Percepția Bătrâneții Și A Persoanelor Vârstnice De Către Persoanele Tinere Și Adulte Mp [604295]

1

CONSILIUL NAȚIONAL AL
PERSOANELOR VÂRSTNIC E

Martie
2017

Percepția persoanelor tinere
și adulte despre bătrânețe și
persoanele vârstnice

2

C
uprins

Capitolul I
Introducere ……………………………………………………… …….. 3

Capitolul II
Percepția bătrâneții și a persoanelor vârstnice ………. …… 6

Capitolul III
Elemente de metodologia cercetării
…………………………… .13

Capitolul IV
Rezultate și interpretări ………………… …………………………14

Capitolul V
Concluzii și propuneri …………. ………………………… ……….. 23

Bibliografie ……………………………………………………………….. ..27

Anexa……………………………………………………………………………2 8

3

C
APITOLUL
I
I
ntroducere

Provocările îmbătrânir ea demografic ă și provocările ei reprezintă un subiect
cu importanță deosebită, întrucât populația vârstnică în România este inevitabil un
segment în creștere, iar această tendință este comună tuturor țărilor Europe ne.
Aceasta impune abordarea complex ă a segmentului respectiv al populației ca o
importantă resursă umană, fiind esențial să i se asigur e prosperitatea alături de
celelalte vârste.
Scăderea semnificativă a ratei totale de fertilitate, migrația în masă a tinerilor
și cre șterea relativă a speranței de viață la na ștere, au stat în România la baza
procesul de îmbătrânire demografică rapidă. Prognozele demografice semnalează
creșterea ver tiginoasă a numărului și a proporției vârstnicilor în ansamblul populației,
având implicații importante asupra diferitelor sectoare economice și sociale.
Având în vedere tendințele similare în dinamica populației în țările europene,
Comisia Europeană a inițiat o amplă dezbatere privind protecția drepturilor
persoanelor vârstnice, combaterea abuzului și a violenței asupra acestora,
protejarea persoanelor vârstnice împotriva riscurilor de sărăcie și dependență. Este
un obiectiv complex care însumează mai mul te aspecte ale vieții economice și
sociale: piața muncii, sistemul asigurărilor sociale, asistența socială, sistemul
asigurărilor de sănătate și alte sectoare, rezultatul scontat fiind prelungirea vieții
active a vârstnicilor, preîntâmpinarea marginalizări i și excluziunii sociale,
consolidarea relațiilor inter-generaționale . Necesitatea de adaptare la o populație în
vârstă implică revizuirea și adaptarea politicilor și strategiilor în sectoarele
menționate, elaborarea de strategii /politici sociale care să stea la baza unor
programe active pentru înlăturarea efectelor negative ale îmbătrânirii populației și
pentru asigurarea unor standarde de viață adecvate persoanelor vârstnice.
În pofida faptului că în România procesul de îmbătrânire demografică rapidă a
fost recunoscut ca o problemă națională și au fost ad optate un set de documente
strategice cu privire la integrarea problemelor de îmbătrânire demografică în politicile
de dezvoltare, situația socio -economică actuală, insuficiența surselor financiare

4
pentru implementarea unor măsuri concrete în acest domeniu întârzie demararea
procesului de dezvoltare a unor astfel de condiții economice și sociale ce ar oferi
tuturor oamenilor posibilitatea de a îmbăt râni în siguranță și demnitate. În acest
context, în societate predomină abordarea „alarmistă” cu privire la îmbătrânirea
populației cu accentuarea problemelor unei societăți în curs de îmbătrânire, cum ar fi
creșterea cheltuielilor bugetare pentru asigură ri sociale, protecția socială și serviciile
medicale, pe când aspectele pozitive ale fenomenului îmbătrânirii demografice nu se
evidențiază. Potențialul unui segment tot mai mare al populației vârstnice în
dezvoltarea societății nu este pe deplin con știentizat, insuficient studiat și puțin
solicitat.
Situația se complică prin faptul că în societate are loc înrădăcinarea
percepțiilor negative cu privire la îmbătrânirea populației și bătrânețe, ceea ce face
dificil nu numai includerea persoanelor în vârstă î n diverse forme ale vieții sociale,
dar, prezintă și o amenințare din perspectiva consolidării solidarității între generații și
integrării sociale.
Caracterul asimetric al relațiilor inter -generaționale în societatea
contemporană provoacă contradicții în dezvoltarea acestora. Procesul de
transmitere a culturii nu se mai bazează pe transmiterea experienței, normelor și
valorilor culturale de la generațiile în vârstă la cele tinere și mijlocii, în prezent
generația tânără a devenit și ea un canal de transmit ere a normelor și valorilor
culturale generației adulților. În societatea contemporană, generația tânără nu numai
recepționează bagheta succesiunii culturale, ci, deseori, prima aprobă inovațiile
culturale și mai apoi le transmite părinților. Astfel, se de zvoltă funcțiile sociale noi ale
copiilor și tinerilor, având o importanță deosebită atât pentru părinți, cât și pentru
societate. Dacă generațiile anterioare apreciau și utilizau înțelepciunea bătrânilor,
societatea modernă prive ște cu neîncredere utilitatea lor, dezvoltând o cultură a
tinereții , în care persoana vârstnică î și găse ște mai puțin loc ul, iar societatea
modernă deși generează bătrânețe , tinde să o respingă și să o izole ze.
Prestigiul social al vârstei a treia a deven it oarecum de domeniul nostalgicului,
iar atitudinea față de bătrâni se exprimă mai degrabă prin compasiune decât prin
respect, ceea ce atrage inevitabil ruptura societății de tradiția care a întemei at-o.
Modul în care societatea românească se raportează la problematica bătrâneții
devine demnă de luat în seamă, dacă avem în vedere faptul că statisticile
demografice ale ultimilor ani indică în România o cre ștere a numărului de persoane

5
vârstnice și preconizează menținerea acestui proces cu consecințe multip le la nivelul
societății . De aceea , se impune o reconsiderare a modalităților de abordare a
fenomenului bătrâneții în ansamblul său, care trebuie să pornească de la o revizuire
a mentalităților , a modelelor sociale de raportare la vârsta a treia. Însă pentru
aceasta este necesară identificarea și cunoa șterea acestor modele sociale.
Cercetarea de față are drept obiectiv principal conturarea unei imagini a
persoanelor vârstnice în societate a rom ânească cât mai apropiate de cea reală , din
perspectiva modului cum sunt ace știa percepuți de către persoanele tinere și adulte
din România . Un alt motiv ce justifică această cercetare este acela că prin
determinarea modului în care sunt percepuți bătrânii p utem măsura interesul cu care
se raportează societatea la problemele lor și pe viitor să se facă demersuri pentru
îmbunătățirea imaginii persoanelor vârstnice și a bătrâneții .
Sperăm ca rezultatele și concluziile studiului de față să fie în atenția
autorităților și să se concretizeze într -o serie de măsuri și acțiuni .

