Perceptii Asupra Securitatii Energetice Nucleare In Viziunea Cetatenilor Secolului Xxi cu Acces la Internet

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOL 1 ENERGETICA NUCLEARĂ

1.1 Cadru conceptual

1.2 Context internațional

1.2.1 Evoluții și provocări

1.2.2 Politica energetică a UE

CAPITOL 2 RISC ȘI SECURITATE

2.1 Concepte de bază

2.2 Riscuri tehnologice

2.3 Natura accidentelor

2.4 Efectele accidentelor nucleare specifice diferitelor tipuri de reactori

2.5 Estimarea riscurilor pentru depozitarea reziduurilor radioactive

2.6 Securitatea în instalațiile nucleare

2.7 Securitatea în viziunea UE/NATO/România

2.8 Modalități de realizare a securității energetice nucleare

CAPITOL 3 PERCEPȚIA OPINIEI PUBLICE DIN ROMÂNIA

3.1 Percepția asupra relațiilor internaționale

3.2 Percepția asupra securității nucleare

CAPITOL 4 CERCETARE – PERCEPȚII ASUPRA SECURITĂȚII ENERGETICE NUCLEARE ÎN VIZIUNEA CETĂȚENILOR SECOLULUI XXI CU ACCES LA INTERNET

CONCLUZII

ANEXE

BIBLIOGRAFIE

CAPITOLUL 1 ENERGETICA NUCLEARĂ

“Este necesar să identificăm și să înțelegem toate problemele de sistem, inerente în abordarea diverselor opțiuni de asigurare cu energie pe scară largă”

WOLFGANG HAFELE (*)

CADRU CONCEPTUAL

Surse primare de energie : combustibili nucleari

Uraniul reprezintă una din sursele primare cu concentrare energetică deosebit de ridicată. Datorită reactivității chimice ridicate uraniul nu este înâlnit în natură în stare metalică, ci sub formă de oxizi ,fosfați, silicați. (**)

În 1999 cererea mondială de uraniu a fost de aproximativ 61 600 tone, urmând să ajungă la 54 500 – 79 800 tone/an în 2015. Aproximativ 75% din cererea anului 1999 a fost acoperită de producția zăcămintelor de uraniu, restul provenind din alte surse cum ar fi stocurile deja existente de combustibili nucleari sau arme nucleare dezafectate. Pe plan mondial peste 90% din producția de uraniu este asigurată doar de 10 țări, dintre care cea mai importantă este Canada cu 8 214 tone uraniu în 1999, ceea ce reprezintă aproximativ 25,2% din total.

Folosirea uraniului în aplicții civile este strâns legată de dezvoltarea centralelor nuclearoelectrice CNE. Deși în perioada 1980-1990 energetica nucleară s-a confruntat cu crize majore cum ar fi accidentele de la Three Miles Island SUA și Cernobîl Ucraina, ea rămâne în continuare o variantă viabilă de acoperire a cererii de energie electrică.

Ținând cont de rezervele de uraniu existente, CNE vor juca și în următoarele decenii un rol important în acoperirea cererii de energie electrică.

Este necesară rezolvarea unor probleme :

-creșterea siguranței în exploatare

-scăderea costurilor de capital la nivelele comparabile cu cele ale centralelor electrice care funcționează pe combustibili fosili

-stocarea în siguranță a deșeurilor nucleare inclusiv a combustibilului uzat

-creșterea gradului de acceptare a CNE de către opinia publică

(*) – sursă bibliografică

Adrian Gheorghe, Petre Roman Dosarul energiei nucleare. Risc și Securitate, Ed. Științifică și enciclopedică București, 1978 (pag 9)

(**) În Tabelul 1.9 sunt prezentate rezervele de uraniu pe plan mondial. Aceste rezerve sunt clasificate în funcție de costul specific aferent operațiunilor de exploatare, transport si procesare a minereului de uraniu. (vezi anexă)

La nivel national România nu dispune de rezerve însemnate de uraniu, aproximativ 6900 tone la nivelul anului 1999, pentru o producție anuală de 105 tone. Se evidențiază trei zone în care există zăcăminte cu valoare industrială : zona Crucea din Carpații Orientali, zona Bihor din Carpații Apuseni și zona Banatului. Din 1952 de când a început exploatarea, a fost produsă o cantitate de aproximativ 17 630 tone, cantități semnificative de minereu fiind exportate în URSS.

