Perceptia Brandingului Personal Feminin de Catre Consumatori In Cadrul Audiovizualului

Comunicare

Perceptia Brandingului Personal Feminin de Catre Consumatori In Cadrul Audiovizualului

Byadmin ianuarie 1, 2024

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL I CONCEPTE CENTRALE ÎN CONSTRUCȚIA BRANDINGULUI PERSONAL ÎN CADRUL AUDIOVIZUALULUI

I.1.Teoria fundamentală

I.2. Sex-appeal-ul în publicitate

I.3. Importanța Brandului pentru consumator

I.4. Metafora pictorială

CAPITOLUL II BRANDINGUL PERSONAL FEMININ ÎN CULTURA AMERICANĂ ȘI EUROPEANĂ: MARILYN MONROE VERSUS MONICA BÎRLĂDEANU

II.1. Construcția imaginii lui Marilyn Monroe

II.2. Istoriografia imaginii lui Marilyn Monroe

II.3. Construcția imaginii Monicăi Bârlădeanu

II.4. Istoriografia imaginii Monicăi Bîrlădeanu

II.5. Comparație între imaginea lui Marilyn Monroe și a Monicăi Bîrlădeanu

CAPITOLUL III STUDIU DE CAZ PRIVIND BRANDINGUL PERSONAL FEMININ

III.1. Motivarea alegerii temei și justificarea importanței pentru cercetare

III.2. Sinteză a literaturii de specialitate

III.3. Obiective și ipoteze ale studiului

III.4. Descrierea studiului și eșantionul utilizat

III.5. Designul și metodologia cercetării

III.6. Posibile rezultate și concluzii

III.7. Direcția în care se îndreaptă imaginea de sine în societatea și cultura contemporană

III.8. Rezultatele studiului

III.9. Concluzii studiului

CONCLUZII

INTRODUCERE

Brandingul personal reprezintă totalitatea elementelor pe care le arătăm lumii, reprezintă imaginea pe care fiecare dintre noi și-o construiește, cu scopul de a fi perceput de indivizii din societate într-un anume fel.

Brandingul personal ar trebui să fie un „must” nu doar pentru vedetele de pretutindeni, ci și pentru fiecare dintre noi. Suntem prea complecși ca indivizi , pentru a ne putea expune totalitatea caracteristicilor care ne definesc, prin urmare, trebuie ca fiecare dintre noi să își construiască imaginea în conformitate cu propriile idealuri.

Imaginea de sine este cea mai importantă caracteristică a brandingului personal întrucât , acesta, la urma urmei, este imaginea pe care fiecare dintre noi și-o creează după bunul plac. Atunci când o persoană nu are încredere în forțele proprii , va fi privită ca o persoană slabă de societate, pentru că mesajul pe care fiecare dintre noi îl transmite societății cu privire la propria persoană, are un caracter dependent de imaginea de sine a persoanei respective.

O altă problemă care se ridică în societatea în care trăim este problema brandingului personal feminin. Trăim într-o perioadă de tranziție de la o societate patriarhală la una matriarhală, imaginea femeii fiind supusă multor modificări. În ziua de astăzi femeile frumoase, pasionale, sex-simbolurile, sunt, de multe ori, privite ca niște obiecte cu rol simplu estetic. Lucrurile nu stau însă chiar așa. Problema care se ridică este: în ce măsură imaginea unei femei trebuie să fie puternică și în ce măsură trebuie să fie sexi? Este foarte de greu de găsit un echilibru între rolul femeii de conducătoare și cel de reprezentantă a sexului frumos.

Exemple în acest sens sunt Marilyn Monroe sau Monica Bîrlădeanu. Imaginea acestor femei, pasională prin definiție, nu le pune în umbră puterea. Ele apar ca niște nimfe ale audiovizualului, femei perfecte, gata de luptă și capitulare în același timp.

Imaginea individuală a femeii a început să se contureze cu apariția lui Coco Chanel, prima femeie care a purtat pantaloni, prima femeie care a schimbat total moda și imaginea femeii în societate și cultură la nivel mondial.

Aceasta a păstrat și în ziua de astăzi o moștenire spirituală, niște elemente de identificare imediată precum pantofii negri cu degetul mare pe afară, geanta cu lănțișor auriu, rochia neagră scurtă, jacheta Chanel, camelia sau logo-ul Coco Chanel. Din punct de vedere istoric, creațiile lui Coco Chanel audevenit din ce în ce mai îndrăznețe cu trecerea timpului: dacă printre primele creații a fost bluza de marinar , în 1913, jerseul, în 1916, cardiganele în 1918, pantalonii și părul scurt, care au declanșat un adevărat scandal la acea vreme, în 1920, rochia scurtă neagră, 4 ani mai târziu, blazerul cu butoni de aur si pălăria de marinar în 1926, tweed-ul în 1928, bijuteriile în 1931, costumul ¾ și cureaua tip lanț din aur în 56, sandalele cu degetul pe afară în 57 și fundițele în 1958. Coco Chanel considera că numai ei este în folosul noii femei, femeia care nu acceptă să fie tratată precum un bibelou, femeia care vrea să se afirme, femeia care vrea să trăiască și să iasă din umbra soțului sau tatălui ei.

Demersul întreprins de Coco Chanel demonstrează importanța aspectului. Ea a fost cea care a schimbat imaginea femeii de început de secol XIX, imagine care încă rezistă și care este folosită de milioane de femei și în ziua de astăzi. Motivul pentru care creatoarea de modă a rămas în istorie este tocmai datorită faptului că printr-o schimbare a imaginii a reușit să schimbe mentalitatea unei națiuni, fapt ce demonstrează, de fapt, importanța imaginii.

Datorită erei în care trăim, a noilor și vechilor medii, a internetului și a vitezei de circulație a informației, chiar dacă în trecut erau diferențe devastatoare între imaginea femeii de la o societate la alta, elementele occidentale apărând în orient cu întârziere de zeci de ani, astăzi totul este mult mai ușor. Acesta este principalul motiv pentru care diferențele dintre societăți nu mai sunt atât de vizibile, chiar dacă vorbim despre societăți de pe continente diferite precum Europa și SUA.

Un alt lucru pe care vreau să îl demonstrez în demersul meu, este că, datorită audiovizualului , a noilor și vechilor medii, diferențele dintre imaginile societăților se estompează încet încet. Vreau să demonstrez faptul că un sex-simbol poate se poate bucura de legitimitate atât în societatea noastră, cât și cea americană, talentata actriță Monica Bîrlădeanu, fiind doar unul dintre exemplele în acest sens.

De asemenea, ultima, dar nu cea din urmă problemă a imaginii femii în epoca noastră este obiectivizarea acesteia. Este arhi-cunoscut faptul că sexul vinde și faptul că acesta vinde mult. Sex-simbolurile au devenit imagini ale națiunilor și nu numai. Spre exemplu, Marilyn Monroe este un veritabil brand, grație senzualității sale și imaginii pe care aceasta și-a creat-o, s-a născut o întreago branșă de marketing, fiind expuse la vânzare diverse articole de la pixuri, la haine, o întreagă îndustrie a lucrurilor a căror imagine este Marilyn Monroe. În această lucrare voi analiza și voi discuta despre concepte precum identitate vizuală, metafora pictorială, brand, identitate și cultură, dar și despre importanța sexualității în publicitate și în construcția brandului personal, personalități feminine în Europa și America, managementul brandului, fenomenul brandigului personal, ce reprezintă un sex-simbol petru o cultură (europeană vs. americană).

CAPITOLUL I

CONCEPTE CENTRALE ÎN CONSTRUCȚIA BRANDINGULUI PERSONAL ÎN CADRUL AUDIOVIZUALULUI

I.1.Teoria fundamentală

În această parte voi discuta despre concepte precum identitate vizuală, metafora pictorială,brand, identitate și cultură, dar și despre importanța sexualității în publicitate și în construcția brandului personal, personalități feminine în Europa și America, managementul brandului, fenomenul brandigului personal, ce reprezintă un sex-symbol petru o cultură( europeană vs. Americană).

Fiecare dintre noi ne construim, în mod rațional, zi de zi, imaginea pe care vrem să arătăm societății.

Fiecare dintre noi își construiește propriul său branding personal după propria personalitate în concordanță cu propria personalitate și percepția de care vrea să se bucure din partea celorlalți.

După cum susține și Tom Peters, autorul bestseller-ului „ The Brand Called You” : *Litreal , nu este nicio limită în legătură cu modurile în care îți poți îmbunătăți profilul. Încearcă să te pui în altă lumină! Fie că te înscrii într-un nou proiect la locul de muncă, doar pentru a te prezenta noilor colegi și pentru a-ți arăta îndemânarea- sau pentru a-ți descoperi altele noi. Sau, dacă fără să iei în considerare timpul, te ocupi de un proiect pe cont propriu, prin intermediul căruia să cunoști oameni noi. Dacă aceștia nu ajung să se închine în fața ta, măcar vor duce vorba mai departe, cu privire la ce persoană care se implică ești tu.

I.2. Sex-appeal-ul în publicitate

Imaginea sezualității și a pasiunii este prezentă în permanență în viața cotidiana. Având în vedere că reclamele trebuie să se axeze pe viața de zi cu zi, apelul la sexualitate este prezent în majoritatea reclamelor la produse precum alcool, lenjerie de corp etc.

Apelul la sexualitate este o parte importantă a advertisingului. Prin cadrul acestuia se creează ideea că dacă un consumator alege o anumită marcă de mașină, aceasta îi va aduce prestigiul și femeia aferentă.

Sex appealul se referă la reprezentările care portetizează un comportament sau o motivație sexuală.

Brandurile care își poziționează produsele ca fiind atractive din punct de vedere sexual transmit beneficii percepute ca sexuale consumatorilor.

Principala sursă de sexualitate care avea ca scop promovarea a apărut în 1940 prin existența modei pin-up și prin apariția filmelor.

