activități de urmărire penală cât și activități de teren prin investigare tehnico-stiințifică. Aceste activități procedurale reprezintă imixtiuni atât în intimitatea persoanei cât și în domiciliul acesteia, și prin voia legiuitorului sunt considerate excepții de la dreptul persoanei la: libertatea individuală, inviolabilitatea domiciliului și inviolabilitatea corespondenței.
În teorie, inviolabilitatea domiciliului exprimă juridic interdicția de a pătrunde în domiciliul persoanei, iar respectul personalității umane implică astfel și respectul care trebuie acordat domiciliului său.
Dreptul constituțional extinde noțiunea de domiciliu, atât la domiciliul dat de dreptul civil persoanei, cât și la reședința acesteia.
Constituția României prevede în teorie că: ,,Domiciliul și reședința sunt inviolabile. Nimeni nu poate pătrunde sau rămâne în domiciliul ori reședința unei persoane fără învoirea acesteia”. În practică,următoarele acțiuni pot deroga prevederilor constituționale:
executarea unui mandat de arestare;
executarea unei hotărâri judecătorești;
înlăturarea unei primejdii privind viața, integritatea fizică, bunurile unei persoane, apărarea siguranței naționale sau a ordinii publice;
prevenirea răspândirii unei epidemii;
Pentru efectuarea percheziției, a ridicării de obiecte și înscrisuri, organul de urmărire penală trebuie să pătrundă în domiciliul sau reședința persoanei fizice sau juridice. Efectuarea percheziției înseamnă actul de urmărire penală care se execută pe baza autorizației emisă de magistrat. Pătrunderea organului de urmărire penală se poate realiza atât pe cale convențiomnală cât și pe cale forțată. Calea convențională presupune pătrunderea în domiciliul persoanei fizice la soclicitarea persoanei, cu consimțământul acesteia dacă se solicită de către organele judiciare luarea unor măsuri de constatare și sancționare a faptelor prin care se încalcă normele de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, sau pentru executarea unor sarcini de serviciu. Calea forțată se realizează în baza autorizației emisă de judecător.
Important este de reținut că restricțiile pătrunderii în domiciliul și reședința persoanei fizice sau juridice au diferit de la o etapă la alta în dreptul procesual penal român. Cu toate acestea instanța de judecată prin organele de urmărire penală au sarcina aflării adevărului, a lămuririi cauzei penale sub toate aspectele, fapt care se realizează prin probe. Probele permit atât identificarea infractorului, cât și cunoașterea împrejurărilor pentru justa soluționare a cauzei. Pot constitui probe:
declarațiile martorilor, înscrisuri,
declarațiile suspectului sau ale inculpatului,
rapoarte de expertiză sau constatare,
declarațiile persoanei vătămate,
declarațiile părții civile sau ale părții responsabile civilmente,
fotografiile,
procese-verbale,
alte mijloacele materiale de probă.
Organul de urmărire penală și instanța de judecată administrează probele în procesul penal.
Mijloacele materiale de probă (,,martori muți”) sunt obiecte care conțin sau poartă o urmă a faptei săvârșite, precum și orice alte probe care pot servi la aflarea adevărului (ex. înscris contrafăcut, obiecte care poartă urme digitale, de încălțăminte, biologice etc.).
Faptele privitoare la răspunderea civilă- atunci când există parte civilă, faptele și împrejurările de fapt de care depinde aplicarea legii, orice împrejurare necesară pentru justa soluționare a cauzei, pot fi considerate probe. Sarcina probei în penal aparține procurorului, iar în civil părții civile sau procurorului care exercită acțiunea civilă în cazul persoanei vătămate fără capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă, conform art . 99 din Codul de procedură penală.
Predarea de obiecte și înscrisuri care pot servi ca mijloc de probă, se face potrivit art. 170 din Codul de procedură penală sub luare de dovadă.
Organele de urmărire penală și instanța de judecată, poate emite în cazul în care obiectele și înscrisurile ce pot servi ca mijloc de probă în procesul penal, nu sunt predate de bunăvoie, o ordonanță pentru ,,Ridicarea silită de obiecte și înscrisuri” sau ,,percheziția”. În cadrul cercetării la fața locului, a scotocirii în locuri deschise-publice, ridicarea obiectelor și înscrisurilor care pot constitui mijloace materiale de probă se efectuează fără posibilitatea vreunei opuneri.
CAPITOLUL 2
PERCHEZIȚIA
2.1 GENERALITĂȚI
Cuvântul „percheziție” provine din cuvântul francez „perquisition” iar activitatea propriu-zisă este privită la modul general ca o „scotocire”. Din punct de vedere al Dicționarului Explicativ al Limbii Române, percheziția este cercetarea făcută de organele de cercetare penală sau de procuror asupra unei persoane ori la domiciliul acesteia, pentru strângerea probelor privitoare la o infracțiune sau pentru descoperirea infractorului. Prin extenso, a percheziționa înseamnă a scotoci, a căuta peste tot, amănunțit, asupra unei persoane sau în domiciliul acesteia, a cerceta minuțios și în detaliu fiecare veșmânt cu care este îmbrăcată persoana și în orice loc din locuința acesteia.
Din punct vedere procesual, percheziția este activitatea organele de urmărire penală, sau a instanței de judecată, de a descoperi obiecte sau înscrisuri care pot contribui la aflarea adevărului într-o cauză penală.
Percheziția poate descoperi atât persoane care se sustrag urmăririi penale cât și repararea prejudiciului cauzat prin săvârșirea infracțiunii prin recuperarea bunurilor sau valorilor care aparțin părții vătămate prin infracțiune.
Percheziția este un procedeu probator care constă în cercetarea locuinței unei persoane, a corpului și îmbrăcămintei acesteia, cu scopul de a găsi și ridica obiecte sau înscrisuri nepredate de bunăvoie, precum și posibilitatea descoperirii altor probe necesare cauzei penale.
Obiectivele percheziției
Percheziția este un act de urmărire penală a cărei activitate vine în conflict cu drepturile și libertățile individuale, cu libertatea și inviolabilitatea persoanei, cu libertatea și inviolabilitatea domiciliului deși‚ ,,Nimeni nu va fi supus unor imixtiuni în viața sa particulară, în familia sa, în domiciliul lui sau în corespondența sa, nici la atingeri ale onoarei sau reputației sale’’.
Art. 27 din Constituția României consacră faptul că „domiciliul și reședința sunt inviolabile”, iar percheziția este o excepție legală.
Autorizarea percheziției se face de către un magistrat, care are obligația de a aprecia cu responsabilitate decizia sa bazată numai pe existența condițiilor și împrejurărilor reale care impun executarea acesteia în realizarea scopului urmărit. Art. 27, alin. 2 din Constituția României prevede excepții derogatorii de la art. 27, alin. 1, privind inviolabilitatea persoanei și a domiciliului acesteia.
În timpul percheziției se pot descoperi probe care să contribuie decisiv la soluționarea cauzei penale, sens în care scopul executării unei percheziții poate fi:
reținerea și cercetarea persoanelor cărora li s-au emis mandate de arestare preventivă sau de executare a închisorii;
apărarea vieții, a sănătății, integrității corporale, sau bunurilor persoanei;
descoperirea actelor și prevenirea celor care ating securitatea națională;
descoperirea și ridicarea unor înscrisuri, obiecte, valori-probe pentru soluționarea cauzei penale- indiciu de comitere a faptei;
ridicarea și descoperirea de valori, înscrisuri și obiecte aparținând părții vătămate, pentru recuperarea prejudiciului.
Obiectele ridicate în cazul infracțiunilor de omor pot fi: substanțe toxice , topor, cuțit, armă de foc, etc. Obiectele ridicate în cazul infracțiunilor de furt pot fi înscrisuri și valori sustrase. În general percheziția se va axa pe următoarele obiecte:
care au făcut scopul infracțiunii;
cu care s-a comis infracțiunea;
care sunt urme ale infracțiunii;
care nu pot fi deținute, prin natură sau cantitate, în posesiune particulară;
care pot lămuri împrejurările infracțiunii sau să demaște infractorul;
învinuitul care se ascunde;
care au servit la ascunderea infracțiunii sau a învinuitului.
Corpurile delicte sunt obiecte produs al infracțiunii și cele care au servit la comiterea infracțiunii, ele dovedind uneori direct, săvârșirea infracțiunii.
Scopurile percheziției în funcție de natura cauzei cercetate sunt:
1. Descoperirea de valori, obiecte, înscrisuri folosite sau destinate săvârșirii infracțiunii,
2. Găsirea și ridicarea de înscrisuri, valori sau obiecte produs al infracțiunii;
3. Identificarea valorilor și obiectelor plătite cu sumele de bani din urma infracțiunii;
4. În cazurile de trafic de influență, dare de mită, luare de mită , etc …, descoperirea de valori sau bunuri primite pentru săvârșirea infracțiunii;
5. Descoperirea de persoane dispărute, de părți din cadavre sau de cadavre;
6. Descoperirea persoanelor care se sustrag de la executarea pedepsei sau urmărirea penală;
7. Descoperirea valorilor, înscrisurilor sau bunurilor, susceptibile de indisponibilizare prin măsuri asiguratorii;
8. Descoperirea de înscrisuri, valori sau obiecte deținute contrar legii, sau provenite din infracțiuni anterioare cu autor necunoscut.
2.3 Reglementarea juridică a percheziției și limitele acesteia
2.3.1 Reglementarea juridică
Percepută ca o imixtiune în drepturile și libertățile individuale, percheziția a făcut dintodeauna obiectul preocupării organismelor regionale și naționale de stat care au căutat și reușit până la urmă să legifereze norme juridice prin care să facă legală și posibilă percheziția. Tradiția percheziției scoate în evidență faptul că organele judiciare au efectuat mereu percheziții atât pentru descoperirea și ridicarea unor mijloace de probă cât și pentru recuperarea prejudiciului cauzat.
Prima reglementare juridică a instituției procesuale ,,percheziția” în dreptul procesual român, a apărut în Codul procesual penal din 02.11.1864, apoi în Codul de procedură penală din 19.03.1936 și în cele din urmă în actualul Cod de procedură penală intrat în vigoare la 01.01.1969 cu modificările ulterioare.
Consacrarea inviolabilității persoanei și a domiciliului acesteia se regăsește în textul Declarația Universală a Drepturilor Omului, Proclamată de Adunarea Generală a Națiunilor Unite la 10.12.1948, la art. 12.
Dreptul la respectarea domiciliului și a corespondenței persoanei este apărat și de Consiliul Europei, prin Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale din 04.11.1950, art. 8.
Într-o democrație veritabilă, imixiunea autorității publice în dreptului de viața privată a individului nu este admisă. Atât nevoia aflării adevărului, a supremației puterii coercitive a statului cât și credibilitatea acestuia, a prevăzut o exceptie legiferată în măsura în care această excepție constituie o măsură necesară pentru securitatea națională, protejarea sănătății sau moralei, siguranței publice, ori protejarea drepturilor și libertăților persoanei. Instituția percheziției, s-a încrustrat pe această fisură promulgată de lege pentru a-și găsi reglementarea în codul de procedură care reglementează percheziția în articolele 156 – 171 .
Art. 157 alin.(1) din C.proc.pen. stipulează expres cazurile în care poate fi dispusă percheziția domiciliară ori a bunurilor.
Cutuma română arată că în teorie și foarte puțin în practică, efectuarea percheziției fără respectarea prevederilor C.proc.pen., are ca urmare răspunderea penală a organului judiciar pentru încălcarea dreptului la inviolabilitatea persoanei și a domiciliului, deși acesta din urmă ar fi trebuit să cunoască atât condițiile cât și regulile impuse organelor judiciare, norme prevăzute în art. 157 și următoarele până la art. 171 inclusiv, din C.proc.pen.
Legea reglementează unele imunități procedurale care vizează și instituția percheziției:
in timpul mandatului, Președintele României nu poate fi percheziționat [art. 84 alin. (2) din Constituție];
deputații și senatorii nu pot fi percheziționați fără încuviințarea Camerei din care fac parte, cu excepția infracțiunilor flagrante (art. 72 din Constituție);
judecatorii, procurorii și magistrații asistenți nu pot fi percheziționati, fără încuviințarea secției corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu excepția infracțiunilor flagrante (art. 95 din Legea nr. 303/2004);
Avocatul Poporului nu poate fi percheziționat fără încuviințarea președinților celor două Camere ale Parlamentului (art. 31 din Legea nr. 35/1997);
Persoanele care se bucură de imunitate diplomatică.
2.3.2 Limite legale
Percheziția trebuie să se efectueze conform prevederilor legale stabilite de legiuitor și poate fi dispusă și efectuată:
numai în cadrul unei cauze penale aflată în lucru indiferent dacă este vorba despre percheziție domiciliară, corporală, informatică sau a unui vehicul;
în cauzele penale în care, persoana tăgăduiește existența sau deținerea unui obiect sau înscris cerut de către organele judiciare, sau atunci când există indicii temeinice că efectuarea percheziției va duce la strângerea probelor necesare pentru soluționarea cauzei respective;
Percheziția corporală se poate realiza oricând pe timp de zi sau noapte, în timp ce percheziția domiciliară este restricționată de legiuitor. Ea poate fi efectuată între orele 6,00-20,00. Ca și excepție, percheziția domiciliară se poate efectua în afara orelor de mai sus numai dacă aceasta este efectuată în localuri publice sau pentru infracțiuni flagrante sau dacă ea a început între orele 6,00-20,00 și nu a fost finalizată până la ora 20,00.
Deși legiuitorul a specificat că percheziția domiciliară începută între orele 6,00-20,00, poate fi întreruptă la ora 20,00 și reluată ulterior, începând cu ora 6 a doua zi , în practică organul judiciar român continuă percheziția domiciliară și pe timpul nopții cu următoarele pretexte:
1. Rezultatul operativ al percheziției poate fi decisiv pentru luarea, menținerea sau întreruperea unor măsuri procesuale (reținerea sau arestarea preventivă a învinuiților sau inculpaților);
2. Teama alterării sau dispariției înscrisurilor sau a obiectelor de identificat și ridicat.
Am văzut că scopul percheziției este limitat la descoperirea și ridicarea obiectelor, înscrisurilor si valorilor provenite din săvârșirea unor infracțiuni sau care au servit la săvârșirea infracțiunii. Legiuitorul specifică că bunurile cu proveniență justificată legal și fără interese în cauza cercetată nu pot fi ridicate .
În România, practica demonstrează că organul de anchetă ridică și bunuri deținute în mod legal de către persoana percheziționată, dacă aceste bunuri pot avea valoare de probă ori obiect purtător ale urmelor infracțiunii cercetate.
Percheziția domiciliară se execută numai la locul și la adresa stabilită de judecător în autorizația de percheziție.
Practica oferă situații în care persoana față de care s-a dispus percheziția poate să locuiască și la alte adrese, ori să lucreze în mai multe locuri, organizații sau instituții. Confundarea persoanei sau a locului cu ocazia efectuării percheziției, poate atrage răspunderea penală a organului judiciar respectiv.
Dacă se constată necesitatea extinderii percheziției și la alte adrese, organul de anchetă trebuie din nou să solicite motivat autorizația judecătorului.
Percheziția corporală
Codul de procedură penală reglementează instituția percheziției corporale cu scopul de a descoperiri urme ale infracțiunii, a corpurilor delicte sau a altor obiecte importante pentru cauză.
Percheziția corporală privește atât examinarea externă corporală, a îmbrăcămintei, a obiectelor pe care o persoană le deține asupra sa la momentul efectuării percheziției cât și examinarea cavității bucale, a nasului, urechilor și a părului.
Examinarea fizică a persoanei este un procedeu probatoriu invaziv cu un control strict al executării și care presupune atât examinarea externă și internă a corpului cât și prelevarea de mostre biologice.
Percheziția corporală legală se execută numai asupra corpului persoanei stipulate în actul de dispunere emis de organele de urmărire penală sau instanța de judecată.
Percheziția corporală poate fi efectuată numai de persoane de același sex cu persoana percheziționată, și se face asupra persoanei care:
este prinsă săvârșind o infracțiune în flagrant;
se află sub măsura reținerii și arestării preventive;
este prinsă după o urmărire, cu ocazia arestării;
care este condusă sau adusă la sediul poliției;
urmeaază a fi introdusă sau scoasă din arest;
urmează să se efectueze percheziția domiciliară;
sunt suspecte datorită comportamentului, timpului și locului unde se găsesc;
efectuează un control vamal;
urcă în aeronave.
2.4. Clasificarea percheziției
1. În literatura de specialitate perchezițiile se pot clasifică în:
Perchezițiile judiciare constrâng dreptul la inviolabilitatea domiciliului ori a persoanei, pe timpul desfășurării unui proces penal.
Perchezițiile extrajudiciare se execută în circumstanțe speciale, fiind reprezentate de diferite activități de control de persoane și bunuri. Ele sunt acte administrative, putând fi efectuate de către organe vamale, polițienești sau administrative, fără a fi un organ de urmărire penală.
Aceste două forme sunt distincte, organele de urmărire penală și instanța de judecată pot reține valabilitatea actelor întocmite prin recunoașterea probelor obținute prin perchezițiile extrajudiciare, în coroborare cu probele administrate prin intermediul percheziției judiciare sau altor procedee probatorii.
2. Din punct de vedere al obiectului asupra căruia se acționează, percheziția poate fi:
Atât percheziția persoanei cât și a locului necesită prezența factorilor externi determinați de psihologia persoanei percheziționate. Cercetarea se face prin metode diferite care să țină seama de aceste particularități.
Percheziția domiciliară se poate realiza prin cercetarea tuturor locurilor închise sau deschise de la domiciliul persoanei, subiect al actului de cercetare penală, și nu încarnează strict noțiunea de domiciliu, efectuându-se și la locul de muncă, camera de hotel, spații deschise, depozite, garaje etc..
2.4.1 Percheziția domiciliară
Codul de procedură penală definește prin art. 157 alin. 2 noțiunea de domiciliu, incluzând orice locuință, încăpere, dependință, sediul unei persoane juridice sau al unei autorități publice, cât și alt spațiu deținut de o persoană fizică sau juridică.
C.proc.pen. prevede posibilitatea efectuării percheziției domiciliare și în scopul conservării urmelor infracțiunii sau a prinderii suspectului ori a inculpatului. Cazurile și condițiile în care se poate dispune percheziția domiciliară sunt date de articolul 157 C.proc.pen și art. 159 din C.proc.pen.
