Perceptia Adolescentilor Asupra Consumului de Plante Etnobotanice
CUPRINS
Introducere
I.Adolescența –perioadă vulnerabilă pentru consumul de droguri
1.1.Adolescenta prezentare generală
1.1.1.Dezvoltarea fizică
1.1.2.Dezvoltare cognitivă
1.1.3.Dezvoltarea personalității
1.1.4. Dezvoltarea socială
1.2.Riscuri de apariție a comportamentolor negative în adolescență
1.2.1.Depresie și risc suicidar
1.2.2.Tulburări de alimentație
1.2.3.Problemele sexualității.Sarcina în adolescență
1.2.4.Delicvența juvenilă
1.3.Predispoziția pentru consumul de droguri în perioada adolescenței
II.Alinierea plantelor etnobotanice în rândul drogurilor
2.1.Caracterizarea drogurilor
2.1.1.Definiție și istoric
2.1.2.Clasificarea drogurilor
2.2.Caracterizarea plantelor etnobotanice
2.2.1Definiție
2.2.2.Conținut
2.2.3.Efecte și riscuri
III. România țară consumatoare de droguri
3.1. Consumului de droguri în România
3.2.Consumul de plante etnobotanice în România
IV.Metodologia cercetarii
4.1.Obiective
4.2.Ipoteze
4.3.Prezentarea participanților
4.4.Metodele utilizate
4.5Prezentarea și interpretarea rezultatelor
Concluzii
Bibliografie
Anexa
Introducere
Consumul de plante etnobotanice este un fenomen actual, ce s-a răspândit în întreaga lume, cauzând rapid victime printre tinerii din ziua de astăzi. Ceea ce m-a determinat să studiez acest subiect a fost amploarea, pe care fenomenul plantelor etnobotanice, a căpătat-o în România.
Pentru a putea dezbate această temă, a fost necesar să aflu ce reprezintă de fapt plantele etnobotanice, și așa cum am menționat în capitolul II, plantele etnobotanice au fost descrise ca fiind, plante uscate stropite cu diferite substanțe chimice. Aceste plante nu sunt atât de recent descoperite, ca și fenomenul în cauză, ele sunt plante cu efect psihotrop folosite din cele mai vechi timpuri, însă atunci, erau utilizate în scop terapeutic și curativ, precum și în diverse ritualuri. Aceste plante pot produce modificări în ceea ce privește gândirea, percepția asupra lumii exterioare, dar și dispoziția persoanelor ce le consumă.
Plantele etnobotanice au fost denumite de către Agenția Naționala Antidrog, substanțe cu proprietăți psihoactive (SPP). Aceste substanțe sunt uneori, considerate mai periculoase decât drogurile propriu-zise, deoarece cercetătorii nu reușesc să țină pasul cu designerii, care schimbă foarte des substanțele cu care stropesc plantele, și astfel sunt destul de dificil de determinat efectele pe care le au aceste substanțe asupra organismului uman.
Un alt factor ce transformă, consumul de plante etnobotanice într-un real inamic, este modul facil, în care aceste droguri pot fi utilizate de adolescenți. Adolescența reprezintă un „ climat” favorabil dezvoltării de dependențe, de la tabagism, alcoolism, până la narcotism.
În capitolul I, am vorbit despre predispoziția pe care o au adolescenții, pentru comportamente deviante, în general, cât și pentru comportamente dependente. Adolescentul, care se află într-un haos, atât în ceea ce privește lumea interioară cât și cea exterioară, se află într-o luptă continuă cu propria persoanalitate, din cauza schimbărilor, ce au loc atât la nivel fizic, dar și cu modifcările ce au loc în dezvoltarea personală a acestuia.
Pe fondul, formării personalității, al conflictelor sociale, al acceptării schimbărilor corporale, al depresiilor, adolescenții dezvoltă cu ușurință tulburări de comortament. Dintre tulburările de comortament prezente în perioada adolescenței, enumerăm, tulburările de alimentație, depresii, risc suicidar, tulburări sexuale; la care se pot adăuga și acte de delicvență juvenilă, ca absenteismul școlar, furtul, și violența. Toate acestea reprezintă factorii ce contribuie la apariția dependențelor în perioada adolescenței.
În capitolul III, am prezentat o serie de date, care m-au ajutat să identific poziția României ca țară consumatoare de droguri, și mai ales ca țară consumatoare de plante etnobotanice. Consumul de droguri s-a dezvoltat în țara noastră, după anul 1990, devenind un punct de tranzit esențial, pe ruta Balcanică de tranzit a drogurilor, din cauza ieșirii la Marea Neagră, devenind o rută alternativă de introducere a cocainei în Europa, prin portul Constanța.
Plantele etnobotanice, au apărut la noi în țară, în anul 2008, dezvoltându-se rapid în anii 2009 și 2010. Comercializarea acestor substanțe noi, a fost realizată prin intermediul Internetului, ulterior dezvoltându-se magazine specilaizate pentru comercializarea etnobotanicelor, denumite: „magazine de vise”, sau, Weed Shop”.
În urma ordonanței de urgență, din 2009, prin care au puse sub control mai multe substanțe, s-a înregistrat o ușoară scădere, a comercializării plantelor etnobotanice, însă nu pentru mult timp, deoarece este o piață aflată în continuă mișcare, iar designerii de droguri, au creat substituori ai substanțelor interzise, creând astfel portițe de scăpare în fața legii.
Acestea fiind spuse, în cercetarea de față, urmăresc identificarea percepției pe care adolescenții o au asupra consumului de plante etnobotanice: asupra efectelor, riscurilor, factorii motivaționali ce conduc la consumul plantelor etnobotanice, influența anturajului în ceea ce privește consumul de plante etnobotanice, precum și ușurința modului de procurare a acestora.
I.ADOLESCENȚA – PERIOADĂ VULNERABILĂ PENTRU CONSUMUL DE DROGURI
1.1.ADOLESCENȚA PREZENTARE GENERALĂ
Conform definiției din dicționar, adolescența este o perioadă a vieții omului cuprinsă între vârsta pubertății și cea adultă, în care are loc maturizarea treptată a funcțiilor fizice și psihice ale organismului. În opinia mea, adolescența este o perioadă de tranziție, în care intrăm copiii și ieșim adulți; este un tunel pe care îl traversăm cu ochii închiși, și care, la ieșirea din el ne responsabilizează și ne postează într-o altă categorie socială.
Adolescența este considerată de mulți autori o etapă a schimbărilor, fiind cea mai caracterizată etapă a vieții: J.J.Rousseau o descrie ca fiind „vârsta rațiunii”, „revoluție furtunoasă”, „a doua naștere”; Stanley Hall o definește „furtună și stres”, Schopenhauer consideră adolescența „vremea neliniștii”, iar pentru Mihai Ralea reprezintă „timpul în care luăm Universul prea în serios”.
Perioada adolescenței este o perioadă a schimbărilor, întrunite pe toate planurile: biologic, psihologic și social. Aceste schimbări generale contribuie la procesul de schimbare a imaginii de sine, adolescentul construindu-și o nouă identitate, bazată pe opoziția față de adulți, și adaptarea la cerințele grupului din care face parte.
Cu toate acestea, adolescența este vârsta deciziilor imortante, în această perioadă adolescenții confruntându-se cu hotărâri asupra viitorului profesional( liceu, facultate, etc.) Conflictele și crizele adaptative dramatice nu sunt neapărat definitorii pentru adolescență, aceste caracteristici fiind influențate de aspectul și calitatea relațiilor cu familia, școala și grupul de prieteni, de contextul mai larg, cultural și social în care adolescentul se dezvoltă.
1.1.1.DEZVOLTARE FIZICĂ
Adolescența este perioada de tranziție, dintre perioada copilăriei și vârsta adultă, totodată realizând transferul către maturizarea și integrarea, adolescentului în societatea adultă. În această perioadă tranzitorie, adolescentul va suferi modificări importante, în ceea ce privește dezvoltarea sa fizică.După mai mulți autori, adolescența ca și etapă a vieții, este divizată în trei perioade diferite: preadolescența(14-16 ani), adolescența propriu-zisă (16-18 ani), adolescența prelungită (18-20/25 de ani). Adolescenții se confruntă, cu un puseu de creștere, la nivel fizic astfel: între 14 și 20 de ani, creierul se va dezvolta până va ajunge la maximul de greutate, se va finaliza procesul de osificare a anumitor părți ale craniului; iar între 20 și 25, se va realiza treptat osificarea scheletului.Volumul mușchilor și forța musculară, se vor dezvolta în această perioadă; mai întâi, la începutulul perioadei, se vor dezvolta mușchii mari, apoi, până la sfârșitul perioadei de tranziție, și celelalte grupe de mușchi, acest fapt conducînd la o coordonarea eficientă a mișcărilor fine. La mijlocul adolescenței, se stabilesc și creșterea în greutate și în înălțime, fapt ce depinde de activitățile intreprinse de adolescent, precum și de alimentația practicată
Odată cu schimbările în plan fizic, se concretizează diferențe de înfățișare între adolescente și adolescenți: fetele se diferențiază prin proeminențe ale bustului, configurația distinctă a bazinului, șolduri, craniul mai mic, fața mai scurtă, coapsele cu ușoare depuneri de grăsime. De asemenea are loc apariția unor noi comportamente, aflate în legătură cu modificările ce au loc la nivel fizic: fetele sunt mai atente cu aspectul fizic: îngrijirea părului, utilizarea deodorantelor și parfumurilor, îngrijirea tenului etc.; de asemenea și băieții vor prezenta interes pentru propria înfățișare; vor apărea, atât la adolescente cât și la adolescenți, interese pentru persoanele de sex opus.Comparativ cu dezvoltarea psihică a adolescenților, dezvoltarea biologică se va echilibra în această perioadă. Adolescentul privește cu rigurozitate aspectul prorpiului corp; cea mai mică abatere de la înfățișarea ideală, precum și dezvoltarea mai lentă a unor caractere sexuale secundare, creează motive de frământare și insatisfacții.
1.1.2.DEZVOLTAREA COGNITIVĂ
Adolescența este considerată o etapă de restructurare afectivă și intelectuală a personalității, un moment esențial al dezvoltării cognitive, întrucât pe parcursul acestui stadiu se perfecționează procese și mecanisme dobândite în stadiile anterioare dar în același timp se ating parametri de vârf în gândire, memorie și imaginație.
Activitățile senzoriale sunt intensificate, are loc creșterea acuității vizuale auditive și cutanate. Se dezvoltă capacitățile perceptive și cele observative: „condițiile organice ale percepției nu sunt pe deplin satisfăcute decât în perioada adolescenței, în timp ce funcționarea retiniană este foarte precoce” (Piaget și Inhelder 1976, p.129).
De asemenea, reprezentările, se realizează acum cu o mai mare ușurință: ”fiecare imagine, fiecare reprezentare este elaborată. Subiectul îi imprimă o structură și prin aceasta o interpretare, o semnificație din mai multe posibile“(Reuchlin, 1999, p. 339).
Se dezvoltă gândirea discursivă și se formează concepția despre lume și viață. Inteligența se maturizează, astfel între 16 și 18 ani, atinge un nivel maxim de operativitate. Cu toate că în această perioadă dezvoltarea cognitivă este evidentă, adolescentul are dificultăți în a gândi rațional în legătură cu experiențele lui imediate. Această trăsătură a cogniției adolescentine definește egocentrismul specific vârstei (Elkind 1978).
Dezvoltarea limbajului este evidentă și devine din ce în ce mai mult un instrument, un mod de exprimare a propriei personalități. Adolescentul caută cuvinte și expresii, își nuanțează vorbirea pentru a putea face față solicitărilor specifice acestei perioade.
J. Rousselet în lucrarea sa "Adolescentul acest necunoscut" relevă trei forme mai importante de conduită ce se produc prin prisma dorinței adolescentului de a fi unic: 1.conduita revoltei: adolescentul refuză sistematic și ostentativ ceea ce învățat sau a fost obligat să învețe; el adoptă atitudini negativiste, contrazice fără temei, ironizează, utilizează un limbaj ieșit din comun, de multe ori agresiv; 2.conduita închiderii în sine – se interiorizează, se izolează, aspecte care determină îndepărtarea de societate; 3.conduita exaltării și a afirmării – adolescentul caută confruntarea cu alții pentru a-și verifica calitățile fizice și intelectuale, adoptă atitudini extreme față de tot ceea ce disprețuiește sau concordă cu atitudinile sale.
Dezvoltarea inteligenței permite adolescentului să conștientizeze situații care sunt mai puțin plăcute, conflictuale, tensionale. În acest mod se nasc sentimentele de tristețe, melancolie. Fiind perioada intrriei personalități. Adolescentul caută cuvinte și expresii, își nuanțează vorbirea pentru a putea face față solicitărilor specifice acestei perioade.
J. Rousselet în lucrarea sa "Adolescentul acest necunoscut" relevă trei forme mai importante de conduită ce se produc prin prisma dorinței adolescentului de a fi unic: 1.conduita revoltei: adolescentul refuză sistematic și ostentativ ceea ce învățat sau a fost obligat să învețe; el adoptă atitudini negativiste, contrazice fără temei, ironizează, utilizează un limbaj ieșit din comun, de multe ori agresiv; 2.conduita închiderii în sine – se interiorizează, se izolează, aspecte care determină îndepărtarea de societate; 3.conduita exaltării și a afirmării – adolescentul caută confruntarea cu alții pentru a-și verifica calitățile fizice și intelectuale, adoptă atitudini extreme față de tot ceea ce disprețuiește sau concordă cu atitudinile sale.
