PENTRU PROGRAMUL DE FORMARE PSIHOPEDAGOGICĂ NIVELUL I Student: Narcis -Daniel PETREA Coordonator: xxx – IULIE 2020 – UNIVERSITATEA TEHNICĂ „GHEORGHE… [625751]

UNIVERSITATEA TEHNICĂ "GHEORGHE ASACHI"
DIN IAȘI
Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic

LUCRARE DE ABSOLVIRE
PENTRU PROGRAMUL DE FORMARE PSIHOPEDAGOGICĂ
NIVELUL I

Student: [anonimizat]:
xxx

– IULIE 2020 –

UNIVERSITATEA TEHNICĂ "GHEORGHE ASACHI"
DIN IAȘI
Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic

PROFESORUL -MANAGER SAU LIDER ÎN CLASA DE ELEVI

Student: [anonimizat]:
xxx

– IULIE 2020 –

CUPRINS

1. Introducere: Importanța temei alese ………………………………………………………… 1
2. Definirea conceptelor esențiale din tema aleasă …………………………………………. 2
3. Descrierea problemei și argumentarea ei ………………………………………………….. 5
4. Concluzii …………………………………………………………………………………………….. 7
5. Bibliografie …………………………………………………………………………………………. 8

1
1. Introducere: Importan ța temei alese
Am ales această temă “Profesorul -manager sau lider în clasa de elevi” deoarece mi s -a
părut importantă din punct de vedere al profesorului în fața rolului de manager al clasei de elevi.
El trebuie să își asume rolul de manager al clasei: organizator, coordonator, evaluator al resurselor (materiale didactice și umane).
Pentru profesor , cunoașterea și stăpânirea artei manageriale este esențială, deoarece
cunoașterea managementului ca pe un proces complex nu înseamnă ,,dirijism”, iar managerii nu
asigură imediat succesul unei acțiuni . Într -un cuvânt managerul este ,,cârmaciul unei nave”, omul
care se asigură că nava păstrează direcția bună .
În scoală, profesorul este conducătorul activității didactice ce se desfășoară în vederea
realizării obiectivelor prevăzute în documentele școlare. Deoarece școala realizează prin activități
și procese specifice pregătirea elevilor pentru realitatea socială. Privite în sine, informațiile cuprinse în programele și manualele școlare constituie doar premise latente, iar din punctul de
vedere al form ării personalității umane ele capătă însă valen țe educative ca urmare a prelucrării și
transmiterii lor de către profesor. Tot așa se întâmplă și cu mijloacele de învățământ . Oricât de
perfecționate ar fi ele, numai utilizarea lor de către profesor, prin integrarea într-o situație de
învățare, le asigur ă valen țele educative scontate.
De asemenea, profesorul are rolul de a stimula elevii pentru o mai bun ă participare în
procesul de învățare, de încurajare și stimulare î n desfășurarea unor proiecte sau în luarea unor
decizii , de ajutor în depășirea unor obstacole întâlnite pe parcursul procesului de învățământ, oferă
proceduri și modele mai eficiente pe c are elevii le pot utiliza pentru îmbunătățirea demersului
instructiv , oferă consiliere și orientare atunci când este solicitat.
Rolul co nducător al profesorului în activitatea didactic ă rămâne una din coordonatele
de bază ale misiunii sale. Î ntr-o astfel de abordare, profesorul este cel care are sarcina inițiatorului ,
elevii urmând trecerea prin procesul inițierii, profesorul fi ind considerat inițiatorul , cel care va
conduce „ritualul” inițiatic.
Munca profesorului ca și manager este complexă, presupune cunoștințe suplimentare de
psihologie, pedagogie metodica managementului și nu numai, pentru desfășurarea în condiții optime a procesului educațional. De priceperea și talentul profesorului depinde ducerea la bun sfârșit a procesului educațional , încununat cu succesul rezultatelor obținute.
Consider că atât rolul de profesor cat și cel de manager și implicit îmbinarea celor două, au
ca scop îmbunătățirea demersului educațional, o dezvoltare liberă, integrală, armonioasă a tinerei generații și formarea unei personalități autonome și creative. Numai însușirea și folosirea cu măiestrie a acestor roluri vor ajuta procesul educați onal în a atinge idealurile propuse.