2.4.2 Percheziția corporală
Percheziționarea este considerată o imixtiune în viața personală a persoanei și potrivit art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului adoptată de Adunarea Generală a ONU la data de 10.12.1948, toate statele membre trebuie să ia măsuri de asigurare a dreptului persoanelor la protecție legală împotriva acestor imixiuni. Aceeași prevedere o regăsim și în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, adoptată de Consiliul Europei la data de 04.11.1950, act ratificat de România prin Legea nr. 30 din 1994.
Parlamentul României a adoptat în anul 1991 Constituția României care la art. 23 face referiri distincte cu privire la libertatea individuală a persoanei. Atât din cauza ineficienței mecanismelor societății cât și din nevoia de control, dominare și supremație asupra individului, pct. 2 din același articol prevede și excepțiile de la această regulă, iar în punctele următoare ca și justificativ se specifică condițiile ce trebuiesc respectate cu ocazia acestor imixtiuni.
De reținut ca și consolare faptul că percheziționarea persoanei prevăzută la pct. 2 din art. 23 al Constituției României, este un act de constrângere și se poate executa numai în cazurile și cu procedura prevăzute de lege.
C.proc.pen. reglementează prin art. 156 și următoarele instituția percheziției, iar art. 165 și 166 C.proc.pen. explicitează cazurile și condițiile în care organele judiciare pot recurge la această măsură.
Din lectura acestora rezultă că percheziția persoanei nu poate fi folosită decât în situațiile și cu procedura stabilite de C.proc.pen., în caz contrar vorbindu-se după caz de infracțiune de abuz în serviciu, cercetare abuzivă sau alte fapte penale prin care se realizează imixtiunea.
Recurgerea la măsura percheziției corporale de către organele judiciare se face numai atunci când:
1. Persoana refuză predarea unui obiect care poate servi ca mijloc de probă, sau tăgăduiește existența, deținerea și posesia acestora;
2. Organele judiciare sau autoritățile în asigurarea ordinii și securității publice au indicii temeinice că vor fi descoperite urme ale infracțiunii, corpuri delicte ori alte obiecte ce prezintă importanță pentru aflarea adevărului în cauză.
C.Proc.pen. prevede că în cazul în care există o suspiciune rezonabilă că prin efectuarea unei percheziții corporate vor fi descoperite urme ale infracțiunii, corpuri delicte ori alte obiecte ce prezintă importanță pentru aflarea adevărului în cauză, organele judiciare sau orice autoritate cu atribuții în asigurarea ordinii și securității publice (poliția locală, jandarmeria etc.) procedează la efectuarea acesteia.
Percheziția corporală poate fi efectuată, în cazul în care există o suspiciune cu privire la savârșirea unei infracțiuni, iar prin efectuarea percheziției pot fi descoperite urme ale infracțiunii, corpuri delicte sau orice alte obiecte în legatură cu infracțiunea, și de alte persoane, cum ar fi: comandații de nave sau aeronave – pentru infracțiunile savârșite pe acestea, când navele și aeronavele pe care le comandă se află în afara porturilor și aeroporturilor; actele incheiate împreuna cu mijloacele materiale de probă se înaintează organelor de urmarire penală, de îndată ce nava sau aeronava ajunge în primul port sau aeroport românesc.
Potrivit C.proc.pen. organele de ordine publică și siguranță națională, pentru infracfiunile constatate în timpul exercitării atribuțiilor prevăzute de lege, au dreptul a face percheziții corporale făptuitorului în cazul în care infracțiunile pe care au competența de a le constata sunt flagrante.
Concluzionăm că, făcându-se referire numai la cazurile în care percheziția corporală se efectează, date fiind particularitățile acesteia evidențiate mai sus, nu este necesară emiterea prealabilă a unei ordonanțe ori a unui mandat de percheziție. De asemenea în cazul infracțiunilor flagrante, percheziția corporală poate fi efectuată și înainte de începerea urmăririi penale.
În cazul infracțiunii flagrante, art. 310 NCPP prevede că orice persoană are dreptul să îl prindă pe făptuitor, și că persoana care 1-a prins pe făptuitor trebuie să îl predea de îndată (împreună cu corpurile delicte și cu obiectele și înscrisurile ridicate) organelor de urmărire penală, care întocmesc un proces-verbal. În cazul infracțiunilor flagrante, avocatul suspectului sau inculpatului nu are dreptul să asiste la efectuarea percheziției corporale.
Percheziția corporală privește atât examinarea externă corporală, a îmbrăcămintei, a obiectelor pe care o persoană le deține asupra sa la momentul efectuării percheziției cât și examinarea cavității bucale, a nasului, urechilor și a părului.
Cercetarea persoanei percheziționată corporal va începe cu capul (căciulă, pălărie, șapcă, batic etc.) și se continuă cu îmbrăcămintea, apoi încălțămintea. Coafura femeilor poate constitui în unele cazuri un loc de disimulare și ascundere. (Foto 1).
Foto 1.
După indepărtarea perucii sau meșei se poate constata un spațiu în interiorul căruia se pot ascunde droguri, bani, substanțe toxice, aur… (Foto2).
Foto 2.
Obiectele, înscrisurilor și valorile se pot ascunde prin înfășurarea direct pe corp sau prinse cu bandă adezivă (Foto 3, 4).
Foto 3. Pachete ascunse sub maiou Foto 4. Materiale adaptabile pentru înfășurare
Se vor cerceta curelele, centurile pantalonilor sau fustelor, buzunarele acestora, manșetele, pliuri …. (Foto 5).
Foto 5. Fixarea pachetelor Foto 6. Fixare pachetelor pe sub
la centura pantalonilor tricou
Se cercetează amănunțit îmbrăcămintea, sens în care persoana percheziționată va fi solicitată să se descalțe pentru a fi controlată la ciorapi și șosete, iar încălțămintea va fi examinată.
Activitatea practică a organele judiciare a relevat că persoanele, indiferent de sex și vârstă recurg la ascunderea în chiloți, în zona dorsală mascată de o fustă largă, ori la șosete (Foto 7,8).
Foto 7. Ascundere în zona dorsală Foto 8. Ascundere la șosete cu ajutorul dresurilor
Se vor cerceta atât tocurile și tălpile încălțămintei care pot servi ca spațiu de ascundere a unor obiecte, dar și căptușelilor interioare unde se ascund obiecte mărunte, bancnote și înscrisuri.
Foto 9. Talpa încălțămintei servind ca spațiu de ascundere
Organul judiciar va hotărâ dacă va desface tocul sau talpa încălțămintei, asumându-și riscul distrugerii fără folos a bunului persoanei percheziționate. (Foto 9).
Bunurile persoanei percheziționată cum ar fi: pachetele sau tabacherele cu țigări, ceasul de mână, portmoneele, umbrele, poșete, bastoane, brichetele,…se vor examina cu atenție, acestea având locuri unde se pot ascunde obiecte, înscrisuri și valori sau pot servi ca arme camuflate. (Foto 10)
Foto 10. Mini-pistol in telefon portabil
Percheziția îmbrăcămintei se face prin verificarea acesteia iar dacă este nevoie se va scoate de pe corpul persoanei .
Imbrăcămintea poate oferi locuri de ascundere foarte variate. De aceea, aceasta se va cerceta cu atenție, iar dacă nevoia o impune se pot desface cusăturile atât cât să se permită verificarea. Atât lenjeria de corp cât și batistele, prin apretări și impregnare pot conține până la 500 grame de droguri
2.4.3 Percheziția informatică
Prin percheziție în sistem informatic sau a unui suport de stocare a datelor informatice se înțelege procedeul de cercetare, descoperire, identificare și strângere a probelor stocate într-un sistem informatic sau suport de stocare a datelor informatice, realizat prin intermediul unor mijloace tehnice și proceduri adecvate, de natură să asigure integritatea informațiilor conținute de acestea (de exemplu, prelevarea probelor digitale – informații electronice cu valoare probatorie stocate sau transmise în format digital – cu privire la o infracțiune, conservarea prin copiere a datelor informatice care conțin urmele infracțiunii în cazul în care există pericolul pierderii ori modificării acestora etc.).
Sistemele informatice pot fi pătrunse în mod conspirat atât de la locul unde se află sistemul cât și de la distanță prin intermediul unor softuri speciale sau programări.
Percheziția informatică se poate dispune numai dacă există o suspiciune rezonabilă că prin realizarea acestui procedeu probatoriu pot fi descoperite, ridicate sau conservate probe aflate într-un sistem informatic sau pe un suport de stocare a datelor informatice cu privire la săvârșirea infracțiunii pentru care a fost începută urmărirea penală, iar obținerea acestor probe este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.
Percheziția informatică nu se poate dispune înainte de începerea urmăririi penale, iar pentru dispunerea acesteia nu este obligatoriu ca organul de urmărire penală să fi dispus continuarea urmăririi penale față de suspect sau punerea în mișcare a acțiunii penale.
Competența de a dispune percheziția informatică în cursul urmăririi penale aparține judecătorului de drepturi și libertăți de la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță sau de la instanța corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripție se află sediul parchetului din care face parte.
Procurorul înaintează cererea prin care se solicită încuviințarea efectuării percheziției informatice împreună cu dosarul cauzei judecătorului de drepturi și libertăți. Cererea se soluționează în camera de consiliu, fără citarea părților iar participarea procurorului este obligatorie.
Judecătorul dispune încuviințarea percheziției informatice și emite mandatul de percheziție, după admiterea cererii procurorului. Încheierea judecătorului de drepturi și libertăți a mandatul de percheziție informatică trebuie să cuprindă:
a) denumirea instanței;
b) locul emiterii, data și ora;
c) numele, prenumele și calitatea persoanei care a emis mandatul;
d) perioada emiterii mandatului;
e) scopul emiterii mandatului;
f) sistemul informatic sau suportul de stocare a datelor informatice care se va percheziționa, numele suspectului sau inculpatului;
g) ștampila instanței și semnătura judecătorului.
Încheierea judecătorului de drepturi și libertăți relativă la cererea de încuviințare a percheziției informatice nu se supune căilor de atac.
Percheziția informatică se dispune de către instanță în cursul judecății, din oficiu sau la cererea procurorului, a părților ori a persoanei vătămate. Mandatul de efectuare a percheziției informatice dispuse de instanță se comunică procurorului, care îl va pune în executare.
Modalitățile executării percheziției sunt prezentate în art. 168 C.proc.pen.
În urma efectuării percheziției informatice se întocmește un proces-verbal conform art.168 alin. 13 din C.proc.pen.
Legiuitorul impune prin art.168 alin.14 C.proc.pen. organului de urmărire penală păstrarea discretă a datelor, faptelor si evenimentelor personale ale persoanei percheziționate, iar prin alin.15 din același cod de procedură penală, specifică modalitatea de păstrare a informațiilor cu caracter secret, obținute în urma percheziției informatice.
Conform O.U.G. nr. 18 din 18 mai 2016, pentru modificarea și completarea <LLNK 12009 286 10 201 0 18>Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, <LLNK 12010 135 10 201 0 18>Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum și pentru completarea <LLNK 12004 304 11 202 31 40>art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, după articolul 168 s-a introdus un nou articol, articolul 168^1 care reglementează condițiile participării lucrătorilor de poliție la efectuarea percheziției informatice.
2.4.4 Percheziția unui vehicul
Art.167 C.proc.pen defineste percheziția unui vehicul ca fiind procedeul probatoriu ce constă în examinarea exteriorului sau interiorului unui vehicul sau a unui alt mijloc de transport, ori a componentelor acestora când persoana căreia i s-a cerut să predea vreun obiect sau vreun înscris tăgăduiește existența sau deținerea acestora, precum și ori de câte ori există indicii temeinice că efectuarea unei percheziții este necesară pentru descoperirea și strângerea probelor.
Înainte de începerea percheziției, persoanei al cărei vehicul urmează a fi percheziționat i se solicită predarea de bunăvoie a obiectelor căutate; în cazul în care obiectele căutate sunt predate, nu se mai efectuează percheziția (excepție făcând cazul când se consideră util să se procedeze la aceasta, pentru căutarea altor obiecte sau urme).
Cu ocazia efectuării percheziției vehiculului sunt consemnate într-un proces-verbal activitățile realizate care constituie mijloc de probă.
Legiuitorul stabilește condițiile de formă ale Procesului-verbal de percheziție a vehiculului în Art.161 alin. 2 C.proc.pen., obiecțiile persoanei percheziționate și condițiile de formă pentru semnături în alin. (3) art. 161 C.proc.pen pentru a specifica în alin. (4) al aceluiași articol și cod formalitatea de procedură a procesului verbal la terminarea percheziției.
Legiuitorul reglementează condițiile în care se poate efectua percheziția exteriorului sau interiorului unui vehicul, dând posibilitatea organelor judiciare de a inspecta un vehicul fie prin examinarea vizuală sau prin dezasamblare.
Percheziția domiciliară
Reglementarea juridică a percheziției domiciliare. Definiție, forme și etape
2.5.1.1 Reglementarea juridică a percheziției domiciliare
Adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la data de 10.12.1948, Declarația Universală a Drepturilor Omului a recomandat tuturor statelor membre să recunoască și apere drepturile și libertățile fundamentale ale omului. Articolul 12 al acestui act normativ cu valoare internațională consfințește printre altele, faptul că ,,Nimeni nu va fi supus imixtiunii arbitrare în viața sa personală, în ființa sa, în domiciliul său, în corespondența sa, nici la atingeri aduse onoarei și reputației sale.”
Ca stat membru al ONU, România legiferează prin art. 27 al Constituției ,,inviolabilitatea domiciliului”, specificând că: ,,domiciliul și reședința sunt inviolabile și că nimeni nu poate pătrunde sau rămâne în domiciliul ori reședința unei persoane fără învoirea acesteia”, ca extensie a respectului față de personalitatea umană care include și respectul ce trebuie acordat mediului în care acesta își desfășoară viața de zi cu zi, domiciliul său.
În dreptul constituțional, noțiunea de domiciliu are o accepțiune largă, cuprinzând practic atât domiciliul în sensul dreptului civil, cât și reședința unei persoane fizice. În practica judiciară noțiunea de domiciliu a persoanei fizice, include orice locuință ocupată în mod legal de persoană (camerele de hotel, camera dintr-un cămin studențesc, cameră închiriată…).
Legiuitorul stabilește prin art. 224 din C.pen că persoanele care săvârșesc infracțiunea de ,,violare de domiciliu” sunt pasibile de pedeapsă. Pătrunderea fără drept în orice mod într-o locuință, încăpere, dependință sau loc împrejmuit ținând de acesta, fără consimțământul persoanei, sau refuzul de a le părăsi la cererea acesteia, constituie infracțiunea de violare de domiciliu și se sancționează cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. Forma agravantă a infracțiunii de violare de domiciliu este dacă fapta se săvârșește de o persoană înarmată, în timpul nopții ori prin folosirea de calități mincinoase, cazuri în care pedeapsa aplicată este închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă.
Constituția României revizuită, prevede în art. 27 pct. 2 situațiile în care este permisă pătrunderea în domiciliul persoanelor fără consimțământul acestora. Punctul 3 al aceluiași articol 27 prevede competența decizională pentru efectuarea prcheziției domiciliare precum și restricțiile impuse de legiuitor prin normele legale în vigoare, pentru ca dreptul persoanei relativ la inviolabilitatea domiciliului să fie respectat, impunând organelor judiciare discernământ în analiza necesității efectuării percheziției domiciliare ca excepție de la prevederea constituțională de inviolabilitate a domiciliului.
Restricțiile impuse de legiuitor au scopul atât de a preveni abuzurile organelor judiciare, cât și pentru a sublinia importanța respectului acordat de lege, domiciliului persoanei. Din analiza praxiologică a practicii judiciare rezultă din păcate că au existat și percheziții fără temei, abuzive, prin care se aduceau atingere onoarei și demnității persoanei percheziționate în domiciliu, ori i se încălcau voit unele drepturi din răzbunare, în principal profitându-se de unele imperfecțiuni ale normelor de reglementare în materie. De reținut este faptul că percheziția domiciliară este o activitate procesuală, deoarece poate fi executată numai într-o cauză penală.
Percheziția domiciliară se dispune conform art. 158 alin. (1) numai în cursul urmăririi penale sau în cursul judecății după începerea urmăririi penale. Ea poate fi efectuată și în faza premergătoare urmăriri penale, cu și fără consimțământul persoanei percheziționate.
Percheziția domiciliară își regăsește reglementarea legală în normele juridice prevăzute de C.proc.pen. art. 157 și următoarele.
În principiu la percheziție participă: organul de urmărire penală, martorii asistenți, persoana percheziționatului ori reprezentantul său, reprezentantul unității (când percheziția se efectuează la locul de muncă), specialiști din diferite domenii dacă prezența lor se impune și eventual apărătorul celui percheziționat.
Percheziția domiciliară este o activitate complexă prin natură, împrejurări și caracterizându-se prin următoarele trăsături:
1. Act cu caracter judiciar, de constrângere socială efectuat fără consimțământul persoanei care restrânge dreptul la inviolabilitatea domiciliului acesteia.
2. Se bazează pe principiului legalității și al aflării adevărului dispunându-se și desfășurându-se în condițiile legii.
3. Percheziția descoperă probe ajutătoare soluționării cauzei penale cu relevanță în aflarea adevărului.
4. Act de urmărire penală, procedeu probator executat numai în cadrul procesului penal dispunându-se numai după începerea urmăririi penale și pe timpul judecății penale.
Astfel art. 158 alin. (1) din C.proc.pen. stabilește cine are competență pentru a dispune percheziția domiciliară. Fiind un act de urmărire penală, percheziția domiciliară trebuie dispusă și executată în mod obligatoriu după o anumită procedură penală, stabilită strict prin normele juridice din art. 158 și următoarele ale C.proc.pen., aspecte care vor fi dezvoltate în capitolul ,,Procedura de efectuare a percheziției domiciliare”.
5. Activitate de teren a organelor judiciare care cuprinde căutarea și cercetarea obiectelor și înscrisurilor care au legătură cu o cauză penală, fiind considerată din punct de vedere criminalistic un procedeu probator. Procesul verbal al percheziției domiciliare constituie mijloc de probă în procesul penal.
Percheziția domiciliară prin caracterul său relativ, nu se execută în toate cauzele penale ci numai când persoana tăgăduiește existența sau deținerea unor obiecte și înscrisuri sau refuză predarea lor, cerută în mod expres de organele judiciare pentru elucidarea unei cauze în curs de cercetare sau de judecată.
2.5.1.2 Definiția percheziției domiciliare
Din cele prezentate mai sus în paragraful 2.5.1.1 putem defini percheziția domiciliară ca fiind un act judiciar, act de urmărire penală și procedeu judiciar care constă în cercetarea efectuată în locuința și dependințele unei persoane în scopul de a găsi și ridica obiecte sau înscrisuri, precum și în vederea descoperirii unor alte mijloace de probă necesare soluționării cauzei penale.