Dezvoltarea inteligenței permite adolescentului să conștientizeze situații care sunt mai puțin plăcute, conflictuale, tensionale. În acest mod se nasc sentimentele de tristețe, melancolie. Fiind perioada intrării în viață a examenelor, a responsabilităților evident exprimate, pot apărea în urma unor eșecuri, insuccese crize intense pe plan emoțional, adevărate drame. În general aceste trăiri negative, stări conflictuale ale adolescentului sunt trecătoare și depășite cu ușurință. În anumite condiții însă (familii dezorganizate, relații violente între părinți, ruperea comunicării între părinți și copii) aceste stări se pot agrava și complica, ducând la modificări negative în comportamentul adolescentului. Acumularea cunoștințelor din diverse domenii, alături de îmbogățirea experienței de viață, duc la îmbunătățirea volumului memoriei. Alături de acesta crește caracterul activ al proceselor mnezice, realizându-se o intensificare aproape explozivă de achiziții de cunoștințe. Cunoștințele existente în memorie influențează asimilarea noilor informații. Având cunoștințe mai multe într-un domeniu, adolescentul va putea să rețină mai multe informații referitoare la acel domeniu (Sroufe, 1992).
1.1.3.DEZVOLTAREA PERSONALITĂȚII
Modificările care au loc în întreaga structură a personalității adolescentului au implicații deosebit de importante: maturizarea fiziologică, dezvoltarea capacității de cunoaștere, apariția de noi dorințe și sentimente dau adolescentului impresia că este o persoană cu totul nouă, diferită de copilul care era până de curând.Abandonarea vechii identități, creează uneori sentimentul de vid, lipsă de repere și dezorientare. Pentru a se echilibra și a se redescoperi pe sine însăși el caută noi identificări, noi modele de personalitate la care să se raporteze.Astfel, adolescentul devine treptat conștient nu doar de ceea ce este, ci și de ceea ce poate deveni( Grațiela Sion, Psihologie Vârstelor, Ediția a IV-a).
Personalitatea adolescentă este caracterizată de o ambiguitate comportamentală, transpusă în forme de timiditate și confruntare; adolescentul încercând pe cât posibil să fie original și nu conformist (Emil Verza, “Psihologia vârstelor”,2000). Dezvoltarea personalității adolescentului suferă anumite oscilații, ce depind de condițiile factorilor educaționali, sociali și ereditari. Conform opiniei lui Erikson, obiectivul major al adolescentului în această etapă de dezvoltare este formarea identității eului – o identitate durabilă și sigură sau simțul sinelui. În viziunea autorului, identitatea eului se construiește în jurul a are trei elemente principale: a) simțul unității sau acordul între percepțiile sinelui; b) simțul continuității percepțiilor sinelului în timp; c) simțul reciprocității între propriile percepții ale sinelului și modul în care individul este perceput de ceilalți.
Conform teoriei lui Erikson (1968), difuzia identității sau sentimentul nesiguranței, întâlnit de cei mai mulți adolescenți poate fi caracterizat prin patru elemente majore:
1. Intimitatea: adolescentului îi este teamă să aibă încredere în alții deoarece aceasta poate însemna o pierdere a identității.
2. Difuzia timpului: constă într-o neîncredere asumată cu privire la posibilitatea ca timpul să aducă schimbări ale situației, iar pe de altă parte teama că s-ar putea întâmpla ceva care să schimbe actuala stare de lucruri(Erikson, 1968).
3. Difuzia efortului personal: care implică fie o inabilitate de a se concentra, fie un efort enorm direcționat înspre o singură activitate.
4. Identitatea negativă: înseamnă de fapt “o atitudine ostilă, de dispreț și snobism față de rolul considerat ca fiind potrivit și dezirabil în familie sau în comunitatea aflată în imediata apropiere”. Expresia „criză de identitate” a apărut pentru prima dată în timpul celui de al doilea război mondial într-un stabiliment militar american de reeducare, având o conotație clinic, desemna atunci situațiile de pierdere a sentimentului de identitate personală, ca o consecință a situației de război și nu neapărat în relație cu șocurile traumatizante sau situații de simulare. Ulterior,criza de identitate a fost asociată cu un stadiu particular al dezvoltării personale: adolescența și debutul vârstei adulte.
Identitatea este constituită din roluri sau atitudini și elemente inconștiente care se influețează reciproc, în permanență, continuu (perspectiva istorică).Erikson definea identitatea ca fiind „sentimentul subiectiv și tonic al unității personale și al continuității temporale”. Faptul că adolescentul trece prin propria sa criză de identitate poate reflecta două lucruri: o problemă de identitate, de exemplu definiția negativă a propriei identități; la întrebarea „cine ești tu”, el va răpunde „ceea ce tu nu ești, nici ceea ce tu îmi spui că noi suntem și că noi facem” și o problemă socială: o problemă de mediere între generații. Formarea unei identități noi trece prin nevoia de a renunța la ceea ce este vechi, la valorile sale tradiționale, înscriindu-se identitatea unei istorii a dezvoltării și a caracteristicilor unui mediu social și cultural.
1.1.4.DEZVOLTAREA SOCIALĂ
Una dintre schimbările majore care apare în viața socială a adolescenților se referă la importanța pe care o câștigă în această perioadă persoanele de aceași vârstă, care permite adolescentului să își câștige treptat independența față de familia de origine. Prin identificarea cu persoanele de aceași vârstă, adolescentul interiorizează noi tipuri de valori și dezvoltă judecăți morale, începe să exploreze lumea pentru a afla în ce fel ea sau el sunt diferiți față de părinții lor (APA, 2002). Dezvoltarea socială a personalității adolescente, are loc pe mai multe dimensiuni: interacțiunea cu persoanele de aceași vârstă, interacțiunea cu familia, interacțiunea cu școala, și interacțiunea cu comunitatea.
1.Grupul de egali:
Interacțiunea cu adolescenții de aceași vârstă contribuie în mod semnificativ la formarea imaginii de sine. Relațiile cu covârstnicii sunt cele care facilitează adolescentului stabilirea și perfecționarea relațiilor interpersonale, deprinderile de comunicare și trăirea sentimentului de prietenie. Toate acestea, oferă cadrul necesar pentru exprimentarea intimității, dar și a diferitelor roluri sociale, oferind adolescentului posibilitatea de a se „oglindi” în ceilalți pentru a-și forma propria identitate. Pe de altă parte, multiplicarea relațiilor sociale ale adolescentului determină extinderea simțului eului, amplificând uneori confuzia și, în consecință, facând necesar un proces de (auto)verificare și (auto)testare.
2.Școala:
Școala cu profesorii, disciplinele de învățământ, colegii de clasă, sistemul de reguli și valori specifice etc., reprezintă un alt agent important al integrării adolescentului în complexul angrenaj social. Pe de o parte, școala înlesnește procesul formării și funcționării grupurilor de covârstnici; pe de altă parte, ea stimulează (sau ar trebui să stimuleze) confruntarea cu status-urile profesionale adulte (Modrea, 2006).
3.Familia:
Relațiile dintre adolescent și părinții săi se modifică pe măsură ce acesta se dezvoltă. Schimbarea centrului lumii sociale a adolescentului − de la familie la grupul de prieteni și covârstnici – nu înseamnă că importanța familiei în viața adolescentului se diminuează.
4.Comunitatea:
Caracteristicile comunității în care crește și se dezvoltă adolescentul au un impact major asupra dezvoltării sale sociale. Comunitățile pot fi caracterizate prin trăsături precum: statusul socioeconomic al vecinătății (de exemplu, tipul de cartier în care trăiește adolescentul), existența unor rețele de suport pentru familiile cu status socioeconomic scăzut, tipul și statutul școliilor frecventate de adolescent, organizații religioase care activează în comunitate, massmedia, oamenii care trăiesc în acea comunitate și caracteristicile lor comportamentale etc.. Percepțiile adolescenților asupra realității referitoare atât la cei din jur cât și la propria persoană sunt uneori distorsionate de egocentrismui specific acestei vârste.
D. Elkid (apud Lahey, 1995) descrie 4 componente primare ale egocentrismului adolescentin:
1.Publicul imaginar: adolescentul are impresia că toată lumea îi observă îmbrăcămintea, gesturile, defectele etc. și are dificultăți în a diferenția propriile gânduri de ideile și judecățile de valoare emise de acest auditoriu prezent în imaginația sa.
2.Mitul personal: credința că este unic în modul în care trăiește anumite experiențe sau situații (că nimeni altcineva nu a trăit un anumit sentiment, cu aceași intensitate, sau nu a trecut prin aceleași situații de viață etc.); la acestea se adaugă în plus, mitul că nimic rău nu i se poate întâmpla etc.
3. Ipocrizia excesivă: de exemplu, adolescentul își copiază în mod obișnuit tema de la colegi dar nu admite să se copieze atunci când profesorul iese din clasă.
4. Pseudostupiditatea: un fel de logică suprasimplificată care îl determină să întrebe de pildă „dacă X știe că alcoolismul conduce la ciroză și moarte, atunci de ce nu se oprește?”, „dacă Y nu se înțelege cu părinții, atunci de ce nu pleacă de acasă?” etc. ignorând factorii multipli care condiționează aceste fenomene.Acest egocentrism se diminuează treptat pe parcursul adolescenței pe fondul dezvoltării multidimensionale a personalității și a creșterii capacității de automonitorizare a sinelui, odată ce persoana își dezvoltă abilități de asumare a perspectivelor acuitatea socială și capacitatea de adaptare la contexte diferite de comunicare. Pe măsură ce adolescentul își lărgește sfera relațională, el își (re)structurează în așa fel trăsăturile de personalitate astfel încât ele să corespundă atât cu nevoile Eului, cât și cu normele grupurilor în care se integrează.
1.2.RISCURI DE APARIȚIE A COMPORTAMENTELOR NEGATIVE ÎN PERIOADA ADOLESCENȚEI
Toate schimbările majore care apar ca urmare a dezvoltării în această perioadă pregătesc adolescentul să experimenteze noi tipuri de comportamente.Această experimentare conduce la comportamente de asumare a riscului care, între anumite limite, pot fi considerate o componentă normală a dezvoltării adolescentului (Dryfoos, 1998; Hamburg, 1997; Roth & Brooks-Gunn, 2000), contribuind la: definirea propriei identități, testarea noilor deprinderi, exersarea autonomiei decizionale, dezvoltarea capacității de autoevaluare realistă a propriei persoane, câștigarea respectului și a acceptării din partea grupului de egali (Ponton, 1997; Jessor, 1991). Conform rapoartelor APA (American Psychologists Association, 2002), zonele cele mai sensibile pentru dezvoltarea problemelor comportamentale sunt: drogurile și abuzul de alcool, graviditatea și bolilele cu transmitere sexuală, eșecul și abandonul școlar, crima, delicvența și violența, urmate de comportamentul suicidar și tulburările de alimentație.
1.2.1.DEPRESIA ȘI COMPORTAMENTUL SUICIDAR
Adolescența ca și etapă de dezvoltare a oricărui individ, ar putea fi descrisă asemănător unei depresii: tristețe, agitație, mânie. Una dintre cauzele depresiei la adolescenți este ruperea legăturilor, sau pierderea acestora. A.Haim(1970) rezuma aceste pierderi la 4 nivele: nivelul corpului: adolescentul se confruntă cu modificări corporale rapide , nivelul părinților: adolescentul va realiza doliul mamei-refugiu, și al stării de uniune cu mama, precum și doliul obiectelor oedipiene; nivelul grupului: va părăsi grupul familial și al apropiaților familiei, pentru a intra în grupul celor egali ca vârstă , de cele mai multe ori acesta din urmă având aspirații socio-economico-culturale diferite de grupul familial, nivelul personal al mișcărilor interne și formațiunilor psihice: în urma remanierii pozițiilor infantile, adolescentul va lua decizii, și va efectua alegeri care îl vor face să sufere pierderi. De asemenea Eul, Supraeul și Idealul Eului vor resimți pierderi : sentimentul de pierdere al Eului, degajarea moralei primite, confruntarea dintre idealul parental și idealul personal.
Adolescentul care se simte amenințat de depresie, va suferi atât perioade de hiperactivitate dar și de agresivitate împotriva propiei persoane sau a celor din jur.
O stare de agitatie poate fi un simptom de depresie, diagnosticul însă va fi stabilit de medic pornind de la o anamneza și de la alte semen asociate.
Amploarea fenomenului suicidar nu este de neglijat: în unele țări occidentale suicidul reprezintă a doua (Franța), respectiv a treia (USA) cauză de deces la adolescenți. Rapoarte publicate în SUA arată că unul din trei adolescenți prezintă ideație suicidară, iar unu din șase încercă să se sinucidă (Steinberg 1996). Actul suicidar este un punct final care a fost precedat în timp de o serie de comportamente pe care toți autorii le numesc comportamente presuicidare.
Acestea sunt adesea avertismente sau forme mascate de amenințare pe care, de multe ori, cei din jur nu le recepționează ca atare și nu realizează că cel care emite asemenea avertismente se află realmente în stare de pericol, că are nevoie de ajutor uman sau medical urgent. Există mai multe semne de alarmă care atrag atenția asupra riscului de suicid al adolescentului: semne serioase de depresie ,abuzul de alcool și/sau alte droguri, angajarea în comportamente de asumare a riscului (viteza și modalități periculoase de conducere a mașinii sau motocicletei, certuri și bătăi; acte și comportamente nocive pentru propriul corp etc.); exprimarea interesului pentru diferite modalități de a își pune capăt vieții, obținerea unui mijloc pentru a-și pune capăt vieții (substanțe chimice, medicamente, armă etc.); preocuparea constantă pentru moarte în muzică sau artă etc. De obicei, o tentativă de suicid anterioară are o mare probabilitate de a conduce la o alta: statisticile arată că patru din cinci persoane care recurg la suicid prezintă cel puțin o tentativă de suicid anterioară (Steinberg, 1996). Conduitele suicidare se pot împărți în categorii net distincte: în prima categorie intră acele cazuri în care dorința de moarte este intensă și determinarea este certă, ducând în acele cazuri la autodistrugere; în a doua categorie dorința de moarte este pe al doilea plan, pe primul plan fiind strigătul de ajutor. Altfel spus, în cele două cazuri extreme, unul este dirijat spre viață și spre necesitatea imperioasă de a comunica cu semenii.