După anii 70 au apărut preocupări privind dezvoltarea unor CNE în România, astfel s-a trecut la o reorganizare sistematică a sectorului nuclear, cuprinzând activități de extracție, prelucrare și cercetare în domeniu. Prelucrarea minereurilor se face în prezent la Feldioara lângâ Brașov, aici se asigură procesarea întregii producții din cele trei zone.

Rezervele existente sunt suficiente pentru funcționarea a două unități din cadrul centralei nucleare de la Cernavodă. (1*)

Centrala nuclearoelectrică CNE Cernavodă

O centrală nucleară este o instalație complexâ de producere a energiei electrice din energia termică obținută prin inițierea și întreținerea unei reacții nucleare de fisiune controlată în lanț, process realizat printr-un reactor nuclear. Într-o central nucleară, reactorul îndeplinește aceeași funcție ca un cazan într-o centrală pe cărbune. Căldura, indifferent că provine de la un reactor nuclear sau de la un cazan, este necesară pentru a transforma apa în abur. Aburul obținut rotește paletele unei turbine ce pune în mișcare generatorul producător de electricitate. În cazul unui reactor nuclear, combustibilul folosit conține uraniu. Componentele unui reactor nuclear sunt Ș combustibilul nuclear (fascicule de uraniu), moderatorul și agentul de răcire care este defapt apa grea, cu diferiți parametrii.

În lume există diverse tipuri de reactor nucleari, toți funcționând pe baza aceluiași principiu Ș producerea căldurii prin fisiunea atomilor de uraniu.Ceea ce diferențiază aceste tipuri de reactor este modul de combinare a celor trei component de bază, filierele nucleare. Tipul de reactor folosit în Canada, preluat și de țara noastră se numește CANDU (CANada Deuterium Uranium), nume ce rezumă defapt trei din caracteristicile principale ale reactorului Ș sistemul este Canadian, folosește apa grea (deuterium) ca mo0derator și combustibilul utilizat este uraniul natural.

Opțiunea României pentru sistemul Canadian CANDU a fost determinate de caracteristicile economice și de securitatea nucleară foarte bune, disponibilitatea mare în funcționare dar și de politica de independență energetică a țării susținută de posibilitățile industriei românești de a produce echipamente, combustibil nuclear și apă grea. (*)

Unitatea 1 de la CNE Cernavodă (707 MW) este în funcțiune din 1996. În semestrul II al anului 2007, unitatea nr. 2 Cernavodă a început exploatarea comercială, asigurând astfel dublarea producției naționale de energie electrică de proveniență nucleară (20,3% din total producție), iar astfel misiunea fiind producerea de electricitate și energie termică prin utilizarea energiei nucleare și fabricarea de combustibil nuclear de tip CANDU 6.

Pulberea sinterizabilă de dioxid de uraniu,care se utilizează pentru fabricarea combustibilului nuclear, se obține din minereul de uraniu. România nu are o piață a uraniului, unicul furnizor fiind Compania Națională a Uraniului, prețul uraniului fiind negociat între furnizor și utilizator.

