Pentru obținerea gradului didactic I Riscuri geomorfologice și hidrice în Culoarul Bârgăului Coordonator științific, Conferențiar univ. dr. Mircea… [307989]

[anonimizat]-[anonimizat] I

[anonimizat]: [anonimizat] 2015-2017

Cuprins

Introducere

Capitolul I. RISCURI NATURALE : CONCEPTE, DEFINIȚII, NOȚIUNI

Conceptul de risc

1.2. Conceptul de hazard și dezastru

1.3. Conceptul de vulnerabilitate

Capitolul II. [anonimizat] Î N CULOARUL BÂRGĂULUI

2.1.Elemente de spațialitate

2.2. [anonimizat]

2.3. Suportul geomorfologic

2.4. Condițiile climatice

2.5. Particularitățile rețelei hidrografice

2.6. Invelișul biogeografic și solurile

Capitolul III. [anonimizat]

3.1. Populația

3.2.Așezările umane

Capitolul VI. RISCURI GEOMORFOLOGICE

4.1. Deplasările prin cădere

4.2. Alunecările de teren

4.3. [anonimizat]

4.4. Torenții noroioși

4.5. Creep-ul sau reptația

4.6. Pecepția umană asupra riscului geomorfologic și impactul supra populatiei

Capitolul V. RISCURI HIDRICE

5.1. Inundațiie

5.2. Umectarea și mlastinirile

5.3. Pecepția umană asupra riscului hidric și impactul asupra populatiei

Capitolul VI. [anonimizat]-ȘTIINȚIFICE

7.1. Excursia geografică

7.2. [anonimizat]. [anonimizat]-un areal oarecum marginalizat prin prisma cercetărilor geografice în sensul că deși s-au realizat lucrări de sinteză asupra Carpaților Orientali și a Grupei Nordice a [anonimizat], [anonimizat] a studia și de a aprofunda acestă regiune din punct de vedere geografic în condițiile în care și eu mă condifer ”bârgăoancă” prin adopție prin activitatea didactică pe care o desfășor aici de mai bine de un sfert de secol.

Fenomenele geografice de risc au devenit o [anonimizat] a [anonimizat], [anonimizat]. Posibilitatea societății de a ajunge într-o situație primejdioasă prin manifestarea unui fenomen extrem care să determine producerea unor pagube căci asta presupune riscul geografic de orice natură este provocată tocmai de dezvoltarea acesteia dintâi care interacționează tot mai mult cu mediul înconjurător ce generează o [anonimizat]. Riscul geografic nu poate exista fără o [anonimizat] a [anonimizat].

Lucrarea de față este structurată în șapte capitole. Primele cinci analizează fenomenele geomorfologice și hidrice de risc și factorii naturali și antropici care determină și favorizează producerea lor, respectiv suportul geomorfologic, evoluția paleogeografică, condițiile biopedoclimatice, populația și așezările ca elemente supuse riscului. Capitolul șase abordează excursia geografică din punct de vedere metodic și științific ca mijloc complementar de a forma și educa elevii în demersul didactic într-un spațiu non-formal și modalitățile în care îmbunătățește cunoștințele și achizițtiile elevilor, dar în același timp crează și o stare psihică pozitivă participnanților. Capitolul șapte conține un exemplu de activitate didactică desfășurata pe durata unui an școlar respectiv un opțional la decizia școlii cu titlul Hazarde naturale și antropogene care are drept scop informarea, educarea si conștientizarea elevilor în legătura cu fenomenele geografice extreme care pot afecta societatea umană.

Deși riscul geografic prin manifestarea unor procese extreme presupune crearea de întreruperi în cursul normal și firesc al vieții oamenilor, se pare că în ținutul bârgăuan societatea prin expansiunea firească determină presiuni asupra mediului prin activități antropice amenințătoare ca defrișări iraționale, pățunat excesiv, crearea și extinderea rețelei de infrastructură care în diferite contexte favorizează apariția și producerea lor. Tocmai din aceste rațiuni ar trebui acordată o importanță mai mare anumitor probleme, prin capacitatea de reacție și acțiune în situații extreme, prin educarea și informarea populației, care în viitor să conducă la scăderea frecvenței producerii fenomenelor extreme și la reducerea vulnerabilității societății umane în fața riscului de orice natură.

Capitolul I. RISCURI NATURALE: CONCEPTE, TERMENI, NOȚIUNI

1.1.Conceptul de risc

Riscurile naturale trebuie abordate într-o sfera mai largă de termeni și concepte pentru ca în prezent exista o serie de noțiuni utilizate în explicarea lor: hazard, fenomene periculoase, dezastre, vulnerabilitate. Cele mai întalnite dispute se regasesc în utilizarea noțiunilor de risc si hazard probabil generate de motive care țin de “etimologia si percepția acestora in limbajul curent” (F. Grecu, 2006) cât si din cauza faptului că preocuparile cercetatorilor de a studia aceste fenomene sunt relativ recente in știinta geografiei. Primele cercetari în acest domeniu au inceput între anii 1942-1956 de catre Gilbert F. Wite au avut o abordare la nivel local cel mult național, în prezent există o preocupare și o cooperare știintifică internaționala având drept scop elaborarea unor programe știintifice care sunt canalizate spre analiza și prognoza riscurilor.

Societatea umana cu cât se dezvolta mai mult cu atât interacționează mai mult cu mediul înconjurator ceea ce generează o expunere inevitabilă la risc chiar daca acest lucru nu este conștient sau voit.

Riscul dupa DEX (1996, pag 929) este posibilitatea de a ajunge într-o primejdie, de a avea de înfruntat un necaz sau de suportat o pagubă.

Dupa dicționarul IDNDR (International Decade of Natural Desaster Reduction, 1992) riscul reprezintă numarul posibil de pierderi umane, persoane rănite, pagube asupra proprietaților și întreruperii activitații economice în timpul unei perioade de referință, într-o regiune dată, pentru un fenomen natural particular.

Riscul natural nu poate să existe în afara unei componente umane pentru că aceasta reprezintă tocmai expunerea omului și a proprietăților lui la acțiunea unor fenomene naturale care se manifestă “ intr-un anumit loc și intr-o anumită perioada” (Bălteanu, Raduța, 2001). În afara comunității umane o manifestare a fenomenelor naturii ramane doar un fenomen extrem adică un hazard, pe cand riscul exprimă tocmai interacțiunea dintre natură și societate, din păcate cu consecințe neplăcute pentru cea din urmă. În relația societatea umană-mediu geografic omul și bunurile sale pot fi expuși unor evenimente naturale asupra cărora nu se poate interveni, dar prin capacitățile sale omul poate să aleagă dacă ramane în acel loc sau nu intervenind astfel o “atitudine de provocare” în contextul în care societatea umană este supusă unor presiuni pentru satisfacerea împlinirilor de ordin material, cultural, social.

Riscul natural trebuie abordat în contextul unui număr foarte mare de factori, de elemente componente și de efecte pentru că “implică întotdeauna noțiunea de probabilitate de apariție”(Sorocovschi,2003), dar în momentul în care fenomenul se produce poate genera un număr mare de victime umane și pagube materiale ceea ce a impus crearea unui cadru legal pentru gestionarea unor astfel de situații de urgență care determină disfuncționalitați de ordin social și economic. Pe plan internațional riscul natural a început sa fie perceput ca o amenințare aproape permanentă la adresa societații umane iar abordarea globală a acestui tip de evenimente a impus să devină obiect de studiu în instituții de învațământ de specialitate.În acest context riscul nu poate fi studiat doar punctual ci trebuie să se analizeze schimburile energetice complexe la nivelul societate umana-mediu, în condițiile în care în era industrializării se genereaza situații conflictuale, fluxuri biotice, abiotice, noxe care crează disfuncționalități, astfel că trebuie avut în vedere o strategie de dezvoltare durabilă mai ales că riscul este un pericol pe care trebuie să îl urmarim în împrejurări viitoare.

Noțiunea de risc poate fi înțeleasă și ca un “reductor “de incertitudine specific elementului uman care caută să înțeleagă și să stapânească viitorul lui și al naturii, deoarece este rar ca apariție și grav in consecințele pe care le are asupra societății umane.Se observă că noțiunea timp este probabil cel mai relativ și mai necunoscut element în realizarea probabilă a unui astfel de fenomen ceea ce impune abordarea complexă și conlucrarea interdiciplinară pentru ințelegerea “unui fenomen natural cu potențial distructiv mare”. (IDNDR, 1992).Alături de timp și spațiu trebuie ținut cont în primul rând de elementele de risc: populația, clădirile și construcțiile de inginerie civilă, activitățile economice, serviciile publice, utilitățile, infrastructura etc.expuse unor asfel de fenomene pe un teritoriu oarecare fiind astfel un produs între riscul specific si elementele de risc. .( F. Grecu, 2006). Rezultă că spațiul geografic împreună cu componentele sale este unul extrem de vulnerabil și de fragil “expus în mod normal și natural” riscurilor naturale și antropice și crizelor ecogeografice ai căror susținatori îi privesc sfidători pe susținători pentru a putea raspunde la întrebarile despre devenirea umanității actuale și a amenițărilor care apasă asupra ei la diverse scări spațio-temporale. (Wackermann, 2005, pag 20).

În prezent riscurile naturale și antropice crează disfuncționalități și probleme la nivel global, iar cele naturale cu efect catastrofal: seismice, valuri, tsunami,geomorfologice, hidrice sunt uluitoare și impresionante prin repercursiuni.Ca urmare știinta riscurilor a aparut ca o necessitate de a măsura fenomenele naturale și antropice ce impun întreruperea mersului firesc a vieții omului precum și în vederea prevederii, combaterii și gestionarea unor astfel de situații.

Stabilirea și delimitarea zonei de risc poate fi un lucru problematic în condițiile în care nu știm exact când poate să se extinda “zona de declanșare” a fenomenului cât și până unde ține “zona de încetare a procesului”. Se recomandă o analiză morfodinamică atentă a versanților tinând cont de elementele de fragilitate a mediului, ca de exemplu vechi alunecări de teren ce se pot reactiva, “indicând cu titlu de previziune evoluția fenomenului sau fenomenelor”. ( Irimuș, 2005).

În funcție de condițiile calitative (după ZERMOS) exista trei categorii de risc: inalt, mediu, nul sau slab.

Tabel. 1

Gradarea riscului (dupa AMAT-CHANTOUX, 1979)

Denumirea risc provine fie din cuvantul spaniol riesgo fie din italianul risco care derivă în mod cert din cuvantul latin resecum (obiect ce taie, oprește, întrerupe) folosit în antichitate pentru a defini stâncile submerse care amenințau vapoarele, pentru a exprima orice pericol referitor la transpotul mărfurilor pe apă. Se mai poate lua în considerare și cuvantul latinesc rixicare (a se certa) de unde a rezultat rixe- “ceartă cu bătaie” care atrage dupa sine ideea de pericol, dar nu este sinonim cu pericolul ci este mai mult unul special fără o cauză anume și întâmplator.

Clasificarea riscurilor se realizează după analiza mai multor factori și anume sursa, geneză (determinate de fenomene naturale sau activități antropice) după manifestarea în timp, episodice sau permanente, după efecte, după valoarea pagubelor.

În literatura de specialitate s-au realizat mai multe categorii de riscuri care intră în sfera de studiu a geomorfologiei:

riscuri naturale; ecologice;

riscuri tehnogene, antropice;

riscuri sociale ( Grecu, 2006, pag 23).

În lucrarea de față am abordat o clasificare a riscurilor naturale în accepțiunea F. Grecu.

Riscurile geologice sunt cele care se datorează “modificarilor din structura internă a pământului: seismele, erupțiile vulcanice terestre și submarine, tsunami.

Riscurile geomorfologice vizează ansamblul de amenințări la resursele umane care vin din instabilitatea caracteristicilor de suprafață a Pământului.( Gares si colab., 1994) se produc datorită următoarelor procese: prăbușiri, rostogoliri, căderi de roci și zăpadă, alunecări de teren, curgeri de pămant, eroziune hidrică care pot fi incluse și la riscuri hidrologice.

Riscurile climatice sunt de mai multe categorii.

cu declanșare rapidă: cicloni tropicali, tornade, trombe, oraje cu vânturi puternice și grindină, grindină, trăsnete;

cu apariție intermediară:bruma, poleiul, ceața, inghețul, viscolul, chiciura;

cu apariție lentă: seceta.

Riscurile hidrice: inundațiile râurilor, inundațiile costale, umectările, salinizarea, deșertificarea. O serie de cercetători consideră că ”riscurile hidrice trebuie necesar prezentate cu cele climatice ele fiind de cele mai multe ori induse de manifestările elementelor climatice, respectiv de precipitații”.(Grecu, 2006).