Actrițele și starletele acelei perioade, adevărate regine ale burlesque-lui, reprezintă imaginea promiscuă a femeii, produsă aproximativ exlusiv de bărbați.

În prezent, corpul nud feminin nu mai șochează și nu mai este ofensator la aparițiile sale în context comercial.

O altă problemă este obiectivizarea femeii, prezentarea ei ca simplu obiect sexual.

Pe de altă parte și bărbații sunt obiectivizați din punct de vedere sexual, publicațiile cu cel mai mult conținut sexual fiind cele pentru femei.

Aceste lucruri demonstrează obiectivizarea persoanelor la nivel socio-cultural prin advertising cu tente sexuale.

Informațiile sexuale din publicitate se împart în mai multe tipuri:

Nuditate- fizică, reprezentată prin pantaloni/fuste scurte, lenjerie de corp, top-uri strâmte, bikini, etc. Sunt considerate scene de nuditate cele care reprezintă atât nuditate totală cât și frontală. Aici sexul este sinonim cu nuditatea prin îmbăcămintea provocatoare care este un determinant pentru răspunsul sexual.

Comportament sexual- care poate fi individual sau interpersonal, exprimat prin comunicare non-verbală( flirt, postura corpului, sărutări, etc).

Prin comportamentul sexual în reclame, modelele comunică interesul sexual persoanei care vede reclama Atractivitate fizică- exprimată prin frumusețea feței, părului, siluetei, etc.

Fizicul deține un rol central în captarea interesului sexual și a dorinței.

Aluzii sexuale – produse prin lumină, muzică, elemente de design sau tehnici de filmare/editare.

Incastrări sexuale – aluzii sexuale transmise la nivel subconștient prin obiecte non-sexuale care pot fi percepute ca unele sexuale.

Aceaste tehnici se bazează pe teoria simbolismului freudian.

În cazul băuturilor alcoolice s-a demonstrat faptul că o dată cu apariția aluziilor sexuale crește și dorința de a cumpăra un anumit produs.

Deși mesajele intense pot fi considerate ofensatoare la adresa consumatorului, cele mai puțin intense primesc reacții mai puțin ofensatoare, dar și mai puțin intense.

Principala problemă a aluziilor sexuale în promovarea unor produse constă în faptul că ceea ce este permis acum poate deveni tabu în viitor și invers.

Prin urmare, felul în care este privit apelul la sexualitate în cadrul reclamelor este foarte greu de cercetat și analizat deoarece fiecare consumator privește în mod diferit și subiectiv fiecare aluzie. Spre exemplu ceea ce pentru un anumit consumator are ușoare tente sexuale și este amuyant, pentru un altulo poate fi privit ca un mesaj strigător la cer.

Problema sexualității în advertisin geste una complicată și complexa, tocmai datorită subiectivismului.

Deși cercetătorii au reușit să împartă aluziile sexualte din cadrul reclamelor în mai multe categorii și acestea au valori subiective.

De asemenea tipul de conținut sexual poate influența și distragerea atenția privitorului, în timp ce informația explicit sexuală afectează la nivel visceral , prin urmare are o mai mică oportuși dorința de a cumpăra un anumit produs.

Deși mesajele intense pot fi considerate ofensatoare la adresa consumatorului, cele mai puțin intense primesc reacții mai puțin ofensatoare, dar și mai puțin intense.

Principala problemă a aluziilor sexuale în promovarea unor produse constă în faptul că ceea ce este permis acum poate deveni tabu în viitor și invers.

Prin urmare, felul în care este privit apelul la sexualitate în cadrul reclamelor este foarte greu de cercetat și analizat deoarece fiecare consumator privește în mod diferit și subiectiv fiecare aluzie. Spre exemplu ceea ce pentru un anumit consumator are ușoare tente sexuale și este amuyant, pentru un altulo poate fi privit ca un mesaj strigător la cer.

Problema sexualității în advertisin geste una complicată și complexa, tocmai datorită subiectivismului.

Deși cercetătorii au reușit să împartă aluziile sexualte din cadrul reclamelor în mai multe categorii și acestea au valori subiective.

De asemenea tipul de conținut sexual poate influența și distragerea atenția privitorului, în timp ce informația explicit sexuală afectează la nivel visceral , prin urmare are o mai mică oportunitate de distragere a atenției.

Reclamele care fac apel la sex funcționează după un simplu silogism: dacă un cumpărător cumpără produsul promovat va reuși să cucerească o femeie asemănătoare celei din reclamă, demonstrând rolul și statusul social pe care bunurile le impun consumatorilor.

Între anii 1940 și 1950 sexul în advertising a evoluat de la ofensator la umoristic, mai recent acesta fiind folosit și pentru a atrage adolescenții, case de modă de talie mondială precum Calvin Klein sau Gloria Vanderbilt folosind peste 40 de milioane de $ pentru publicitate.

Cel mai dezirabil exemplu este din 1981 când Brooke Shields promova jeanșii marca Calvin Klein: „Știi ce stă între mine și calvinii mei? Nimic!”

De aici rezultă redefinirea felului în care femeia este promovată. În prezent, femeile trăiesc în două lumi- cea tradițională, după modelul anilor 1950, mame casnice și femeia modernă, cu job și carieră, obiective, dorințe și plăceri care provin din afara gospodăriei.

În prezent este încurajată educația adultă, literatura, filmele, internetul pentru adulți cu interese din ce în ce mai specializate precu homosexualitatea, nudismul sau fetișul.

Oamenii experimentează lumea și se auto-reprezintă în mod critic prin acțiune, cuvânt și imagine.

Viziunea satirizată din industria entertainingului dramatizează tendințele societății de a trivializa o problemă serioasă, fapt ce dă bătaie de cap advertiserilor.

Pe de altă parte, eroticul semi-nud eprezintă un stimul moderat, care nu este îndeajuns de puternic pentru a produce o relație negativă între activarea înaltă și cea generată, activarea reprezentând răspunsul consumatorului/privitorului, dar trebuie să se țină cont și de faptul că tensiunea excesivă poate fi disfunțională, totul bazându-se pe ideea că „moraltatea este în ochiul privitorului.

După „ The Ladies Home Journal” în 1929, 85% dintre femei controlau veniturile gospodăriei din care făceau parte, așa născându-se reclamele care încurajau gospodinele să cumpere pâinea, televizorul, mașina, etc potrivită din punct de vedere social.

„Printer s Ink” semnala în 1919„ dacă vrei să cucerești aprinde inima cuiva și gândul te va urma de la sine”, fapt ce a făcut marketării să cerceteze mai amănunțit ce anume declanșează luarea unei decizii de cumpărare a unui produs sau serviciu, fapt ce a făcut ca hainele , mobila , mașina, chiar și mâncarea pe care o consumăm să definească felul în care percepem și în care suntem percepuți la rândul nostru.

În aceași perioadă au apărut și revistele cu povești la persoana I,care ofereau povești romantice , dramatice și personale ale cititoarelor precum„ Iunitul Primitv”, „Viața ei Secretă” etc, la aceste aspecte adăugându-se și faptul că toate icon-urile femenine reprezentau vampe, zeițe ale sexului în filme precum „Păcătoșii în Mătase”.

Aceste aspecte au introdus în advertising fantasme ale femeilor, au făcut sexul frumos să își lărgească orizonturile cu privire la propria persoană, le-au lăsat să evadeze din rutina de zi cu zi și să jongleze cu roluri din ce în ce mai provocatoare.

De asemenea, aluziile sexuale în promovarea unor produse/servicii invocă expectația ancestrală mitică romantică transpunând-o în universal( prințesa se căsătorește cu prințul și trăiesc fericiți până la adânci bătrâneți).

Motivul pentru care aceste strategii de marketing au succes este pentru că din punctul de vedere al dragostei mitice și romantice, locul femeii este în casă, iar ceea ce contează este frumusețea, nu reușitele acesteia.

I.3. Importanța Brandului pentru consumator

Un nou concept ia naștere, noul romantismn, prin care este corect tot ceea ce îi face plăcere individului, pierderea importanței părerii celuilalt, bunurile pe care un individ le deține devenind un simbol al statusului pe care acesta îl are, un exemplu în acest sens fiind faptul că la unele evenimente sau la intrarea în unele instituții, restaurante, cluburi, etc, ținuta este obligatorie, nesupunerea la această regulă aducând după sine interzicerea intrării în locul respectiv.

Un alt femonem care a ridicat valoarea bunurilor a fost nevoia de sclipici și strălucire a maselor, noul look Dior promovând o nouă formă a femeii, mai plastică, mai vizibilă, mai îndrăzneață. În aceeași perioadă au apărut și primele sex-simboluri în adevăratul sens al cuvântului, în America (Marilyn Monroe, Audrey Hepburn, Greta Garbo, Liz Taylor, etc).

Televizorul a devenit și el un ambient al vieții de zi cu zi, aproape un membru al familiei, acesta fiind amplasat în mod tradițional și în bucătăriile oamenilor, bucătăria fiind locul în care toți membrii familiei se strâng la masă pentru a socializa și pentru a petrece timp împreună.

În 1961, în 90% dintre casele americanilor exista cel puțin un televizor,iar în 1962, acesta a devenit parte integrantă a vieții de zi cu zi. McLuhan fiind primul care a observat că televizorul prezintă noi bunuri ca părți naturale ale procesului de socializare, mai degrabă decât atribute ale personalității distanțe, precum starurile din filme. Acesta susținea că de fapt mediul prin care este transmis un mesaj reprezintă mesajul în sine, demonstrând importanța alegerii uneui mediu de comunicare în vederea promovării unui produs.

În aceași perioadă au apărut și revistele de modă și lifestyle precum Cosmopolitan sau Playboy, care erau văzute ca adevărate manuale de viață, după care atât femeile , cât și bărbații învățau cum săse comporte în societate pentru a se putea integra mai ușor, dar și pentru o unificare și universalizare a maselor de oameni după tipul personalității lor și transpunerea acesteia în alegerile pe care fiecare le face în momentul în care cumpără un bun sau un serviciu.