(1*) Raport de analiză IPO Nuclearelectrica, August 2013, Intercapital invest

Conform strategiei naționale energetice până în anul 2035, în vedrea asigurării materiei prime pentru fabricarea combustibilului nuclear necesar funcționării celor doua unități nuclearoelectrice, precum și a funcționării în perspectivă a unităților 3 și 4, este obligatory parcurgerea următoarelor două direcții Ș asumarea riscului deschiderii unei noi capacități naționale de producție și respective asigurarea cadrului legislative necesar și participarea pe plan mondial la concesionări de zăcăminte uranifere în vederea exploatării sau la importul de minereu uranifer. (2*)

Pe parcursul procesului de generare a electricității , într-o anumită măsură, energia nucleară este curată și nu poluează atmosfera, însă rămân deșeuri radioactive care trebuie depozitate, în structure de beton sau titan, timp de sute de ani, până ce devin inoffensive.

Deșeurile radioactive ale CNE Cernavodă sunt stocate în depozitul intermediar pentru Deșeuri Radioactive, acesta fiind destinat stocării intermediare a deșeurilor slab și mediu active, aflat pe amplasamentul centralei. În urma controalelor s-a concluzionat că la CNE Cernavodă, emisiile radioactive în aer și apă s-au situate sub limitele autorizate.

Problemele legate de producerea energiei electrice constau în faptul că sunt scumpe, dar mai ales faptul că la o fisură a unui reactor pot exista efecte nemăsurabile asupra mediului și implicit asupra sănătății umane. Exemple fiind exploziile de la Cernobîl (1986) și Fukushima (2011). În urma dezastrului din Japonia, Consiliul Europei a decis ca securitatea nucleară a tuturor centralelor din UE sa fie revizuită în baza unor evaluări de risc transparente, numite stress tests.

1.2 CONTEXT INTERNAȚIONAL

1.2.1 Evoluții și provocări globale în sectorul energetic

Energia a devenit un factor strategic în politica globală, o componentă vitală și un factor de cost pentru dezvoltarea economică și progresul societății în ansamblu, generând o serie de preocupări majore la nivel mondial.

În situația limitării resurselor primare de energie, pentru a se atinge durabilitatea în acest domeniu este nevoie ca energia să se producă, să se furnizeze și să se consume într-un mod mai eficient decat până acum. Dacă nu sunt realizate schimbări în privința producerii, transportului și consumului energiei, omenirea s-ar putea confrunta cu o criză energetică majoră în următoarele decenii.(3*)

(2*) Producerea energiei electrice-pdf www.e-formule.ro accesta la data de 4.01.2015

(3*) Elemente de strategie energetică pentru perioada 2011-2035, Direcții și obiective strategice în sectorul energiei electrice Draft I- pdf www.minind.ro accesat la data 02.02.2015

Dacă actualele legi și politici energetice rămân neschimbate de-a lungul perioadei până în 2035, cererea mondială de energie va crește cu aproape 50% comparativ cu anul 2007. Ponderea cea mai mare în creșterea consumului de energie până în 2035 o vor avea țările din afara Organizației pentru Cooperare Economică și Dezvoltare (țări non-OECD), de 84%, comparativ cu doar 14% pentru țările OECD.

În ce privește producția de energie electrică, deși recesiunea economică a încetinit rata de creștere a consumului mondial de energie electrică în 2008 și 2009, acesta este estimat să crească de la 18.800 TWh în 2007 la 35.200 TWh în 2035, respectiv cu 87%.

Se estimează o creștere continuă pentru producerea de energie electrică din energie nucleară și din surse de energie regenerabilă. (2*)

Creșterea securității alimentării cu energie la prețuri accesibile și abordarea schimbărilor climatice sunt două dintre preocupările și provocările majore ale societății actuale. Atât securitatea alimentării cu energie, cât și schimbările climatice, au implicații în politicile externe și de securitate.

Elementele de mai sus stau la baza reorientării politicii energetice a țărilor care sunt net importatoare de energie, în sensul creșterii eforturilor pentru îmbunătățirea eficienței energetice. Totodată, s-a reevaluat oportunitatea închiderii unor centrale nucleare într-o serie de țări care în trecut și-au propus încetarea producerii de energie electrică în astfel de centrale.