6

C
APITOLUL
II
P
ercepția bătrâneții și a persoanelor vârstnice

Multă vreme bătrânețea a fost considerată o boală și nu o etapă firească în
programul vieții. Începând cu anul 1988, Organizația Mondială a Sănătății a inclus
senescența între primele cinci probleme prioritare de sănătate ale populației , lângă
bolile cardiovasculare, cancer, SIDA și alcoolism.
Conform Dicționarului Larousse de psihiatrie, bătrânețea este definită ca fiind
ultima perioadă a vieții, corespunzând rezultatulu i normal al senescenței ,
caracterizată prin diminuarea treptată a funcțiilor fiziologice.
Perioada de bătrânețe aduce cu sine și numeroase schimbări importante în
modul în care individul se percepe pe sine și lumea din jur, respectiv, au loc
schimbări în viața profesională, în relațiile cu familia și prietenii. Perioada bătrâneții
aduce cu sine numeroase probleme de sănătate. Bătrâni i au, de regulă, o listă lungă
de plângeri privind sănătatea. Procesul îmbătrânirii include transformări fiziologice,
biochimice și comportamentale, declinul psihic fiind condiționat de o serie de factori
de natură subiectivă, de natură fiziologică, precum și de condițiile de mediu; în
concluzie, îmbătrânirea se desfă șoară gradual și diferă de la o persoană la alta.
Senectutea constituie o problemă individuală dar și socială, ce trebuie pregătită,
anticipată, sprijinită material și uman.

Conform Dicționarului Larousse de psihologie, datorită schimbărilor nivelului
de trai, revoluției medicale, igienei preventive și vieții active mai complexe, durata
vieții active a crescut în diferite țări, iar bătrânețea a devenit o vârstă mai activă și
mai angaj ată social decât înainte cu 50 –60 de ani. Fiind o perioadă de involuție și
deteriorare inegală dar progresivă, bătrânețea se caracterizează printr -o scădere
sinuoasă, pe lângă capacitățile vitale, fizice și biologice, și a celor psihice. Între 65 –
70 de ani se consumă o perioadă de adaptare legată de ie șirea din profesie. Între
70–80 de ani se instalează treptat bătrânețea propriu -zisă, după 80 de ani se intră în
bătrânețea avansată, până la 90 de ani, iar după aceea are loc marea bătrânețe .
Familia, legătur ile sociale și de muncă sunt necesare bătrânului pentru
asigurarea sentimentului de valoare și utilitate a muncii sale, menținerii bunăstării

7
materiale și psihice, precum și pentru asigurarea sprijinului material, moral, a
îngrijirilor generale sau a sănăt ății.
Îmbătrânirea nu mai este considerată drept ceva de la sine înțeles , progresele
în domeniul medicinii și ale nutriției au dovedit că o mare parte din ceea ce se
considera odinioară a fi inevitabil în privința îmbătrânirii poate fi contracarat sau
încetinit. În medie, oamenii trăiesc până la vârste mult mai înaintate decât în urmă cu
un secol.
La S impozionul de Geriatrie din 1998 , din Canada, s -a vorbit de o clasificare a
vârstnicilor pe trei grupe de vârstă:
1. 65–74 ani: grupa bătrân -tânăr; aici funcția socială este păstrată, mai ales
capacitatea ideatică și activitatea culturală;
2. 75–85 ani : grupa bătrân -matur; există o instabilitate fiziologică, dar și una a
funcționalității unor aparate și sisteme, având drept caracteristică marea
diversitate individua lă; la cei sănăto și, de acum încolo se adaugă o patologie;
3. peste 85 ani: grupa bătrân -bătrân; aceasta a crescut de trei ori, numeric, față
de prima grupă, în ultimii 20 de ani.
Simpozionul de Geriatrie de la Bucure ști, din 1988, a aducea în atenție o altă
grupare pe vârste ale bătrâneții :
1. vârsta mijlocie sau de „ tranziție ”: 40–60 ani;
2. perioada vârstnică: 65 –74 ani;
3. bătrânețea : 75–90 ani;
4. longevitatea: peste 90 ani.
În alte clasificări, se consideră longevivi și cei de peste 85 de ani. O altă
clasificare, datând din 1988, este următoarea:
1. 65–74 ani: „trecerea spre bătrânețe ”, se consideră o perioadă în care este
esențială , pentru calitatea vieții, supraviețuirea cuplului; în această etapă
medicii spun că este nevoie de un consult medical de aproximativ 40 de
minute, în cadrul căruia bolnavul trebuie să se dezbrace singur, astfel încât să
se poată observa dificultatea de a se dezbrăca; acum î și face apariția
tremu ratul mâinilor;
2. 75–85 ani : „bătrânețe medie”, perioadă în care este de remarcat tipul de relații
schimbat din cadrul grupei de vârstă și al celor dintre generații ; această
perioadă este considerată „vârful conflictelor dintre generații ”, integrarea
socială devenind acum din ce în ce mai puțin accesibilă;

8
3. peste 85 ani : „marea bătrânețe ” (longevitatea); această etapă gener ează de
stări tensionale familiale și subfamiliile ; aici relațiile sociale se restrâng la
maximum.
În concluzie, distingem:
1. între 55 –64 ani : pre-senescența ;
2. între 65 –74 ani: vârsta a treia;
3. între 75 –85 ani: vârsta a patra ( bătrânețea medie);
4. peste 85 de ani: condiția de vârstnic, „bătrân” (longeviv).
Perioada vârstnică nu poate fi încadrată, de toate societățile , între anumite
limite. În secolul al XIX -lea, bătrânețea era plasată între 50 –69 de ani – prima
bătrânețe , între 70 –84 de ani – doua bătrânețe , iar între 85 –100 de ani – a treia
bătrânețe . Pentru sociologii americani, bătrânețea presupune un ansamblu form at
din: perioada imediată pensionării , urmată de retragerea din viața activă, 65 –74 de
ani, și perioada de după 75 de ani.
Cu toate că morbiditatea și mortalitatea cresc constant cu vârsta, mulți
vârstnici pot să se bucure de o viață plină și activă. Proporția acestora scade lent, de
la aproximativ 95% la 65 de ani, până la aproximativ 85% la 80 de ani și la 70% sau
mai mult la 90 de ani. Aceasta înseamnă că vârsta înaintată nu trebuie să inspire
teamă, în majoritatea cazurilor ea fiind o perioadă care permite individului să se
bucure din plin de fiecare moment, o perioadă în care aspirațiile nerealizate pot fi
atinse.
Societatea de azi îl vede pe vârstnic ca pe un pisălog și un ve șnic nemulțumit ,
uitându -i valoarea și înțelepciunea , faptul că și vârstn icul are dreptul de a -și face
planuri de viitor și că nu trebuie să se mulțumească cu puțin , mai ales când a muncit
toată viața și nu a fost niciodată client al serviciilor sociale. Cu toate acestea, nu ne
este străină imaginea bătrânului a șteptând să treacă po ștașul pentru a -i aduce
pensi a.
În tramvai, troleibuz, autobuz, în parc, în magazine, pe strad ă; peste tot îi
întâlnim. Unii le zic oameni în vârstă, alții bătrâni, iar alții în mai multe feluri deloc
politicoase. Din p ăcate unii îi consider ă nefolositori, demoda ți și ignoră faptul că ei
sunt un model și că ne pot da un exemplu o biectiv despre ceea ce este viaț a.
În via ța cotidian ă suntem influen țați de înf ățișarea exterioar ă a difer itelor
persoane cu care avem de -a face; conteaz ă culoarea parului, alur a corporală ,
îmbrăcămintea.