2
2. Definirea conceptelor esențiale din tema aleas ă
Procesul managerial în educație parcurge etapele general -valabile ale managementului ca:
previziunea, planificarea, proiectarea, decizia, organizarea, coordonarea, realizarea,
îndrumarea, consilierea, evaluarea. Profesorul își poate constitui procesul în diferite maniere:
a. Linear, cu respectarea proiectării inițiale;
b. Situațional, prin adaptarea continuă la noile situații ;
c. Corectiv, prin reluarea rezultat elor, a cauzelor și a soluțiilor ;
d. Alternativ, cu înlocuirea soluțiilor în funcție de eficiența lor ;
Previziunea este o etapă cu un pronunțat caracter conceptual al managementului
educațional . Prin aceasta se realizează o anticipare a activităților și rezultatelor viitoare,
fundamentată pe o analiză empirică și științifică a evoluției educației. Obiectivele pe care și le
propune pot fi realiste și finalizate. Acestea pot fi:
– Anticiparea problemelor pe o perioadă de 2- 4 ani ;
– Pregătirea unității de acțiune;
– Conturarea direcțiilor de reînnoire a activității;
– Anticiparea consecințelor schimbărilor introduse ;
– Structurarea politicii manageriale la fiecare ciclu curricular în raport cu curriculum -ul dat ;
Proiectarea și planificarea reprezintă cele mai importante și des folosite forme de
previziune specifice managementului educațional. Proiectarea managerială dă răspunsuri la
problemele de bază ale previziunii, pe durate medii, de un an, un semestru sau, pornind de la
unitățile de în vățare drept criteriu, un capitol. Profesorul poate realiza ceea ce și -a propus printr -un
proces concret și eficient de proiectare dar și realizând operații complexe, cum ar fi:
– Evaluarea inițială a resurselor (umane, materiale, ergonomice, sociale), a niv elului elevilor,
în funcție de obiectivele cadru date ;
– Stabilirea obiectivelor specifice, a celor operaționale, a conținuturilor adecvate, a direcțiilor
metodologice, a timpului necesar ;
– Evaluarea problemelor critice, a tipurilor de decizii necesare, a var iantelor de soluționare a
acestora;
– Stabilirea criteriilor de performanță pe obiective și modalități de control;
Programarea indică mijloacele pentru atingerea obiectivelor specifice și operaționale
derivate, pe secvențe: la lecție, la activități concrete, pe subiecte delimitate și acțiuni.
Decizia este considerată de managementul actual principala funcție a procesului de
conducere deoarece aceasta poate armoniza obiectivele cu resursele și cu oamenii devenind
motorul, centrul vital al procesului . Pentru a fi eficient profesorul -manager trebuie să îndeplinească
următoarele cerințe:
– Să acumuleze cât mai multe și mai variate informații asupra problemei;
– Să înlocuiască treptat întâmplarea, improvizația, imitația în luarea hotărârilor și să
folosească metodele științifice ;
– Să preîntâmpine tensiunile și conflictele ;

3
– Să asigure unitatea între decizie, acțiune, control, reg larea activității;
– Să precizeze aspectele operaționale cum ar fi sarcinile, responsabilitățile, modalitățile de
rezolvare, condiții, timp, factori implicați, rezultate așteptate ;
Utilizarea unui arbore decizional este o modalitate de redare în imagini a u nor probleme
care presupun mai multe subprobleme și care facilitează identificarea unor soluții. Cu ajutorul
analizei SWOT putem identifica punctele tari, punctele slabe, oportunitățile și pericolele , care ne
ajuta la luarea unei decizii raționale și eficiente.
Organizarea reprezintă ansamblul acțiunilor menite să utilizeze rațional și eficient
resursele umane, materiale, informaționale ale procesului educațional la nivelul clasei de elevi, al
didacticii disciplinei pe care o predă profesorul dar și rolurile, sarcinile, acțiunile, situațiile,
relațiile, conturate în raport cu obiectivele stabilite. În ceea ce privește managementul educațional
organizarea poate fi atât acțională cât și structurală .
Prin organizarea acțională profesorul armonizează acti vitatea clasei la disciplina sa, dozează
sarcinile de lucru, creează motivația participării elevilor, diversifică modul de antrenare a lor,
coordonează programe pe diferite obiective . Organizarea acțională parcurge etapele cunoscute de:
– Definirea scopului ș i a obiectivelor generale, cadru ;
– Definirea obiectivelor specifice;
– Stabilirea ansamblului de acțiuni;
– Elaborarea modalităților de organizare: predare, învățare, evaluare;
– Definirea atribuțiilor, proceselor, formelor de realizare;
– Stabilirea operațiilor ș i acțiunilor concrete ;
Organizarea structurală urmărește eficientizarea resurselor materiale și umane prin coordonarea
strategică a acestora și obținerea unor sisteme fiabile. Organizarea structurală presupune anumite
cerințe din partea profesorului:
– Să cunoască regulile de organizare și funcționare a școlii, regulamentul de ordine interioară,
organizarea formală a școlii și clasei;
– Să cunoască și să utilizeze sistemul informațional existent în școală ;
– Să cunoască și să utilizeze relațiile ierarhice din șco ală;
– Să promoveze inițierea elevilor în lărgirea relațiilor de comunicare, în implicarea lor în
organizarea activităților ;
– Să faciliteze conștientizarea elevilor pentru realizarea sarcinilor ;
Coordonarea vizează armonizarea resurselor, a operațiilor , a eforturilor depuse de elevi, a
metodelor, mijloacelor, formelor de organizare a activității, a timpului. De aici rezultă și etapele
coordonării: determinarea sarcinilor și cerințelor de rezolvare- stabilirea sistemului de comunicare –
precizarea nivelului așteptărilor -precizarea modalităților de rezolvare și de prevenire a abaterilor.
Acțiunile specifice de coordonare sunt:
– Armonizarea;
– Corelarea;
– Echilibrarea;
– Sincronizarea;