Profesorul Mihail Udroiu definește percheziția domiciliară ca fiind procedeul probatoriu ce constă în cercetarea locuinței unei persoane fizice, a sediului unei persoane juridice, sau a oricărui alt spațiu, delimitat în orice mod, care aparține sau este folosit de o persoană fizică sau juridică pentru descoperirea și strângerea probelor cu privire la infracțiunea pentru care s-a început urmărirea penală, la conservarea urmelor săvârșirii infracțiunii sau la prinderea suspectului ori inculpatului.
Percheziția domiciliară este considerată o activitate prin care se penetrează în domiciliul persoanei, cu sau fără voia persoanei fiind o derogare de la regula generală a inviolabilității domiciliului acceptată de lege .
Deducem că percheziția domiciliară este un procedeu prin care se cercetează în condițiile stabilite de legiuitor, locuința sau spațiul care aparține ori este folosit de o persoană fizică sau juridică, pentru descoperirea și strângerea probelor relative la o infracțiune a cărei urmărire penală a început, având ca scop adunarea de probe prin conservarea urmelor infracțiunii sau prinderea suspectului sau inculpatului.
2.5.1.3. Formele percheziției domiciliare
Percheziția domiciliară mai este cunoscută în Criminalistică ca fiind ,,percheziția locului”.
Criminalistica tratează diferit aceste variante ale percheziției domiciliare (a locului), fapt care a impus această clasificare. Criminalistica ințelege noțiunea ,,loc deschis” ca fiind terenurile, terenurile cu acces limitat (grădina din jurul casei, curtea, sau alte terenuri îngrădite și cu acces limitat), iar cea de ,,loc închis’’ ca fiind locul de muncă, încăperile de locuit și dependințele acestora.
2.5.1.4. Etapele percheziției domiciliare
Percheziția domiciliară necesită în mod obligatoriu pentru efectuarea ei parcurgerea a cel puțin 3 etape și anume:
Aceste etape sunt de aplicabilitate și în cadrul perchezițiilor corporale, în cazul perchezițiilor domiciliare ele ocupă o preocupare mult mai distinctă în activitatea judiciară prilejuită de executarea acestora.
1. Etapa preliminară a percheziției domiciliare cere organelor judiciare să:
Studieze dosarului cauzei;
Planifice percheziția;
Se informeze relativ la persoana percheziționată și a familiei acestuia, a persoanelor cu care acesta locuiește împreună;
Se informeze și documenteze asupra locului ce urmează a fi percheziționat (intrări și ieșiri);
Se informeze relativ la mijloacele de legătură a persoanei cu vecinătățile și raporturilor acestuia cu vecinii;
Se informeze despre obiectele și înscrisurile căutate;
Organizeze echipe operative de percheziție în care se va stabili rolului fiecărui membru al echipei și modul de deplasare la locul percheziției;
Stabiliească mijloacele tehnice necesare;
Stabilească modul de pătrundere în locul unde se va efectua percheziția și asigurarea participării martorilor asistenți;
Organizeze paza căilor de acces în locul percheziției;
Stabilească măsurile care trebuiesc luate după pătrunderea în locul de percheziționat.
Aceste măsuri pot fi variate de la caz la caz și constă în:
reținerea până la terminarea percheziției a persoanelor găsite în locul respectiv;
imobilizarea persoanelor cu un comportament agresiv;
solicitarea celui percheziționat să dea acces la încăperile locului;
identificarea, stabilirea statutului și a legăturii cu percheziționatul a tuturor persoanelor găsite la locul percheziției;
În această fază organul de cercetare poate atât să percheziționeze toate persoanelor găsite la locul percheziției cât și să le grupeze în același loc ținut sub supraveghere, cu interdicția de a se deplasa în timpul percheziției.
Organul judiciar poate să procedeze la încuierea și sigilarea inițială a încăperilor pentru a fi deschise și desigila ulterior.
Șeful echipei de percheziție va instrui echipa de percheziție înainte de deplasarea ei la locul percheziției.
2. În etapa a doua a percheziției domiciliare, în funcție de situațiile concret ivite la locul percheziției, șeful echipei va proceda la completarea sarcinilor membrilor echipei de percheziție, va indica metoda de lucru ce va fi folosită în executarea percheziției și se vor repartiza în concret sarcinile de căutare și cercetare a locului percheziționat.
3. Etapa a treia a percheziției domiciliare constă în efectuarea propriu-zisă a percheziției în care se căută și cercetează în detaliu locul percheziției și a tuturor obiectelor și înscrisurilor aflate în acest loc.
Cercetarea locului percheziției poate fi efectuată simultan în toate încăperile, dependințele, împrejmuirile aferente etc., sau separat într-o ordine stabilită în funcție de efectivele care vor compune echipa de percheziție.
2.5.2. Planificarea percheziției domiciliare
Cuvântului ,,planificare” înseamnă a planifica o anumită activitate care urmează a se desfășura, a programa, a organiza și conduce o anumită activitate, și de regulă se realizează prin întocmirea unui plan.
Organele judiciare planifică percheziția domiciliară în funcție de caracteristicile locului, a timpului, a naturii obiectelor căutate, de persoana percheziționată, de căile de acces la locul percheziției, de persoanele din echipa de percheziție, de mijloacele tehnice necesare și disponibile…
Percheziția care nu se efectuează imediat după descoperirea infracțiunii, trebuie să fie pregătită minuțios, având în vedere faptul că repetarea ei se face în condiții grele, iar șansa de reușită este din ce în ce mai mică.
Organul de cercetare penală are în vedere factorii următori de care ține cont în planificarea percheziției domiciliare:
1. „urgența” efectuării percheziției domiciliare. Dacă aceasta nu se poate amâna, ea se execută în regim de urgență, prevenind astfel dispariția ori distrugerea de obiecte sau înscrisuri. În principiu se recurge la această procedură când persoana în cauză este reținută sau arestată, sau când aceasta urmează să fie reținută sau arestată. În unele cazuri specifice cum ar fi luare de mită sau depozitarea/ascunderea în condiții precare în care substanța obiectului se poate degrada, urgența se poate justifica.
Urgența presupune executarea percheziției în timpul cel mai scurt din momentul obținerii datelor cu privire la existența bunurilor sau înscrisurilor care au legătură cu cauza cercetată.
2. ,,timpul” când se poate pătrunde cel mai ușor la locul percheziției
C.proc.pen. prevede că percheziția domiciliară se efectuează între orele 6,00-20,00. Timpul se alege dimineața la prima oră, începând cu ora 6,00, pentru a reuni pătrunderea mai ușoară, lumina zilei și un interval de timp maximal terminării acesteia până la ora 20,00. Continuarea percheziției după orele 20,00 este apreciată de organul de cercetare penală care trebuie să țină cont de situația de fapt existentă și fără a compromite realizarea scopului urmărit.
Cu toate că art. 27 pct. (4) din Constituția României prevede interzicerea perchezițiilor pe timpul nopții exceptând infracțiunile flagrante, iar art. 159 alin.(3) C.proc.pen. se stipulează intervalul de timp legal admis de lege cu excepțiile de rigoare, alegerea timpului depinde și de anumite elemente: găsirea la domiciliu a persoanelor în cauză, posibilitatea asigurării participării martorilor etc. În practică momentul execuției percheziției domiciliare este precedat de o pândă executată la ușa apartamentului persoanei dacă se presupune că acesta nu va deschide ușa.
3. Condițiile cele mai favorabile de căutare a obiectelor – sunt semnificative pentru asigurarea descoperirii obiectelor și înscrisurilor căutate în perchezițiilor domiciliare, fapt pentru care percheziția trebuie să profite de lumina naturală a zilei, situație când identificarea bunurilor de același gen făcută după caracteristici particulare de identificare este optimă.
4. Intențiile cunoscute sau măcar bănuite a celui percheziționat – înainte de trecerea la act, organul de cercetare penală trebuie să cunoască dacă persoana percheziționată este instabilă psihic, dacă membrii familiei sale pot fi violenți sau pot recurge la acte care ar compromite efectuarea percheziției sau ar determina întreruperea ei, autoincendierea, incendierea locuinței, automutilare etc.
2.5.3. Mijloacele tehnice pregătitoare ale percheziției domiciliare
În vederea percheziției domiciliare, organele judiciare trebuie să realizeze următoarele sarcini:
1. Culegerea de informații în vederea cunoașterii detaliate a locului, stabilind următoarele:
adresa exactă a percheziționatului;
caracteristicile clădirii;
limitele , planul interior și exterior al clădirii,;
topografia locuinței;
numărul persoanelor si spațiilor din locație ;
reperarea telefonului fix și mobil.
2. Cunoașterea personalității persoanei de percheziționat domiciliar pentru a putea preveni eventualele situații neplăcute (opunere din partea acestuia, incidente etc.).
3. Cunoașterea comportamentului persoanei percheziționate,
4. Cunoașterea programului zilnic al percheziționatului și al persoanelor împreună cu care acesta locuiește.
5. Cunoașterea din timp, a obiectelor și înscrisurilor care pot fi descoperite cu ocazia percheziției și importanța lor în procesul penal,
6. Cunoașterea dinainte a locurile în domiciliul persoanei percheziționate .
7. Stabilirea metodelor de cercetare cele mai eficiente, a mijloacelor și forțelor necesare..
Fiecare percheziție domiciliară are particularitățile sale . Planificarea percheziției stabileste printre altele si persoanele care iau parte la percheziție conform regulilor de procedură penală.
Organul de urmărire penală va cunoaste efectivele pe care le va avea la dispoziție , pentru a stabili și planifica din timp sarcinile fiecăruia, prevăzând din prezența martorilor asistenți la locul de percheziționat.
Pentru percheziția domiciliară executată la sediul sau intr-o anexă a unei societăți comerciale se va cunoaște reprezentantul acestora care poate fi managerul ori înlocuitorul său , in vederea participării sale în conformitate cu prevederile legale.
Se va prevedea un personal auxiliar ajutător la intervenție.
Oficiul de martori asistenți va fi facut de persoane majore neinteresate în cauza , fără antecedente penale si care nu fac parte din personalul organului de urmărire penală. Dacă percheziția se va efectua in spații in care se găsesc documente secrete, se vor folosi martori asistenți , persoane din rândul salariaților cu acces la aceste documente.
8. Întocmirea formalităților necesare pentru obținerea autorizației de percheziție domiciliară, necesită o anumită procedură specială:
organul de cercetare penală motivează necesitatea efectuării percheziției via unei adrese adresă (Model nr. 3, Anexă) adresată procurorului si trimite acestuia dosarul cauzei solicitând sesizarea instanței competente .
După verificare procurorul cauzei penale, verifică motivația solicitării si dacă crede de cuviință , intocmeste un referat cu propunere de eliberare a autorizației de percheziție inaintand dosarul cauzei si referatul instanței competentevia unui model (Model 4, 5, Anexă).
Potribit competenței , autorizația de percheziție domiciliară va fi eliberată de judecător conform competenței materiale și teritoriale prin încheiere motivată (Model 5, Anexă).
Judecătorul de drepturi și libertăți, în cursul urmăririi penale dispune în camera de consiliu, fără citarea părților în procesul penaldar cu prezența obligatorie a procurorului efectuarea percheziției domiciliare în camera de consiliu conform art. 158 alin. (5) din C.proc.pen.
Prin încheiere Judecătorul dispune dacă cererea este intemeiată , admiterea acesteia, și încuviințează efectuarea percheziției prin emiterea mandatului de percheziție. Întocmirea minutei este obligatorie.
Pentru valabilitate, mandatul de percheziție domiciliară trebuie să cuprindă următoarele:
denumirea instanței;
data, ora și locul emiterii;
numele, prenumele și calitatea persoanei care a emis;
perioada pentru care s-a emis, nu mai mare de 15 zile;
scopul emiterii;
descrierea locului efectuării percheziția sau, a locurilor învecinate acestuia;
dacă se cunoaste – numele sau denumirea persoanei la domiciliul, reședința ori sediul căreia se efectuează percheziția;
dacă se cunoaste -numele făptuitorului, suspectului sau inculpatului,;
descrierea făptuitorului, suspectului sau inculpatului care poate fi intâlnit la locul unde se efectuează percheziția, indicarea urmelor sau a altor obiecte din locație ;
mențiunea folosirii mandatul numai o singură dată;
semnătura judecătorului și ștampila instanței.
Este obligatorie mențiunea respectarii dispozițiilor art. 159, 160-171 și 163 din C.proc.pen.
Nulitatea absolută a autorizației va fi atrasă dacă se constată lipsa numelui, prenumelui persoanei percheziționate , cât si a locului unde se va efectua percheziția.,
2.5.4. Procedura de efectuare a percheziției domiciliare
2.5.4.1 Clasificarea regulilor de procedură
2.5.4.1.1 Reguli generale de procedură
Potrivit art. 158 alin. (1) din C.proc.pen., raportat la art. 27 alin. (3) din Constituția României, efectuarea percheziției domiciliare se dispune exclusiv de către judecătorul de drepturi și libertăți prin încheiere motivată, , la cererea procurorului în cursul urmăririi penale, sau din oficiu ,la cererea procurorului sau de instanță, in cursul judecății,
Percheziția domiciliară se poate executa de către procuror sau de către organul de cercetare penală, însoțit de lucrători operativi. Ppercheziția domiciliară poate fi efectuată de instanța de judecată pentru o cercetare locală iar în celelalte cazuri dispoziția de efectuare , se comunică procurorului.
Conform C.proc.pen. cererea procurorului prin care se solicită dispunerea unei percheziții domiciliare trebuie să cuprindă:
descrierea locului unde urmează a se efectua percheziția, iar dacă sunt suspiciuni rezonabile privind existența sau posibilitatea transferării probelor, datelor sau persoanelor căutate în locuri învecinate, descrierea acestor locuri;
indicarea probelor ori a datelor din care rezultă suspiciunea rezonabilă cu privire Ia săvârșirea unei infracțiuni sau cu privire la deținerea obiectelor ori înscrisurilor ce au legătura cu o infracțiune;
indicarea infracțiunii, a probelor sau a datelor din care rezultă că în locul în care se solicită efectuarea percheziției se află suspectul ori inculpatul sau pot fi descoperite probe cu privire la săvârșirea infracțiunii ori urme ale savâșirii infracțiunii;
numele, prenumele și, dacă este necesar, descrierea suspectului sau inculpatului despre care se bănuiește că se află în locul unde se efectuează percheziția, precum și indicarea urmelor săvârșirii infracțiunii ori a altor obiecte despre care se presupune că există în locul ce urmează a fi percheziționat.
Percheziția domiciliară nu poate fi efectuată de către organele de cercetare penală fără autorizația judecătorului.
De reținut este faptul că dacă persoana percheziționată îsi dă acordul de voință pentru efectuarea percheziției domiciliare de către organele de cercetare penală , fără autorizarea procurorului, Percheziția nu este legală si procesul verbal de percheziție este lovit de nulitate caz in care nu va produce efecte juridice!
Așa cum văzut anterior , percheziția domiciliară se poate executa numai între orele 6,00- 20,00, conform art. 159 din C.proc.pen., iar in afara acestui interval , numai în caz de infracțiune flagrantă sau când percheziția urmează să se efectueze într-un loc public.
O percheziție domiciliară începută intre orele 6,00-20,00 , poate fi continuată după ora 20,00 și în timpul nopții. Organul judiciar inainte de efectuarea percheziției, este obligat să se legitimeze prezentând autorizația eliberată de judecător.
Percheziția se efectuează în prezența persoanei, iar în lipsa acestuia în prezența unui reprezentant legal, membru de familie sau a unui vecin având capacitatea de exercițiu.
In cazul în care persoana percheziționată este reținută ori arestată, aceasta va fi adusă la percheziție. Dacă aceasta nu poate fi adus, percheziția domiciliarăsisi ridicarea de obiecte și înscrisuri, se va face fac în prezența unui reprezentant ori martor asistent.
În cadrul percheziției, dacă persoana de drept al locului percheziționat refuză organul judiciar să deschidă toate încăperile, acesta are dreptul să deschidă conform art. 159 alin. (13) C.proc.pen., fiind obligat să se limiteze atât la ridicarea obiectelor și înscrisurilor importante pentru cauză dar si a obiectelor sau înscrisurilor a căror circulație sau deținere este interzisă.
Faptele și împrejurările din viața personală a celui la care se face percheziția fără legătură cu cauza nu trebuie să devină publice. Percheziția trebuie făcută astfel incât să nu se distrugă obiecte și înscrisuri, iar dacă se produc, ele vor fi descrise din oficiu sau la cererea persoanei percheziționate în procesul verbal. Obiectele și înscrisurile descoperite și ridicate după ce se prezintă celor care asistă in vederea recunoașterii si însemnârii , se etichetează și sigilează. Obiectelor cărora care nu se poate aplica însemnarea, etichetarea sau sigilii sigilii se împachetează sau se închid, pe cât posibil împreună, după care se aplică sigilii. Celelalte obiecte care nu se pot ridica, vor fi lăsate în păstrare fie în posesia celui la care se află, fie a unui custode. Probele se vor lua in dublu dintre care una este atribită celui de la care se ridică
Modus operandus , rezultatultate si măsurile din timpul percheziției , se vor consemna îi procesul verbal cu respectarea prevederilor art. 161 din C.proc.pen., momentul încheierii acestuia fiind finalul percheziției domiciliare. Procesul verbal al percheziției se semnează pe fiecare pagină de fiecare persoană prezentă .
2.5.4.1.2 Reguli speciale de procedură
Organele judiciare sunt ținute să respecte la efectuarea percheziției domiciliare următoarele reguli :
percheziția începută între orele 6,00 – 20,00, poate continua și în timpul nopții;
la percheziția efectuată într-o unitate publică sau la sediul unei persoane juridice, reprezentantul acesteia trebuie să asiste .
pentru percheziția într-o unitate publică sau juridică, martorii asistenți pot fi persoane care fac parte din salariații unității;
apărătorului sau a interpretul poate participa respectând regulile de participare .
pentru bunurile predate unui custode, procesul verbal de percheziție se întocmeste în trei exemplare, unul pentru acesta ;
organul de anchetă penală are obligația de a ridioca in timpul percheziției bunurile perisabile, metalele sau pietrele prețioase, mijloacele de plată străină, titlurile de valoare internă, obiectele de artă și de muzeu, colecțiile de valoare, sumele de bani ce fac obiectul acuzei;
deputații și senatorii nu pot fi supuși percheziției decât in infracțiunile flagrante,.