„Playboy promova burlacul de clasă mijlocie, hedonist, amator de sex promiscuu , tipul James Bond, bucătar gurmand, cu un echipament hi-fi, mașini sport, liberal și ascultător al jazz-ului.”

În secolul XVIII Josiah Wedgwood a creat primul brand din istorie, Wedgwood & Bentley. Acesta a pus bazele ambasadorilor de brand, folosindu-se de aristrocație pentru a se promova.

Managementul brandului se referă comunicarea care adaugă sau reproduce calitățile particulare pe care le încorporează brandul. Acestea sunt substanța prețului ridicat pe care consumatorul este pregătit să îl plătească pentru bunurile de marcă. Un exemplu în acest sens fiind campania cu Marilyn Monroe pentru Chanel sau campania cu Monica Bârlădeanu pentru Olay.

Din punct de vedere semiotic, brandurile sunt semnificanți ai companiilor, prin care acestea își stabilesc identitățile.

Laura R. Oswald notează „ în ultimii zece ani, cercetătorii strategiei de brand au recunoscut importanța comunicării brandului în construcția și susținerea echității brandului, valoarea atașată numelui sau logoului unui brand care succede atributele produsului și diferențiază brandurile în aria competitivității. Contribuția însemnată a brandului și percepțiile pentru profitabilitate-brandul Coca-Cola este evaluat la 70.000.000.000 $ – este testimonial pentru puterea reprezentării simbolului pentru a capta inimile și mințile consumatorilor prin semne verbale, audio și vizuale.

De asemenea, semiotica brandului se referă și la dimensiunea acestuia. Prin urmare, este un instrument pentru costrucția asocierii pozitive și a loialității pe termen lung, contribuind la participarea trade-marketului și fraparea mediei.

Prin urmare, brandul are ca principale caracteristici medierea suplimentului pentru cererea de produse și servicii în economia globală, comunicarea interactivă dintre producător și consumator, introducerea senzației, calității și afectivității în calcule cantitative ale pieței, dar și organizarea logică a cursului global de produse , oameni, imagini și evenimente.

Prin intermediul advertisingului, produsele iau personalitate, fapt ce este transpus și în prețul ulterior al produsului.

De asemenea, unul dintre principalele lucruri pe care un brand trebuie să le aibă sunt personalitatea și dimensiunile emoționale și etice ale mărcii.

Bunurile de marcă sunt privite ca unelte prin care consumatorii își pot crea propriile definiții: „ Puterea unui brand este felul în care asocierea cu el te face să te simți”.

În 2004, Lury nota faptul că brandul are rolul de a fi un fel de „platformă de acțiune” care este inserată în social și care lucrează să promoveze fericirea consumatorilor pentru a evolua în diverse direcții.

Din acest punct de vedre, mass-media are următoarele funcții: aceasta este context pentru acțiunea consumatorilor de a adăuga dimensiuni adiționale valorilor brandului, în al doilea rând de a capta atenția consumatorului care se mută pe diferite platforme media, plasarea de produse în capodopere cinematografice hooliwoodiene, care asigură claselor sociale preferințe diferite, și nu în ultimul rând unele produse devin ele însele medii de comunicare.

Contextul branduirii lucrează ca o unealtă care face posibilă crearea unei relații sau experiențe aparte.

După cum scriu și autorii, există anumite spații fizice, de genul Starbucks în care consumatorii sunt lăsați liberi într-un mediu controlat pentru a se angaja într-un act de creație , producând identitate sau o lume comună socială folosind ca modele de producere indiciile pe care le oferă mediul tematic.

De asemenea, există comunitățile branduite formate din cluburi de loialitate pentru clienți, sau branduril de tipul Jeep sau Harley Davidson care organizează festivaluri ale brandului și ale căror baze țin de social, chiar de spiritual, desemnând o întreagă relație între produs și consumator ( același este cazul lovemarks-urilor precum Iphone, Ipad, Mac, etc)

Lyotard sugerează: „ Ecleticismul este gradul zero al culturii contemporane: omul ascultă reggae, se uită la un film western, ia prânzul la McDonalds și cina larestaurant, poartă parfum franțuzesc în Tokyo și haine retro în Hong Kong, înțelepciunea ține de ocuri pe calculator. Este simplu să găsești un public pentru lucrurile ecletice. Ajungând kitch, arta devine o confuzie care stă în gustul patronilor. Artiștii, cei care dețin galerii de artă, criticii de artă și publicul se amestecă împreună și orice este acceptabil și epoca este una în dezordine.

Prin urmare brandurile dețin totalitatea experiențelor și ideilor care se nasc pentru a face consumatorul să își schimbe viața într-un mod sociabil dezirabil.

I.4. Metafora pictorială

Imaginea reprezintă unul dintre cele mai mare și importante aspecte ale publicității. Prin intermediul imaginii atributele unui brand sunt mult mai ușor de reprodus. Există vechea zicală care spune că o imagine face cat 1000 de cuvinte, iar în domeniul advertisingului mai mult decât în alte domenii. Imaginea transmite mult mai ușor emoții, prin urmare, este mai puternică din punct de vedere afectiv. De asemenea imaginea rămâne mai ușor în mintea consumatorului decât sloganul. Acesta este și motivul pentru care brandurile obișnuiesc să se promoveze prin ambasadori de brand, celebrități care să își contopească imaginea cu personalitatea brandului.

Așa cum notează și Barthes (1986-1964:22) ar trebui să începem prin a a face ceea ce contează mai mult pentru noi înșine: ar trebui să studiem numai inaginea publicității. De ce? Pentru că, în publicitate, semnificația imaginii este clar intenționata. Sunt atribute clare care formează a priori câmpul de semnificații a mesajului publicitar, aceste câmpuri de semnificație trebuie să fie transmise cât se poate de clar;dacă imaginea conține simboluri trebuie să ne asigurăm că aceste simboluri sunt pline de semnificație , formate cu viyiunea celei mai bune citiri. Imaginea publicitară trebuie să fie empatică.

Având în vedere faptul că scopul omului de publicitate este să convingă un posibil client să cumpere un anumit produs și că acest scop este limitat atât de spațiu, cât și de timp, prin multitudinea produselor promovate, costurile crescute ale promovării, acoperirea și frecvența pe care trebuie să le aibă o campanie, rezultă că metafora pictorială este, poate, cea mai puternică parte a unui concept creativ și a creării imaginii unui brand.

Prin urmare, devianța metaforelor de la folosința uzuală, le oferă acestora atractivitate și au rolul de a capta atenția consumatorului, oferindu-i acestuia simboluri din viața sa de zi cu zi. Esența metaforei este înțelegerea și experiența unui lucru, prin prisma altuia.* Spre exemplu, mulți oameni, atunci când văd un măr se gândesc automat la Apple și Steve Jobs.

Ceea ce face publicitate este să împrumute caracteristicile unui lucru deja existent care este legat într-un fel sau altul de experiențele societății vizate și să îl transpună brandului promovat pentru a-i conferi o personalitate empatică, aceasta trasnmițând un mesaj specific.

Aceste mesaje sunt împărțite de către Barthes în două: cele cu înțeles conotativ, de tipul imaginilor simbolice, și cele cu ănțeles denotativ de tipul imaginii literale. De asemenea acesta încarcă mesajul cu două funcții principale: cea de relaționare și cea de ancorare, prin intermediul mesajului consumatorul putând să comunice efectiv și interactiv cu brandul, în timp ce prin intermediul funcției de ancorare acesta se *leagă* de brandul respectiv. Funcția de ancorare este foarte ușor de remarcat în cadrul produselor de tip lovemarks precum I-phone, Starbucks, McDonald’s etc. Aceste produse oferă consumatorului un anumit statut, prin intermediul lor acesta arătându-și prestigiul.

Cu alte cuvinte textul direcționează cititorul înspre diferite câmpuri de semnificație, îl convinge pe acesta să evite un brand și să accepte un altul. Chiar dacă sugestia este subtilă, îl teleghidează pe consumator înspre o înțelegere selectată în avans. În toate aceste cazuri de ancorare, limbajul are în mod clar o funție de elucidare, dar această funcție de elucidare este una selectivă, o noțiune de metalimbaj care nu este aplicată pe întreg mesajul iconic, ci doar pe anumite semne.*

Prin urmare, este imposibil ca un consumator să privească un produs sau brand și să fie conștient de mesajul literal fără a fi simultan conștient și de conotațiile acestuia.

De asemenea, așa cum a observat și Pateman, imaginile sunt eliptice, deoarece au mai puține moduri de reprezentare, sunt mai greu de declinat. Există posibilitatea ca acestea să aibă o singură semnificație a reprezentării diferitelor declinări. Această semnificație este conceptualizată ca fiind juxtapunere spațială, așa putându-se vorbi despre o sintaxă vizuală, relativă de limbaj.

Prin schimbarea contextului pictorial însă, diferite proprietăți ale prodului pot fi clarificate prin intermediul verbalizării, de aici importanța legăturii dintre imaginea pictorială și mesajul lingvistic: Contextul pictorial al unui obiect co-determină felul în care percepem acel obiect. De relevanță particularăa fost dezvoltată teoria metaforei pictoriale.

Contextul însă, nu este un factor stabil întrucât atât canalul, comunicatorul și adresantul fac parte din el.

A urmări ceva la TV este întodeauna un comportament contextual, un termen generic, care desemnează tipuri eterogene de activități ale căror factori multipli pot fi înțeleși numai prin declinarea lor cu contextul. Bineînțeles, contextul în sine nu poate fi redus la un număr fix de variabile de fundal deoarece contextul este nedefinit și nici nu poate fi definit nici în spațiu, nici în timp.

