Perceptii Asupra Culturii Militariste Americane Si Ruse (1) [607086]

PER CEPȚII ASUPRA CULTUR II MILITARISTE
AMERICANE ȘI RUSE
Revoluții tehnologi ce și dinamica social ă

ȚVENTARNÎI Artur
VANU Andreea -Patricia

Anul III⎪RISE⎪Grupa II

artur.tventarnii00@e -uvt.ro
andreea.vanu 96@e -uvt.roâ

Rezumat
Perfec ționarea strategiei m ilitare este u n proces compl ex care diferă în funcție de
contextul social și temporal dintr -un anumit spațiu. Fiecare entitate statală dispune de
un mecanism identitar propriu , care este supus un ei modelări continue și care are un
impact substanț ial asupra inovării culturii militare naționale. Perfecționare tehnică
aferentă militarismului este cu avansul tehnolo giei în materie de armament.
Restructurarea militarismului american și sovietic reflectă schimbări conceptuale
profunde și , mai ales, o reciprocitate ind iscutabilă care a dat na ștere unor mod ele
cognitive care au influențat concepția doctrinelor și , respectiv , a strategiilor și tacti cilor
militare .

Cuvinte cheie
Militarism, Strate gie, Rusia , SUA, Revoluție Tehnico -Militară,

Colocviul Studențesc de Științe Politice ⎪Ediția I ⎪Iunie 2018
Secțiunea STUDII DE SECURITATE

1
I. Contextualizarea conceptului de strategie militară
Argumentul lui Bernard Brodie1, conform căruia perfecționarea strategiei militare presupune, în
primul rând, utilizarea unor instrumente sociologice și antropologice, care să se focuseze asupra
evoluției factorilor culturali și tendințelor sociale dintr -o societate specifică, conferă p regnanță
următoarei premise: studiile antropologice și sociologice sunt deosebit de importante atunci când se pun
bazele unei noi strategii militare și se încearcă teoretizarea acesteia. Pornind de la această aserțiune,
poate fi argumentat faptul că emerge nța diferitelor comportamente de strategie militară are la bază
diferite culturi strategice. La rândul lor, acestea din urmă sunt determinate de valorile specifice care
guvernează tradițiile unor societăți terțe.
Fiecare entitate statală dispune de un m ecanism identitar propriu ( „cultural mosaic”2 ), care
îmbină elemente eterogene în vederea consolidării și inovării culturii militare naționale. Astfel,
activitatea intelectuală care ghidează expertiza celor care studiază acest domeniu diferă în funcție d e
mediul societal, respectiv cultural din care provin aceștia. Conceptualizarea noilor tendințe din domeniul
militar se află, în consecință, sub jurisdicția unor tendințe cognitive specifice, instituționalizate, puternic
înrădăcinate în tradiția militară a țării avute în vedere.
Perfecționarea tehnică din domeniul militar este echivalentă cu avansul tehnologiei în materie
de armament. Actualmente, „armele pot fi distribuite cu o precizie nemaiîntâlnită; sistemele de
supraveghere și recunoaștere pot oferi, în mod remarcabil, informații detaliate despre structuri de forță
ostile și locații; totodată, analiza datelor și sistemele de distribuție permit ca informația deținută să fie
exploatată rapid”3. Luând în considerare aceste evoluții tehnice, majoritatea a naliștilor militari
contemporani converg asupra faptului că tehnologia militară a prezentului are nevoie de o reevaluare
conceptuală la nivel operațional, această măsură fiind imperativă pentru ca noile instrumente să fie
utilizate într -o manieră rațională și benefică, care să maximizeze utilitatea acestora. Dacă aceste avansuri
tehnologice sunt susținute de o paletă conceptuală optimizată, revitalizarea afacerilor militare
(„Revolution in Military Affairs – RMA ”4) va deveni o chestiune de facto .
Andrew Marshall, director al Office of Net Assessments în cadrul Ministerului Apărării
Naționale al SUA, a recunoscut rolul dinamic al conceptului de Revolution in Military Affairs în
redefinirea naturii războiului, care, prin aplicarea noilor tehnologii și inte rnalizarea schimbărilor
conceptuale, este suspus unor schimbări profunde, care alterează profund modul în care se desfășoară
operațiunile militare tradiționale. De-a lungul istoriei, au existat multiple revoluții/revitalizări în sfera
domeniului analizat, acestea având la bază motive diverse. În ciuda acestei diversități cauzale, factorul