2.5.5. Percheziția domiciliară specială
2.5.5.1. Percheziția domiciliară în loc deschis
Locul deschis este reprezentat de curtea, grădina , terenuri îngrădite și cu acces limitat. Locurile deschise cu acces general nu fac obiecul percheziției domiciliare, cercetarea lor ținând de activități operative, sau de cercetare a locului săvârșirii infracțiunii.
Percheziția extinsă si în exterior, examinează obiectele de la suprafața terenului, ascunzători sau locuri unde au fost îngropate obiecte, valori, cadavre.
Prin loc deschis se înțelege orice teren cu acces limitat aflat în posesia persoanei percheziționate, cu orice titlu, in care are acces numai persoana percheziționată, și persoanele care locuiesc împreună cu aceasta, iar prin excepție și alte persoane.
Percheziția domiciliară în locurile deschise parcurge ca și percheziția locurilor închise cele trei etape:
Percheziția domiciliară în loc deschis, se efectuiază după acelasi tipar ca si la percheziția locurilor închis, însă organele judiciare folosesc alte metode de cercetare.
Primă fază – stabilește particularitățile locului, pentru a-i stabili limitele și acoperămintele ocazie cu care se pot executa fotografii al locului , întocmindu-se schițe pe care sunt marcate locurile și ordinea cercetării care se va face in funcție de utilitatea locului. Se poate utiliza cercetarea în linie dreaptă, în spirală sau prin insistarea numai asupra unor anumite puncte. În cazul suprafețelor mari, se utilizează metoda greblatului, care constă în dispunerea persoanelor în lanț.
In a doua fază se cercetează in detaliu locului, conform ordinii cronologice stabilite și de metoda de cercetare aleasă. Pentru reținerea ori arestarea infractorului sau paza locului, acestea se vor executa de către o altă grupă operativă . Se vor detecta toate indiciile locului unde se află ascunzătorile.
Pe terenurile deschise se examinează:
suprafața terenului;
stogurile de paie sau fân ;
pereții, fundul fântânilor deschise;
ruinele unor construcții dărâmate ;
gropile de gunoi și haznalele;
aglomerările de nisip, pietriș sau gunoi de grajd, etc.
Pentru găsirea unor persoane se vor folosi și câini de însoțire, iar când se vor căuta anumite substanțe, cadavre etc., pot fi folosiți câini de urmă specializați pe categorii de miros. Câinele de urmărire, secundat de lucrătorul care va mânui detectorul de metale vor fi folosiți la căutarea obiectelor de la suprafața solului.
Descoperirea ascunzătorilor căutate pe suprafețele de teren, poate fi usurată de elemente orientative cum ar fi :
urmele de încălțăminte ori de picioare;
straturi de pământ de adâncime ajuns la suprafață ;
resturi de pământ spălat;
denivelări de teren sub formă de ridicături sau gropi;
bolovani dislocați;
ofilirea vegetației;
etc….
Pentru descoperirea obiectelor îngropate, se vor folosi următoarele mijloace de căutare:
câinele de urmărire – pentru cadavre sau persoane aproape de suprafață;
detectorul de metale pentru descoperirea obiectelormetalice ;
sondele de metal și sondele stetoscopice.
Locurile de ascundere sunt fixate și însemnate prin țăruși marcați cu numere de ordine, pentru ca ,,săpători” să degajeze locul .
,,Căngle i” și ,,plasele ” pentru drenare se folosesc in căutarea în ape curgătoare, locuri și iazuri, iar pentru ape adânci – scafandri .Cadavrele în submersiune sunt fotografiate în scopul fixării urmelor infracțiunii sau locul unde cadavrul unui înnecat.
Stogurile de fân și paie vor fi cercetate în locurile care prezintă semnele mai recente de mișcare, dislocare sau reașezare.
Cercetarea aglomerărilor de nisip, pietriș și resturi animale se va efectua în locurile care indică o modificare recentă a suprafețelor exterioare. Se efectuaiază fotografii judiciare de detaliu, schițe ori desene. Percheziția se termină odată cu întocmirea procesul verbal.
În procesul verbal nu se fac mențiuni cu privire la materia din care sunt confecționate obiectele.Pentru obiectele din aur , se va menționa ,,metal galben” iar în cazul obiectelor din argint se va menționa ,,metal alb-argintiu”.
2.5.5.2. Percheziția domiciliară la locul de muncă
Percheziția domiciliară la locul de muncă se efectuează imediat sau în paralel cu desfășurarea percheziției domiciliare, pentru ca obiectele, înscrisurile sau valorile ascunse în acest loc să nu fie distruse sau îndepărtate.
Delimitarea precisă a locului percheziției la locul de muncă este o problemă dificilă pentru organul judiciar . Percheziția în birouri se limitează la căutarea în sertare, dulapuri, coșuri de gunoi, vestiare – cuprinzând cercetarea tuturor obiectelor aflate în interiorul biroului folosit de persoana percheziționată.
Percheziția se efectuează în prezența reprezentantului societății respective care are și calitatea de specialist, fiind atât martori asistenți cât si o sursă de informații si indicații de specialitate. Informarea conducătorului societății este obligatorie, însă organul judiciar poate executa percheziția indiferent de acordul acestuia..
Percheziției la locul de muncă se poate efectua după orele ele de program, pentru a nu produce perturbări în activitatea unității și a nu da posibilitatea altor persoane să afle de măsurile luate.
Percheziționarea locului de muncă respectă toate regulile percheziției domiciliare si poate conține uneori percheziționarea percheziția unor locuri deschise , loc de desfăsurare a serviciului celui percheziționat.
2.5.5.3 Percheziția domiciliară în loc închis
Percheziția domiciliară în loc închis parcurge 3 etape.
Etapa preliminară – coordonatele locului de percheziționat , numărul de camere de locuit și celelalte dependințe, accesul cu exteriorul (uși sau ferestre), vecinii de apartament atât de pe același nivel cât și nivelurile primul superior și primul inferior, urmându-se identificarea acestora și natura relațiilor cu persoana percheziționată. Se vor executa toate activitățile care țin de planificarea percheziției domiciliare, iar deplasarea la locul percheziției se va face cu mare atenție, pentru a nu alarma pe cel percheziționat și sau pe vecinii acestuia.
Autoturismul cu care se deplasează echipa nu trebuie să fie oprit în fața imobilului care urmează a fi percheziționată. El va fi oprit într-un loc care să nu ofere câmp de vedere dinspre locuința ce va fi percheziționată. Membrii echipei se vor deplasa în grupuri mici, de două , trei persoane.
În cazul câinilor de pază se va apela la un vecin sau o altă persoană cunoscută de aceaștia , sau se vor bloca și imobilizare cîinii. Se vor păzi , înainte de pătrunderea în clădire ieșirile și ferestrele, iar intrarea echipei se va face în urma sunării sau baterii la ușa. Pentru clădiri cu mai multe familii cu usă de intrare inchisă , se va suna la apartamentul unuia dintre vecini pentru a li se deschide ușa de acces.
Cînd persoana percheziționată va deschide ușa. organul judiciar trebuie să se legitimeze si să aducă la cunostiință perchce se intâmplă explicându-iatât motivul cât si baza legală a executării , cerând persoanei să predea de bunăvoie obiectele și înscrisurile căutate. În caz afirmativ, percheziția nu se mai efectuează.
In cazul în ușa nu se va deschide, ne vom afla in fața a două situații:
1.In locuința respectivă nu se află nicio persoană;
2.Persoana percheziționată sau, celelalte persoane care locuiesc împreună cu aceasta, din anumite motive nu deschid.
În situația în care persoana nu este la domiciliu, organul de urmărire penală poate sigila ușile sau poate să pătrundă forțat pentru a efectua percheziția , în prezența unui vecin, a administratorului de bloc sau a unui delegat din partea primăriei.
Dreptul de deschidere cu forța a usii este considerat de lege legitim, și, a nu permite deschiderea forțată înseamnă a zădărnici efectuarea actului procedural.
După forțarea ușii și pătrunderea în locuință, organul judiciar poate intîlni două situații .
In locuință să existe persoane, chiar și persoana percheziționată ;
In interior nu se află nici o persoană.
În ambele cazuri se va trece la efectuarea percheziției cu respectarea regulilor procedurale și a celor de tactică criminalistică.
După pătrunderea în locuință organul judiciar însoțit de celelalte persoane găsite la locul percheziționat și în prezența martorilor asistenți, va efectua prin observare o primă verificare a încăperilor. În această fază se va acorda o mare atenție sobelor și WC-urilor, unde se pot distruge ori arunca obiecte sau înscrisuri. Se face in această fază pot fotografii judiciare de orientare a locului percheziționat, schițe pentru aspectul general și poziția inițială a bunurilor aflate .
În cazul aflării a mai multe persoane la locul percheziționat , șeful echipei le identifică și le dă în supravegherea unuia din membrii echipei, acestea urmând a fi regrupate de regulă, în încăperea unde nu pot acționa asupra obiectelor căutate. Se va nota motivul prezenței lor în acest loc și relațiile ori legăturile acestora cu persoana percheziționată.
Numai persoana de percheziționat se va putea deplasa împreună cu martorii asistenți pentru a asista organul judiciar pe toată perioada efectuării percheziției, celelalte persoane vor fi păzite și supravegheate de lucrători operativi care însoțesc echipa de percheziție. Persoanele găsite la locul percheziției precum și cele care vor sosi pe parcursul efectuării percheziției, vor fi reținute până la terminarea acestei activități.
Persoanele care vin în interes de serviciufac excepție de la această regulă, dar lise va comunica să nu divulge prezența si motivul prezenței organului judiciar în acel loc.
Se va proceda la percheziționarea corporală a tuturor persoanelor aflate la locul percheziției.
Faza a doua a presupune executarea propriu-zisă a percheziției domiciliare, si cuprinde activitatea de căutare și cercetare în detaliu a fiecărei încăperi, a obiectelor și înscrisurilor aflate la locul percheziției.
O încăpere poate fi cercetată de la intrare mergând consecvent în sensul unei mâini, sau in cazul cercetării încăperii de doi lucrători care încep din sensuri opuse , la întâlnire. Cercetarea se va face dinspre pereți spre centrul camerei . nu se vor omite dulapurile,
Se vor face fotografii judiciare obiecteleor descoperite, și a locurilor sau ascunzătorilor unde aceste obiecte au fost găsite.
Obiectele și înscrisurile care fac obiectul percheziției vor fi ridicate, sigilate și ambalate, după caz, în ordinea cronologică a descoperirii lor, rămânând la finalul percheziției și stabilirea celorlalte categorii de obiecte – care vor fi ridicate – respectiv cele care nu sunt permise de lege, precum și alte obiecte care nu au legătură directă cu cauza cercetată.
După finalizarea activității de căutare și cercetare organul judiciar va întocmi un proces verbal în care va consemna desfăsurarea percheziției, menționându-se obiectele ridicate, persoanele participante, cel percheziționat și martorii asistenți.
Ulterior percheziției se vor întocmi planșe fotografice de la locul percheziționat și se vor dispune unele constatări tehnico-științifice dacă este cazul, în funcție de urmele pe care le conțin obiectele ridicate. În cazul înscrisurilor, de regulă pot fi dispuse ulterior ridicării lor constatări criminalistice, pentru a identifica autorul înscrisului sau chiar o examinare cu lupă pentru descifrare ori traducerea acesteia atunci când este scris într-o limbă străină.
Ca metode de căutare folosite de organele judiciare la percheziția domiciliară în locuri închise mai putem enumera:
Identificarea grosimii si omogenității pereții încăperilor ;
Scările vor fi încercate pentru a stabili dacă au joc, caz în care se va insista pentru controlul cu atenție a acestora ;
Folosirea unei sonde metalice și proba cu apă pentru a descoperi unele ascunzători în pământul aflat sub dușumea. Această metodă nu dă rezultate bune în cazul unei ascunzători adânci și mai vechi .
Balustradele scărilor care pot fi scobite sau prevăzute cu goluri ;
Parchetul ;
Plafoane sau pardoseli confecționate din lemn.
Folosirea căutătorului de metale;
folosirea lupei pentru descifrarea unor înscrisuri;
folosirea unei lanterne de buzunar;
folosirea metodei de pipăire cu mâna a tapiseriilor unor bunuri;
în cazul cărților din biblioteci se va folosi metoda scuturării sau răsfoirii filă cu filă a acestora;
observarea cu atenție a unor ferestre, îndeosebi a pervazurilor acestora , a ușilor și a tocurilor acestora ;
examinarea atentă a picioarelor mobilierului din lemn la care pot fi făcute unele găuri ce pot servi ca ascunzători;
metoda mutării corpurilor mobilierului pentru a descoperi unele eventuale zone mai groase ce pot trăda prezența unor pereți dubli.
cercetarea cu atenție a obiectelor care prezintă pe verso o căptușeală atașată, cum ar fi de exemplu: la tablouri, icoane, oglinzi etc., iar spațiul dintre obiectul în sine și căptușeală poate servi ca ascunzătoare. Se va folosi metoda detectării obiectelor căutate prin înțepare cu ac metalic (sondă din oțel) prin căptușeala acestor obiecte.
la fel se va proceda și în cazul obiectelor împăiate – păsări sau diferite animale.
folosirea metodei cercetării cu lampa cu raze ultraviolete pentru identificarea obiectelor purtătoare de înscrisuri cu cerneală invizibilă (simpatică), ori care pot fi contaminate cu substanțe criminalistice folosite în capcanarea chimică a unor obiecte;
în cazul unor instrumente muzicale se va cerceta interiorul acestora sau husele acestora (vioară, chitară etc.);
privirea în zare a bibelourilor din porțelan, sticlă sau material plastic;
se va acorda o atenție deosebită și în cazul autovehiculelor aflate în garaje, întrucât în acestea pot fi folosite nenumărate locuri pentru ascunderea de înscrisuri, valori, substanțe sau obiecte.
scuturarea și cântărirea cutiilor de conserve care pot fi recapsate după folosirea conținutului inițial;
2.6. Fixarea rezultatelor percheziției
Organul de cercetare penală are obligația să întocmească la locul percheziției, imediat după încheierea acesteia,un proces verbal, în care va consemna modul de desfășurare și rezultatele percheziției , respectând cerințele legale și a regulilor de tactică criminalistică.
Procesul verbal de percheziție unact procedural și mijlocul de fixare principal al rezultatului percheziției, însă în unele situații se impune și folosirea unor mijloace secundare, cum ar fi:
fotografia judiciară de ansamblu și de detaliu.
schița, planul sau desenul locului percheziționat, care va cuprinde schematic poziția în spațiu a locului percheziției, cu limitele exterioare și vecinii acestuia, iar în cadrul locului percheziționat vor fi indicate punctele unde au fost descoperite persoanele, obiectele ori înscrisurile căutate. Distanța dintre obiectele descoperite ori între acestea și alte repere fixe din locul percheziționat.Se va marca punctelor cardinale stabilite din ochi sau busolă.
Fotografiile judiciare vor fi grupate într-o planșă fotografică, pentru autentificare fiind ștampilate și semnate într-un colț de către organul judiciar care le-a întocmit. Procesul verbal de percheziție trebuie să îndeplinească anumite condiții de fond și formă conform art. 199 alin. (1) C.proc.pen.
Art. 199 alin. (2) C.proc.pen. prevede că procesul-verbal trebuie semnat pe fiecare pagină și la sfârșit de cel care îl încheie, precum și de persoanele arătate la lit. e) și g). Dacă vreuna dintre aceste persoane nu poate sau refuză să semneze, se face mențiune despre aceasta, precum și despre motivele imposibilității ori refuzului de a semna.
Semnele convenționale sunt:
Neîndeplinirea condițiilor de fond și formă ale procesului-verbal prevăzute la art. 199 C.proc.pen., conduce la nulitatea absolută sau relativă a acestora. Când procesul verbal este întocmit de un organ incompetent, acesta este lovit de nulitate absolută, conform art. 281 alin. (1) C.proc.pen., iar dacă anumite vicii conținute în procesul verbal de percheziție nu încalcă dispozițiile acestui articol, actul respectiv va putea fi supus nulității relative. Nulitatea relativă va fi dispusă numai dacă prin întocmirea procesului verbal de percheziție s-a cauzat vreuneia dintre părțile participante în procesul penal o vătămare care nu ar putea fi înlăturată în alt mod.
Procesul verbal va cuprinde în principal rubricile conform model (Model nr.2,7)
C.proc.pen. nu limitează numărul minim de exemplare în care se va întocmi procesul verbal de percheziție. Art. 161 alin. (4) precizează că întocmi procesul verbal de percheziție se va întocmi în două exemplare, din care de unul se va folosi organul judiciar în procesul penal, iar un alt exemplar sau copie se va lăsa persoanei percheziționate ori reprezentantului acestuia. În procesul verbal de percheziție se fac mențiuni și despre obiectele care nu au fost ridicate și cele lăsate în păstrarea percheziționatului până la finalizarea cercetărilor.
Procesul verbal trebuie să cuprindă atât metodele folosite cât si și motivele pentru care s-au aplicat, precizând :
situația în care au fost forțate anumite uși, dacă sau demontat anumite obiecte, dacă sau spart uși, zidul sau încuietorile unor încăperi.
fiecare obiect și înscris descoperit și ridicat, modul de împachetare și sigilare precum și după caz cui au fost date în păstrare.
Chiar dacă bunurile fost identificate cu ocazia percheziției, procesul verbal de percheziție domiciliară nu poate constitui și mijloc de instituire a măsurii de sechestrare de bunuri. Dacă cu ocazia percheziției se va institui și măsura sechestrului , atunci trebuie să se întocmească un proces verbal separat conform prevederilor art. 166 raportat la art. 163, 164, 165 C.proc.pen.
Lăsarea în custodie a unor obiecte cu ocazia percheziției domiciliare nu se e confundaăcu sechestrul ca măsură asiguratorie în procesul penal. Custodele este să administreze, păzi si păstra anumite obiecte, la care măsura ridicării acestora cu ocazia percheziției nu s-a impus ori nu s-a putut realiza din lipsa mijloacelor și condițiilor necesare. Neîndeplinirea obligațiilor de către custode față de obiectele lăsate în custodie atrage răspunderea penală pentru săvârșirea după caz a infracțiunilor de „sustragere de sub sechestru” ori „ruperea de sigilii” fapte prevăzute și sancționate de art. 261 și respectiv art. 260 din C.pen. Răspunderea custodelui este realizată prin menționarea expresă în procesul verbal de percheziție că i s-a atras atenția despre acest fapt . Dacă se e impune deschiderea sau demontarea unor obiecte de către un specialist, se va lua măsura ridicării acestora în forma și starea găsită, iar când acest lucru nu este posibil se va lăsa în custodie. În procesul verbal se va menționa că ridicarea și după caz păstrarea acestor obiecte este necesară pentru a fi deschise/demontate de un specialist în cel mai scurt timp, de regulă în următoarele 24 de ore de la terminarea percheziției. Procesul verbal de percheziție va cuprinde si împrejurările negative apărute pe parcursul percheziției , precum si dacă persoana percheziționată a încercat sau a comis vreo faptă în timpul percheziției, dacă s-a opus cercetării efectuate ori a distrus obiecte din categoria celor căutate de organele juridice. Se va consemna declarațiile pe scurt făcute de cel percheziționat, în prezența martorilor asistenți cu privire la obiectele sau valorile descoperite.