9
Pentru fiecare persoană , termenul de „bătr ân“ are o anumită semnificație .
Pentru un copil, „bătrân“ este oricine cu v ârsta cronologică mai mare de 20 de ani.
Adolescentul consideră „bătr ân“ orice persoană trecută de 30 de ani, iar o persoană
în vârstă de 75 de ani consideră că este bătr ân oricine se află la o v ârstă mai
înaintată dec ât a sa.
Îmbătr ânirea, a șa cum se știe, este inevitabilă, implicând o serie de procese
care încep încă din mome ntul concepției .
Imaginea bătrâneții este extrem de diferită chiar în societățile contemporane și
ea nu depinde atât de modul cum arată sau se poartă individul, cât de normele
sociale care stabilesc cine este și cine nu este bătrân.
Studierea percepției sociale a vârstnicilor presupune determinarea modelelor
de percepție pe care diversele categorii sociale le posedă, în legătură cu vârstnicii și
surprinderea efectelor sociale pe care le induc aceste modele de percepție .
Contextul paradigmatic este oferit pe de o parte de “ teoria etichetării ”, iar cadrul
explicativ îl constituie fenomenul social identificat și teoretizat de Robert Merton,
cunoscut sub numele de “ profeția autocreatoare” . Autori precum Kuypers și
Bengtson (1973) au lansat ideea că poziția defavorizată a vârstnicilor în societate se
datorează în parte acestui fenomen și au vorbit despre sindromul crizei sociale la
vârstnici. Toți aceștia susțin că în ultimi ani ai vieții se creează un ciclu de
evenimente care conduc, în final, la o imagine de sine negativă a vârstnicilor și la un
comportament dezadaptat al acestora. Acest ciclu de evenimente a fost denumit
sindromul crizei sociale și el arată, de fapt, cum anume se auto -instrumentalizează
stereotipurile legate de vârstnici. Vârstnicul căruia i se aplică o anumită etichetă
tinde treptat să se identifice cu aceasta, lucru care se realizează prin procesul
descris mai jos:
 etichetarea vârstnicului cu o anumită trăsătură fizică sau psihică negativă;
 asumarea de către individ a rolului sugerat de acea stă trăsătură;
 dobândirea unor comportamente și atitudini negative, adecvate noului rol;
 pierderea treptată a comportamentelor și atitudinilor neconforme cu acest rol;
 identificarea cu această trăsătură și cu statusul aferent.
Bătrânețea presupune pierdere a rolului marital și profesional, acestea nefiind
înlocuite cu altele de aceea și importanță . Din această cauză, vârstnicul se confruntă
cu o lipsă de norme specifice care să -i ghideze comportamentul și cu lipsa unor

10
grupuri cu care să se identifice. Nemaia vând cu cine să se identifice, se orientează
spre exterior încercând să găsească ni ște puncte de reper, ni ște certitudini, și astfel
se transformă într -o persoană dependentă de sursele externe de etichetare.
Înconjurat de circumstanțe potrivnice, după ce a suferit schimbări drastice în
viața sa personală, bătrânul se îndreaptă spre cei mai tineri pentru a obține indicații
despre cum ar trebui să reacționeze . Însă chiar faptul că apelează la ceilalți pentru
ajutor este interpretat ca fi ind un semn sigur al declinului capacităților sale. În acest
mod, etichetările exterioare îi sunt cel mai adesea defavorabile bătrânului, pentru că
este văzut ca o persoană incompetentă, demodată, fără valoare chiar. Fiind
permanent supus acestor etichete, individul adoptă treptat și involuntar rolul
desemnat de ele, însu șindu-și comportamente adecvate acestora și abandonând
atitudinile și conduitele inconsistente cu acest nou rol. Ajunge astfel să se identifice
cu aceste definiții sociale stereotipe și care, de cele mai multe ori, nu au o bază
reală. Odată ciclul inițiat , concepția negativă a vârstnicilor despre propria persoană
se întăre ște, rezultând noi dificultăți și fiind internalizate din ce în ce mai multe
etichete negative. În concluzie, e interesan t să găsim stereotipurile din modul în care
sunt percepuți bătrânii.
Psihologul american William James considera c ă imaginea de sine poate fi
abordat ă din dou ă perspective: din perspectiva conținutului și ca proces . El sus ținea
că atunci c ând ne orient ăm atenția asupra analizei interiorului nostru, putem intra în
contact cu personalitatea, cu corpul, cu eul nostru. Aceasta este imaginea de
conținut a eului. Daca aceast ă entitate, eul nostru, este perceput ă de altul, acest
altul ne influen țează și ajunge s ă facă parte din noi înșine. Asist ăm atunci la un
proces de evaluare de sine, ne organizam prezentarea de sine, ne preocup ă binele
altora. Aceste dou ă fațete ale persoanei nu pot fi însă separate. Con ținutul eului se
prezint ă ca o sintez ă a evenimentelor ca re ne -au marcat, ca o autobiografie. Fiecare
nouă informa ție este asimilat ă și ne îmbog ățește. Dar noi primim informa țiile selectiv:
reținem unele, respingem altele, înregistr ăm, organiz ăm. Acest proces ne orienteaz ă
spre mediul social, constituie un prilej de a confrunta con ținutul nostru cu alte
conținuturi.
Imaginea de sine este o construc ție social ă: ne form ăm prin apartenen ța la un
grup social, prin compararea cu a ții sau suntem influențaț i de o situa ție social ă sau
de unele personalit ăți din mediul social. Imaginea de sine con ține cuno ștințe despre
trăsăturile noastre de personalitate , despre abilit ăți și priceperi, despre valori,