1 Dima Adamsky, The Culture of Military Innovation. The impact of cultural factors on the revolution in military
affairs in Russia, the US and Israel, Editura Stanford University Press, Sta nford, California, 2010, p. 15.
2 Ibidem.
3 http://www.iwar.org.uk/rma/resources/nato/ar299stc -e.html
4 Ibidem .

2
tehnologic („technological push”5) este cel mai evident și concentrat dintre acestea, înglobând
următoarele inovații: apariția prafului de pușcă, motorului cu abur, submar inului, motorului cu ardere
internă, avionului, portavionului, precum și a noii amenințări reprezentate de bomba atomică. La baza
acestor succese tehnologice se află atât contribuții de sorginte civilă, cât și cele care au unit domeniul
civil cu cel milita r, dând naștere revoluțiilor social -militare („social -military revolutions”6), cum ar fi
dezvoltarea căilor ferate, care au venit în susținerea mobilității și aprovizionării forțelor militare pe
distanțe mari.
Conceptul disputat este unul vast, conținutul acestuia fiind predispus interpretărilor. Din acest
motiv, există opinii diferite vizavi de ce presupune, în fapt, revitalizarea domeniului militar . Anumiți
analiști susțin faptul că astfel de fenomene au fost în număr de trei, iar originea acestora se află în
strânsă legătură cu tipurile de societăți care au marcat evoluția lumii până în contemporaneitate, anume
cea agrară, industrială și informaț ională. De asemenea, specialiștii admit faptul că factorul tehnologic
este insuficient pentru a cauza o revoluție majoră, de impact în domeniul militar. Spre exemplu, a existat
o pauză de aproape cinci sute de ani între invenția prafului de pușcă și momentu l efectiv în care acesta
a început să fie utilizat pe câmpul de luptă; un alt exemplu face referință la rolul major pe care
dimensiunea operațională a tehnologiilor deținute face diferența într -un război propriu -zis: la începutul
celui de -al Doilea Război Mondial, deși Franța și Marea Britanie dispuneau de un echipament tehnologic
similar cu cel al forțelor germane, capacitatea acestora din urmă, de a integra forțele terestre și aeriene,
s-a făcut remarcat, reușind să învingă puterile occidentale. Aceste evenimente pun în lumină faptul că
revitalizarea domeniului militar este un proces bivalent, care implică atât inovația tehnologică în sine,
cât și capacitatea actorilor de a operaționaliza noile concepte tehnice la care au acces.7
Restructurarea militarismu lui american reflectă o schimbare conceptuală profundă, care
urmează, într -o oarecare măsură, un pattern cognitiv instituit de militarii sovietici; aceștia au reușit să
înțeleagă înaintea americanilor dinamica pe care luptele aeriene -terestre (Air -Land Ba ttle8) și tehnica
de contraatac (Follow -on Forces Attack9) urmau a le avea în viitor asupra câmpului de luptă. Trupele
militare americane erau, într -adevăr, mult mai avansate din punct de vedere tehnologic în ceea ce
privește uzitarea munițiilor ghidate (p recision -guided munition10), însă revitalizarea domeniului militar
era un imperativ, formarea unor noi tehnici și îmbunătățirea celor existente deja fiind necesară pentru a
nu permite Rusiei să surclaseze tehnica militară americană. Astfel, din momentul în care Andrew
Marshall introduce noțiunea de Revolution in Military Affairs , spre finalul anilor ’80, conștiința militară

5 Ibidem .
6 Ibidem .
7 Ibidem.
8 A se consulta https://www.tandfonline.com/doi/abs/10.1080/01495938808402742?journalCode=ucst20 , accesat
la 10/06/2018.
9 A se consulta https://www.britannica.com/topic/follow -on-forces -attack , accesat la 10/06/2018.
10 A se consulta https://www.globalsecurity.org/military/systems/munitions/intro -smart.htm , accesat la
10/06/2018.