Persoanelor percheziționate corporal în alt loc decât cel al depistării unde de regulă se recurge la un control sumar corporal, procesul verbal de percheziție va fi precedat de un alt proces verbal în care se va consemna actul de depistare și conducere la locul percheziționării a celui în cauză (Model nr.14, Anexă).
2.7. Măsuri relative la înscrisurile și obiectele ridicate în urma percheziției domiciliare
Art. 162 C.proc.pen. reglementează regimul obiectelor ori înscrisurilor ridicate de către organele judiciare cu ocazia percheziției. Organul judiciar va lua măsuri de conservare și păstrare a obiectelor ridicate în starea lor, pentru a preveni alterarea, modificarea structurii și a caracteristicilor de identificare, distrugerea sau dispariția acestora.
Odată cu restituirea obiectelor și înscrisurilor, organul de urmărire penală sau instanța, obligă persoana căreia i-au fost restituite să le păstreze până la soluționarea definitivă a cauzei.
În unele cazuri, obiectele și înscrisurile identificate și ridicate cu ocazia percheziției ce constituie mijloc de probă, dacă au și valoare pentru recuperarea prejudiciului, se va proceda la punerea acestora sub măsura asiguratorie de aplicare a sechestrului conform art. 163 C.proc.pen.
Prevederile art. 252 alin. (2) din C.proc.pen. instituie ridicarea în mod obligatoriu a obiectelor căutate cu ocazia percheziției care fac parte din anumite categorii de bunuri. Asupra acestor bunuri dacă fac și obiectul sechestrului, ulterior executării percheziției sau concomitent se poate aplica și măsura asiguratorie de sechestru, prin întocmirea separat a unui proces verbal în conformitate cu prevederile art. 163 din C.proc.pen.
2.8. Psihologia percheziționatului și a persoanei care face percheziția
În cursul percheziției, atât persoana percheziționată cât și cel care face percheziția, încearcă să interacționeze , cel care va face percheziția încearcă să-și imagineze acțiunile celui care a ascuns obiectele și înscrisurile căutate precum si motivația acestuia.percheziționatul incearcă la rândul lui să ințeleagă in felul de a gândi al percheziționatului. Cel care face percheziția trebuie să țină cont la rândul l ui de cunoștințele profesionale ale percheziționatului, de natura obiectului căutat și să se transpună în condițiile psihice ale celui percheziționat. De aici necesitatea cunoașterii unor probleme de psihologie judiciară, îndeosebi a psihologiei percheziționatului și a celor care o efectuează.
Practica judiciară a demonstrat că uneori obiectele căutate sunt ascunse fie în locuri greu accesibile, sau în foarte murdare,care dau o repulsie naturală, iar altele sunt ascunse în locuri accesibile pentru a fi la îndemână sau așezate la vedere.
Eechipa de percheziție trebuie să urmărească cu atenție reacțiile psihice care fac parte din categoria celor ce scapă controlului sau dirijării conștiente ale percheziționatului, in timpul percheziției , stările emotive ale acestuia a căror exteriorizare este mai greu de stăpânit cum ar fi: răgușirea vocii, schimbarea la față, tulburări de respirație, mișcarea necontrolată a mâinilor etc. pentru a determina indicii care pot orienta căutările.
Prezența organelor de urmărire penală este însoțită de o anumită rezonanță socială, de natură a trezi unele suspiciuni, de a menține sau a face să planeze anumite îndoieli.
Specialiștii criminaliști recomandă ca pe timpul percheziției să se lege un dialog interactiv cu percheziționatul pentru a putea urmări mai ușor reacțiile emotive ale acestuia. S-a constatat uneori tendința persoanei percheziționate de a evita anumite încăperi ori bunuri, căutând permanent distragerea atenției celui care face percheziția și invitându-l chiar să caute în anumite locuri crezând că în acest fel, amabilitatea lui demonstrează falsa problemă, că nu ar avea nicio legătură cu fapta cercetată. Unele persoane percheziționate incearcă să descurajeze echipele de percheziție, ori să le determine în a proceda mai superficial la efectuarea percheziției.
Alte persoane percheziționate disimulează starea emoțională prin diferite acțiuni si preocupări : udatul florilor, ștersul prafului, mutatul mobilierului, etc.,
Percheziționatului i se va cere în permanență să însoțească pe cel ce face percheziția peste tot, și să nu facă decât ceea ce i se va cere.
Persoanele care fac parte din echipa de percheziție trebuie să aibă un simț de observație foarte bine dezvoltat , pentru a putea reține toate caracteristicile obiectelor căutate și pentru a le putea identifica din conglomerația de obiecte chiar de același gen găsite la locul percheziției.
Urmărirea reacțiilor celorlalte persoane care au fost găsite în locuința percheziționatului are o relevanță deosebită, ținându-se cont de orice acțiune , conversațiile ori anumite semne pe care acestea le fac.Membrii echipei de percheziție nu trebuie să fie antrenați în executarea altor sarcini pe parcursul perchezițieicare le-ar putea distrage atenția.
CAPITOLUL 3
RIDICAREA DE OBIECTE ȘI ÎNSCRISURI
3.1. Noțiune
Ridicarea de obiecte și înscrisuri este un act de urmărire penală, un act de constrângere, este o activitate procedurală de sine stătătoare care are ca finalitate asigurarea obiectelor și înscrisurilor ce pot servi ca mijloc de probă în procesul verbal.
Ridicarea de obiecte și înscrisuri se poate defini ca fiind o activitate de urmărire penală care se desfășoară de către organele de urmărire penală sau instanța de judecată în mod obligatoriu pentru asigurarea obiectelor și înscrisurilor ce pot servi ca mijloc de probă în procesul penal.
Ridicarea de obiecte și înscrisuri se poate dispune prin ordonanță sau încheiere de către organul de urmărire penală sau de către instanță. NCPP a prevăzut că pot fi ridicate și anumite date informatice sau referitoare la abonații serviciilor de comunicații.
Predarea de bunăvoie a unui obiect găsit, sau indicarea din proprie inițiativă a locului unde se găsesc obiecte ce interesează cercetarea, determină o simplă ridicare a obiectului, acțiune ce nu poate fi confundată cu actul de urmărire penală a ridicării de obiecte și înscrisuri, care presupune elementul de constrângere conform art. 170 alin. (1) C.proc.pen.
Pentru a ințelege mai bine noțiunea de ,,ridicarea de obiecte și înscrisuri” trebuie să precizăm și scopul acestei activități .
Astfel raportat la specificul fiecărei cauze penale în parte, scopul acestei activități poate fi:
ridicarea obiectelor și înscrisurilor;
ridicarea obiectelor și înscrisurilor ce poartă urmele infracțiunii comise;
ridicarea de obiecte și înscrisuri, produs al infracțiunii;
ridicarea de obiecte și înscrisuri care potrivit legii sunt interzise la deținere, ori care provin din săvârșirea altor infracțiuni a căror autori nu au fost descoperiți încă.
ridicarea de orice alte obiecte și înscrisuri ce pot servi la aflarea adevărului într-o cauză penală;
3.2. Reglementare juridică
Codul de procedură penală stabilește cadrul legal în care poate fi desfășurată activitatea de ridicare a obiectelor și înscrisurilor ce pot servi ca mijloc de probă în procesul penal prin dispozițiile art. 169-171.
Organele de urmărire penală sau instanța de judecată pot întâlni următoarele situații:
predarea de bunăvoie a obiectelor și înscrisurilor cerute;
ridicarea de obiecte, înscrisuri sau de date informatice;
refuzul de a preda de bunăvoie obiectele și înscrisurile cerute.
Pentru fiecare situație din cele prezentate legiuitorul a instituit norme juridice procedurale distincte, astfel:
a) Predarea de bunăvoie a obiectelor și înscrisurilor cerute se efectuiază conform prevederilor art. 170 alin. (1) din C.proc.pen, situație in care organul de urmărire penală sau instanța judecătorească procedează la ridicarea acestora pe bază de dovadă de predare-primire, ce se întocmește în două exemplare, din care unul,conform Art. 170 alin. (5) din C.proc.pen se lasă persoanei de la care s-a ridicat. Dovada de predare-primire (Model nr.8, Anexă), conține descrierea detaliată a fiecărui obiect, evidențiindu-se caracteristicele acestuia: denumirea, seria, numărul, anul de fabricație, data eliberării, numărul de exemplare, numărul de file, dacă reprezintă originalul sau copia, starea în care se află, culoarea etc.
Înscrisurile care au caracter secret sau confidențial vor fi prezentate sau predate după caz, în condiții care să asigure păstrarea secretului.
b) Ridicarea de obiecte și înscrisuri sau de date informatice, sau ridicarea de la unitățile poștale de transport – poate fi efectuată de organele de urmărire penală sau de instanța de judecată cu respectarea strictă a regulilor procedurale stabilite prin lege ( Art. 147 C.proc.pen. alin (1))
Competența de a dispune măsura ridicării de obiecte și înscrisuri de la unitățile poștale și de transport, revine în exclusivitate instanței de judecată, care dispune această măsură prin încheiere motivată la propunerea procurorului în cursul urmăririi penale sau din oficiu în cursul judecății.
Procedura de inițiere, analiză și dispunere a măsurii de ridicare a obiectelor și înscrisurilor este aceeași ca și în cazul obținerii autorizației de efectuare a percheziției domiciliare.
Măsura ridicării de obiecte și înscrisuri de la unitățile poștale sau de transport este o excepție de la prevederile art. 28 din Constituția României si trebuie trebuie efectuată numai în cazurile strict necesare. fiind o activitate procesual penală care aduce atingere secretuluicorespondenței.
Termenii juridici folosiți de către legiuitor, privind existența unor indicii temeinici privind pregătirea sau săvârșirea unei infracțiuni, arată faptul că momentul solicitării și dispunerii unei astfel de măsuri este anterior momentului constatării propriu-zise a infracțiunii, însă în același timp presupune existența sesizării faptei și la probe incipiente care conduc la convingerea juridică a faptei penale viitoare.
Intâlnim frecvent această situație în cazul infracțiunilor la recidiviști.
Ridicarea de obiecte și înscrisuri cu caracter secret ori confidențial, trebuie să se facă în condiții care să asigure păstrarea secretului sau a confidențialității.
Ridicarea obiectelor și înscrisurilor de la unitățile poștale și de transport se va efectua pe bază de procesul verbal (Model nr. 10, 11, Anexăincheiat în două exemplare din care unul va rămâne la unitatea care a făcut predarea.
c) Refuzul de a preda de bunăvoie obiectele și înscrisurile căutate Art. 171 din C.proc.pen. prevede că, organele judiciare pot recurge la ridicarea silită de obiecte și înscrisuri prin metode de constrângere (prin activitatea de ridicare silită a obiectelor, înscrisurilor, ori prin efectuarea de percheziții). Această măsură este dispusă de către judecător la cererea procurorului în cursul urmăririi penale sau din oficiu în cursul judecății.
În situația ridicării silite a obiectelor și înscrisurilor, organele judiciare pot întâlni două aspecte, și anume:
1. Organul de cercetare penală, procurorul sau judecătorul cunoaște exact locul unde se află obiectul sau înscrisul ce urmează a fi ridicat, însă deținătorul refuză să-l predea, caz în care obiectele sau înscrisurile aflându-se la vedere se ridică silit (adică fără consimțământul celui care le deține), iar în caz de nevoie putându-se proceda și la deschiderea încăperilor ori descuierea încuietorilor dacă aceasta se impune.
2. Organul de cercetare penală, procurorul sau judecătorul știe că obiectele și înscrisurile ce urmează a fi ridicate se află în locuința deținătorului ori dependințele acestuia, însă nu cunoaște exact locul unde sunt ascunse, iar cel în cauză neagă existența lor, caz în care ridicarea silită se va realiza prin efectuarea unei percheziții, aceasta, după caz, poate fi corporală, domiciliară ori la sediul persoanei juridice și se vor respecta întocmai toate dispozițiile legale care reglementează percheziția.
În ambele cazuri, ridicarea silită de obiecte și înscrisuri se face în prezența a cel puțin doi martori asistenți pe bază de proces verbal, în care trebuie să se consemneze și motivele care au determinat ridicarea silită sau efectuarea percheziției. Procesul verbal va fi întocmit în două exemplare, din care un exemplar se va lăsa deținătorului obiectului sau înscrisului de la care s-a ridicat în mod silit (Model nr.13, Anexă).
3.3. Particularități în domeniul electronicii
Ridicarea obiectelor și înscrisurilor din domeniul electronicii nu are o reglementare în Codul de procedură penală. Datele în formă electronică sunt reprezentări ale informației într-o formă convențională prin mijloace electronice : software și hardware, proiectare, realizare, testare, implementare și modificare de sisteme informatice ce conțin software ca principală componentă.
Organul de urmărire penală și instanța de judecată, în conformitate cu art. 169 C.proc.pen., are obligația să ridice obiectele și înscrisurile ce pot servi ca mijloc de probă în procesul penal. În baza acestei dispoziții, organele judiciare sunt obligate să ridice inclusiv obiectele și înscrisurile chiar sub formă electronică, pe orice suport de stocare, în măsura în care acestea pot servi ca mijloace de probă în procesul penal.
Echipamentele electronice utilizate pentru prelucrarea, stocarea sau transmiterea informației, pot ele însele să constituie obiecte ale unei infracțiuni de furt iar caracteristicile tehnice ale acestora ori înscrisurile (informațiile) electronice deținute pot dovedi fapta respectivă.
Înscrisul sub formă electronică căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică, este asimilat în ceea ce privește condițiile și efectele sale cu înscrisul sub semnătură privată. Utilizarea calculatorului oferă posibilități multiple infractorilor pentru falsificarea de acte, falsificări de monedă, înșelăciune ori alte fapte cu caracter penal.
Cazurile cel mai des întâlnite sunt cele în care infracțiunile de fals privind identitatea (art. 328 C.pen. – apare în concurs cu cea de fals material în înscrisuri oficiale – art. 320 C.pen.), lezând una din valorile fundamentale protejate de lege – Fides Publica – încrederea de care se bucură un anumit document ce servește la stabilirea identității, ca atribut al persoanei fizice.
Mijloacele digitale avantajează falsificatorii și dezavantajează organul de cercetare penală.
Rețeaua ,,internet” , poate si este din păcate folosită și în scopuri ilegale. Adresele internet pot atrage ,,clienți” interesați în buletine, cărți de identitate, pașapoarte sau permise de conducere false. Infractorii realizează un model (desenul formularului original) cu ajutorul calculatorului folosindu-se programe de prelucrare digitală a imaginii (Corel Drawn, Adobe, Paint Shop Pro etc.), înserarea fotografiei și a datelor de stare civilă pe desenul formularului, apoi multiplicarea cu ajutorul unei imprimante color și plastifierea rezultatului.
Instrumentarea impune desfășurarea urmăririi penale în echipe formate din procurori alături de organe de cercetare penală (polițiști etc.) specializate în domeniul electronicii, iar cercetarea se va realiza pe bază de plan de anchetă. În cazul agenților economici, înscrisurile electronice pot dovedi existența unei evidențe contabile incompletă, falsă, ori întocmită în așa fel încât să permită fraudarea legii, privind în primul rând neplata unor taxe și impozite, ori atunci când se impune ridicarea obiectelor și înscrisurilor pe format electronic, organul judiciar trebuie să se limiteze de regulă la o copie de pe obiectul ce poate servi ca mijloc de probă, pentru nu bloca activitatea curentă, în cazul persoanelor juridice. (Exemplu: copia de pe o dischetă).
Operațiunea de copiere, fixarea materialului probator, trebuie adusă la cunoștința proprietarului ordinatorului și să se facă în prezența acestuia și a apărătorului, efectuându-se totodată reaudierea și revizualizarea materialului copiat. Organul judiciar poate solicita predarea de bunăvoie a suportului original de stocare a datelor , iar dacă deținătorul refuză, poate urma procedura de ridicare silită a obiectului respectiv. Când deținătorul tăgăduiește existența sau deținerea suportului de stocare a datelor – cerut de organul judiciar – se urmează procedura de dispunere și efectuare a percheziției, ocazie cu care se va căuta și ridica în mod silit a obiectului în cauză.
Ridicarea prin predarea de bunăvoie, ridicarea silită, cât și ridicarea prin efectuarea percheziției a obiectelor și înscrisurilor pe format electronic urmează aceeași procedură obișnuită reglementată în Codul de procedură penală prin dispozițiile art. 169, 170 și 171, aspecte care au fost detaliate anterior la punctul 3.1.2. Organul judiciar are obligația păstreze ananimatul tuturor faptelor și împrejurărilor din viața personală a deținătorului, înregistrate pe suport electronic care nu au legătură cu cauza.
Cu ocazia percheziției, vor fi ridicate în mod obligatoriu și fișierele a căror circulație sau deținere este interzisă prin lege. Se vor ridica numai suporturile care conțin înscrisuri ce au legătură cu cauza cercetată, iar în cazul furturilor de componente electronice se vor ridica toate componentele electronice rezultate din aceste fapte. Când nu se va ridica în original suportul electronic cu date înregistrate, se va ridica ca probă, o copie a acestuia. Proba se recomandă a fi realizată în dublu exemplar, din care unul se va lăsa celui la care se află originalul conform art. 160 alin. (4) C.proc.pen., sau uneia dintre persoanele arătate în art. 161 alin. (4) din Codul de procedură penală. Pentru ridicarea de fișiere – se va întocmi un proces verbal, care cuprinde amănunțit descrierea celor constatate și măsurile luate, precum și obiecțiile făcute de persoanele aflate de față.
Partea interesată poate să solicite ca pe lângă persoana numită ca expert, să participe pe socoteala sa, un expert sau un specialist nominalizat de ea, care să asiste la efectuarea expertizei. Într-o cauză penală se vor aplica măsurile stabilite după procedura obișnuită conform dispozițiilor art. 162 coroborat cu art. 163 din C.proc.pen. Dispozițiile art. 164 C.proc.pen. se aplică în mod corespunzător dacă obiectele și înscrisurile pe fond electronic urmează să fie ridicate de la unitățile publice și alte persoane juridice.