4
– Ordonarea ;
– Integrarea;
– Reglarea;
Conducerea propriu- zisă ca dirijare efectivă, operativă se realizează pe baza autorității
investite, statuate, a profesorului – autoritate care- i conferă dreptul de a decide. Conducerea este
legată de realizarea deciziei și constă într -un lanț de acțiuni progresive: comunicarea deciziei ,
clarificarea ei, motivarea elevilor , convingerea elevilor , sprijinirea realizării responsabile,
evaluarea și reglarea continuă.
Cele mai importante metode de realizare a conducerii, dirijării, coordonării activit ății sunt:
– Motivarea;
– Conducerea prin proiecte ;
– Delegarea;
– Conducerea prin excepții, abateri ;
– Cooperarea;
– Conducerea prin alternative ;
Evaluarea managerială poate fi definită ca un ansamblu de acțiuni grupate în jurul a trei
procese da bază: controlul sau verificarea, analiza cantitativă și măsurarea – analiza calitativă sau
valorică. S. Iosifescu consideră că evaluarea managerială are o sferă mai largă decât cea didactică
deoarece cuprinde evaluarea: educaților, a educatorilor, a instituțiilor, a sistemului educațional.
Evaluarea managerială a fost clasificată în: evaluare inițială, evaluare continuă, evaluare finală.
Funcțiile evaluării manageriale pot fi clasificate astfel:
– De constatare a nivelului de realizare a acțiunilor ;
– De informare a factorilor responsabili ;
– De prevenire a situațiilor disfuncționale ;
– De recuperare a timpului, a resurselor ;
– De stimulare a persoanelor implicate;
– De reglare a activității ;
Modalitățile de control specifice evaluării manageriale sunt diferite și mult mai complexe
decât cele ale evaluării didactice, ele fiind clasificate în funcție de: momentul efectuării , orientarea
spre depășirea abaterilor, obiective, aria de cuprindere și metodele folosite.