CAPITOLUL II

BRANDINGUL PERSONAL FEMININ ÎN CULTURA AMERICANĂ ȘI EUROPEANĂ: MARILYN MONROE VERSUS MONICA BÎRLĂDEANU

II.1. Construcția imaginii lui Marilyn Monroe

În anul 2013 Marilyn Monroe, decedată cu 51 de ani în urmă, a devenit imaginea parfumului Chanel No5.

Înainte de Marilyn Monroe, ambasadorului parfumului semnat de Coco, Brad Pitt a câștigat suma de 7.000.000 de dolari. Această nouă campanie a prezentat o schimbare enormă de imagine pt Chanel No5. Totul a pornit de la faimosul interviu pe care i l-a acordat actrița lui Georges Belmont în 1960 pentru revista Marie Claire. Fiind întrebată ce poartă în dormitor, aceasta a răspuns în stilul ei tipic, pasional, inocent, sexual „ Chanel No 5, desigur!”.

Prin urmare, construcția imaginii lui Marilyn Monroe este atât de puternică încât încă mai este prezentă în subconștientul colectiv al culturii americane.

Personalitatea ei era una foarte complexă, des în stările ei psihice alternau naivitatea, copilăria, sexualitatea, nevoia de protecție, inteligența , misterul, depresia, agresivitatea, nevoia de a fi în centru atenției și de a cuceri lumea cu un singur flirt. Probabil acesta este motivul pentru care imaginea ei este atât de puternică, este atât complexă încât capătă o nuanță de universalitate, multe dintre femei regăsindu-se măcar în unele dintre caracteristicile divei, și , cel mai probabil, milioane dintre bărbați găsesc în imaginea acesteia o parte dintre caracteristice pe care le-ar putea avea femeia perfectă.

Imaginea lui Marilyn Monroe se bazează pe imaginea femeii fatale, imaginea femeii care nu este sigură de ceea ce vrea, dar care știe cum să obțină acel lucru, indiferent de natura lui.

Un brand de mare impact, care este încă renumit dupa mai bine de jumătate de secol, este brandul personal al lui Marilyn Monroe.

II.2. Istoriografia imaginii lui Marilyn Monroe

Norma Jeane Mortensen, cunoscută ca Marilyn Monroe, își incepe cariera în timpul adolescenței, după ce realizează o serie de poze în revistele mondene din perioadă, la numai 16 ani, în timp ce încerca să formeze și o familie alături de soțul ei, James „Jim” Dougherty , care lucra în marina comercială.

De atunci viitoarea Marilyn Monroe știa să își aleagă bărbați care puteau să îi ofere o anumită vizibilitate. Pe toată durata carierei ei a fost căsătorită și văzută în compania bărbaților din elita mondenă: Joe Dimaggio, Arthur Miller, J.F.Kennedy, Frank Sinatra, și nu numai.

Proaspăta actriță devenind cunoscută ca sex-simbol, vedetă și, ulterior, simbol al femeii fatale americane, după ce a încheiat contractul cu 20 Century Fox.

Deși Marilyn Monroe nu a avut o viață ușoară copilărind în mare parte în orfelinate sau în cadrul familiilor asistenților sociali, ambiția și talentul său au fost recunoscute după , după câteva scurte apariții, cel mai important dintre acestea fiind rolul din „ All About Eve”.

În biografia personală a acesteia „ My Story”, aceasta povestește chinurile pe care le-a întâmpinat, lucrurile din copilărie care i-au trasat răni adânci pe personalitate.

„Obișnuiam să visez cu ochii deschiși, nu cu privire la Domnul Gable, ci la celălalt tată al meu. În momentele în care mă întorceam pe ploaie de la școală și mă simțeam prost, pretindeam că tata mă aștepta acasă, mustrându-mă că nu îmi port șlapii. Nu aveam nicio pereche de șlapi. De altfel, niciodată nu a existat pentru mine, o astfel de casă. Acasă era un loc în care munceam ca un copil-servitor, spălând vasele, rufele, podelele, făcând comisioane și păstrând liniștea.”

Dar atunci când visezi cu ochii deschiși, sari peste fapte atât de ușor cum sare o pisică gardul. Tata mă va aștepta, visam cu ochii deschiși, și intram cu zâmbind cu gura până la urechi.”

Momentul în care cariera ei a luat amploare, a fost o dată cu apariția peliculei „ Niagara” din 1953. În acest film, Marlyn Monroe joacă rolul unei femei dezechilibrate cu moravuri ușoare, care plănuiește să își asasineze soțul, magnetismul în fața camerei și abilitățile dramaturgice transformând-o în senzația secolului peste noapte.

Acesta nu era însă în mod necesar, idealul ei în viață: „În acei primi ani nu am citit nimic despre Hollywood-ul pe care îl cunosc eu. Nu este nici cel mai mic detaliu despre el în revistele de profil. Dacă există cărți scrise pe această temă, probabil le-am sărit, pe lână celelalte câteva milioane de cărți pe care nu le-am citit.

Hollywood-ul pe care îl știu este cel al nereușitelor. Majoritatea persoanelor pe care le cunoșteau sufereau de malnutriție sau avuseseră tentative de sinucidere. Era ca acel vers „apă, apă, apă, dar niciun strop de băut”. Faimă, faimă peste tot, dar niciun salut pentru noi.

Obișnuiam să mâncăm la tejghelele farmaciilor. Stăteam în camere de așteptare. Eram cel mai frumos trib care dorea să pună stăpânire pe oraș. Și eram și peste măsură! Câștigătoarele concursurilor de frumusețe, studente senzuale, starlete crescute acasă din toate statele Americii. De la oraș și de la țară. Din fabrici, cercuri elitiste, școli de actorie, dar una singură provenea dintr-un azil de orfani.”

În 1956, actrița se căsătorește cu Arthur Miller, erau cuplul perfect: în timp ce el era cel mai cunoscut dramaturg de pe Broadway, ea era actrița ce lumina ecranele de la Hollywood.

Acesta nu este primul care a observat faptul că Marilyn Monroe devenea din ce în ce mai obsedată de brandingul ei personal. Acesta recunoaște că a iubit-o și admirat-o enorm, dar în ultimele luni petrecute împreună își dorea din ce în ce mai mult ca Marilyn să mai fie Norma Jeane, la 20 de ani și să nu mai fie obsedată doar de idea de a deveni din ce în ce mai bună, urmând ca în 1961 cei doi să divorțeze.

Principala armă a actriței era flirtul, atât cu bărbații și femeile din jurul ei, cât și cu însăși marele și micul ecran.

Flirtul poate duce la trei lucruri: invitație, respingere sau amânare „invitațiile sunt indicatori de abordare, care îi dau celuilalt permisiunea de a face primul pas și indicatori de progres care fac relația să avanseze la stadiul următor. Respingerile sunt opusul invitațiilor- ele exprimă o lipsă totală de interes și sunt menite să respingă avansurile celuilalt. Amânările , pe de altă parte lasă procesul de curtare într-o etapă de așteptare- scopul lor este să tragă de timp, fără să îl descurajeze pe partener, sau să îl facă să își piardă interesul.”

Argumente în acest sens apar în majoritatea modurilor în care pozează actrița în public. Spre exemplu, ochii măriți intenționat denotă o figură de copil, o figură care produce sentimente de protecție, care provoacă o impresie de neputință inocentă, prin aplecarea capului se obține această înfățișare copilăroasă. Dilatarea pupilelor, denotă o emoție puternică. Deși în mod normal, dilatarea pupilelor este inconștientă, sunt persoane care urmăresc acest lucru pentru a vedea adevăratele sentimente ale celeilalte persoane, în Italia secolului XVI, femeile foloseau Beladonă, o tinctură pe bază de atropină, care le făceau ochii mult mai atrăgători.

Un alt indiciu al felului în care flirtează Marilyn Monroe este privirea laterală, aceasta transmite în același timp dorință și apropiere datorită contactului vizual, dar și o tendință de evitare datorită posturii corpului, care, folosită alături de privirea misterioasă, care denotă un aer atotcunoscător, împreună fiind folosite pentru a seduce.

„Robert Burton, filosofulde la Oxford, a ajuns la această concluzie în lucrarea sa „Anatomia Melancoliei”, publicată pentru prima dată în 1621.5 „Este adevărat", scria el, „că ochii aceia scânteietori, gâtul alb, buzele de coral, sânii mari, obrajii trandafirii ș.a.m.d. sunt niște atribute foarte atrăgătoare; dar când o atitudine deschisă, sigură pe sine, gesturi plăcute și o ținută afectată se adaugă la primele, efectul este mult mai intens decât înainte." În epoca modernă acest efect nu a fost niciodată mai evident decât la Marilyn Monroe – o femeie foarte atrăgătoare care știa cum să își folosească frumusețea. Dacă ați văzut filmul„ Some Like It Hot”, țineți minte scena remarcabilă în care Tony Curtis și Jack Lemmon rămân cu gura căscată la fundul ei — care se mișca după cum spune Jack Lemmon „ca o budincă pe arcuri". Motivul pentru care mișcarea lui Marilyn are un efect atât de impresionant este faptul că atrage atenția asupra șoldurilor ei feminine.”

Un alt important aspect al imaginii în jurul căreia a fost construit brandul Marilyn Monroe, a fost faptul că aceasta a fost imaginea modernă a Cenușăresei: fata în casă, cuminte și la locul ei, în serviciul surorilor și fraților vitregi, care se metamorfozează din Norma Jeane în Marilyn Monroe și nu câștigă Prințul pe cal alb, ci admirația întregului regal, și a regatelor din împrejurimi. La fel ca Cenușăreasa, ea trecând prin călătoria inițiatică de găsire a identității.

II.3. Construcția imaginii Monicăi Bârlădeanu

Asemenea celebrei Marilyn, putem găsi și în România, actrițe talentate, cu un branding personal feminin aproape de perfecțiune, adevărate sex-simboluri aici și peste hotare. Aceste este cazul moldovencei din Iași, Monica Bârlădeanu.

