pentru obținerea gradului didactic I ROLUL ACTIVITĂȚILOR PRACTICE ÎN DEZVOLTAREA DEPRINDERILOR PREȘCOLARULUI CONDUCĂTOR ȘTIINȚIFIC LECT. UNIV. DR…. [302123]

MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE

UNIVERSITATEA ”1 DECEMBRIE 1918” [anonimizat] I

ROLUL ACTIVITĂȚILOR PRACTICE ÎN DEZVOLTAREA DEPRINDERILOR PREȘCOLARULUI

CONDUCĂTOR ȘTIINȚIFIC

LECT. UNIV. DR. MUNTEAN TRIF LETIȚIA SIMONA

EDUCATOARE

FĂRCAȘ IOANA ALEXANDRA

GRĂDINIȚA CU PROGRAM PRELUNGIT NR. 1 [anonimizat] 2020

CUPRINS

Introducere ……………………………………………………………………………………………………….. 4

CAPITOLUL I

CADRUL TEORETIC AL PROBLEMEI STUDIATE

1.1. Caracterizarea din punct de vedere psihologic și pedagogic al copilului preșcolar …………………………………………………………………………………………………………… 6

1.1.1 Rolul educației în dezvoltarea copilului……………………………………………. 7

1.2 Importanța activităților practice în grădinițe ……………………………………. 16

1.2.1 [anonimizat] a copilului .. 18

1.2.2 Rolul activităților practice în dezvoltarea intelectuală a copiilor ……… 19

1.2.3 Rolul activităților practice în dezvoltarea morală a preșcolarului ……. 20

1.2.4 Rolul activităților practice în dezvoltarea simțului estetic ……………….. 21

CAPITOLUL II

STRATEGII UTILIZATE ÎN CADRUL ACTIVITĂȚILOR MANUALE

2.1 Tehnici utilizate în cadrul activităților practice …………………………………. 22

2.2 Metode și procedee de lucru în realizarea activităților practice ………….. 31

2.2.1 Metode și procedee de lucru cu copiii de 3-4 ani ……………………………… 31

2.2.2 Metode și procedee de lucru cu copiii de 4-5 ani ……………………………… 32

2.2.3 Metode și procedee de lucru cu copiii de 5-6 ani ……………………………… 33

CAPITOLUL III

ACTIVITĂȚILE MANUALE ÎN AFARA ACTIVITĂȚILOR OBLIGATORII

3.1 Scopul și specificul activităților manuale desfășurate în etapa jocurilor și activităților alese de copii……………………………………………………………………………..

3.2 Conținutul și formele activităților manuale din etapa jocurilor și activităților alese de copii……………………………………………………………………………..

3.3 Îndrumarea copiilor în timpul activităților alese de copii……………………

CERCETAREA PEDAGOGICĂ

CAPITOLUL IV:

IV.1.Justificarea cercetării……………………………………………………………….. …

IV.2. Ipoteza cercetării ………………………………… ……………………………………..

IV.3. Obiectivele cercetării ……………………………………………………………… ……..

IV.3.1. Obiective generale ……………………………………………………………………….

IV.3.2. Obiective specifice………………………………………………………………………..

IV.3.3. Obiective operaționale………………………………………………………………………

IV.4. Strategia cercetării…………………………………………………………………………….

IV.5. Sistemul metodelor de cercetare………………………………………………………….

IV.6. Etapa contatativă (pretestul)

IV.7. Etapa experimentală……………………………………………………………………..

IV.8. Etapa de control (posttestul)………………………………………………………………..

CAPITOLUL V. REZULTATELE CERCETĂRII

V.1. Compararea datelor inițiale și finale………………………………………………….

V.2. Reprezentarea grafică a rezultatelor…………………………………………………..

V.3. Interpretarea rezultatelor…………………………………………………………………..

Concluzii………………………………………………………………………………………………………………

Bibliografie…………………………………………………………………………………………………………..

Anexe……………………………………………………………………………………………………………………

Introducere

˝Marea artă a unui educator constă în utilizarea manierelor si in formarea mintii ; el trebuie sa sădească in elevul sau bunele obiceiuri si principalele virtuti ale intelepciunii , sa-i dea treptat o viziune asupra omenirii si sa dezvolte in el tendinta de a iubi si de a imita tot ceea ce este excelent si demn de lauda.˝

JOHN LOCKE

Ceea ce-l deosebește pe om de semenii lui într-o viață este desigur capacitatea de a raționa, de a-și pune mintea în slujba scopurilor sale. Nimic însă nu poate face omul mai om decât încercarea de a-și egala Creatorul său. Creativitatea este darul cel mai de preț al omului, care i-a permis să făurească primele unelte, să stăpânească o parte din natură prin știință și tehnică, să modifice mediul înconjurător, să pătrundă în spațiul cosmic.

De la naștere și până la stabilizarea relativă a trăsăturilor personalității, omul parcurge mai multe perioade de dezvoltare, în cadrul cărora au loc însemnate transformări fizice și psihice.

Procesele intelectuale, emotive și voliționale, precum și diferitele particularități ale personalității nu sunt date de la natură, ci se formează pe parcursul diferitelor perioade de vârstă.

În dezvoltarea lor, senzațiile și percepțiile au la început un caracter de generalizare primară și numai treptat, sub influența educației și a mediului, se precizează și se diferențiază. Vârsta preșcolară este în acest sens perioada în care au loc dezvoltarea intensivă a sensibilității tuturor analizatorilor, implicit dezvoltarea senzațiilor și percepțiilor.

Orice om poate fi creativ. Există în fiecare un potențial creativ general , anumite abilități creative care țin mai ales de dimensiunile constructive ale aptitudinilor, dar și de dimensiunile valorice ale personalității. Acest potențial latent, dacă este exersat și educat, poate fi valorificat la maximum, concretizat și obiectivizat în diverse domenii ale activității umane, în diverse produse noi, originale.

Educatorul poate încuraja creativitatea punând accentul pe generarea și exprimarea de idei într-un cadru non-evaluativ și prin concentrarea atât asupra gândirii convergente, cât și asupra celei divergente. Adulții pot de asemenea să încerce să asigure copiilor posibilitatea și siguranța de a risca, de a pune la îndoială, de a vedea lucrurile dintr-un nou punct de vedere.

Copiii pot învăța să utilizeze bine informațiile, timpul spațiul și materialele puse la dispoziție, li se poate dezvolta spiritul de observație, spiritul critic și autocritic, divergența și convergența gândirii, flexibilitatea și fluența. Poate fi solicitată capacitatea copiilor de a se orienta într-o anumită situație, de a propune soluții, de a le analiza și opta pentru cea optimă, de a extrapola consecințele unei anumite situații concrete, de a interpreta și evalua anumite experiențe, fenomene, situații.

Perioada preșcolară este prima perioadă în viața omului în care copilul manifestă aptitudini și abordează cu destulă ușurință și cu succes domenii ca : muzica, desenul, pictura, colajul, modelajul. Dorința de a da activităților artistico-plastice o formă cât mai eficientă, de a realiza obiectivele vizând stimularea creativității preșcolarilor, s-a materializat în variante personale de organizare și desfășurare a acestor activități pe trei dominante ale acestora :

dezvoltarea gândirii artistico-plastice

dezvoltarea mâinii pentru scris

dezvoltarea sensibilității și gustului estetic

În acest context, rolul activităților manuale este de a călăuzi pe fiecare copil în parte spre manifestarea activă a libertății personale de a gândi, simți, și acționa potrivit nevoilor, înclinațiilor, intereselor, capacităților și posibilităților individuale ale fiecăruia, care, vor duce la expansiunea energiilor creatoare existente în fiecare copil.

Din varietatea posibilităților de cultivare a creativității copiilor in jocurile didactice de tot felul, în jocurile de construcție, de desen , pictură, consider că cea mai importanta este activitatea practică din cadrul abilităților practice prin crearea mai multor ocazii pentru dezvoltarea talentelor copiilor preșcolari.

Activitățile din grădiniță oferă copiilor posibilitatea de a-și valorifica talentele și interesele pentru un anumit domeniu. Copiii își pot investi o parte din timpul petrecut în grădiniță pentru a-și dezvolta abilitățile pe care le posedă, sub îndrumarea atentă a educatoarei, sub diferite forme. Rolul educatoarei este de a favoriza în fiecare copil capacități și aptitudini creative drept componente structurale ale personalității acestuia, în procesul lui de formare și dezvoltare.

Schimbările din învățământ, care au început să se vadă în ultimii ani, au determinat modificări și în învățământul preșcolar. Aceasta constituie o evoluție vizibilă spre o concepție educațională modernă a copilului și spre desprinderea de automatismul, rutina, acțiuni didactice impuse, noua viziune încorporând elementele libertății și creativității.

Activitățile manuale ocupă un loc important în cadrul muncii educative desfășurate în grădiniță. Prin intermediul mâinii, inteligenta copilului poate găsi materialul necesar pentru a exersa și a se dezvolta. Abilitătile practice au rolul de a contribui la stimularea unei atitudini intelectuale creatoare.

Motivația este un factor absolut necesar în cadrul activităților manuale întrucât, dacă copilul este activ și lucrează cu diverse materiale, el trebuie să aibă voința de a crea, de a urmări un proiect până la capăt, pentru ca să poată progresa și ca lucrările lui să fie rezultatul unei acțiuni bine gândite. De asemenea, nu trebuie ignorat nici faptul că instrumentele și materialele pot constitui ele însele un stimulent pentru copil în desfășurarea unei activități manuale. Un copil poate picta pentru plăcerea de a picta, iar un altul poate modela plastilina pentru plăcerea de a modela, aceasta fiind o forma de motivație care nu trebuie neglijată și care este mai reală decât „motivațiile” bazate pe „teme de viață”, mai mult sau mai puțin artificiale.

A mânui instrumente de muncă, simple, precum acul, foarfeca, dar și sapa sau grebla, a utiliza materiale naturale (paie, semințe, plante) sau prelucrate (hârtie, textile) sunt abilități strict necesare.

Multe dintre aceste deprinderi sunt realizate și în familie, mai ales acolo unde copiii trebuie să contribuie la creșterea potențialului material.

Grădinița, unde toți copiii au drepturi egale, este datoare a-i învăța să muncească, prin muncă înțelegând nu neapărat un efort mare.

Astăzi, maturul, dar și adolescentul, trebuie să găsească soluții pentru realizarea unor venituri care să-i asigure un trăi decent.

Această motivație ne dă dreptul să afirmăm că ”Abilitățile practice” reprezintă un segment al educației prin muncă, pentru viață.

Capitolul 1

Cadrul teoretic al problemei studiate

1.1. Caracterizarea din punct de vedere psihologic și pedagogic al copilului preșcolar

Psihologia copilului de vârstă preșcolară, ajută cadrul didactic, oferindu-i cunoștințele corespunzătoare referitoare la particularităție psihice ale copilului preșcolar, în vederea desfășurării procwsului instructiv educativ, în cele mai bune condiții.

Educația oferită copilului în perioada preșcolară, are o importanță deosebită pentru dezvoltarea sa ulterioară.

Nu toată educația copilului se realizează până la această vârstă. Nu se constitue până acum personlitatea copilului. Dar cu certitudine aceasta este una dintre cele mai pline de răspundere perioade ale educatorului și ale părintelui, în munca numită „educația copilului”.

Dezvoltarea omului, străbate un drum lung, de la naștere până la maturitate. La naștere copilul, este o ființă neajutorată, dar aceasta se dezvoltă treptat cu ajutorul societății într-un un membru activ, capabil să participe în mod pozitiv la viața socială.

Copilul suferă anumite transformri fizice și psihice în decursul vieții. Transformările fizice pot fi numite cantitative, datorită creșterii în greutate, în înălțime. Transformările psihice sunt de natură cantitativă, deoarece procesele și însușirile psihice la naștere, nu sunt în proporții minime.

Dezvoltarea psihică a copilului constă în primul rând în lărgirea, complicarea și adâncirea activității sale de cunoaștere. Mai apoi copilul iși îmbogățește sfera emotivă, și nu în ultimul rând își perfecționează activitatea. Deci „direcțiile principale ale dezvoltării psihice ale copilului sunt complicarea și adâncirea activității sale de cunoaștere, transformarea vieții sale afective, a relațiilor, atitudinilor sale față de mediul înconjurător și perfecționarea activității, în sensul dezvoltării conduitei volunatre” (pag. 27, Psihologia copilului preșcolar).

Însușirile psihice ale copilului nu sunt înnăscute. Așadar copilul se dezvoltă mai ales sub influența educației și a mediului.

1.1.1 Rolul educației în dezvoltarea copilului

Comunicarea copilului cu adultul este foarte importantă pentru dezvoltarea copilului. Încă de la începutul vieții adultul este puntea de legătură între copil și mediul înconjurător. Acesta facilitează relația copilului cu mediul înconjurător, ajutându-l să se adapteze mai ușor. Astfel putem afirma că factorii care determină dezvoltarea psihică a copilului, sunt comunicarea cu adultul, încă de la începutul vieții și activitatea cu obiectele din mediul înconjurător.

La sfârșitul primului an de viață poate apărea comunicarea verbală. Există pași mărunți ce sunt parcurși de copil în dezvoltarea sa psihică „ceea ce face astăzi cu ajutorul adultului, mâine începe să facă singur” (pag. 32, Psihologia copilului preșcolar). Ceea ce înseamnă că, spre exemplu, un cuvânt rostit de adult astăzi unui copil, treptat îl va pronunța și el denumind obiectele din jur.

Mimica, gestul, intonația, privirea, cuvântul adultului contribuie în mod deosebit în dezvoltarea copilului. Odată cu dezvoltarea copillului comunicarea acestuia cu adultul devine tot mai complexă. Dacă până la vârsta de trei ani, comunicarea este mai puțin organizată, în etapa preșcolară și școlară, comunicarea ia forma instrucției și educației. Jocul devine activitatea dominantă a etapei preșcolare, iar învățătura activitatea dominintă a etapei școlare.

Periodizarea pe vârste a copilăriei.

Copilăria este perioada cu cele mai intense dezvoltari fizice și psihice ale omului, nefiind caracterizate de o uniformizare omogenă, dat fiind faptul că ritmul de creștere șe dezvoltare nu este același în decursul anilor.

Cercetările științifice au stabilit patru stadii de dezvoltare sau perioade de vârstă:

vârsta sugarului (de la naștere până la 12-14 luni);

vârsta antepreșcolară (de la vârsta de un an, la vârsta de trei ani);

vârsta preșcolară (de la vărsta d etrei ani, la vârsta de șapte ani);

vârsta școlară (de la vârsta de șapte ani, la vârsta de optsprezece ani).

Educația are rolul de conducător în dezvoltarea copilului. Fiecare etapă este strâns legată de cea anterioară și conține premisele dezvoltării etapei următoare. Astfel perioadele de dezvoltare nu sunt rupte între ele, ci sunt strâns legate.

Un lucru deosebit de important este acela că fiecare etapă trebuie parcursă. Nu se poate sării de la o etapă de dezvoltare la alta. De exemplu de la jocul de imitație, se trece la jocul de subiect.

În lucrarea de față se va caracteriza perioada vârstei preșcolare. La acest nivel de dezvoltare copilul depășește granițele familiei, mărinduși teritoriul, trecând cu pași înceți spre socializare, odată cu frecventarea grădiniței. Acum acesta este supus unor cerințe noi, condiții de viață diferite, bineînțeles că acestea conțin influențe educative.

Vârsta preșcolară este vârsta unor achiziții psiho-comportamentale fundamentale, care vor avea o influență deosebit de mare în etapele de dezvoltare următoare. Există câteva trăsături destul de importante ce caracterizează vârsta preșcolară.

Vârsta preșcolară este o perioadă a descoperirii. Așa cum am menționat mai devreme, la începutul acestei perioade a preșcolarității, copilul depășește granițele familiei, descoperind o lume nouă, care îi trezește pofta și interesul de a o descoperii, și totodată se descoperă pe sine ca o persoană care are abilitatea de a face să se întâmple anumite lucruri. Dacă antepreșcolaritatea a fost perioada expansiunii subiective, preșcolaritatea este vârsta descoperirii realității, a realității fizice, umane și mai ales a autodescoperirii.

Este perioada în care se conturează primele elemente ale cunoașterii de sine și a socializării. Descoperirea de sine este datorată procesului de socializare, de relaționare cu rudele și nu numai, astfel copilul își cunoaște propriile puteri, capacități și bineînțeles limite. Astfel putem concluziona că preșcolarul traversează o perioadă a devenirii ca persoană uniccă, independentă și perfect funcțională. Prescolaritatea aduce schimbãri importante atât în planul dezvoltării somatice, a celei psihice, cât si în planul vietii relaționale. Apar diferențe de solicitări față de cele ale mediului familial, din partea învățământului preșcolar, diferențe ce presupun noi conduite de adaptare, precum și adâncirea contradicțiilor dintre solicitările externe și posibilitățile interne ale copilului de a le satisface.

Este perioada apariției competențelor. Acest lucru ține de implicarea, explorarea și explicarea procesului realității, dar și de acțiune asupra ei. Acesta reprezintă un proces complex de dezvoltare, care traversează mai multe stadii, se obțin noi achiziții în cadrul diferitelor laturi ale personalității: cognitivă, afectiv-emoțională, atitudinală, relațională.