1.2.2 Politica energetică a Uniunii Europene

Una din provocările majore pentru Uniunea Europeană se referă la modul în care se poate asigura securitatea energetică cu energie competitivă, ținând cont de limitarea schimbărilor climatice, escaladarea cererii globale de energie și de viitorul nesigur al accesului la resursele energetice.

Viziunea politicii energetice europene de astăzi corespunde conceptului de dezvoltare durabilă și se referă la următoarele aspecte importante: accesul consumatorilor la sursele de energie la prețuri accesibile și stabile, dezvoltarea durabilă a producției, transportului și consumului de energie, siguranța în aprovizionarea cu energie și reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.

UE elaborează o politică energetică ambițioasă, care acoperă toate sursele de energie, de la combustibili fosili (țiței, gaz și cărbune) până la energia nucleară și cea regenerabilă (solară, eoliană, geotermală, hidroelectrică etc.), în încercarea de a declanșa o nouă revoluție industrială, care să ducă la o economie cu consum redus de energie și limitarea schimbărilor climatice asigurând că energia pe care o consumăm va fi mai curată, mai sigură, mai competitivă și durabilă.

Politica Uniunii Europene în domeniul energiei pentru perioada până în 2020 se bazează pe trei obiective fundamentale, pentru care UE a propus pachete separate de reformă legislativă și de reglementare:

– Durabilitate – subliniază preocuparea UE pentru schimbările climatice prin reducerea emisiilor sale de gaze cu efect de seră (GES) la un nivel care să limiteze efectul de încălzire globală la doar 2°C în plus față de temperaturile din era pre-industrială. În acest sens, în decembrie 2008, a fost aprobat Pachetul „Energie –Schimbări Climatice”;

UE este tot mai conștientă de vulnerabilitatea sa prin dependența de importurile de energie primară și de șocurile pe care aceasta le poate produce asupra securității. În consecință face pași concreți în adoptarea unei noi politici energetice commune.

– Competitivitate – vizează asigurarea implementării efective a pieței interne de energie; în acest sens, în septembrie 2008 Parlamentul European și Consiliul au adoptat cel de-al treilea pachet legislativ pentru piața internă de energie;

– Siguranța în alimentarea cu energie – vizează reducerea vulnerabilității UE în privința importurilor de energie, a întreruperilor în alimentare, a posibilelor crize energetice și a nesiguranței privind alimentarea cu energie în viitor.

Pachetul de reglementări privind politica viitoare a UE în domeniul energie – schimbări climatice a fost aprobat în cadrul Consiliului European și adoptat de Parlamentul European în decembrie 2008 (publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene în iunie 2009).

În contextul instituirii și al funcționării pieței interne și din perspectiva necesității de protecție și conservare a mediului înconjurător, politica energetică a UE urmărește:

– asigurarea funcționării piețelor de energie în condiții de competitivitate;

– asigurarea siguranței aprovizionării cu energie în Uniune;

– promovarea eficienței energetice și a economiei de energie;

– dezvoltarea surselor regenerabile de energie;

– reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră;

– promovarea interconectării rețelelor energetice.

Pachetul „Energie – Schimbări Climatice”, stabilește pentru UE o serie de obiective pentru anul 2020, cunoscute sub denumirea de „obiectivele 20-20-20”, și anume:

reducere a emisiilor de GES la nivelul UE cu cel puțin 20% față de nivelul anului 1990;

creșterea cu 20% a ponderii surselor de energie regenerabilă (SRE) în totalul consumului energetic al UE, precum și o țintă de 10% biocarburanți în consumul de energie pentru transporturi;

o reducere cu 20% a consumului de energie primară, care să se realizeze prin îmbunătățirea eficienței energetice, față de nivelul la care ar fi ajuns consumul în lipsa acestor măsuri.