În anul 1999, după câștigarea titlului Miss Transilvania, Monica Bîrlădeanu devine prezentatoarea emisiunii „ La Stradă”, sub licența B1TV. Acesta este momentul în care aceasta este introdusă în sfera persoanelor publice, bucurându-se de o nebănuită faimă. La 5 ani după ce și-a început cariera în lumea din lumina reflectoarelor, Monica Bârlădeanu pleacă la Hollywood, unde ia lecții de actorie și joacă în seriale recunoscute la nivel internațional precum „ Lost- Naufragiații” sau „ Nip/Tuck- Prietenie pe muchie de cuțit.” La scurt timp după finalizarea studiilor, apetisanta vedetă afirmă că„ cel mai deștept lucru pe care l-am făcut vreodată pe parcursul meu profesional a fost să studiez cu Ivana Chubbuck, acting-coach-ul vedetelor precum Brad Pitt, Charlize Theron sau Hall Berry.”

Deși tânără în lumina reflectoarelor, Monica Bîrlădeanu devine cunoscută publicului internațional în 2005 când obține un rol minor în multipremiatul serial „ Lost-Naufragiații” , apoi după rolul principal din pelicul „ Francesca”.

În spatele reclamelor și a rolurilor pe care le-a avut, Monica Bîrlădeanu se prezintă la fel ca fiecare dintre noi, simplă, iar sinceritatea sa și apropierea de public, o fac să fie un model dezirabil, mai ales în rândul adolescentelor. Monica Bîrlădeanu devine un simbol pentru tinerele femei datorită calităților pe care le are precum inteligența, frumusețea, ambiția și senzualitatea, devenind prin acestea un sex-simbol.

În domeniul publicității aceasta și-a pus amprenta pe fiecare produs pe care l-a promovat, de la senzualitatea oferită brandului Alexandrion, până la eleganța și feminitatea pe care a promovat-o ca ambasador al firmei Olay.

Actrița va reuși să intre și în grațiile publicului de gen masculin atât prin sex-appealul pe care îl denotă, cât și prin îndrăzneala misterioasă și calculată pe care reușește să le combine în așa fel încât să își creeze imaginea femeii perfecte.

Brandingul personal feminin al Monicăi Bîrlădeanu constă în faptul că este foarte atentă la orice detaliu, la fiecare apariție a sa în public, știe cum să se plaseze exact la limita dintre decență și sexualitate, lăsând imaginația privitorului să o catalogheze.

Așa cum este bine cunoscut, în spatele fiecărei imagini publice a unei vedete se află specialiști în domeniul brandingului personal: cei mai buni hair-styliști, cei mai buni designeri și cei mai buni oameni de comunicare, dar și personalitatea și frumusețea vedetei, fac echipă pentru a crea imaginea spectaculoasă pe care o expune Monica Bîrlădeanu în fiecare apariție a sa.

II.4. Istoriografia imaginii Monicăi Bîrlădeanu

Aceasta a demonstrat că brandingul personal puternic este greu de construit, ea însăți fiind nevoită să ardă toate etapele pentru a ajunge sex-simbolul care este astăzi.

Monica Bîrlădeanu sau Monica Dean, s-a născut pe 12 decembrie 1978 în Iași, unde urmează cursurile Facultății de Drept două decenii mai târziu.

Aceasta începe să lucreze în televiziune în 2002, unde debutează în cadrul emisiunii La Stradă, reușind ca în aproape 3 ani să avanseze la nivelul de actriță de talie internațională. Primul rol important îl obține când joacă rolul asistentei în „Moartea Domnului Lăzărescu, sub regia lui Cristian Puiu.

Cariera acesteia a escaladat rapid, în 2004 ea plecând în Statele Unite pentru a lua lecții de actoria.

Printre ultimele pelicule de excepție care a primit numeroase premii și nominalizări la festivaluri precum Cannes sau Ursul de Aur, se numără pelicula „ Oameni și melci”, o combinație extravagantă, tipic românească între comedie și dramă , în care Monica are unul dintre rolurile principale feminine, jucând-o pe secretara Manuela.

Fumusețea Monicăi Bîrlădeanu a fost recunoscută de la bun început când în 2002 a fost desemnată de către revista Beau Mode cea mai frumoasă vedetă din România, în același an, la doar o lună depărtare cea mai sexy vedetă din România de către ghidul TV , TV Mania, iar în revista Viva a desemnat-o cea mai frumoasă vedetă româncă, urmată de top-urile revistei FHM care au încoronat-o care regină a sexualității iîn România.

În prezent, la doar 35 de ani, Monica Bîrlădeanu se bucură de faimă internațională, este recunoscută ca o artistă completă, echilibrată, sinceră și ambițioasă, întruchipând cu desăvârșire imaginea femeii perfecte, modelul dezirabil atât pentru multe femei, cât și pentru mulți bărbați.

II.5. Comparație între imaginea lui Marilyn Monroe și a Monicăi Bîrlădeanu

Deși fac parte din ere diferite, deși s-au lansat la sute de mii de kilometri distanță, atât Monica Bîrlădeanu, cât și Marilyn Monroe sunt considerate atât ca simboluri dintr-o cultură și a unei societăți, cea românească, respectiv americană, cele două artiste sunt prin definiție exemplul perfect de sex-simboluri, exemple clare a faplului că „ sexul vinde”, reprezentând un aspect foarte important în promovarea anumitor produse/serivcii.

Dacă începutul carierei lui Marilyn Monroe a fost abrupt, copilăria prin orfelinate și lansarea ca starletă au fost elementele care au condus la crearea imaginii Marilyn Monroe.

Spre deosebire de aceasta, Monica Bîrlădeanu susține că nu a avut greutăți în privirea lansării carierei artistice întrucât în anii de studenție fusese nevoită să aibă job-uri precum ospătăriță sau model.

Pe de altă parte, atât Marilyn Monroe, cât și Monica Bârlădeanu sunt recunoscute ca fiind simboluri ale frumuseții feminine și ca acționaând ca un magnet asupra mselor de oameni și asupra culturii populare.

Atât Marilyn, cât și Monica au fost foarte atente la construcția imaginii personale, la toate detaliile aparițiilor lor în public, fiecare dintre ele fabuloasă în felul ei.

Chiar dacă Monica Bârlădeanu prezintă imaginea brunetei pasionale și Marilyn Monroe a blondei naive și fatală în același timp, acestea au reușit să iasă în evidență pentru că au avut curajul să se poziționeze cu adevărat pe piață, imaginea lor inițială punându-si amprenta pe întreaga evoluție a brandingului personal al acestora de-a lungul timpului.

CAPITOLUL III

STUDIU DE CAZ PRIVIND

BRANDINGUL PERSONAL FEMININ

Moto : „ If you re going to be two-faced,

at least, make one of them pretty”

Marilyn Monroe

III.1 Motivarea alegerii temei și justificarea importanței pentru cercetare

Reputația reprezintă pentru fiecare dintre noi piatră de temelie în construcția personalității. Fiecare se trezește de dimineață, se spală pe față și dinți și una dintre primele noastre griji este să ne punem măștile pentru a putea ieși în lume.

Brandingul personal este la fel de prezent în viața noastră de zi cu zi, cum este în viața vedetelor de pretutindeni și majoritatea persoanelor care afirmă că nu sunt interesate de părerea celorlalți despre ele, mint

Fiecare dintre noi se vede pe sine prin felul în care este văzut de ceilalți, fiecare dintre noi își modelează comportamentul, fața, hainele, aspectul , pentru a se integra în societate, pentru a fi plăcut și acceptat de ceilalți indivizi.

În zilele noastre, brandingul personal a devenit un element al culturii în care trăim. Fiecare societate se raportează la modă și la fizic în mod diferit, dar în centrul tuturor tronează superficialul aspect. Ne-a intrat pe sub piele, am ajuns să vedem lumea prin prisma mărcilor de haine și parfumuri, prin felul în care ne aranjăm ochii, ne relaxăm la spa, mergem la sală și cosmetică și avem o cădere nervoasă când părul nu se așază așa cum vrem noi sau când observăm că nu găsim în mall exact modelul de rochie pe care îl promovează vedeta preferată.

Prima impresie contează cel mai mult, fie că este vorba despre un interviu, o primă întâlnire sau prima zi într-un colectiv nou. Felul în care arătăm contează mai mult decât felul în care ne purtăm.

Firmele oferă prestanță și status, ele dictează dacă un individ se va integra într-un anumit grup sau nu. Totul , de la mașina pe care cineva o conduce, până la tipul de cafea o bea dimineața, locul în care iese în oraș sau marca de bere pe care o bea când se întoarce de la serviciu ne ierarhizează pe fiecare dintre noi, ne „branduiește” și ne așază în grupuri și subgrupuri.

Acestea sunt motivele pentru care am ales să întreprind această cercetare, fiecare se privește în celălalt ca printr-o oglindă, fiecare dintre noi este un brand și se promovează ca atare.

Brandingul personal este mesajul pe care îl transmitem societății despre noi: sunt o persoană ok pentru că merg cu prietenii la McDonald s, beau cafea de la Starbucks și port haine de la Zara.

Reputația, este de asemenea foarte importantă. Reputația reprzintă imaginea pe care o au ceilalți despre noi, înainte de a ne cunoaște. Oricum trăim în secolul vitzei și timpul este mult prea scurt pentru a avea timp să încerci să cunoști o persoană.

Prin urmare, am ales două modele excepționale pe care să verific importanța aspectului fizic: Marilyn Monroe, sex-simbolul Americii, femeia care încă dictează stilul de viață al „ blondei supreme” și Monica Bârlădeanu, femeia care a demonstrat României că se poate, care a reușit să își croiască un drum în industria hollywoodiană, imagine a mai multor branduri.