Tot în categoria riscurilor naturale sunt incluse incendiile (naturale) din păduri sau alte forme de vegetație ca savane sau preerii.

Percepția în general și a riscurilor în special are un rol foarte important în societatea contemporană în condițiile expansiunii necontrolate a omului în mediul geografic.Simțurile sunt cele care captează informația primară generată de mediu, fiind procesată de gândire, dar aceasta din urmă este condiționată de o serie de factori interni sau externi care pot avea caracter restrictiv sau avantajos cum ar fi gradul de dezvoltare al societății , personalitatea subiectului afectat, locul de manifestare , conjunctura politică și administrativă. În Munții Bârgăului într-o societate rurală cu indivizi profund ancorați în natură, oamenii au un mod aparte de a percepe riscurile naturale. Deși asistă la manifestări mai agresive ale fenomenelor naturale au un mod rudimentar de a analiza efectele acestora pentru că le consideră parte integrantă a activității lor în care iși caștigă existența. În unele zone ale Culoarului Bârgăului riscurile geomorfologice și hidrice manifestate au avut impact puternic și destul de agresiv asupra infrastucturii de comunicație rutieră și feroviară.

Conceptul de hazard

Cele mai multe dispute există în utilizarea noțiunilor de risc si hazard, ceea ce pe plan internațional a detrminat cercetătorii să realizeze un dicționar de termeni în limbile engleză, franceză, spaniolă cu scopul utilizării și elaborării unor lucrări științifice care să poată fi folosite la nivel global pentru a veni în sprijinul societații umane în cercetarea dezastrelor. În dicționarul IDNDR(1992) hazardul reprezinta un eveniment amenințător sau posibilitatea de apariție intr-o regiune și într-o perioadă dată, a unui fenomen natural cu potențial destructiv. Ulterior au aparut noi definiții ale acestei noțiuni astfel Mac si Petrea (2002, pag 15-26) sunt de părere că hazardul ar fi o necesitate obiectivă , cu caracter de lege, sursa unui eveniment extrem cu descărcare energetică într-un anumit moment și într-o împrejurare greu de prevăzut.Hazardul nu se rezumă numai la manifestări accidentale, neprevizibile ci depășește cu mult această condiție fiind un mecanism fundamental în procesele evolutive așadar cauzeză riscul. Fenomenele cu ”descărcări violente de energie fac parte din evoluția naturală și semnifică trecera peste anumite praguri sau intervale critice în care are loc evoluția sistemului de la o stare de echilibru respectiv la dezechilibru”( F. Grecu,2006).

Se observă uneori tratarea riscului și a hazardului drept noțiuni sinonime insă aceastaă abordare naște confuzii și este total eronată dacă se ia în considerare manifestarea celor două. Hazardul presupune existența unor fenomene:precipitații, mase de aer cu diferite temperaturi, vânturi, cicloni, tornade, acțiunea lor: avalnșe, curgeri de noroi,inundații dar și proprietățile lor: momentul manifestării, intensitatea, efectele distructive, caracterul neobișnuit sau noutatea fenomenului. Riscul presupune manifestarea hazardulu cu tot ceea ce înseamnă percepția societății umane a fenomenului, disfuncționalitățile pe care aceasta le înregistrează după consumarea evenimentului adică un fel de materializare sau cuantificare a manifestării.

Pentru o cunoaștere științifică cât mai aproape de adevar a acestor tremeni Mac si Petrea(2002) aduc în discuție și asociază noțiunile de sensivitate, reziliență și fragilitate care arată tensiunile și percepția fenomenelor în geosistem și totodată punctele sensibile ale acestuia în condițiile manifestării unor fenomene naturale exteme sau vulnerabilitatea. Astfel riscul se găsește la intresecția dintre hazard si vulnerabilitate (Cutter, 2001).

H-hazard

R-risc

V-vulnerabilitate.

În absența omului nu ar exista risc ci doar hazard, indiferent de dimensiunile și consecințele fenomenelor extreme și consecințele lor asupra spațiului natural (I. Armas, 2007). Convențional riscul se exprimă prin formula:

R=HxV, R- risc

H-hazard

V-vulnerabilitate.

Dezastrul este întalnit în dicționarul IDNDR(1992) ca o gravă întrerupere a funcționării unei societați care cauzeză pierderi umane, materiale și de mediu, pe care societatea afectată nu le poate depași cu resurse proprii. De cele mai multe ori dezastrul este sinonim cu catastrofa.

Ambele evenimente sunt clasificate în funcție de valoarea pierderilor umane, materiale și de mediu înregistrate într-un areal de manifestare.

Tabel nr.2 Tipologia geografică a catastrofelor naturale (după Chardon, 1990)

Clasificarea hazardelor se realizează după mai multe criterii ca de exemplu: origine, caracteristici, marime, suprafața afectată, frecvența, origine, pagube produse, precizia diagnozei etc. În cadrul aceleași categorii de hazard sunt analizate nuanțat, de multe ori cercetatorii nu ajung la un punct de vedere comun și este relativ dificil de eleborat o clasificare corectă și unanim acceptată în comunitatea geomorfologilor. Cea mai utilizată clasificare este cea realizată în funcție de origine rezultând astfel hazarde naturale și hazarde antropice. Dacă în cazul celor antropice este evident că omul cauzează în mod direct sau indirect producerea evenimentului, în cazul celor naturale omul nu este scos din ecuație existând probabilitatea producerii unor pagube care se răsfrâng asupra existenței umane, de fapt acest aspect face diferența între fenomenul natural extrem si hazard.

Fenomenele extreme caracterizate drept hazarde naturale pot fi clasificate astfel:

Hazarde geofizice: meteorologice, climatice, geomorfologice, geologice, hidrologice, complexe;

Hazarde biologice: florale, faunistice;

Dupa mărimea suprafeței afectete se deosebesc:

Hazarde naturale globale.

Hazarde naturale regionale.

Hazarde naturale locale.

Dupa frecvența manifestării într-un spațiu se deosebesc: ”foarte frecvente, frecvente, relativ frecvente, frecvență medie, rare, foarte rare”. (F. Grecu, 2006).

Conceptul de vulnerabilitate

În literatura de specialitate noțiunea de vulnerabilitate este folosită extrem de diferit conturându-se astfel mai multe curente de studiu.

Un prim curent se axează pe ”expunerea la anumite pericole de ordin biofizic, gradul de pierderi datorate unor evenimente periculoase, condiții periculoase, gradul de ocupare din zonele periculoase, analiza caracteristicilor și a impactului acestor evenimente periculoase”( I. Alexander, 1993).Al doilea curent se referă la mediul social în care apar pericolele și observă capacitatea comunității de a face față vulnerabilității și modalitatea în care aceasta se adapteaza unor astfel de condiții. Cel mai nou concept care castigă tot mai mulți adepți în perioada actuală adordează ”vulnerabilitatea ca pericol și urmărește totodată și reacția socială și acțiunile față de posibile urmări” ( A. Weichselgartner, 1992).

Vulnerabilitatea conform IDNDR(1992)este definită ca gradul de pierderi (0-100%) rezultate din potențialitatea unui fenomen de a produce victime și pagube materiale evidențiind astfel că omul și posesiile sale sunt expuși capriciilor naturii , indicându-se și nivelelul pagubelor care ar putea fi produse de anumite fenomene naturale sau hazarde.

A. Socorovschi (2007) apreciază vulnerabilitatea ca fiind ”gradul pierderilor posibile ale unui anumit element sau al unei serii de elemente rezultate din desfășurarea unui fenomen de o anumită magnitudine, în care gradul de vulnerabilitate este un coeficient egal cu 1 în cazul maxim și 0 în cazul în care nu se estimează nici o daună”. Impactul fenomenelor extreme se reflectă asupra dimensiunii sociale, culturale, economice enviromentale dar cel mai vulnerabil este elementul uman.

Valoarea expusă reprezintă elementul care tebuie să suporte fenomenul și se poate referi la ”numărul de prezențe umane, proprietățile, activitățile de producție și resursele naturale expuse unui anumit pericol”.(A. Sorocovschi, 2003).

Reziliența în concepția I. Mac, D.Petrea(2003) reprezintă capacitatea geo-sistemului de a își menține integritatea structurală și funcțională în condiții de perturbații, precum și viteza cu care revine la condiții echivalente de echilibru prin asimilarea schimbărilor de ordin cantitativ sau calitativ induse de perturbațtii. Reziliența este un indicator care ne arată măsura în care un sistem afectat de un fenomen extrem poate să iși revină dupa manifestarea evenimentului.

Senzivitatea este un indicator care ne arata proporția cu care un sistem sau componentele sale se modifică în condițiile manifestării unui fenomen extrem a carui marime este determinabilă.

Fragilitatea este definită ca și capacitatea de reacție a unui sistem la un anumit tip de perturbație care rezultă din senzivitatea corelată cu reziliența.Gradul de vulnerabilitate este determinat de intensitatea fenomenului extrem precum și de durata de manifestare.

Capitolul II.

FACTORI FIZICO-GEOGRAFICI CE CONDIȚIONEAZĂ GENERAREA RISCURILOR NATURALE

2.1. Elemente de spațialitate

Culoarul Bârgăului face parte din ceea ce V. Mihăilescu numea in 1963 Culoarul Bârgău-Dorna Moldova și reprezintă o largă arie de discontinuitate geografică care facilitează trecerea de la Carpații Maramureșului și a Bucovinei la Carpații Moldo-Transilvani. Acesta se pliază în totalitate pe Munții Bârgăului situați pe fațada vestică a Carpaților Orientali și reprezintă o unitate montană cu inalțimi reduse din partea central-nordică a Romaniei, o zonă de tranziție mai coborâtă între Munții Rodnei și Munții Călimani spre vest fiind flancați de Depresiunea Colinară a Transilvaniei iar spre est de Depresiunea Dornelor.

Coordonatele geografice în care se încadrează acestă regiune sunt paralela de 47˚08`30”latitudine nordică care traversează Depresiunea Colibița, paralela de 47˚29`10” care indică confluența Someșului Mare cu pârâul Măria, meridianul de 24˚36`10” longitudine estică și meridianul de 25˚08`40” care atinge Măgura Coșna cu suprafața totala de 1307 km ce reprezintă apoximativ 4% din suprafața Carpaților Orientali.

Limitele Culoarului Bârgău s-au stabilit având în vedere un ansamblu de criterii fizico-geografice, cele mai importante ramân însă cele geologice și geomorfologice pentru că există o complexitate bio-pedo-climatică care interferează în spațiu și uneori crează confuzii.Ținându-se cont de alcătuirea geologică și trăsaturile geomorfologice Culoarul Bârgăului este bine evidențiat în raport cu unitățile vecine atât ca entitate geologică cât și ca unitate montană joasă.Din punct de vedere geologic se suprapune flișului transcarpatic paleogen străpuns de corpuri intrusive, dar existența unor mici areale cu roci cristaline și calcare mezozoice nu impun probleme deoarece delimitările se pot realiza ușor și pe considerente de discontinuitate morfologică.Din punct de vedere altitudinal, morfologic si geologic, Munții Bârgăului se reliefează evident față de ariile montane sau depresionare din jur.

Limita de vest delimitează Munții Bârgăului de Depresiunea Colinară a Transilvaniei și a fost stabilită de către E. Rusu (1999) de la confluența pârâului Măgura cu râul Cormaia, apoi urmează un aliniament de înălțimi aparținând flișului carpatic: Vf. Dealului (801m.),Vf. Frăsiniș (932m), Vf. Mărcuș ce închid spre vest Depresiunea Sângeorz-Băi apoi Vf. Tăușorului (741m.), Dealul Oii(735m.), Dealul Bodicani(602m.), mai departe intersectează valea Someșului Mare la vest de confluența cu Ilva urmareste valea Strâmba pâna la confluența pârâului Muntelui cu Bistrița la Josenii Bârgăului. Observăm că limita este dată de un relief cu înalțimi mari ce barează depresiunile Bârgăului spre vest.

Fig.1 Munții Bârgăului – Localizare în România

Limita de est ridică cele mai multe dificultăți de trasare datorită faptului că Depresiunea Dornelor este sudată de Munții Bârgăului printr-o serie de glacisuri coluviale cu aspect piemontan, iar în același timp acesta pătrunde în spațiul bârgăuan printr-o serie de tentacule depresionare și interfluvii. Măgura Coșnei este alcatuită din andezite care s-ar fi format în același timp cu măgurile vulcanice ridicând astfel problema apartenenței la Munții Bârgăului. Totuși limita poate fi trasată din Vf. Priporu Roșu pe valea Dornișoarei , Vf. Coman se continuă prin Vf. Sărăcirea(1002m.), Dealul Roșia și Strunga Popii(1171m.) după care urmează valea Coșnei.( E. Rusu, 1999, pag.6)

Limita de nord delimitează Munții Bârgăului de Munții Suhardului este relativ clară și urmează albia pâraielor Făgețel, Coșna, Măria Mică de la est de Măgura Coșnei și mai departe urmează valea Măria Mare până la vărsarea în Someșul Mare.