1.2.2. TULBURĂRI DE ALIMENTAȚIE
Rapoarte ale APA (2002) indică faptul că aproape 20% dintre fetele cu vârste cuprinse între 12-18 ani au comportamente alimentare nesănătoase. Unele dintre aceste adolescente dezvoltă tulburări serioase ale comportamentului alimentar, cum sunt anorexia nervoasă sau bulimia. În cazul fetelor, factorii de risc pentru dezvoltarea tulburărilor de alimentație includ de foarte multe ori un nivel scăzut al stimei de sine, abuzul fizic sau sexual în copilărie, maturizare sexuală precoce, sau tendințe spre perfecționism (APA, 2002).
Comportamente alimentare instabile: foamea acută (senzație de foame imperioasă, apare mai ales în perioada premenstruală la fete), criza bulimică (G.Russel o definește ca pe un episode brusc în care o cantitate mare de hrană este ingerată în grabă, pe ascuns , fără a se putea impune limite.)
Comportamente alimentare dereglate din punct de vedere cantitativ: hiperfagie-ronțăială (aport de hrană excesiv,ce are loc între mese și acompaniază activitățile adolescentului), restricțiile de hrană ( perioade tranzitorii de restricții alimentare, ca urmare a diverselor sfaturi apărute în presă, sau recomandări ale prietenelor).
Comportamente alimentare dereglate din punct de vedere calitativ: adolescentul se privează de un aliment care îi place in mod deosebit, aceasta conduită conducând la un conflict nevrotic, precum și la stări de apatie fiziologică.
Obezitatea nu este o stare specifică adolescenței, 25% dintre cazurile de obezitate au debutat înainte de un an, 50% inainte de 4 ani și 75% înainte de 6 ani. Însă în cazul obezității ce debutează în adolescență, are loc o depășire prepubertară discretă a greutății normale, acest lucru creând un context defavorabil în anturaj.
Chiar dacă la suprafață, tulburările alimentare pot să pară mai puțin periculoase decât alte probleme comportamentale ale adolescenței, de cele mai multe ori aceste tulburări conduc la probleme emoționale mult mai serioase și boli psihice care devin greu de tratat, cu probabilitate tot mai crescută de a se îndrepta spre un sfârșit tragic.
1.2.3.PROBLEMELE SEXUALITĂȚII. SARCINA ÎN ADOLESCENȚĂ
Debutul pubertătii și adolescența marchează un moment foarte important în afirmarea sexualității individului; dezvoltarea aparatului genital și activitatea sexuală legată de acest proces, precum și modificările intrapshice, fiind definitorii pentru perioada adolescenței. Unul dintre aspectele comportamentului sexual al adolescentului, este orgasmul; frecvența cea mai mare a orgasmelor are loc în al doilea an dupa debutul pubertar, iar în cazul fetelor activitatea sexuală prezintă o creștere uniformă, ce începe înaintea pubertății și continuă după această perioadă. Masturbarea este de asemenea un aspect al activității sexuale ale adolescenților, asupra căreia 90% dintre băieți și 40% dintre fete, acordă o perioadă mai mult sau mai puțin mare, și cu frecvență variabilă în adolescență.În urma unei anchete americane asupra fanteziilor sexuale conștiente, realizate pe 1177 de elevi din colegii, reiese că cele mai multe dintre fanteziile sexuale conștiente sunt în legătură cu partenerul, iar 3% sunt fantezii homosexuale.
Apariția unei sarcini în adolescență, indică o situație psihosocială fragilă, majorează riscurile de marginalizare socială, și de decompesare psihică, și frânează procesul de elaborare psihică al adolescentei. În numeroase cazuri, tânăra însărcinată are tentative suicidare, si, sau conduite toxicomane. Tatăl copilului este de cele mai multe ori absent, fie o părăsește pe adolescentă, fie aceasta păstrează secretă identitatea acestuia. Un acces precoce la rolul de părinte poate fi pentru adolescentă un mijloc de a se propulsa într-un statut de “pseudo-adult”: sarcina în adolescență reprezintă un risc de adolescență avortată.
1.2.4.DELICVENȚĂ JUVENILĂ:FURTUL, VIOLENȚA, ABSENTEISMUL ȘCOLAR
Creșterea constantă a delincvenței juvenile a atras atenția specialiștilor, sociologi, psihologi, asistenti sociali și juristi. Fenomenul a fost pus pe seama crizei de personalitate a adolescenței, în secolul trecut, pentru că, în contemporaneitate, explicațiile de tip biologist sau genetic să fie din ce în ce mai puțin luate în considerație, în fața acestora primând necesitatea cunoașterii nevoilor adolescenților și a cauzelor psihosociale care fac să escaladeze delincvența juvenilă și necesitatea prevenției în situațiile de risc. Comportamentul deviant este acel comportament ce se abate de la normele acreditate în cadrul unui sistem social până la conflict cu valorile culturale. Opus comportamentului conformist, comportamentul deviant are și o semnificație de inadaptare (Neveanu,coordonator, 1978). Comportamentul delincvent este comportamentul pentru care minorul poate răspunde penal. Literatura de specialitate se concentrează asupra depistării factorilor generatori de delincvență juvenilă și pe modalități de prevenire. Între factorii de personalitate generatori de delincvență juvenilă, P.P. Neveanu enumeră: înclinația către agresivitate, fie manifestă, fie latentă, instabilitatea emotională, inadaptarea socială, duplicitatea conduitei și dezechilibrul existențial.
Furtul reprezintă cea mai frecventă conduită delicventă întâlnită în adolescență: 75% din totalitatea infracțiunilor sunt infracțiunile împotriva bunurilor, 95% dintre acestea fiind reprezentate de furt (H.Henry,1976). Conduita de furt este în mare parte cea care duce la creșterea cifrelor delincvenței, predominând furtul de vehicole –reprezintă un sfert din totalul delictelor, este comis în majoritatea cazurilor de băieți, și de cel puțin două persoane, cu pretextul unei scurte utilizării – și furtul din centrele comerciale – situat pe poziția a doua, între delictele împotriva bunurilor, este de cele mai multe ori o conduită individuală, în 65% dintre cazuri conduita va rămâne izolată-. Furtul poate fi clasificat în furt compulsional, impulsiv, inițiatic, sportiv, utilitar, etc.
Violența ocupă un loc central în cadrul tuturor discursurilor despre adolescenți. Poate fi atât individuală cât și de grup, aceasta nefiind proprie adolescentului, fiind comună în toate vârstele. Este cu precădere un fenomen masculin, fetele reprezentând un procent de 10% în delictele comise de adolescenți. Ca forme ale violenței enumerăm: violența împotriva bunurilor (vandalism, conduite distructive solitare, conduite heteroagresive de forma excremențiale), violența împotriva persoanelor (familială, extra-familială, școlară), autoagresivitatea.
Absenteismul școlar indică un tip de conduită evazionistă stabilă, cronică, permanentizată, ce prefigurează sau reflectă deja atitudinea structurată a lipsei de interes, motivație, încredere în educația școlară, o demisie a elevului de la activitatea școlară, prefigurând abandonul școlar. Absenteismul conduce la abandonul școlar, dar este și factor catalizator pentru consumul de droguri, violență și infracționalitate. Aceasta manifestare face parte din perioada revoltei, în dezvoltarea adolecentului. Absenteismul constituie o formă de agresiune pasivă împotriva școlii, indicând că elevii fug de la școală chiar cu riscul de a fi pedepsiți. Reacțiile negative ale școlii și ale părinților întrețin mecanismele de apărare ale elevului, creând un cerc vicios, în care abandonul tinde să apară drept unica soluție prin care se pot rezolva toate problemele. În acord cu frustrările pe care le suportă în confruntarea cu solicitările mediului, elevii reacionează specific și individualizat. Manifestările acestora, a căror specificitate rezidă în faptul că sunt aceleași la toate vârstele școlare, diferind doar frecvența, motivele și semnificația lor morală, reprezintă rezultatul unui deficit de adaptare, a instalării unei stări conflictuale, latente sau manifeste, între elev și mediul său: școala (cerințe, regulament, alți elevi, profesori), familia, mediul extrafamilial, chiar el însuși.
1.3.PREDISPOZIȚIA PENTRU CONSUMUL DE DROGURI ÎN ADOLESCENȚĂ
Nu există o cauză singulară care determină abuzul de alcool sau dependența de droguri la vârsta adolescenței. Cercetări realizate asupra dependenței arată că există o predispoziție genetică pentru consumul de alcool și droguri. Aceasta înseamnă că, practic, tendința de a deveni alcoolic sau dependent de drog se moștenește. Totuși, factorul determinant, care are o importanță covârșitoare în a face o persoană să devină sau nu dependent de alcool sau drog este mediul, contextul social în care aceasta trăiește și se dezvoltă. Astfel, se consideră că cel mai important predictor pentru evoluția unui copil înspre un viitor consumator de alcool sau drog este apartenența la o familie în care există cel puțin o persoană alcoolică sau dependentă de droguri(de obicei este vorba de unul dintre părinți).
Alți factori care pot contribui în mod semnificativ la angajarea în acest tip de comportament sunt: existența unui stil parental deficitar, apartenența la un grup de prieteni în care se consumă droguri sau alcool, se fumează sau se utilizează diverse substanțe, probleme psihosociale diverse (Weber &McCormick, 1987) sau caracteristici psihoindividuale specifice.
Stadiile abuzului de substanțe, poate fi clasificat astfel (după dr. Florin Iordăchescu,1998, p. 271):
Stadiul 1: Experimentarea : reprezentată de stadiul inițiatic,de primul contact cu o anumită substanță, această etapă are loc sub influența anturajului, producând modifcări de comortament minore.
Stadiul 2: Crește frecvența, utilizării drogului, nu numai ca și comportament de grup, ci ca și conduită solitară. Adolescentul își va selecta grupul de prieteni în funcție, de consumul de substanțe: consumatori sau nu.
Stadiul 3: Reprezentat de abuzul regulat, adolescentul implicându-se în societatea consumatoare de droguri, fiind membrul unui grup de consumatori, problemele comportamentale accentuându-se. Lipsa de droguri și nevoia de bani pentru a-și procura drogul, îi poate cauza adolescentului depresii.
Stadiul 4: Dependența, drogul este folosit pentru a preveni depresia, adolescentul poate părăsi scoala și se implică în distrugerea dinamicii familiei. Apar modificări fizice: pierdere ponderală, oboseală, tuse cronică.
Consumul de substanțe este un alt factor de risc în perioada adolescenței.Este definit ca fiind consumul de tigări, alcool sau droguri, având drept consecință compromiterea stării de sănătate sau producerea de disfuncții comportamentale. Abuzul cronic de substanțe determină stoparea dezvoltării psiho-sociale (Iordăchescu, 1998).Folosirea drogurilor a crescut în țara noastră mai ales în rândul adolescenților și tinerilor. În general, băietii consumă mai frecvent droguri decât fetele, exceptând amfetaminele, barbituricele și tranchilizantele, pe care fetele le folosesc la fel de mult sau mai mult decât băieții. De asemenea, băieții consumă mai mult alcool, în timp ce fetele fumează mai mult decât băieții. Institutul de Management al Serviciilor de sănătate menționează că, pe parcursul vieții, mai mult de jumătate din elevi au fumat cel putin o dată în viață. România se situează astfel pe locul 26 din 28 de țări chestionate în privința consumului de tutun, iar maxima de 85% a fost înregistrată în Groenlanda. Procentul elevilor din România care au consumat alcool în ultimele 12 luni este aproape de media celor mai multe din țările chestionate, în timp ce procentul celor care au experimentat starea de ebrietate raportat pentru aceeași perioadă este substanțial mai scăzut cu 30%. Rezultatele cercetărilor aceluiași institut precizează că, în România, 57% din elevii chestionași consumau tutun la vârsta de 16 ani și 10 % droguri. În ceea ce priveste consumul de tranchilizante fără prescripție medicală, proporția este de peste 5%, unde trebuie subliniat că, media de folosire a acestor substanțe este mai mare la băieți decât la fete, cu excepția cocainei unde tinerele se situează pe primul loc. Folosirea acestor substanțe deteriorează sănătatea, ba chiar pun viața consumatorului în pericol. Categoria de vârstă predispusă la consumul de droguri este între 16 si 28 de ani. Statisticile organizațiilor nonguvernamentale care au ca obiect de activitate prevenirea consumului de droguri arată că în cele mi multe cazuri se sare de la consumul de droguri usoare la heroina si aceasta se datorează preturilor„promotionale” practicate sau chiar datorită ofertelor gratuite.Exemple de droguri utilizate: tutunul, antidepresivele, narcoticele si inhalantele.
Conduitele de dependență apar cu predilecție în adolescență, alcoolism, tabagism, toxicomanie, tulburări de conduită alimentară. Conduitele adictive au fost descrise prin intermediul a 5 elemente (Oxford,1978; Schneider,1991): compulsia de a se angaja în comportament, adică o pierdere a capacității de plăcere; menținerea comportamentului în pofida consecințelor sale negative; obsesia cu privire la comportament; culpabilitatea după decurs; prezența simptomelor de sevraj psihologic, fiziologic la întreruperea bruscă. În acest context, adolescentul încearcă să instituie un process prin care să subtituie unei relații afective, trăită ca o potențială amenințare pentru autonomia sa, o relație de posedare a unui obiect, care să preia o funcție de substituire pentru aceasta relație afectivă intolerabilă. Pe de altă parte, adolescentul se regăsește într-o nouă relație de dependență ce se nutrește din nesatisfacerea adevăratei sale nevoi afective, intrând astfel într-un cerc vicios ce se autoîntreține.