3
a trupelor din SUA admite necesitatea inovației conceptuale în paralel cu avansul tehnologic înregistrat.
În continuare, cele trei tehni ci, anume precision -guided munition , Air-Land Battle și Follow -on Forces
Attack sunt reunite de către americani într-un complex tridimensional de referință, utilizat ca ghid în
realizarea planurilor militare de acțiune și apărare propriu -zise.
În cele ce urmează, conceptul de RMA urmează a fi prezentat în profunzime, prin prisma
precondițiilor tehnologice și conceptuale spre inovație care au dus la integrarea sa în cadrul culturii
militare american e. Totodată , implicațiile aferente acestei revoluții asupra militarismului din SUA
urmează a fi și ele prezentate și disputate. Principalele surse și caracteristici ale culturii strategice
americane vor fi de asemenea abordate, făcând referire la modul în care spațiul public este convertit într –
un pilon de s usținere și consolidare al acesteia. În cele din urmă, maniera în care cultura militară
americană o percepe pe cea rusă va fi integrată în cadrul prezentei discuții , acest aspect fiind deosebit
de important deoarece specificul său se dezvoltă concomitent c u direcțiile spre care se îndreaptă
rivalitatea militară indubitabilă dintre Statele Unite și Rusia.
II. Premise tehnologice și conceptuale ale RMA
Premisa tehnologică a revitalizării domeniului militar american (American RMN) poate fi
asociată cu decizia Pe ntagonului de a elabora, în perioada anilor ’70, o strategie de contrabalansare ( off
set option ), care să pună un accent mai mare asupra utilizării tehnologiei în chestiunile de ordin militar ,
și care, implicit, să confere Statelor Unite și aliaților NATO superioritatea tehnologică atât de necesară
pentru a neutraliza avantajul deținut de către membrii Pactului de la Varșovia; dexteritatea acestora în
utilizarea armelor convenționale de atac era bine -cunoscută americanilor. Cel responsabil pentru
dezvolta rea caracteristicilor strategiei de contrabalansare, făcea în 1978 următoarea afirmație:
„Utilizarea armelor cu precizie, cred, au potențialul de a revoluționaliza arta războiului. Mai important,
dacă reușim să exploatăm cu eficiență avantajul pe care îl a vem în acest caz, ne putem îmbunătăți
substanțial capacitatea de a împiedica războiul fără a mai fi necesară concurența tanc cu tanc, rachetă cu
rachetă, împotriva sovieticilor. Vom reuși, cu iscusință, să transcendem competiția spre o zonă
tehnologică und e avem un avantaj evident, datorat unei experiențe de lungă durată”11.
Aspecte precum precizia atacurilor, intelligence (secretizarea informațiilor) și cele care țin de
mijloacele de comunicare – capacități care au constituit fundamentele revitalizării militarismului
american (RMA) – s-au maturizat din punct de vedere tehnologic în cadrul proiectelor dezvoltate de
către Defence Advanced Research Project Agency12 (DARP) spre finele anilor ’70. Printre focusurile
de ordin tehnologic care au contribuit la partea de research, dezvoltare și producție a noilor instrumente
în cadrul DARP, regăsim următoarele: familiile de arme ghid ate cu precizie la sol, aer și pe mare, rachete
de atac la sol, misiuni de comandă și control automatizate, programe de îmbunătățire a proiectilelor