11
credin țe, motiva ții, evenimente de via ță, rela ții cu al ții care exercit ă o influen ță
semnificativ ă. Pentru a descrie imaginea de sine a individului, psih ologii mai folosesc
termenul de eu sau conceptul de sine. Termenul de eu se refera la capacitatea fiin ței
umane de a ac ționa și de a reflecta asupra propriilor ac țiuni, de a f i cunosc ător și
cunoscut totodat ă, de a construi imaginea de sine.
Identitat ea nu este numai personal ă sau numai social ă. Ea regrupeaz ă
subiectivitatea și obiectivitatea, individualul și socialul.
Imaginea de sine este reprezentarea mental ă a propriei persoane, o structur ă
organizat ă de cunoștințe despre sine.
Formarea imaginii de sine parcurge următoarele etape :
 construirea eului, a imaginii subiective despre propria persoan ă, cu ceea ce
consider ăm că ne este caracteristic. În aceast ă etapă are loc aprecierea
proprie asup ra imaginii de sine (ne place /nu ne place ceea ce credem despre
noi înșine c ă suntem). Ea depinde de personalitatea individului (dou ă surori
gemene au acelea și trăsături fizice, dar una se considera frumoas ă, iar
cealalt ă e nemul țumită de înfățișarea ei. Acest lucru va influenț a atitudinile
față de propria persoana si față de ceilalți . Prima va avea o gândire pozitiva,
nevoia de a se remarca; cealaltă va manifesta mai putin ă siguranță în
relaționare, eventual se va izola);
 conștientizarea judec ăților f ăcute de cel ălalt asupra propriei persoane care
pot sau nu s ă coincid ă cu imaginea construit ă de noi înșine. Și aceste judec ăți
pot influen ța imagi nea de sine. Daca spunem cuiva î n mod repetat " ești
frumoas ă" aceasta va ajunge să cread ă acest lucru. Dac ă există și fapte care
să susțină aceast ă idee – de exemplu concursurile de frumuse țe – se va
transforma în convingere de nezdruncinat;
 raportarea imaginii proprii la judecata celuilalt. Aceast ă apreciere poate
determina sentimen te pozitive sau negative, de mul țumire sau nemul țumire.
Suntem influen țați de grupurile în care tr ăim: grupuri primare (familie, colegi
de clas ă, prieteni) sau secundare (elevii din acela și liceu). Cele dou ă tipuri de
grupuri influențează diferit formarea imaginii de sine. Ele contribuie la
socializarea individului.
Imaginea de sine se formează din evoluția și interacțiunea factorilor externi și
factorilor interni. Factorii externi se constituie din evenimentele, experiențele și

12
consecințele ce structurează din exterior imaginea de sine. Există o serie de
evenimente care influențează felul în care ne percepem pe noi, felul în care abordăm
lumea. Putem suferi intervenția lor directă, trăind consecințele directe ale propriilor
acțiuni și participând la evenime nte, sau putem învăța indirect, observând
comportamentul și rezultatele obținute de alții. Imaginea de sine este influențată și
de un alt set de factori: factorii interni, reacțiile interioare ce reprezintă un răspuns la
evenimentele externe. Acestea sunt procese concrete care au loc în interiorul nostru
și care determină modul în care ne percepem locul în ierarhia acestei lumi și dreptul
nostru la ceva mai bun. Factorii interni cuprind lucrurile pe care ni le spunem,
lucrurile pe care le credem despre noi înșine, tot dialogul interior care influențează
imaginea de sine. Ace ști factori interni includ și conținutul adevărului personal.
Percep ția social ă asociat ă imaginii de sine se refer ă la ceea ce g ândesc
ceilal ți despre noi (cum ar ătăm, ne comport ăm, cum suntem). Ea trebuie analizat ă
din dou ă perspective: al celuilalt despre eu (ca reper pasiv sau activ) și al eului
despre p ărerea celuilalt (influen ța părerii celuilalt asupra eului depinde de: gradul de
dependen ță, categoria profesional ă, nivelul de educa ție).
Indiferent însă de gradul de înțelegere cu care se raportează societatea la
problemele bătrâneții , un lucru este cert: faptul că ultimii ani ai vieții prilejuiesc
întâlnirea cu cele mai dificile încercări și crize. Statutul de „persoană vârstnică”
implică schimbări drastice și frustrante, uneori în modul de viață al bătrânului. A fi
nevoit să trăie ști experiența retragerii din majoritatea activităților care dădeau un
sens vieții, a fi martor la propriul declin fiziologic și uneori psihic și, mai ales, a
înfrunta iminența morții , toate acestea pot obliga individul la reajustări dureroase în
modul său de viață .

13

C
APITOLUL
III
E
lemente de metodologia cercetării

Actualitatea studiului constă în faptul că acesta semnalează și demonstrează
situația persoanelor vârstnice în societate, gradul de respectare a drepturilor
acestora în diferite domenii, precum și vulnerabilitatea lor, oferind informații
relevante pentru perfecționarea politicilor destinate persoanelor vârstnice.
Scopul principal al acestei cercetării este de a prezenta care sunt percepțiile
persoanelor tinere și a celor adulte cu privire la bătrânețe și persoanele vârstnice.
Pentru obținerea informațiilor datelor, studiul a fost realizat prin aplicarea unui
chestiona r cu 18 întrebări cu răspuns închis, autoadministrat (anchetă prin e -mail),
unui număr de 62 persoane din mediul urban (34 de sex masculin și 28 de sex
feminin). Primele 15 întrebări au necesitat răspunsuri prin care subiecții și-au
exprimat acordul sau de zacordul față de afirmațiile enunțate, iar la ultimele întrebări
au optat pentru variantele de răspuns care au considerat că exprimă punctul lor de
vedere asupra chestiunii în cauză.
Chestionarul a fost aplicat unui grup de subiecții cu vârste cuprinse înt re 20 și
60 de ani. Această decizie a fost motivată de faptul că în literatur a de specialitate
categoria adulți tineri este cuprinsă între 20 de ani și 40 de ani, iar persoanele cu
vârste cuprinse între 40 de ani și 60 de ani sunt considerate adulte.
Rezu ltatele obținute în urma aplicării chestionarelor au fost prelucrate statistic
în tabele și grafice, apoi analizate atât cantitativ cât și calitativ pentru a se prezenta
percepțiile persoanelor tinere și adulte cu privire la bătrânețe și persoanele vârstni ce.