Ar fii total lipsit de pregătire se ne îndreptăm atenția doar spre un model dat al copilului preșcolar. Este foarte important ca educatorul să fie pregătit și să dețină în bagajul de cunoștințe modelul normal de dezvoltare psiho-comportamental al copilului, momentele cheie ale dezvoltării la diverse subetape ale vârstei și bineînțeles posibilitățile de investigare și testare, care să surprindă profilul real de dezvoltare al fiecărui copil în parte. Odată ce cadrul didactic deține aceste elemente va putea identifica cu ușurință preșcolar care se încadrează în profilul normal, dar va putea diferenția sau individualiza practicile de instruire și formare.

Extinderea cadrului relațional cu obiectele, cu alții, cu sinele, constituie o premisă pentru dezvoltarea psihică pe toate planurile. Se contureazã germenii conștiinței morale iar dobândirea unor diverse categorii de deprinderi sporesc gradul de autonomie. Dacă această tendință îi este refuzată apar conduite de opoziție sau de rivalitate; de asemenea, dacă există diferențe de solicitări din partea grădiniței și a familiei poate apare dedublarea comportamentului.

Aspecte ale dezvoltării psihice ale preșcolarilor.

Motricitatea. Mișcările bruște, necoordonate de la 3 ani sunt treptat înlocuite de mișcări tot mai bine armonizate. Pe prim plan trece încărcătura psihologică a mișcării, repetarea ei la obiecte, imagini, intenții. Preșcolarul simte o adevărată plăcere să imite adulții, să-și exprime trăirile emoționale prin gestică, mimică și pantomimică. Din acest motiv, preșcolaritatea a mai fost denumită și vârsta grației. Grația se dezvoltă și pentru că preșcolarului îi place să fie în centrul atenției, să fie admirat și lăudat. Cu timpul, grația începe se devină tot mai palidă, locul fiind luat de rigoare, de precizie, acestea devenind principalele caracteristici ale motricității copilului.

Este perioada în care prin stereotipizare, mișcările duc la formarea deprinderilor, la îmbogățirea conduitelor. Nevoia de acțiune, trăită prin executarea mișcărilor stă la baza dezvoltării psihice ( percepția se formează în cursul acțiunii cu obiectele, ea se corectează, se verifică numai astfel). De aceea, se recomandă lărgirea posibilităților de acțiune cu obiectele. Împreună cu motricitatea, acțiunea cu obiectele, sprijină nu numai îmbogățirea planului cognitiv, ci și dezvoltarea personalității.

Senzorialitatea. Spațiul în care se deplasează copilul se extinde considerabil; de la interiorul casei la cel al grădiniței, a străzilor parcurse pentru a ajunge la aceasta, dar și pentu a se juca în fața blocului. Se dezvoltă numeroase trebuințe, dintre care cea de cunoaștere, de investigare este prezentă. Prin sensibilitatea vizuală și cea auditivă se captează cele mai multe informații. Încep să diferențieze și să denumească culorile, diferite tipuri de activități, de unelte, semne de circulație. Sensibilitataea auditivă devine de 2 ori mai fină în această perioadă iar cea tactilă se subordonează văzului și auzului ca modalități de susținere a lor și de control. Se dezvoltă mult auzul verbal și cel muzical, fapt care-i va da posibilitatea recunoașterii obiectelor după sunetele provocate de atingere, lovire, etc.

Percepția mărimii obiectelor ca și a constanței de mărime sunt deficitare. Două cutii de aceeași formă, culoare dar diferite ca mărime sunt diferențiate nu atât după mărime cât după așezarea lor spațială.

Percepția distanței, a orientării în raport cu anumite repere sus, jos, stânga, dreapta se face treptat, pe măsura implicării în diferite activități; încep să apară și forme ale percepției succesiunii timpului. Desprinderea unor însușiri mai importante ale obiectelor, întărirea lor prin cuvinte constituie premisa formării reprezentărilor care la aceastã vârstă sunt încărcate de însușiri concrete și situationale. Are un rol imens în viața copilului, pentru că pe de o parte îl ajută să cunoască obiectele în absența lor (animale, plante), iar pe de alta să-și reactualizeze experiența și s-o integreze în cea prezentă. Încep să-și dezvolte atât reprezentări bazate pe memorie cât și pe imaginație ( reprezentarea personajelor din diferite basme).

Caracteristici intelectuale.

Intelectul, formațiune psihică deosebit de complexă, cuprinde procese și activități psihice variate și dificile precum: gândire, memorie, limbaj, imaginație, atenție, care îl ajută să se desprindă de stimulul concret, să depășească expriența senzorială. Deși încă în formare, intelectul în periada preșcolară înregistrează importante restructurări.

Gândirea. Copilul operează cu o serie de constructe, care nu sunt nici noțiuni individualizate, dar nici noțiuni generale, ceea ce înseamnă că are un caracter preconceptual, cvasiconceptual.

Cu ajutorul cuvântului, care este un simbol, preconceptele câștigă în generalitate și precizie și treptat se ajunge la construirea claselor logice. Totuși gândirea are un caracter intuitiv, rămâne tributară caracteristicilor concrete, senzoriale, este strâns legată de percepții, de imagine. Însușirile perceptive sunt considerate ca absolute, nu sunt puse în relație unele cu altele. Copilul gândește ceea ce vede, raționamentul lui are încă un curs aderent la sensul unic al percepției și nu o organizare de ansamblu.

Gândirea preconceptuală și intuitivă este o gândire egocentrică și magică, nereușind să facă distincție între realitatea obiectivă și cea personală, generează egocentrismul, crezându-se centrul universului.

Din egocentrism derivă o altă caracteristică și anume artificialismul, convingerea că totul este fabricat de om. Treptat, gândirea începe să se desprindă de egocentrism, prin compararea cu gândirea altuia, trece la analiza mai obiectivă a realității, începe să imită lucrurile reale, să țină cont de partenerul de joc. Totuși, rămâne la o gândire sincretică, bazată pe relaționarea la întâmplare a însușirilor obiectelor, face confuzii între parte și întreg. Aceastã caracteristică se explică prin caracterul inconsistent al reprezentărilor și slaba dezvoltare a capacității de a raționa. O altă caracteristică la fel de importantă este conturarea primelor operații și organizarea structurilor operative ale gândirii. Piaget consideră că este perioada preoperatorie a gândirii, bază pentru apariția noțiunilor empririce. Copilului îi este greu să treacă peste aspectele de formă, culoare, nu surprinde relații privind permanența. De ce-urile copilului arată existența precauzalității intermediare între cauza eficientă și cauza finală; caută o relație, procesele fizice sunt asimilate la acțiunile proprii.

Treptat, precauzalitatea nu se mai asimilează cu acțiunile proprii, ci cu operațiile, acestea fiind coordonări generale, ale acțiunilor. Preșcolarul întimpină de asemenea dificultăți în ceea ce privește aprecierea ordinii directe și inverse.

Piaget consideră că preșcolaritatea este o perioadă de organizare și pregătire a dezvoltării gândirii, abia între 7,8 ani și apoi între 11,12 ani are loc desăvârșirea operațiilor concrete.

Limbajul. Limbajul copiilor de 3 ani este destul de dezvoltat, în sensul că poate chiar susține o conversație. Totuși, limbajul preșcolarului se deosebește de cel al adultului prin:

– pronunțarea este imperfectă, mai ales la începutul preșcolarității. Sunt posibile omisiuni, substituiri, inversiuni de sunete;

– privind structura gramaticală, în utilizarea verbelor cel mai bine se fixeazã timpul prezent, care se extinde și asupra altor timpuri.

Numărul erorilor scade treptat și își însușește morfologia și sintaxa în practica vorbirii.

În ceea ce privește structura limbajului, încă mai domină limbajul de situație , din faza anteprescolară, care are caracter concret, este legat de situațiile particulare la care participă cei implicați. Treptat se face trecerea spre limbajul contextual. Cele două forme coexistă, deși ca o tendință generală trebuie semnalată diminuarea caracterului situativ odată cu intrarea în preșcolaritatea mare.

Din limbajul monologat apare treptat la începutul preșcolarității limbajul interior care are un rol mare în ordonarea, proiectarea și reglarea acțiunilor. Sub raport cantitativ, vocabularul se îmbogățește substanțial. De la 5-10 cuvinte pronunțate de copil la un an, la 300-400 de cuvinte pronunțate la 2 ani, 800-1000 de cuvinte pronunțate la 3 ani, 1600-2000 de cuvinte la 4 ani, 3000 la 5 ani, ajunge până la 3500 de cuvinte la 6-7 ani, deși semnificațiile cuvintelor nu sunt precise.

O altă caracteristică este și formarea independentă a cuvintelor, inventarea lor pe baza creșterii capacității de generalizare a unor relații gramaticale deja învățate.

Apar și defecte de vorbire sub formă de dislalie, pronunția incorectă a unor forme, prin înlocuirea lor cu altele sau prin omitere; bâlbâiala-întreruperea cursului firesc al vorbirii prin repetarea unor sunete, silabe sau oprirea bruscă înaintea pronunțării lor.

Memoria. Dacă la vârsta antepreșcolară, memoria are un caracter spontan, în preșcolaritate, datorită dezvoltării gândirii și mai ales a limbajului interior, alături de memoria mecanică se dezvoltă memoria inteligibilă, alături de cea neintenționată apare cea intenționată. Aceasta din urmă se dezvoltă mai ales atunci când informațiile au semnificație pentru copil.

Memoria este strâns legată de interesele copilului. Conținutul memoriei este foarte bogat: mișcări, stări afective, imagini, cuvinte, idei. Este semnificativă creșterea intervalului de timp în care devine posibilă recunoașterea unui material după o singură percepție. Totuși memoria copilului rămâne difuză, incoerentă, nesistematizată.

Imaginația. Ceea ce ne impresionează este amploarea vieții imaginative a copilului, ușurința cu care el trece în orice moment din planul realității în cel al ficțiunii. Dacă afectivitatea este motorul activității copilului, imaginația este calea, mijlocul, metoda de realizare a ei. Imaginația este prezentă în activitatea creatoare regăsită în joc, în desen, dar și când reproduce o poezie, un cântec și nu în ultimul rând în timpul activităților de abilități practice.

În interpretarea realității copilul manifestă aninism (însuflețește lucrurile) și artificialism (credința că totul este fabricat de om), ambele fiind opera imaginației infantile.

Confuzia și nediferențierea percepțiilor, saturația emotională îl fac pe copil să nu diferențieze precis planul realității de cel al închipuirii, ceea ce dorește sã aibă de ceea ce are. De asemenea imaginația copilului este mai activă, mai liberă decât a adultului care este mai controlată de realitate, mai disciplinată. Imaginația îndeplinește la copil un rol de echilibrare sufletească; rezolvă contradicția dintre dorințele și posibilitățile copilului.

Atenția. Atenția este capacitatea de orientare, focalizare și concentrare asupra obiectelor și fenomenelor în vederea reflectării lor adecvate. În preșcolaritate începe sub influența gândirii și a limbajului organizarea atenției voluntare; sporește capacitatea de concentrare ca și stabilitatea prin activitate. De asemenea se mărește volumul atenției care capătă un caracter tot mai selectiv.

Totuși în preșcolaritate predomină atenția involuntară, de aceea pot fi ușor distrași de la sarcinile de îndeplinit. Se pun două probleme: trezirea atenției involuntare și menținerea atenției voluntare pentru o perioadă cât mai mare.

Afectivitatea. Cunoaște expansiune, modificări, reorganizări generate de:

pătrunderea copilului într-un nou mediu instituționalizat unde cunoaște persoane noi de vârste diferite;

contradicțiile dintre dorințele copilului de a-l satisface pe adult, pe care-l iubește, apoi de autonomie și de restricțiile impuse.

Se produc fenomene de transfer afectiv și de identificare afectivă. Copilul își transferă dragostea și atenția către educatoare cu care se și identifică, fiind pentru el pentru o perioadă de timp un substitut al mamei. Identificarea se realizează cu modelele umane cele mai apropiate. Aceasta începe încă din anteprescolaritate prin adoptarea unor conduite, gesturi și atribute urmărind modelul. Când cei doi părinți sunt amândoi admirați copilul se străduiește să se identifice cu ambii. Apar stări afective de vinovăție (la 3 ani), de mândrie (la 4 ani) mustrat public.

Cercetările au descris sindromul bomboanei amare: starea afectivă de rușine ce apare în urma unei recompense nemeritate, bucuria fiind însotită de neliniște, agitație și sindromul de spitalizare: reacția afectivă, violentă când copilul urmează să fie internat pentru un tratament, datorită despărțirii, abandonării celor dragi.

Se conturează apariția unor sentimente morale: rușine, atașament, prietenie, respect, sentimente intelectuale, mirare, curiozitate, satisfacție precum și sentimente estetice. În privința ordinii obiectelor care provoacă sentimente estetice s-au stabilit următoarele: obiectele propriu-zise, culorile, animalele, natura.

Formarea și dezvoltarea personalității preșcolarului.

Preșcolaritatea este perioada formării inițiale a personalității, a apariției primelor relații și atitudini care constituie un nivel superior de organizare a vieții psihice.

Organizarea și relativa stabilizare a comportamentelor sunt posibile datorită modificărilor esențiale care se produc în structura activității psihice. Cele mai semnificative elemente ale activității care suportă modificări sunt motivele, dar ele încă nu sunt conștientizate și ierarhizate în motive esențiale și neesențiale mai ales la vârsta preșcolară mică.

Treptat, în schimb se supun unui proces de ierarhizare, astfel el poate efectua chiar o activitate neinteresantă dacă i se cere, dacă i se oferă jucăria dorită.

Desfășurarea activității pe baza unor motive corelate, care se întăresc reciproc, ierarhizarea și stabilizarea lor constituie condiția esențială a formării personalității copilului. Cu privire la Eu, în preșcolaritate simțul corporal devine mai profund, toate părțile corpului au importanță pentru el; începuturile de reciprocitate îl ajută să înțeleagă părerile celorlalți; crește respectul față de sine prin dorința de a lucra singur.

G. Allport adaugă două aspecte importante care sporesc individualitatea copilului: existența Eului și imaginea Eului. Primul aspect este legat de apariția simțului de proprietate, consideră că îi aparțin foarte multe lucruri, persoane (tatăl meu, mingea mea). Al doilea aspect se caracterizează printr-un început de conștiință a copilului care începe să sesizeze ce cer adulții de la el.

O altă dimensiune este conștiința morală care include unele elemente (reprezentări, noțiuni) și unele ceva mai complexe (sentimente, obișnuințe). Specific pentru conștiința morală sunt următoarele particularități:

– are un caracter situativ;conduitele morale pozitive sunt mult mai apreciate decât cele negative;

– conduitele morale ale altora sunt mai apreciate decât cele proprii;

– adeziunea la normele morale este mai mult afectivă decât cea ratională; aprecierile sunt dihotomice.

Piaget considerã că există un paralelism logic între constituirea conștiinței logice și cea a conștiinței morale. Astfel, dacă în dezvoltarea gândirii există o perioadă de egocentrism și apoi de realism, la fel și în dezvoltarea conștiinței morale există faza comportamentului egocentric și faza realismului moral. În constituirea conștiinței morale, relațiile de cooperare bazate pe respect mutual, pe confruntarea punctelor de vedere sunt superioare celor constrângătoare, care promovează respectul unilateral. Primele generează independența spiritului și autonomia morală, celelalte un egoism moral. Se apreciază că la preșcolari întâlnim o conștiință morală primitivă marcată mai ales de sentimente și nu de sisteme de valori.

1.2 Importanța activităților practice în grădinițe

Activitățile practice au un rol deosebit în viața copilului preșcolar, cu atât mai mult cu cât acestea ajută copilul în dezvoltarea multilaterală a personalității.

În cadrul acestor activități copiii își însușesc cunoștințe legate de executarea unor acțiuni simple legate de confecționarea unor imagini, obiecte, jucării, care reproduc obiecte din mediul înconjurător.

Astfel prin aceste activități, copilul execută anumite operațiuni ale gândirii cum ar fi:

analiza – se analizează părțile componente ale abiectului, imaginii, care trebuie executate;

sinteza – se caracterizează prin asamblarea părților componente ale materialul ce trebuie executat;

comparația – se caracterizează prin compararea modelului cu lucrarea în curs de execuție sau cea executată;

simțul orientării: se dă posibilitatea copilului să-și dezvolte simțul orientării, prin amplasarea corectă a elementelor componente ale lucrării ce trebuie executată.

Nu putem decât concluziona din cele menționate și argumentate mai sus că preșcolarul se obișnuiește cu un anumit efort depus în executarea unor lucrări, dezvoltându-i-se îndemânarea și precizia în mișcări. De asemenea aceste activități provoacă copilului și trăiri afective, influențează dezvoltarea spiritului activ, stimulează comportamentul disciplinat.