Limita de nord-vest care delimitează Munții Călimani de Munții Rodnei este cea mai ușor de stabilt pe falia Someșului Mare cu precizarea că micile bazinete depresionare situate în această regiune aparțin de unitatea studiată, fiind foarte asemănătoare cu cele de pe văile Ilvei, Leșului, Bistriței. E. Rusu(1999, pag, 12) consideră că limita acestor depresiuni fată de unitățile vecine poate fi dată de pantă și de litologie, la nivelul celor mai înalte terase, fără a forța trasarea limitelor pe cumpene de apă sau pe aliniamente înalte deoarece riscăm să desființăm personalitatea geografică a Munților Rodnei sau a Munților Călimani.

Valea Someșului Mare desparte flișul transcarpatic și rocile vulcanice ale Bârgăului de rocile cristaline ale Munților Rodna pâna la Maieru, iar spre aval de această localitate limita este dată de Depresiunea Maieru și Depresiunea Sângeorz-Băi.

Limita de sud desparte Munții Bârgăului de Munții Călimani se realizează de-a lungul văii Bistriței. Litologia este cea care ridica probleme în această regiune în sensul că aglomeratele vulcanice din Călimani se întalnesc dincolo de valea Bistriței și acoperă sedimentarul Bârgăului aparând sub forma unor mici mici corpuri intrusive: Piatra Mare, Dealui Lui Puscă, Piatra Blidireiului, dar Depresiunea Prundu Bârgăului, depresiunea Bistrița Bârgăului și Depresiunea Colibița sunt încadrate de limita sudica.

E. Rusu (1999) stabilește că aceasta limită începe la confluența pârâului Muntelui cu râul Bistrița, trece pe la sud de Josenii Bârgăului, Bistrița Bârgăului prin Dealul Runcu (706m.) și Dealul Maxim (908m.) fiind foarte evident abruptul Călimanilor se continuă cu pârâul Pietroasa pâna la confluența pârâului Tătarca cu Bistrița, iar mai departe limita este dată de râul Bistrița până la barajul Lacului Colibița și se continuă cu un aliniament de înalțimi alcătuite din Stânca Halăului, Piatra lui Orban, Vf. Țiganca, Chicera lui Pasăre. Limita urmează valea superioară a Bistriței de-a lungul pârâului Izvorul Lung și ajunge până la Priporu Roșu.

Originea oronimului Bârgău este îndelung analizată și studiată de cercetători dar nu s-a ajuns înca la rezultate clare și unanim acceptate. Astfel o serie de cercetători asociază termenul german de berg cu însemnătatea de deal sau munte având în vedere influența germană în zonă, alții aduc în discuție tremenul slav de bergovo care înseamnă sat pe muchia țărmului( I. Rusu, 1971). Localnicii asociază cuvantul bârgaie cu spinarile de oi, o explicație mai plauzibilă și puțin fortată ținând cont că în regiune oieritul reprezintă o activitate straveche, acest lucru tinând cont și de faptul că aspectul măgurilor subvulcanice poate fi asemănat cu niște spinări de oi.

Așezarea geografică și relieful sunt elementele principale care influențează în mod direct asupra climatului Munților Bârgăului, aceasta având un rol esential in manifestarea hazardelor naturale.

2.2. Evoluția paleogeografică tectonica si litologia

Munții Bârgăului s-au format ca urmare a unor procese complexe orogenetice , vulcanice și de modelare ulterioară evidențiindu-se două etape de evoluție paleogeografică :

Etapa prepaleogenă

Etapa paleogen-cuaternară

Etapa prepaleogenă este cunoscută doar prin slabe procese de sedimentare și ușoare mișcări de cutare și înalțare. Munții Bârgăului au un fundament cristalin ce aparține zonei cristalino-mezozoice a Carpaților Orientali, fără să existe o continuitate în sedimentarea mezozoică, spre exemplu lipsesc depozitele triasice și jurasice ceea ce ne face să credem că acești munți au avut o evoluit subaeriană îndelungată.

T. Naum (1986) afirmă că acești munți s-au individualizat ca unitate structural-genetică în faza austrică din apțian. În faza laramică din senonian începe să se formeze falia Someșului Mare când Depreasiunea Transilvaniei se scufundă formându-se condițiile optime apariției Lacului Transilvan iar zona joasă a Bârgăului a funcționat ca un golf al acestuia, cele doua regiuni având urme de sedimentare comuna până in badenian, dar după înălțarea Munții Bârgăului cele două au înalțimi diferite.

Etapa paleogen-cuaternară este cea mai importantă cu transformări majore în zona studiată. În acest timp a fost depus sedimentarul Munții Bârgăului care de altfel constituie și fondul geologic afectat mai mult de mișcări de înălțare, procesul durând din paleogen până în miocenul mediu când au fost depuse agile roșii și argile grezoase paleocene toate în facies flișoid. Sedimentarea se încheie în helvețian și badenian.

Cele mai ample frământări au avut loc odată cu mișcările moldave care au determinat inălțarea zonei cu 500 m, aceleași depozite din Depresiunea Colinara a Transilvaniei se află la o adancime mai mare ( Harta geologica Sc 1: 200 000 Foaia Bistrita).

Vulcanismul carpatic a început acum 20-22 mil ani dupa estimarile lui A. Szekely(1989), manifestările subvulcanice au format corpurile intrusive care au patruns în sedimentarul Bârgăului ca urmare a vulcanismului subsecvent alpin manifestat în interiorul arcului carpatic care a și generat lanțul vulcanic al Carpaților Orientali. Prezența corpurilor intrusive care are o poziție perpendiculară față de orientatrea în ansamblu a lanțului vulcanic este pusă pe seama unor fisuri în scoarța terestră cu aceeași direcție.

Cercetătorii au păreri foarte diferite în legatură cu începutul activității subvulcanice, Al. Semaka și L. Atanasiu( 1965) afirmă că începutul erupțiilor poate fi situat la sfarșitul oligocenului, iar I. Sârcu (1957) este de parere că debutul activității este undeva în sarmațian. Cert este că s-a manifestat un vulcanism progresiv, desfășurat printr-o avansare a manifestărilor vulcanice dinspre nord-vest spre sud-est si apoi sud, care a injectat în sedimentar corpuri diferite în faze diferite.( D. Rădulescu, M. Bocos, 1968).

În faza de paroxism vulcanic s-au format masivele înalte andezitice din sud și vest: Heniu, Căsaru, Miroslava, Măgurița, Dealul Ariilor, Măgura Mare, Măgura Neagră etc.

Faza de stingere a vulcanismului plasată de L. Atanasiu si Al. Semaka(1965) în panonian când s-au format o serie de iviri noi alcatuite din “andezite de tip Dorna” iar stiva de sedimente care avea o cu totul alta configurație decât azi a fost injectată cu diverse intruziuni subvulcanice: dyk-uri, sill-uri, stock-uri, lacolite, cupole, stâlpi și filoane, care pot fi la zi in corpurile Heniu, Căsaru sau pot fi dezvelite complet de sedimente așa cum sunt intuziunile decopertate de la Tășuleasa, Frumușaua etc. I. Sârcu(1957) consideră că eroziunea a distrus tot ceea ce a fost relief de conuri sau platouri vulcanice că de fapt masivele vulcanice ar fi elemente subterane ale aparateleor vulcanice reprezentate prin neck-uri și dyk-uri.

Sedimentarul a continuat să fie modelat în pliocen și mai ales în cuaternar datorită înălțărilor ce au afectat pe ansamblu Munții Bârgăului dar și ca urmare a mișcărilor ce au determinat apariția Munților Călimani și a configurării horstului Rodna care au contribuit la reașezarea parțială a rețelei hidrografice iar în cuaternar râurile s-au adâncit.

Geologia Munților Bârgăului este extrem de complexă în condițiile intercalării flișului transcarpatic cu intruziuni vulcanice de diferite vârste. Conform Harta geologică 1: 200 000, foaia Vișeu sunt conturate trei unitați tectonice majore.

Sinclinalul Coșnei este siuat în partea estică a Munților Bârgăului, are o lățime de 10-12 km fiind marcat de o tectonică cu falii-Falia Gradinița, Falia Borcutului se continuă spre nord-est cu Anticlinalul Zâmbroaia iar în sud-est cu Anticlinalul Prăjii.

Zona paleogenă-centrală este reprezentată de doua structuri majore Sinclinalul Leșului și Anticlinalul Leșu-Miroslava și cuprinde corpul dacitic Sângeorz-Băi, Miroslava, Heniu, Căsarul, precum și sill-uri și dyk-uri în calitate de corpuri magamatice mai mici.

Zona neogenă vestică este alcatuită doar din sedimente badeniene peste care există depozite vulcanogen-sedimentare.

Ținând cont de evoluția paleogeografică în Munții Bârgăului o să întâlnim o mare varietate de roci puse în loc într-un timp extrem de îndelungat, care influențează diferit morfodinamica actuală de versant.

Flișul transcarpatic prezintă cea mai mare pondere a invelișului petrografic. Depozitele paleogene sunt reprezentate de marne roșii senoniene, depozite argilo-grezoase, gresii, calcare numulitice cu intercalații de marne calcaroase cenușii.

În sinclinalul Coșnei apar o serie de marne-cenusii negricioase puternic tectonizate, strivite, rupte, încalecate în urma eforturilor de cutatre și înălțare.

Pe valea Ilvei există un strat de argile stratificate și marne groase de peste 600 m cu intercalații de gresii aici observându-se o concentrare mare a fenomenelor de versant în special alunecari de teren si prăbușiri.

Magmatitele neogene sunt reprezentate de dacite cu o amplă desfasurare în zona Sângeorz-Băi, Poiana Ilvei, unde datorita alterării s-au produs fenomene de caolinizare.

În faza de paroxism maxim din sarmațian s-au format masivele andezitice și dioritice din sud și vest reprezentate de Miroslava , Heniu, Măgurița, Căsarul, unde datorită suprafețelor ocupate de pădure procesele de versant sunt mult atenuate.

Formațiunile vulcanogen-sedimentare au o apariție redusă în zona de contact cu Munții Călimani și în lungul văii Bistriței, fiind alcătuite din piroclastite, cinerite,tufuri și aglomerate.

2.3. Suportul geomorfologic

Particularitățile morfolitologice ale Munții Bârgăului determină originalitatea și unitatea lor atat în raport cu relieful masivelor vecine Rodna și Călimani, cât și față de ariile depresionare care îi flanchează spre vest și est, Depresiunea Colinară a Transilvaniei respectiv Depresiunea Dornelor. Altitudinal există o diferență de aproximativ 400 m fața de Depresiunea Dornelor și 750-800 m în raport cu Depresiunea Colinară a Transilvaniei, dar sunt dominați cu 500-600 m de Munții Călimani și Munții Rodnei ceea ce a derminat încadrarea lor în aria de discontinuitate geografică relativă (V. Mihăilescu, 1963).

Ca aspect de ansamblu, Munții Bârgăului apar ca un platou sedimentar situat la 1100-1200 m străpuns de corpuri intrusive și secționat de afluenții Bistriței și ai Someșului Mare, cu un aspect ușor ondulat la partea superioară a interfluviilor (E. Rusu, 1999).

Morfologic vorbind au trăsături particulare, fiind încadrați în categoria munților cu altitudine redusă, de altfel V. Mihăilescu și I. Sârcu îi numeau “munceii scunzi ai Bârgăului”, doar câteva măguri intrusive depășesc altitudinea de 1500 m: Heniu1611 m, Miroslava 1605 m, Căsarul 1591 m, Măgurița 1582 m si Dealul Ariilor 1547 m. În urma analizei harții hipsometrice măgurile subvulcanice sunt cuprinse în general între izohipsele de 1200-1400 m cu pante ușor accentuate.