3.3.1. Regulile ridicării
Ridicarea de obiecte și înscrisuri ca activitate procesuală de sine stătătoare, impune anumite reguli de care organul judiciar trebuie să țină cont pentru a asigura atingerea scopului în care s-a dispus executarea acestei măsuri.
Condițiile care se impun a fi îndeplinite, pentru ridicarea de obiecte și înscrisuri sunt:
a. condiții generale:
obiectele și înscrisurile cerute de organul de urmărire penală sau instanța de judecată să constituie mijloace de probă în procesul penal;
organul de urmărire penală sau instanța de judecată să fi adresat persoanei fizice sau juridice în posesia căreia se află obiectele sau înscrisurile ce constituie mijloace de probă, cererea de a le prezenta și preda.
b. condiții speciale:
când cererea se adresează unităților de poștă sau de transport trebuie ca acestea să posede ori să aibă posibilitatea intrării în posesia obiectelor și înscrisurilor cerute;
cererea trebuie să aibă autorizarea instanței de judecată dată la solicitarea procurorului (art. 170 alin. (1) C.proc.pen.). Excepție: cererea adresată unităților de poștă sau de transport de către organele de cercetare penală, trebuie să fie însoțită și de dispoziția scrisă dată de procuror, caz în care acesta are obligația de a informa de îndată instanța despre măsura luată;
Regulile impuse organului judiciar care execută măsura de ridicare a obiectelor și înscrisurilor, sunt:
ridicarea de obiecte și înscrisuri ce pot servi ca mijloc de probă constituie o obligație pentru organul judiciar.
organul judiciar are obligația de a se legitima în prealabil față de persoana de la care urmează să ridice obiectele și înscrisurile ce interesează cauza, chiar dacă legea procesual penală nu prevede în mod expres acest fapt;
inițiativa acestei activități revine fie organului de cercetare penală sau procurorului, fie instanței de judecată;
la ridicarea silită de obiecte și înscrisuri – fie ca activitate independentă fie cu ocazia percheziției – organul judiciar trebuie să asigure prezența persoanelor prevăzute de lege (persoana de la care se ridică sau la care se efectuează percheziția, iar în lipsa acesteia un reprezentant, un membru de familie sau un vecin cu capacitatea de exercițiu) precum și a martorilor asistenți;
când ridicarea silită de obiecte și înscrisuri se va realiza prin efectuarea unei percheziții – corporale, domiciliare sau la sediul unei persoane juridice – se va ține cont de regulile procedurale specifice în cazul percheziției;
organul judiciar este obligat să se limiteze numai la ridicarea obiectelor și înscrisurilor care au legătură cu fapta săvârșită;
când ridicarea de obiecte și înscrisuri se efectuează într-o unitate publică sau alte persoane juridice, aceasta trebuie să se facă în prezența reprezentantului unității publice sau a persoanei juridice respective, iar martorii asistenți pot face parte din angajații acestora;
restituirea obiectelor și înscrisurilor – dacă se va efectua, se va face pe bază de dovadă întocmită în două exemplare (numai atunci când restituirea nu îngreunează aflarea adevărului în cauză și dacă obiectele și înscrisurile nu sunt supuse confiscării ori nu au legătură cu cauza) (art.162 alin. (4) și (5) C.proc.pen. (Model nr.9, Anexă).
în cazul predării de bunăvoie a obiectelor și înscrisurilor, organul judiciar va materializa rezultatul activității de ridicare, prin întocmirea unei dovezi (Model nr.8, Anexă), în două exemplare (art. 161 C.proc.pen.), iar în cazul ridicării silite se va întocmi procesul verbal cu respectarea condițiilor de fond și formă ca în cazul percheziției (Model nr.13, Anexă);
3.3.2. Fixarea rezultatelor
Materializarea rezultatului ridicării de obiecte și înscrisuri se face in funcție de situație :
a. În cazul predării de bunăvoie a obiectelor și înscrisurilor, organul judiciar va consemna măsura prin întocmirea unei dovezi în două exemplare, din care un exemplar se va înmâna persoanei de la care s-a ridicat obiectele și înscrisurile. Dovada respectivă (Model nr.8, Anexă), va trebui să cuprindă mențiuni din care să rezulte:
data și locul întocmirii;
temeiul legal în baza căruia s-a făcut ridicarea;
calitatea, numele și prenumele celui care procedează la ridicarea obiectelor și înscrisurilor, precum și organul judiciar din care face parte;
descrierea amănunțită a obiectelor și înscrisurilor ridicate – în așa fel încât oricând acestea să poată fi recunoscute;
numele, prenumele, calitatea, iar când este cazul, adresa și ocupația persoanei de la care se ridică obiectele și înscrisurile;
mențiunea privind numărul de exemplare în care s-a întocmit dovada și repartizarea lor;
semnătura de primire a organului judiciar;
semnătura celui care a efectuat predarea.
b. În cazul ridicării obiectelor și înscrisurilor de la unitățile de poștă sau de transport materializarea se face prin întocmirea unui procesul verbal (Model nr. 10,11, Anexă), ce se va încheia în două exemplare din care unul se va lăsa la reprezentantul unității respective. Procesul verbal va trebui să cuprindă:
data și locul întocmirii;
calitatea, numele și prenumele celui care face ridicarea și organul judiciar din care face parte;
temeiul legal al ridicării (art. 169-171 din C.proc.pen.);
baza legală a solicitării (nr. adresei și data întocmirii acesteia prin care s-a cerut reținerea și predare);
unitatea poștală și de transport căreia i s-a cerut reținerea și predarea corespondenței și a obiectelor;
numele și prenumele reprezentantului unității de poștă sau de transport care face predarea ;
modul de identificare și descrierea obiectului sau corespondenței ridicate.
În cazul coletelor, acestea se vor desface și se vor identifica obiectele din conținut a căror descriere amănunțită se va face în procesul verbal, după care coletul se sigilează.
mențiunea că procesul verbal după redactare a fost citit de către reprezentantul unității de poștă sau de transport și observațiile care au fost făcute de către acesta asupra modului în care s-a procedat și cu privire la conținutul procesului verbal;
mențiunea că procesul verbal s-a întocmit în două exemplare, din care un exemplar s-a lăsat reprezentantului unității;
semnătura de primire a organului judiciar și semnătura de predare a reprezentantului unității de poștă sau de transport, pe fiecare pagină și la sfârșit.
c. În cazul ridicării silite de obiecte și înscrisuri se va întocmi procesul verbal (Model nr.13, Anexă) din care trebuie să rezulte:
data și locul întocmirii;
calitatea, numele și prenumele celui care execută ridicarea silită și organul judiciar din care face parte;
baza legală- când există autorizarea judecătorului, sau după caz dispoziția scrisă a procurorului;
temeiul legal al ridicării (art. 171 C.proc.pen.);
numele, prenumele, calitatea iar când este cazul, adresa și ocupația persoanei de la care se ridică silit obiectele și înscrisurile;
numele, prenumele, vârsta, ocupația și adresa martorilor asistenți;
mențiunea că organul judiciar după ce s-a legitimat a adus la cunoștința persoanei în cauză obligațiile ce le are conform legii cu privire la obiectele si înscrisurile ce pot servi ca mijloc de probă și că aceasta a refuzat să le predea în cazul când ridicarea silită se face fără autoritatea instanței de judecată sau a dispoziției scrisă a procurorului;
mențiunea când este cazul, a numărului și data de înregistrare a autorizației instanței de judecată sau a dispoziției procurorului;
mențiunea că s-a procedat la ridicarea silită a obiectelor și înscrisurilor și descrierea în amănunt a acestora;
locul unde au fost descoperite obiectele și înscrisurile;
declarațiile pe scurt ale persoanei de la care s-a ridicat silit obiectele și înscrisurile, cu privire la cum justifică posesia, deținerea ori existența lor în locul găsirii, proveniența lor etc.;
mențiunea că în afară de obiectele și înscrisurile enumerate și descrise în procesul verbal nu s-au ridicat altele;
mențiunea că procesul verbal a fost citit de către persoana de la care s-a ridicat silit obiectele și înscrisurile, după caz de către cel percheziționat și martorii asistenți;
eventualele obiecții ale persoanelor de mai sus, privitor la constatările făcute și mențiunile din procesul verbal;
de asemenea în cazul ridicării silite de obiecte și înscrisuri prin efectuarea percheziției, în procesul verbal se va trece obligatoriu ora începerii și ora terminării, având în vedere regula specială că se efectuează numai între orele 6,00-20,00, iar prin excepție poate continua, pe când ridicarea silită ca act de sine stătător poate fi efectuată la orice oră din zi și din noapte, dar în practica judiciară se recomandă a se efectua pe timp de zi și numai dacă situația impune cu necesitate se va realiza și pe timpul nopții;
mențiunea că procesul verbal s-a încheiat în două exemplare și modul de repartizare a acestora;
semnătura organului judiciar care a executat activitatea de ridicare silită, semnătura martorilor asistenți și a celui de la care s-a ridicat silit obiectele și înscrisurile, pe fiecare pagină și la sfârșit.
d. Atunci când ridicarea silită se va efectua cu prilejul executării unei percheziții domiciliare, se va întocmi proces verbal de percheziție domiciliară conform procedurii care reglementează această activitate (Model nr. 7, Anexă). Procesul verbal va cuprinde aceleași rubrici ca și la percheziția domiciliară.
CAPITOLUL 4
DISPOZIȚII FINALE ȘI TRANZITORII
4.1. Rolul și importanța percheziției
Procesul penal, pune problema rezolvării fondului cauzei, care nu se realizează decât cu ajutorul probelor. La baza hotărârii judecătorești stau probele și dovezile administrate de organele de urmărire penală și instanța de judecată.
Administrarea de probe atât în acuzare cât și în apărare, are la bază principiul înfruntării, pe parcursul procesului penal dintre acuzare și apărare. Administrarea probelor se realizează prin intermediul următoarelor procedee probatorii:
ascultarea părților și a martorilor;
efectuarea cercetării la fața locului;
efectuarea de percheziții;
ridicarea de obiecte și înscrisuri;
constatarea infracțiunii flagrante;
efectuarea de constatări tehnico-științifice, criminalistice și medico-legale;
etc.
Fiecare din procedeele enumerate își au rolul și importanța lor în funcție de particularitățile specifice fiecărui caz în parte. Probele administrate luate individual, nu au valoare dinainte stabilită, aprecierea fiecărei probe, se face de organul de urmărire penală, sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.
Percheziția, indiferent de natura ei, și Ridicarea de obiecte și înscrisuri, sunt considerate în dreptul procesual penal ca procedee auxiliare de administrare a probelor. În situația în care una din ele, a avut ca finalitate descoperirea și ridicarea unor mijloace de probă, actele întocmite (dovezi de ridicare, procese verbale) cu aceste ocazii pot servi la aflarea adevărului, în măsura în care se coroborează cu celelalte probe și mijloace materiale de probă, administrate în aceeași cauză și prin alte procedee probatorii. Rezultatele pozitive in cauza cercetată , pot motiva făptuiorul să-si mărturisească faptele și să colaboreze . Dacă acesta tăgăduiește comiterea faptei, iar la locuința sa sau asupra sa, au fost descoperite obiecte sau înscrisuri a căror proveniență nu o poate justifica, făptuitorul îsi modifică in majoritatea cazurilor declarațiile .
4.2. Rolul și importanța ridicării de obiecte și înscrisuri
Rolul și importanța percheziției sau a ridicării de obiecte și înscrisuri, este unul dublu :
se pot recupera obiectele și înscrisurile care au fost produs al infracțiunii ce pot avea rol de martori muți ;
Se poate realiza și recuperareaa prejudiciului cauzat prin infracțiunea cercetată.
Percheziția cu scop de descoperire și reținere a unor persoane care se sustrafie urmăririi penale fie de la executarea pedepsei închisorii are un rol preventiv deoarece descoperirea și reținerea acestora , pune capăt atât fărădelegilor comise cât si a celor pe care le putea comite dacă erau în libertate deoarece acest tip de persoane au un comportament total antisocial continuând să comită fapte ilicite până în momentul prinderii și reținerii.
4.3. Propunere de lege ferenda
În unele cazuri, percheziția și ridicarea de obiecte și înscrisuri au fost unicele instumente la îndemâna organelor judiciare , pentru stabilirea împrejurărilor în care s-a comis infracțiunea și pentru identificarea persoanelor care au săvârșit-o. Aceste situații se întâlnesc în cercetarea infracțiunilor comise, când făptuitorii, nu lasă urme la fața locului.
In cazul infracțiunile flagrante, făptuitorii identificați la scurt timp de la comiterea faptei, pot deține la domiciliu obiecte și înscrisuri obținute prin infracțiuni, iar recuperarea lor este importantă în probarea faptei și stabilirea vinovăției. Procedura greoaie specifică „birocrației românești’’, de obținere a autorizației de percheziție în cazul percheziției domiciliare are ca efect, de regulă, pierderea momentului operativ în administrarea probelor, iar probarea faptei poate fi compromisă. În cazul cercetării infracțiunilor flagrante, constatate în afara orelor de program al instanțelor de judecată, autorizația de percheziție se obține de regulă a doua zi, timp în care făptuitorul, ori în cazul când acesta a fost reținut, rudele lui sau alte persoana interesate, au timp suficient să acționeze pentru a face dispărute de la domiciliul celui în cauză, obiectele și înscrisurile ce pot servi ca mijloc de probă.
De nenumărate ori organele judiciare au fost puse în imposibilitatea efectuării operative a percheziției, situație care a dus la lipsa probelor necesare dovedirii vinovăției suspecților, față de care existau indicii temeinice că sunt autorii faptei. Activitatea infracțională neputând fi probată, a atras imposibilitatea tragerii la răspunderea penală, iar fapta penală respectivă a rămas în evidență cu autori necunoscuți, riscând astfel să rămână în această stare, chiar până la intervenția prescripției răspunderii penale. Organele de cercetare penală pot propune procurorului să solicite instanței eliberarea autorizației de efectuare a percheziției domiciliare numai după începerea urmăririi penale. Se observă că procedura de inițiere a intenției de efectuare a percheziției domiciliare și până la dispunerea de către instanță prin eliberarea autorizației, parcurge trei etape care permit scurgerea unei anumite perioade de timp, suficientă pentru a fi luate măsurile de precauție de către persoanele interesate, iar percheziția dacă se efectuează de regulă va avea rezultat negativ.
Procedura anevoioasă pe care trebuie să o parcurgă organul de cercetare penală până a avea posibilitate de solicitare și obținere a autorizației de efectuare a percheziției domiciliare poate avea ca efect:
rămânerea în evidență a unui număr mare de fapte penale cu autori necunoscuți;
rămânerea în libertate a unor infractori, permițându-le timpul necesar de a face să dispară de la domiciliul lor obiectele și înscrisurile ce pot conduce la dovedirea faptelor săvârșite;
imposibilitatea recuperării uneori a prejudiciului;
îngreunarea cercetării, prin oferirea de timp suficient făptuitorului de a-și lua măsuri de precauție, în scopul creării de alibiuri ori după caz pentru sustragerea de la urmărirea penală și de la executarea pedepsei;
punerea în libertate a făptuitorilor reținuți.
Prin introducerea unei proceduri speciale de obținere a autorizației de efectuare a percheziției domiciliare, s-a urmărit în primul rând întărirea dreptului persoanei privitor la inviolabilitatea domiciliului. În acest fel se determină cu necesitate și în mod tacit obligația organelor judiciare de a analiza mult mai profund luarea unei astfel de decizii. Cu intenția garantării acestui drept, legiuitorul a urmărit ca temeinicia și legalitatea efectuării percheziției să fie numai de competența judecătorului, care la propunerea procurorului sau din oficiu, după ce analizează motivele, poate lua decizia de autorizare sau de neautorizare a percheziției.
CAPITOLUL 5
5.1. Exemplu studiu de caz
La data de 03.04.2016 autori necunoscuți au sustras din locuința numitului Ferentz Szabo din Timisoara str. Circumvalațiunii nr. 282, mai multe bunuri în valoare de peste 60.000 Ron printre care și un televizor color marca SONY având seria 1692HzD2954 P fabricat în Japonia și un ceas de mână marca Rolex, confecționat din aur de 18 K.
Din declarațiile martorilor Galan Vasile și Gherasim Ion, existente la dosarul cauzei rezultă că televizorul și ceasul de mână menționate mai sus se găsesc la locuința numitului Alecu Petru fiul lui Petru și Maricica, născut la data de 07.06.1998 în Horia, judetul Botoșani cu același domiciliu stabil, str. Circumvalațiunii nr. 282.
Din datele existente rezultă că numitul Alecu Petru are antecedente penale, suferind mai multe condamnări anterioare tot pentru comiterea unor furturi din locuințe iar în prezent se sustrage urmăririi penale fapt ce se probează cu actele de căutare existente la dosar.
Faptul că Alecu Petru este autorul acestei sustrageri se probează prin declarațiile martorilor oculari Galan Vasile și Gherasim Ion și prin constatarea tehnico-științifică criminalistică dactiloscopică din care rezultă că 3 urme papilare ridicate din locuința reclamantului cu ocazia cercetării la fața locului aparțin numitului Alecu Petru, probe în baza cărora la data de 5.04.2016 s-a dispus începerea urmăririi penale față de aceasta pentru infracțiunea de furt calificat prevăzută și pedepsită de art. 229 din Codul Penal.
2. SCOPUL PERCHEZIȚIEI
De a verifica declarațiile martorilor Galan Vasile și Gherasim Ion privind existența la domiciliul numitului Pavel Ion a televizorului color marca SONY cu seria 1692HzD2954 P și a ceasului de mână marca Rolex confecționat din aur de 18K, bunuri care au fost sustrase din locuința numitului Petru Vasile.
În cazul în care va fi depistat numitul Alecu Petru, se va proceda la reținerea acestuia în vederea cercetărilor cu privire la furtul din locuința numitului Ferentz Szabo.
La terminarea percheziției se va ridica în vederea cercetărilor:
televizorul marca SONY cu seria 1692HzD2954 P;
ceasul de mână marca Rolex confecționat din aur de 18K;
alte bunuri și înscrisuri care pot avea legătură cu furtul din locuința numitului Ferentz Szabo;
obiecte a căror deținere este interzisă prin lege (arme, substanțe toxice, substanțe stupefiante etc.).
3. MODUL DE DESFĂȘURARE
a) faza preliminară.