În ceea ce privește consumul de alcool, studiile indică un procent de 10% pentru adolescenții între 11 si 19 ani, ce consumă alcool de două ori pe săptămână, experiența unei beții fiind trăită de 40% dintre adolescenți, 13% dintre băieți și 3% dintre fete cunoscând cel puțin zece beții.
Comunitatea științifică internațională desemnează 3 tipuri de consum de produse susceptibile să inducă o dependență: uzaj, abuz și dependență.Uzajul este ocazional sau regulat, și implică consumul unei substanțe psihoactive, într-o cantitate care nu provoacă complicații sau prejudicii. Abuzul presupune consumul unei substanțe psihoactive cu efecte nocive asupra sănătății, incluzând consecințe psihoafective, profesionale sau socioeconomice. Dependența este riscul principal , având consecințe nefaste asupra stării de sănătate; aceasta fiind influențată de factori precum constituția fizică, personalitatea și starea psihoafectivă din momentul primelor doze.
Adolescentul este vulnerabil la alcoolism sau toxicomanie, din cauza faptului că dependența este în centrul dinamicii sale. Trecerea la o stare de dependență față de un comportament sau o substanță , în perioada adolescenței, este facilitată de depășirea unei dependențe parentale, precum și de dificultățile întâlnite de adolescent în domeniul atașamentului.
Un rol important în dezvoltarea comportamentelor adictive îl are familia; copiii ai căror mebrii de familie fumează, sunt predispuți să devină fumători convinși, mai mult decât cei care nu au membrii în familie fumători; de asemenea putem menționa conduidele de dependența realizate prin intermediul mecanismelor de imitație și identificare. În cazul părinților supraprotectori, care nu oferă copilului inițiativă și nu-i dau posibilitatea asumării riscului, vor reuși să agraveze angoasa separării. În situația opusă, și anume a părinților indiferenți sau răuvoitori, care nu ezită să își critice copilul ori de câte ori acesta are un eșec, îi vor induce acestuia o stare de insecuritate internă.
Drogul este utilizat și pentru a lupta împotriva sentimentului de a se simți ciudat, sentiment care face parte din criza de adolescență obișnuită. Acest sentiment este generat de transformările fizice rapide și de aparitia unor trăiri noi. Adolescentul simte că infătișarea îi scapă de sub control, și nu își mai recunoaște lumea internă. Efectele drogurilor pot în mod tranzitoriu, să furnizeze o senzație globală și unitară, ce îi conferă adolescentului un control de sine mai bun.
Transgresarea este o altă posibilă explicație a consumului de substante toxice; caracterul illicit al drogurilor invitând la adiministrarea lor. Transgresarea are în vedere atât regulile familiale și sociale, cât și extinderea asupra propriei existențe prin intermediul corpului.
Relațiile umane sunt dificil de controlat, cei care se simt vulnerabili preferă să renunțe la ele, revărsându-și nevoia de atasament asupra unui produs.Teama de a intra în vorbă cu cineva necunoscut, este și teama de a te atașa de el, fiindcă există ricul ca într-o zi să fie părăsit. Regăsim angoasele de separare plasate asupra altor persoane, în afara părinților, în tot acest timp drogul fiind un prieten mereu fidel, în ciuda prețului mic. Administrarea acestei substanțe toxice îi reunește pe acesti tineri solitari.Conduitele adictive se formează de cele mai multe ori în cadrul grupului, influențate fiind de curiozitate, dorinta de evaziune și de presiunea grupului.
Se urmăreste trăirea în comun a unei experiențe și negarea diferențelor și conflictelor între colegi.
II.ALINIEREA PLANTELOR ETNOBOTANICE ÎN RÂNDUL DROGURILOR
2.1.CARACTERIZAREA DROGURILOR
2.1.1.DEFINIȚIE ȘI ISTORIC
Termenul de “drog” are mai multe semnificații,drogul este o substanță psihotropă, de origine naturală sau sintetică, având sau nu o utilizare terapeutică, ce este folosit în doze neterapeutice și în scopuri medicale. Conform dictionarului de psihiatrie (J. Postel), drogul este o substanța care, odata ajunsa în corpul uman, poate modifica una sau mai multe dintre funcțiile sale. Antoine Porot definește termenul de drog astfel : “substanțǎ naturalǎ sau sinteticǎ aptǎ sǎ ducǎ la o dependențǎ”, de asemenea autorul considera termenul drog, sinonim al termenului de medicament. Din punct de vedere clinic, Henri Chabrol consideră că “drogurile sunt substanțe psihoactive, susceptibile de a induce efecte psihice trǎite succesiv, ca o întǎrire a desfǎșurǎrii unei stǎri de dependențǎ psihologicǎ sau fizicǎ”. O altă definiție a drogului, ne oferă Eusebiu și Laura Tihan, aceștia descriind drogul ca o “substanțǎ de origine vegetalǎ, animalǎ sau universalǎ care servește la prepararea anumitor medicamente: narcotice, stupefiante (medicamente care inhibǎ centrii nervoși provocând o stare de inerție fizicǎ și psihicǎ, care prin folosire repetatǎ dǎ naștere obișnuinței)”. Potrivit documentelor internaționale, prin drog se înțelege „stupefiantele supuse controlului internațional, prin Convenția Unică privind Stupefiantele, din 1961 și „substanțele psihotrope al căror control internațional este prevăzut de Convenția privind Substanțele Psihotrope, încheiată în anul 1971 (tablourile I, II, III și IV)” .
Consumul de droguri nu este numai un obicei actual, realizat in vremurile noastre, ci în urma cercetarilor s-a demonstrat ca ritualul de consuma droguri datează încă din Palelolitic. Scopul utilizării drogurilor, putea fi atât terapeutic, medical cât și magico-religios. Printre drogurile folosite în perioada Paleoliticului, enumerăm plantele cu efect halucinogen , vegetale disociative sau psihedelice.
În perioada Neoliticului, scopul utilizării drogurilor suferă modificări, oamenii ajungând să consume droguri în scopuri mai puțin religioase, aceștia descoperind consumul de droguri distractive, și consumul de alcool.Printre primele plante utilizate, și cultivate în istoria omenirii, au fost cânepa și macul.Cânepa, a fost inițial utilizată pentru fibrele sale (acum 10000 de ani), ulterior fiind folosită ca drog medical și ritual. În China, a fost folosită ca și plantă textilă, iar în India, ajunge ca planta sfântă utilizată pentru cinstirea zeului Shiva. În Orientul Mijlociu, s-a început prepararea florilor feminine de cânepă, astfel luând naștere hașișul, folosit atât pentru scop distractiv, dar și pentru realizarea ritualurilor. Hașișul s-a răspândit apoi în Imperiul Otoman, în Anglia și Franța unde era consumat de înalta societate.Macul, conform anumitor studii, datează încă din Paleolitic, utilizat ca și medicament, sau în ritualuri. În Neolitic, era folosit în Elveția și Germania de sud, răspândindu-se spre marile imperii. La egipetenii, macul a ajuns ca plantă cu proprietăți magice, apoi răspândindu-se în Cipru, Grecia, Persia, și India, fiind consumat atât în scop medical, cât și ca fumat distractiv.Cauzele care au dus la apariția drogurilor au fost de regulă războaiele. Efectele drogurilor erau "benefice" pentru armatele diverselor popoare care trebuiau să reziste în regim de război, de multe ori fără hrană și fără apă. Așa au luat naștere substantele excitante – droguri în formă primară. Tot războaiele au dus la dezastre umane. Astfel, în secolul al XVII-lea s-a descoperit morfina, un medicament care calma durerile provocate de răni. Cu timpul s-a realizat că morfina administrată în mod repetat duce foarte repede la dependență fizică și psihică. S-a căutat un înlocuitor și prin derivarea morfinei cu opium-ul s-a descoperit heroina, care inițial se credea că nu dă dependență așa de mare ca morfina. În realitate, dependența de heroină este de șapte ori mai mare decât cea de morfină.După primul război mondial, aceste substanțe au început să fie consumate în toată lumea. Până la sfârșitul anilor '30, ele erau legale. Comercializarea lor, în timp, a dus la profituri enorme scoase în afara legii, drogurile au devenit o sursa inestimabilă pentru piața neagră. Flagelul comerțului ilicit de stupefiante pornit din America de Sud și Orientul Mijlociu a cuprins întreaga planetă. România a devenit țară consumatoare, după 1989, influențată fiind de tranzitul dinspre Orientul Mijlociu spre Europa de vest.
2.1.2.CLASIFICAREA DROGURILOR
Amploarea fenomenului de consum de droguri, a generat multiple clasificări ale drogurilor, în funcție de numeroase criterii, fiecare prezentând interese specifice.
În funcție de regimul juridic al substanțelor acestea se împart în două categorii:
1. substanțe a căror fabricare și administrare sunt supuse controlului (morfina, barbituricele) si sunt folosite în tratamente medicale;
2. substanțe total interzise (LSD, heroină, ecstasy, cocaină).
După efectele cǎutate de consumatori, L. Lewin în “Phantastica” (1924) distinge cinci grupe de substanțe:
a) Euphorica – substanțele care produc liniștea interioarǎ și un sentiment de
bunǎ ființare, cuprinzând îndeosebi opiaceele; Lewin a adǎugat aici și cocaina;
b) Phantastica – drogurile corespunzătoare halucinogenelor (peyotl, datura); Lewin a adǎugat canabisul și derivatele sale;
c) Inebriantia – substanțele care produc beția: alcool, eter;
d) Hypnotica – substanțele care provoacǎ somn; pe atunci erau cloralul, kawakawa și veronalul; astăzi adăugându-se barbituricile, tranchilizantele, somniferele;
e) Excitantia – substanțele ce reprezintǎ stimulente: cafea, kat, la care se adaugǎ
azi amfetaminele și cocaina.
După efectul pe care drogurile îl au asupra organismului uman, și implicit la nivelul SNC, se disting următoarele categorii:
a) substanțe psiholeptice: euforice, sedative ce diminuează sau suspendă emotiviatea și percepțiile, induc euforie și calm interior, după care urmează amețeală și confuzie. Enumerăm: opiul, morfina, heroina, barbituricele etc.;
b) substanțe psihoanaleptice sau excitantele, care determină o excitare a activității cerebrale, acestea fiind: cocaina, amfetamina, crakul;
c) substanțe psihodisleptice sau halucinogen-delirogene, cuprind agenți inductori ai somnului, produc halucinații, euforie, însă sunt urmate de depresii. Dintre aceste substanțe menționăm: cânepa indiană, hașișul, marijuana, LSD, Ketamina, ciupercile halucinogene.
Tot în funcție de efectele pe care substanțele le au asupra organismului întâlnim urmǎtoarele grupe de droguri:
a)Substanțe psihotrope și substanțe stupefiante, modificǎ percepția și activitatea mentalǎ.Acestea sunt clasificate în: depresoarele, halucinogenele, analgezicele, hipnoticele, stimulentele.
Depresoarele micșoreazǎ activitatea SNC încetinind funcțiile vitale și reflexele, calmeazǎ și relaxeazǎ. În doze bine determinate sunt utilizate în medicinǎ, mai ales ca sedative pentru a induce somnul. Barbituricele și tranchilizantele minore sunt depresoare ale SNC; de asemenea, analgezicele opioide acționeazǎ ca depresoare ale SNC.
Halucinogenele acționeazǎ asupra SNC și conduc la apariția iluziilor senzoriale sau a halucinațiilor. În această categorie se înscriu: dietilamida acidului lisergic (LSD), fencyclidina, psilocybina și unele amfetamine substituite la nucleul benzenic (Ecstasy, Adam).
Analgezicele influențeazǎ reacția la durere diminuând sau înlǎturând tulburǎrile psihice, care o însoțesc (anxietatea, tensiunea psihologicǎ, indispoziția).
Hipnoticele sunt substanțe depresoare ale SNC care induc somnul. Barbituricile, metaqualana și clorahidratul sunt exemple de hipnotice. Numeroase droguri pot fi concomitent sedative și hipnotice.