Principala formă prin care se realizează în mod sistematic sacinile-instructiv educative prevăzute în programa pentru învățământul preșcolar, sunt activitățile obligatorii. În „Programa activităților instructiv-educative în grădinița de copii”, se regăsesc cele trei obiective cadru urmărite prin realizarea activităților practice:

Îmbogățirea cunoștințelor despre materiale și caracteristicile lor, precum și despre utilizarea de tehnici de lucru necesare prelucrării acestora în scopul realizării unor produse simple

Formarea și consolidarea unor abilități practice specifice nivelului de dezvoltare motrică

Dezvoltarea simțului practic și estetic

De asemenea prin intermediul obiectivelor de referință, se enumeră anumite exemple de comportamente cum ar fi:

să denumească ustensilele de lucru accesibile vârstei;

să selecteze în mod adecvat uneltele, în funcție de activitatea concretă;

să observe caracteristici ale materialelor din natură și a celor sintetice (formă, culoare, dimensiune etc.)

să colecteze materiale din natură, deșeuri (materiale refolosibile) și să le găsească utilitatea;

să sesizeze modificările produse în urma mototolirii hârtiei sau a unui material textil;

să sesizeze modificările produse în urma întinderii hârtiei mototolite;

să rupă hârtia (fără contur, după contur, pe ax etc.);

să taie cu foarfeca (să decupeze fără contur, după contur, pe ax);

să lipească realizând diferite colaje estetice și funcționale;

să lipească obiecte din natură (frunze, scoici, fire textile, mălai)

să răsucească fire textile;

să bobineze;

să șnuruiască;

să înșire mărgele etc.

Abilitățile practice pot fi clasifiate după criteriul tehnicilor folosite și al sarcinilor didactice care se realizează în cadrul acestora. Având în vedere că procedeele de lucru însușite în cadrul activităților de abilități practice, care sunt activități obligatorii, sunt utilizate și în cadrul activităților alese, cadrul didactic trebuie să cunoască foarte bine toate tehnicile de lucru. Doar așa poate ajuta copilul să se dezvolte normal, și îi poate oferi un avantaj, cu atât mai mult cu cât știm că activitățile practice ajută copilul în dezvoltarea psiho-motorie, în dezvoltarea intelectuală, în dezvoltarea educației estetice, în dezvoltarea educației morale, deci în dezvoltarea multiculturală a sa.

1.2.1 Rolul activităților practice în dezvoltarea psiho-motorie a copilului

Prin denumirea obiectului de învățământ ne putem da seama că aceste activități au un caracter practic, ceea ce ne îndrumă spre ideea că în cadrul acestor copilul îmbină atât munca intelectuală, cât și cea fizică.

Copilul este solicitat pe parcursul realizării unei sarcini didactice din cadrul activităților practice să execute anumite mișcări ale brațelor, care la început datorită specificității vârstei nu sunt foarte precise, coordonate și sistematizate, cum ar fi: să rupă, să lipească, să taie, să răsucească etc.

Toate aceste acțiuni se fac bineînțeles cu ajutorul mâinii, care conform caracteristicilor vârstei la intrarea în grădiniță, nu este suplă în mișcări, copilul nu se coordonează, nu are îndemânare, nu își poate proporționaliza efortul în funcție de greutatea actului ce îl are de executat.

Copilul își exersează analizatorii cutanați, vizuali și sistemul muscular al mâinii concomitent, pe parcursul executării sarcinii didactice cerute, în cadrul activităților practice. Preșcolarul n-ar putea realiza tema pregătită de cadrul didactic, dacă concomitent cu mâna, analizatorii vizuali și scoarța cerebrală n-ar fi antrenate, dacă de exemplu copilul trebuie să sorteze materialul după formă, culoare etc. Astfel „exercițiile realizate în cadrul activităților practice stimulează activitatea analitico-sintetică a scoarței cerebrale, mărind funcțiunea ei de reglare a centrilor subcorticali în zona motorie” (Metodica predării activităților manuale în grădinița de copii, pag. 7).

Datorită executării repetate ale acestor exerciții, copilul reușește să elimine mișcările involuntare, inutile, prin diferențierea tuturor mișcărilor sale, astfel ajunge la performanța de a utiliza doar mișcările cât mai exacte, mișcări care de fapt îl ajută la realizarea temelor date, dar și a cerințelor vieții de zi cu zi. Momentul ajungerii la acest stadiu, al perfecționării mișcărilor, până ce acestea devin concrete, sigure, fine, este condiționat de dezvoltarea mușchilor mici ai mâinilor.

Dat fiind faptul că dintre toți analizatorii, mâna are cea mai întinsă arie corticală de protecție, aceasta are o deosebită importanță în întrega dezvoltare a copilului. Contactul cu materialele de lucru în diferite momente ale activităților practice, influențează exactitatea și profunzimea percepțiilor și reprezentărilor copiilor. Bineînțeles că dezvoltarea motricității copilului se poate realiza odată cu însușirea tehnicilor de lucru ale activităților practice.

1.2.2 Rolul activităților practice în dezvoltarea intelectuală a copiilor

În grădiniță copiii își lărgesc cercul de reprezentări și participă în mod activ la viața care-i înconjoară, deoarece aici percep cu curiozitate obiectele și fenomenele realității.

Toate activitățile susținute în grădiniță au rolul de a face cunoscută copiilor lumea ce îi înconjoară prin diferite metode cum ar fi observația, convorbirea etc. și în cadrul a diferite activități: cunoașterea mediului, educarea limbajului, activități matematice etc.

Cu ajutorul activităților practice și mai ales în cadrul acestora, toate aceste cunoștințe se completează, se consolidează. De exemplu, în cadrul unei activități practice ce are ca sarcină de lucru executarea unui tablou cu lalele, copilul își consolidează cunoștințele despre forma florii, culorile florii, părțile componente ale acesteia.

Tot în cadrul activităților practice copilul lucrează cu diferite tipuri de materiale: din natură (frunze, scoici, făină), hârtie, lipici, carton, materiale textile etc., cu ajutorul cărora realizează tema propusă de cadrul didactic. Astfel copilul are ocazia să cunoască însușirile acestora, să le compare, să le analizeze caracteristici ca: mărime, formă, culoare, rezistență.

În cadrul activităților practice copilul își dezvoltă atenția, imaginația reproductivă, este pus în situația de a efectua operații de comparație, analiză, sinteză, generalizări concrete, bază a gândirii situaționale caracteristică preșcolarilor. Pentru argumentarea celor menționate mai devreme, voi prezenta următorul exemplu:

În realizarea temei „Ghiocelul”, educatoarea prezintă copiilor modelul, demonstrează modul de lucru și totodată reactualizează cunoștințele privind floarea ce urmează a fi realizată. Astfel copilul își consolidează cunoștințele referitoare la „Vestitorul primăverii – ghiocelul”, își îmbogățesc cunoștințele privind materialele utilizate, învață sau își consolidează procedee de lucru.

În concluzie, în cadrul activităților practice, copilul are posibilitatea de a-și fixa, sistematiza și verifica cunoștințele deținute. Aceste lucruri sunt posibile, doar datorită faptului că această activitate dă posibilitatea copilului de a intra în contact direct cu materialele utilizate și totodată dă posibilitatea copilului de a pune în practică anumite cunoștințe însușite. Dar toate aceste lucruri nu se pot realiza fără însușirea corectă a unor tehnici de lucru, una dintre principalele scopuri ale activităților practice.

1.2.3 Rolul activităților practice în dezvoltarea morală a preșcolarului

Activitățile practice au un rol deosebit de important în dezvoltarea morală a copilului, influențând-o în mod pozitiv. Din nou cadrul didactic are un rol foarte important. Un rol care trebuie să îl joace foarte bine. Trebuie să ofere motivația copilului în realizarea sarcinii didactice date, odată ce îi oferă copilului motivația, îl ajută să depună acel efort preungit de executare a temei date. Cunoscând motivul și destinația lucrării ce o are de executat, copilul este stimulat și interesat să- și realizeze sarcina. Astfel el devine perseverent, își concentrează atenția, învață să se stăpânească, să învingă obstacolele.

Nu putem concluziona decât că trăsăturile pozitive ale voinței copilului se dezvoltă în mare măsură datorită acestor activități.

Educatorul oferă la început motivații care se axează pe utilizarea materialului realizat, în cadrul activităților grupei. Odată cu dezvoltarea anumitor deprinderi, cadrul didactic poate oferii alte motivații, ce îi implică pe cei din jur: realizarea unor jucării pentru copiii mai mici sau cu probleme financiare etc. Aceste activități îl obișnuiesc pe copil cu o activitate utilă, ceea ce îl pregătește pentru următoarele nivele ale dezvoltării sale și ale vieții.

Cadrul didactic trebuie să acționeze cu mult tact, și să fie pregătit pentru orice situație neprevăzută. Trebuie să aprecieze munca fiecărui copil, mai ales că se urmărește și o anumită formare a independenței copilului în ceea ce privește sarcinile ce trebuie realizate. Ei apreciază foarte mult și trăiesc din plin sentimentul, în momentul în care constată că în urma efortului depus au realizat singuri tema propusă.

Nu trebuie uitat încă un aspect. Și anume acela că pe parcursul activității manuale trebuie educat simțul curățeniei și al ordinii. Materialul utilizat în realizarea unei teme trebuie prezentat și aranjat în ordinea operațiunilor de execuție, iar pe parcurs el trebuie să lucrez cât mai curat, iar la momentul aprecierii lucrărilor, trebuie luate în considerare și aceste lucruri.

De asemenea există teme care trebuie realizate în grup, astfel copilul are posibilitatea de a relaționa și de a constata necesitatea celor din jur, dezvoltându-i-se simțul de încredere, de prietenie.

În concluzie activitățile practice ajută copilul în procesul dezvoltării sale morale și mai concret cu ajutorul acestor activități devine perseverent, învață să se stăpânească, să învingă obstacolele apărute, învață să devină independent, să lucreze curat și ordonat, să lucreze în echipă, i se dezvoltă sentimentul de prietenie, încredere, optimismul și încrederea reciprocă. Bineînțeles toate acestea se pot realiza doar cu ajutorul tehnicilor de lucru utilizate în cadrul acestor activități.

1.2.4 Rolul activităților practice în dezvoltarea simțului estetic

În cadrul tuturor activităților copilului îi sunt prezentate elemente din lumea care îl înconjoară, sub o formă pozitivă, evidențiind frumosul. În cadrul activităților practice acest lucru poate este mult mai mult utilizat deoarece copilul intră în contact cu diverse materiale, cu ajutorul cărora realizează obiecte, tablouri care reprezintă lumea înconjurătoare.

Copilul trebuie să analizeze materialele de lucru, să le combine astfel încât să realizeze o armonie între ele, să reprezinte practic lumea înconjurătoare, o lume a frumosului.

Astfel pe parcursul executării lucrării copilul compară lucrarea sa cu modelul prezentat, iar la sfârșitul activității își analizează lucrarea sa și a colegilor săi.

Astfel cu ajutoul acestor activități copilul reușește să descopere frumosul din lumea înconjurătoare, și are posibilitatea să îl redea, deci i se desvoltă simțul estetic.

Capitolul 2

Strategii utilizate în cadrul activităților manuale

2.1 Tehnici utilizate în cadrul activităților practice

Așa cum am concluzionat în sub capitolele anterioare, activitățile practice ocupă un rol deosebit de important în dezvoltarea psiho-motorie a copiului, dezvoltarea intelectuală, dezvoltarea morală și dezvoltarea simțului estetic. Dar un aspect foarte important, este acela că realizarea temelor propuse în cadrul acestor activități, se reaalizează cu ajutorul anumitor tehnici specifice, care trebuie să fie stăpânite foarte bine atât de cadrul didactic, cât și de copii.

Am considerat necesra introducerea unui subcapitol dedicat tehnicilor de lucru specifice activităților practice, astfel că putem spune că abilitățile practice pot fi clasificate după criteriul tehnicilor folosite și al sarcinilor didactice care se realizează în cadrul acestora.

O primă tehnică de lucru prezenată este mototolirea.

Mototolirea înseamnă realizarea unor biluțe de hârtie creponată (sau alte tipuri de hârtie) ce vor fi aplicate pe planșe desenate. Culorile, mărimile și combinarea acestora depind de personalitatea fiecărui copil.

Exemplu: „ Flori

”

Materiale necesare: șervețel, hârtie creponată, aracet

Pași în realizarea acestei tenici: se pregătesc fâșii de hârtie, iar cu ajutorul degetelor se rotește hârtia până în momentul obținerii unei mingiuțe. Această tehnică bineînțeles ajută la dezvolatarea mușchilor mici ai mâinii copilului, deci a motricității. De asemenea ajută și la consolidarea unor conoștințe anterior învățate, în funcție de tema propusă, deci ajută la dezvoltarea intelectuală și ajută și la dezvolatera simțului estetic, în funcție de combinarea cât mai bună a culorilor hârtiei utilizate.

Ruperea hârtiei

Ruperea reprezintă o operație simplă de lucru, materialul de bază fiind hârtia. Această tehnică ajută copilul să-și formeze și să-și consolideze, unele abilități practice, specifice nivelului de dezvoltare motrică. Pe baza temei propuse de către cadrul didactic, copilul, împreună cu propunătorul va încerca să găsească soluții pentru realizarea obiectivelor.

Materiale necesare: hârtie glasată sau xerox color, șablon (dacă este cazul).

Tehnica ruperii fără contur

Exemplu: „Pălăria Motanului Încălțat”

Pași în realizarea acestei tehnici: cadrul didactic prezintă modelul copiilor, după care demonstrează modul de realizare al acestuia; cu o mână se ține hârtia, iar cu degetul mare, arătător și milociu se rupe hârtia în forma dorită. Astfel această tehnică ajută la dezvolatarea mușchilor mici ai mâinii copilului, ajută și la consolidarea unor cunoștințe anterior învățate, în funcție de tema propusă, ajută și la dezvolatera simțului estetic și nu în ultimul rând poate contribuie la dezvolatarea morală a copilului.

Decuparea

Decuparea este o tehnică de lucru de bază specifică abilităților practice. Este absolut necesar ca utilizarea foarfecei să se facă în mod corect (folosirea degetelui mare și a celui mijlociu) pentru reușita lucrării. La început copiii vor încerca să obțină prin decupare obiecte de diferite forme geometrice fără contur, apoi pe baza unui șablon se va încerca obținerea cât mai aproape de realitate a unor jucării, obiecte ale mediului înconjurător etc. Astfel cu ajutorul și cu ajutorul acestei dehnici se dezvoltă cele patru laturi menționate mai sus.

Materiale necesare: hârtie xerox color (utilizată în tehnica decupării fără contur), hârtie glasată (utilizată în tehnica decupării după contur), foarfece, șablon.

La fel ca și în cazul ruperii, tehnica decupării are două posibilităși de realizare:

Decuparea fără contur

Exemplu: „Om de zăpadă”

Pași în realizarea acestei tehnici : acestă tehnică o regăsim la nivelul doi al preșcolarității ; trebuie avut grijă, ca încă de la început copilul să țină corect foarfeca în mână :

Introducerea degetului mare și a celui mijlociu în cele două verigi ale foarfecii și sprijinirea acesteia pe degetul arătător.

Depărtarea și apropierea celor două degete introduse în cele două verigi, pentru obținerea mișcărilor de închidere și deschidere a celor două brațe.

Lipirea

Lipirea reprezintă o operație simplă de lucru, dar foarte importantă, fiind o pârghie pentru legarea a două sau mai multe tehnici. În folosirea acestei metode avem nevoie de materiale din natură și sintetice. La început, copilul va învăța pe care parte a hârtiei glasate se aplică lipiciul, pentru ca, mai târziu, această tehnică să se transforme într-o simplă joacă.

Materiale necesare: hârtie de diferite tipuri, materiale din natură, lipici, suport de lipit.

Exemplu: ”Lipim floricele pe rochiță ”

Pași în realizarea acestei tehnici – se întinde stratul subțire de lipici, se fixează materialul ce urmează a fi lipit pe suport apoi se presează pentru a se fixa materialul.

Plierea

Plierea se realizează prin îndoiri repetate a unei suprafețe de hârtie (de obicei forma hârtiei este dreptunghiulară sau pătrată). Această tehnică ajută copilul să-și dezvolte îndemânarea motrică a mâinilor. Prin îndoiri succesive copiii pot realiza jucării simple cu care pot decora clasa, sala de grupă. Bineînțeles că și această metodă se folosește deseori în combinații cu alte tehnici de muncă. Un lucru foarte important, specific acestei tehnici, este faptul că plierea se face întotdeauna pe bancă/masa de lucru. După realizarea fiecărei îndoituri, copilului i se va explica faptul că ajutându-se de degetul arătător va muchia foarte bine plierea.

Materiale necesare: hârtie glasată sau xerox color

Exemplu: ”Pisica”

Modelarea

Modelarea conduce la dezvoltarea mobilității mâinilor, datorită faptului că mușchii mici ai mâinii sunt foarte solicitați, fiind și un bun exercițiu de educare a răbdării.

Această tehnică se realizează cu diferite materiale cum ar fi: plastilina, aluat, sârmă maleabilă. Materiale necesare: sârmă maleabilă, planșetă. Plastilină, aluat etc.

Înșirarea

Operațiunea de înșirare este foarte simplă și se introduce în cadrul activităților practice, încă de la grupa mică. Familiarizarea copiilor cu această tehnică începe cu demonstrarea și explicarea modului de folosire a materialului:

ținerea firului de ață între degetul mare, arătător și mijlociu al mâinii;

apucarea mărgelei cu degetul mare și arătător al celeilalte mâini;

introducerea firului de ață prin orificiul mărgelei și împingerea ei pe fir, în jos cu ajutorul mâinii cu care se introduge mărgeluța.