11 Ibidem , p. 59.
12 A se c onsulta https://www.darpa.mil/ , accesat la 10/06/2018.

4
antitanc, cum ar fi rachete antitanc de tipul fire and follow sau fire and forget , dispozitive de navigație
și ghidare bazate pe sisteme de poziționare globală ( global positioning system – GPS) etc. În 1980
DARPA a integrat toate aceste cercetări și inovații sub egida unui singur proiect , intitulat Assault
Breaker13, care, ulterior, a devenit cunoscut sub denumi rea de Smart Weapons Program . Anii ’80 au
fost definiți drept o perioadă a capabilităților emergente, care a pus bazele stadiului formativ al RMA.14
În această perioadă a revirimentului culturii militare americane, dimensiunea operațională a
războiului a devenit un element -cheie al studiilor din acest domeniu, în timp ce interesul major vizavi
de teoriile operaționale ale sovieticilor a generat o abordare mai sofisticată și mai sistematică în cadrul
revitalizării militarismului american. Teoreticienii amer icani, în cadrul studiilor vizând factorii de
integrare și expansiune pe câmpul de luptă, au adoptat un comportament de cercetare similar cu al rușilor
din anii ’20. Deși teoriile americane vizând dezvoltarea capacității operaționale a militarismului nați onal
reflectau, practic, demersurile analitice ale sovieticii, aceștia nu au recunoscut în mod oficial această
similaritate. Realitatea acestui fapt pune în lumină următorul aspect: corpul operațional al cunoașterii
facilitează un climat intelectual adecva t schimbărilor sistemice sistematice din cadrul afacerile militare.
În consecință, această bază teoretică, fie ea și de sorginte sovietică, a fost indispensabilă pentru viitorul
revitalizării militarismului american. În alte condiții, acesta ar fi rămas o simplă idee iar evoluția tehnicii
militare în SUA s -ar fi întâmplat într -o manieră mai lentă și, posibil, nu la fel de competitivă.15
III. Militarizarea spațiului public
Procesul de militarizare în Statele Unite are o istorie pregnantă, fiind mai degrabă variabil decât
static, specificitățile sale oscilând în funcție de diferite evenimente istorice. Una dintre definițiile acestui
proces, formulată de către Catherine Lutz, pune accent pe intensificarea resurselor și eforturilor alocate
în scopuri militare, inclusiv alinierea anumitor instituții care deservesc societății civile cu obiective
specifice ce urmăresc popularizarea domeniului militar. În aceste condiții, militarizarea este un proces
ambivalent, care, pe de -o parte, se focusează pe modelarea opiniei publice prin intermediul discursului,
acțiune ce implică convertirea unor valori și credințe societale generale în instrumente de legitimizare a
utilizării forței, organizării unor armate bine coordonate, astfel încât societatea civilă să accepte să
plăte ască taxe, respectiv tribute care să susțină financiar aceste structuri de apărare. O altă latură a acestui
proces se află în strânsă legătură cu dimensiunea crescândă a trupelor armate și reafirmarea unui
naționalism militarizat, care distorsionează istoria națională a Americii, prin căutarea unor rațiuni
istorice care să justifice într -un mod inechivoc glorificare și legitimizarea acțiunii militare. Spre
deosebire de forma veche a militarizării, în cadrul căreia autoritatea civilă era subordonată celei mi litare,
noua structură contemporană a acestui fenomen este orchestrat în așa fel încât să includă întreaga ordine

13 A se consulta https://www.darpa.mil/about -us/timeline/assault -breaker , accesat la 10/06 /2018.
14 Dima Adamsky, op. cit ., p. 59.
15 Ibidem , p. 60.