14

C
APITOLUL
IV
R
ezultate și interpretări

Problemele sociale ale persoanelor vârstnice, statutul lor social, relațiile cu
alte grupe de vârstă sunt teme de actualitate pentru cercetare în scopul cunoa șterii
problemelor ce țin de stratificarea populației pe grupe de vârstă și a rela țiilor inter –
generaționale. Studierea percepției sociale a supra bătrâneții și a atitudinii față de
persoanele vârstnice presupune determinarea modelelor pe care diverse categorii
sociale le dezvoltă și le adoptă, dar și estimarea unor efecte sociale pe car e aceste
modele le induc.
Evoluțiile recente în dezvoltarea populației accentuează necesitatea atenției
asupra modului în care persoanele în vârstă sunt percepute și tratate, având drept
scop reducerea ageismului1, atitudinilor negative , discriminării și maltratării
persoanelor în vârstă.
Raportarea societăților la problematica persoanelor vârstnice este diferită și
este determinată de structura socio -demografică, nivelul economic și cel cultural. Din
perspectivă socială și culturală, modalitatea de aborda re a fenomenului îmbătrânirii
este determinată de mentalitățile și modelele sociale de raportare la vârsta a treia.
În prezentul studiu, instrument ul de cercetare a cuprins o serie de enunțuri
care acoperă o gamă largă a afirmațiilor cu privire la percepția situației vârstnicilor în
societate de către persoanele tinere și adulte . Lua te împreună ace stea formează un
sistem de idei, valori și obiceiuri ce caracterizează poziția vârstnicilor în soc ietate. O
analiză referitoare la atitudinea față de îmbătrânire și persoanele vârstnice
presupune o abordare multidimensională, implică traiectorii divergente pentru diferite
aspecte ale vieții și includ e atât aspecte pozitive, cât și negative, reflectând atât o
constatare obiectivă a modificărilor aduse de înaintarea în vârstă , cât și viziunil e
subiective asupra bătrâneții și persoanelor vârstnice.
Rezultatele prezentei cercetări evidențiază percepțiile tinerilor și adulților
chestionați, cu vârste cuprinse între 20-60 de ani , referitor la vulnerabilitatea și riscul
excluziunii sociale a vârstnicilor.

1 Ageism – discriminarea persoanei în baza vârstei acesteia .

15
Deși o bună parte din respondenți afirmă importanța rolului generației
înaintate, susținând că : ”datorită experienței lor, vâr stnicii sunt utili societății” (90%),
”garantează păstrarea valorilor tradiționale în societate” (85%) și ”generațiile
următoare ar putea profita de prezența, cuno ștințele și experiența vârstnicilor” (85%) ,
totuși se constată și prezența unor aprecieri negative și discriminatorii ace știa fiind
catalogați drept ”conservatori și cu o atitudine negativă față de inovații, schimbări în
viață” (85%).

Tabelul 1. Repartizarea răspunsurilor cu privire la statutul social al vârstnicilor în
societate
Sunteți de acord sau nu
cu următoarele afirmații: …? Da Nu
Datorită experienței lor, vârstnicii sunt utili
societății . 90% 10%
Vârstnicii garantează păstrarea valorilor
tradiționale în societate . 85% 15%
Generațiile următoare ar putea profita de
prezența, cuno ștințele și experiența
vârstnicilor . 85% 15%
Societatea trebuie să țină cont de drepturile
vârstnicilor . 85% 15%
Societatea trebuie să țină cont de
problemele vârstnicilor . 85% 15%
Vârstnicii sunt o povară pentru societate . 29% 71%
Vârstnici sunt conservatori și au o atitudine
negativă față de inovații, schimbări în viață . 85% 15%

În plus, circa o treime din respondenți consideră că ”vârstnicii sunt o povară
pentru societate” (29%). Totodată, în rândurile femeilor proporția respondenților care

16
împărtă șesc această opinie este mai mare (76%) , decât în rândurile bărbaților
(24%). De asemenea, se evidențiază opiniile răspândite cu privire la conservatismul
persoanelor vârstnice, atitudinea negativă a acestora față de inovații și schimbări în
viață (85% – da și 15% – nu). Cu toate acestea, majoritatea covâr șitoare a
respondenților sunt de părere că ”societatea trebuie să țină cont de drepturile
vârstnicilor” (85%) și ”de problemele lor” (85%), ceea ce demonstrează
conștientizarea s ituației actuale a persoanelor în vârstă și necesitatea de a
întreprinde unele măsuri eficiente de ameliorare a acesteia.
Pe baza celor expuse mai sus, putem afirma că, în afara aspectului de ordin
economic (vârstnicii sunt o povară pentru societate), atitudinile față de vârstnici sunt
în general po zitive și de susținere.

Fig. 1 . Ponderea tinerilor și adulților (20 -60 ani) de sex masculi n și femin in care
consideră persoanele vârstnice o povară pentru societate

Analiza diferențiată în funcție de sexul respondentului a relevat faptul că în
proporție de 76% din totalul respondenții care au declarat că persoanele vârstnice
sunt o povară, sunt femei și doar 24% sunt bărbați. Am putea da o interpretare
acestui rezultat prin prisma faptului că în societatea românească se p ăstrează
modelul tradițional de îngrijire a vârstnicilor în cadrul familiei, sarcină care le revine
preponderent femeilor. O implicare mai activă a autorităților pentru programe de
suport și îngrijire, ar degreva femeile active de această ”povară” și atitu dinea ar fi
una pozitivă ca răspuns.
24%
76% Persoanele v ârtsnice s unt o
povară pentru societate
Masculin
Feminin

17
Evaluarea aspectelor referitoare la situația persoanelor vârstnice în societate
urmărind o serie de afirmații furnizate respondenților a condus la rezultatele
evidențiate în Tabelul 2.