Șnuruirea

Această tehnică se introduce pentru prima dată în grupa mijlocie, în vederea pregătirii lor pentru însușirea unei tehnici mai complexe, și anume cusutul. De asemenea familirizarea copiilor cu această tehnică se face prin demonstrarea șii explicarea modului de folosire al materialului:

fixare poziției obiectului de șnuruit în degetele mânii stângi, cu degetul mare deasupra obiectului;

apucarea șnurului între degetul mare, arătător și mijlociu al mâinii drepte;

fixarea punctului de plecare în șnuruire;

introducerea șnurului în orificiul indicat inițial prin partea din spate a obiectului , împingerea lui pentru a putea fi prins și tragerea lui cu mâna dreaptă, prin fața obiectului, cu revenirea la poziția inițială (de plecare);

potrivirea șnuruluincu mâna dreaptă pe marginea obiectului pentru a se asigura distanțe egale între părțile de șnuruire.

Bobinarea

Tehnica rulării sau a bobinării, este ușor de însușit încă din ciclul preșcolar, fiind un bun exercițiu pentru dezvoltarea mușchilor încheieturii mâinilor.

Prin rularea aței obișnuite, dar colorate, pe bețe de chibrituri, creioane sau orice alt suport, lipite pe etamină se pot obține covorașe multicolore, șervețele decorate etc.

Materiale necesare: suport carton, hârtie creponată,

Exemplu: Bobinarea

Colajul

Colajul este cea mai complexă tehnică a abilităților practice datorită faptului că dezvoltă în mod absolut simțul estetic al copilului, pe de o parte, iar pe de altă parte îl învață să fie mai econom, să prețuiască fiecare lucru. În realizarea colajelor se regăsesc majoritatea tehnicilor amintite mai sus: mototolire, rupere, decupare, lipire, origami, tangram, răsucirea etc.

Materialele necesare acestei tehnici sunt foarte diverse: materiale din natură, materiale textile, hârtie, lipici, foarfece.

Exemplu: ”Narcisa”, Păpădii”

2.2 Metode și procedee de lucru în realizarea activităților practice

2.2.1 Metode și procedee de lucru cu copiii de 3-4 ani

La această vârstă conducerea activitățile practice sunt determinate de specificul psihic și fizic al copilului de trei – patru ani.

Preșcolarul mic se caracterizează printr-un volum mic de cunoștințe și un vocabular sărac. Deprinderile sunt în stadiul de constituire, copilul vine la această vârstă pentru prima dată în contact cu materialele și procedeele de lucru. Astfel se poate exclude folosirea metodei conversației în prima parte a activității deoarece această metodă presupune însușirea unor cunoștințe, pe baza cărora să sde poată discuta.

La această vârstă este recomandabil să se utilizeze diferite procedee de lucru, care să stimuleze interesul copiilor pentru conținutul activității. De exemplu se poate prezenta un tablou, o scurtă povestire, care sa-i familiarizeze pe copii cu conținutul activității.

Este recomandabil ca intuirea modelului la acest nivel, să fie făcut de educatoare, deoarece copiii sesizeaza cu greutate unele aspecte structurale ale modelului. Astfel observația devine modul de luru predominant. Ca procedeu se utilizează analiza, care stabilește caracteristicile părților componente din punctul de vedere al unei însușiri.

Copilul de trei – patru ani are o gândire concretă de aceea în etapa transmiterii de cunoștințe metoda predominantă este demonstrația. Binenînțeles că aceasta trebuie să fie însoțită de explicații scurte și precise, pentru a putea fi urmărite de copii.

Următoare etapă, cea a efectuării lucrărilor de către copii, este dominată de exercițiu. Acum copilul execută operațiunile independent, după modelul dat de educatoare și sub supravegherea strictă a acesteia.

La grupa de trei – patru ani, aprecierea este făcută de educatoare, fără să analizeze detailat fiecare rezultat în parte.

2.2.2 Metode și procedee de lucru cu copiii de 4-5 ani

La vârsta de patru ani copilul se caracterizează printr-o intensă dezvoltare fizică și psihică, modificările văzându-se în intervale de timp relativ scurte. Astfel este determinată o nouă orientare în desfășurarea activităților practice, în ceea ce privește metodele și procedeeele de lucru.

Acum se mărește simțitor volumul de reprezentări și cunoștințe. O serie de deprinderi sunt reluate de la grupa de trei – patru ani, în vederea consolidării lor. În prima parte a anului școlar se recomandă unele procedee care să stimuleze interesul copiilor pentru această activitate. Intuirea modelului se face de educatoare, dar antrenând copiii în repetarea celor subliniate de ea.

Explicația educatoarei în acest moment deveni deosebit de importantă, deoarece concomitent cu precizarea unor caracteristici se subliniază și operațiuni simple prin care s-au obținut acestea. Tot același procedeu se utilitzează în prezentarea materialului de către educatoare ca la vârsta de trei-patru ani, analiza pe criterii simple.

Și la acestă vârstă gândirea copilului continuă să aibă un caracter concret, totuși copilul devine mult mai receptiv la instructajul verbal al educatoarei. Astfel se determină îmbinarea demonstrației cu explicația, mai detaliate.

Deoarece echilibrul dintre excitație și inhibiție continuă să fie instabil, predominând procesul de excitație față de procesul de inhibiție necondiționată, se recomandă demonstrarea integrală și în ritm normal de lucru.

La acest nivel copilul progresează în ceea ce privește organizarea mișcărilor, mâna dreaptă (sau stângă) să se evidențieze ca fiind dominantă. Mișcările devin coordonate, mai precise, multe mișcări inutile eliminându-se.

Acum educatoarea va îndruma numai copiii care se află într-un stadiu de dezvoltare mai mic, procedeul indicat fiind doar amintirea operațiunilor în vederea corectării unor greșeli.

La această vârstă indicațiile verbale fiind suficiente, copiii sunt provocați în căutarea greșelilor și în căutarea soluțiilor de corectare a acestora. Astfel la acestă grupă este necesară îndrumarea permanentă a educatoarei în timpul efectuării exercițiilor de către copii. Aprecierea lucrărilor se face tot de educatoare, spre sfârșitul anului ajungând copiii să sesizeze calitățile sau deficiențele lucrărilor.

2.2.3 Metode și procedee de lucru cu copiii de 5-6 ani

La vârsta de cinci-șase ani este posibilă desfășurarea unor activități manuale mai complexe și mai variate,datorită perfecționării activității nervoase superioare. Bineînțeles că datorită acestor caracteristici, folosirea metodelor și procedeelor de lucru diferă destul de mult de perioadele anterioare.

Se introduce acum în prima parte a activității, conversația pentru a familiariza copiii cu tema activității. De acum se pot introduce ghicitori, care solicită în mai mare măsură copilul în reactualizarea caracteristicilor obiectului pe care îl vor executa. Acum explicația are un conținut mai bogat, mai ales în activitățile în care se introduce o deprindere nouă și se explică copiilor necesitatea însușirii acestei deprinderi pentru activitatea lor viitoare.

În procesul intuirii modelului, rolul educatoarei este acela de orientare a percepției copiilor, a stabilirii legăturilor și a raporturilor dintre diferitele elemente ale modelului. Cu toate că la această vârstă pregresul realizat în dezvoltarea gândirii este mare, metoda predominantă este demonstrația. Deosebirea acestei perioade de cle anterioare este aceea că explicațiile verbalesunt pe o scară mai largă. Uneori chiar, demonstrația se face parțial, fiind completată de explicații și conversații, la activitățile de consolidare și verificare.

Deoarece copiii se pot concentra mai mult la această vârstă lucrează mai echilibrat, fără grabă, mișcările lor fiind mai precise și mai specializate. Astfel se concentrează mai mult asupra lucrului, dar uneori manifestă nesiguranță în mișcări. Un lucru important este acela că în acel moment ei se opresc pentru a se corecta. Rezultatul acestui fapt este că la aceasta grupă activitatea nu mai are caracter continuu, ci întrerupt prin pauze, ceea ce determină folosirea unor procedee în timpul acestor pauze pentru stimularea continuă a interesului pentru activitate. Prin întrebări se poate atrage atenția copilului asupra procedeului de lucru greșit aplicat de el.

La aceasta vârstă copiii sunt influențați în mare măsura de model și de instructajul verbal, astfel educatoarea le cere ca în timpul lucrului să urmarească modelul dat.

La vârsta de 5-6 ani aprecierea lucrărilor se face acum de către copii sub îndrumarea educatoarei. Întrebările vor fi clar formulate copiii fiind conduși să observe concomitent lucrările și modelul pentru a stabili prin comparație greșelile sau calitățile acestora. Totuși este necesar ca educatoarea să traga anumite concluzii și să argumenteze clasificarea lucrărilor în funcție de calitatea lor.

În concluzie se subliniază faptul ca în cadrul activităților practice metodele și procedeele de lucru se aplică în funcție de specificul procesului de formare a deprinderilor manuale și de particularitățile de vârsta ale copiilor din grupa cu care se lucrează.

Capitolul III

Activitățile manuale în afara activităților obligatorii

3.1 Scopul și specificul activităților manuale desfășurate în etapa jocurilor și activităților alese de copii

Pe lângă activitățile manuale obligatorii, în cadrul grădiniței se organizează și activități la alegerea copiilor, fiind la fel de importante și contribuind la dezvoltarea multilaterală a aptitudinilor preșcolarului.

Activitățile manuale din cadrul activităților alese și al jocurilor consolidează, fixează și completează cunoștințele, deprinderile și priceperile manuale însușite de către copii în cadrul activităților obligatorii.

În funcție de locul și anotimpul desfășurării acestor activități, educatoarea folosește material divers din natură, fiind astfel exersate tehnicile predate în cadrul activităților manuale.

Copilul are posibilitatea de a-și alege singur tema, materialul și mijloacele de realizare. Prezentarea atractivă a obiectului model, varietatea materialelor sunt factori care contribuie în mare măsură la educarea emoțiilor și sentimentelor estetice.

Alt rol important al acestor activități este cuprins și în dezvoltarea intereselor și aptitudinilor copiilor, educatoarea având posibilitatea de a analiza interesele și înclinațiile acestora, orientându-și munca de îndrumare individuală.

Ca o concluzie, activitățile manuale realizate în cadrul jocurilor și al activităților alese de copii sunt la fel de valoroase ca și activitățile manuale obligatorii. De aici și necesitatea desfășurării lor în grădiniță. Având un conținut mai variat decât activitățile obligatorii, poate fi extins pe o gamă largă de materiale, cu o tematică bogată.

Se intâmplă des ca preșcolarii mari să-și pună amprenta prin îmbogățirea temelor, depășind ceea ce este prevăzut în programă.

În perioada preșcolară, conținutul activităților manuale este ghidat spre urmatoarele două direcții:

-pregătirea copiilor pentru înțelegerea temelor activităților manuale;

-reluarea unor sarcini în vederea consolidării și perfecționării diferitelor deprinderi practice de muncă.

Acum fie se repetă activitățile mai atractive pentru cei din grupa mică, fie se continuă lucrările nefinalizate din cadrul activităților obligatorii cu copiii din grupa mare.

În cadrul activităților alese copiii nu au un timp limitat de execuție, tema aleasă este la liberă alegere, ceea ce duce la o participare activă din partea acestora.

Încă de la începutul anului școlar, educatoarea planifică pe lângă conținutul și tematica activităților manule obligatorii, o serie de teme noi pentru activitățile alese.

La fel ca și în cazul celorlalte tipuri de activități, și în desfășurarea activităților manuale se respectă particularitățile de vârstă și individuale ale copiilor, posibilitățile fizice și psihice ale acestora.

Activitățile manuale alese întregesc procesul instructiv-educativ din grădiniță.

3.2 Conținutul și formele activităților manuale din etapa jocurilor și activităților alese de copii

3.3 Îndrumarea copiilor în timpul activităților alese de copii

CAPITOLUL IV:

CERCETARE PEDAGOGICĂ PRIVIND ROLUL ACTIVITĂȚILOR PRACTICE ÎN DEZVOLTAREA DEPRINDERILOR PREȘCOLARULUI

III.1. Justificarea cercetării

III.2. Ipoteza cercetării

Este o realitate faptul că activitățile practice ajută copilul în dezvoltarea psiho-motorie, în dezvoltarea intelectuală, în dezvoltarea educației estetice, în dezvoltarea educației morale, deci în dezvoltarea multiculturală a sa.

În cadrul activităților practice copilul își dezvoltă atenția, imaginația reproductivă, este pus în situația de a efectua operații de comparație, analiză, sinteză, generalizări concrete, bază a gândirii situaționale caracteristică preșcolarilor. Cu ajutorul activităților practice și mai ales în cadrul acestora, toate cunoștințele se completează, se consolidează.

Cele menționate mai sus conduc spre următoarele ipoteze:

Dacă numărul activităților practice se mărește, atât în cadrul activităților liber alese , cât și în cadrul activităților ,,Ziua creativă,, pe parcursul cercetării, atunci copiii se dezvoltă din punct de vedere psiho-motoriu, intelectual, estetic, moral, deci multicultural, mult mai eficient și mai rapid.

Cu cât activitățile practice sunt mai prezente în viața de grădiniță a copiilor, cu atât mai mult se formeză deprinderile manuale ale acestora.

III.3. Obiectivele cercetării

III.3.1. Obiective generale

În prezenta lucrare, se studiază unii dintre parametrii formării și dezvoltării deprinderilor manuale și a dezvoltării multiculturale prin intermediul activităților practice, urmărind următoarele obiective:

– Stimularea unei atitudini intelectuale creatoare ;

– Exersarea operațiilor gândirii: analiza, sinteza, comparația, simțul orientării, care provoacă copilului și trăiri afective, influențează dezvoltarea spiritului activ, stimulează comportamentul disciplinat;

– Exersarea analizatorilor cutanați, vizuali și sistemul muscular al mâinii concomitent, pe parcursul executării sarcinii didactice cerute, în cadrul activităților practice;

– Dezvoltarea trăsăturilor pozitive ale voinței copilului;

– Descoperirea frumosului din lumea înconjurătoare și redarea acesteia de către copil, deci dezvoltarea simțului estetic.

– Executarea corectă a tehnicilor de lucru specifice activităților practice și nivelului de vârstă

III.3.2. Obiective specifice:

-Formarea și consolidarea unor abilități practice specifice nivelului de dezvoltare motrică;

– Îmbogățirea cunoștințelor despre materiale și caracteristicile lor, precum și despre tehnici de lucru necesare prelucrării acestora în scopul realizării unor produse simple;

– Formarea deprinderilor practic-gospodărești și utilizarea vocabularului specific;

– Dezvoltarea simțului practic și estetic.

III.3.3 Obiective operaționale:

-Să cunoască și să utilizeze unelte simple de lucru pentru realizarea unei activități practice;

– Să cunoască diferite materiale de lucru, din natură ori sintetice ;

– Să efectueze operații simple de lucru cu materiale din natură și sintetice ;

– Să identifice, să proiecteze și să găsească cât mai multe soluții pentru realizarea temei propuse în cadrul activităților practice ;

– Să se raporteze la mediul înconjurător contribuind la îmbogățirea acestuia prin lucrări personale.

Indicatori operaționali:

I.1: Evaluarea capacității de exprimare orală, de înțelegere și utilizare corectă a semnificațiilor structurilor verbale orale;

I.2: Evaluarea unei exprimări verbale corecte din punct de vedere fonetic, lexical, sintactic;

I.3: Evaluarea capacităților de a gândi și de a găsi soluții, de a face asocieri între cunoștințele acumulate și cele noi;

I.4.: Evaluarea capacității de a înțelege și transmite intenții, gânduri, semnificații mijlocite de limbajul scris;

III.4 Strategia cercetării

. Cercetarea pedagogica se desfasoara pe toata durata anului scolar 2018-2019 in cadrul Grădinitei cu Program Prelungit nr. 1- Structură Grădinita cu Program Prelungit nr.5 Hunedoara, la grupa mica a ,,Fluturasilor,,, cu un efectiv de 21 de prescolari, dintre care 9 baieti si 12 fete.

În studiul psiho-pedagogic pe care l-am desfășurat am lucrat cu grupa mică și grupa mijlocie în perioada anilor școlari 2005-2007. Grupa la care s-a aplicat experimentul este o grupă omogenă, formată din 10 fete și 12 băieți, iar grupa de control este de asemena omogenă formată din 11 fete și 12 băieți.

Dat fiind faptul că studiul s-a realizat încă de la intrarea în grădiniță atât a copiilor din grupa experimentală, cât și a copiilor din grupa de control, este ușor de înțeles, că acești copii au pășit pentru prima dată în societate, într-unn cadru organizat. Nici-unul dintre aceștia nu au frecventat creșa.

S-a ales grupa mică pentru acest studiu tocmai din aceste considerente. S-a urmărit analizarea și interpretarea datelor încă din prima etapă a școlarizării copiilor. De aici putem concluziona că deprinderile manuale ale copiilor erau slab dezvoltate, dezvoltarea multiculturală era în fază incipientă.