III.2. Sinteză a literaturii de specialitate

Întrucât am ales această temă, consider că una dintre principalele probleme care se ridică, având în vedere brandingul personal feminin, este obiectivizarea femeii în societatea în care trăim și felul în care apelul la sex face ca brandurile, cu preponderență cele de mașini/ bături alcoolice se promoveză cu succes.

De asemenea, aluziile sexuale în promovarea unor produse/servicii invocă expectația ancestrală mitică romantică transpunând-o în universal( prințesa se căsătorește cu prințul și trăiesc fericiți până la adânci bătrâneți).

„Playboy promova burlacul de clasă mijlocie, hedonist, amator de sex promiscuu , tipul James Bond, bucătar gurmand, cu un echipament hi-fi, mașini sport, liberal și ascultător al jazz-ului.”

Prin urmare, brandul ne reprezintă pe fiecare dintre noi în parte, dar și pe noi ca societate.

În cartea „ Brandul supranumit Tu” se pune problema brandingului personal ca atarare, ca imagine a vieții de zi cu zi a fiecăruia dintre noi.

„Brandingul personal este procesul care îți pune laolaltă priceperile, personalitatea și caracteristicile unice și le împachetează într-o puternică identitate care te ridică peste marea de fețe anonime și competitori. Brandingul tău personal este puternic și reprezintă primul lucru care le vine în cap oamenilor atunci când se gândesc la tine. Prin urmare, acesta trebuie să fie pozitiv și să reprezinte ceea ce te caracterizează: valorile, abilitățile și acțiunile pe care ceilalalți le asociază cu persoana ta. Brandul personal este un alter-ego proiectat cu scopul de a influența felul în care ceilalți te percep și felul în care poți transforma accea percepție într-o oportunitate. Acest lucru este posibil spunând audienței trei lucruri: cine ești; ce faci; și , care este lucrul care creează valoare pentru piața ta de desfacere.”

Prin urmare, brandingul personal reprezintă oglinda pe care și-o creează fiecare dintre noi și prin care societatea privește acea persoană. Cu alte cuvinte, brandingul personal reprezintă de fapt reputația pe care fiecare dintre noi și-o conturează.

Două exemple în aces sens sens sunt Marilyn Monroe și Monică Bârlădeanu. Cariera lui Marilyn Monroe a început ca fotomodel și actriță. Micul rol din „ All About Eve” a atras atenția asupra ei. Între 1953 și 1955, aceasta și-a format imaginea care a consacrat-o, aceea de blondă sexi și naivă, prin rolul în filme precum „ Gentleman Prefer Blondes”, „ The Seven Year Itch” sau „ How to Marry a Millionaire”. În 1959 actrița a câștigat Globul de Aur pentru rolul Sugar din „ Some Like it Hot”, iar în 1961 a apărut ultimul film întreg în care ea a jucat, alături de Clark Gable în „ Misfits”.

Ultimii ani ai lui Marilyn Monroe au fost marcați de depresie și grave probleme personale, pe 5 august 1962 ea murind de la o supradoză de barbiurice în circumstanțe dubioase.

Marilyn Monroe a rămas până în prezent un simbol al SUA și modelul pentru multe dintre femeile din toată lumea.

Un alt exemplu, poate nu la fel de cunoscut precum Marilyn, dar o personalitate și o imagine deosebită este reprezentat de Monica Bârlădeanu.

Monica și-a început cariera cu rolul asistentei din „ Moartea Domnului Lăzărescu”. După acest rol, în 2006 a plecat în America , unde a jucat în seriale precum „ Lost” sau „ Nip/Tuck”.

De-a lungul timpului, aceasta și-a consolidat imaginea de brunetă senzuală, fiind nominalizată de reviste precum Beau Mode, Viva sau Click TV drept cea mai sexy româncă.

De-a lungul anilor a câștigat nenumărate premii și nominalizări pentru cariera ei actoricească. În prezent aceasta încă este simbolul femeii românce pasionale care știe ce vrea și știe cum să obțină acel lucru.

III.3 Obiective și ipoteze ale studiului

Principalele obiective ale studiului sunt de a stabili măsura în care tinerii considera important aspectul fizic. De asemenea vreau să vad dacă, în inconștientul colectiv există o corelație între părerea despre sine și construcția personalității. Un alt punct pe care vreau să îl ating în demersul meu se referă la ce înseamnă brandingul personal fe/minin pentru societatea contemporană și accente și presiuni pune societatea contemporană pe imaginea femeii. Un alt aspect important, care ține tot de brandingul de persoană este corelația dintre reputație, imaginea de sine și felul în care este percepută/obiectivizată femeia în societatea contemporană.

În ziua de astăzi se pune foarte mult accent pe aspectul fizic: toate tările din lume care se respectă organizează săptămâna modei, toate brandurile care se respectă promovează diverse imagini, modele de comportament, etc, se pare că în inconștientul nostru colectiv, ca societate, avem adânc înrădăcinată sămânța superficilității și că, de fapt, tocmai haina este cea care îl face pe om.

Efectiv, vreau să observ care sunt elementele care le-au consacrat pe cele două actrițe în cultura europeană, respectiv americană și dacă reprezintă medele văzute ca fiind dezirabile de către societate.

În concluzie, ipoteza de la care pornesc acest studiu este faptul că imaginea celorlalți despre noi este, de fapt, oglinda imaginii personale și vice-versa având în vedere faptul că în societatea contemporană aspectul este mai important decât personalitatea, întrebarea care se ridica este: care este ingredientul care transformă un sex-simbol în imaginea unei națiuni?

III.4. Descrierea studiului și eșantionul utilizat

După cum am subliniat mai devreme,principalul lucru pe care doresc să îl demonstrez în demersul meu este felul în care aspectul fizic și imaginea de sine influențează felul în care ceilalți ne percep.

Având în vedere faptul că o„ imagine face cât 1000 de cuvinte”, aș vrea să observ în ce măsură este acest lucru adevărat și în ce măsură influențează imaginea pe care o crăm impresia oamenilor din jurul nostru.

De asemenea, foarte important este și procentul în care brandingul personal al vedetelor contemporane influențează societatea și cultura.

În cadrul acestui studiu am ales 500 de tineri cu vârste cuprinse între 18 și 40 de ani de proveniență urbană care studiază sau activează în domenii precum în domenii cu un puternic impact creativ precum educația, artele, publicitatea, relațiile publice din București, Galați și Brașov.

Am ales acest eșantion pentru că aceste persoane sunt relativ avizate în domeniu și au acces la informații despre brandingul personal, și, de asemenea, aceste persoane sunt familiare cu diverse concepte precum imagine de sine, branding personal, public țintă, etc.

III.5. Designul și metodologia cercetării

Am ales ca instrument de cercetare chestionarul deoarece am nevoie de părerea masei de oameni care fac parte din diverse nișe, pentru a avea acces la concepte, și , de asemenea, pentru a oferi o părere cât de cât avizată privind studiul pe care îl întreprind.

Am ales un tip de chestionar mixt cu 36 de întrebări dintre care 2 deschise, 5 semi-deschise și 29 de întrebări închise.

Accentul a fost pus pe ce părere au tinerii cu privire la promovarea în România, respectiv America.

Atenția a fost îndreptată în spre mass-media românești și cele americane, între modul de promovare al vedetelor românești, respectiv americane și în spre ceea ce reprezintă imaginea de sine și reputația în construcția brandingului de persoane.

Publicul vizat de mine a fost format din tineri, în medie de 20-25 de ani, până la 40, cu facultate terminată sau în curs, cu venituri medii sau peste medii.

III.6 Posibile rezultate și concluzii

Important de notat despre acest studiu este faptul că este printre singurele întreprinse, prin urmare, posibilele rezultate sunt mai greu de intuit, având în vedere faptul că nu există istoric pentru astfel de studii.

Întrebările de cerecetare la care îmi doresc să răspund sunt următoarele:

Cum sunt percepute sex-simbolurile în societate?

Reprezintă aceste femei modele dezirabile pentru societate?

Ce reprezintă brandingul personal pentru individ și societate/

Prin chestionarul aplicat îmi propun să răspund la aceste întrebări și, de asemenea, vreau să testez ipoteza conform căreia reputația este cel mai important element în construcția brandingului de persoană, atât în cazul vieții cotidiene, cât și în viața vedetelor.

III.7. Direcția în care se îndreaptă imaginea de sine în societatea și cultura contemporană

În zilele noastre, noțiunile și acțiunile de branding personal au devenit din ce în ce mai accesibile prin intermediul internetului și al rețelelor de socializare.

Spre exemplu, majoritatea dintre noi dețin cel puțin un cont pe o rețea de socializare, cont pe care, în mod conștient sau nu, fiecare dintre noi îți pune bazele brandingului personal.

Având în vedere, că cel puțin la nivel conceptual se dorește egalitatea între sexe, încă mai sunt observabile urmele societății patriarhale. Bineînțeles că lucrurile au evoluat, atât societățile, cât și culturile și femeile s-au emancipat, cel puțin în ceea ce privește Europa și SUA, totuși femeile sunt în continuare obiectivizate, în continuare sunt unanim acceptate concepte precum sexul tare și sexul frumos.

III.8. Rezultatele studiului

Am chestionat un număr de 500 de persone, dintre care 447 au acceptat să răspundă întrebărilor din cfhestionar.

În primul rând am vrut să aflu părerea tinerilor despre mass-media românești și americane. În cazul mass-mediei românești, 48% dintre respondenți au recunoscut că sunt foarte dezamăgiți de stadiul în care se află mass-mediia românești, majoritatea de 52% sunt mulțumiți cu situația actuală a acestora, în timp ce doar 39 de persoane, un procent de 8% s-au declarat foarte mulțumiți de situația actuală, considerând că mass-media românești sunt complet oneste și oferă informații de înaltă calitate.