5
3. Descrierea problemei și argumentarea ei
Pentru rezolvarea problemelor actuale ale conducerii cu succes a procesului educațional ,
profesorul trebuie format adecvat și în sens managerial. Pedagogia solicită profesorului capacități
de conducător, tactul pedagogic, măiestria pedagogică. Profesorul trebuie să se autoevalueze
conștient și realist pentru a sesiza, a înțelege , a aborda și exercita cu profesionalism conducerea
educației și a instr uirii.
Profesorul trebuie inițiat , format, activat, sprijinit în dobândirea de competențe care să- i
permită să rezolve orice situa ție educațională, să treacă de la empiric la științific , rațional , creativ.
Pentru a deveni un agent al schimbării, profesorul trebuie să se afirme ca un bun manager al activităților educaționale, al formării și sprijinirii elevilor, grupurilor sau a altor factori comunitari
implicați. Provocările la adresa profesorului sunt tot m ai mari, însăși problematica selectării,
formării devine o chestiune de management educațional .
Profesorul trebuie să -și schimbe concepția și metodologia instruirii și educării, să
coopereze cu elevii, să devină un model real de integrare socioprofesional ă și educație permanentă,
să se implice în deciziile educaționale, să asigure un învățământ de calitate.
Din definiția educației rezultă caracterul conștient , coordonat al influențării formării,
dezvoltării personalității elevilor de către educator. Astfel, rolul de conducător al profesorului
rămâne una dintre coordonatele de bază ale misiunii sale, dincolo de informarea și modelarea
conduitei prin relațiile stabilite cu elevii.
Procesul de învățământ , ca proces instructiv -educativ, are între caracteristi cile sale ș i pe
aceea că reprezintă un proces managerial. Principiul general al democratizării activităților cere
participarea celor implicați (profesori, elevi) la actul conducerii acțiunilor , pentru realizarea
obiectivelor. Pregătirea managerială a profesorului, însușirea culturii manageriale, nu numai cea
tradițională psihopedagogică și metodică, pot asigura esențial înțelegerea și aplicarea relației
autoritate -libertate, ca nou sens al educației , prin predare -învățare și rezolvarea altor situații din
procesul educațional școlar .
Profesorul nu va putea dezvolta elevul pentru și prin libertatea rațională și creativă, dacă el
însuși nu o cunoaște , nu o înțelege , nu are un comportament de om liber. Reconsiderarea relației
autoritate -libertate, orientarea prioritară spre elev, spre obiectivele formativ -educative au generat
și o altă alternativă în sistemul concepțiilor educaționale , precum perspectiva umanistă asupra
educației . Excesul de control dăunează conduitei firești , valorile morale trebuie să joace un rol mai
important, omul trebuie format pentru schimbare, afirmarea sa trebuie să fie liberă și constructivă.
Chiar dacă relația profesor -elev este de tip democratic, iar metodele de instruire sunt tot
mai participative, p rocesul de instruire trebuie să fie condus de profesor. Acesta exercită, într -o
manieră specifică, toate funcțiile conducerii.
Principiul descentralizării manageriale permite înțelegerea obiectivelor și a modului de
rezolvare, participarea directă, asumar ea de responsabilități și de către profesor, la nivelul
conducerii activității în clasă.

6
Relația profesor -elev apare ca un barometru al aplicării principiilor managementului
educațional . În îndeplinirea rolurilor, profesorul antrenează diferite dimensiuni manageriale și
rezolvă probleme de conducere. Profesorul nu mai este doar o sursă de învățare, ci ș i un organizator,
coordonator, evaluator al resurselor materiale, didactice, umane și al condițiilor necesare realizării
obiectivelor instructiv -educative.
Principalele activități ale profesorului : proiectarea, organizarea, luarea de decizii, dirijarea
învățării, îndrumarea elevilor, evaluarea, optimizarea procesului educativ trebuie să fie
reinterpretate, pentru eficiență și prin prismă managerială.
În raport cu nivelurile tradiționale ale conducerii învățământului : nivel central, nivel
intermediar, nivel concret , profesorul se află la cel de- al treilea nivel, al conducerii operative,
directe a procesului instructiv -educativ . În acest sens, profesorul trebuie să adauge și să optimizeze
rolul său tradițional printr -o nouă concepție asupra planificării, organizării, asupra relațiilor cu
elevii, cu grupurile de elevi, asupra activizării și comunicării cu aceștia.
Profesorul -manager va trebui să însușească și să aplice și el noile atribute ale
managementului:
– Raționalitatea , argumentarea multiplă pentru schimbare;
– Modificarea modului de intervenție în situații concrete, pentru provocarea, diversificarea
lor;
– Înlocuirea management ului bazat pe control cu unul proiectat pe participare, afirmare,
asumare responsabilă, implicarea sa și a elevilor în diversitatea situațiilor educaționale;
– Opțiunea strategică pentru comunicare, motivare, participare, formare;
În practica educațională, rolurile prescrise și asumate arată profesorului sarcinile, atribuțiile
de rezolvat, pentru atingerea cu succes a obiectivelor formării -dezvoltării elevilor. Distribuirea
rolurilor profesorului se bazează în principal pe capacitățile dovedite , pe competențele câștigate.
Îndeplinirea lor este însă legată mai ales de afirmarea și perfecționarea celor din urmă, astfel încât
apare relația obiective -capacități și competențe, evaluarea pe criterii de reușită , succes, progres,
eficiență, calitate. Față de acestea, elevii formulează atitudini de așteptare, expectanțe care devin
apoi, prin cunoașterea lor, impulsuri pentru proiectarea îndeplinirii și autocorectării
comportamentului efectiv de rol. Dacă elevii primesc și ei atribuții , sarcini în clasă, atunci sunt
afirmate și alte roluri psihosociale ale profesorului : de stimulare, de încurajare, de ajutor , iar din
acest punct de vedere p rofesorul este implicat direct în conducerea elevilor spre succes,
performanță .
Formal, profesorului i se atribuie rol uri, în raport cu activitatea sa instructiv -educativă, cu
ipostazele aferente rezolvării diferitelor obiective sau funcții , pe care le ocupă și de care răspunde.
La nivelul activității în clasă, profesorul are rolul cel mai interactiv, căci, pe lângă cel d e predare,
are și rolul de a realiza interacțiunea cu elevii.
Setul de roluri ale profesorului cere implicarea complexă a personalității sale, formarea sa
interdisciplinară continuă, conștiința responsabilităților , deschiderea spre critici și sugestii,
compet ențe de cercetare ameliorativă. Rolul direct de manager al procesului educațional din clasă
nu este străin activității curente a profesorului, numai că nu este conștientizat în mod explicit, ci
integrat normal în activitatea sa pedagogică.

