Pentru realizarea proiectului de față, am ales structura ierarhic liniară ca și cea funcțională pentru că ambele se pot constitui ca bază de discuție… [608811]

UNIVERSITATEA BABEȘ – BOLYAI
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI

PSIHOLOGIE ORGANIZAȚIONALĂ
PROIECT DE SEMESTRU

BERTALAN CANDID VASILE
PRELUNGIRI ID

1. Abstract

Pentru realizarea proiectului de față, am ales structura ierarhic liniară ca și cea funcțională pentru
că ambele se pot constitui ca bază de discuție și termeni de comparație aproape identici și pe care le
voi analiza și prezenta prin formularea unui sistem cu elemente cheie de generare și susținere a
avantajelor și dezavantajelor. Cele doua tipuri de structuri pe care le voi analiza nu se exclud reciproc,
iar prin combinarea multiplelor variante ale acestora, reies soluți pentru cele mai diferite și complexe
organizații.

2. Continut
a. Structura ierarhic liniară care generalizează elementul fundamental de decizie și acțiune se
definește printr-un sistem autoritar în care liderii deleagă sarcini în mod ierarhic către alți lideri din
același compartiment funcțional existent în organizație. Liderii ocupă un loc strict delimitat în
respectiva structură, iar subordonările sînt precis stabilite. Tipurile de organizații care se întâlnesc în
principiu acestei structuri, sunt binivelare, trinivelare și multinivelare.
Privind principiul diviziunii muncii, subordonații primesc și acceptă dispoziții de la un singur lider
și în fața căruia răspunde pentru rezultatele obținute. Conform fenomenului în care liderul dezvoltă
un mediu reciproc de consolidare și observă permanent învelișul organizațional a obiectivelor, se
asigură o adaptare funcțională la stabilirea echilibrului mediului de lucru, pentru beneficiul întregii
firme.
Acestă structură împrumutata de la organizațiile de tip militar poate fi ușor înțeleasă datorită
faptului că sarcinile primite sunt simple și concise iar întregul proces de operativitate și funcționalitate
este mereu controlat de lider. Liderii sunt obligați să cunoască procedurile de soluționare și să
demareze toate activitățiile în realizarea unui obiectiv iar legăturile dintre membrii organizatiei odată
fixate, tind spre stabilitate, rezistență în timp.
b. Structura funcțională caută sa rezolve problemele cu care se confruntă mai eficient prin
sistemul multifuncțional de diviziuni în care un angajat nu este condus de un singur conducator, ci de
mai mulți, iar fiecarea sef distribuind sarcini din propriul portofoliu a domeniului de activitate.
Separarea și organizarea departamentelor în organizație, în functie de activitatea lor, constituie
structura funcțională. Aceste departamente sunt conduse individual de manageri funcționali cu
performanțe în activitatea pe care o supraveghează. Rolul acestora find de a ajuta organizațiile în
atingerea scopurilor vizate de acestea. În structura funcțională angajații sunt clasificați în mod ierarhic