Media de vârstă a preșcolarilor din grupă este de 3-5 ani, iar aceștia au frecventat periodic grădinița în anul școlar 2018-2019. Stilul pe care l-am abordat în cadrul cercetării este un stil democratic, permisiv, creativ, participativ, care pune copilul în centrul activităților de formare și informare al personalității copilului.

Conform Curriculumului pentru învățământul preșcolar, activitățile practice se desfășoară o dată la două săptămâni.

Pentru depistarea și cunoașterea nivelului de cunoștiințe și deprinderi ale preșcolarilor, actul evaluativ inițial a fost concretizat prin aplicarea unor seturi de probe orale. (Anexa 1)

Metoda de bază a fost experimentul psihopedagogic derulat pe trei etape:

Etapa inițială: PRETESTUL

Etapa Experimentală: PLAN DE INTERVENȚIE

Etapa Finală: POSTTESTUL

Am reprezentat astfel perioada de cercetare și etapele acesteia:

Calendarul cercetării

III.5 Sistemul metodelor de cercetare utilizate

Metodele de cercetare utilizate sunt de două tipuri: metode de colectare a datelor și metode de prelucrare a datelor.

Am ținut cont de următoarele aspecte în alegerea metodelor:

Utilizarea unor metode prin care să poată fi observate, înregistrate și măsurate reacțiile subiectului la acțiunea directă sau indirectă a unor stimuli externi diferiți.

Utilizarea unui sistem complementar de metode care să permită participarea activă a subiecților la procesul instructiv-educativ.

Metodele utilizate pentru culegerea datelor au fost următoarele:

Metoda observației.

Metoda convorbirii.

Metoda experimentului pshiopedagogic.

Metoda reprezentării grafice a datelor.

Metoda observației – are ca scop urmărirea faptelor, așa cum se desfășoară ele în condiții obișnuite, cu scopul sesizării aspectelor esențiale comune sau diferențiatoare. În cadrul activităților am observat modul de participare al copiilor, capacitatea de efort intelectual, ritmul de lucru, interesul, îndemânarea, curiozitatea, influența aprecierilor. Am aplicat această metodă pe tot parcursul cercetării, atât în etapa constatativă, pentru cunoașterea colectivului de copii, a nivelului de dezvoltare a unor deprinderi, a nivelului de cunoștințe și a nivelului de dezvoltare a limbajului, cât și în cea experimental-aplicativă și evaluativă, urmărind comportamentul copiilor, reacțiile lor, performanțele și reușitele obținute în cadrul activităților . Datele observate le-am notat în fișele de observație psiho-pedagogice ale copiilor, însoțite de aprecieri, concluzii, propuneri. ( Cucoș, Constantin, 1996, Pedagogie, Editura Polirom, pag.87-94)

Metoda convorbirii – constă într- o anchetă pe bază de dialog între cercetător și subiecții supuși investigației, în vederea culegerii unor date în legătură cu fenomenele urmărite, și se bazează pe un plan și întrebări elaborate anterior. Această metodă s-a adăugat observării, spre a completa documentarea necesară prin informații obținute în mod direct. Astfel, convorbirile cu părinții axate pe anumite teme au oferit informații despre mediul familial, statutul părinților, sănătatea și evoluția copiilor, iar convorbirile cu copiii, provocate la nevoie, au relevat capacități, interese, calități ale acestora, precum și carențe de limbaj, trăsături ale personalității. Răspunsurile la întrebările formulate au fost consemnate. Deosebit de important este faptul că metoda convorbirii va fi aplicată în toate etapele cercetării , iar răspunsurile copiilorvor fi consemnate în fișele lor individuale. ( Cucoș, Constantin, 1996, Pedagogie, Editura Polirom, pag.87-94)

Metoda experimentului pshiopedagogic – s-a desfășurat prin tehnica grupului pe care se realizează experimentul și a scos în evidență aspecte despre atitudinea preșcolarului în fața sarcinilor de lucru, preferințele pentru unele modalități de lucru, greutățile întâmpinate, impresiile legate de unele aspecte ale domeniului limbă și comunicare. ( Cucoș, Constantin, 1996, Pedagogie, Editura Polirom, pag.87-94)

Metoda reprezentării grafice a datelor- realizată prin întocmirea tabelelor, grafice, histograme, etc.

III.6 Etapa constataivă- Pretestul

Pentru a începe realizarea cercetării trebuie testat nivelul cunoștințelor preșcolarilor la începutul anului școlar prin intermediul evaluarilor inițiale. Deoarece forma principală de organizare a activităților din grădiniță este jocul și evaluarea inițială este proiectată sub formă de joc dar și de fișe de lucru individual.

Această etapă constatativă a fost desfășurată la începutul semestrului I al anului școlar 2017-2018 ( 11.09.-22.09.2017), prin aplicarea testelor de evaluare inițială pe cele două grupe implicate, experimentală ”Ștrumfii” și de control ”Fluturașii”.

Rezultatele obținute au permis elaborarea unei imagini de anasmblu asupra fiecărui copil și au contribuit la proiectarea acțiunilor educative centrate pe copil care să sprijine și să stimuleze dezvoltarea predispozițiilor acestuia.

PRETEST

Denumirea activității: Activitate practică

În continuare, voi prezenta conținutul testelor de evaluare inițială, concluziile desprinse din analiza rezultatele obținute de copii.

Proba utilizată este individuală, bazată pe instrucțiuni verbale, desfășurată în condiții identice pentru fiecare copil, cu o durată de aproximativ 10 minute.

Proba 1- Fisă de evaluare inițială ( Anexa1)

Tema : La grădiniță !

PROBĂ ORALĂ

Obiectiv cadru : Evaluarea vocabularului activ și exprimarea corectă din punct de vedere gramatical;

Obiective de evaluare:

O1: să denumească jucăriile din fișa individuală de lucru;

O2: să pronunțe corect sunetele limbii române;

O3: să descrie cu propriile cuvinte, jucăria preferată;

O4: să formuleze enunțuri simple și corecte din punct de vedere gramatical;

Material : Fișe individuale de lucru.

Instructaj: Copii vor avea câte o fișă de lucru individual în care li se va cere să denumească jucăriile din imagini, să precizeze modul în care se pot juca cu acestea și să denumescă jucăria preferată;

Comportamente urmărite la proba nr.1 de evaluare inițială aplicată grupului experimental- Grupa mică ”Fluturașii”

C1- Denumește jucăriile din imaginile ilustrate în fișa de lucru;

C2- Pronunțarea corectă a sunetelor limbii române;

C3- Descrie jucăria preferată;

C4- Formulează propoziții corecte din punct de vedere gramatical;

Tabel nr. 1 privind comportamentele urmărite la proba nr.1 – grupul experimental Grupa mică ”Fluturașii”

Figura nr.1: Rezultatele obținute la proba nr.1 de evaluare initială aplicată pe grupul experimental

Proba 2 – Tema : ”La cine s-a oprit roata ?”

PROBĂ ORALĂ

Obiectiv cadru : Evaluarea deprinderii de pronunțare corectă a sunetelor prin imitarea glasului specific unor animale și recunoașterea acestora;

Obiective de evaluare:

O1: să recunoască animalele din imagini;

O2: să reproducă corect glasul animalelor;

O3: să folosească corect acordul dintre subiect și predicat;

O4: să formuleze enunțuri simple și corecte din punct de vedere gramatical;

Material : un disc care are pe ambele părți câte 4- 5 imagini mari cu animale cunoscute de copii (iepuraș, câine, pisică, vacă, șoricel, cal, porc, cocoș, găină, rață, urs, cioară);

Instructaj: Copilul numit va învârti roata; Copilul trebuie să recunoască animalul la care s-a oprit roata, să reproducă glasul acestuia și să formuleze o propoziție simplă despre acesta, urmărindu-se acordarea corectă între subiect și predicat;

Comportamente urmărite la proba nr.2 de evaluare inițială aplicată grupului experimental- Grupa mică ”Ștrumfii”

C1- Recunoaște animalele din imagini;

C2- Reproduce corect glasul animalelor;

C3- Folosește corect acordul dintre subiect și predicat;

C4: Formulează enunțuri simple și corecte din punct de vedere gramatical;

Tabel nr. 3- privind comportamentele urmărite la proba nr. 2 – grupul experimental Grupa mică ”Ștrumfii”

Figura nr.3: Rezultatele obținute la proba nr.2 de evaluare inițială aplicată pe grupul experimental

Evaluare: pentru fiecare subprobă, itemii de evaluare corespund obiectivelor propuse, astfel:

O1= I1;

O2= I2;

O3= I3;

O4= I4

pentru fiecare obiectiv realizat la fiecare probă se acordă un punct ;

punctaj maxim= 4 puncte

Convertirea punctajului în comportamente:

Î ( Însușit)= 3-4 puncte;

D ( Dezvoltare)= 1-3 puncte

A (Absent )-= 0-1 puncte;

Tabel nr.5- Tabel centralizator cu rezultatele obținute de grupul experimental –Grupa mică ”Ștrumfii”

III.7 Etapa experimentală (Plan de intervenție)

Activitățile integrate în etapa experimentală

Termenul de activitate integrată definește demersul educativ, prin care granițele dintre categoriile de activitate dispar, activitatea desfășurându-se după un scenariu unitar în scopul investigării unei teme. Aceste activități ample care reunesc informații din toate domeniile experiențiale înlesnesc copilului procesul înțelegerii, însușirii și aplicării cunoștințelor.

Pentru preșcolari avantajele activităților integrate s-au concretizat , în toate domeniile prin dezvoltarea gândirii creatoare, libertate în realizarea unor compoziții practice și plastice, exersarea abilităților în rezolvarea de probleme matematice, dezvoltarea cognitivă, verbală și a simțului estetic. Activitățile integrate sunt proiectate de către cadrul didactic și sunt prezente în planificarea calendaristică conform planului de învățământ, orarului aferent și nivelului de vârstă.

Metodele interactive sunt utilizate în cadrul activităților integrate oferind un plus de învățare pe lângă utilizarea metodelor tradiționale. În funcție de sarcina didactică și obiectivele propuse de cadrul didactic în realizarea activităților integrate, putem utiliza o paletă largă de metode interactive.

Conform programei școlare desfășurate

În cadrul activităților integrate desfășurate fie sub formă de joc didactic-integrat, fie sub formă de actvități de transmitere-însușire de cunoștințe, fie sub forma unor activități de consolidare sau evaluare de priceperi și deprinderi toate în manieră integrată, copilul a participat activ fiind surprins de o mulțime de mijloace moderne menite să-l atragă, dar și metode moderne care îl determină pe preșcolar să descopere, să participe cu interes la procesul instructiv-educativ.

Aceste activități au pus copiii în situația de a socializa prin cooperare, luarea deciziilor în comun, obținerea treptată a autonomiei personale, concomitent cu transmiterea de informații, au permis o evaluare formativă eficientă.

Pe parcursul anului școlar 2018-2019 am aplicat metode moderne în realizarea activităților de educarea limbajului la Grupa mică ,,Ștrumfii,, , în timp ce activitatea instructiv – educativă să se desfășoare tradițional la grupul de control: Grupa mică ,,Fluturașii,”, după cum urmează:

Tabel. Nr. 7 cu activitățile de educarea limbajului desfășurate pe parcursul anului scolar 2017-2018

Obiectivele cadru urmărite la domeniul Om si societate, pentru grupa mică, în cadrul activităților integrate derulate pe parcursul proiectului tematic PRIMĂVARA au fost următoarele:

O1: ;

O2: ;

O3: ;

O4: ;

O5: ;

O6 ;

O7: ;

O8 ;

Prezentarea selectivă a 4 activități integrate aplicate în etapa experimentală

– Grupa Mică ”Fluturașii”

PROIECT ACTIVITATE INTEGRATĂ 1

Tema anuală: Când, cum și de ce se întâmplă?

Tema săptămânii: ”Zana Iarna”

Tema zilei: “Iarna- anotimpul veseliei”

Domenii experiențiale: DLC + DOS

Forma de realizare: – joc didactic + activitate practică

Tipul activității: consolidare a cunoștințelor și a deprinderilor

Scopul:

DLC- Consolidarea capacității de exprimare orală corectă din punct de vedere lexical, fonetic și grammatical. Consolidarea capacității de a transmite mesaje prin formularea unor propoziții simple.

DOS- consolidarea deprinderii de a aplica diferite materiale pe o suprafață dată.

Domeniul limbă și comunicare (DLC) – Obiective operaționale

a) Cognitiv-informaționale:

– să dezlege ghicitoarea despre Zana Iarnă;

– să enumere aspecte ale anotimpului iarna;

– să formuleze propoziții simple despre anotimpul iarna.

– să răspundă corect și coerent la întrebările despre anotimpul iarna;

b)Pshio-motorii:

– să mânuiască corect materialele puse la dispoziție;

– să respecte regulile jocului;

c)Afective:

– să colaboreze cu colegii și cu educatoarea;

– să participe afectiv la joc;

DOS – Obiective operaționale:

a)Cognitiv-informaționale

– să recunoască materialele de lucru puse la dispoziție: farfurii de carton, lipici, părțile component ale

omului de zăpadă, fulgi de nea;

– să utilizeze corect materialele în vederea obținerii unei lucrări;

– să aplice corect lipiciul pe suprafața data.

b)Pshio-motorii:

-să-și dezvolte deprinderi practice de mânuire și îmbinare a materialelor;

– să verbalizeze acțiunile pe care le desfășoară în realizarea lucrării practice;

c)Afective:

-să colaboreze cu educatoarea și cu colegii;

– să manifeste interes pentru activitate;

Sarcina didactică: să participle active la ”probele ” impuse de Zâna Iarna;

Reguli de joc: să enumere aspecte ale anotimpului iarna, să dezlege ghicitoarea citită de educatoare, să se exprime în propoziții simple despre anotimpul iarna;

Strategia didactică:

Metode și procedee: conversația, explicația, brainstormingul, ghicitori, aprecieri verbale, demonstrația, exerciții ritmice recitative, turul galeriei, instruirea asistată de calculator;

Mijloace didactice: scrisoare cu ghicitoare, jetoane cu oameni de zăpadă, săniuțe, fulgi de zapadă, patine, ski-uri, copii care se joacă cu bulgări, panouri, cubul în imagini, imagini cu anotimpul toamna și iarna, farfurii de carton, om de zăpadă din fetru, lipici, fulgi de nea, stimulente;

Elemente de joc: competiția, surpriza, aplauzele, închiderea și deschiderea ochilor;

Bibliografie: Curriculum pentru învățămâtul preșcolar, Editura Didactica Publishing House,

București, 2009;

“Suport pentru aplicarea noului curriculum pentru învățământul preșcolar”-editura Delta Cart Educațional;

“Noi repere ale educației timpurii în grădiniță”- P.R.E.T, Cristina Boca, București:

Educația 2000 +, 2009.

1.Moment organizatoric – Se amenajează spatiul educațional și se pregăteste materialul necesar pentru buna desfăsurare a activitătii.

2.Captarea atenției – Se va realiza prin primirea și deschiderea unei scrisori de la Zana Iarnă. Scrisoarea conține o ghicitoare la care copiii sunt rugați să-i găsească răspunsul. Ghicitoarea sună așa:

” Totu-i inghetat in drum,
Florile-s pe geam acum,
in soba focul trosneste,
Spune, ce anotimp este?”

(Iarna)

3. Anunțarea temei și a obicetivelor- ”Dragi copii astăzi vă propun să ne jucăm joculețul Iarna- anotimpul veseliei, pentru a ne reaminti cum ne putem distra în anotimpul iarna.”

4. Dirijarea învățării- Copii vor fi așezați în semicerc pe perinițe. Activitatea se va desfășura frontal cu toată grupa de copii. Se va prezenta sarcina și regulile jocului.

a) Explicarea jocului: Educatoarea v- a întreba copiii ce știu despre anotimpul iarna?(utilizarea metodei brainstorming). Copiii vor enumera toate aspectele legate de anotimpul iarna indiferent dacă sunt reale sau nu. După expunerea tuturor ideilor….pe un panou se va afla o planșă cu Zâna Iarna iar într-un coșuleț jetoane cu imagini specifice iernii care vor fi așezate pe panou.

b) Jocul de probă: Cu sprijinul meu copiii vor executa un joc de probă pentru a vedea dacă s-au înțeles regulile acestuia.

c) Jocul propriu-zis : În timpul executării jocului voi urmării atingerea obiectivelor propuse și voi acorda ajutor unde este nevoie. Urmăresc exprimarea corectă a ideilor din punct de vedere lexical, fonetic și sintactic.

Complicarea jocului: Cubul în imagini

Educatoarea rostogolește cubul pe care sunt imagini specifice anotimpului toamna și iarna. Dacă imaginea care este deasupra indică anotimpul toamna copiii vor reacționa printr-o bătaie din palme. Dacă imaginea ceste despre anotimpul iarna copiii vor avea de formulat propoziții simple legate de aceea imagine.

5. Obținerea performanței: Adevărat- Fals!

Educatoarea enunță câte o propoziție despre anotimpul iarna, iar copiii vor trebui să spună dacă propoziția este adevărată sau falsă. Exemplu: ”Iarna ninge.”- Adevărat/ ”Iarna culegem struguri”- Fals

6. Încheiere activității- Voi face aprecieri asupra modului de desfășurare a jocului, asupra modului în care au rezolvat sarcinile jocului și asupra comportamentului desfășurat în timpul activității.