7
În zilele noastre aspectele activității profesorului -manager nu sunt încă clarificate pentru că
nu s-a structurat o cultură managerială autentică la nivelul școlii. Ea se află în stadiul de constituire
și este dominată de ambiguitățile sistemului managerial școlar , care oscilează între centrali zare și
descentralizare.
4. Concluzii
Pornind de la importanta învățământului, de la specificul profesiunii de profesor ș i de la
responsabilitatea ce -i revine în asigurarea dezvoltării optime a personalității elevilor , se deduce
faptul că domeniul didactic ar trebui să beneficieze de cei mai buni și pregătiți candidați. De
asemenea s e tine seama de faptul că ei vor lucra cu omul în devenire, iar efectele muncii lor se
răsfrâng asupra întregii vieți a elevului , dar în același timp și asupra societății la care ia parte.
Profesorul ar trebui să fie instruit și sa aibă acces la pregătirea psihopedagogică care să
includă, alături de metodica specialității, elemente de psihologia copilului, elemente de
management în învățământ, de pedagogie comparată și pedagogie cibernetică, elemente de
orientare școlară și profesională, formele de activitate extrașcolară, cunoștințe necesare îndrumării practicii pedagogice. Ea presupune, totodată, cunoașterea obiectivelor educaționale și a mijloacelor
de realizare a acestora, cun oașterea normelor de educație moral – cetățenească, a criteriilor de
evaluare a eficienței învățământului. Pe lângă cunoaștere, profesorul ar trebui să și aplic e cele
însușite.
În principiu , cel care educă, profesorul, este responsabil pentru management educațional
de calitate. El este model pentru elevii săi, inspirând onestitate, cinste față de semeni. Angajat în
învățarea continuă, îi încurajează pe elevi să aibă o perspectivă asemănătoare.
Provocările tot mai numeroase și dinamica instituț iilor de învățământ, problemele cu care
se confruntă întreaga societate românească au determinat ca activitatea de conducere, statutul și
rolul de manager educațional să fie tot mai complexe. Deciziile, activitatea organizatorică,
optimizarea procesului in structiv -educativ, armonizarea triadei elev – părinte – profesor îl obligă pe
profesorul -manager la o instruire temeinică, la asumarea rolului de conducător. Pe de altă parte,
profesorul -manager trebuie să aibă astăzi capacitatea de a înțelege politicile educaționale la nivel
macrosocial, tendințele de integrare ale învățământului românesc în cel european. Pentru a fi
eficient, managementul are nevoie de adaptare continuă la nou și la schimbări, având ca bază
inovația și spiritul creator.

8
5. Bibliografi e
1. Tiron, Elena. Managementul Clasei de Elevi. Iași : Editura Performantica, 2011.
2. Stan, Emil. Managementul Clasei. București : Editura Aramis Print, 2003.
3. Joița, E. Management Educațional. Profesorul -Manager: Roluri și Metodologie. București :
Editura Polirom, 2000.
4. Iosifescu, S. Manual de Management Educațional pentru Directorii de Unități Școlare.
București : Editura ProGnosis, 2000.
5. Iucu, Romiță B. Management ul și Gestiunea Clasei de Elevi. Fundamente Teoretice și
Metodologice. Iași : Editura Polirom, 2000.
6. Crețu, Carmen. Psihopedagogia Succesului. Iași : Editura Polirom, 1997.
7. Niculescu, Rodica. Să fii un bun Manager. Tulcea : Editura Port, 1994.
8. Tom a, S. Profesorul – Factor de Decizie. București : Editura Tehnică, 1994.