Se vor efectua investigații și verificări la domiciliul lui Alecu Petru pentru a stabili:
dacă este la domiciliu;
cu cine mai locuiește;
când poate fi găsit la domiciliu;
comportamentul acestuia;
din ce se compune locuința;
dacă există locuri pe unde numitul Alecu Petru ar putea dispare de la domiciliu în momentul sesizării echipei de percheziție;
cine sunt vecinii acestuia și în ce relații se află cu Alecu Petru;
alte date de interes operativ care ar putea ajuta la realizarea în condiții optime a scopului percheziției.
se vor stabili persoanele care pot fi folosite ca martori asistenți la efectuarea percheziției domiciliare (vecinii de la est și vest ai numitului Alecu Petru).
se vor efectua toate activitățile necesare obținerii autorizației pentru efectuarea percheziției domiciliare, înaintarea dosarului la parchet cu propunerea de a se solicita eliberarea unei autorizații de percheziție domiciliară la locuința lui Alecu Petru de către Judecătoria Timișoara.
stabilirea necesarului de forțe – tăria echipei de percheziție – și mijloacele tehnice necesare efectuării percheziției.
b. faza repartizării sarcinilor de cercetare și pază.
Echipa de percheziție va fi compusă din comisar M.D – șeful echipei și agenții șef P.M și C .V., toți în cadrul Serviciului Judiciar al I.P.J. Timișoara.
Echipa de pază va fi compusă din agenți de poliție P.V., T. Gh., F.J., E.N., toți din cadrul Biroului de ordine publică al Poliției Municipiului Timișoara.
Instruirea efectivelor se va face la data de 07.04.2016 ora 8,30, în sala de ședințe a I.J.P. Timisoara de către șeful echipei de percheziție comisar M.D..
c. faza de căutare și cercetare, percheziția propriu-zisă se va efectua de echipa de percheziție, va începe cu casa de locuit, începând cu sala, camera de la stradă, camera de mijloc și bucătăria apoi se continuă cu magazia, cotețul de păsări, grajdul și stiva de lemne dispuse toate în curtea imobilului.
Se va trece apoi în ocolul casei unde vor fi cercetate șura de paie, cele 4 căpițe de fân și căruța, apoi se vor continua căutările în grădină începând de pe latura de nord circular pe lângă gardul împrejmuitor, apoi către centru până la nucul ce se află situat la mijlocul grădinii după care echipa se va retrage, cărarea care duce la nuc spre poarta de ieșire din grădină pe unde s-a intrat.
Nu se vor folosi sonde metalice sau alte mijloace deoarece acestea nu sunt necesare întrucât nu sunt date din care să rezulte că bunurile căutate ar fi îngropate.
4. DATA ȘI LOCUL PERCHEZIȚIEI
În conformitate cu autorizația de percheziție domiciliară nr. 5321, din 10.04.2016, emisă de Judecătoria Timișoara, percheziția se va efectua la data 11.04.2016, începând cu ora 6 la locuința numitului Alecu Petru din Timișoara, str. Circumvalațiunii nr. 282.
5. FIXAREA REZULTATULUI PERCHEZIȚIEI
Pentru fixarea rezultatului percheziției se va întocmi procesul verbal după ce se vor epuiza toate activitățile de căutare.
Actul se va întocmi în sala casei de locuit unde există o masă pe care se pot face înscrisuri – loc în care vor fi aduse toate bunurile descoperite și care urmează a fi ridicate și menționate în procesul verbal.
Se va întocmi un desen al locului de către agentul de poliție V.I., care va fixa locurile unde au fost descoperite obiectele căutate.
Un exemplar al procesul verbal de percheziție se va înmâna numitului Ferentz Szabo.
Organ de cercetare penală
Comisar
T.Z
CAPITOLUL 6
6.1. Formulare tipizate
Model nr. 2
PROCES VERBAL
de percheziție corporală
Anul ……… luna …………… ziua ………… în ……………………
………………………………………………………………………………… (gradul, calitatea, numele și prenumele organului judiciar )
Din cadrul
…………………………………………………………………….(Judecătoria,Tribunal, Parchet, organ de poliție etc.)
În temeiul art. 158 alin. (1) și art. 166 alin. (1) și alin. (2) din Codul de procedură penală, am procedat la efectuarea unei percheziții corporale asupra numitului ……………………………………….fiul lui…………….. și al ……………………născut la data de ………… în …………………… jud. …………………… cu domiciliul în ………………… str. ……………. nr. ….. bloc. ………… ap. ……… jud. ……………………, posesor al B.I/C.I seria ……….. nr. ………. eliberată de ……………………la data de …………. și al C.N.P. …………………………. .
Percheziția s-a efectuat în prezența martorilor asistenți:
………………………………………. de ani ……, din …………… (numele și prenumele) (vârsta)
str. ……………………………….., nr. ……, bl. …………, ap. ……….. jud. ………….. ;
………………………………………. de ani ……, din …………… (numele și prenumele) (vârsta)
str. ……………………………….., nr. ……, bl. …………, ap. ……….. jud. ………….. ;
După ce ne-am legitimat și i-am explicat numitului …………………………………… despre faptul că avem dispoziția de a-i efectua percheziție o corporală, i-am solicitat să ne predea următoarele acte și înscrisuri:
…………………………………………………………, obiecte și înscrisuri în concret ce au legătură cu cauza;
alte obiecte care potrivit legii sunt interzise la deținere.
Numitul ……………………………….. a declarat că nu posedă asupra sa obiectele și înscrisurile menționate mai sus și în continuare s-a trecut la efectuarea percheziției corporale ocazie cu care asupra acestuia s-au găsit următoarele:
…………………………………………………………………………..…………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………… .
Numitul …………………………………. fiind întrebat cu privire la proveniența obiectelor și înscrisurilor găsite asupra sa și menționate mai sus, a declarat verbal ………………………………………………….………………………………………………………………………………….…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………… .
Au fost ridicate pentru continuarea cercetărilor următoarele … ………………………………………………………………………………….…………………………………………………………………………………. ……………………………………………………………………….. .
Persoana percheziționată și martorii asistenți au făcut următoarele obiecțiuni …………………………………………………………………………………………………………………………………………. ……………………………………………………………………….. .
Pentru care am încheiat prezentul proces verbal în două exemplare, din care un exemplar s-a înmânat numitului …………………………….. .
(persoana percheziționată)
Organ judiciar Martori asistenți Persoana percheziționată
1.
2.
NOTĂ: Procesul verbal se va semna pe fiecare pagină și la sfârșit.
Model nr.3
Ministerul Administrației și Internelor
Inspectoratul General al Poliției Române
Inspectoratul …………………
Serviciul Judiciar
Nr. ……… din …………………
CĂTRE,
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL Timișoara
Vă înaintăm, alăturat, dosarul penal cu numărul de mai sus privind reclamația numitului …………………………………………….. care a sesizat faptul că persoane necunoscute i-au sustras bunuri în valoare ……………………… ………………………………….. lei, în vederea eliberării unei autorizații de percheziție la domiciliul numitului ……………………………………………………., din …………………………….., strada …………………………………………, număr ……………., bloc ……………………apartament ……………, despre care se dețin date că s-ar afla la domiciliul sau bunurile sustrase din …………………………………………………… .
Șeful Serviciului Judiciar
Comisar
Model nr. 4
MINISTERUL PUBLIC
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA Timișoara
Nr. din
CĂTRE,
JUDECĂTORIA Timișoara
Vă înaintăm, alăturat, dosarul penal cu numărul de mai sus privind reclamația numitului …………………………………………….. care a sesizat faptul că persoane necunoscute i-au sustras bunuri în valoare ……………………… ………………………………….. lei, împreună cu referatul motivat, în vederea eliberării unei autorizații de percheziție la domiciliul numitului …………………………………………………………………….., din …………………………….., strada ………………………………………………………………, număr ……………., bloc ……………………apartament ………. .
Din conținutul materialelor existente la dosar rezultă că numitul deține la domiciliul său bunurile sustrase din locuința persoanei vătămate.
PRIM PROCUROR
al Judecătoriei Galați
Model nr. 5
MINISTERUL PUBLIC
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA Mures
Nr. din
REFERAT
Cu solicitarea de efectuare a unei percheziții domiciliare
adresate Judecătoriei Timișoara
În conformitate cu dispozițiile art. 157 Cod procedură penală vă solicităm să dispuneți efectuarea unei percheziții la domiciliul numitului:
…………………………………………………………………………..…………………………………………………………………………………
În fapt, se reține că învinuitul ………………………………… în baza
unei înțelegeri prealabile și cu ajutorul inculpaților ……………………………………….……………………………….………… ……………………………………..……………………………………………………
precum și cu învinuitul …………………………………….. au sustras de la partea vătămată …………………………………………………………….două rulouri din tablă LBC în valoare totală de 882.638.000 lei.
Din datele de anchetă rezultă că la domiciliul suspecților se află probe care demonstrează participarea la comiterea faptei a învinuitului ………………………….. cât și a celorlalte persoane cercetate în cauză.
Menționăm că învinuitul ………………………………………………… se sustrage de la urmărirea penală.
Precizăm că dosarul cauzei se află pe rolul Judecătoriei Timisoara sub nr.2499/P/2004 fiind înaintat cu cererea de prelungire a măsurii arestării preventive față de inculpații arestați în cauză. Din verificările efectuate rezultă că pe rolul Tribunalului Timisoara dosarul a fost înregistrat sub nr. 2047/P/2015 în vederea judecării recursului declarat de inculpați împotriva încheierii pronunțată de Judecătoria Timisoara în dosarul nr. 2499/P/2015
PRIM PROCUROR,
XXXX XXXXX
Model nr. 6
Dosar nr. ……………….
Nr. ……… din data de ……………..
TRIBUNALUL/JUDECĂTORIA ………………..
AUTORIZAȚIE DE PERCHEZIȚIE
În baza încheierii nr. …………………din data de …………………. Pronunțată în dosarul nr. ………………..al acestei instanțe, ca urmare a solicitării transmise cu adresa nr. ……………din data de ….……….a Parchetului de pe lângă Tribunalul/Judecătoria ……………………după examinarea lucrărilor prezentate, se autorizează efectuarea percheziției domiciliare la locuința numitului ……….…….……………… situată în ……………….….str. ………………..nr. ……bl. ……..ap…….. jud.………………..
Percheziția se va efectua cu respectarea art. 157 – 159 din Codul de procedură penală.
Prezenta autorizație este valabilă ………………. de la data emiterii.
Despre rezultatul percheziției domiciliare se va încunoștința de îndată în scris instanța care a emis autorizația.
Data astăzi ……………ora……..
JUDECĂTOR
Numele și prenumele
Semnătura și ștampila
Model nr. 7
PROCES VERBAL
de percheziție domiciliară
Anul 2005, luna iunie, ziua 02, în comuna Nicolaie Bălcescu, satul Corbi, județul Vâlcea.
Agent Chirea Gheorghe și agent Iliescu Constantin, ambii din cadrul Poliției Municipiului Râmnicu Vâlcea, județul Vâlcea.
În temeiul art. 157 și 158 alin. (1) C.proc.pen., și având în vedere autorizația (ordinul) Parchetului de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea, cu nr.123/p, emisă la data de 01.06.2005, cu privire la efectuarea unei percheziții la locuința învinuitului Diaconu Constantin, fiul lui Constantin și Ioana, născut la data de 07.12.1972 în municipiul Râmnicu Vâlcea, de profesie tâmplar la SOCOM S.A. Râmnicu Vâlcea, domiciliat în comuna Nicolaie Bălcescu, sat Corbi, nr.127, județul Vâlcea, astăzi data de mai sus, ne-am deplasat la locuința sa, unde, găsindu-l, în prezența martorilor asistenți:
1. Drăgușin Vasile, acar la C.F.R. Râmnicu Vâlcea, domiciliat în comuna Nicolaie Bălcescu, sat Corbi, nr.113, județul Vâlcea;
2. Grigore Alexandru, muncitor la ferma Vărzorul, domiciliat în comuna Nicolaie Bălcescu, sat Corbi, nr. 121, județul Vâlcea, după ce ne-am legitimat, i-am arătat scopul venirii și i-am prezentat autorizația de percheziție, i-am solicitat să ne prezinte obiectele ce provin din săvârșirea infracțiunii de furt calificat în paguba cetățeanului Amandi Nicolaie din municipiul Râmnicu Vâlcea, în noaptea de 26/27.05.2005 și alte obiecte ce le dețin contrar legii.
Întrucât acesta a declarat că nu are astfel de obiecte la locuința sa, am procedat la efectuarea percheziției domiciliare, rezultatul acesteia fiind următorul:
Locuința celui în cauză se compune dintr-un imobil de locuit cu hol, trei camere, o bucătărie de vară, o magazie pentru diferite materiale, un coteț pentru porci și un coteț pentru găini.
În magazia pentru depozitarea diferitelor materiale, într-o putină, am găsit un rucsac de culoare albastră în care se aflau piese de motoretă marca Mobra și anume:
un cilindru motor;
un far complet;
un tambur complet de mână;
o șa;
un telescop;
un manșon de cauciuc pentru pedală.
După putina respectivă, mai exact între aceasta și perete am găsit ascunse două roți complete pentru motoreta marca Mobra.
Obiectele găsite au fost prezentate percheziționatului și martorilor asistenți, în locurile unde au fost descoperite, după care au fost fotografiate.
Fiind întrebat de proveniența pieselor de motoretă marca Mobra găsite ascunse în locuința sa, învinuitul Diaconu Constantin a declarat:
“În noaptea de 26/27.05.2005 în jurul orelor 24,00, fiind sub influența alcoolului, am pătruns pe scara unui bloc din municipiul Râmnicu Vâlcea, strada Diamantului și într-un uscător aflat la parter am furat o motoretă marca Mobra. Am adus-o la domiciliu, am demontat-o, o parte din piesele componente le-am vândut la diferite persoane, iar o parte au fost găsite de organele de poliție ascunse la locuința mea.”
Continuând percheziția în restul locuinței învinuitului, n-am mai găsit obiecte sau valori care să prezinte suspiciuni că provin din săvârșirea vreunei infracțiuni.
Toate obiectele menționate mai sus au fost luate din locurile unde au fost descoperite, etichetate spre neschimbare și introduse într-un sac din iută ce a fost legat cu sfoară, pe care s-a aplicat sigiliul metalic rotund, tip M.I. cu nr. 12345. în final, am procedat la ridicarea obiectelor respective în vederea restituirii acestora părții civile.
Alte obiecte, înscrisuri sau valori nu s-au ridicat.
Percheziția s-a efectuat în prezența învinuitului Diaconu Constantin, a început la orele 10,30 și s-a terminat la orele 12,00.
Toate cele menționate mai sus, au fost citite percheziționatului și martorilor asistenți, care n-au făcut obiecții cu privire la modul în care s-a efectuat activitatea de percheziție și nici asupra celor consemnate.
Pentru care am încheiat prezentul procesul verbal în trei exemplare, din care unul s-a lăsat percheziționatului, iar celelalte două au răma organului de cercetare penală.
ORGAN DE CERCETARE PERCHEZIȚIONAT,
PENALĂ,
1. Ag. Chirea Gheorghe Diaconu Constantin
2 Ag. Iliescu Constantin
MARTORI ASISTENȚI
1. Drăgușin Vasile
2. Grigore Alexandru
NOTĂ: Procesul verbal se va semna pe fiecare pagină și la sfârșit.
Model nr. 8
DOVADA
de predare – primire
Anul ………….., luna …………………., ziua ………………, în …………………. ………………………………………………………….. din ……………………………………….
(gradul, numele și prenumele) (organul de poliție)
În temeiul art. 170 din C.pr.pen. am primit de la numitul …………………. ……………………………….. domiciliat în ………………….., str. ……………………….., nr. ………., bl. …………….., scara ……………., etaj …………, ap. …………., județul (sectorul) ………………………, posesor al B.I./C.I. seria …….. nr. …………………, eliberat de ……………………….., la data de ………………….., următoarele obiecte (înscrisuri): ………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………….. ……………………………………………………………………………………….. .
Prezenta dovadă s-a încheiat în două exemplare, din care un exemplar s-a lăsat numitului ……………………………………………………………. .
Am primit Am predat
Model nr. 9
DOVADA
de restituire
Anul ………….., luna …………………., ziua ………………, în …………………. ………………………………………………………….. din ……………………………………….
(gradul, numele și prenumele) (organul de poliție)
În temeiul art. 170 din C.pr.pen. am restituit numitului …………………… ……………………………….. domiciliat în ………………….., str. ……………………….., nr. ………., bl. …………….., scara ……………., etaj …………, ap. …………., județul (sectorul) ………………………, posesor al B.I./C.I. seria …….. nr. …………………, eliberat de ……………………….., la data de ………………….., următoarele obiecte (înscrisuri): …………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………….. ……………………………………………………………………………………….. .
Numitului ……………………………………….. i s-a pus în vedere că are obligația să păstreze obiectele (înscrisurile) primite până la soluționarea definitivă a cauzei.
Prezenta dovadă s-a încheiat în două exemplare, din care un exemplar s-a lăsat numitului ……………………………………………………………. .
Am primit Am predat
Model nr. 10
Inspectoratul de Poliție al Județului Prahova
Poliția Municipiului Câmpina
Biroul Pază și Ordine
Nr. 123456 din 01.06.2005
30.05.2005
În temeiul art. 147 alin.(1) C.proc.pen.,
încuviințez măsura solicitată
Procuror,
Pândichei Ion
Către,
Oficiul Poștal Câmpina I
– serviciul mesagerie –
În interesul soluționării unei cauze penale de către unitatea noastră de poliție în temeiul art. 147 alin. (1) C.proc.pen., veți reține și veți preda coletul poștal expediat de către Prisnic Eugen din Gura Ocniței, județul Dâmbovița, destinat numitului Soare Virgil din orașul Câmpina, str. Griviței nr.18, jud Prahova.
De asemenea, solicităm și chitanța de mesagerie din registrul F.1 ce se referă la coletul poștal respectiv.
Șeful Unității de Poliție,
Model nr. 11
Inspectoratul de Poliție al Județului Prahova
Poliția Municipiului Câmpina
Biroul Pază și Ordine
Nr. 123456 din 01.06.2005
30.05.2005
În temeiul art. 147 alin. (1) C.proc.pen.,
încuviințez măsura
Procuror,
Pândichei Ion
Către,
S.C. ATLASIB S.A.
București
În interesul soluționării unei cauze penale de către unitatea noastră de poliție în temeiul art. 147 alin. (1) C.proc.pen., veți reține și veți preda coletul expediat de către Prisnic Eugen din Gura Ocniței, județul Dâmbovița, destinat învinuitului Soare Virgil din orașul Câmpina, str. Griviței nr.18, jud Prahova.
Coletul va fi predat din Italia, oraș Milan și va fi transportat până în București cu autocarul marca Mercedes, cu nr. de înmatriculare B-01-ATB.