În peisajul Munții Bârgăului masivele subvulcanice sudice reprezentate de un aliniament de măguri, fac nota discordanta cu partea centrală reprezentată de culmi flișoide sau partea nordică reprezentată de un siclinal cu aspectul unui platou. În general declivitatea influentează procesele de modelare a reliefului, în zona, cea mai largă răspandire o au versanții cu pante mijlocii, 100- 300 specifice zonei flișului transcarpatic, iar valorile cele mai reduse sunt specifice în lungul văilor și în micile depresiuni. Există însă și zone cu versanți puternic înclinați cu pante de 200 – 400 localizate fie pe versanții măgurilor Heniu, Miroslava, Căsaru, fie în zonele de defileu ale râurilor Tiha, Bistrița, Ilva, Someșul Mare unde există procese gravitationale bruște.

Analizând structura geologică și procesele morfogenetice, în Munții Bârgăului se diferențiază mai multe tipuri de relief.

Relieful subvulcanic este dominant prin formele rezultate, înalțime, pante accentuate, se impune asupra celorlalte componente naturale ale teritoriului. Fără să existe în zonă un vulcanism efusiv, intruziunile subvulcanice au rezultat în urma presiunii magmatice subcrustale în condițiile existenței unor falii. Corpurile magmatice identificate sunt de tip lacolit, sill, dyk, filon-strat, stâlp, cupola. Lacolitele au generat un relief de forma conica sau piramidală de tip măgura evidente în teren: Muntele Heniu, Muntele Miroslava – numit de localnici Oala sau Gogoașa, Varful Căsaru, Măgurița, Dealul Ariilor.

Relieful fluviatil este bine reprezentat în zona de studiu, râurile străbătând zone cu structură geologică diferită care a reacționat particular la modelare, au rezultat compartimente depresionare și sectoare de văi îngustate pe alături sub formă de defilee numite local „strâmturi”, care au rare echivalențe în cadrul Munților Carpați (E.Rusu,1999). În acest sens se pot aminti Depresiunea Sângeorz-Băi, profund afectată de procese fluviale, fluvio-denudaționale și procese de versant, compartimentul depresionar Anieș-Maieru ,Depresiunea Rodna, pe valea Ilva există o succesiune de defilee și depresiuni cu sectoare contrastante, Depresiunea Colibița, Depresiunea Prundu- Bârgăului cu cea mai mare desfăsurare (E. Rusu, 1999).

Relieful structural nu se impune în mod deosebit în zonă. Inversiunile de relief sunt cele mai reprezentative, Podișul Zâmbroaiei este considerat de I.Sarcu (1957) ca un mare sinclinal orientat nord-vest sud-est extrem de larg și datorită acestui fapt stratele de fund sunt aproape orizontale. In același timp alți cercetatori consideră că acesta poate fi un platou structural (E. Rusu, 1999).

Văile principale au un caracter transversal raportat la geologia flișului cu orientare est-vest, caracter longitudinal au doar văile de ordin inferior, acestea generând o situație particulară zonei cu bazine depresionare și sectoare de vale îngustate pâna la defilee.

2.4. Condiții climatice

Încadrarea Culoarului Bârgău în aria de discontinuitate geografică relativă se reflectă și în condițiile climatice în sensul că nu împrumută condițiile climatice aspre ale vecinilor săi Rodna și Călimani. Astfel zona este adăpostită de vânturile nordice, barate de Munții Rodnei dar functionează împreuna cu Depresiunea Dornelor ca un culoar de transfluență a maselor de aer vestice, asta însemnând că masele de aer vestice pot ajunge relativ ușor spre interiorul Munților Carpați. Manifestarea diferitelor tipuri de aer în teritoriu generează oscilații neregulate ale elementelor climatice.

Analiza temperaturii aerului ne dezvăluie oscilații în funcție de condițiile locale, existând diferențe de temperatură între versanții cu expoziție nordică și sudică, de 0,40 – 0,50C ( C. Chirilă, 1977) temperaturi medii anuale mai ridicate în zonele învecinate – Depresiunea Colinară a Transilvaniei, existența inversiunilor termice în Depresiunea Colibița, Depresiunea Dornelor, depresiunile de pe valea Ilvei, Depresiunea Rodna. Pe ansamblu, temperatura medie este mai ridicată decât a zonelor învecinate situate la aceeași latitudine datorita condițiilor fizico-geografice locale.

Regimul și distribuția precipitațiilor este complicat, în condițiile prezenței ariei de discontinuitate, a comunicării directe spre vest cu Depresiunea Colinară a Transilvaniei iar spre est cu Depresiune Dornelor și a creșterii altitudinii reliefului spre interiorul ariei montane a Carpaților generând astfel o reactivare a sistemelor noroase cu condiții de apariție a precipitațiilor.Pe ansamblu exista diferentieri între cantitatea medie aprecipitațiilor pe fațada estica față de cea vestică în condițiile în care acest lucru este valabil pentru întreg spațiul Carpaților Orientali din cauza rolului de baraj orografic al acestei ramuri carpatice.Astfel pe fațada vestică valoarea precipitațiilor medii anuale oscileaza intre 940 mm/an la Anieș, 862 mm/an la Mureșenii Bârgăului, 862 mm/an la Colibița, pe cand pe fațada estica deși punctele pluviometrice sunt situate la altitudini mai mari valorile medii sunt mai mici: 744 mm/an la Poiana Stampei, 588 mm/an la Șaru Dornei, 742 mm/an la Coșna (E. Rusu, 1999). Acest lucru se explica prin influența preponderent atlantică pe fațada vestică și tendința de continentalizare pe cea estică.

Vânturile dominante sunt cele cu direcție vestică și estică în condițiile existenței marilor masive din nord și sud, dar se înregistrează frecvent fenomenul brizelor montane dinspre Munții Rodnei spre culoarul Someșului și dinspre Munții Călimani spre Depresiunea Colibița, de asemena și vânturile cu efect de foehn ce se manifestă dinspre Munții Bârgăului spre Depresiunea Dornelor pe același culoar de transfluență a maselor de aer.

Pe scurt clima în Munții Bârgăului este destul de complicată datorită poziției geografice și a factorilor fizico-geografici locali, existând o diferențiere evidentă între zona vestică mai caldă și mai umedă decat cea estică ,cu diferențe de 200-300 mm precipitații și 2˚-3˚C media termică anuală mai ridicată( E. Rusu, 1999).

Fig. 1. Cantități medii de precipitații – posturi pluviometrice de pe versantul estic si vestic

Tabel nr. 3

Cantitați medii lunare si anuale de precipitații( mm)- posturi pluviometrice de pe versantul estic

Tabel nr.4.

Cantități medii lunare și anuale de precipitații (mm)-posturi pluviometrice de pe versantul vestic

2.5. Rețeaua hidrografică

Componenta hidrografică este deosebit de importantă în ansamblul condițiilor geografice naturale, datorită interacțiunilor pe care le are mediul natural și mai ales a impactului asupra elementului antropic.

Intervenția antropică asupra rețelei hidrografice este de mică însemnătate și se rezumă la accentuarea scurgerii pe versanții puternic despăduriți, captarea unor ape subterane potabile sau minerale-Depresiunea Sângeorz-Băi, amenajarea unor drenaje locale, și amenajarea unor porțiuni din albia minoră a râurilor cum sunt îndiguirile de pe valea Someșului Mare, protecția antierozională de pe valea Ilvei în sectoarele de ingustare.Lucrarea de cea mai mare anvergură este amenajarea lacului de baraj antropic Colibița pe râul Bistrița ceea ce a determinat modificări mari ale debitului râului.

Munții Bârgăului sunt strabatuți de râuri care aparțin bazinului hidrografic al Someșului din grupa hidrografică de vest și de pâraie de pe fațada estică care aparțin bazinului hidrografic al Bistriței din grupa hidrografică de est.

Someșul Mare izvoraște din Munții Suhardului este cel mai important, celelate râuri având o însemnatate mai mică dar totuși au creat în peisaj defilee spectaculoase sau depresiuni.Are un caracter transversal, strabate sectoare cu depresiuni și defilee deși cu o poziție marginală drenează prin afluenții săi aproximativ 90% din suprafața Munții Bârgăului în condițiile în care este un râu alohton.

Pentru studiul de fața este important să urmarim regimul debitelor medii lunare care este în strânsă dependența de regimul precipitațiilor și topirea zăpezilor, cele mai mari valori se înregistrează în luna aprilie iar cele mai reduse în luna septembrie. Precipitațiile abundente determină debite excepționale și produc viituri puternice care inundă gospodăriile, dependențele, carosabilul și determină întreruperi în funcționarea trenurilor.

2.6. Invelișul biogeografic și solurile

Culoarul Bârgăului se remarcă printr-o mare diversitate a elementelor floristice și de sol în condițiile poziției geografice care face tranziția între zona mai umedă de influență atlantică și cea scandinavo-baltică.

Spațiul este inclus într-o regiune de interferență a pădurilor nemorale de fag în amestec cu pădurile boreale de conifere, în altitudine pâna la 1300 m cele doua etaje se amestecă în centru și vest pe când în est etajul boreal coboară până în Depresiunea Dornelor. Repartiția elementelor de vegetație pe verticală se face conform diferențierilor condițiilor morfo-pedo-climatice impunându-se o etajare a vegetației pe verticală cu o serie de variații locale. Astfel se constată că pe versanții cu orientare vestică limita inferioară a molidului urcă la 1300 m pe când pe cei estici atinge valori de 900-1000 m. Suprafața ocupată cu păduri reprezintă doar 62% din total este relativ redusă ceea ce dovedește intensa umanizare timpurie a acestor ținuturi.(E. Rusu, 1999).

Repartiția pe verticală a elementelor de vegetație se face pe etaje.

Munții Bârgăului – Harta repartiției pădurilor

Etajul pădurilor de fag (Fagus sylvatica) se întalnește între 500-1000 m în amestec cu gorun(Quercus petraea) și mesteacăn ( Betula pendula) prezintă un strat arbustiv cu o acoperire redusă la care se adaugă pajiști.

Etajul pădurilor de amestec, fag cu conifere ( Fagus silvatica, Abies alba, Picea abies) ocupă versanții cu diverse înclinari și expoziții la altitudini cuprinse între 1000-1300 m.

Etajul pădurilor de molid (Picea abies) este cel mai omogen din punct de vedere al compoziției vegetale, predominând molidul care ocupă suprafețe extinse pe versanții situați la peste 1300 m ale măgurilor vulcanice Heniu, Miroslava, Căsarul, Măgura Coșnei, versantul dinspre Depresiunea Dornelor, Podișul Zâmbroaia. Pajiștile sunt valorificate pastoral și ocupă areale din Podișul Zâmbroaia, măgurile vulcanice sudice , Pasul Tihuta.

Umanizarea accentuată a regiunii se reflectă prin extinderea continuă a pășunilor în detrimentul pădurilor, fapt care accentuează pe alocuri dinamica actuală de versant se crează astfel noi condiții pentru eroziunea apei provenită din precipitații și favorizează șiroirea, ravenarea, torențialitatea. Cea mai puternică intervenție antropică se constată în apropierea satelor unde predomină suprafețele acoperite cu pajiști, iar în partea estică arealele acoperite cu pădure sunt mai compacte cu pajiști reduse ca suprafată.

Tinoavele apar în zona Pasului Gradinița, 22 ha și la Coșna, 30 ha alcătuite din asociații de specii acidofile și mușchi s-au format în condiții de relief slab înclinat unde există acumulari de turbă de câțiva metrii.

Condițiile naturale ale Culoarului Bârgău deși sunt favorabile dezvoltării și adaptării unor specii faunistice cât mai variate, umanizarea intensă a determinat reducerea efectivelor faunistice a unor specii ca: râsul, lupul, cocoșul de mesteacăn, cocoșul de munte, lostrița, păstrăvul. Mamiferele comune ca: urs, cerb, jder, veverita, mistret sunt specifice pădurilor de molid din estul si centrul Munților Bârgăului.

Procesele pedogenetice specifice zonei relevă particularitățile evolutive ale solului astfel maniera diferită de combinare locală a factorilor pedogenetici explica diversitatea tipurilor de sol și varietatea subtipurilor dar și apariția substanțelor noi specifice solurilor, rezultate din combinarea materiei și energiei componentelor care interferă la nivelul scoarței terestre și o transformă fundamental (E. Rusu, 1999).

Clasa cambisolurilor este cea mai răspandită și mai reprezentativă în raport cu condițiile fizico-geografice și pe fondul extinderii mari a flișului. Cele mai reprezentative pentru această clasă sunt: soluri brune eu-mezobazice și solurile brune acide cu răspandire pe interfluvii, înșeuări și versanți cu fliș pâna la altitudini de 1100 – 1200 m, în Munții Ilvei, Munții Leșului, Podișul Zâmbroaia.

Clasa argiluvisoluri este prezentă în areale mai joase din depresiuni și culoare de vale.