În cazul mass-mediei americane, 19% dintre respondenți consideră că sunt nesatifăcătoare, 42% dintre aceștia se declară mulțumiți, în timp ce 39 % le consideră folositoare și nemanipulative.

Privind importanța imaginii de sine în promovarea celebrităților în România, 14% dintre respondenți declară faptul că imaginea de sine nu este deloc importantă în promovarea din țara noastră, 35 % consideră că este destul de importantă, dar mai sunt și alte aspecte care contează, în timp ce 50 % dintre respondenți consideră că imaginea de sine stă la baza brandingului personal.

În cazul celebrităților de peste ocean, 8% dintre respondenți consideră că imaginea de sine nu influențează în nici un fel brandingul personal al celebrităților americane, 30% dintre aceștia consideră imaginea destul de importantă, în timp ce 62% consideră ca imaginea de sine este baza promovării.

Din punctul de vedere al reputației și a procentului în care aceasta influențează felul în care fiecare se privește pe sine , 5% au declarat faptul că nu îi interesează propria reputație deloc, 15% s-au declarat destul de interesați de reputația lor atunci când se privesc în oglindă, în timp ce 81% au declarat că întreaga percepție de sine se axează pe ce părere au ceilalți despre ei.

Întrebați fiind în ce măsură pun accentul pe ce au auzit despre o persoană înainte de a o cunoaște, 14% au declarat că nu iau în considerare acest lucruri, 45% dintre respondenți se interesează dinainte de persoana pe care urmează să o cunoască , pentru a-și face o ideea despre cum ar putea fi acea persoană, iar 38% dintre tineri se bazează numai pe ceea ce aud de la cei din anturaj despre noua persoană pe care urmează să o cunoască.

Tot privind reputația, dar acum în cazul constructiei unui nou brand, sau cu ocazia apariție unui nou produs pe piață, respondenții s-au declarat în procent de 2 neinteresați de reputația pe care o are organizația care fabrică produsul, sau oferă serviciul respectiv, 17% nu s-au declarat nici interesați, nici nepăsători cu privire la acest aspect, în timp ce 81% dintre respondenți preferă să nu achiziționeze un produs sau serviciu dacă organizația care îl fabrică/furnizează a avut un deficit de comunicare sau a fost implicată în scandaluri în trecut.

În ceea ce privește importanța reputației în promovarea celebrităților feminine în România 56% dintre resondenți au recunoscut faptul că importanța reprezintă principalul factor în construcția imaginii unei vedete, 31% au declarat faptul că reputația este importantă în promovare, dar nu este pe primul loc, în timp ce 12% dintre aceștia au declarat faptul că importanța nu este deloc importantă în construcția brandului personal.

Privind America, 56% dintre respondenți corelează reputația cu brandingul personal, pentru 27 procente aceasta nu este în mod necesar importantă, iar pentru 10% dintre respondenți reputația nu este deloc importantă în construcția imaginii celebrităților feminine.

În mod paradoxal, în cazul vedetelor masculine, rezultatele sunt asemănătoare. Prin urmare, 62% consideră reputație principala calitate a unei imagini pozitive, 32% o consideră importantă, dar nu vitală, în timp ce 10% sunt de părere că reputația nu are nimic de-a face cu promovarea bărbaților în mass-media românești.

Din punctul de vedere al celebrităților din SUA, rezultatele sunt în continuare asemănătoare. 57 de procente consideră reputația vitală, 32% declară faptul că reputația nu este neapărat cel mai important aspect în construcția de brand personal masculin, în timp ce 45 dintre respondenți declară că reputația și imaginea nu au nimic în comun.

În ceea ce privește America, 10 % dintre respondenți nu consideră importantă reputația în construcția imaginii, 28% consideră că nu este nici importantă, dar nu este nici de lăsat deoparte , iar 279 dintre respondenți o consideră cea mai importantă.

59 de procente consideră că sexul și apelul la sex în domeniul publicității produce încasări foarte mari, 36% consideră că apelul la sex nu le influențează decizia de a cumpăra un anumit produs, în timp ce 15% consideră că sexul nu are absolut nicio importanță în promovarea unui produs.

Vorbind despre calitățile pe care trebuie să le aibă un brand pentru a deveni love mark, 58 % dintre respondenți au căzut de acord asupra calității, aspectului și adevărului pe care aceste branduri îl denotă, 27% consideră că cele mai importante sunt cererea, personalitatea și poziționarea, în timp ce 13% consideră că cele mai importante calități pe care trebuie să le aibă iun brand sunt acoperirea, frecvența și disponibilitatea.

36 de procente dintre respondenți consideră că cele mai importante aspecte în construcșia unui brand sunt cele care țin de felul în care acesta este poziționat pe piață, 35% consideră principale aspectele care țin imagine și peronalitate, iar 26% consideră aspectele economice și financiare ca fiind principale în influențarea de a achiziționa un produs/ serviciu.

Din punctul de vedere al brandingului personal, majoritatea, 56% consideră că cele mai importante calități sunt personalitatea, reputația și imaginea de sine, urmate de disponibilitate, apariția freventă în mass-media și implicarea socială, pe ultimul loc, în proporție de 13, frumusețea, succesul și atitudinea. De asemenea, cele mai importante aspecte în construcția brandului de persoană sunt aspectele legatie de perosnalitate și atitudine, urmate de cele legate de imagine și reputație,în procent de 45 pe ultimul loc, în procent de 5 sunt aspectele legate de viața privată.

68% dintre respondenți știu cine este Monica Bârlădeanu, dintre aceștia doar 33% au urmărit emisiunile și filmele acesteia iar 53 de procente dintre respondenți consideră că Monica Bârlădeanu nu poate fi considerată un brand.

Principalele aspecte ale imaginii acestea, în opinia publică a tinerilor sunt : discreția , sex-appealul, ambiția, decența din aparițiile publice, isteria, aspectul fizic, succesul obținut aici și peste hotare, isteria, atitudinea, faptul că a plecat în SUA, carisma, motivația, carisma, reputația, inteligența, talentul actoricesc, puterea, notorietatea și eleganța.

69% dintre respondenți o consideră pe aceasta un sex-simbol și 55 pe procente o consideră un model demn de urmat.

61% dintre respondenți au urmărit filmele în care a jucat Marilyn Monroe, 92 % dintre ei o consideră pe aceasta o marcă.

Principalele elemente în construcția imaginii Marilyn Monroe sunt frumusețea, părul, promovarea mass-media , sex-appealul, faptul că era ingenuă, relațiile cu oameni precum Kennedy, Frank Sinatra, etc, senzualitatea, feminitatea, eleganța, nonșalanța, atitudinea, dezinhibarea, combinația dintre inocență și senzualitate, misterul, controversa, stilul inegalabil.

94% dintre respondenți o consideră pe Marilyn Monroe un sex-simbol, 60% văd în ea un model feminin dezirabil în timp ce 91% o consideră un simbol al Americii.

87% dintre respondenți consideră că Marilyn Monroe are o imagine mai bine conturată decât Monica Bârlădeanu, 2% consideră că monica are o imagine mai bine conturată, în timp ce 6 procente dintre respondenți consideră că ambele au o imagine și vizibilitate la fel de bine conturată.

III.9. Concluziile studiului

În încheierea studiului, am observat că ipoteza de la care am plecat, și anume faptul că imaginea de sine este importantă, este adevărată, însă, mult mai apreciate în societatea noastră sunt atitudinea și personalitatea.

Prin urmare, cei mai mulți oameni acordă mass-mediei românești nota 3, în procent de 29%, în timp ce privind mass-media americane, cei mai mulți, 84 de respondenți, acordă nota 8.

Privind importanța imaginii de sine în promovarea celebrităților românești, cei ai mulți tineri, 20 de procente, acordă nota 10 acesteia, rezultatele fiind asemănătoare și pentru America, unde procentul notelor de 10 ajunge la 27.

Din perspectiva importanței reputației în construcția imaginii personale, 44 % dintre respondenți îi acordă nota 10, în timp ce , cei mai mulți acordă nota 7 importanței reputației unei persoane pe care urmează să o cunoască.

40 % acordă nota 10 importanței reputației organizației în fabricarea unui brand, iar în cadrul promovării celebrităților în România,precum și în cazul Americii media este 9.

59% dintre respondenți sunt total de acord cu afirmația„ sexul vinde”, privind principalele calități pe care trebuie să le aibă un produs/serviciu, 58% dintre cei chestionați susțin că acestea ar fi legate de calitate, aspect și adevăr, cel mai important aspect ținând de poziționarea produsului respectiv pe piață.

Din punctul de vedere al vedetelor, cele mai importante calități sunt cele legate de personalitate, reputație și imagine de sine.

51% dintre respondenți o consideră pe Monica Bârlădeanu un brand, 69% o consideră un sex-simbol și 55 % o consideră pe aceasta un model de urmat. Aceasta este percepută ca fiind o persoană puternică, ambițioasă, senzuală și talentată.

92% dintre tineri o consideră pe Marilyn Monroe un brand, 60% un sex-simbol și 91% o consideră un model dezirabil. Aceasta este percepută ca o femeie naivă, senzuală, blonda supremă care și-a construit imaginea pe baza relațiilor cu oameni foarte cunoscuți ai acelor timpuri, combinația ideală dintre inocență și sexualitate.

CONCLUZII

Imaginea femeii perfecte, atât cea promovată de Marilyn Monroe, cât și cea promovată de Monica Bîrlădeanu, provine dintr-o dorință nostalgică, frumusețea și personalitatea acestora, trasnpuse în brandingul personal, au avut atât de mult succes deoarece sunt adânc înrădăcinate în inconștientul colectiv al culturilor din care acestea fac parte.