5
socială, legiferând în favoarea valorilor care o caracterizează și poziționându -le într -un loc central, mai
degrabă decât periferic, al vieți i publice americane.16
Jorge Mariscal subliniază faptul că această tendință de proliferare a unui așa -zis model militar
la toate nivelurile societale este o practică specifică liberal -democrațiilor. În cadrul acestor societăți
militarizate, valorile ce decu rg din militarism nu sunt recunoscute doar de către membrii unui grup
particular sau doar la nivelul unei sfere sociale specifice; din contră, acestea sunt răspândite între -o
varietate de locații culturale. În America secolului al XXI -lea, nimeni nu este s cutit de aceste
valori/principii militariste, deoarece procesul de militarizare contemporan constă tocmai în încadrarea
acestora în demersurile aferente vieții de zi cu zi a americanilor.17
După atacurile de la 11 septembrie 2001, puterea americană este su pusă unui proces domestic
de restructurare, ce constă în emergența unui culturi crescânde a fricii, care este fapt fundamentul acestui
proces de militarizare a spațiului public și a culturii. Dincolo de granițele naționale, acțiunile trupelor
militare amer icane sunt centrate, mai ales, asupra combaterii terorismului, fapt care, la nivel intern, are
o dinamică aparte; spațiile publice devin focare ale unor valori extrem de militarizate, patriarhale chiar,
care idolatrizează, practic, eforturile militare din afara granițelor, resimțindu -se astfel o oarecare
superioritate a noii culturi emergente, aspect deloc benefic pentru lunga tradiție democratică. Influența
crescândă a prezenței și ideologiei militare în interiorul societății americane este vizibilă și dat orită
faptului că în Statele Unite, echipajele de poliție, închisorile, spionii, armele sau soldații sunt, în prezent,
din punct de vedere numeric, mult mai numeroase decât oricând în trecut. Această schimbare dramatică
în mărime, scop și influență a sfere i militare poate fi văzută, pe de -o parte, în redistribuirea resurselor
domestice și direcționarea de către guvern a fondurilor alocate programelor sociale către domeniul
militar, atât pentru implementarea unor proiecte domestice, cât și pentru finanțarea celor care se
desfășoară la nivel extern. Guvernul american direcționează resurse substanțiale acestei monopolizări
militare a spațiului domestic, dezvoltării unor arme nucleare mai practice din punct de vedere al uzitării,
precum și consolidării cercului de baze militare din jurul lumii și puterii navale pe care o exercită la
nivel global.18
IV. Relația dintre SUA și Rusia
În ceea ce privește colaborarea dintre Statele Unite și liderii de la Moscova, oficialii americani
tind spre un comportament temperat, ce presupune „o apropiere prudentă față de Rusia”. Cu alte cuvinte,
modul în care vor evolua relațiile dintre cele două va fi ghidat, cel puțin din perspectiva Washingtonului,

16 Catherine Lutz, „Making war at home in the United States: Militarization and the current crisis ”, în American
Anthropologist 104: 723
17 Jorge Mariscal, ‘ “Lethal and Compassionate”: The Militarization of US Culture’, CounterPunch, accesat la
11/06/ 2018, disponibil la https://www.counterpunch.org/20 03/05/03/the -militarization -of-us-culture/ .
18 Henry A. Giroux, „War on terror. The Militarising of Public Space and Culture in the United States”, în Third
Text, Vol. 18 /2004, nr. 4, pp. 211 -212,disponibil la
https://www.henryagiroux.com/online_articles/Third%20Text%202004 -war%20on%20terror.pdf , accesat la
11/06/2018.