Andosolurile se dezvolta în prezența intruziunilor magmatice ajunse la suprafață, respectiv a rocilor andezitice, au o pondere mare fiind reprezentate de andosoluri tipice sau litice, întalnite pe măgurile vulcanice, Heniu, Miroslava, Dealul Ariilor, Căsarul, etc.

Solurile neevoluate sunt reprezentate de erodisolurile de pe versanții expuși proceselor de pluviodenudare, litosolurile de pe versanții cu culmi înguste sau puternic înclinați, regosolurile, protosoluri aluviale din apropierea albiilor minore.

Fig. 2, Încadrarea județului Bistrița-Năsăud în harta riscului geomorfologic

Sursa: Harta riscului geomorfic I.Irimuș, 2002

CAPITOLUL III

POPULAȚIA ȘI AȘEZĂRILE UMANE – ELEMENTE SUPUSE RISCULUI

3.1. Caracteristici demografice

Întreg spațiul montan bârgăuan impune și o abordare din perspectiva geografiei umane pentru că există un mod aparte de îmbinare a elementelor enviromentale care prin manifestările lor în plan spațial se intersectează cu elementul uman și este interesant de urmărit modul de evoluție al habitatului care a contribuit la umanizarea întregului peisaj al Munților Bârgăului.

Conform principiului cauzalității de care este responsabil Al. Von Humboldt între cele două componente există un raport de necesitate, anumite procese și fenomene naturale care se manifestă și afectează sub diferite forme componenta umană a spațiului geografic, identificarea cauzelor și efectelor reprezintă o cale firească în încercarea de a obține răspunsuri la problemele care apar în timpul derulării cercetării realității geografice.

Componenta umană prin evoluția numerică a populației, dezvoltarea rețelei de așezări, de căi de comunicație și activități economice este expusă manifestărilor factorilor naturali, fiind nevoie de a analiza toate condiționările dar și de a evidenția influențele cu impact mare indiferent din ce direcție ar veni pentru că “orice omisiune sau eroare de estimare, în sensul subevaluării sau supralicitării unor cauze, poate conduce la concluzii neconforme cu realitatea faptică” (N.Ilinca, 2000).

Evoluția populației în spațiul analizat a fost condiționată în special de prezența a două axe morfohidrografice Tiha – Bistrița și Leșu – Ilva, dar un rol important l-au jucat factorii fizico-geografici și cei economici, care se reflectă în antropizarea peisajului bârgăuan. De asemenea un rol esențial l-a jucat relieful prin existența bazinetelor depresionare de pe văile din Munții Bârgăului, populația alegând instinctiv areale cu altitudini reduse – podurile de terasă, podereile, depresiunile în care pericolul inundațiilor este redus. Odată cu creșterea numerică, populația a început să ocupe și areale mai înalte de pe interfluvii sau versanți cu pante mai reduse.

Evoluția demografică a populației din spațiul bârgăuan se desfășoară ascendent începând din sec. al XVIII-lea pînă la finalul secolului trecut. Dacă la începutul anilor 1700 în Munții Bârgăului habitau 4150 locuitori în 200 de ani populația a crescut de 8 ori cu o valoare maximă de 35.258 locuitori, după care s-a înregistrat o evoluție descendentă constantă după anul 1992 pînă în prezent, cauza fiind un spor natural scăzut și un spor migratoriu crescut.

Tabel. nr.5 – Evoluția numerică a populației la nivelul comunelor (1850-2011) din Munții Bârgăului

Sursa: Direcția Județeană de Statistică Bistrița-Năsăud, 2012 și RPL, 2013

La nivelul județului, existența bazinelor demografice bârgăuane la care se mai adaugă câteva areale cunoscute pentru sporul natural constant mare: Rebra, Feldru, Rodna, Șant, Parva, Maieru precum și importante contingente de țigani din comunele Budacu de Jos, Cetate, Dumitrița, Șieu Măgheruș, Reteag a determinat un spor natural pozitiv cu valori de 0,90% (2009) comparativ cu cel al României, tocmai datorită acestui comportament demografic pozitiv, acest aspect fiind cunoscut la nivel național (P.Cocean, C.N. Boțan, O.R.Ilovan, 2011, pag.100). Odată cu debutul sec. al. XXI-lea se înregistrează o scădere numerică a populației care continuă și în prezent, dacă la recensămîntul din 1992 în cele 9 comune ale Munților Bârgău existau 35.263 locuitori, la următoarea numărătoare din 2011 numărul total al locuitorilor era 30.804.

În funcție de numărul locuitorilor din arealul studiat variază si densitatea populației care cunoaște valori oscilatorii în raport cu perioada analizată. Astfel în anul 1850 valoarea densității era de 21,7 loc/km2, 58,2 loc/ km2 în anul 2002, care este și valoarea maximă, ca apoi, datorită evoluției în scădere a populației, în anul 2011 sa ajungă la 54,1 loc/ km2.

Un rol esențial în dinamica populației l-a jucat sporul migratoriu, între anii 1980 și 2005 s-au conturat trei etape:

1980 – 1985 – cu deficit migratoriu de -6,8%

1985 – 1990 – se înregistrează o creștere mare a valorilor emigrației

1990 – 2005 – se reduce până la -1,5%

datorită faptului că anumite comune – Josenii Bârgăului, Bistrița Bârgăului rata imigrației a crescut spectaculos în rândul populației tinere.

Evoluția descendentă a numărului populației s-a produs pe fondul transformărilor de ordin economic și a caracterului excusiv rural a spațiului bârgăuan, o parte din populația adultă a acoperit forța de munca necesară în orașele din apropiere, mai ales în timpul industrializării forțate. În prezent spațiul exclusiv rural al Munților Bârgăului oferă oportunități reduse populației tinere, astfel că un număr mare de locuitori aleg drumul străinătății. Acest lucru destabilizează balanța demografică, tendința generală este de îmbătrînire a populației, dacă în anul 1930 populația tânără reprezenta 46% din total, în anul 2002 abia dacă atinge valori de 21,5% din total. Se constată o creștere a populatiei adulte care în anul 2002 reprezenta 59,8% din total acest fenomen fiind valabil în toate comunele din Munții Bârgăului.

Condițiile naturale și modul de exploatare economică a spațiului montan bârgăuan se reflectă și în structura pe sexe a populației, dacă în anul 1850 la 100 de femei le reveneau 92,2 bărbați, în 2002 valoarea raportului de masculinitate a crescut, la 100 de femei le revin 101,1 bărbați datorită creșterii speranței de viață a bărbaților, a preocupărilor în domeniul exploatărilor fondului forestier și în industria extractivă.

Presiunea umană este timpurie în spațiul analizat dată fiind varietatea de resurse: păduri, fânețe, pășuni, minereuri neferoase, roci, ape minerale, ceea ce a determinat schimbări la nivel funcțional, structural și estetic.

3.2. Așezările umane

Munții Bârgăului constituie o veche zonă de locuire cu dovezi încă din Neolitic (5500 – 1900 Î.H.), epoca bronzului și perioada romană ceea ce constituie argumente importante pentru continuitatea de locuire până în perioada actuală ceea ce implică modificări și presiuni aduse spațiului enviromental.

În prezent în arealul studiat există 21 de așezări rurale cantonate majoritatea în două areale habitaționale susținute de patru artere hidrografice: Bistrița, Ilva, Leșu, Tiha (Bârgău, Straja).

Așezările umane au o repartiție neuniformă determinată de condițiile geografice, astfel în sectorul nordic pe văile Ilva și Leșu, există 8 din cele 21 de așezări care reliefează arealul habitațional nordic cu 38% din localități. În arealul habitațional sudic, având drept axe de susținere râurile Tiha (Bârgău, Straja) și Bistrița sunt reunite 11 așezări toate cu apelativul Bârgău, deși majoritatea se dezvoltă de-a lungul râului Bistrița.

Existența spațiului montan a impus cantonarea satelor în bazinetele depresionare situate de-a lungul văilor la altitudini cuprinse între 600 – 1000 metri dar și pe spațiile interfluviale (Ilva – Leșu și Tiha – Bistrița) atât condițiile geografice, evoluția demografică, cât și conditiile politico-administrative conducând la evoluția morfologiei vetrelor satelor. Alipirea arealului montan la Districtul Grăniceresc Năsăudean (sec. XVIII-XIX) a impus modificări majore în aspectul vetrelor satelor astfel că așezări cu o formă neregulată au ajuns să aibă o formă liniară simplă și liniar-tentaculară datorită regulilor imperiale ale timpului respectiv, când populația trebuia să fie adunată în vetre dispuse de-a lungul râurilor și a căilor de comunicație pentru o reacție rapidă în cazul unor intervenții de natură militară. Acest lucru se reflectă și asupra structurii așezărilor, predominând cea adunată (12 localități), risipită (5 localități), o localitate cu tendințe de răsfirare și risipire, 4 cu aspect răsfirat dar care prezintă nuclee de adunare și 5 localități cu structură risipită.

Comportamentul demografic pozitiv și cantonarea așezărilor în bazinete depresionare și depresiuni a contribuit la existența satelor mari și foarte mari, 12 așezări încadrându-se în această categorie, mărimea medie a unei localități depășind media națională. În arealul habitațional nordic 5 localități fac parte din această categorie pe când pe versantul sudic există 6 astfel de așezări la care se adaugă Prundu Bârgăului cu peste 4000 de locuitori. Totuși nu există legătură reciprocă între dimensiunea moșiei și condițiile demografice, aceasta funcționând ca suport existențial și economic, doar două comune având moșii ce depășesc 150 km2 (media în zona montană 70 km2) iar numărul locuitorilor fiind mai mare de 3000, aici intervin factorii fizico-geografici care impun diferențieri. Există așezări în care fondul forestier ocupă 50% din structură iar în alte unități administrative peste 50% din moșie este deținută de pașuni și fânețe. De aici rezultă că impactul uman asupra unor componente ale mediului (păduri, pășuni, fânețe) poate fi puternic în anumite regiuni ale spațiului montan studiat datorită exploatărilor iraționale care creează vulnerabilități în fața riscurilor.

Din punct de vedere funcțional așezările au suferit modificări mai ales în secolul trecut însă gospodăriile din Munții Bârgăului se caracterizează printr-un pronunțat caracter autohton. Prezența pădurilor pe mari areale și existența unor zăcăminte au influențat profilul economic al așezărilor, dar suprafețele cu pășuni și fânețe bune calitativ au orientat populația spre activități în sectorul zootehnic (ovine și bovine). Se remarcă o neconcordanță între orientarea profesională a populației și funcțiile așezării deoarece nu există statistici în acest sens, desfășurându-se activități cu profil agricol sau forestier în gospodăria proprie sau în alte gospodării. În prezent toate localitățile prezintă funcții agricole dar există și așezări cu funcții agricole și industriale – exploatări forestiere, roci de construcție, construcții de mașini, industria energiei electrice, industria alimentară, cu funcții mixte – valorificarea potențialului turistic, dar și activități din domeniul educațional și sanitar. Lipsa unui spațiu urban se face simțită la nivelul organizării funcționale a spațiului geografic cât și în privința pendulării zilnice a populației spre centrele urbane apropiate, Bistrița respectiv Năsăud, acestea fiind principalele centre polarizatoare și furnizoare de servicii din toate domeniile și cu o influența majoră asupra spațiilor habitale înconjurătoare.

Creșterea numerică a populației și intensificarea activităților economice accentuează presiunile asupra mediului geografic pe mai multe direcții fie prin consumul irațional de resurse și de spațiu, fie prin generarea de deșeuri și poluare care determină disfuncționalități în echilibrul natural.

Munții Bârgăului – Harta așezărilor umane

CAPITOLUL IV

RISCURI GEOMORFOLOGICE

În prezent modelarea teritoriului studiat se realizează printr-o pleiadă de agenți (apa curgătoare, de infiltrație, zăpada, vânt) și procese între care cele mai evidente sunt cele de eroziune și acumulare. Aceste procese goemorfologice actuale conduc la un efect negativ asupra ternurilor determinând degradarea acestora, având totodată un impact economic negativ asupra populației care habitează în această regiune. Modelarea și degradarea terenurilot cunoaște aspecte diferite atât ca extindere cât și ca intensitate existând diferențieri regionale generate de condiții potențiale diverse cât și de varietatea factorilor declanșatori. Însumarea acestori factori determină accelerarea proceselor în zona flișului carpatic comparativ cu zona intruziunilor vulcanice alcătuită din roci dure neafectate de eroziune, dar intens expusă la dezagragare prin diaclazare.Așadar relieful reprezintă un factor care prin energia sa, densitatea fragmentării, pantă, fiziologia versanților determină diversitatea locală în manifestare a agenților, la care se adaugă condițiile bio-pedo-climatice care impun prin comportamentul lor ritmul și intensitatea proceselor.Defrișarea pădurilor care inițial se realiza pentru scopuri casnice sau pentru mărirea suprafețelor de pășunat și extinderea terenurilor agricole, odată cu marile exploatări forestiere care oarecum a rupt echilibrul ecologic versanții sunt mult mai expuși iar procesele de versant mult accelerate.