Solicităm ca odată cu acest colet să ne fie predată și recipisa de bagaje care a fost întocmită de către delegatul unității dumneavoastră în momentul preluării coletului pentru transport.
Șeful Unității de Poliție,
Model nr. 12
PROCES VERBAL
Anul 2005, luna iunie, ziua 01, orele 09.00 în orașul Câmpina, jud. Prahova.
Agent CONDRUȚ STEREA din cadrul Poliției Municipiului Câmpina, biroul pază și ordine, județul Prahova.
Azi, data și ora de mai sus, ne-am deplasat la Oficiul Poștal Câmpina I, serviciul mesagerie și, în temeiul art. 147 alin. (1) din C.proc.pen., am procedat la ridicarea coletului poștal expediat de către PRISNIC EUGEN din comuna Gura Ocniței, județul Dâmbovița, destinat numitului Soare Virgil din orașul Câmpina, str. Griviței nr.18, județul Prahova.
Pentru aceasta, împreună cu șeful serviciului mesagerie, numitul Braneș Valentin din orașul Câmpina, str. Griviței nr.27, județul Prahova, am identificat coletul poștal respectiv și l-am cântărit. Am constatat că are greutatea de 4,900kg.
Ambalajul coletului este dintr-o cutie de carton lipită cu scotch și procedând la desfacerea lui, am găsit în interior următoarele acte:
două faruri de autoturism;
două lămpi din spate din autoturism;
un carburator;
patru bujii;
una pompă de benzină;
un capac de delco.
De menționat că toate piesele de mai sus sunt pentru autoturism marca Dacia 1310.
Am reintrodus piesele în cutia de carton ce formează ambalajul coletului și le-am ridicat în vederea cercetărilor.
După redactare, procesul verbal a fost citit de către reprezentantul unității poștale, care nu a avut de făcut obiecțiuni sau observații asupra modului în care s-a desfășurat activitatea de ridicare a coletului poștal și nici cu privire la cele consemnate în acesta.
Pentru care am încheiat prezentul procesul verbal în două exemplare, din care unul s-a lăsat numitului Braneș Valentin.
ORGAN DE CERCETARE PENALĂ, ȘEFUL SERVICIULUI
Agent MESAGERIEI,
Condruț Sterea Braneș Valentin
Model nr. 13
PROCESUL VERBAL
de ridicare silită
Anul 2005, luna iunie, ziua 05, orele10.00, în municipiul Turda, județul Cluj.
Agent Mândru Ioan și Agentul Furdui Sorin, ambii din cadrul Poliției Municipiului Turda, județul Cluj.
Azi, data și ora de mai sus, ne-am deplasat la locuința numitului Costea Iosif, situată în municipiul Turda, str.Margaretelor nr.11, județul Cluj și găsindu-l, în prezența martorilor asistenți:
1. Gărduș Ioan, muncitor la S.C. Sticla S.A. Turda, domiciliat în comuna Călărași, satul Bogata nr.163, județul Cluj;
2. Hacicu Vasile, muncitor la S.C. Sticla S.A. Turda, domiciliat în comuna Călărași, satul Bogata nr.71, județul Cluj, după ce ne-am legitimat și i-am arătat scopul venirii, i-am solicitat să ne predea cele două suluri de polietilenă sustrase de la S.C. Sticla S.A., despre care cunoaștem precis că se află în locuința sa ambala în două plase din rafie.
Deși i-am făcut această precizare, i-am arătat cele două suluri de folie polietilenă ce se aflau la vedere în holul de la intrare în locuință și i-am adus la cunoștință obligațiile ce le are potrivit legii, cel în cauză a refuzat să le predea.
Având în vedere situația ivită și, în temeiul art. 171 C.proc.pen. am procedat la ridicarea silită a celor două suluri de polietilenă ce se aflau în plase de rafie rezemate de peretele din partea dreaptă a holului de la intrarea în locuința lui Costea Iosif.
În afară de bunurile menționate mai sus, nu s-au ridicat alte obiecte, înscrisuri sau valori.
Fiind întrebat de proveniența celor două suluri de folie polietilenă acesta n-a putut oferi o justificare credibilă, însă n-a formulat obiecții sau observații cu privire la ridicarea acestora ori în ceea ce privește cele menționate în procesul verbal, după ce l-a citit în întregime.
Martorii asistenți, de asemenea, n-au avut de făcut obiecțiuni sau observații cu privire la activitatea desfășurată ori referitor la cele consemnate în procesul verbal, după citire.
Pentru care am încheiat prezentul proces-verbal în două exemplare, din care unul i s-a lăsat persoanei în cauză, iar unul la organul de cercetare penală.
ORGAN DE CERCETARE PENALĂ, MARTORI ASISTENȚI ÎNVINUIT,
1. Ag. Mândru Ioan 1. Gărduș Ioan Costea Iosif
2. Ag. Furdui Sorin 2. Hacicu Vasile
Model nr.14
PROCES-VERBAL
de depistare
Anul ………luna …………ziua …….în ………….județul…………………
din cadrul ……………………………………………………
(gradul, numele și prenumele)
am depistat pe raza municipiului …………………………………. str. ……………………. nr. …… bl. ……, scara ……, etaj ………, ap. ……., jud. (sectorul) …………………….., fără a-și justifica prezența, pe numitul …………………………… fiul lui…………….și al……………….. născut la data de ……………………….. în …………………….. domiciliat in ……………………. str. …………………… nr. …… jud. ………………………. posesor al actului de identitate …………………. seria ……….. nr. ………….. eliberat de …………………. ………………………. la data de …………………………………..
Asupra sa au fost găsite următoarele obiecte și valori ………………………..
Sus-numitul declară că ………………………………………………………………….. …………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
Datorită faptului că nu au existat condițiile necesare pentru efectuarea amănunțită a percheziției corporale s-a dispus conducerea numitului …………… ……………………………. la sediu ……………………………. .
Pentru care am încheiat prezentul proces-verbal.
PROCUROR PERSOANA DEPISTATĂ
/ORGAN DE POLIȚIE
NOTĂ: pentru alte situații se va înscrie în cuprinsul procesului-verbal activitatea desfășurată, conduita avută de cel în cauză în momentul depistării, sau cauza care a impus luarea acestei masuri.
CAPITOLUL 7
CONCLUZII
În viziunea creștină a libertății omului, ultima redută a asigurării libertății depline a ființei umane, omul a înțeles să creeze societatea cedând o parte din drepturile și libertățile sale naturale ca și garanție a respectului datorat personalității umane, deziderent devenit universalitate.
Grupurile de aceeași etnie s-au unit în ceți, gloate, hoarde, grupuri, pentru a deveni o societate care s-a unit cu alte societăți unde împreună au pus bazele umanității, a libertăților esențiale și nediscutabile umane, motiv pentru care s-a impus adoptarea unor reglementări atât la nivel internațional, cât și la nivel național, care să creeze un mecanism jurisdicțional de protecție a persoanei fizice împotriva imixtiunilor de orice natură ca și condiție nenegociabilă a existenței societății umane bazată pe ideea de libertate a individului.
Dezbaterile internaționale s-au finalizat prin acordarea deosebită a promovării, consacrării și ocrotirii dreptului la viața privată. Pe baza acestor considerente, art. 8 din Convenția europeană a drepturilor omului consacră dreptul oricărei persoane la respectarea vieții sale private și de familie, a domiciliului și a corespondenței sale, text ce își are originea în art. 12 al Declarației Universale a Drepturilor Omului. O formulare similară este dată protecției dreptului la viață privată de art. 17 al Pactului internațional privitor la drepturile civile și politice, precum și de art. 7 al Cartei Drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
Suntem forțati însă să constatăm, că proasta structură și organizare a societății umane în pretenția ei postfațată de a se autoregla, imixează din ce în ce mai mult în drepturile inițiale, piloni ai structurilor și convențiilor sociale care au adus omul social în stadiul în care acesta este om amenințat cu prăbușirea libertăților sale fundamentale din cauza erodării și șubrezirii pilonilor ancestrali care au susținut și garantat libertatea socială. Astfel, noțiuni acceptate la superlativul hotărât și care nu suportă prin definiție grade de comparație, devin relative, condiționate de excepții ale legiuitorului, tot mai sarac și lipsit de substanța care impune regula de drept pe un teritoriu sensibil și iritant prin acapararea treptată a acestuia, domeniu care este constituit din drepturile noastre fundamentale garantate până nu demult ca și INVIOLABILE. Astăzi, absolutul are excepții și poate fi interpretat ca și relativ, iar inviolabilul se citește adeseori prin excepția impusă de un legiuitor inconștient și în criză de idei ca ,,parțial inviolabil’’. În concret, trebuie să recunoaștem că atât percheziția, cât și ridicarea de obiecte și înscrisuri, sunt activități cu caracter de constrângere, care aduc atingere unor valori apărate de lege (inviolabilitatea persoanei, domiciliului și a corespondenței acestora). Iată de ce nu pot să fiu de acord cu legiuitorul care autorizează intervenția organului de cercetare penală în cazul infracțiunilor flagrante și i-aș propune să revină asupra dispoziției procedurale actuale pentru a face posibil efectuarea percheziției doar cu autorizarea procurorului, care la rândul său să aibă obligația de înștiințare de îndată în scris a instanței competente de măsura dispusă. Această modalitate este posibilă în mod operativ cu efecte pozitive în cercetarea penală, datorită faptului că nu se pierde timp inutil, iar procurorul ca organ de urmărire penală cu caracter operativ, are posibilitatea să dispună o astfel de măsură la orice oră (24 din 24 de ore), indiferent dacă este sau nu în timpul programului normal de lucru, procedura fiind mult mai simplă în acest mod.
Imixtiunea organul de urmărire penală și a instanței de judecată în controlul și verificarea corespondenței și obiectelor private care au fost predate de unitățile de poștă și transport, urmată de predarea corespondenței și obiectele care nu au legătură cu cauza se vor preda destinatarului în conformitate cu prevederile art. 147 C.proc.pen. Constituie o discriminare flagrantă a libertăților garantate de societate individului și revine a accepta că un grup de oameni (anchetatorii) au posibilitatea să violeze viața privată a individului– element al societății. Ideologia vehiculată de legiuitor și propagată de organele sale afirmă peiorativ că: ˝ Persoanele care se sustrag de la urmărirea penală, sau de la executarea pedepsei închisorii, fac parte din mediul celor care au un comportament total antisocial și continuă să comită fapte ilicite până în momentul prinderii și reținerii, considerând că oricum ajung în penitenciar și vor fi private de libertate˝, ca și cum societatea ar fi constituită numai din cei care trăiesc după regula de drept, iar ceilalți care nu o acceptă nu sunt demni de respect. Constatăm cu stupoare în aceeași idee că măsura ridicării de obiecte și înscrisuri de la unitățile poștale sau de transport este o excepție de la prevederile art. 28 din Constituția României, potrivit căruia secretul scrisorilor, al telegramelor și altor trimiteri poștale este inviolabil, această măsură de excepție fiind o activitate procesual penală care aduce atingere secretului corespondenței. Și iar realizăm că de fapt o Constituție care ar trebui să fie garantul libertății noastre, este știrbită din ce în ce mai mult de excepții… Dând un exemplu de cum inviolabilul devine violabil datorită excepției, legiuitorul specifică că: ,,obiectele sau înscrisurile aflându-se la vedere se ridică silit (adică fără consimțământul celui care le deține), iar în caz de nevoie putându-se proceda și la deschiderea încăperilor ori descuierea încuietorilor dacă aceasta se impune’’. Se desprinde și ideea de nerespectare a prezumției de nevinovăție a persoanei, termenii juridici folosiți de către legiuitor privind existența unor indicii temeinice privind pregătirea sau săvârșirea unei infracțiuni, arată faptul că momentul solicitării și dispunerii unei astfel de măsuri este anterior momentului constatării propriu-zise a infracțiunii, însă în același timp presupune existența sesizării faptei și la probe incipiente care conduc la convingerea juridică a faptei penale viitoare.
Nu contest cert rolul și rezultatele percheziției ca unealtă a puterii care deține monopolul puterii coercitive fără drept de apel, cel puțin din punctul de vedere al victimei păgubite. Realizez însă că fiecare este păgubit și păgubitor, și că legea este făcută să reprezinte unilateral interesul părților. Personal mă bucur că traiesc într-un sistem social și juridic diferit decât cel romanesc și mă intreb despre care Fides Publica vorbește legiuitorul pretextând acțiunile sale într-o Românie în care teoria și practica sunt antipodice.
BIBLIOGRAFIE
A. DOCTRINĂ
Jenică Drăgan, Oancea Ioan, Niculaie Gheorghe, Îndrumar practic în probleme de tehnică și tactică criminalistă, Ed. Minusterului Administrației și Internelor, București, 2004;
A. Ciopraga – Criminalistica. Elemente de tactică, Universitatea Alexandru I.Cuza Iași, Facultatea de Drept, 1986;
C. Aionițoaie, I.E.Sandu (coordonatori), C. Aionițoaie, V.Bercheșan, T. Butoi, I. Marcu, E. Pălănceanu, C. Pletea, I.E.Sandu, E. Stancu (autori), Tratat de tactică criminalistică, Ediția a II-a revăzută și completată, Ministerul de Interne, Ed. Carpați, Oradea, 1992;
M. Udroiu, Procedură penală. Partea generală, Noul cod de procedură penală, C.H. Beck, București, 2014;
Lazăr, Particularități ale cercetării corupției și criminalității organizate, raport prezentat la Conferința pentru corupție, organizată de Parlamentul României, Ministerul Justiției, Asociația Baroului American și Programul de inițiative juridică pentru Europa Centrală și de Est (CCEELI), București 24-25 februarie 1998;
C. Voicu, C. Hurdubaie, Criminalitatea informatică – o sfidare a sfârșitului de secol, în „Buletin de criminologie și de criminalistică” nr. 1-2/1994;
Colectiv – Curs de criminalistică – Anexă – Academia de Poliție Alexandru Ioan Cuza, București, 1985;
Colectiv – Curs de tactică criminalistică, vol.I și II, Academia de Poliție Alexandru Ioan Cuza, București, 1983;
Colectiv – Îndrumar de cercetare penală, Ministerul de Interne Editura Atlas Lex, București 1994;
Colectiv – Tactică criminalistică, Ministerul de Interne, Serviciul Editorial și Cinematografic, București, 1989;
Colectiv – Tratat de tactică criminalistică, Editura Carpați Craiova, 1992;
Colectiv – Tratat practic de criminalistică, vol.I, Ministerul de Interne, Serviciul Editorial și Cinematografic, București, 1976;
Colectiv – Tratat practic de criminalistică, vol.II, Ministerul de Interne, Serviciul Editorial și Cinematografic, București, 1976;
Colectiv – Tratat practic de criminalistică, vol.III, Ministerul de Interne, Serviciul Editorial și Cinematografic, București, 1976;
D. Ciuncan – Particularități metodologice ale cercetării infracțiunilor de dreptul afacerilor, în „Buletin de criminologie și de criminalistică”, nr. 3/2002;
D.Banciu, S.Rădulescu, V.Teodorescu, Tendințe actuale ale crimei și criminalității în România, Lumina Lex, București 2002;
E.Stancu, Criminalistică, vol.II, Universitatea din București, Facultatea de Drept, 1983;
E.Stancu, Criminalistica, Ed. Actami, București, 1995;
E.Stancu, Investigarea științifică a infracțiunilor, Curs de criminalistică, partea a II a și a III a, Universitatea din București, Facultatea de Drept, 1998;
I. Sultănescu, Tactică Polițienească, Editura All Beck, București 2003;
N.Volonciu, Tratat de procedură penală, Partea generală, vol.I, Paideia, București, 1993;
Consiliul Superior al Magistraturii, Institutul Național al Magistraturii Conferințele NOUL COD DE PROCEDURĂ PENALĂ, București, Patru Ace, 2015.
Poiană, A. Lazăr, Informatizarea investigației criminalistice, un imperativ în actualitate, în „Buletin de criminologie și de criminalistică” nr. 1-2/1999;
C. Suciu, Criminalistica, Editura Didactică și Pedagogică București, 1972;
I. Ursu, I. Cristescu, Ghidul procurorului criminalist, Ed. Helicon, Timișoara 1994;
V. Bercheșan, I. Dumitrașcu – Probele și mijloacele de probă, Editura Ministerul de Interne 1994;
V. Dongoroz ș.a. – Explicații teoretice ale Codului de procedură penală română, vol.I, partea generală, Editura Academiei Române, București,1975;
V. Dongoroz ș.a. – Noul cod de procedură penală și codul de procedură penală anterior, prezentare comparată, Editura Politică, București, 1969;
D. Mazilu, Drepturile omului, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2003,
I. Muraru, E.S. Tănăsescu, Drept constituțional și instituții politice, vol 1, Ed. All Beck, Bucurestii 2003;
C. Draghici, C.E. Ștefan, Tactica efectuării percheziției și ridicării de obiecte și înscrisuri, Editura Sitech. Craiova, 2006;
G.I.Olteanu, Criminalistica. Referate, articole, comunicări științifice, Editura AIT Laboratories, Bucuresti 2008;
Academia de Poliție, probele și mijloacele de probă, București, 1994;
Revista ,,Dreptul’’ – Colecția 2004-2004;
C.D. Muscalu, E. Vartic, Dicționar de termeni juridici – Ed. Universitară, București, 2008;
N. Volonciu, Tratat de Procedură Penală. Partea generală, Ed. All Beck, București, 1999;
I. Neagu, Drept procesual penal, Ed. Global Lex, București, 2002;
T. Pop, Drept Procedural Penal – volumul III, Tipografia Națională Cluj, 1948;
B. ACTE NORMATIVE
Constituția României, revizuită prin Legea 429/2003, publicată în M.Of. nr. 767 din 31.10.2003;
Codul penal al României;
Codul de procedură penală al României, cu modificarea și completarea <LLNK 12009 286 10 201 0 18>Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, <LLNK 12010 135 10 201 0 18>Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum și pentru completarea <LLNK 12004 304 11 202 31 40>art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară;
Legea nr. 218 din 23 aprilie 2002, republicată, privind organizarea și funcționarea Poliției Române, publicată în M.Of. nr. 307 din 25 aprilie 2014;
Declarația Universală a Drepturilor Omului adoptată de ONU la 10 decembrie 1948;
Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30/18 mai 1994 și Protocoalele adiționale nr. 1, 4, 6, 7, 9 și 10 din 20 iunie 1994;
Dicționarul Explicativ al Limbii Române, Ed. Univers Enciclopedic Gold, București, 2012.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Perchezitia Domiciliara (ID: 101913)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.