De asemenea, UE propune să reducă nivelul emisiilor cu până la 30% până în 2020, doar dacă și alte state dezvoltate vor adopta obiective similare, ca parte a unui viitor acord de mediu global post – 2012. Negocieri pentru un astfel de acord la nivelul Națiunilor Unite sunt încă în derulare. (3*)

Acest pachet legislativ conține patru acte normative complementare:

o Directiva 2009/29/CE – pentru îmbunătățirea și extinderea schemei europene de tranzacționare a

certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră (EU – ETS);

o Decizia 2009/406/CE – Decizia non-ETS;

o Directiva 2009/28/CE – Directiva privind energiile regenerabile (RES);

o Directiva 2009/31/CE – Directiva privind stocarea geologică a CO2 (CSC).

Începând cu anul 2013, sectorul energiei electrice, responsabil de cea mai mare parte a emisiilor de CO2 din UE, va fi supus în întregime unui sistem de licitații pentru achiziționarea certificatelor de emisii de CO2.

Prin aceste directive se stabilesc următoarele obiective, ținte și mecanisme:

– Un cadru comun pentru promovarea energiei din surse regenerabile (SRE), astfel încât UE să ajungă la o pondere a energiei din SRE în consumul final brut de energie de 20% în anul 2020.

Pentru a atinge această țintă, se stabilesc obiective naționale obligatorii pentru fiecare stat membru, precum și mecanismele de cooperare în domeniu. Pentru România ținta națională este de 24%.

– Un obiectiv minim de 10% pentru utilizarea de biocarburanți în transportul din interiorul UE, care să fie atins până în 2020. Acest procent este același pentru toate statele membre.

– Se instituie un cadru juridic pentru captarea și stocarea geologică, în condiții de siguranță din punct de vedere al mediului. UE intenționează construirea și punerea în funcțiune până în 2015 a unui număr de până la 12 instalații demonstrative de CSC. Orientările comunitare, revizuite, privind ajutoarele de stat pentru protecția mediului, emise în același perioadă în care a fost aprobat pachetul legislativ, permit guvernelor să asigure sprijin financiar pentru instalațiile-pilot de CSC.

Implementarea prevederilor pachetului legislativ Energie – Schimbări Climatice va avea implicații majore în special asupra instalațiilor din sectorul energetic care intră și sub incidența Directivei 2001/81/CE privind controlul integrat al poluării. Aceste instalații vor trebui să respecte concomitent și obligațiile privind calitatea aerului, care conduc la reducerea emisiilor de substanțe poluante generate (SO2, NOx, particule).

(3*) Elemente de strategie energetică pentru perioada 2011-2035, Direcții și obiective strategice în sectorul energiei electrice Draft I- pdf www.minind.ro accesat la data 02.02.2015

Măsurile privind eficiența energetică au un rol critic în garantarea realizării la cele mai mici costuri a obiectivelor stabilite prin pachetul energie-schimbări climatice. Este evident că obiectivul de 20% referitor la eficiența energetică va contribui în mare măsură la obiectivele privind durabilitatea și competitivitatea în UE. În plus, diminuarea consumului prin eficiența energetică este cel mai eficient mod de a reduce dependența de combustibilii fosili și de importuri.

Recunoscând importanța tehnologiei în domeniul energiei pentru reducerea emisiilor de CO2, a garantării securității în alimentarea cu energie și a competitivității companiilor europene, UE a propus o strategie comună pentru promovarea tehnologiilor energetice. În octombrie 2009 se adoptă „Planul strategic european pentru tehnologiile energetice – Către un viitor cu emisii reduse de carbon”.

În acest document Comisia Europeană propune o strategie coordonată între UE, companiile industrial europene și statele membre, precum și o prioritizare a tehnologiilor energetice cu accent pe tehnologiile de îmbunătățire a eficienței energetice, utilizare a surselor de energie regenerabilă și de reducere a emisiilor de CO2 (centrale cu ardere pe combustibil solid cărora să li se aplice tehnologia de captare și stocare a CO2 și a patra generație de centrale nucleare).