DOS – Activitate practică

Tranziție: ”Omul de zăpadă”- cântec

1.Anunțarea temei și a obicetivelor – Astăzi la activitatea practică vom realiza tablouri de iarnă pe farfurii de carton.

2.Intuirea materialului- Împreună cu copiii voi intui materialele care se află în fața lor, pe măsuțe. Fiecare copil are câte o farfurie de carton de culoare albastră, lipici solid, fulgi de zăpadă și părțile component ale unui om de zăpadă: cap, corp, pălărie, mătură.

3. Exerciții ritmice pentru încălzirea muschilor mici ai mâinilor- Înainte de începerea lucrului va trebui să ne încălzim mâinile, deoarece lucrând cu oameni de zăpadă din poiană ne-au cam înghețat. Așa că ne vom încălzi prin executarea câtorva exerciții precum:

– cântatul la pian,la fluier, imitarea spălatului pe mâini și a stropilor de ploaie dar și prin recitarea unei poezii:

“Mâinile nu stau deloc

Ci se pregătesc de joc,

Degetele-mi sunt petale

Se deschid ca la o floare

Ploaia cade neîncetat

Degetele le-am mișcat

Spre stânga și dreapta mea

Le mișcăm noi uite-așa,

Și apoi le răsfirăm

Și la pian frumos cântăm!”

4. Explicarea și demonstrarea modului de lucru- Astăzi trebuie să realizăm tablouri de iarnă prin lipirea pe farfuria din carton a omul de zăpadă și a fulgilor de nea. Le voi arăta copiilor un model făcut de mine și le voi demonstra cum pot să realizeze tabloul.Începem prin lipirea omului de zăpadă în centrul farfuriei. Se aplică lipici pe partea libera/din spate a capului omului de zăpadă și se așează în centrul farfuriei presându-se ușor cu mâna. Apoi aplicăm lipici pe partea din spate a corpului omului de zăpadă și o lipim dedesupt de cap formând astfel omul de zăpadă. Îi lipim omului si pălărie și mătură. După ce am terminat de lipit omul de zăpadă, aplicăm lipici pe fulgii de nea pe care îi lipim în jurul omului de zăpadă.

5. Executarea lucrării propriu-zisă- Copiii încep realizarea lucrării. În cazul în care au nevoie de ajutor eu voi trece pe la fiecare și îi voi îndruma și ajuta. În timpul executării temei voi pune un fond muzical.

6. Încheierea activității

a) Încetarea activității- Se anunță cu 2-3 minute înainte, încetarea lucrului moment în care copii își vor face ordine pe măsuțe astfel încât pe masă să rămână doar lucrarea.

b)Evaluarea lucrărilor- Se adună lucrările și se așează pe panou pentru a putea fi analizate.Se fac aprecieri asupra modului de lucru: dacă copii au lipit în mod corespunzător materialele puse la dispoziție, dacă s-au încadrat în spațiu.

c) Aprecierea activității- Se fac aprecieri verbale asupra comportamentului desfășurat de copii de-a lungul întregii activități.Voi oferi recompense.

PROIECT ACTIVITATE INTEGRATĂ nr. 2

Tema: „CÂND, CUM ȘI DE CE SE ÎNTÂMPLĂ?”

Subtema: „În lumea poveștilor”

Tema zilei: „Scufita Rosie”

ADE: Activitate integrată tip IV (în care activitatea de bază este un anumit ADE din ziua respectivă, în care sunt înglobate elemente din mai multe DE, indiferent de programul zilei):

ADE:DLC: Educarea limbajului: „Scufița Roșie” de Frații Grimm

DEC: ”Flori colorate”- pictură cu stampile din cartofi

Tipul activității: mixtă ( dobândire de cunoștințe + consolidarea deprinderilor )

Forma de realizare: lectura educatoarei + pictură

Scopul activității:

DLC – Dezvoltarea capacității copiilor de a asculta cu atenție, de a se concentra asupra subiectului povestirii, îmbogățirea și activizarea vocabularului.

DEC – Dezvoltarea capacităților de a obține efecte plastice prin tehnici specifice picturii;

Obiective operaționale urmărite în cadrul domeniilor experiențiale:

DLC – Educarea limbajului

a)cognitiv-informaționale:

– să rețină, în ordine cronologică momentele principale ale povestirii;

– să folosească cuvintele și expresiile noi în vederea îmbogățirii vocabularului: ”dihanie”,”zăpușeală”

– să desprindă mesajul povestirii cu ajutorul întrebărilor;

– să recunoască culorile întâlnite în poveste;

b) psiho-motorii:

– să mânuiască materialele puse la dispoziție;

– să fie atenți și disciplinați;

c) afective:

– să- și exprime sentimentele despre evenimentele din povestire făcând comparații cu întâmplări din viață;

-să participe activ și cu interes la activitate;

DEC – activitate artistico-plastică

a) cognitiv-informaționale:

-să denumească materialele și instrumentele de lucru;

– să aplice corect culoarea cu ajutorul pensulei pe spațiul pus la dispoziție;

– să recunoască culorile cu care vor lucra;

– să verbalizeze acțiunile întreprinse utilizând un limbaj adecvat

b) psiho-motorii:

– să păstreze o poziție corectă a corpului în timp ce lucrează;

– să mânuiască materialele puse la dispoziție;

– să-și coordoneze mișcările oculo-motorii în vederea realizării temei

c) afective:

– să coopereze cu colegii;

– să lucreze cu plăcere tema propusă;

Strategia didactică:

Metode și procedee:

-explicația, povestirea, descrierea, demonstrația, conversația, exercițiul, explozia stelară.

Mijloace didactice: laptop, CD, video proiector, ștampile din cartofi, acuarele, apă, pahare, șervețele.

Bibliografie:

„Curriculum pentru învățământul preșcolar”, Ed. Didactica Publishing House, 2009, p.31.

Curs PRET, Modul 3, „Noi repere ale educației timpurii în grădiniță”, 2009, p.76.

„ Revista națională de profil pshiopedagogic pentru cadrele didactice din învățământul preșcolar și primar.”Editura Arlequin, 2013.

I.Organizarea activității – Organizarea spațiului educațional prin aerisirea sălii de grupă și pregătirea materialului necesar pentru buna desfășurare a activității.

DLC

II.Captarea atenției – Într-un săculeț vor fi siluete din povestea zilei „Scufița Roșie”.Copii le vor scoate pe rând din săculeț și pe baza acestora se va purta o scurtă conversație: -Cine sunt aceste personaje? Din ce poveste fac parte?

III.Reactualizarea cunoștințelor Îi voi întreba pe copii ce povești mai cunosc dintre cele învățate de noi.

IV.Anunțarea temei și a obiectivelor- Dragi copii, astăzi, vă voi citi una dintre cele mai frumoase povești și anume Scufița Roșie care a fost scrisă de Frații Grimm.Imaginile poveștii vi le voi prezenta la videoproiector.

V.Dirijarea învățării

a) Expunerea povestirii de către educatoare: Conținutul povestirii va fi prezentat clar, coerent și expresiv, cu un ton și o mimică adecvată. Derularea imaginilor povestirii va fi urmarită de copii la video- proiector.

Planul de idei al povestirii:

1.Prezentarea Scufiței Roșii.

2.Scufița Roșie este trimisă la bunicuța cu mâncare.

3. Pe drum se întâlnește cu lupul.

4. Abaterea Scufiței Roșii de la drumul ei.

5.Lupul ajunge la casa bunicii pe care o mănâncă .

6.Scufița Roșie ajunge la casa bunicii unde este mâncată de lupul cel rău.

7. Bunicuța și Scufița Roșie sunt salvate de vânător.

Voi explica cuvintele necunoscute:

Zglobie= neastâmpărată, vioaie.

Zăpușeală= căldură mare;

Rariștea codrului= loc în care copacii sunt foarte rari.

Lighioană=animal sălbatic.

Fragedă= tânără, gingașă.

Ochioasă= frumoasă.

Coșcogeamite= foarte mare.

Pe parcursul povestirii voi folosi o serie de mijloace prin care voi anunța expunerea în funcție de stările afective pe care textul literar le implică și anume: tonul cald, potrivit cu importanța faptelor, modularea vocii penrtu a imita personajele, marcarea pauzelor determinate de punctuație, mimică și gesturi adecvate situațiilor prezentate.

b) Fixarea conținutului povestirii: Metoda explozia stelară

Conținutul poveștii va fi fixat prin întrebările specifice metodei stelare, adresate copiilor:

– Cu cine s-a întâlnit Scufița Roșie în pădure?

– Ce a făcut lupul după ce a ajuns la casa bunicii?

– Cine le-a salvat pe Scufiță și pe bunicuță?

-Care sunt personajele din poveste?

– Ce culoare avea scufița fetiței din poveste?

VI.Asigurarea conexiunii inverse – La sfârșitul activității,fac aprecieri asupra modului cum au ascultat povestea, au răspuns întrebările mele și au precizat momentele ale poveștii.

Tranziție – „ Dacă vreau să cresc voinic”- poezie

DEC

a)Intuirea materialelor – Copii vor intui materialele puse la dipoziție, de pe măsuțele de lucru: pensule, paletă cu culorile roșu, galben și albastru, pensule, pahare cu apă, stampile din cartofi, șervețele.

b) Anunțarea temei – Cu ajutorul acestor materiale, vom picta flori pentru Scufița Roșie.

c) Exerciții de încălzire a mușchilor mici ai mâinilor:

Plouă ușor. Să auzim.
Cu vârf de deget banca lovim.
Plouă mai tare. Ploaia vine.
Lovim cu degetele bine.
Lovește grindina în trotuare
Să ciocnim și noi mai tare.
Tună puternic uneori,
Bat pumnii-n tobele de nori.
Vreme frumoasă s-a făcut,
Un curcubeu a apărut!
Noi brațele ușor rotim
Și norii îi gonim.

d) Explicarea și demonstrarea tehnicii de lucru – Le voi explica și demonstra copiilor ce au de făcut. Pentru că am citit povestea cu Scufița Roșie, acum va trebui să complectăm un tablou din povestea nostră.Tabloul este cel în care Scufița se pregătește să culeagă flori pentri bunicuța ei.Din păcate în tablou nu se mai găsesc florile, iar noi va trebui să le pictăm cu culori cât mai vesele și să întegim astfel tabloul nostru.Fiecare copil va avea câte o floare pe care o va picta cu ce culoare va dori dintre cele trei culori puse la dispoziție, roșu, galben și albastru.

e) Efectuarea lucrărilor de către copii – Urmăresc ca toți copiii să folosească corect instrumentele de lucru să aplice corect culoarea pe șablon.Voi acorda sprijin dacă este necesar. La calculator se va derula un fond muzical pe melodia: ”Scufița Roșie”

f) Evaluarea lucrărilor – Încetarea lucrului – cu 2-3 minute înainte de încheierea activității anunț copiii să se apropie de finalul activității. Fiecare copil își va așeza, cu ajutorul meu, lucrarea pe tabloul pregătit. Copiii rămân în picioare cu fața la tablou pentru a observa lucrările.

VII.Asigurarea retenției și a transferului – Se vor face aprecieri asupra modului în care au lucrat copii, dacă au respectat spațiul plastic, ce culori au folosit și dacă au lucrat corect.

VIII.Încheierea activității – Se fac aprecieri verbale asupra comportamentului copiilor din timpul activității, asupra modului de lucru și voi acorda mici recompense surpriză.

ASPECTE DIN CADRUL ACTIVITĂȚII

PROIECT ACTIVITATE INTEGRATĂ nr. 3

Tema anuală: CUM ESTE, A FOST ȘI VA FI PE PĂMÂNT ?

Subtema: Mijloace de transport terestre

Tema activitătii: ”Cu ce călătorim? ”

ADE: Activitate integrată tip IV (în care activitatea de bază este ADE din ziua respectivă, în care sunt înglobate elemente din mai multe DE, indiferent de programul zilei)

Domenii experiențiale integrate: DLC +DEC

Forma de realizare: joc didactic +pictură

Tipul activitătii: Consolidare de priceperi si deprinderi

Scopul activitătii: Consolidarea cunoștințelor copiilor despre mijloacele de transport terestre.Consolidarea capacității de exprimare orală corectă din punct de vedere lexical, sintactic și fonetic; Îmbogățirea vocabularului cu expresii și cuvinte referitoare la mijloacele de transport terestre. Consolidarea deprinderii de a obține efecte plastice prin tehnica picturii.

Obiective operaționale:

1.Domeniul Limbă și Comunicare:

obiective cognitiv- informaționale:

– sǎ identifice mijloacele de transport terestre din joc pe baza unor ghicitori;

– să alcătuiască propoziții simple pe baza unor imagini descoperite;

– să deosebească mijloacele de transport terestre de celelalte mijloace de transport;

– sǎ clasifice mijloacele de transport terestre după locul pe unde circulă;

– sǎ asocieze mijloace de transport terestre cu anumite meserii;

pshio-motorii:

să mânuiască corect materialele puse la dispoziție.

să păstreze o pozitie corectă a corpului în timpul activitătii.

afective:

să participe afectiv și cu interes la activitate.

să respecte sarcinile și regulile jocului.

2.Domeniul Estetic- Creativ:

a) obiective cognitiv- informationale:

– să aplice corect culoarea pe suprafață de lucru;

– să denumească materialele și instrumentele de lucru aplicând reguli de utilizare ale acestora;

pshio-motorii:

să mânuiască corect instrumentele de lucru.

să-și coordoneze mișcările oculo-motorii în vederea realizării temei.

afective:

– să manifeste un comportament plăcut față de activitate

– să interpreteze liber și creativ propriile idei, gânduri, sentimente .

Sarcina didactică: Recunoașterea mijloacelor de transport terestre; alcǎtuirea unor propoziții simple, corecte din punct de vedere gramatical, clasificarea mijloacelor de transport terestre în funcție de locul pe unde acestea circulă.

Regulile jocului: Copilul numit de educatoare, prin predarea ștafetei va da raspuns la ghicitoarea citită. Copii vor respecta regulile jocului și vor preda ștafeta de la unul la altul.

.

Elemente de joc: surpriza, aplauze, folosirea anumitor versuri si rime, închiderea si deschiderea ochilor.

Forme de organizare: frontal, individual, pe grupe.

Strategii didactice:

Metode: conversatia,explicatia, exercitiul, demonstratia, problematizarea, metoda ciorchinele, turul galeriei, analizarea și interpretarea imaginilor, aprecieri verbale.

Mijloace didactice: Tabla interactivă; prezentare Power Point; jetoane cu mijloace de transport terestre; panou; planșă cu mijloace de transport terestre; imagini reprezentative ale mijloacelor de transport terestre și locul pe unde acestea circulă; jetoane cu meserii și jetoane cu mijloace de transport terestre folosite în anumite meserii; imagini la tabla interactivă cu mijloace de transport; mașinuță de jucărie; acuarele; palete pentru culoare; pahare pentru apă; tablou cu mijloacele de transport terestre; scrisoare de la mașinuța Fulger McQueen; stimulente;

Bibliografie: – Curriculum pentru învătământul prescolar- editura Didactica Publishing House, 2008

– Revista Învătământului Prescolar- editura Arlequin, 2013

– Metode interactive de grup, editura Arves

– Pedagogia Învățământului Preșcolar- Instrumente didactice, Presa Universitară Clujeană, 200

1.Moment Organizatoric – Se amenajează spatiul educațional și se pregăteste materialul necesar pentru buna desfăsurare a activitătii.

2.Captarea atenției – Captarea atentiei se va realiza prin prezentarea unei scrisori de la mașinuța Fulger McQueen către grupa mijlocie Iepurașii. Deschid scrisoarea și o voi citi. În scrisoare mașinuța Fulger McQueen ne propune parcurgerea unor probe la sfârșitul cărora vom avea parte de o surpriză mare.

3.Anunțarea temei și a obiectivelor – Se anuntă titlul jocului de astăzi ,,Cu ce călătorim?”, care se va desfățura, pentru a vedea cât de multe stiu copii despre mijloacele de transport terestre.

4.Reactualizarea cunoștințelor – Reactualizarea cunoștințelor se va realiza printr-o discuție cu copiii despre mijloacele de transport terestre.

5.Dirijarea învățării:

Explicarea jocului:

Copiii vor fi așezați pe perinițe în semicerc. Activitatea se va desfǎșura frontal, cu toatǎ grupa de preșcolari. Se vor prezenta: sarcina didacticǎ și regulile jocului.

b) Jocul de probă:

La tabla interactivă va fi o prezentare Power Point cu ghicitori despre mijloacele de transport terestre. Voi citi prima ghicitoare și prin intermediul predării ștafetei voi solicita un copil să dea răspunsul. După aflarea răspunsului le voi prezenta imaginea corespunzătoare la tabla interactivă iar ei vor trebui să spună câte ceva despre mijlocul de transport ghicit.

Exemplu:

Cameră pe groase roate,

Duce călători în spate,

În oraș și în afară

Chiar și în întreaga țară.

(autobuzul)

Copii ce știți voi despre autobuz?