6
de dezideratul proliferării unei bune cooperări în domenii terțe, atâta timp cât in teresele Statelor Unite
nu sunt periclitate sau subjugate în vreun fel de către cealaltă parte contractantă. Totodată, perspectiva
unei colaborări militare nu reprezintă sub nicio formă o chestiune fezabilă, în condițiile în care
„Washingtonul nu este gata pentru o colaborare militară cu Rusia”19.
În 2017, în cadrul summit -ului grupului G20 din Germania, secretarul de stat american a reiterat
poziția Statelor Unite, deschizând, însă, în contextul unei discuții cu reprezentantul de la Moscova,
Serghei Lavrov, posibilitatea unei cooperări funcționale, aceasta fiind totuși condiționată. Conform
precizărilor acestuia, SUA nu își dorește să achieseze la un parteneriat de facto atâta timp cât oficialii
ruși nu își mențin întru totul angajamentele pe care și le asumă, cum ar fi, spre exemplu, finalizarea
conflictului din Ucraina de est. Cu alte cuvinte, americanii sunt fermi cu privire la poziția lor, punând
în lumină faptul că, interesele și principiile promovate de SUA, precum și cele adoptate de aliații
acestora, vor avea mereu prioritate și vor lua în co nsiderare maximizarea propriilor beneficii din orice
posibil acord de cooperare la care ar putea adera. Astfel, în cazul în care avantajul înțelegerii nu este
suficient de vizibil, nu va exista o cooperare susținută între America și Rusia. O declarație rela tiv
moderată vine din partea lui James Mattis, cel care ocupa în decursul anului trecut poziția de secretar
american al apărării: „Acum nu suntem in poziția sa avem o cooperare la nivel militar, dar liderii noștri
politici încearcă sa găsească un teren com un, astfel încât Rusia, daca își respecta angajamentele, sa poată
reveni la un anume parteneriat cu NATO”20. Se poate constata, deci, stadiul pendinte al acestei
colaborări, în special pe partea militară.
Vladimir Putin și -a exprimat în acest sens dorința redresării dialogului „intre serviciile de
informații rusești si cele americane, sau ale altor state occidentale”21. Cu toate acestea, reticența sa față
de NATO este echivalentă cu scepticismul american față de politica pe care o practică acesta.
V. Gene za militarismului rus esc
Componenta militară a structurii de stat a influențat extrem de puternic identitatea națională a
Rusiei. Propaganda oficială răspândește în mod persistent mitul că Rusia timp de secole s-a apărat de
nenumăra ți dușmani extern i și, prin urmare, dorința de a proteja patria ( și astfel, r espect ul pentru armata)
a devenit aproape o calitate înnăscută a oricărui cetățean demn.22
Doctrina militară a Rusiei, sau mai respectiv a Uniunii Sovietice a fost în mod indispensabil
influențată de permanenta confruntare ideologică și strategică din perioada Războiului Rece. În prima
parte după cel de -al doilea Război Mondial, Uniunea Sovietică se găsea într -o situație strategică

19 „Americanii și Rușii nu sunt gata pentru o colaborare militară, deși Trump insistă . Toată povestea cu Rusia e
un șiretlic ”, articol disponibil la https://stirileprotv.ro/stiri/international/americanii -si-rusii-nu-sunt-gata-pentru –
o-colaborare -militara -desi-trump -insista -toata -povestea -cu-rusia -e-un-siretlic.html , accesat la 11/06/2018.
20 Ibidem .
21 Ibidem .
22 Александр Гольц, „Главное препятствие военной реформы – российский милитаризм | История новой
России”, Pro et Contra , vol. 8, nr. 3, 2004.