Riscurile geomorfologice sunt cele care provin în urma modificării aspectului scoarței terestre care ”au impact negativ asupra populației exprimate calitativ și cantitativ prin dereglările aduse mediului de subzistență (F. Grecu, pag. 76, 2006).

F. Grecu realizează o clasificare a acestor fenomene care induc modificări ale formelor de relief și au impact asupra populație.În acest sens procesele de versant se pot clasifica astfel:

Procese gravitaționale- deplasarea maselor se face sub impulsul gravitației:

deplasări prin cădere

deplasări datorită sufoziunii

deplasări prin tasare

deplasări prin alunecare

curgeri noroioase

Procese hidrice de versant unde conlucrează apa și gravitația determinând eroziunea prin picăturile de ploaie, peliculară, concentrată, rezumându-mă doar la agenți și procese existente în Culuarul Bârgăului.

În cazul eroziunii terenurilor, pe versanți există o serie de condiții naturale, manifestarea acestor procese care pot fi controlate prin măsuri speciale și o eroziune antropică care s-a declanșat în urmaunor acțiuni directe ale omului menite să distrugă echilibrul de versant care uneori accentuează procesul natural.

4.1 Deplasările prin cădere

Deplasările prin cădere se manifestă datorită gravitației terestre fiind cunoscute și sub denumirea de ”pornituri prin cauze mecanice” (F. Grecu, pag. 79, 2006) sunt de mai multe tipuri în funcție de manifestare, caracterul mișcării și cantitatea de material: lente sau bruște, individuale sau în masă.

Rostogolirile sunt căderi în care desprinderea și deplasarea se face individual porțiune cu porțiune. Când panta este mai mare de 90o fenomenul poartă denumirea de cădere liberă, datorită pierderii echilibrului static în condițiile manifestării forței gravitaționale asupra masei de materiale dispuse în strate cu diferite înclinări. Viteza de deplasare a materialelor pe versant este în relația directă cu unghiul pantei, fiecare tip de rocă se manifestă diferit în funcție de duritate și de unghiul pantei, astfel granitele au nevoie de pante peste 37o în comparație cu șisturile care au nevoie doar de 29o. La baza versanților unde se produc rostogolirile se formează conuri de grohotiș care în evoluția loer ulterioară ating un echilibru consolidându-se. Astfel de fenomene în culoarul Bârgăului se manifestă în special pe versantul drept al văii Ilva, pe valea Bistritței în apropiere de Bistrița Bârgăului.

Prăbușirile și surpările reprezintă căderi bruște de mase de roci în cadrul cărora frecarea este redusă la maximum, iar forța de gravitație acționează cu o mare eficiență( G. Posea, I. Ilie, M. Grigore, pag. 149, 1979). În acest caz declivitatea este factorul principal în declanșarea fenomenului la care se adaugă diaclazarea, fisurarea, adâncirea râurilor și eroziunea laterală a râurilor. Un alt factor declanșator îl poate constitui și actiunea umană de ”subsăpare a bazei versantului”.

Condițiile de realizare a acestor fenomene sunt multiple. În general acest tip de proces se întâlnește pe versanții cu pante puternic înclinate, abrupturi unde vegetația lipsește, cu roci coezive puternic diaclazate cu fisuri orientate în anumite direcții care să favorizeze desprinderea. Vegetația care joacă rol protector lipsește sau are o protecție minimă asupra masei de roci expusă. În aceste condiții variațiile de temperatură și de umiditate care se manifestă diurn sau sezonier precum si condițiile de umiditate din anotimpurile primăvară și toamnă determină circulația apei prin fisuri și crăpături care cu timpul se adâncesc și favorizează desprinderea materialelor pe versant acesta aflându-se într-o stare de dezechilibru și instabilitate.

În arealul studiat fenomenul este prezent în special pe versanții cu declivitate accentuată, neacoperiți de vegetație unde evoluția dinamică poate fi relativ haotică cu lungi perioade de pregătire când apa provenită din precipitații fragmentează roca rezultând diaclaze cu diverse orientări, apoi trecerea la ruperea echilibrului de versant coincide fie cu perioade de precipitatii abundente sau cerșterea rapidă a temperaturii aerului cu topirea bruscă a zăpezii, cu activități antropice care deranjează echilibrul versanților ( ca amenajarea de drumuri, exploatări în cariere etc) toate acestea sub imboldul gravitației care determină o mișcare bruscă a blocurilor sau a fragmentelor de rocă care se deplasează prin rostogolire și se acumulează la baza versantului, fie in blocuri izolate sau grohotișuri. În viziunea G. Posea și colaboratorii (pag.142, 1979) roca în loc care se desprinde și se acumulează la baza abruptului sub formă de grohotiș poate forma o trenă de grohotiș la baza abrupturilor cu o pantă relativ uniformă, sau conuri de grohotiș când rostogolirea materialelor are loc pe anumite coridoare, acumulările luând forma unui semi-con. Există cazuri când în condițiile în care sub abruptul care generează grohotiș se află o pantă în trepte, acumulările lipsesc rezultând pante de tip grohotiș.

Tipuri de prăbușiri

În literatura de specialitate prăbușirile în funcție de cantitatea de material antrenat în deplasare sunt tratate pe mai multe categorii. Am luat în considerare doar tipurile de prăbușiri înregistrate frecvent în Muntii Bârgăului după cum urmează:

Prăbușiri individuale – întâlnite pe abrupturile versanților stâncoși, lipsiți de vegetație unde dezagregarea contribuie la fisurarea rocilor, iar gravitația determină desprinderea bruscă a unor blocuri individuale, cu acumularea lor la baza versanților, fie sub formă de conuri sau de blocuri individuale, cum este cazul în imediata apropiere a localității Colibița, în Măgura Heniu, Măgura Mare, Măgura Bucnitori.

Fig. 3, Prăbușire individuală în apropiere de localitatea Colibița

Prăbușiri sub formă de năruiri – specifice pe versanții afectați de eroziunea fluviatilă, pe văile adânci unde uneori echilibrul cedează datorită eroziunii laterale sau adâncirii râului în condițiile în care există și roci mai moi din categoria celor flișoide ca în cazul văii Ilvei unde stratul gros de argile stratificate și marne cu intercalații de gresii determină condiții optime pentru producerea a peste 8 prăbușiri și năruiri.

Prăbușiri alunecări – se realizează în condițiile în care suprafețe mai mari de versant sunt instabile iar apa provenită din ploi abundente sau topirea bruscă a zăpezii slăbește coeziunea dintre blocuri și determină ruperea și deplasarea unor volume mai mari de rocă care se acumulează haotic la baza versantului. Astfel de procese au loc pe valea Tiha sau Bârgău, valea Leșu, Bistrița.

Fig. 4, Prăbușire alunecare pe Valea Leșu

Se remarcă un număr de 16 surpări și 9 prăbușiri pe valea Tiha sau Bârgău, pe valea Bistriței în dreptul localității Colibița un numar de 5 prăbușiri, pe cursul vaii Ilva 1 surpare și 7 prăbușiri iar pe valea Strâmba 2 prăbușiri.

4.2. Alunecările de teren

Alunecările de teren reprezintă un fenomen extrem de răspândit inclusiv sub aspectul multitudinii formelor de relief pe care le crează, acest lucru fiind evidențiat și de multitudinea denumirilor pe care le întâlnim atât în literatura de specialitate cât și în limbajul popular.

F. Grecu (pag. 89, 2006) ne oferă o definiție în sensul strict al noțiunii ”procese gravitaționale, în general rapide (pot fi și lente) de modelare a terenurilor în pantă, la care masele sau materialele care se deplasează sunt separate printr-un plan sau sisteme de plane de alunecare de partea stabilă neantrenate în mișcare”. Uneori prin terminologie se încearcă o separare a procesului de formă de relief rezultată, dar de cele mai multe ori termenii la nivel internațional definesc atât procesul cât și forma rezultată.

Alunecările de teren determină o schimbare majoră la nivel de geomorfometrie a versantului în funcție de modificări și se pot deosebi:

Alunecări de amploare ce nu depășește potențialul de modificare al versantului (F.Grecu, pag.89, 2006) – când materialele care se deplasează pe versanți nu determină dezechilibre majore, nu ajung în albia râurilor, dar prin eroziune hidrică materialele pot fi transportate de pe versanți în albii.

Alunecări de intensitate și dimensiuni ce conduc la dezechilibre (F.Grecu, pag.89, 2006) – prin schimbări majore în morfologia versantului afectat, în acest caz cu o deosebită importanță sub aspect științific fundamental, cât mai ales sub aspect practic aplicativ, cu grave implicații de ordin socio – economic ce determină dezechilibre în cotidianul cetățeanului.

În ambele cazuri există anumite condiții de realizare care conduc la declanșarea și desfășurarea procesului.

Între condițiile de realizare de importanță majoră sunt așa numitele condiții potențiale care asigură pregătirea evenimentului, alcătuirea petrografică constituind elementul de bază în producerea unei alunecări. În condițiile în care existența unui substrat argilos, marno-argilos care în contact cu apa din precipitații sau topirea zăpezii devine plastic permite alunecarea stratelor de deasupra, panta cu anumite valori și vegetația care nu stabilizează terenurile pot asigura apariția unor potențiale procese de alunecări de teren. Condițiile meteorologice instabile cu încălziri bruște ale temperaturii aerului iarna sau primăvara, cu ploile de lungă durată sau anumite activități antropice (lucrări la drumuri, exploatări în carieră, construcții, defrișări) determină încheierea stării de echilibru a versantului deschinzând drumul spre condițiile de declanșare a procesului.

Declanșarea unei alunecări presupune existența mai multor faze de evoluție. Există o fază pregătitoare, care este și cea mai îndelungată ca timp când toți factorii enumerați anterior se corelează și conduc la ruperea echilibrului de versant cu producerea alunecării. În stadiul inițial se conturează arealul alunecării prin formarea crăpăturilor profunde în fața cărora volumul de rocă alunecă peste stratul argilos devenit plastic în condiții de umectare. În stadiul următor se produce alunecarea propriu-zisă când materialele se deplasează cu viteze diferite în funcție de unghiul de pantă și gradul lor de umezire. Viteza de deplasare poate să varieze în momentele active de la câțiva metrii pe oră apoi viteza scade până când corpul se stabilizează și rezultă ”trepte, valuri de alunecare separate de microdepresiuni cu formă și dimensiuni variabile într-un proces care poate dura de la câteva ore la câteva zile” (M.Ielenicz, pag.53, 2004). Stabilizarea alunecării de teren se produce în timp pe măsură ce apa se elimină din corpul alunecării pe cale naturală sau în urma unor lucrări de drenaj. Alunecarea de teren odată stabilizată se poate reactiva în condițiile în care există dezechilibre în anumite secțiuni a vechii alunecări reprezentate de râpe de desprinderi cu pante mari, pe frunțile treptelor de alunecare în locuri puternic umectate sau datorită unor precipitații bogate.

În Munții Bârgăului morfodinamica actuală de versant este influențată de învelișul petrografic astfel în zona măgurilor vulcanice aceste procese sunt mult atenuate datorită existenței rocilor dure de origine vulcanică. E.Rusu (pag.81, 1999) este de părere că pe arealele ocupate de corpurile intrusive procesele sunt aproape necunoscute și afectează doar deluviile subțiri de pe pantele corpurilor de tip sill din nordul Masivului Heniu, cu dimensiuni reduse: lungimi de 10 m, lațimi 3-7 m și grosimi ale corpului de alunecare 0,5-1 m.

Cele mai favorabile condiții pentru producerea alunecărior de teren se întâlnesc pe versanții acoperiți de deluvii din zona flișului transcarpatic. Acestea prezintă o diversitate morfologică și tipologică mare pe versanții cu litologie favorabilă unde intervenția antropică evidentă (despăduriri, suprapășunat) a realizat condiții ideale de producere a acestor procese, dar factorul declansator îl constituie umectarea materialelor în condiții de precipitații bogate sau topirea bruscă a stratului de zăpadă, deluviile au grosimi de la 1m si pot ajunge până la 8-10 m. În zonele în care intervenția umană este constantă și activă se constată că există versanți puternic afectați și degradați ca de exemplu în zona Maieru, Lunca Ilvei, Colibița, Piatra Fântănele, Strâmba etc. Cele mai frecvente sunt alunecările de tip detrusiv care afectează partea superioară a versanților prin alunecări în trepte, iar ca urmare a evoluției lor determină apariția de monticuli, cuiburi sau valuri pe restul versantului ce generează peisaje cu aspect frământat.