Tabelul 2. Evaluarea aspectelor referitoare la situația persoanelor vârstnice în
societate
Sunteți de acord sau nu
cu următoarele afirmații: …? Da Nu
În general, persoanele vârstnice sunt tratate
corect și egal . 53% 47%
În general, persoanele vârstnice sunt tratate cu
demnitate și respect . 50% 50%
Persoanele vârstnice au acces la facilități
medicale sau tratament medical . 79% 21%
Persoanele vârstnice se confruntă cu izolarea
socială, de exemplu cei care trăiesc singuri,
fără a comunica cu familia sau prietenii . 47% 53%
Persoanele vârstnice se confruntă cu violența
și/sau abuzul (din partea altora) . 69% 31%
Persoanele vârstnice sunt discriminate din
cauza vârstei lor (de exemplu, le este refuzat
tratamentul medical, un împrumut sau un loc
de muncă) . 61% 39%
Guvernul, cât și autoritățile locale, tratează în
mod serios necesitățile persoanelor vârstnice . 48% 52%
Persoanele vârstnice sunt informate și își
cunosc drepturile . 35% 65%

Astfel, aproape o jumătate din respondenți nu sunt de acord că persoanele
vârstnice ”sunt tratate corect și egal” (47%), ”sunt tratate cu demnitate și respect”

18
(50%), sau că ”guvernul, cât și autoritățile locale tratează în mod serios necesitățile
persoanelor vâ rstnice” (52%).
Potrivit rezultatelor studiului, populația tânără și adultă (20 -60 ani)
conștientizează multitudinea problemelor ce confruntă generația în vârstă, printre
acestea cu incidență mai mare s -au enunțat: accesul redus la facilitățile medicale
sau tratament medical (21%), vulnerabilitatea în fața violenței și abuzului din partea
altora (31%), izolarea socială a vârstnicilor singuratici (31%), discriminarea pe motiv
de vârstă (39%), precum și gradul scăzut de informare și cunoa ștere a drepturilor
proprii de către vârstnici (65%).
Vulnerabilitatea persoanelor vârstnice se manifestă în prevalența
stereotipurilor negative cu privire la bătrânețe, la majoritatea respondenților de vârstă
tânără și adultă această etapă a vieții asociindu -se cu pensia (6 2,9%), neputința
(54,8%), experiența (51,6%), boala (50%), singurătatea (33,8%), dependența (29%),
sărăcia (29%) și povara (19,3%). Astfel se poate observa că cei mai mulți dintre
respondenți au opinii negative despre bătrânețe și persoane vârstnice (Fig. 2).

Fig. 2. Principalele caracteristici ale bătrâneții în opinia tinerilor și adulților (20 -60
ani)

O caracteristică importantă a percepțiilor generale cu privire la bătrânețe și
persoanele vârstnice prezintă determinarea limitelor de vârstă de la care se începe 62.9%
54.8% 51.6% 50.0%
33.8%
29.0% 29.0%
19.3% Cu ce asociați bătrânețea?

19
bătrânețea, ceea ce în mare măsură reflectă atât atitudinea și percepția ciclului de
viață al individului, cât și aprecierea rezervelor funcționale și mentale ale indiviz ilor
de vârstă diferită, care, la rândul său, prezintă o reflectare a condițiilor economice și
sociale, inclusiv a condițiilor de acordare a protecției sociale și a asigurărilor sociale,
a mediului înconjurător, a gradului de satisfacere a necesităților ma teriale și
spirituale etc. În plus față de acestea, în societatea contemporană, o importanță
deosebită au căpătat o serie de factori subiectivi, cum ar fi comportamentul
autoprotector, deprinderile nocive, bolile cronice.
Conștientizarea vârstei fiziologice este determinată de aprecierea stării de
sănătate a persoanelor de vârsta respectivă, precum și a modificărilor observate,
ceea ce prezintă într -un fel o măsură a gradului de îmbătrânire sau "deteriorării
funcționale" ca rez ultat al vârstei calendaristice, caracteristicilor individuale , dar și al
stilului de viață. La nivelul percepției individuale, îmbătrânirea poate fi definită ca
momentul din care persoana se etichetează ca fiind bătrână, o stare exprimată
/conștientizată fie prea devreme, fie prea târziu.
Îmbătrânirea socială este o sinteză a tuturor reprezentărilor cu privire la vârstă
și reflectă poziția acestei categorii de populație în societate, totalitatea drepturilor și
obligațiunilor față de persoanele vârstnice, natura relațiilor cu ceilalți, inclusiv cu cei
mai apropiați. De regulă, percepția socială a bătrâneții este determinată și de gradul
de îmbătrânire demografică a populației. Cu cât mai înalt este nivelul de îmbătrânire
a populației, cu atât mai mult vârst a asociată cu bătrânețea se deplasează spre
vârstele mai mari.
Reprezentările tinerilor și adulților cu privire la limitele cronologice ale
bătrâneții, pe de o parte, poartă amprenta mediatizării problemei îmbătrânirii
populației în societate, prezentarea acesteia în mass -media, unde creșterea
numărului și proporției persoanelor în vârstă de 60 de ani și peste este tratată
preponderent ca o problemă socială, o presiune economico -financiară, iar pe de altă
parte, reflectă nivelul scăzut al condițiilor de tra i, al speranței de viață în vârste
adulte (de exemplu pentru cei care consideră că bătrânețea începe de la vârsta de
50 de ani – 14% din totalul răspunsurilor date de persoanele chestionate). Conform
rezultatelor cercetării (Fig. 3), fiecare al doilea resp ondent asociază bătrânețea cu
vârsta pensionării, diferențele în răspunsuri după sexul celor chestionați fiind
evidențiate conform rezultatelor din Fig. 4 și 5.

20

Fig. 3. Opinia tinerilor și adulților (20 -60 ani) privind vârsta de la care începe
bătrânețea

Respondenții de sex masculin asociază începutul bătrâneții cu vârsta de 70
de ani într -o proporție mai mică – 49%. Apoi în ordinea opțiunilor respondenților de
sex masculin debutul bătrâneții este marcat de vârsta pensionării și de la 50 de ani:
38% și respectiv 13%. (Fig.4)

Fig. 4. Opinia tinerilor și adulților de sex masculin (20 -60 ani) privind vârsta de la
care începe bătrânețea

În percepția populației respondenților de sex feminin, pragul de vârstă asociat
debutului bătrâneții este deplasat spre vârste mai înaintate, 70% consideră că
52%
34%
14%
de la pensionare
de la 70 de ani
de la 50 de ani
38%
49%
13%
de la pensionare
de la 70 de ani
de la 50 de ani

21
bătrânețea începe la vârsta de 70 de ani, iar 15% la vârsta de pensionare sau de la
50 ani. (Fig.5)

Fig. 5. Opinia tinerilor și adulților de sex feminin (20 -60 ani) privind vârsta de la care
începe bătrânețea

Reflecțiile asupra sentimentelor provocate de gândul la bătrânețe ca stare la
care vor ajunge evocă teamă, îngrijorare, alertă și neliniște. De altfel, 40% din
respondenții tineri și adulți (20 -60 ani) manifestă o atitudine negativă față de această
etapă a vieții. Fiind o etapă din viață, la care ajungi inevitabil, fiecare al doilea
respondent prezintă o atitudine neutră față de bătrânețe (49%) . Și cei mai puțini
dintre respondenți, în proporție de 11%, privesc bătrânețea ca o etapă pozitivă, plină
de experiențe din care poți învăța. (Fig.6)