Stimulentele intensificǎ activitatea SNC și stimuleazǎ activitatea creierului și a unor centri nervoși din mǎduva spinǎrii. Anumite stimulente au pe plan internațional o utilizare terapeuticǎ legalǎ, cum ar fi anorexigenele (reduc pofta de mâncare) și unele medicamente pentru tratarea depresiilor psihice.
b) Amfetaminele și alte stimulente (efedrinǎ, crank, ice, rocks, MDMA, extasy) produc stǎri de euforie, lipsa oboselii, pot realiza performanțe în cadrul unor acțiuni simple, mǎresc nivelul de activitate, produc anorexie, duc la creșterea nivelului de violențǎ. Amfetaminele creeazǎ dependențǎ, pot fi administrate oral, injectate sau inhalate (prizate) pe cale nazalǎ sau fumate. Consumul de amfetamine conduce la modificǎri psihologice sau comportamentale dezadaptative, semnificative clinic, cum ar fi euforia sau aplatizarea afectivǎ, modificarea de sociabilitate, hipervigilitatea, sensibilitatea interpersonalǎ, tensiunea sau mânia.
c)Substanțele de origine naturalǎ care sunt cocaina, cannabisul și ciupercile halucinogene. Cocaina este un produs natural care se obține din frunzele plantei de coca și are efecte asemǎnǎtoare cu ale altor stimulente, fiind una din cele mai adictive substanțe folosite frecvent. Este un drog cu acțiune de scurtǎ duratǎ care produce efecte rapide și puternice asupra SNC atunci când e administratǎ intravenos sau fumatǎ.Efectele principale ale cocainei sunt euforia, senzația de creștere a energiei, acuitatea mentalǎ mǎritǎ, creșterea conștiinței senzoriale, anorexie, anxietate crescutǎ și susceptibilitate, nevoie scǎzutǎ de somn, încredere în sine mǎritǎ. Canabisul produce următoarele modificǎri comportamentale sau psihologice dezadaptative semnificative clinic induse de canabis sunt: deteriorarea coordonǎrii motorii, euforie, anxietate, deteriorarea judecǎții, senzație de încetinire a timpului, retragere socialǎ. Foarte rar pot apǎrea reacții depresive acute care sunt în general puțin grave și trecǎtoare, dar pot necesita intervenție psihiatricǎ. Ciupercile halucinogene au efecte similare cu canabisul.
c) Opiaceele sunt derivați ai opiului, produși prin metode de prelucrare relativ simple, mai mult fizice decât chimice; opioidele includ și substanțe recente produse prin sinteze chimice uneori destul de complexe (Kaplan & Sadock, p.121). Opioidele se împart în naturale (opium, morfina, codeina), semisintetice (heroina, hydromorphone, oxycodone) și sintetice (metadona, buprenorfina, meperdine). Consumul de opiacee produce modificǎri dezadaptative psihologice și comportamentale semnificative clinic care apar la scurt timp dupǎ uzul acestora, cum ar fi: euforie inițialǎ urmatǎ de apatie, disforie, agitație sau lentoare psihomotorie, deteriorarea judecǎții, deteriorarea funcționǎrii sociale, constricție pupilarǎ, torpoare, dizartrie, deteriorarea atenției și a memoriei. Heroina este un antidepresiv al SNC, produce o stare de bunǎstare, de reverie, eliminǎ durerea și induce somnul. Intoxicația severǎ datoratǎ unei supradoze de heroinǎ,poate duce la comǎ, dilatație pupilarǎ, depresie, pierderea cunoștinței care în extremǎ cauzeazǎ moartea. Consumul de herionǎ dǎ naștere senzațiilor euforice, activeazǎ regiuni cerebrale prin care se produce dependeță fizicǎ și psihologicǎ caracterizatǎ prin dorința pentru drog, toleranțǎ (necesitatea pentru doze din ce în ce mai mari pentru a ajunge la același rezultat) și sevraj dureros și periculos ce include panicǎ, frisoane, anxietate, greațǎ sau vomǎ, insomnie, febrǎ, diaree, lǎcrimare sau rinoree.
După modalitatea de obținere a drogurilor, avem următoarea clasificare:
a) droguri naturale, ce sunt sintetizate de anumite plante, de obicei în fruze, muguri și flori și se consumă ca atare ( cannabisul, marijuana, frunzele de coca, de tutun, macul etc.);
b) droguri care se obțin prin procedee fizico-chimice de extracție și prelucrare din diverși compuși naturali (opiul, cocaină, heroină, morfină, etc.);
c) droguri de sinteză, obținute prin procedee fizico-chimice fără implicarea unor compuși naturali (Ecstasy, metamfetaminele,LSD etc.).
După modul de introducere în organism, putem vorbi de:
a) droguri destinate consumului oral ( Ecstazy, Foxy, LSD etc.);
b)droguri care sunt introduse în organism prin injectare (heroina, metamfetamina, ketamina etc.);
c) droguri care se fumează (hașișul, opiul, marijuana, cannabisul, crakul de cocaină etc);
d) droguri care se prizează (cocaina, heroina);
II.2. CARACTERIZAREA PLANTELOR ETNOBOTANICE
2.2.1.DEFINIȚIE PLANTE ETNOBTANICE
“Etnobotanice” vine de la faptul ca civilizația modernă a redescoperit diverse plante cu efect psihotrop studiind diverse tradiții străvechi ale unor popoare în folosirea plantelor, în special din Africa, America de Sud și Centrală, Australia. Este foarte probabil că au existat și în Europa, însă aceste tradiții sunt pierdute în mare parte, drept dovadă și ruptura civilizației occidentale față de natură. Marelui Dicționar de Neologisme, publicat în anul 2000, definește etnobotanica ca pe o ramură a etnobiologiei care studiază relațiile reciproce dintre om și mediul vegetal, inclusiv efectele halucinogene ale plantelor. Etnobotanicele sunt un amestec de prafuri sau plante uscate stropite cu diferite substanțe chimice. Plantele psihogene sau plantele psihotrope sunt acele plante care produc schimbări în ceea ce privește modul de gândire, de a percepe lucrurile din jur sau dispoziția persoanelor care le utilizează. Aceste plante inhibă emisfera cerebrală stângă unde se găsesc funcțiile ce țin de raționalitate și activează emisfera cerebrală dreaptă a cărei funcție este intuiția. Plantele halucinogene induc efecte fiziologice și mentale care cuprind în special perturbări ale comportamentului, ale funcțiilor cognitive și ale percepției, care se pot perturba până la instalarea halucinațiilor, adică la modificarea realității. În componența lor se pot gasi urme de amfetamine, methamfetamine, mefedrona, cocaină, heroină, canabinoizi sintetici. Prafurile rezultate se fumează, se ingeră, se prizează, se injectează și poartă diferite nume precum Magic, Pure, Puff, Strong, Class, Insomnia, Jamaica, Special Cox, Special etc. Proporția acestor substanțe diferă de la plic la plic, de aceea unii consumatori riscă să consume substanțe impure, amestecuri nocive sau riscă să consume în supradoze. Consumul de prafuri din plicuri "etnobotanice" pot dezvolta dependența fizică și psihică încă de la primul consum, mai ales în cazul substanțelor care conțin methamfetamine. Cantitatea de substanță care se consumă o dată încă nu este pe deplin cunoscută, deoarece compușii chimici sunt pulverizați peste amestecurile de plante, iar dozarea nu este foarte exactă, astfel că, în ciuda testelor de laborator efectuate pânã în prezent, nu se știe cîtă substanță chimică se consumă o dată. Etnobotanicele reprezintă un nou tip de drog, a cărui popularitate crește rapid în spațiul european. Acestea sunt produse dintr-o combinație de chimicale care se schimbă continuu. Pot fi cumpărate în mod legal pe piață și sunt vândute ca ,,îngrășământ pentru plante” sau ,,săruri de baie”. Pe etichetă sunt marcate ,,interzise consumului uman”. Etnobotanicele (spice-uri sau condimente) sunt droguri psihoactive ilegale, constând din amestecuri de ierburi uscate și diverse piese de plante (frunze, tulpini, rădăcini etc.). După ce au devenit cunoscute, spice-urile au intrat rapid pe piața consumatorilor de droguri, de exemplu: în rândul tinerilor, aceștia folosindu-le din ce în ce mai frecvent la petreceri. Etnobotanicele au devenit după "iarbă" cele mai folosite droguri.
2.2.2.CONȚINUTUL PLANTELOR ETNOBOTANICE
Etnobotanicele conțin în funcție de producător diferite amestecuri de ierburi. Exemplu: coriandru, coadă de leu, floare de lotus alabstră, Maconha Brava, cunoscută și sub denumirea de "marijuana falsă" și multe altele. În urma unor serii de teste efectuate s-a găsit în aceste amestecuri chiar și tămâie.Pe lângă aceste plante, amestecurile conțin compuși chimici, cum ar fi: agenți chimici canabiomimentici, adică compuși ce mimează efectele canabisului (ex: CP-47, 497 – canabiciclohexan). Alte exemple de compuși chimici ce imită efectul halucinogen al canabisului: JWH-018, JWH-073 sau HU-210 (sunt tot agenți canabiomimetici). Pe lângă acești compuși, esențiali obținerii efectului halucinogen, mai pot conține și diferiți aditivi aromatizanți, cu scopul de a da produsului o aromă specifică; ex.: vanilie, miere sau esență de trandafir.
Centrul European pentru Monitorizarea Drogurilor și Dependenței de Droguri (EMCDDA) a analizat componența celei mai des întâlnite game de produse, vândute sub numele de „Spice”. În urma unor cercetări care au decodificat structura moleculară și biochimică a ierburilor, cercetătorii au descoperit că efectele halucinogene descrise de consumatori sunt cauzate de niște substanțe sintetice, adăugate de către producători, care poartă numele de canabinoide. Cei mai întâlniți compuși chimici sunt JWC-018 și CP 47, 495. Aceștia sunt receptori canabinoizi care se fixează pe o celulă și declanșează activitatea acesteia, generând un efect psihoactiv. Substanțele pot fi de până la 28 de ori mai puternice decât THC, elementul psihoactiv din canabis. Pentru a masca adăugarea componenților chimici sintetici, producătorii completează amestecul cu o cantitate mare de substanțe care nu prezintă niciun risc, precum vitamina E, cafeină sau mentol. De asemenea, unele dintre amestecuri pot avea chiar reziduri de metale grele, periculoase pentru organism.
II.2.3.EFECTELE ȘI RISCURILE CONSUMULUI DE PLANTE ETNOBOTANICE
Consumul de plante etnobotanice poate produce efecte destul de grave, cele mai frecvent întâlnite în rândul consumatorilor fiind: halucinații bidimensionale, experiențe extracorporale, transformare în obiecte, întoarcere în timp, crize de râs, stare de somnambulism sau chiar pierderea completă a conștiinței de sine. Conform, unui raport al Universității Tehnice din Dresden, Germania, consumatorii care au încetat să mai consume plante etnobotanice au prezentat stări de vomă, palpitații, dureri de cap, depresie și neliniște, stări definitorii pentru sevraj, simptome ce au dispărut odată cu reluarea consumului.Acest lucru demonstrează faptul că, consumul de plante etnobotanice, creeaza dependență, producând anumite efecte fizice și psihice negative, în eventualitatea stopării consumului. De asemenea, alte stări produse de consumul de plante etnobotanice sunt: agitație psihomotorie, tremor, delir, stări confuzionale cu halucinații vizuale și auditive, necesitând de cele mai multe ori spitalizarea consumatorului. Toate aceste efecte au fost grupate pe categorii, astfel:
Efecte imediate: euforie ,cresterea energiei ,ameteala ,pierderea poftei de mâncare, insomnie, tremur ,agitatie, comportament si ideatie obsesiv compulsiva vorbire rapida dar bâlbâita, iritabilitate, panica ,dilatarea pupilelor.
Efecte de supradozaj: atac cerebral, furnicaturi, paranoia, deziluzie, halucinatii, caderea sistemului muscular, cădere renală.
Efecte psihice: râs fără motiv, euforie, relaxare, imposibilitatea de a se concentra, probleme de raționament logic, iluzii senzoriale, distorsiuni spatio-temporale, halucinații, viziuni autoscopice (iluzia de ieșire din corp), senzație de moarte iminentă, rememorarea amintirilor uitate, senzație de omnisciență (persoana se crede atotcunoscătoare), clarviziuni, sentiment de depersonalizare, frică, angoasă, tristețe, paranoia etc.
Efecte cronice: dependență, pierdere în greutate, psihoză amfetaminică, mai cu seamă, deprivarea de somn.
Riscurile asumate în momentul consumului de plante etnobotanice, au fost și ele clasificate astfel:
1. Riscul derivat din efectul propriu-zis: senzatia plăcută este dată de o tulburare masivă a funcționării sistemelor de neurotransmițători, care pot lăsa sechele pe termen lung și pot distruge, în timp, zone întregi din creier, cu efecte devastatoare asupra capacității de a simți plăcere fără ajutorul drogului, asupra concentrării, memoriei, atenției. Rezultă depresie, iritabilitate, lipsă de voință, pierderi de memorie.
2. Riscul dat de toxicitatea substanțelor contaminante. Pot induce atât tulburări psihice, dar și boli cum ar fi cancerul, boli de rinichi, ficat, plămâni, distrugerea echilibrului hormonal.
3. Tulburările de personalitate apărute la uzul cronic al acestor substanțe. Consumul plantelor etnobotanice, poate crea atât dependență fizică cât și psihică, fiind foarte dificil de controlat, consumatorii fiind expuși, dezvotării anumitor tulburări de personalitate.
III.ROMÂNIA – ȚARĂ CONSUMATOARE DE DROGURI
3.1.CONSUMUL DE DROGURI ÎN ROMÂNIA
Țara noastră se aliniază în rândul țărilor, deja practicante ale traficului și consumului de droguri, odată cu anul 1990, acest lucru fiind determinat de acțiunile de tranzit de droguri din Orient către Europa Occidentală. În perioada 1991-2000, poliția și organele vamale, au confiscat peste 21,5 tone de droguri diverse care au făcut obiectul a 731 de cauze penale, ce au implicat 1020 de persoane, dintre care 540 de cetățeni străini (M.Dinu, Prevenirea și combaterea traficului și consumului de drguri, în Poliția Capitalei, nr.192 octombrie 2001). A existat o perioadă (2001- 2006), când s-au înregistrat oscilații, în ceea ce privește cantitatea de droguri confiscată în țara noastră: în anul 2005 s-au confiscat 285,07 kg. de heroină, în anul 2006 au fost confiscate 15,49 kg de hasi, și 1116,96 kg marijuana. Eșantionul de vârstă predispus la consumul de droguri, în România este 16-28 de ani, consumatorii trecând cu ușurință de la consumul de droguri ușoare la consumul de droguri tari. De cele mai multe ori consumatoriii de droguri, au vârste tinere și aparțin unor clase sociale defavorizate.
Deși nu se produc droguri în țară noastră, aceasteia îi revine totuși calitatea de punct de tranzit esențial, pe ruta Balcanică de tranzit a drogurilor, asta datorită ieșirii la Marea Neagră, fapt ce o transformă într-o rută alternativă/ secundară de introducere a cocainei în Europa, prin portul Constanța, în special a cocainei ce provine din Bolivia.