Uniunea Europeană este în pragul unei perioade fără precedent pentru domeniul energetic. Efectele turbulențelor de pe piețele globale de energie au fost în mare măsură atenuate în ultimii ani, ca urmare a liberălizării, aprovizionarii și posibilităților adecvate de import. Cu toate acestea se întrevăd schimbările dramatice. Prețurile energiei vor fi afectate de marea nevoie pentru investițiile din sectorul energetic, precum și de stabilirea prețului carbonului și a prețurilor internaționale mai mari la energie datorită creșterii cererii în țările emergente. Competitivitatea, securitatea aprovizionării și obiectivele legate de atenuarea schimbărilor climatice vor fi subminate cu excepția cazului în care rețelele electrice vor fi modernizate, instalațiile învechite vor fi înlocuite cu alternative competitive și mai curate iar energia va fi folosită mai eficient pe tot parcursul lanțului energetic.

Statele membre și industria au recunoscut amploarea provocărilor. Securitatea aprovizionării cu energie, o utilizare eficientă a resurselor, prețuri accesibile și soluții inovatoare sunt cruciale pentru creșterea noastra durabilă pe termen lung, pentru crearea de locuri de muncă și calitatea vieții în Uniunea Europeană. (3*)

(3*) Elemente de strategie energetică pentru perioada 2011-2035, Direcții și obiective strategice în sectorul energiei electrice Draft I- pdf www.minind.ro accesat la data 02.02.2015

CAPITOL 2 RISC ȘI SECURITATE

2.1 Concepte de bază

TEORIA RISCURILOR

Problrma riscurilor privind dezvoltarea energeticii nucleare a preocupat specialiștii în inginerie nucleară, economiști, sociologi. Au fost culese date privind riscurile și consecințele associate securității instalațiilor nucleare. Securitatea instalațiilor nucleare operează cu evenimente rare,a căror probabilitate este dificil de estimate.Consecințele associate accidentelor , cu o frecvență extreme de mica, sunt însă deosebit de grave.

Evenimentele de inițiere asociate pot fi de natură nucleară sau datorate altor cause externe, care induc efecte negative pe partea de instalație nucleară a unei central nuclearoelectrice. Recent specialiștii se preocupă de evaluarea frecvenței apariției unor astfel de evenimente rare, justificarea fiind în special data de apariția sistemelor tehnologice complexe de amploare.

În studiile de Securitate a instalațiilor nucleare se definește riscul ca posibilitatea pierderii de vieți umane și de bunuri materiale. Astfel în acest sens, în literatura de specialitate se acordă o atenție specială problemei riscului în legătură cu sănătatea și securitatea publicului larg.

Riscul este dat de produsul dintre frecvența apariției evenimentelor nedorite și măsura consecințelor acestor evenimente, astfel problema riscului nu apare doar în energetica nucleară. Cadrul metodologic general al teoriei riscului se completează si cu problem de risc-beneficiu. Acest lucru indică pe deoparte beneficiile obținute prin realizarea unei activități și pe de altă parte riscurile aferente acestora.

Un concept practice în teoria riscurilor îl reprezintă cel de aversiune la risc. Acest termen indică faptul că diferite accidente, care în general au același effect pentru societate, pot fi private în mod diferit datorită marimii și caracterului lor individual. De cele mai multe ori o colectivitate este gata să accepte accidente multiple, cu consecințe individuale mai mici, decât un accident de dimensiuni mari cu o frecvență mica, chiar dacă efectul mediu final este egal în cele două cazuri. Acest lucru prezintă o valabilitate practică deosebită, deoarece explică mai corect corelația ce se realizează între beneficiu și risc.