7
deplorabilă și chiar dacă inițial avea un potențial tactic important din rândul corpului de of ițeri care
trecuseră prin război, acțiunile politico -ideologice au dus la decimarea acestui potențial avantaj pe care
l-ar fi putu t avea față de aliații vestici. Această situație a condiționat modul de concepere a doctrinei
militare sovietice, cel puțin în prima perioadă după cel de -al doilea Război Mondial. Astfel aceasta era
concepută mai degrabă pe măsuri de contracarare a potențialelor acțiuni din partea NATO, decât pe
conducerea unei inițiative proprii într -un posibil conflict.
Victoria asupra Germaniei lui Hitler, cea mai mare realizare a școlii militare ruse, plătit ă cu
milioane de vieți, timp a orbit de decenii conducerea militară sovietică. Pentru mai mult de o jumătate
de secol , această victorie a ținut intactă modul de organizare a armatei prezent în timpul „Marelui Război
patriotic”23. Comandanților militari excludeau total că ar fi necesar să se schimbe sistemul de formare a
forțelor armate și a organizației militare a statului.
Uniunea Sovietică, atât sub Stalin, cât și după moartea sa, a reprezentat întotdeauna o imensă
tabără militară, care a trăit în conformitate cu legile războiului. Educația au fost organizate astfel încât
să formeze nu oameni liberi, ci soldați (nu din întâmplare această educație a fost numit și să continue să
numeas că militar -patriotic ă). Se credea, că cel care nu poate să demonteze și să asambleze o pușcă
Kalașnikov , nu este capabil să iubească patria.24
„Timp de trei secole, Rusia nu a avut o altă cale de concentrare a resurselor publice decât
mobilizarea militară. Legătura „genetică” dintre decretele lui Petru I, localitățile militare ale lui Nikolai
I, armata muncitorească a lui Troțki și și batalioanel e de construcție sovietice este incontestabilă. Timp
de trei secole, statul rus a fost interesat de cetățean ca viitor soldat în primul rând , și în a doua ca o sursă
de întreținere pentru armată.”25
VI. Revoluț ia tehn ico-militară
La începutul anilor 1980, armata sovietică a recunoscut i ncapacitatea oricărei părți de a
"decapita" potențialul nuclear al inamicului din prima lovitură. Consecințele catastrofale ale unui
conflict nuclear, combinate cu dezvoltarea armelor convenționale de înaltă precizie, au sporit
probabilitatea ca următorul război să fie unul non -nuclear. Această asumpție, la rândul său, a impulsionat
dezvoltarea noii teorii a războiului convențional.26 Sovieticii au discutat în mod insistent ideea aplicării
noilor ino vații tehnologice , pentru producerea unor noi generații de armament convențional , care ar

23 În istoriografia sovietică, implicarea URSS în cel d e-al doilea Război Mondial este considerată a fi început
odată cu atacul Germaniei față de URSS, acest conflict fiind cunoscut ca Marele război patriotic sau Marele
război pentru apărarea patriei.
24 Ibidem .
25 Ibidem .
26 Dima Adamsky, The culture of military innovation: the impact of cultural factors on the Revolution in
Military Affairs in Russia, the US, and Israel , Stanford University Press, Stanford, California, 2010, p. 28.

8
putea întrece generațiile precedente în rază de acțiune , capacitate de distrugere , fiabilitate , viteză de
angajare a focului și acuratețe.27
În acest context , analizând profunzimea la care sistemele de înaltă precizie erau capabile să
funcționeze, sovieticii au conștientizat că limita care a divizat strategiile defensive și cele ofensive a fost
practic eliminată, deoarece aceste două tipuri de a purta un război fo loseau aceleași tipuri de armament
pentru a -și atinge obiectivele operaționale. Astfel elaborarea doctrinei Revoluției tehnico -militare
(MTR) a făcut posibilă cauzarea unor pierderi semnificative inamicului atât luptând din poziție ofensivă
cât și din pozi ție defensivă. Fiind conceptualizată treptat, Doctrina Revoluției Tehnico -Militare era
concentrat ă pe rolul fundamental pe care progresul științific și tehnic îl poate avea în modul de
organizare și conducere a operațiunilor militare. În conceptualizare a cesteia, fără a neglija rolul central
de descurajare al potențialului nuclear, se achiesa la excluderea acestuia din modul de a concepe
strategiile și tacticile militare.
VII. Percepția Rusiei asupra relațiilor cu SUA
În privința modului în care este și a fost percepută în opinia militarilor ruși abor darea Statelor
Unite față de Rusia, conform unui document privind rezultatele conferinței internaționale științifico –
practică a „Clubului comandanților militari ai Federației Ruse „pot fi identificate următoarele etape:28
– În 1918 exista un plan al Președintelui american Woodrow Wilson de a împărți Imperiul Rus
în patru părți;
– În anii celui de -al doilea Război Mondial, Statele Unite se opuneau Rusiei la nivel geopolitic;
erau parteneri la nivelul strategiei de stat, iar la nivel militar -strategic și în operațiuni specifice
erau aliați;
– După sfârșitul războiului, Statele Unite au început să considere URSS un rival geopolitic și un
adversar militar major, astfel , trebuia menținută în permanență capacitate pentru înfrângerea
totală și a distrugerea acestuia. Aceeași poziție o avea și URSS față Statele Unite;
– Ca urmare a crizei din Caraibe, rămânând rivali geopolitici și adversari militari, URSS și SUA
au devenit totuși parteneri în reducerea riscurilor de declanșare a unui conflict nuclear și
anihilare reciprocă;
– În perioada post -sovietică cooperarea militară a fost limitată și a fost avantajoasă exclusiv
intereselor SUA . Astfel Statele Unite și -au întărit capacitatea militară, NATO a avansat către
granițele Federației Ruse, iar vechii aliați ai URSS au devenit sateliți ai SUA;
– În momentul actual Federația Rusă este principalul inamic al Statelor Unite.