Prezent la nivelul întregii țări, canabisul este cel mai consumat drog,înregistrându-se tot mai multe informații cu privire la o renunțare a importului acestui drog din alte țări și declanșarea unui fenomen de producție locală, fapt ce ar scădea costurile de vânzare și ar facilita „afacerile”
traficanților români. Mai mult de jumătate (65%) din cantitatea de canabis confiscată (444,39 kg) a avut ca țară de origine România. Totodată, 406 kg din această cantitate (91,36 %), reprezintă masă verde recoltată (plante de canabis), fapt ce poate fi un indiciu probabil al unei preocupări de extindere a culturilor de cannabis (posibil producție autohtonă în dezvoltare). Cantitatea de heroină confiscată înregistrează o creștere semnificativă, aspect confirmat și de concluziile rapoartelor U.N.O.D.C. cu privire la creșterile succesive în 2011 și 2012 ale suprafețelor cultivate cu mac opiaceu în Afganistan. În acest sens, se prefigurează menținerea trendului ascedent și pentru anii 2013 și 2014.Prezența cocainei pe piața drogurilor în România este în scădere față de anul 2011, aspect înregistrat și la nivel internațional și confirmat și coroborat cu rapoartele U.N.O.D.C. ce semnalează scăderi ale suprafețelor cultivate cu coca în Columbia și Bolivia, importanți producători de cocaină. Cu toate acestea, cantitatea confiscată se menține la un nivel destul de ridicat (peste 50kg).
Rezultatele studiilor publicate în Raportul Național privind situația drogurilor în România, ne indică un procent de 52,5% de persoane care consumă ca și drog principal canabis; 20,5% consumă ca și drog principal heroină; 13,5% au raportat consum de substanțe noi cu proprietăți psihoactive (SNPP); 7,5% sunt consumatori de cocaină, în timp ce 2% au declarat consum de ecstasy, 1,5% consum de hașiș, 1,3% consum de metadonă, 1% consum de ketamină, iar 0,3% consum de solvenți volatili. În cadrul aceluiași studiu, reise faptul că 45.5% dintre consumatorii, consumă pe lângă drogul principal și alte droguri secundare; astfel 75% dintre consumatorii de ecstasy, consumă pe lângă ecstasy și canabis, cocaină și SNPP. Consumatorii de cocaină, consumă în proporție de 66,7% alte droguri secundare, cum ar fi canabis, ecstasy și medicamente, în timp ce consumatorii de SNPP înregistrează în proporție de 63% consum secundar, din care cea mai mare parte o reprezintă consumul de heroină (91% dintre consumatorii de SNPP consumă și heroină).
În cee ce privește, frecvența consumului pentru drogul principal, rezultatele ne indică un procent de 57% de consumatori ocazionali, dintre care, 30% de 2-3 ori pe săptămână, iar 27% consumă mai puțin de o dată pe săptămână. În schimb, cei care au declarat consum intensiv se repartizează astfel: 32% consumă în fiecare zi, iar 11% au declarat consum de 4-6 ori pe săptămână. În ceea ce privește modalitate de consum a drogului principal, rezultatele sunt: 54,5% prin fumat/inhalare ,prin injectare, cu o pondere de 32,8%.
Referitor la vârsta de debut în consum, cea mai mare pondere a persoanelor incluse în eșantion au început consumul de droguri la 20 de ani (13,5%). Vârsta medie de debut este 21 ani, în timp ce, cea mai mică vârstă de debut înregistrată este de 12 ani, iar cea mai mare este de 41 ani.
În funcție de primul drog consumat și vârsta la care s-a petrecut debutul în consumul de droguri, se observă că majoritatea celor care au debutat la vârste fragede în consumul de droguri au început consumul de droguri cu heroină (75% dintre cei cu vârsta de debut sub 15 ani), în timp ce, cei care au debutat într-un astfel de consum după vârsta de 15 ani și până la vârsta de 34 de ani, au inițiat în cea mai mare parte consumul de droguri cu canabis – 63,1% dintre cei cu vârsta de debut cuprinsă între 15 și 24 ani, respectiv 52,2% dintre cei cu vârsta de debut cuprinsă între 25 și 34 ani. După împlinirea vârstei de 34 ani, cei care au debutat în consum, au început în proporții egale (33,3%) cu cocaină, heroină și SNPP.
În concluzie, sub rezerva absenței raportării de către 25 instituții medico-legale județene, în anul 2012, la nivel național, au fost declarate 28 cazuri de decese asociate în mod direct consumului de droguri și 17 cazuri de decese indirect asociate consumului de droguri. În concluzie, în anul 2012, s-au înregistrat următoarele: 28 cazuri declarate ca decese direct asociate consumului de droguri la nivel național, toate din București, toate cu examen toxicologic pozitiv; 17 cazuri de decese indirect asociate consumului de droguri. Aceste cazuri se repartizează pe sexe, după cum urmează: 31 cazuri survenite la bărbați și 14 la femei.
Se remarcă o creștere majoră a numărului deceselor survenite la sexul feminin în ultimul an. În ceea ce privește decesele direct asociate consumului de droguri, acestea se distribuie între cele două sexe astfel: 21 cazuri în rândul bărbaților și 7 cazuri în rândul femeilor.
3.2.CONSUMUL DE PLANTE ETNOBOTANICE ÎN ROMÂNIA
Conform Raportul Național privind situația drogurilor în România (2010), informațiile inițiale privind consumul și comercializaea de substanțe noi cu proprietăți psihoactive, s-au concretizat în anul 2008, și au căpatat denumirea de „plante etnobotanice”, iar în anii 2009 și 2010 acest curent, avea să cunoască o expansiune rapidă și continuă. Debutul comercializării acestor substanțe noi a fost realizat prin intermediul Internetului, ulterior au fost vândute prin intermediul unor magazine specilaizate, denumite: „magazine de vise”, sau, Weed Shop”. Poliția Română, a reușit în urma cercetărilor realizate, să stabilească sursa de proveniență a acestor subtanțe: cele mai multe vin din China, dar există importuri și din Germania sau Anglia. Plantele etnobotanice ajung în România, de cele mai multe ori, cu ajutorul firmelor de curierat rapid, fiind achiziționate la prețul, de aproximativ 2 EURO/ gram, și fiind vândute cu până la 22 EURO/ gram.
Consumul de etnobotanice a reușit, până în anul 2010, să fie un adevărat competitor consumului de droguri ilicite, România fiind asaltată, de fenomenul comercializării și consumului de substanțe noi cu proprietăți psihoactive. Amploarea acestui fenomen, a adus autorităților la control, 43 de substanțe noi, ceea ce a dus la modificarea cantităților de substanțe confiscate, în anul 2010: 57,024 kg canabinoizi sintetici; 50,091 kg și 324 comprimate catinone; piperazine: 6,506 kg și 15.094 comprimate; pirovalerone: 1,800 kg și 6 comprimate.
Conform Agenției Naționale Antidrog, dezvoltarea magazinelor de comercializare a substanțelor noi cu proprietăți psihoactive, a avut pe parcursul întregului an 2010, ajungând ca în februarie 2011, acestea să ajungă la un număr de 160, situate aproape în toată țara.
Cele mai utilizate categorii dintre substanțele psihoactive denumite și „droguri legale” sunt cele de tip „Spice”. A fost identificat un număr mare de produse destinate inhalării/ fumatului vândute sub brandul „Spice” cum ar fi Spice Silver, Spice Gold, Spice Diamond, Spice Arctic Synergy, Spice Tropical Synergy, Spice Egypt, Spice Maraciuca, Ganja, M6, Diesel, Katana. Denumirea acestor produse se schimbă foarte des, acest fapt precum și apariția continuă de amestecuri noi, reprezintă reale piedici în încercarea autorităților de a le clasifica, fiind dificil, de ținut pasul cu dinamica ofertei de piață. Produsele Spice sunt, amestecuri de plante destinate fumatului (ex:Turnera Afrodisia, Passiflora Incarta, Rata Graveolens), stropite cu canabinoizi sintetici.O parte dintre canabinoizi sintetici cu care sunt stropite plantele, sunt interziși prin lege, însă în mod permanent sunt create combinații chimice care nu pot fi interzise de cadrul normativ. Amestecurile Spice au început să fie cerute pe piața din România, în ultima jumătate a anului 2008, cunoscând o creștere semnificativă la finele anului 2009, urmând să sufere o scădere, ca urmare a apariției primei Ordonanțe de Urgență prin care au fost puse sub control 36 de plante și substanțe cu proprietăți psihoactive. În pofida acestui fapt, a debutat rapid o nouă substanță, tip „Spice”, și anume „Spice Maraciuca”, care să nu conțină un canabinoid sintetic interzis de legislația românească în vigoare. Din cauza faptului că sunt interzise de legislație, dar și, din cauza apariției în mod continuu, de noi canabinoizi sintetici deviniți din ce în ce mai complexi, substanțele de tip Spice trec prin procese de subtituire cu noi produse.
O altă categorie a plantelor etnobotanice, sunt amestecurile de pulberi chimice energizante, definite ca fiind substanțe psihoactive de sinteză cu efect energizant sau halucinogen. Acestea sunt comercializate sub diferite denumiri și amestecate cu energizanți cunoscuți, și conțin, de regulă, mefedronă (date furnizate de Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul IGPR, în perioada ianuarie 2009 – februarie 2010). Produsele de acest tip sunt comercializate sub denumirea de Special Gold și Magic, precum și “Flower Magic Pudra”, “Flower Magic Pudra+”, ”Charge+”, “Flower Power”, “Crush”, “Cristal bath”, “Dark+”, “Special Diamond”, “Special Original”(denumiri ale unor produse cu conținut asemănător).
În a doua jumătate a anului 2010, unul dintre cele mai populare droguri, (conform forumului „droguri101.ro”) a fost un produs comercializat sub denumirea de „White Sensation”, promovat ca substitut al produsului „Special Gold”. Un alt produs cu conținut de substanțe energizate, cunoscut în rândul consumatorilor de plante etnobotanice este „Pure by Magic”.
După adoptarea legislației care prevede existența unei autorizații prealabile comercializării unor astfel de produse (Legea nr. 194/2011126), la sfârșitul anului 2011, în România au fost identificate ca funcționând numai 13 magazine destinate comercializării de plante etnobotanice, în comparație cu începutului aceluiași an, când au fost identificate 158 de astfel de unități, reprezentând și debutul adoptării programului de măsuri.
În urma acțiunilor de închidere a magazinelor de comercializare a plantelor etnobotanice, specialiștii ANA au preconizat mutarea centrului de interes, al consumatorilor, în domeniul virtual, și au realizat un sistem de monitorizare a interesului pentru „etnobotanice”, termenul cel mai utilizat pentru aceste noi substanțe cu proprietăți psihoactive. Cu ajutorul acestui indicator s-a reușit măsurarea interesului pentru „drogurile legale” în baza căutărilor realizate pe „motoare de căutare” on-line și urmărește: date despre fenomen, efecte, dar și magazine on-line prin intermediul cărora se comercializează plantele etnobotanice.
În urma acestei analize efectuate în perioada februarie-decembrie 2011, privind interesul pentru „etnobotanice”, au rezultat: tendință descrescătoare în perioada februarie-mai 2011, asemănătoare cu cea identificată în cazul magazinelor specializate identificate la nivelul străzii; un interes relativ constant în lunile iunie-septembrie; ușoară creștere a acestuia începând cu luna octombrie, tendință accentuată în luna noiembrie; ușoară amplificare la începutul lunii decembrie, urmată de o scădere la sfârșitul lunii. Cel mai mare grad de interes a fost manifestat în județele Bacău, Sibiu, Suceava, Constanța, Argeș, Prahova, Iași, Galați, Cluj și Dolj.
La începutul anului 2013, un alt studiu desfășurat de ANA, privind interesul asupra plantelor etnobotanice în spațiul virtual,relevă descoperirea a 7 magazine online cu url unic (cod indentificare online) care, care contrar faptului ca nu dețineau un domeniu web aparținând României “.ro”, declarau că livrează SNPP la comandă în România sau aveau meniu în limba română.
IV.METODOLOGIA CERCETĂRII
4.1.OBIECTIVELE CERCETĂRII
Obiectivul principal al cercetării este identificarea percepției adolescenților asupra consumului de plante etnobotanice.
Obiective secundare:
1.Identificarea motivației în consumul de plante etnobotanice.
2.Identificarea percepției asupra efectelor produse de consumul de plante etnobotanice.
3.Identificarea percepției adolescenților, asupra riscurile la care sunt supuși consumatorii de plante etnobotanice.
4.2.IPOTEZE
Ipoteză principală: Se prezumă că, adolescenții au o percepție asupra consumului de plante etnobotanice.
Ipoteze specifice:
1.Percepția adolescenților asupra consumului de plante etnobotanice este influențată de motivația asupra consumumului de plante etnobotanice.
2. Percepția adolescenților asupra consumului de plante etnobotanice este influențată de riscurile produse de consumul de plante etnobotanice.
3. Percepția adolescenților asupra consumului de plante etnobotanice este influențată de efectele produse de consumul de plante etnobotanice, asupra organismului.
4.3.PREZENTAREA PARTICIPANȚILOR
Participanții la cercetare au fost un număr de 31 de adolescenți, cu vârste între 15 – 18 ani elevi proveniți din 3 unități de învățământ din județul Constanța, atât de sex feminin cât și de sex masculin, cu domiciliu atât în mediu rural cât și urban.
38% dintre participanți au vârsta de 17, 29% au 18 ani, 25% 16 ani, 6.5% 15 ani, (tabel nr.1, diagrama nr.1).
Diagrama 2-Vârsta participanților
Au participat la cercetare 19 pesoane de sex feminin, și 12 persoane de sex masculin ( tabel nr.2, diagrama nr.2).