Fig. 6. Atitudinea tinerilor și adulților față de bătrânețe

15%
70%
15%
de la pensionare
de la 70 de ani
de la 50 de ani
49%
40%
11%
Neutră
Negativă
Pozitivă

22

Analiza diferențiată în funcție de sexul respondentului a relevat faptul că
femeile privesc bătrânețea ca o etapă negativă într -o proporție mai mare (70%), față
de bărbați (46%). Însă diferența semnificativă de opinie dintre cele două genuri se
regăsește în faptul ca niciun respondent d e sex feminin nu percepe bătrânețea ca o
etapă pozitivă față de bă rbați care în proporție de 17% sunt optimiști în această
privință. De altfel, 37% din respondenții de sex masculin au o viziunea neutră asupra
bătrâneții, situându -se ca proporție apropiat d e cei de sex feminin (30%). (Fig. 7 și 8)

Fig. 7. Atitudinea tinerilor și adulților de sex masculin față de bătrânețe

Fig. 8. Atitudinea tinerilor și adulților de sex feminin față de bătrânețe

46%
37%
17%
Negativă
Neutră
Pozitivă
70%
30%
0%
Negativă
Neutră
Pozitivă

23

C
APITOLUL
V
C
oncluzii și propuneri

Scăderea capacităților și a autonomiei persoanelor vârstnice declan șează o
serie de consecințe atât individuale, cât și pentru întreaga societate, ce se
raportează în special la cre șterea costurilor directe de îngriji re a sănătății vârstnicilor,
identificarea victimelor și formarea cadrelor specializate, precum și a costurilor
indirecte asociate cu pierderea de capital social și diminuarea capacității persoanelor
de a contribui productiv în societate.
Stereotipurile, ce reprezintă persoanele în vârstă ca o povară pentru
societate, creează un teren fertil pentru tratamentele rele ale acestor persoane.
Atitudinea negativă față de bătrânețe poate fi inerentă chiar autopercepției
vârstnicului, iar ca urmare a subestimării, comportamentul nerespectuos față de sine
din partea celorlalți poate să pară ca ceva normal.
Ca o provocare în contextul procesului de îmbătrânire, la nivel de politici,
acțiunile se cer a fi orientate în amplificarea cooperării între actorii sociali ce s e
raportează direct și indirect la problemă, precum guvernul, societatea civilă, sectorul
de sănătate și de îngrijire, școlile și alte instituții de învățământ, mass -media și
fiecare membru al comunității. Este importantă cre șterea gradului de promovare a
independenței, demnității și participării egale a vârstnicilor în societate.
Înaintarea în vârstă este văzută preponderent din perspective negative,
respectiv, accentuarea inutilit ății fiind larg răspândită în societate cu un impact
semnificativ asupra bunăstării și atitudinilor față de persoanele vârstnice . Aceste
stereotipuri determină în mare măsură relațiile și activismul social, atitudinea față de
prelungirea activității profesionale după pensionare și utilizarea capacităț ilor și
abilităților, a drepturil or și responsabilitățil or. Atitudinea negativ ă existent ă cu privire
la bătrânețe și persoanele vârstnice acționează, în special, în afara familiei, nu se
manifestă într -un mod agresiv, ci mai degrabă în referirea vârstnicil or la categoria de
"potențial epuizat" prin practica ignorării sociale.
În cele mai multe cazuri, veniturile scăzute, posibilitățile reduse de a continua
activitatea de muncă, starea sănătății nesatisfăcătoare reprezintă un obstacol

24
important pentru îmbătr ânirea activă, prelungirea autonomiei vârstnicilor și
valorificarea potențialului lor fizic și intelectual, ceea ce în condițiile cre șterii continue
a numărului și proporției persoanelor vârstnice în structura populației va spori
semnificativ cheltuielile statului pentru protecția și asistența socială a vârstnicilor.
Rezultatele acestui studiu permit formularea următoarelor propuneri pentru a
îmbunătății percepția socială a persoanelor vârstnice de către tineri și adulți:
 promovarea pe scară largă a atitudinii pozitive față de vârstnici și
formarea unei imagini noi a acestora, definindu -i ca parte activă a
populației care concentrează o proporție semnificativă a potențialului
socioeconomic și cultural; perceperea vârstnicil or ca parteneri egali,
capabili să participe în rezolvarea problemelor care îi privesc;
 implicarea largă a tuturor actorilor sociali (instituțiile de învățământ,
mass -media, societatea civilă etc.) în promovarea tradițiilor și a
atmosferei de respect față de generația vârstnicilor, canalizarea
energiei și a experienței acesteia într -o direcție constructivă;
 dezvoltarea programelor școlare și activităților de voluntariat (de
exemplu, din experiența pozitivă a altor țări din Uniunea Europeană
instituirea în curriculumu l școlar a unor subiecte precum ”imagini ale
bătrâneții ; o societate pentru toate vârstele ; societatea în proces de
îmbătrânire”) care au drept scop facilitarea comunicării inter –
generaționale și sprijinirea tinerei generații pentru a înțelege s ituația
altor generații și a propriului lor viitor. Acest lucru presupune învățarea
reciprocă, angajamentul și participarea la mai multe niveluri în școli,
familii și comunitate;
 facilitarea schimbului inter -generațional de resurse și idei pentru
sporirea solidarității, înțelegerii și cooperării între generații. Pentru
consolidarea stereotipurilor pozitive ale bătrâneții și ale persoanelor
vârstnice trebuie promovat și aplicat dialogul social bazat pe programe
comunitare (în școli de -a lungul vieții educati ve, prin campanii publice,
în colaborare cu societatea civilă și cu mass -media ș.a.) cu o viziune
echilibrată asupra diferitelor categorii de vârstă ale populației și cu o
conștientizare mai profundă a diferențelor de experiență avute de -a
lungul vieții;