După cum argumentează și Boym,„ La prima vedere, nostalgia reprezintă apartenența de un anume loc, dar, de multe ori, poate reprezenta și dorința de a fi într-un timp diferit- timpul copilăriei noastre, pe ritmurile din ce în ce mai lente ale propriilor vise. Se poate spune că nostalgia este o formă de rebeliune,împotriva ideii moderne de timp, timp al istoriei în progres. Dorințele nostalgice de a alinia istoria și de a o transforma într-o mitologie privată sau colectivă, de a redimensiona spațiul ca timp, refuzând capitularea ireversabilității timpului, care acționează precum o ciumă peste condiția umană.”

În lucrarea sa, „Visibility in Social Theory and Social Reasearch”, Brighenti subliniază că, în culturile de stradă, a te holba la cineva este luat drept o intorelabilă formă de agresiune prin care nu se dă dovadă de respect, prin urmare, se cere o reacție imediată. Este însă același cazul în care o celebritate își face apariția pe covorul roșu? Evident, nu. Privirile de care se bucură vedetele sub luminile reflectoarelor sunt de fapt, genul de priviri respectuase, dezirabile.

Importante anologii pot fi făcute cu situația unei vizite medicale, aparent foarte diferit descris de Michel Foucault(1963a). Insistența privirii reprezintă o modalitate de a vizualiza ce transformă persoana observată -pacientul- într-un obiect, la care medicul se poate uita și chiar investiga „corpul întunecat” pentru a scoate la suprafață o boală catre trebuie vizualizată. În ambele cazuri observăm că „holbatul”, o formă a privirii care persistă, fără a aștepta o reacție a persoanei care reprezintă subiectul vizibilității, se transformă în obiectivarea subiectului. Această interpunere între privire și putere a fost observată de Gabriel Tarde (1999/1898) ce, presupunând imitația ca un proces social fundamental, a teoretizat influența pe care unele persoane o exercită asupra altora, ceea ce poate fi explicat ca fiind privirea celuilalt.

În aceeași lucrare, Bringheti subliniază la pagina 28: „Holbarea și cei care sunt urmăriți sunt „obiectivizați”. A vedea o persoană dezbrăcată a fost dintotdeauna una dintre clasicele și cele mai puternice moduri e a umili și a porni conflicte violente. Dar, dacă subiectul privit este transformat într-un obiect, care este rolul obiectului in experiența vizuală?”

Walter Benjamin a stabilit, în „ Baudelaire Motifs”, că există o modalitate de a conferi o aură unui obiect, prin stabilirea capacității acestuia de a privi înpoi spre cel care îl privește, de aici rezultând sacralizarea unui obiect., exact cum este cazul vedetelor de pe covorul roșu, când sunt asaltate de priviri.

Luptele și controversele asupra vizibilității, arată Bringheti, nu sunt nici de natură optică, nici pur de natură culturală, prin urmare vizibiliatea nu este nici politizată, nici tehnologizată, de aici rezultând caracterul socio-tehnic și bio-politic al vizibilității. Ea devine în același timp un lucru material, la modă, dar și un lucru care să pună populația pe gânduri. Prin urmare, ambivalența fundamentală a vizibilității oscilează între recunoaștere și control.

Alt concept foarte important care intră în discuție este cel de imagine culturală a mediei.

Este binecunoscut faptul că masa oamenilor are încredere totală în media. Aceasta, din punct de vedre social, nu poate fi o atitudine greșită, după McLuhan, deoarece media reprezintă însuși mesajul având o funcție dublă în comunicare: atât cod, cât și mesaj.

Într-un articol despre calitățile narative ale știrilor, Bird și Darndene(1988), remarcă faptul că acel fel de știri de care sunt cititorii atrași sunt cele de interes uman. Acestea sunt știrile care sunt scrise în povești desprinse parcă dintr-o cronică. Bird și Dardenne sugerează că forma știrilor de interes uman este mult mai importantă decât conținutul acestora.

„În cazul reportajelor, știrilor și documentarelor, mediile sunt estimate după cât de bine pot educa oamenii, după cât de bine îi pot menține informați și după cât îi ajută în formarea unei imagini pluridimensionale a lumii, în timp ce, vorbind despre ficțiune, mediile au un rol mai mult sau mai puțin important nu doar de a distra audiența, dar și de a oferi bune modele și valori.”

Imaginea mass-mediei este foarte importantă în construirea identității de sine, dar și a apartenenței la o anumită cultură întrucât ea este cea care furnizează poporului modele morale, calități și valori pe care trebuie să ni le impunem.

Datorită faptului că mass media trebuie să prezinte faptele din cât mai multe puncte de vedere, oamenii își pot crea o identitate cu care să se confrunte, își pot stabili un set de valori care este social și cultural acceptat.

Așa cum a expus și Alassutari, repertoriul melodramei este mult mai complex și oferă un sentiment mai puternic figurilor mediei în cadrul costrucției idetității. Repertoriul melodramei poate fi recunoscut după referințele melodramatice și după sentimentalismul și senzaționismul pe care îl conține, dar și după valorile morale pe care le propmovează. Viața în repertoriul melodramei capătă dimensiuni epice. În valea plângerii care oricum este media, celebritățile joacă un rol crucial și foarte stereotipizat, o reminiscență a culturii orale a poporului. Tonul moral al repertoriului melodramei chestionează acele lucruri care fac viața să merite să fie trăită, din punct de vedere moral și nu rațional, dar prin aparențe emoțioale sau de furie. Repertoriul melodramei pare să aducă o consolare, datorită mizeriei din viața altora: cititorii oferindu-i autorului mai sus citat același exemplu despre felul în care viața mizeră a altora îi face să se simtă mai bine din punctul de vedere al propriei vieți, sau, altă dată, cum le-a permis să aibă parte de un plâns strașnic datorită frustrărilor și durerilor pe care au ales să nu le mai analizeze îndeaproape.”

Prin urmare, vizibilitatea este foarte importantă pentru societate și cultură, vedetele timpului fiind cele care confer modele mai mult sau mai puțin dezirabile pentru societate, modele ce încet, încept intră în subconștientul coletcit și stau la baza formării din punct de vedere cultural al unei societăți.

Bibliografie

1. Reichert, Tom., Jacqueline, Lambiase. Sex in Advertising.Perspectives on the Erotic Appeal, Lawrence Erlbaum Associates, Publishers, 2009.

2. Klein, Naomi. No space. No Choice. No Jobs. No logo, Flamingo, 2000.

3. Forceville, Charles. Pictorial Metaphore, Routledge, 1996.

4. Floch, Jean-Marie. Visual Identities, Continuum, 2000.

5. Arvidsson, Adam. Brands-Meaning and value in media culture, Routledge, 2006.

6. Weedon, Chris. Identity and Culture, Open University Press, 2004.

7. Sutton, David., Wogan, Peter. Hollywood Blockbusters. The Antropology of Popular Movies, Berg, 2009.

8. Garde-Hansen, Joanne. Media and Memory, Edinburgh University Press, 2011

9. Bailey, Steve. Media Audiences and Identity. Self-construction in the Fan Experience, Palgrave Macmillan, 2005

10. Brighenti, Andrea, Mubi. Visibility in Social Theory and Social Research, Palgrave Macmillian, 2010

11. Stanley, Liz. Feminist Praxis. Research, Theory and Epistemology in Feminist Sociology, Routledge.

12. Montoya, Peter. The personal Branding Phenomenon, Personal Branding Press, 2002.

13. Monoya, Peter., Vandelhey, Tim. The Brand Called You, Personal Branding Press, 2003 14. Jujan, Veronica., Ciucin Iuliana. Mass-media și Adolescența. Modele Feminine Incipiente, Revista Tansilvană de Științe Administrative, 3(5), 2005.

15.Muse.jhu.edu/login?auth=0andtype=summarryandurl=/journals/yale-journal-of-criticism//0v011/11.1.cohen.html, The horizontal walk: Marilyn Monroe, Cinemascope and Sexuality.

16. Stanley, Liz. Feminist Praxis. Research, Theory and Epistemology in Feminist Sociology, Routledge.

17. Jujan, Veronica., Ciucin Iuliana. Mass-media și Adolescența. Modele Feminine Incipiente, Revista Tansilvană de Științe Administrative, 3(5), 2005.

18. http://en.wikipedia.org/wiki/Monica_B%C3%AErl%C4%83deanu

19. http://www.click.ro/vedete/romanesti/FOTO-Monica-Barladeanu-innebuneste-decolteul-sani_0_1718228199.html

20. http://www.unica.ro/detalii-articole/articole/monica-barladeanu-schimbare-radicala-look-38135.html#ixzz2lhST9lZj

21. http://autori.cCel mai frumos loc de pe pământ este locul în care te simți cel mai iubită

22. citatepedia.ro/de.php?a=Monica+B%E2rl%E3deanu

23. http://spynews.ro/monden/monica-barladeanu-cel-mai-destept-lucru-pe-care-lam-facut-vreodata-8241.html

24. http://www.ziarulevenimentul.ro/stiri/tabloid/monica-barladeanu-sexy-pana-in-maduva-oaselor-galerie-foto–119133.html

25. http://www.fishingtonpost.ro/invitatul-saptamanii/16309-monica-barladeanu-si-diplomatia-frumusetii/#.UpPS8tKnpSE

26. http://nefiltrat.ro/monica-barladeanu-i-a-cucerit-pe-chinezi/#sthash.2fyZgwUp.dpuf 14. http://bazavan.ro/2012/09/monica-birladeanu-cum-nu-o-stiti/

27. http://www.apropo.ro/showbiz/de-la-noi/monica-barladeanu-premiata-cu-oscarul-chinezesc-10153500

28. http://buzaianu.wordpress.com/2012/08/17/interviul-cu-monica-barladeanu/

29. http://www.fetelestiu.ro/monden/cea-mai-sexy-burlacita-din-romania-monica-barladeanu/ 30. http://www.iqads.ro/a_26352/interviu_cu_ie_si_sapca_adrian_oianu_despre_redes coperirea_traditiei_romanesti_care_nu_e_doar_un_trend