Diagrama 2- sexul participanților
În ceea ce privește mediul de proveniență, 64,5% provin din mediul rural, și 34,5% provin din mediul rural (tabel nr.3, diagrama nr.3).
Tabelul 3 – mediul de proveniență al participanților
Diagrama 3 – Mediul de proveniență al participanților
4.4.METODE UTILIZATE
Pentru a realiza această cercetare am construit un chestionar(anexa 1), format din 20 de întrebări, grupate pe 4 dimensiuni:
1.Identificarea percepției generale asupra consumului de plante etnobotanice;
2. Identificarea percepției privind motivația consumului;
3. Identificarea percepției privind efectele consumului de plante etnobotanice;
4.Identificarea percepției asupra riscurilor cauzate de consumul de plante etnobotanice.
4.5.PREZENTAREA ȘI INTERPRETAREA REZULTATELOR
În urma aplicării chestionarului rezultate pentru fiecare întrebare sunt următoarele:
Întrebarea1: Unde ai auzit de plantele etnobotanice pentru prima dată?
Conform diagramei nr.4, cei mai mulți dintre adolescenți au aflat despre plantele etnobotanice în cadrul grupului de prieteni (54.8%), 22.6% au aflat despre plantele etnobotanice la școală, iar 19.4% au aflat despre etnobotanice de la televizor.
Tabel 4 – date statistice întrebarea 1
Diagrama nr.4- rezultate întrebarea nr.1
Întrebarea numărul 2: Ce părere ai despre persoanele care consumă plante etnobotanice?
În procent de 45,2%, dintre adolescenți, consideră că, persoanele consumatoare de plante etnobotanice sunt persoane problematice, 19.4% cred că cei care consumă etnobotanice sunt persoane curajoase, și în același procent (19.4%) consideră că sunt persoane interesante. Numai 9.7% dintre respondenți îi consideră pe consumatori vulnerabili, în timp ce 6.5% spun despre consumatorii de etnobotanice că sunt persoane distractive (tabel nr.5, diagrama nr.5).
Tabel 5 – date statistice întrebarea nr.2
Diagrama 5- rezultate întrebarea nr.2
Întrebarea numarul 3: Există în grupul tău de prieteni, persoane care consumă plante etnobotanice?
71% dintre adolescenții care au răspuns la această întrebare, au admis că au în grupul de prieteni, persoane care consumă plante etnobotanice, 19.4% au răspuns că în grupul din care fac parte nu există persoane care consumă plante etnobotanice, iar 9.7% nu știu dacă există persoane consumatoare în grupul lor(tabel 6, digrama 6).
Diagrama 6 – rezultate întrebarea nr.3
Întrebarea numărul 4: În ce măsură te influențeză grupul de prieteni, în ceea ce privește consumul de plante etnobotanice?
În procent de 45.2%, adolescenții au răspuns că nu sunt influențați de prietenii, în ceea ce privește consumul de plante etnobotanice, iar în procent egal au răspuns că nu prea sunt influențați de prietenii, 9.7% au admis că sunt influențați de prieteni(tabel 7,diagrama 7).
Tabel 7- date statistice întrebarea nr.4
Diagrama 7- rezultate întrebarea nr.4
Întrebarea numărul 5: Care crezi că este motivul pentru care o persoană consumă plante etnobotanice ?
Dintre adolescenții interogați, 71% au răspuns, că în opinia lor, motivul pentru care o persoană consumă plante etnobotanice, este pentru a se simți bine,12.9% consideră că motivul pentru care alte persoane consumă plante etnobotanice, este pentru a ține pasul cu grupul de prieteni, 9.7% pentru a scăpa de probleme, și 3.2% consideră plictiseală un motiv pentru care o persoană ar consuma plante etnobotanice.
Tabel 8- date statistice întrebarea nr.5
Diagrama 8 – rezultate întrebarea nr.5
Întrebarea numărul 6: Consumi plante etnobotanice ?
La această întrebare 54.8% au susținut că nu consumă plante etnobotanice, iar 45.2% au răspuns că, consumă plante etnobotanice.
Tabel 9 – date statistice întrebarea nr.6
Diagrama 9 – rezultate întrebarea 6
Întrebarea numarul 7: Care este motivul care te-ar determina să consumi plante etnobotanice?
În procent de 38.7% au răspuns că dacă ar consuma plante etnobotanice, ar fi pentru a se simți bine, 29% au răspuns, că nu ar consuma plante etnobotanice, 16% pentru a uita de probleme, 9.7% pentru a ține pasul cu grupul de prieteni, și 6.5% au menționat plictiseala ca motiv (tabel 10, diagrama 10).
Tabel 10 – date statistice întrebarea nr.7
Diagrama 10 – rezultate întrebarea nr.7
Întrebarea numărul 8: De unde se pot procura plantele etnobotanice?
Cei mai mulți dintre respondenți,(54.8%) au răspuns că plantele etnobotanice se pot procura de la dealeri, 19.4% au menționat ca sursă de procurare a plantelor etnobotanice, magazinele specializate, cluburile/ localurile au fost enumerate în propoție de 9.7%, și 16.1% au răspuns că nu știu de unde se pot procura plantele etnobotanice(tabel 11,diagrama 11).
Tabel 11 – date statistice întrebarea nr.8
Diagrama 11- rezultate întrebarea nr. 8
Întrebarea numărul 9: Dacă ai simțit nevoia să consumi plante etnobotanice vreodată, în ce situație te-ai aflat?
Adolescenții au răspuns în proporție de 41.9%, că nu au simțit nevoia să consume plante etnobotanice, 22.6% ar consuma plante etnobotanice atunci când s-ar afla la o petrecere, 12.9% au simțit nevoia să consume atunci când s-au aflat cu prietenii, în aceași proporție, au răspuns că au simțit nevoia să consume atunci când s-au aflat într-o situație de conflict cu familia, iar 9.7% au simțit această nevoie când s-au aflat într-o situație de conflict cu iubitul / iubita(tabel 12,digrama 12).
Tabel 12 – date statistice întrebarea nr. 9
Diagrama 12- rezultate întrebarea 9
Întrebarea numărul 10: Cum crezi că se simte o persoană în timp ce consumă plante etnobotanice?
38.7% dintre adolescenții care au răspuns la chestionar, au spus că nu știu cum se simte o persoană în timp ce consump plante etnobotanice, în proporții egale de 22.6% consideră că o persoană se simte fericită și relaxată în timp ce consumă plante etnobotanice, 16.1% consideră ca în timp ce consumi te simți liber (tabel 13, diagrama 13).
Tabel 13- date statistice întrebarea nr.10
Diagrama 13- rezultate întrebarea nr.10
Întrebarea numărul 11- Cum crezi că se simte o persoană după ce a consumat plante etnobotanice?
35.5% dintre respondenți admit că nu cunosc modul în care o persoană se simte după ce a consumat plante etnobotanice, 25.8% dintre respondenți consideră că o pesoană se simte slăbită după ce a consumat plante etnobotanice,16.1% consideră că după consumul de plante o persoană se simte somnoroasă, și în același procent adolescenții au considerat că după consum, persoana în cauză se simte relaxată, în timp ce doar 3.4% au răspuns că post consum, persoana respectivă se va simți energică (tabel nr.14,diagrama nr.14).
Tabel 14 – date statistice întrebare nr.11
Diagrama 14 – rezultate întrebarea nr.11
Întrebarea numărul 12: Consideri că starea de dinaintea consumului de plante etnobotanice, este schimbată în bine după consum?
La această întrebare, 48.4% au răspuns afirmativ, 25.8% au răspuns negativ,și în procent de 25.8% au fost peroane nonconsumatoare(tabel 15,diagrama 15).
Tabel 15- date statistice întrebarea nr.12:
Diagrama 15 – rezultate întrebarea nr.12
Întrebarea numărul 13: Cum crezi că influențează consumul de plante etnobotanice viața consumatorului?
80.6% dintre cei care au răspuns, consideră că plantele etnobotanice influențeză în mod negativ, viața consumatorului, iar 19.4% consideră ca viața consumatorului este influențată pozitiv (tabel 16, diagrama 16).
Tabel 16 – date statistice întrebarea nr.13
Diagrama 16 – rezultate întrebarea nr.13
Întrebarea numărul 14 – În ce fel, consumul de plante etnobotanice influențează pozitiv viața consumatorului?
La această întrebare, 41.9% dintre adolescenți consideră că în urma consumului de plante etnobotanice, consumatorul devine mai curajos, 25.8% consideră că cel care consumă este mai distractiv, 22.6% consideră cei care consumă plante etnobotanice devin mai populari, și 9.7% cred că cei care consumă plante etnobotanice,sunt mai eficienți în găsirea soluțiilor în problemele cu care se confruntă (tabel 17, diagrama 17).
Tabel 17 – date statistice întrebarea nr.14
Diagrama 17 – rezultate întrebarea nr.15
Intrebarea 15 – În ce fel, consumul de plante etnobotanice influențează negativ viața consumatorului?
51.6% consideră că, viața consumatorului este influențată negativ, deoarece se consumă foarte mulți bani pentru procurarea lor, 35.5% nu au știut să dea un răspuns, 6.5% consideră că scade randamentul în activitățile desfășurate.
Tabel 18 – date statistice întrebarea nr.15
Diagrama 18 – rezultate întrebarea nr.15
Întrebarea numarul 16: Ce părere ai despre persoanele care ajung la spital în urma intoxicației cu plante etnobotanice?
45.2% dintre cei interogați cred că persoanele ajunse la spital în urma intoxicației cu plante etnobotanice au exagerat cu cantitatea, 35.5% dintre ei consideră că cei în cauză nu ar fi trebuit să consume, 16.1% spun că cei în cauză nu știut cum să consume, iar 3.2% au răspuns că persoanele respective nu au fost informate asupra riscurilor consumului de plante etnobotanice(tabel nr.19,diagrama nr.19).
Tabelul 19 – date statistice întrebarea nr.16
Diagrama 19 – rezultate întrebarea nr.16
Întrebarea numărul 17: Ce părere ai despre persoanele care în urma consumului de plante au decedat?
În procent de 45.2%, cel mai frecvent răspuns întâlnit a fost, exagerarea cantității, urmat de „nu trebuia să consume”, în proporție de 41.9%, și în proporții egale de 6.5% au fost răspunsurile: „nu au fost informați despre riscurile consumului de plante etnobotanice”, „și nu au știut cum să consume”(tabel nr.20, diagrama nr.20).
Tabel 20 – date statistice întrebarea nr.17
Diagrama 20 – rezultate întrebarea nr.17
Întrebarea numărul 18: Crezi că ai putea fi una dintre victimele consumului de plante etnobotanice?
77.4% dintre respondenții au spus că nu se consideră una dintre victimile consumului de plante etnobotanice, iar 22.6% au răspuns afirmativ (tabel nr.21, diagrama nr.21)
Tabel 21 – date statistice întrebarea numărul 18
Diagrama 21 – rezultate întrebarea numărul 18
Întrebarea 19: Crezi că există efecte negative asupra organismului unui consumator, produse de plantele etnobotanice?
Dintre adolescenții participanți la chestionar, 87.1% consideră că există efecte negative asupra organismului consumator de plante etnobotanice, 12.9% au răspuns că nu știu (tabel nr.22, diagrama nr.22).
Tabel 22 – date statistice întrebarea nr.19
Diagrama 22 – rezultate întrebarea nr.19
Întrebarea numărul 20: Care crezi că sunt efectele negative, cauzate de consumul de plante etnobotanice?
35.5% dintre cei chestionați, nu au știut să identifice un anumit efect cauzat de plantele etnobotanice, 29% au menționat oboseala ca fiind unul dintre efecte,25.8% au considerat slăbirea organismului ca fiind un efect al consumului de plante etnobotanice, și 9.7% au menționat stările de agitație.
Tabel 23 – date statistice întrebarea nr.20
Diagrama 23 – rezultate întrebarea nr.20
CONCLUZII
Prin cerecetarea de față, am încercat identificarea percepției adolescenților, asupra consumului de plante etnobotanice, precum și identificarea percepției adolescenților asupra efectelor și ricurilor consumului de plante etnobotanice, precum și motivația unui consumator de plante etnobotanice.
Astfel în urma rezultatelor chestionarului (anexa 1), fenomenul plantelor etnobotanice, s-a răspândit cu ușurință, printre adolescenți, cei mai mulți dintre ei auzind despre ele de la prietenii, sau de la colegii de școală (diagrama nr.4). De asemenea peste 70% dintre adolescenții chestionați, fac parte dintr-un grup de prieteni, în care există consumatori de plante etnobotanice (diagrama nr.6), cu toate acestea adolescenții consideră că nu sunt influențați de grupul de prieteni, atunci când vine vorba despre consumul de plante etnobotanice (diagrama 7).
În ceea ce privește percepția asupra factorilor motivatori, în consumul de plante etnobotanice, adolescenții interogați, consideră ca prinicipal motiv plăcerea (diagrama nr.8). Dintre adolescenții chestionați, peste 50% au răspuns că nu consumă plante etnobotanice, și peste 40 % au admis că sunt consumatori.Sursa de procurare a plantelor etnobotanice cel mai frecvent menționată, de către respondenți, sunt dealerii, urmată de magazinele specializate (diagrama 11).
Referitor la percepția asupra efectelor consumului de plante etnobotanice, adolescenții consideră că, plantele etnobotanice produc o stare pozitivă (relaxare, fericire) în timpul consumului , iar după consum acestea cauzează o stare negativă (organism slăbit, sommolență,etc). Majoritatea adolescenților au considerat că, consumul de plante etnobotanice influențează negativ viața consumatorului, cei mai mulți invocând costurile materiale, necesare pentru procurarea acestora.