25
 dezvoltarea viziunii corecte a agenților media privind ”vârstnicii”,
”îmbătrânirea populației”, ”bătrânețe”, deoarece mass -media este un
actor important în formarea percepțiilor cu privire la vârstă. Se impune
favoriza rea comunic ării pe această temă prin creșterea
profesionalismului reprezentanților mass -mediei, stimulând dezvoltarea
unor proiecte media relevante;
 asigurarea accesului la servicii sociale a persoanelor vârstnice expuse
riscului de excluziune socială; dezvoltarea serviciilor de îngrijire la
domiciliu și a altor servicii alternative;
 introducerea unor facilități în vederea promovării și stimulării îng rijirii la
domiciliu a persoanelor vârstnice;
 dezvoltarea rețelei naționale de medici geriatri care să realizeze, alături
de asistentul social, evaluarea socio -medicală a persoanelor vârstnice;
 motivarea organizațiilor neguvernamentale să dezvolte unităț i de
asistență socială pentru persoanele vârstnice cu fonduri proprii sau în
parteneriat public -privat;
 prelungirea vieții economice active prin aplicarea unor măsuri de
îmbunătățire a condițiilor de muncă adaptate persoanelor vârstnice , o
mai bună gestion are a îmbătrânirii și promovarea capacității de muncă
de-a lungul întregii vieți active a unei persoane;
 dezvoltarea centrelor de voluntariat pentru persoanele vârstnice la
nivel comunitar, încurajarea activității de voluntariat prin diferite
recompense și facilități.
Persoanele vârstnice sunt membri valoro și ai familiilor și comunităților din
care fac parte. Pentru o mai bună valorificare a capitalului uman prezent în societate,
vârstnicii trebuie să fie apreciați pozitiv pentru contribuția pe care o aduc.
Îmbătrânirea trebuie abordată ca o perioadă a noilor oportunități, drepturile
persoanelor vârstnice trebuie promovate, iar atitudinea negativă, precum și
comportamentul discriminatoriu și abuziv față de vârstnici trebuie anihilat. Realizarea
acestor obiec tive este determinată, în mare măsură, de consolidarea eforturilor
tuturor actorilor sociali (autoritățile publice centrale și locale, mass -media, biserica,
societatea civilă etc.) și coordonarea activităților acestora.

26
Cercetarea de față a scos în eviden ță că doar prin cooperarea tuturor actorilor
sociali și prin educarea continuă a populației, expunând -o repetat și la diferite
niveluri de socializare (de la ciclul pre școlar, școlar, universitar), inclusiv prin mass –
media la adevărul despre procesul de îm bătrânire, categoria vârstnicilor va deveni,
firesc, un pilon de stabilitate de care societatea va putea beneficia atât din punct de
vedere financiar, cât și social. Numai astfel îmbătrânirea va putea să aibă o imagine
pozitivă și să reprezinte o etapă firească a vieții obligatorie a existenței umane,
căreia trebuie să i se asigure o desfă șurare demnă, plină de respect, ferită de griji și
de boli, spre a fi bine suportată și, eventual valorificată în folosul familiei și al
societă ții
Este necesar să facem cu toții eforturi pentru îmbunătățirea situației deoarece
aceste persoane vârstnice sunt părinții și bunicii no ștri, sunt tinerii de ieri, a șa cum
noi, tinerii de azi, suntem vârstnicii de mâine.

27

B
ibliografie
 MOLDOVEANU , Monica (2011) . Geriatrie si geropatologie pentru asistenți
medicali, Bucure ști, Editura All, Cap. I, p. 7 -26;
 POPA, Adela “ Percepția socială asupra vârstnicilor între obiectivitate și
distorsiune. Studiu exploratoriu”, în Revista calitatea vieții, XII, nr. 1 -4 (2000),
p. 91 -100;
RĂDULESCU, Sorin (1994). Sociologia vârstelor , Bucure ști, Editura Hyperion;


SĂHLEANU, Victor (1971). Omul și îmbătrânirea , Bucure ști, Editura

Enciclopedică;

ȘCHIOPU, Ursula; VERZA, E. (1997). Psihologia vârstelor. Ciclurile vieții,

Bucure ști, Editura Didactică și Pedagogică;

28

ANEXA
CHESTIONAR

Vă rugăm să completați chestionarul de mai jos încercuind varianta de
răspuns corespunzătoare opiniei dumneavoastră. Vă mulțumim!

1. În general persoanele vârstnice sunt tratate corect și egal
a) De acord
b) Nu sunt de acord

2. În general persoanele vârstnice sunt tratate cu demnitate și respect
a) De acord
b) Nu sunt de acord

3. Persoanele vârstnice au acces la facilitățile medicale sau tratament medical
a) De acord
b) Nu sunt de acord

4. Persoanele vârstnice se confruntă cu violență și/sau abuz din partea celorlalți
a) De acord
b) Nu sunt de acord

5. Persoanele vârstnice se confruntă cu izolarea socială, de exemplu cei care
locuiesc singuri, fără a comunica cu familia sau prietenii
a) De acord
b) Nu sunt de acord

6. Persoanele vârstnice sunt discriminate din cauza vârstei lor (de exemplu le este
refuzat tratamentul medical, un împrumut sau un loc de muncă)
a) De acord
b) Nu sunt de acord

29
7. Guvernul, cât și autoritățile locale, tratează în mod serios necesită țile persoanele
vârstnice
a) De acord
b) Nu sunt de acord

8. Persoanele vârstnice sunt o povară pentru societate
a) De acord
b) Nu sunt de acord

9. Persoanele vârstnice sunt informate și își cunosc drepturile
a) De acord
b) Nu sunt de acord

10. Datorită experienței lor, vârstnicii sunt încă utili societății
a) De acord
b) Nu sunt de acord

11. Vârstnicii garantează păstrarea valorilor tradiționale în societate
a) De acord
b) Nu sunt de acord

12. Generațiile următoare ar putea beneficia de prezența, cuno științele și experiența
persoanelor vârstnice
a) De acord
b) Nu sunt de acord

13. Societatea trebuie să țină cont de drepturile persoanelor vârstnice
a) De acord
b) Nu sunt de acord

14. Societatea trebuie să țină cont de problemele persoanelor vârstnice
a) De acord
b) Nu sunt de acord

30
15. Vârstnici sunt conservatori și au o atitudine negativă față de inovații, schimbări
în viață
a) De acord
b) Nu sunt de acord

16. Cu care din afirmațiile de mai jos asociați bătrânețea
a) Neputință
b) Singurătate
c) Experiență
d) Dependență
e) Povară
f) Discriminare
g) Bunăstare
h) Independență
i) Sărăcie
j) Boală
k) Pensie
l) Cu toate din cele de mai sus

17. La ce vârstă considerați că începe bătrânețea
a) de la 50 de ani
b) de la pensionare
c) de la 60 de ani
d) de la 70 de ani
e) de la 80 de ani

18. Care este atitudinea dvs. față de bătrânețe
a) pozitiva – este o etapă plină de experiențe din care poți învăța
b) neutră – este o etapă a vieții pe care o vom trăi cu toții
c) negativă – este o etapă când apar diverse probleme (de sănătate,
financiare, etc)

31
Date socio -demografice:

1. Sexul:

2 . Vârsta:

Masculin
Feminin
1 20-30
2 30-40
3 40-50
4 50-60