În areale mai reduse ca suprafață ca de exemplu pe Valea Strâmba, Dealu Ursu, Măgura Bucnitori în condiții strict locale sunt active alunecări în valuri, monticuri sau cuiburi ca urmare a intervenției antropice (secționarea versantului pentru consolidarea și construirea unui drum forestier, defrișare și pășunat excesiv) sau ca urmare a umectării masive a deluviilor.

Fig.5, Alunecări în valuri – Lunca Ilvei Fig.6, Alunecare de teren – Leșu

Fig.7, Alunecare de teren – Strâmba Fig.8, Alunecare de teren – Tureac

Fig.9, Alunecare de teren – Strâmba Fig.10, Alunecare de teren – Ilva Mare

În dreptul localității Colibița se constată existența alunecărilor de tip delapsiv datorită ridicării nivelului freatic prin construirea lacului de acumulare Colibița ceea ce a determinat umectări în depozitele de pe versantul drept al lacului. Acestor tip de alunecări li se adaugă și cele de tip delapsiv, acest versant fiind afectat în întregime de astfel de procese ceea ce determină un profil cu o linie neregulată.

Prezența acestui tip de proces se datorează interacțiunii factorior naturali care pot favoriza sau declanșa producerea alunecărilor, la care se adaugă în anumite cazuri activitățile antropice. Cele mai evidente elemente care pot declanșa alunecările de teren sunt roca, umezirea depozitelor și panta. În Munții Bârgăului există aflorimente de roci plastice cu diverse înclinări iar climatul cu influențe vestice crează condiții ideale pentru aceste procese pe suprafețe extinse, la care se adaugă activități antropice cu regim haotic și exagerat ca defrișări la ras, pășunatul excesiv, exploatările în cariere, tăierea versanților pentru construcția de drumuri care amplifică condițiile naturale de producere. În spațiul studiat modelarea actuală este variată iar procesele diverse se pot diferenția pe etaje morfodinamice, montan și colinar. În arealul montan cu intruziuni vulcanice prezența pădurilor limitează producerea alunecărilor de teren dar aceastea pot fi întâlnite pe versanții râurilor sau în zonele recent despădurite și pe pășunile secundare din apropierea habitatelor umane. În vecinătatea așezărilor uneori degradarea terenurilor este aceentuată tocmai de activitățiile omenești spre exemplu circulația cu tractoare și căruțe pe versanți stimulează producerea anumitor procese prin creearea unor rigole, ogașe, șanțuri care pot avea rol declanșator. Aceste activități sunt asociate cu alunecările superficiale ce pot produce o limitare a exploatării agricole a terenurilor în timp. În zona centrală a Munților Bârgău deși există roci intrusive, dure, se manifestă alunecări superficiale în pătura de deluvii în condițiile despăduritului masiv care conduc la degradarea terenurilor favorizată de activități antropice iraționale.

E.Rusu (pag.82, 1999) consideră că în funcție de grosimea depozitelor afectate în arealul studiat se poate stabilii o tipologie a alunecărilor de teren:

Alunecări superficiale întâlnite pe versanții flișului transcarpatic din partea de vest a munților, interfluviul Bârgău – Ilva, Depresiunea Colibița, Depresiunea Prundu Bârgăului în condițiile existenței rocilor friabile ale depozitelor helvețiene și a precipitațiilor cu valori mai crescute.

Fig.11, Alunecare de teren superficială – Bistrița Bârgăului

Alunecări în scoarța de alterare specifice versanților cu deluvii a căror grosime depășește

2 m pe treimea inferioară de pe valea Ilvei, Depresiunea Colibița, vestul Măgurii Heniu, versantul stâng al văii Tiha, Prundu Bârgăului, Strâmba.

Alunecări în roca în loc sunt rare, se manifestă în condițiile existenței depozitelor helvețiene stratificate din 2 areale mici din Depresiunea Colibița și Depresiunea Prundu Bârgăului, cu o grosime a corpului alunecării de peste 6 m si o lungime de 28 – 30 m.

După vârsta proceselor se întâlnesc alunecări contemporane, active, stabilizate, reactivate, fosile, deschise, îngropate, potențiale.

Tot E.Rusu (1992) identifică pe versanții văilor ce străbat faciesul flișoid sau în depresiuni văile și pâlniile de alunecare – microforme de relief inactive în prezent dar care se evidențiază prin denivelări des întâlnite pe versanții Depresiunii Sângeorz-Băi, Maieru, Anieș, Rodna, Valea Tiha, Ilva.

4.3. Eroziunea în suprafață, ravenarea, torențialitatea

Acest proces complex se manifestă în Munții Bârgăului atât pe faciesul flișului cât și pe intruziunile magmatice dar cu intensități și efecte diferite.

Formele de relief create diferă în condițiile de pantă, de cantitatea de apă scursă pe versant, de tipul de rocă, în arealul studiat se pot identifica văi de eroziune torențială, rigole, ogașe, ravene, organisme torențiale. În general eroziunea torențială se manifestă pe versanți cu pante cuprinse intre 120-300.

Pluviodenudarea reprezintă acțiunea directă pe care o exercită apa provenită din ploi, și topirea zăpezii asupra elementelor de la suprafața solului sau a rocilor cu care intră în contact realizând totodată și dislocarea și deplasarea materialelor pe versant, dar care în timp pot conduce la modificări ale pantei, solului și generează un anumit grad de degradare a terenului care poate avea implicații în aspectul economic al regiunii afectate ( M. Ilelnicz, pag. 64, 2004). Acest tip de proces poate fi întâlnit oriunde pe Pământ cu frecvență și acțiuni diferite. Apa ca agent de modelare în acest caz, produce izbirea și deplasarea individuală a particulelor, spălarea suprafeței, apoi se concentrază pe anumite aliniamente care dau forme de relief specifice. Apa din precipitații sau topirea zăpezii determină slăbirea coeziunii particulelor din masa de roci și favorizează mișcarea lor pe pantă în special în timpul ploilor torențiale dar și când stratul de zăpadă se topește lent și umectează solul pe o adâncime considerabilă.

M. Ilenicz (pag. 66, 2004) identifică câteva carcterisici fizice și de alcătuire a suprafeței supuse pluviodenudării:

Gradul de înclinare;

Forma suprafeței versantului;

Lungimea versanților;

Expoziția versanților;

Alcătuirea litologică și solurile;

Vegtația ca ecran de protecție a suprafeței de versant;

Activitățile umane.

Spălarea în suprafață este realizată de pînzele de apă care acționează în anumite sectoare de versant în condițiile unor ploi torențiale bogate, topirea rapidă a zăpezii, pantă între 30-150, roci umectate puternic și slab coezive și lipsa covorului vegetal. Procesul se desfășoară în mai multe etape. Este necesar ca materialele să fie umectate în prealabil, apoi să formeze o peliculă de apă care se scurge pe pantă și determină smulgerea de particule de sol sau rocă pe care le transportă în lungul versantului, se pot crea microturbioane care determină cantități mai mari de particule rupte , ca spre finalul ploii apa să se concentreze în mici șuvițe care se deplasează printre materialele transpotrate realizându-se în acest mod atât eroziunea suprafeței afectate cât și transportul și depunerea materialelor dislocate. În Munții Bârgăului astfel de procese sunt întîlnite frecvent pe versanții lipsiți de vegetație astfel că există suprafețe cu orizonturi de sol erodate în diferite stadii localizate în zona de contact a versanților cu podurile de terase sau la marginea albiei minore astfel că o parte din aluviunile în suspensie transportate de râuri provin din spălarea în suprafață a acestor zone.

Fig.12, Versant afectat de spălare în suprafață – Tureac Fig.13, Versant afectat de spălare în suprafață – Piatra Fântânele

Ravenarea se produce prin parcurgera apei a unor trasee liniare în lungul versanților, forța fiind impusă de pantă care favorizează erodarea și transportarea materialelor. Acest proces este discontinuu fiind activ doar când se manifestă ploi torențiale bogate în condițiile existenței unui covor vegetal nu foarte dens, pante peste 100, materiale ușor de dislocat, activități antropice favorizante ( drumuri de căruță, poteci de animale, activități agricole). Șiroirea determină forme incipiente în relief sub forma unor sănțulețe sau rigole în sectoarele unde se realizează trecere de la pante mai accentuate la pante mai domoale în condiții de vegetație rară sau absentă, acestea creând condițiile pentru o dezvoltare anterioară a ravenelor sau ogașelor care afectează stabilitatea versantului. Ravenele sunt forme mai evoluate ale rigolelor cu lățimi mai mari de 0,5-1,5 m și adâncimi de peste 1m care pot fi asociate cu formarea unor torenți.

În suprafața studiată, în măgurile vulcanice cu roci dure au o frecvență redusă, E. Rusu (pag. 79, 1999) identifică câteva culoare nivale care ar putea fi interpretate drept ravene pe versantul sud-vestic al Măgurii Heniu și pe versantul vestic al Măgurii Bucnitori, unde eroziunea liniară a preluat și adâncit diaclazele din lungul liniei de pantă creând forme erozionale destul de apropiate de tipul ravenelor cu îngrămădiri de blocuri pe aceste culoare.

Fig.14, Ravenare – Strâmba

Munții Bârgăului – Harta riscurilor geomorfologice

Situația este diferită pe rocile flișului transcarpatic unde eroziunea torențială a creat varietate mare de forme de la ogașe la torenți evoluați. Cea mai mre frecvență a ravenelor este pe valea Someșului Mare și a Ilvei în condițiile activităților umane permanente. Densitatea ridicată a populației în această regiune a impus defrișări pe suprafețe mari, suprapășunatul a accentuat puternic procesele de eroziune și ravenația. O parte din organismele torențiale s-au format ca urmare a ogașelor rezultate prin transportul cu căruțele și tractoarele intr-o zonă unde nu a existat colectivizare iar frecvența drumurilor de acces spre parcelele particulare a înlesnit procesul de ravenație. De multe ori alături de ravena veche a fost construit un drum nou care curând a intrat și el în circuitului eroziv, existând veranți cu ravene multiple în dreptul localității Maieru E. Rusu (pag. 80, 1999) identificând ravene de peste 1 km lungime și adâncimi de 8-15m într-un perimetru de 4 km2 existând 15 organisme torențiale de mari dimensiuni dezvoltate în condițiile de friabilitare a sedimentarului și defrișări masive.

Torențialitatea este fenomenul cel mai complex rezultat prin acțiunea directă a a pei provenite din ploi torențiale și topirea zăpezii iar prin formele create, torenții sau organismele torențiale pot fi începutul organisnelor fluviatile sub forma pâraielor.

Un torent se dezvoltă în condiții de pantă mai mare de 100, covor vegetal rar sau lipsă, ploi torențiale cu volum mare de apă, materiale ușor de dislocat și secționat, activități antropice cu rol stimulant ( drumuri de căruțe, tractoare, jgheaburi create de târârea copacilor, lucrări agricole incorect realizate, defrișări etc). și se compune dintr-un bazin de recepție, canal de scurgere și un con de dejecție sau argestru.

Amploarea acestui proces se dezvoltă în funcție de parametrii morfometrici ai versanților și variația precipitațiilor.În regiunile cu deluvii subțiri torenții se dezvoltă rapid până ating roca în loc apoi are loc o încetinire a procesului rezultând în schimb rupturi de pantă în funcție de caracteristicile maselor străbătute ca și în cazul versanților văilor Ilva și Someșul Mare, Anieș și Maieru. E. Rusu, (pag. 80, 1999) în urma măsurătorilor realizate în partea de vest a Munților Bârgăului din 6 iulie 1994 cu 37 mm/24 h, s-au evidențiat încrustări ale organismelor torențiale în deluvii de versant cu 0,4- 0,7 m. Observăm evoluția ciclică a organismelor torențiale cu lungi perioade de stagnare, dar cu dezvoltare spectaculoasă în condiții de ploi torențiale bogate. Cele mai mari văi de eroziune torențială sunt localizate pe foste culoare de avalanșă care au fost active în periglaciar-pleistocen în sudul Munților Bârgăului, E. Rusu, (pag. 78, 1999) identifică în masivul Heniu 21 de văi torențiale dintre care 7 in jurul obârșiei văii Strâmba de sub Heniu Mic intre 1300-1500 m, în Căsaru 11 asemenea văi, Măgurița 13 în condițiile în care pantele sunt accentuate cu valori de peste 300, fiind de părere că procesele de eroziune torențială prezintă o relativă tinerețe în arealul studiat cu acumulări de blocuri atât pe versanți cât și pe talvegul văilor rezultate prin diaclazarea dioritelor sau andezitelor.