În analiza securității instalațiilor nucleare este necesar să se identifice tipurile majore de accidente ce pot apărea în funcționarea lor, iar probabilitățile de apariție se pot calcula ulterior utilizând metoda arborilor de evenimente sau metoda arborilor de avarie. Rezultatele sunt analizate în scopul de a se determina mărimea consecințelor associate (exemplu: efecte pe termen lung asupra sănătății personalului și a populației, pierderi de bunuri material). (*)

(*)Adrian Gheorghe, Petre Roman Dosarul energiei nucleare. Risc și Securitate, Ed. Științifică și enciclopedică București, 1978 (pag 33)

2.2 Riscuri tehnologice

Centralele nuclearoelectrice prezintă particularități special față de centralele clasice de producere a energiei. Aceste centrale pot emana mari fluxuri de radiații către mediul ambient atunci când se produc avarii în sistemul complex de producer a energiei electrice prin utilizarea de combustibil nuclear.

În funcționarea a unei CNE se produc continuu fluxuri de radiații dar atâta timp cât se face o răcire corespunzătoare a zonei active, instalațiile funcționează în mod normal. Emanații radioactive din zona active au loc atunci când se topește zona active sau se produce o supraîncalzire excesivă a elementelor de combustibil.

Raportul britanic Nuclear Power and the Environment (elaborate de Comisia Regală pentru Protecția Mediului Înconjurător, 1976 Londra) definește controlul radioactivității in felul următor: “Controlul strict al radioactivității se află la baza securității oricarui reactor nuclear. Orice defecțiune în realizarea acestui control poate să antreneze o creștere raăidă a radioactivității, care implică o creștere a temperaturii combustibilului ce se topește și curge la baza reactorului. Combustibilul topit poate să curgă prin învelișul de protecție si ca urmare se produce o pierdere de produse de fisiune volatile.”

Proiectarea globală a securității in sistemele energetice nucleare se realizează in mod ierarhic existând astfel trei nivele. Nivelul I creează condiții optime de funcționare a sistemului în prezența unor toleranțe admisibile de apariție a erorilor. Nivelul II include sisteme specializate pentru a asigura securitatea instalațiilor și pentru a proteja populația față de evenimente ce pot fi anticipate. Nivelul III asigură securitatea instalației în eventualitatea apariției unor evenimente a căror probabilitate este foarte mică.

Analiza securității instalațiilor nucleare energetice presupune și luarea în considerare a barierelor fizice care împiedică degajarea substanțelor radioactive către mediul ambient. Astfel de bariere fizice sunt: elemental combustibil, sistemul de răcire și recipientul reactorului.

Supraîncălzirea excesivă a elementelor combustibile din zona active poate conduce reactorul într-o stare de avarie. Excesul de căldură provocat în elemental combustibil se datorează în special disproporției dintre cantitatea de căldură generată de elemental combustibil și cantitatea de căldură evacuate.

Disproporția termică în elemental combustibil poate apărea în mod determinat în două cazuri: pierderea agentului de răcire a zonei active care conduce la supraîncălzirea elementului de combustibil și apariția evenimentelor tranzitorii care provoacă creșterea puterii termine a reactorului peste limitele de evacuare a căldurii din zona active de către sistemul de răcire a reactorului. (*)

(*) Adrian Gheorghe, Petre Roman Dosarul energiei nucleare. Risc și Securitate, Ed. Științifică și enciclopedică București, 1978 (pag 38)

Bibliografie

Adrian Gheorghe, Petre Roman Dosarul energiei nucleare. Risc și Securitate, Ed. Științifică și enciclopedică București, 1978 (pag 9, 33-40„)

Producerea energiei electrice-pdf www.e-formule.ro accesta la data de 4.01.2015

Elemente de strategie energetică pentru perioada 2011-2035, Direcții și obiective strategice în sectorul energiei electrice Draft I- pdf www.minind.ro accesat la data 02.02.2015

Raport de analiză IPO Nuclearelectrica, August 2013 -pdf www.intercapital.ro accesat la data 05.02.2015