De asemenea, adolescenții au menționat ca și efecte pozitive produse de consumul de plante etnobotanice, faptul că cel care consumă se simte mai curajos, devine mai distractiv și mai popular (diagrama nr.17).
În ceea ce privește percepția, asupra victimelor consumului de plante etnobotanice, adolosecenții consideră că aceste persoane au exagerat cu cantitatea administrată, și că nu ar fi trebuit să consume.(diagrama 19, diagrama 20).
În concluzie, adolescenții implicați în cercetare, descriu plantele etnobotanice ca pe o sursă de a crea plăcere, ei considerând acest lucru, principalul motiv pentr un eventual consum. Totodată, aceștia sunt conștienți și de riscurile la care sunt expuși consumatorii de plante etnobotanice, riscuri prezente atât la nivelul organismului, cât și în plan financiar.Conform rezultatelor de mai sus, și a fidelității chestioanarului(tabel 24), consider că obiectivele cercetării au fost atinse, și ipoteza conform căreia adolescenții au o percepție asupra consumului de plante etnobotanice, a fost confirmată.
Tabel 24- fidelitatea chestionarului
BIBLIOGRAFIE
1.Bora, C. și Roman, D. (2004), Adolescența (cap. VII), în E. Bonchiș și M. Secui (coord.), Psihologia vârstelor, Oradea, Ed. Universității din Oradea.
2. Clerget, Stephane (2012), Criza adolescenței, Editura Trei, București.
3. Cosmovici, Andrei (1996), Psihologie Generală,Editura Polirom, Iași.
Marcelli, Daniel și Alain Braconnier (2006), Tratat de psihopatologia adolescenței, Editura Fundației Generația, București.
2.Damean, Doru, Claudiu (2012), Consilierea, asistența și medierea social-religioasă a persoanelor dependente de droguri, Editura Didactică și Pedagogică, București.
3.Drăgan , Jenică, (1994), Aproape totul depsre droguri, Ed. Militară, București.
4.Elkid, David (978), The Child And Society: Essays In Applied Child Development, Oxford University Press.
5.Papari, Aurel, Constantin, Bălaceanu Stoinici, Cristian Adrian Papari, Georgeta Camelia Cozaru, Ioan Bradu Iamăndescu (2012), Tenție și dependență, Editura Andrei Șaguna, Constanța.
6. Reuchlin, Maurice (1999), Psihologie Generală, Editura Științifică, București.
7. Rousselet, Jean (1969), Adolescentul, acest necunoscut, Editura: Editura Politică București.
8.Sion, Grațiela (2007), Psihologia Vârstelor, Editura Fundației România de Mâine, București.
9.Verza, Emil, Verza Florin (2000), Psihologia vârstelor, Editura Pro Humanitate, București.
10.Raport Național privind situația drogurilor în România (2010), publicat de Agenția Națională Antidrog.
11.Raport Național privind situația drogurilor în România (2011), publicat de Agenția Națională Antidrog.
12.Raport Național privind situația drogurilor în România (2012), publicat de Agenția Națională Antidrog.
13.Raport Național privind situația drogurilor în România (2013), publicat de Agenția Națională Antidrog.
14. http://droguri-sevraj.wikispaces.com
15. http://www.farmacistul.eu
16. http://www.antidrog.winnity.ro
17.www.ph-online.ro
18.www.dependenta.ro
19.www.cristianmargarit.ro
Anexa 1
Chestionar
Acest chestionar urmărește, obținerea de informații referitoare la percepția adolescenților asupra consumului de plante etnobotanice, răspunsurile dumneavostră vor fi folosite în scop de cercetare, și sunt strict confidențiale.
Citiți cu atenție următoarele întrebări și răspundeți cu sinceritate!
1.Unde ai auzit de plantele etnobotanice pentru prima dată?
a.la tv
b. pe internet
c.în grupul de prieteni
d. la școală
2 .Ce părere ai despre persoanele care consumă plante etnobotanice?
a.sunt persoane distractive și petrecarete
b.sunt persoane interesante
c.sunt persoane curajoase
d.sunt persoane vulnerabile
e.sunt persoane problematice
3.Există în grupul tău persoane care consumă plante etnobotanice?
a.da
b.nu
c.nu știu
4.În ce măsură te influențează prietenii, în ceea ce privește consumul de plante etnobotanice?
a.foarte mult
b.mult
c.nu prea mă influențează
d.nu mă influențează
5.Care crezi că este motivul pentru care o persoană consumă plante etnobotanice?
a.pentru a se simți bine
b.din plictiseală
c.pentru că are probleme (cu școala, familia, cu iubitul/iubita)
d.pentru a ține pasul cu grupul de prietenii
6. Consumi plante etnobotanice?
a. da
b.nu
7.Care este motivul care te-ar determina să consumi plante etnobotanice?
a.pentru a mă simți bine
b.pentru a uita de probleme
c.pentru a ține pasul cu grupul de prieteni
d.din plictiseală
e.nu aș consuma
8.De unde se pot procura plante etnobotanice?
a.de pe internet
b.de la magazine specializate
c.de la dealeri
d.din cluburi/ localuri
e. nu știu
9. Dacă ai simțit nevoia să consumi plante etnobotanice vreodată, în ce situație te-ai aflat?
a.într-o situație de conflict cu familia
b. într-o situație de conflict cu iubitul/iubita
c.când am probleme la școală
d. când sunt la o petrecere
e. când sunt cu prietenii
10. Cum crezi că se simte o persoană în timp ce consumă plante etnobotanice?
a.relaxat
b.energic
c.fericit
d.liber
11.Cum crezi că se simte o persoană după ce a consumat plante etnobotanice?
a.epuizat
b.relaxat
c.energic
d.somnoros
e.slăbit
12.Consideri că starea de dinaintea consumului de plante, este schimbată în bine după consum?
a.da
b.nu
c.nu știu
13. Cum crezi că influențează consumul de plante etnobotanice viața consumatorului?
a.în mod pozitiv
b.în mod negativ
14.În ce fel, consumul de plante etnobotanice influențează pozitiv viața consumatorului?
a.este mai popular
b.are mai mult randament în activitățile pe care le desfășoară
c.găsește soluții la problemele cu care se confruntă
d.este mai distractiv
e.nu știu
15.În ce fel, consumul de plante etnobotanice influențează negativ viața consumatorului?
a.consumă foarte mulți bani pentru a le procura
b.nu mai dă randament în activitățile pe care le desfășoară
c.este slăbit
d.este apatic
e. nu știu
16.Ce părere ai despre persoanele care ajung la spital în urma intoxicației cu plante etnobotanice?
a.au exagerat cu cantitatea
b.nu trebuia să consume plante etnobotanice
c.nu au fos informați despre riscurile consumului de plante etnobotanice
d.nu au știut cum să consume
17.Ce părere ai despre persoanele care în urma consumului de plante au decedat?
a.au exagerat cu cantitatea
b.nu trebuia să consume plante etnobotanice
c.nu au fos informați despre riscurile consumului de plante etnobotanice
d.nu au știut cum să consume
18.Crezi că ai putea fi una dintre victimele consumului de plante etnobotanice?
a.da
b.nu
19.Crezi că există efecte negative asupra organismului unui consumator, produse de plantele etnobotanice?
a.da
b.nu
c.nu știu
20. Care crezi că sunt efectele negative, cauzate de consumul de plante etnobotanice?
a. greață
b.oboseală
c.slăbirea organismului
c.stări de agitație
e.nu știu
BIBLIOGRAFIE
1.Bora, C. și Roman, D. (2004), Adolescența (cap. VII), în E. Bonchiș și M. Secui (coord.), Psihologia vârstelor, Oradea, Ed. Universității din Oradea.
2. Clerget, Stephane (2012), Criza adolescenței, Editura Trei, București.
3. Cosmovici, Andrei (1996), Psihologie Generală,Editura Polirom, Iași.
Marcelli, Daniel și Alain Braconnier (2006), Tratat de psihopatologia adolescenței, Editura Fundației Generația, București.
2.Damean, Doru, Claudiu (2012), Consilierea, asistența și medierea social-religioasă a persoanelor dependente de droguri, Editura Didactică și Pedagogică, București.
3.Drăgan , Jenică, (1994), Aproape totul depsre droguri, Ed. Militară, București.
4.Elkid, David (978), The Child And Society: Essays In Applied Child Development, Oxford University Press.
5.Papari, Aurel, Constantin, Bălaceanu Stoinici, Cristian Adrian Papari, Georgeta Camelia Cozaru, Ioan Bradu Iamăndescu (2012), Tenție și dependență, Editura Andrei Șaguna, Constanța.
6. Reuchlin, Maurice (1999), Psihologie Generală, Editura Științifică, București.
7. Rousselet, Jean (1969), Adolescentul, acest necunoscut, Editura: Editura Politică București.
8.Sion, Grațiela (2007), Psihologia Vârstelor, Editura Fundației România de Mâine, București.
9.Verza, Emil, Verza Florin (2000), Psihologia vârstelor, Editura Pro Humanitate, București.
10.Raport Național privind situația drogurilor în România (2010), publicat de Agenția Națională Antidrog.
11.Raport Național privind situația drogurilor în România (2011), publicat de Agenția Națională Antidrog.
12.Raport Național privind situația drogurilor în România (2012), publicat de Agenția Națională Antidrog.
13.Raport Național privind situația drogurilor în România (2013), publicat de Agenția Națională Antidrog.
14. http://droguri-sevraj.wikispaces.com
15. http://www.farmacistul.eu
16. http://www.antidrog.winnity.ro
17.www.ph-online.ro
18.www.dependenta.ro
19.www.cristianmargarit.ro
Anexa 1
Chestionar
Acest chestionar urmărește, obținerea de informații referitoare la percepția adolescenților asupra consumului de plante etnobotanice, răspunsurile dumneavostră vor fi folosite în scop de cercetare, și sunt strict confidențiale.
Citiți cu atenție următoarele întrebări și răspundeți cu sinceritate!
1.Unde ai auzit de plantele etnobotanice pentru prima dată?
a.la tv
b. pe internet
c.în grupul de prieteni
d. la școală
2 .Ce părere ai despre persoanele care consumă plante etnobotanice?
a.sunt persoane distractive și petrecarete
b.sunt persoane interesante
c.sunt persoane curajoase
d.sunt persoane vulnerabile
e.sunt persoane problematice
3.Există în grupul tău persoane care consumă plante etnobotanice?
a.da
b.nu
c.nu știu
4.În ce măsură te influențează prietenii, în ceea ce privește consumul de plante etnobotanice?
a.foarte mult
b.mult
c.nu prea mă influențează
d.nu mă influențează
5.Care crezi că este motivul pentru care o persoană consumă plante etnobotanice?
a.pentru a se simți bine
b.din plictiseală
c.pentru că are probleme (cu școala, familia, cu iubitul/iubita)
d.pentru a ține pasul cu grupul de prietenii
6. Consumi plante etnobotanice?
a. da
b.nu
7.Care este motivul care te-ar determina să consumi plante etnobotanice?
a.pentru a mă simți bine
b.pentru a uita de probleme
c.pentru a ține pasul cu grupul de prieteni
d.din plictiseală
e.nu aș consuma
8.De unde se pot procura plante etnobotanice?
a.de pe internet
b.de la magazine specializate
c.de la dealeri
d.din cluburi/ localuri
e. nu știu
9. Dacă ai simțit nevoia să consumi plante etnobotanice vreodată, în ce situație te-ai aflat?
a.într-o situație de conflict cu familia
b. într-o situație de conflict cu iubitul/iubita
c.când am probleme la școală
d. când sunt la o petrecere
e. când sunt cu prietenii
10. Cum crezi că se simte o persoană în timp ce consumă plante etnobotanice?
a.relaxat
b.energic
c.fericit
d.liber
11.Cum crezi că se simte o persoană după ce a consumat plante etnobotanice?
a.epuizat
b.relaxat
c.energic
d.somnoros
e.slăbit
12.Consideri că starea de dinaintea consumului de plante, este schimbată în bine după consum?
a.da
b.nu
c.nu știu
13. Cum crezi că influențează consumul de plante etnobotanice viața consumatorului?
a.în mod pozitiv
b.în mod negativ
14.În ce fel, consumul de plante etnobotanice influențează pozitiv viața consumatorului?
a.este mai popular
b.are mai mult randament în activitățile pe care le desfășoară
c.găsește soluții la problemele cu care se confruntă
d.este mai distractiv
e.nu știu
15.În ce fel, consumul de plante etnobotanice influențează negativ viața consumatorului?
a.consumă foarte mulți bani pentru a le procura
b.nu mai dă randament în activitățile pe care le desfășoară
c.este slăbit
d.este apatic
e. nu știu
16.Ce părere ai despre persoanele care ajung la spital în urma intoxicației cu plante etnobotanice?
a.au exagerat cu cantitatea
b.nu trebuia să consume plante etnobotanice
c.nu au fos informați despre riscurile consumului de plante etnobotanice
d.nu au știut cum să consume
17.Ce părere ai despre persoanele care în urma consumului de plante au decedat?
a.au exagerat cu cantitatea
b.nu trebuia să consume plante etnobotanice
c.nu au fos informați despre riscurile consumului de plante etnobotanice
d.nu au știut cum să consume
18.Crezi că ai putea fi una dintre victimele consumului de plante etnobotanice?
a.da
b.nu
19.Crezi că există efecte negative asupra organismului unui consumator, produse de plantele etnobotanice?
a.da
b.nu
c.nu știu
20. Care crezi că sunt efectele negative, cauzate de consumul de plante etnobotanice?
a. greață
b.oboseală
c.slăbirea organismului
c.stări de agitație
e.nu știu
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Perceptia Adolescentilor Asupra Consumului de Plante Etnobotanice (ID: 165837)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.