27 Ibidem , p. 29.
28 „Rusia – USA „Persp ective ale relațiilor bilaterale: inamic, partener, aliat?”, Clubul comandanților militari ai
Federației Ruse, 2017. , http://kvrf.milportal.ru/wp -content/uploads/2018/02/Rossiya -SSHA -Materialy –
konferentsii.pdf

9
Bibliografie /Webografie

1. ADAMSKY , DIMA, The culture of military innovation: the impact of cultural factors on the
Revolution in Military Affairs in Russia, the US, and Israel , Stanford University Press,
Stanford, California, 2010.
2. GIROUX , HENRY A, „War on terror: The Militarising of Public Space and Culture in the
United States”, Third Text , vol. 18, nr. 4, iulie 2004, pp. 211 -221.
3. HAMM , MANFRED R., „The Airland battle doctrine: NATO strategy and arms control in
Europe”, Comparative Strategy , vol. 7, nr. 3, ianuarie 1988, pp. 183 -211.
4. LUTZ, CATHERINE , „Making War at Home in the United States: Militarization and the Current
Crisis”, American Anthropologist , vol. 104, nr. 3, pp. 723 -735.
5. PIKE, JOHN, „Precision Guided Munitions [PGM]”,
https://www.global security.org/military/systems/munitions/intro -smart.htm , data accesării 13
iunie 2018.
6. ГОЛЬЦ , АЛЕКСАНДР , „Главное препятствие военной реформы – российский милитаризм |
История новой России”, Pro et Contra , vol. 8, nr. 3, 2004, pp. 56 -68.
7. „Rusia – USA „Pers pective ale relațiilor bilaterale: inamic, pertener, aliat?”, Clubul
comandanților militari ai Federației Ruse, Moscova, 2017.
8. „Americanii si rusii nu sunt gata pentru o colaborare militara, desi Trump insista. «Toata
povestea cu Rusia e un siretlic» – Stirileprotv.ro”,
https://stirileprotv.ro/stiri/international/americanii -si-rusii-nu-sunt-gata-pentru -o-colaborare –
militara -desi-trump -insista -toata -povestea -cu-rusia -e-un-siretlic.html , data accesării 13 iunie
2018.
9. „Assault Breaker”, https://www.darpa.mil/a bout-us/timeline/assault -breaker , data accesării 13
iunie 2018.
10. „Defense Advanced Research Projects Agency”, https://www.darpa.mil/ , data accesării 13
iunie 2018.
11. „Follow -on forces attack | nuclear weapons”, Encyclopedia Britannica ,
https://www.britannica. com/topic/follow -on-forces -attack , data accesării 13 iunie 2018.
12. „Rossiya -SSHA -Materialy -konferentsii.pdf”, http://kvrf.milportal.ru/wp –
content/uploads/2018/02/Rossiya -SSHA -Materialy -konferentsii.pdf , data accesării 12 iunie
2018.
13. „The Militarization of US Culture”, www.counterpunch.org ,
https://www.counterpunch.org/2003/05/03/the -militarization -of-us-culture/ , data accesării 13
iunie 2018.