(….autobuzul transportă oameni.)

c ) Jocul propriu-zis

Voi citi pe rând toate ghicitorile și prin intermediul predării ștafetei voi solicita copiii să dea răspunsurile la acestea.Pentru fiecare mijloc de transport ghicit copiii vor trebui să spună ce știu despre acestea prin formularea unor propoziții simple.

Varianta I: ”Așeaz-mă la locul meu!” (Metoda ciorchinelui adaptată la grupa mică)

Pe un panou se va afla o planșă cu mijloacele de transport terestre. Pe o măsuță alăturată vor fi două imagini cu locul pe unde mijloacele de transport terestre circulă. Copiii vor fi solicitați să descrie cele două imagini și să le așeze de-o parte și de cealaltă a imaginii cu miloacele de transport terestre, formând astfel două grupe: grupa mijloacelor de transport care circulă pe șine și grupa mijloacelor de transport care circulă pe șosea. Le voi oferi copiilor jetoane cu mijloacele de transport terestre pe care va trebui să le așeze la grupa potrivită.

6 .Obținerea performanței – ”Caută și potrivește!” – Pe un panou voi așeza imagini cu următoarele meserii: doctor, pompier, polițist, șofer de taxi, șofer de autobuz. Pe o măsuță vor fi așezate imagini cu mijloacele de transport potrivite pentru fiecare meserie de mai sus. Câte un copil va veni și va așeza în dreptul meseriei alese mijlocul de transport corespunzător.

Exemplu: Doctor- salvare.

7. Încheierea jocului – Voi face aprecieri asupra modului în care s-au descurcat în timpul jocului.

TRANZIȚIE: Cântăm: ”Trenul ne așteaptă-n stații!”

Trenul ne așteaptă-n stații

Să ne-alegem destinații

Pe trasee noi pornim

Locuri să descoperim

În vagoane ne urcăm

Și de drum ne bucurăm!

ȘU-CU-TU-CU! ȘU-CU-TU-CU!

DEC

a)Intuirea materialelor – Copiii vor intui materialele cu care vom lucra astăzi la activitatea de educație plastică: palete cu culoari, pahare cu apă, pensule, tablouri cu mijloace de transport terestre, șervețele.

b)Anunțarea temei – Educatoarea anunță tema de astăzi de la activitatea de educație artistico-plastică.

c)Exerciții de încălzire a mușchilor mici ai mâinii: Se va recita poezia:

”Mâinile nu stau deloc

Ci se pregătesc de joc

Degetele-mi sunt petale

Se deschid ca la o floare

Ploaia cade ne-ncetat

Degetele le-am mișcat

Spre stânga și dreapta mea

Le mișcăm noi uite-așa

Și apoi le răsfirăm

Și la pian frumos cântăm: Do, re, mi,…..”

d)Explicarea și demonstrarea tehnicii de lucru – ”- Pentru că astăzi am discutat despre mijloace de transport terestre vă propun să pictăm tablouri cu aceste mijloace de transport. ”

Le demonstrez odată modul de lucru.

e)Efectuarea lucrărilor de către copii – Dau semnalul de începere a lucrării. Eu îi voi supraveghea în timp ce realizează tema, îi voi ajuta, dacă este cazul. Voi acorda sprijin unde este nevoie. Voi urmări utilizarea corectă a instrumentelor, utilizarea culorilor, dispunerea elementelor în spațiul plastic, poziția corectă a corpului în timpul lucrului.

f) Evaluarea performanței –

1. Încetarea lucrului

Cu 2 minute înainte de încheierea activității anunț copiii să se apropie de finalul lucrarii.

Educatoarea va așeza lucrarea fiecărui copil, la expoziție pe un panou .Copiii se ridică în picioare si vin aproape de panou, cu fața la lucrările executate de ei, la o distanță apreciabilă (nu foarte apropiată) și observă picturile.

2.Analiza lucrărilor

Raportarea rezultatelor obținute la obiectivele operaționale: se realizează frontal, se fac aprecieri asupra modului de realizare a lucrărilor, raportându-se prin comparație cu modelul educatoarei.

-Ce ați pictat voi astăzi?(… o mașină, trenuleț, camion)?

-Ce mijloce de transport sunt acestea? (…terestre)?

g) Încheierea activității – Se fac aprecieri generale și individuale privind activitatea, gradul de realizare a temei, comportamentul copiilor de-a lungul întregii activități.

PROIECT ACTIVITATE INTEGRATĂ nr. 4

Tema anuală: Cu ce si cum exprimăm ceea ce simtim?

Subtema: ”În lumea poveștilor”

Tema activitătii: ”Prietenii poveștilor”

ADE: Activitate integrată tip IV (în care activitatea de bază este ADE din ziua respectivă, în care sunt înglobate elemente din mai multe DE, indiferent de programul zilei)

Domenii experiențiale integrate: DLC + DOS+ DEC

Forma de realizare: joc didactic

Tipul activitătii: Consolidare de cunoștințe, priceperi si deprinderi

Scopul activitătii:

Consolidarea cunoștințelor copiilor cu privire la personajele și poveștile învățate.

Dezvoltarea expresivității verbale, a vocabularului și a creativității. Dezvoltarea capacității de a-și exprima liber sentimentele și opiniile legate de faptele eroilor din povești.

Obiective operaționale:

1.Domeniul Limbă și Comunicare:

obiective cognitiv- informaționale:

să recunoască cele trei povești descoperite în Oglinda Magică: ”Punguța cu doi bani”,”Scufita Roșie” și ”Capra cu trei iezi.”

să enumere personajele din cele trei povești.

să grupeze corect personajele în funcție de povestea din care fac parte .

să formuleze propoziții simple cu ajutorul unor cuvinte din cele trei povești.

pshio-motorii:

să mânuiască corect materialele puse la dispozitie.

să pastreze o pozitie corect a corpului în timpul activitătii.

afective:

să-și exprime liber sentimentele față de personajele din poveștile: ”Punguța cu doi bani”,”Scufita Roșie” și ”Capra cu trei iezi.”

să respecte sarcinile și regulile jocului.

2. Domeniul Om și Societate:

a) obiective cognitiv-informaționale:

– să grupeze corect personajele în funcție de povestea din care fac parte .

– să deosebească personajele negative de cele pozitive.

-să precizeze cel puțin o însușire pozitivă sau negativă a personajelor din povești.

b)psiho-motorii:

– să mânuiască corect materialele puse la dispoziție.

c) afective:

– să aprobe comportamentele pozitive ale personajelor din cele trei povești și să dezaprobe comportamentele negative.

Sarcina jocului:

Recunoașterea poveștilor după un suport intuitiv, identificarea personajelor din povești cu ajutorul jetoanelor, formularea de propoziții dezvoltate, clasificarea personajelor în personaje pozitive și negative, gruparea personajelor în funcție de povestea potrivită.

Regulile jocului: Copiii vor alege și vor descrie imagini din povești.Vor grupa jetoane cu personaje din povești, vor formula propoziții simple cu cuvinte date, vor identifica trăsături pozitive și negative ale personajelor din povești.

Elemente de joc: surpriza, aplauze, închiderea si deschiderea ochilor.

Forme de organizare: frontal, individual, pe grupe.

Strategii didactice:

Metode: conversatia,explicatia, exercitiul, demonstratia, metoda ciorchinele, tehnica viselor, aprecieri verbale.

Mijloace didactice: Oglinda Magică, panou, planșă cu cele trei povești, imagini reprezentative ale celor trei povești, jetoane cu personajele din povești, jetoane cu cuvinte, trăistuțe pentru cerințele jocului, panou pentru personaje pozitive și negative, stimulente.

Bibliotecă: – Curriculum pentru învătământul prescolar- editura Didactica Publishing House, 2008

– Revista Învătământului Prescolar- editura Arlequin, 2013

– Metode interactive de grup, editura Arves

1.Moment organizatoric – Se amenajează spatiul educațional și se pregăteste materialul necesar pentru buna desfăsurare a activitătii.

2.Captarea atenției – Captarea atentiei se va realiza prin prezentarea Oglindei Magice care conține cărți cu diferite povești învățate de copii. Deschid Oglinda Magică și prezint copiilor cărțile cu povești.

3.Anunțarea temei și a obiectivelor – ” Dragi copii, astăzi ne vom juca un joc care se numește : ”Prietenii povestilor.” În cadrul jocului vom recunoște povești și personaje cu ajutorul imaginilor, vom așeza personajele la povestea potrivită, vom formula propoziții și vom caracteriza personajele.”

4.Reactualizarea cunoștințelor – Reactualizarea cunoștințelor se va realiza printr-o discuție cu copiii despre poveștile lor preferate și despre personajele îndrăgite

5.Dirijarea învățării:

a)Explicarea jocului: Voi explica copiilor că în cadrul jocului nostru: ”Prietenii poveștilor”vom avea de rezolvat mai multe sarcini care includ: recunoașterea unor povești, identificarea personajelor din aceste povești, formularea de propoziții simple, clasificarea personajelor pozitive și negative.

b) Jocul de probă: Voi deschide Oglinda Magică unde vom găsi o planșă cu imagini din trei povești învățate de copii: ”Punguța cu doi bani”,”Scufita Roșie” și ”Capra cu trei iezi.” Din Oglinda Magică voi scoate o trăistuță care conține imagini reprezentative pentru fiecare dintre cele trei povești.Voi așeza imaginile cu fața în jos pe o măsuță.Câte un copil va fi solicitat să vină să aleaga o imagine pe care o va prezenta pe scurt spunând din ce poveste face parte. Fiecare imagine va fi așezată în jurul planșei mari care conține toate cele trei povești.

c) Jocul propriu-zis: Oglinda Magică ne oferă o altă trăistuță care de data aceasta conține jetoane cu personajele din cele trei povești. Personajele vor fi amestecate între ele. Pe rând câte un copil va veni și va alege un personaj pe care îl va numi și îl va așeza în dreptul poveștii potrivite.

Exemplu: un ied va fi așezat în dreptul poveștii cu ”Capra cu trei iezi.”

Varianta I: ”Personaje pozitive, personaje negative.”

Le voi pune la dispoziție un panou împărțit în două părți. O parte va conține un jeton cu o față veselă iar cealaltă parte un jeton cu o față tristă. În funcție de cele două fețe copiii solicitați de mine vor clasifica personajele din cele trei povești în personaje pozitive și personaje negative, precizând

câte o trăsătură de caracter a fiecărui personaj.Copiii vor motiva alegerea făcută.

Complicarea jocului: ”Găsește greșeala!”

Copiii vor închide ochii, timp în care voi amesteca personajele din cadrul ciorchinelui, între ele. Copiii vor fi solicitați să găsească personajele care nu se află la locul lor și să le așeze la povestea potrivită.În același mod vom proceda și cu personajele de pe panoul cu personaje pozitive și negative.

6 .Obținerea performanței – Obținerea performanței se va realiza prin „tehnica viselor”

a.Organizarea.

Copiii vor fi așezați pe covoraș cu fața în sus, astfel în cât poziția să le ofere o stare confortabilă. Distanța dintre ei să fie în așa fel încât să nu se atingă între ei.

b.Comunicarea sarcinii de lucru

Cum orice vis are loc în stare de somn se va anunța sarcina jocului.”Stați cu ochii închiși, respirați ușor, lasați corpul să se relaxeze, iar eu va voi povesti ce visăm.”

Voi povesti copiilor fragmentul din povestea ”Scufita Roșie” în care Scufita Rosie este salvată de către vânător.Voi folosi un timbru vocal cât mai relaxant și cât mai plăcut. După povestirea fragmentului voi da trezirea copiilor. ”Este timpul să ne trezim, deschidem ochii, întindem brațele și picioarele.Ne-am trezit?V-a plăcut visul?”

c.Activitatea individuală

Copiii vor fi întrebați ce au visat și în funcție de imaginația fiecăruia, aceștia pot povesti doar secvența citită de mine sau pot adăuga elemente noi poveștii așa cum și-o imaginează ei.

7.Încheierea activității – Voi face aprecieri asupra modului de lucru al copiilor, asupra modului în care au rezolvat sarcinile jocului și asupra comportamentului desfășurat în timpul activității.Voi oferi recompense.

La grupa de control, grupa mică ”Fluturașii” activitatea s-a predat în mod tradițional utilizându-se metodele tradiționale: expunerea, explicația, demonstrația, conversația. Preșcolarii nu au fost implicați activ în demersul educativ, nu au fost îndemnați să cerceteze, să investigheze sau să descopere singuri răspunsuri toate acestea ducând la o predare monotonă și neatractivă pentru preșcolari.

De aceea, personal consider faptul că o predare interactivă îmbinată cu metodele interactive și cu mijloace moderne constituie un proces de învățare eficient în care preșcolarii învață atât conținuturi dar modul de învățare a conținuturilor. Ei au formulat întrebări, au căutat răspunsuri într-un mod activ, reușind să producă schimbări necesare în achiziționarea de cunoștiințe pe termen lung.

Pentru fiecare probă desfășurată în etapa experimentală am aplicat următorul standard de apreciere:

Se consideră comportament însușit (I), pentru obiectivul realizat corect.

Se consideră comportament în dezvoltare (D), pentru obiectivul realizat cu sprijinul educatoarei.

Se consideră comportament absent (A) nici un obiectiv realizat.

Tabel nr.8 privind atingerea obiectivelor propuse la grupul experimental, Grupa mică ”Ștrumfii”

Tabel nr.9 Tabel sintetic cu rezultatele investigației

Analizând datele se poate observa ca 17 copii adică peste jumătate din preșcolarii grupei experimentale, au rezultate foarte bune, 6 au un comportament în dezvoltare și doar 2 un comportament absent. Aceste rezultate atestă faptul ca metodele interactive utilizate în cadrul activităților de educarea limbajului au fost pe placul preșcolarilor, i-au ajutat să atingă performanțele dorite de educatoare iar preșcolarii au manifestat interes în folosirea lor și în cadrul altor activități.

Portofoliul în etapa experimentală

Portofoliul este cartea de vizită a copilului preșcolar este un instrument de evaluare care permite educatoarei să urmărească progresul copilului. La nivel preșcolar se utilizează în mod curent de către educatoare, obținându-se rezultate optime. Am utilizat această metodă în cercetare concepută și realizată din perspectivă integrată interdisciplinară. În realizarea acestui tip de evaluare cerințele standard corespund particularităților individuale și de vârstă specifice grupei și țin cont de specificul disciplinei, de nevoile, abilitățile și interesele copiilor.

Structurat sub forma unei mape deschise în care permanent am adăugat materiale, portofoliul ca element flexibil de evaluare, a permis copiilor să lucreze în ritmul propriu, să-și pună în valoare toate calitățile cu care este înzestrat și a permis aprecierea calităților fiecărui copil de la grupă, conține materiale aranjate în ordine cronologică care evidențiază progresele copiilor și a fost un prilej pentru stabilirea unor obiective noi de învățare. De asemenea a fost folosit cu succes și în activitatea cu părinții.

Elemente componente ale portofoliului la grupa mare:

– lista conținutului;

– teste de evaluare inițială, continuă și sumativă;

– tabele cu rezultate individuale înregistrate în urma aplicării probelor de evaluare;

– fișa de observații și aprecieri privind dezvoltarea copilului preșcolar;

– fișa de înregistrare a progresului copilului în raport cu el însuși,

– fișe de lucru;

– fișe de evaluare;

– desene;

– picturi;

– colaje etc.

Elementele constitutive ale portofoliului au fost evaluate separat, la momentul realizării lor, în general prin metoda turului galeriei, prilej cu care fiecare copil a fost implicat în aprecierea lucrărilor expuse și a propriei lucrări, fiind permanent solicitați să-ți motiveze alegerile în funcție de cerințele de respectat în realizarea lucrărilor.

Deoarece toate metodele de învățământ prezintă atât avantaje cât și dezavantaje, noul proces de învățământ are la bază un sistem de metode combinate astfel încât să valorifice avantajele și să diminueze dezavantajele, în vederea obținerii unor rezultate optime. În concluzie se poate afirma cu certitudine că îmbinarea metodelor tradiționale cu cele alternative accentuează acea dimensiune a educației care o asociază cu posibilitatea de participare activă , de reflectare asupra rezultatelor, dar mai ales cu calitățile pe care le poate valorifica și dezvolta mai departe.

III. 8 Etapa de control (Posttestul)

Evaluarea finală realizată la sfârșitul anului școlar2017-2018, a constat într-un număr de două probe de evaluare, în conformitate cu tema cercetării, dar și cu particularitățile psihofizice specifice vârstei și particularitățile individuale și conținutului programei pentru învățământul preprimar, aplicate grupei mici ,,Fluturașii,, .

Prin aplicarea acestor probe am vrut să testez bagajul de cunoștințe la finalul anului școlar.

Proba 1-Posttest: DESPRE TOT CE – AM ÎNVĂȚAT (Anexa2 )

PROBĂ ORALĂ + PROBĂ SCRISĂ

Competența specifică: Evaluarea deprinderii de a recunoaște personajele din povești.

Obiective de evaluare:

O1: – să recunoască fiecare personaj din poveste;

O2:- să recunoască culorile ;

03:- să se exprime în propoziții simple;

O4:- să sesizeze personajul lipsă.