precum în următorul exemplu, președinte, vicepreședinte, departamentul de finanțe, departamentul de
vânzări, serviciul clienți, administrația etc. Pentru ca organizația să dețină controlul calității
obiectivelor de afaceri, fiecare departament denumește o persoană responsabilă pentru conducerea
departamentului. Fiecare departament trebuie să fie construit cu angajați foarte pricepuți, și cu o
experiența care să corespundă cu domeniul lor de activitate.
c. Avantaje/dezavantaje
Structura organizațională de tip ierarhic lineară tinde să fie mult mai efectivă datorită simplități
comunicări decizilor în departamentul de conducere, iar prin faptul că nu există posibilitatea să treacă
prin alte departamente, se economisește timp și un anumit număr de angajați. Avantajul cunoașterii
anticipate a obligațiilor, recompenselor, legăturilor dintre oameni, au o anumită stabilitate și
contribuie la creșterea atașamentului față de organizația liniară.
Se pot semnala ca avantaje ale acestei structuri funcționale scoaterea în evidență a cunostințelor
conducătoriilor, care atrage după sine și o mai mare elasticitate în organizarea lucrului și evitarea
timpilor neocupați, de asemenea, nu este nevoie de un grup mare de conducatori, asigurând o
competență mare în luarea deciziilor. Gruparea angajațiilor după cunoștințele și abilitățile lor,
contribuie la obținera performanțelor ridicate iar responsabilitățile și rolul lor sunt fixate, ușurând
răspunderea activității pentru muncă. În mod clar se poate observa munca nu este duplicată, deoarece
toate departamentele au responsabilități definite iar comunicarea este fără fricțiuni, având o ierarhia
clară, fapt care reduce numărul de canale de comunicare.
O structură organizată liniar reprezintă o succesiune de unități de producție având un conducator
pentru fiecare departament din organizație și cu cât însă interprinderea este mai mare, cu o producție
mai eterogenă, aplicarea unei structuri ierarhice prezintă unele dezavantaje iar circulația informațiilor
este mai greoaie pe plan orizontal și întrucât legăturile între compartimente situate la același nivel
ierarhic nu se pot realiza decât prin intermediul șefului ierarhic superior. În tot acest timp nu se permite
atragerea personalului în activitățiile specializate, fundamentale, seful trebuie să aibă o pregătire
multilaterală.
Dezavantajele organizaților funcționale pot fi concretizate prin plictiseala angajațiilor din cauza
muncii repetitive, deasemenea pot apărea conflicte dacă sistemul de evaluare a performanței nu este
gestionat corespunzător. Când organizația devine mai mare, zonele funcționale pot deveni dificile de
gestionat, iar departamentele funcționale pot fi distrase de obiectivele departamentale, mai degrabă
decât de obiectivele organizaționale. Prejudiciul personal poate afecta moralul angajaților. De
exemplu, un angajat se poate simți demoralizat atunci când este promovat un angajat cu performanțe
reduse.

d. Exemple
Structura ierarhică liniară este utilizată în domeniul militar, propusă, experimentată și folosită de
către F. Taylor. cu o structură simplă, clară, directă și cu un număr redus de compartimente. Experiența
acestui mod de subordonare determină comunicații exclusiv verticale, de-a lungul liniilor ierarhice;
comunicațiile se realizează prin contacte directe între conducatori și executanți.
Găsirea unui exemplu din lumea reală a unei organizații funcționale cunoscute este dificilă. O
organizație mică care se ocupă de producție poate fi similară cu o structură funcțională.
Cu toate acestea, pe măsură ce cresc, vor avea nevoie de elemente ale unei structuri proiectate.

3. Concluzii
Ambele tipuri de structuri, sub descrierea lor, se pot considera ca fiind depășite. Se mențin totuși
importante datorită diverselor combinații la care se atribuie, aplicând tipuri noi și adecvate tehnici
moderne, care pot întruni avantajele și elimina neajunsurile ambelor concepții.
Prin compozitia lor se reunesc avantajele structurii, acționând și specializând tehnici din domenii,
aplicând autoritatea și responsabilitatea conducătorilor specifici structurilor ierarhice asupra activității
de producție. Acest tipul de structură este cel mai răspândit în prezent.

Bibliografie
Hofstede, G. (1996). Managementul structurilor organizaționale. București: Editura
Economică..
Pelau, C. (2007). Structuri organizatorice la nivel de intreprindere pentru implementarea
marketing-controllingului. Management & Marketing-Bucharest, (1), 133-142.
Remeș, E., & Remeș, C. IMPLEMENTAREA STRATEGIILOR ÎN CADRUL FIRMEI PRIN
MODIFICAREA STRUCTURII ORGANIZATORICE.
Verle, K., Markič, M., Kodrič, B., & Zoran, A. G. (2014). Managerial competencies and
organizational structures. Industrial management & Data systems.