Material: Personaje din povești, siluete de la teatrul de păpuși, jetoane cu imagini din povești, tablă magnetică, calculator.

Metode: Explicația, demonstrația, conversația, exercițiul, descoperirea, problematizarea, Lucru în perechi, în echipe; Mozaicul, Comunicarea rotativă.

Instructaj: Copilul denumește personaje din povești, recunoaște culorile; unește fiecare personaj cu imaginea potrivită; să alcătuiască propoziții.

Comportamente urmărite la proba nr.1 de evaluare finală aplicată grupului experimental- Grupa mică ”Ștrumfii”

C1- Recunoaște fiecare personaj din poveste;

C2- Recunoaște și denumește culorile;

C3- Observa lipsa unor elemente/personaje;

C4- Formulează propoziții corecte din punct de vedere gramatical;

Tabel nr.11 privind comportamentele urmărite la proba nr.1 Posttest – Grupa mică ”Fluturașii”

Rezultatele obținute de grupul de control la proba nr.1 Posttest

Proba 2-Posttest:,,Răspunde repede și bine!,,

PROBĂ ORALĂ

Competența specifică: Evaluarea deprinderii de pronunțare corectă a unor consoane ca: r,c,g,s,ș,z aflate în diferite părți ale cuvintelor (început, mijloc, sfîrșit ), activizarea vocabularului cu cuvinte care desemnează animale cunoscute de copii; evaluarea deprinderii de a vorbi corect în propoziții.

Obiective de evaluare:

O1: – să denumească animalele din jocul prezentat;

O2:- să reproducă glasul animalelor cunoscute;

03:- să folosească corect acordul dintre subiect și predicat;

O4: – să formuleze propoziții simple cu mesaj logic;

Material: jetoane/planșe cu animale salbatice și domestice;

Instructaj:Copilului i se arată jetonul/planșa cu un anumit animal și i se cere să-l denumească, să reproducă glasul acestuia și să formuleze o propoziție simplă cu animalul respectiv.

Tabel nr. 13 privind comportamentele urmărite la proba nr.2 Posttest – grupul de control Grupa mică ”Fluturașii”

Rezultatele obținute de grupul de control la proba nr.2 Posttest

Evaluare:

Pentru fiecare probă, itemii de evaluare corespund cu obiectivele propuse astfel:

O1=I1

O2=I2

O3=I3

O4=I4

Pentru fiecare obiectiv realizat la fiecare probă se acordă un punct.

Punctaj maxim – 4 puncte

Convertirea punctajului în comportamente:

Însușit (I)- 3-4 puncte

Dezvoltare (D)- 1-3 puncte

Absent (A)- 0-1 puncte

Tabel nr.15 – Tabel centralizator cu rezultatele obținute de grupa de control Grupa mică ”Fluturașii” – Posttest

CAPITOLUL IV. REZULATELE CERCETĂRII

CAP. IV.1. Compararea datelor inițiale și finale

Deoarece în al treilea capitol sunt analizate calitățile instrumentelor de evaluare, testele, tipologia acestora, sunt descriși și exemplificați itemii, în acest capitol voi face referire la aprecierea și măsurarea rezultatelor obținute în urma evaluării inițiale și finale.

Compararea datelor inițiale și finale vizează progresul obținut de copii în intervalul cuprins între evaluarea inițială și evaluarea finală.

Rezultatele obținute în urma aplicării, prelucrării și interpretării probelor la Educarea limbajului, evidențiază progresul copiilor la sfârșitul anului de activitate educațională, prin monitorizarea capacității de a opera cu informațiile, de a realiza transferuri, aplicații, pentru dobândirea unei autonomii acționale și funcționale. În centrul învățării se află copilul, iar maniera de abordare a conținuturilor a fost cea integrată. Proiectele tematice derulate la nivelul grupei, au contribuit la obținerea treptată a autonomiei personale concomitent cu transmiterea informațiilor și au permis o evaluare formativă eficientă.

În urma evaluării finale, majoritatea copiilor din grupă au dovedit un potențial cognitiv foarte bun, capacități perceptive bine dezvoltate, spirit de observație, gândire logică, flexibilitate în operarea cu noțiunile date, ritm de învățare foarte bun, inițiativă în executarea sarcinilor.

În comparație cu rezultatele obținute la începutul anului școlar, fiecare copil înregistrează progrese, astfel că rezultatele de la evaluarea finală sunt mult mai bune, atât la nivelul bagajului de cunoștințe referitoare la vocabular, cât și în planul achizițiilor intelectuale referitoare la sunete, litere, scris-citit.

Comparând rezultatele evaluării inițiale și finale se observă frecvența calificativului „insuficient” și „satisfăcător” la începutul periadei de evaluare, și frecvența calificativului „bine” și „foarte bine” la sfârșitul perioadei de evaluare.

CAP.IV.2. Reprezentarea grafică a rezultatelor

Tabel 24. Tabel cu rezultatele obținute la pretest și posttest, la Educarea limbajului,

grup experimental (grupa mică ,,Ștrumfii,,) și grup de control (grupa mică ,, Fluturașii,,)

Rezultate comparative pretest- posttest la grupul experimental/ grupa mică ,,Ștrumfii,,

Rezultate comparative pretest- posttest la grupul experimental/ grupa mică ,, Fluturașii,,

CAP.IV.3. Interpretarea rezultatelor

Analiza rezultatelor obținute de către preșcolari la evaluarea finală, precum și datele furnizate de către celelalte metode de cercetare folosite, confirmă ipoteza potrivit căreia utilizarea metodelor moderne în activitățile de educarea limbajului îl ajută pe copil să fixeze, să consolideze și să rețină cunoștințele prin repetare și întărirea pozitivă pe care evaluarea o determină să le integreze în sistem. În același timp, toate obiectivele cercetării au fost realizate.

Progresul înregistrat de către preșcolari se datoreză metodelor moderne de învățare-evaluare alternativă care au fost îmbinate cu probele tradiționale, dar și altor factori precum: dezvoltarea gândirii, inteligenței, asimilarea de noi cunoștințe, utilizarea unor metode de predare – învățare activizante, interactive. Rezultatele sunt pe termen scurt , dar sunt necesare penrtru educator și pentru copii, acestea fiind înregistrate în tabele analitice și sintetice. Pe baza acestora s-a întocmit centralizatorul, histogramele și graficul comparativ al rezultatelor celor două grupuri obținute în etapa pretest și posttest.

Copiii din grupul experimental „Ștrumfii” au înregistrat la probele finale de educarea limbajului un progres semnificativ, fapt demonstrat de calificativele obținute. Acest lucru evidențiază faptul că cei 25 de preșcolari au reușit să conștientizeze, să utilizeze în diferite contexte, cu grad sporit de dificultate, noțiunile însușite. Copiii din grupul de control „Fluturașii”, au înregistrat progrese, însă nu la fel de mari precum grupul experimental, unde copiii au fost captați de sistemul metodelor moderne și de multitudinea de materiale care l-au pus pe copil în centrul activității el fiind nevoit să descopere, să formuleze păreri, să lucreze în echipă etc.

Preșcolarii nu duc lipsă de creativitate, dar din punct de vedere al inovației cadrele didactice sunt datoare să vină cu elemente cunoscute lor, elemente ce fac parte din mediul lor de viață, prin urmare trebuie să ne perfecționăm metodele de predare-învățare-evaluare pentru a putea depăși barierele de comunicare survenite în urma creșterii standardelor evoluției tehnologice și schimbărilor survenite. Metodele și mijloacele de învățământ tradiționale reprezintă baza sistemului de învățământ, acestea fiind absolut necesare pentru a putea dezvolta metode și mijloace moderne.

Compararea rezultatelor obținute de copiii în urma acestui experiment, a oferit suficiente date pentru a susține validarea ipotezei propuse.

Criteriile de cotare au fost cumulate, după cum urmează:

Pentru un singur test, punctajul este următorul:

pentru fiecare probă, itemii de evaluare corespund obiectivelor propuse, astfel:

O1= I1;

O2= I2;

O3= I3;

O4= I4

pentru fiecare obiectiv realizat la fiecare probă se acordă un punct

punctaj maxim/ probă= 4 puncte

Convertirea punctajului în comportamente:

Î (Însușit) = 3-4 puncte;

D (În dezvoltare) = 1-3 puncte

A ( Absent) = 0-1 puncte;

Probele de evaluare inițială la Activitățile de educarea limbajului au indicat faptul că: grupul experimental- grupa mică ,,Ștrumfii,, formată dintr-un efectiv de 25 de copii a obținut rezultate după cum urmează: 5 copii (25%) au comportament absent, exprimarea lor fiind elementară, vocabularul sărac iar acordurile între subiect și predicat lipsesc; Cadrul didactic va fi nevoit să intervină rapid cu metode, strategii moderne și materiale diverse pentru a înlătura lacunele existent; Un comportament în dezvoltare îl au circa 40% dintre copii adică un număr de 11 preșcolari ,iar 9 copii (25%) au comportamentul însușit, dovedind un vocabular bogat pentru vârsta lor, o exprimare corectă , cunoștințe despre povești, memorie bună.

Grupul de control – grupa mică ,,Fluturașii,, formată dintr-un număr egal de copii (25) a obținut rezultate apropiate grupului experimental după cum urmeză: 30% din copii- comportament absent, 40% din copii – comportament în dezvoltare și 30% din copii au comportamentul însușit.

În Etapa Experimentală s-a predat diferențiat la cele două grupuri: activitățile de educarea limbajului, la grupul de control, s-au predat în mod tradițional folosind metode și mijloace tradiționale, iar la grupul experimental, activitățile s-au predat utilizându-se o paletă variată de metode interactive fără însă a înlătura strategia didactică tradițională care este complementară.

Probele de evaluare finală aplicate arată că:

Din cei 25 de copii evaluați de la grupa mică ,,Ștrumfii, 15 copii au comportamentul însușit, respectiv 65%, 7 copii au comportament în dezvoltare, reprezentând 24% și 3 copii un comportament absent adică 10%. De asemenea, din înregistrarea și prelucrarea datelor, referitoare la îndeplinirea sarcinilor, reiese faptul că majoritatea copiilor au un nivel de cunoștințe mult îmbunătățit despre povești și personajele din povești, un vocabular bogat cu expresii și cuvinte noi, realizează acordul între subiect și predicat, formulează propoziții simple cu caracter ligic.

Din cei 25 de copii evaluați de la grupa mică ,,Fluturașii,,- 12 copii au comportament însușit, respectiv 50%, 8 copii au comportament în dezvoltare , reprezentând 30%, iar 5 copii au comportamnet absent, respectiv 20%. Rezultatele obținute indică faptul că copiii au progresat cu ajutorul mijloacelor și metodelor tradiționale, dar nu la fel de mult ca și grupul experimental. Cinci copii care au obținut calificativul Insuficient, nu au vocabularul și cunoștințele necesare nivelului de vârstă, de aceea trebuie intervenit atât cu metode interactive, moderne și atractive pentru a-i ajuta să se dezvolte din punct de vedere cognitiv.

Preșcolarii care la evaluarea din etapa pretest au obținut calificativul „foarte bine”, s-au menținut la același nivel de-a lungul desfășurării întregului experiment, inclusiv la evaluarea din etapa posttest.

Utilizarea unei diversități de metode interactive, nu a avut loc doar la activitățile de educarea limbajului, ci și la celelalte activități specifice învățământului preprimar. Copiii au învățat astfel să-și valorifice abilitățile și aptitudinile pe care fiecare dintre ei le au la diferite activități.

Făcând o evaluare a rezultatelor obținute la finele anului școlar, comparativ cu cele din etapa inițială, se poate aprecia că utilizarea metodelor interactive, au antrenat în mare măsură toți copiii supuși evaluării și i-au determinat să se implice activ în procesul de învățare, dar și în cel de evaluare, s-au ajutat reciproc. S-a alungat monotonia care de multe ori se instaurează în actul educativ, iar copiii au fost factor activ al învățării, s-a asigurat formarea unor deprinderi de muncă individuală și de grup. Toate aceste aspecte evidențiate au condus la înregistrarea progresului și la o pregătire mai bună a fiecărui copil la cerințele învățământului preprimar.

Este de la sine înțeles că nu poate fi utilizată numai o metodă, sau un grup de metode, ci întreg sistemul metodic de care dispunem și care este în măsură să contribuie la activizarea permanentă a copiilor, la sporirea calității învățării.

CONCLUZII

De la naștere și până la stabilizarea relativă a trăsăturilor personalității, omul parcurge mai multe perioade de dezvoltare, în cadrul cărora au loc însemnate transformări fizice și psihice.

Procesele intelectuale, emotive și voliționale, precum și diferitele particularități ale personalității nu sunt date de la natură, ci se formează pe parcursul diferitelor perioade de vârstă.

În dezvoltarea lor, senzațiile și percepțiile au la început un caracter de generalizare primară și numai treptat, sub influența educației și a mediului, se precizează și se diferențiază. Vârsta preșcolară este în acest sens perioada în care au loc dezvoltarea intensivă a sensibilității tuturor analizatorilor, implicit dezvoltarea senzațiilor și percepțiilor.

În acest context, rolul activităților manuale este de a călăuzi pe fiecare copil în parte spre manifestarea activă a libertății personale de a gândi, simți, și acționa potrivit nevoilor, înclinațiilor, intereselor, capacităților și posibilităților individuale ale fiecăruia, care, vor duce la expansiunea energiilor creatoare existente în fiecare copil.

Activitățile manuale ocupă un loc important în cadrul muncii educative desfășurate în grădiniță. Prin intermediul mâinii, inteligenta copilului poate găsi materialul necesar pentru a exersa și a se dezvolta. Abilitătile practice au rolul de a contribui la stimularea unei atitudini intelectuale creatoare. Această motivație ne dă dreptul să afirmăm că ”Abilitățile practice” reprezintă un segment al educației prin muncă, pentru viață.

Astfel în prezenta lucrare, s-a studiat prin intermediul unor mijloace experimentale psihologice unii dintre parametrii formării și dezvoltării deprinderilor manuale și a dezvoltării multiculturale prin intermediul activităților practice, urmărind următoarele obiective:

► Stimularea unei atitudini intelectuale creatoare ;

► Exersarea operțiunilor gândirii: analiza, sinteza, comparația, simțul orientării, care provoacă copilului și trăiri afective, influențează dezvoltarea spiritului activ, stimulează comportamentul disciplinat;

► Exersarea analizatorilor cutanați, vizuali și sistemul muscular al mâinii concomitent, pe parcursul executării sarcinii didactice cerute, în cadrul activităților practice;

► Dezvoltarea trăsăturilor pozitive ale voinței copilului;

► Descoperirea frumosului din lumea înconjurătoare și redarea acesteia de către copil, deci dezvoltarea simțului estetic.

► Executarea corectă a tehnicilor de lucru specifice activităților practice și nivelului de vâstă.

Astfel în cadrul activiăților practice, copiii și-au consolidat cunoștințele dobândite în cadrul altor activități (de limbaj, activități plastice, activități matematice), dar și-au însușit alte cunoștințe referitoare la materialele cu care au lucrat.

Prezența activităților manuale în cadrul activităților alese a constituit un mijloc de educare a inițiativei, a spiritului de independență în acțiune, a perseverenței copilului, lărgind dezvoltarea intelectuală, morală, fizică și estetică a copiilor.

BIBLIOGRAFIE

Maria Petricică, Maria Petre, 1974, Metodica predării activităților manuale în grădinița de copii, Editura didactică și pedagogică, București;

Cucoș, Constantin, 1996, Pedagogie, Editura Polirom, Iași.

Trif Letiția, 2008, Pedagogia învățământului preșcolar și primar, Editura Eurostampa, Timișoara;

Ciurea Daniela, Petraș Adriana, Huștiuc Nicoleta, 2013, CREAȚIE ȘI FANTEZIE-Bune practici în desfășurarea activităților artistico-plastice și practice, Deva

Rodica Goia, 2006, Formarea deprinderlor manuale prin activități practic-aplicative, Editura Infomarket, Brașov

Cristea Gabriela, 2008, Pedagogie generală, Editura Didactică și Pedagogică, Galați;

Glava Alina, Glava Cătălin, 2002, Introducere în pedagogia preșcolară, Editura

Dacia Educațional, Cluj-Napoca;

11. Horst Schaub, Karl G. Zenke, 2001, Dicționar de pedagogie, Editura Polirom, București

12. Hancheș Letiția, 2007, De la politici educaționale la adaptare socio-educațională, Editura Eurostampa, Timișoara;

13. Ioan Jinga, Elena Istrate, 2001, Manual de pedagogie, Editura ALL, Cluj- Napoca;

14. Tudor Vianu,1965, Despre stil și artă literară, Editura Tineretului, București;

17.***, 2008, Curriculum pentru învățământul preșcolar (3-6/7 ani);

18.***, 2005, Ministerul Educației și Cercetării, Programa activităților instructiv-

educative în grădinița de copii și Regulamentul Învățământului preșcolar, Editura

V&Integral, București.

19 .***, (2002), Didactica Modernă, Ed. Dacia, Cluj Napoca;

20 .***, (nr.1/2010) Metode de predare, Galeria educațională , Editura Pro-didact, Bacău;

21 .www.didactic.ro

23. www.referat.ro

ANEXE