Fig.15, Vale torențială amenajată – Leșu Ilvei Fig.16, Vale torențială – Măgura Miroslava

4.4. Torenții noroioși

Sunt determinați de procese gravitaționale de mare viteză prin care o masă mare de materiale fluide cu consistență diferită este transportată spre baza versanților. Astfel de procese cu consecințe negative nu doar asupra mediului înconjurător cât mai ales asupra cadrului antropic odată datorită faptului că se produc brusc având un caracter imprevizibil afectând gospodării, terenuri agricole dar mai ales drumuri determinând întreruperi în fluiditatea traficului.

Torenții noroioși se formează din materiale cu consistență redusă din bazinul de recepție al unui torent, care au fost umectate în condițiile de ploi torențiale abundente și transportate pe canalul de scurgere până când sunt evacuate. Ca să se producă astfel de procese trebuie întrunite anumite condiții ca de exemplu: lipsa covorului vegetal și în special a pădurii, torentul se află într-o stare de instabilitate accentuată, sau se desfășoară activități antropice neadecvate în apropierea formelor de relief create în urma pluviodenudării. Într-o primă fază în bazinul de recepție al torentului se produc mici alunecări de teren care ajung în cadrul ravenelor prin care se deplasează apa, apoi apa provenită în urma ploilor torențiale umectează aceste materiale pe care le transformă într-o masă vâscoasă care începe să se deplaseze pe ravene și pe canalul de scurgere al torentului până la evacuare. Consistența materialului transportat depinde de volumul de apă care există pe canal de volumul de material dislocat și nu în ultimul rând de panta versantului, rezultând o masă noroioasă care se va evacua fie în albia unui râu, pe un pod de terasă, la baza versantului până când se va stabiliza. Dacă curgerea noroioasă a avut o densitate mai mare, după uscare apa din ploi va putea să creeze modificări sub formă de șanțuri, rigole. Acest proces se poate relua în condițiile similare descrise mai sus pe același organism torențial. În arealul bârgăuan acest proces este destul de frecvent întâlnit, curgerile noroioase afectează în special drumurile forestiere, drumurile naționale și chiar drumurile europene. Din observațiile personale pe drumul E85 din apropierea localității Mureșenii-Bârgăului am constatat că periodic organisme torențiale provoacă întreruperi în traficul rutier datorită curgerilor noroioase care ajung pe carosabil. Acest proces în ultima perioadă s-a repetat anual în condiții de precipitații bogate apa antrenând în deplasare rădăcini de copaci și resturi de vegetație.

Fig.17, Torent noroios – Valea Străjii Fig.18, Torent noroios – Valea Străjii (sursa www.bistriteanul.ro )

4.5. Creep-ul sau reptația

Creep-ul face parte din categoria proceselor gravițationale de versant lente. Mișcările care afectează depozitele de versant de dimensiuni mici sunt aproape imperceptibile și pot afecta suprafețe cu diferite înclinații uneori și cele aproape orizontale. Se constată că mișcarea are loc la nivelul fiecărei particule ca urmare a producerii unor presiuni în depozitele de versant în condiții de variații de temperatură, îngheț-dezgheț, deplasarea animalelor. Deși este o mișcare lentă aproape imperceptibilă prin anumite efecte ale sale are o extindere foarte mare și poate afecta orice pătură de alterare, fiind specifică chiar zonelor cu vegetație pentru că rădăcinile nu frânează aceste mișcări, mateialele deplasându-se continuu. În urma cercetărilor s-a ajuns la concluzia că rădăcinile dau unitate sau coerență maselor ce coboară pariculă cu particulă. În acest sens în teren se observă fenomene de aplecare înspre avale a tulpinilor și rădăcinilor. Gradul de aplecare sau îndoire depinde de cât de adâncă este rădăcina în depozitele care se mișcă, cele la adâncimi mai mari sunt foarte aplecate deoarece sunt prinse în pătura profundă, altele mai puțin înclinate deoarece au frânat deplasarea materialelor formându-se o treaptă în dreptul tulpinei ca urmare a acumulării materialelor venite de pe pantă. În arealul studiat creep-ul a favorizat aplecarea copacilor în diverse unghiuri astfel G.Posea (pag. 164, 1974) denumește fenomenul ca ”pădure beată” observat în special pe frunțile de terasă de pe râul Tiha sau Bârgău, Ilva, Someșul Mare etc.

Fig.19, Versant afectat de procesul de creep – Leșu Ilvei Fig.20, Versant afectat de procesul de creep – Tiha Bârgăului

4.6. Percepția umană asupra riscului geomorfologic și impactul asupra populației

Dimensiunea socială a riscului geormorfologic este în strânsă legătură cu percepția umană și interpretarea fenomenelor care se produc în natură. Percepția se produce în contextul în care populația poate recepta realitatea și înțelege noua stare în care se află și depinde de mentalitate, vârstă, sex, nivel socio-economic. În vederea înțelegerii cât mai profunde a modului în care cetățenii obișnuiți percep riscurile geomorfologice am realizat o cercetare de teren unde am aplicat un chestionar unui număr de 100 de subiecți din zone diferite ale arealului avut în studiu, respectiv 40 de pe valea Bârgăului, 30 de pe valea Ilvei și 30 de pe valea Someșului. Chestionarul conține un număr de zece întrebări cu raspunsuri ce pot fi ușor cuantificate în vederea prelucrării lor ulterioare (vezi Chestionar pag. 44). În cazul de față populația strict rurală nu are întotdeauna bagajul informativ referitor la acest tip de risc, anumite idei preconcepute vin să îngreuneze perceperea realității și luarea deciziilor, noua informație referitoare la procese și fenomene posibile și viitoare determină o anumită inerție în reacție și o alterare a semnificației și a importanței evenimentelor aleatoare sau probabilistice. Indiferent de mediul de viața populația abordează intuitiv aceste evenimente probabilistice – riscuri, aici intervine și memoria colectivă (număr de cazuri, frecvența, efecte) orice eveniment relativ recent determină creșterea capacității de percepție a riscului geomorfologic la nivel de societate. Totuși în urma unui experiment realizat de geografii americani Kates si Burton în unele zone inundate au constatat că populația credea că dacă inundațiile s-au produs în acel an cu siguranță anul viitor va fi scutit de astfel de evenimente. I.Armaș (pag.16, 2010) diferențiază trei tipuri de percepții eronate asupra situațiilor de risc:

Percepția stabilității sistemelor naturale unde orice modificare apare ca și ”nenaturală” foarte periculoasă pentru om ca de exemplu construcții în apropierea albiilor minore;

Percepția exacerbată a instabilității sistemelor aflate într-o schimbare continuă;

Percepția de tip catastrofă poate determina luarea unor măsuri inginerești inutile și costisitoare pentru prevenirea pericolului.

Deși procesul de percepție al creierului este o funcție înăscută, în organizarea perceptuală a acestui tip de evenimente, învățarea sau sintetizarea elementelor în anumite complexe primește un rol secundar unde predomină de fapt experimentarea acestor fapte probabilistice. Altfel spus dacă o comunitate nu are experiențe cu astfel de întâmplări oricâte informații ar deține în legătură cu probabilitatea desfășurării lor în mentalitatea comună se pot implementa niște ”arhetipuri comportamentale dovedite a fi eronate în urma unor studii de specialitate (Wegner & all, pag.86, 1980) sub forma panicii a dependenței pasive față de organele de intervenție sau focusarea pe salvarea bunurilor personale și a persoanelor dragi. În caz de situație reală există și comunități cu comportamente active, responsabile si cu atitudine voluntară fără să aștepte pasiv ca echipele de intervenție sa acționeze.Acest tip de percepție eronată este întâlnit și în studiul nostru cand subiecții afectati de acest gen de procese, din necunoașterea cauzelor care duc la manifestarea lor nu cunosc măsuri care pot fi luate pentru a fi stopate sau pentru diminuarea efectelor. Se observă că măsurile de intervenție trebuiesc propuse în special de autorități, că individul singur sau în grup nu prea este apt să vină cu soluții în parte din cauza costurilor mari, fie din nepricepere sau pasivitate.

În urma unor studii sociologice s-a demonstrat că în cazul unor pericole iminente anumite comunități au tendința de a ignora sau nega mesajele de avertizare, refuză evacuarea locuințelor din teama ca acestea să nu fie prădate de hoți. În situații de calamitate cei mai mulți cetățeni refuză adăposturile puse la dispoziție de autorități, preferă să se cazeze la rude sau cunoștințe. Aceleași studii demonstrează că în cazul unor calamități jafurile și criminalitatea nu cresc vertiginos ci din contră după ce momentul șoc s-a consumat comunitatea este mai unită în răspuns, se constată un val de altruism și întrajutorare din sânul sau afara comunității ca să se revină la valorile morale perene (Drabek I. William A. 1984). Și în cazul studiului personal majoritatea indivizilor chestionați au optat pentru petrecerea timpului la rude sau prieteni în cazul unei evacuări refuzând adăposturile oferite de autorități.

Percepția riscului este în strânsă dependență cu relația om-natură și de modul în care existența acestuia depinde de resursele naturale ceea ce determină ca de multe ori populația să se stabilească în spații instabile și vulnerabile. Utilizarea intensivă și extensivă a unor sisteme naturale susceptibile la risc este motivată din perspectiva celor potențiali afectați prin bilanțul costuri probabile-beneficii imediate, productivitatea terenurilor și lipsa alternativelor situație ce poate fi transpusă astfel:

BN = BT – CTd – CTa ± CCTI

unde:

BN – beneficiu net din ocuparea unor sectoare cu risc;

BT – beneficiul total;

CTd – costul total al pericolului reprezentat de elemente de risc;

CTa – ajutorul în cazul producerii evenimentului;

CCTI – costul total al litigiului (Alexander A. 1992).

Statisticile susțin că o societate cu cât este mai săracă cu atât ea este mai vulnerabilă și mai supusă la riscuri, acest lucru fiind evident prin numărul mare de victime și a manifestării mai grave a acestui tip de evenimente.

În arealul studiat manifestarea unor procese geomorfologice de risc – alunecări de teren, prăbușiri, torențialitate, curgeri noroioase pe spații destul de mari determină ca pagubele să aibă amploare mare pe alocuri afectând posibilitatea de utilizare normală a terenurilor tocmai datorită acțiunilor iresponsabile ale populației cum ar fi: suprapășunatul ce determină degradarea stratului vegetal protector, defrișările care favorizează procesul de pluviodenudare cu toate consecințele, tăierea unor drumuri sau efectuarea unor lucrări agricole eronate. Aceste procese geomorfologice de risc determină schimbări vizbile ale reliefului, creând medii noi cu râpe de desprindere, abrupturi, talveguri de eroziune, transport și acumulare care conduc la degradarea terenurilor agricole, produc pagube culturilor sau reduc suprafața terenurilor utilizate la pășunat și fânețe. O altă consecință nefastă a manifestării unor astfel de procese este degradarea solului care conduce la scăderea fertilității acestuia și implicit la diminuarea producției agricole și a celei vegetale în anumite zone și la imposibilitatea susținerii creșterii animalelor. Din această perspectivă aceste procese sunt considerate generatoare de risc. Subiectii chestionați în legătură cu riscul geomorfologic au fost invitați sa ofere răspunsuri la o întrebare care le cerea să numească denumiri pentru formele noi de relief create in urma alunecarilor de teren, acestea s-au dovedit a fi extrem de originale: râpe, surpături, surpări, surupături, pământuri rele, sârâpcituri, foarte rar, alunecări de teren.

Pentru că în percepția riscului în zonele predominant rurale instinctul conduce de cele mai multe ori in aceeași manieră omul dorește sa isi raporteze situația fie la ceea ce îl afectează personal, fie la pierderile comunitații sau elemente în sine lezate.

Fig. nr . Evaluarea riscurilor pe nivele de analiză(dupa Beroggi si KrÖger, 1993)

Geomorfologii au alcătuit o formulă care are rolul de a cuantifica riscul:

r=psxE(S), r reprezintă riscul,

ps probabilitatea pierderilor,

E(S) nivelul asteptat al pagubelor, unde S reprezintă magnitudinea pagubelor.

Adaptabilitatea ca formă de răspuns la procesele generatoare de risc geomorfologic depinde de o serie de factori:experiențe acumulate, puterea de înțelegere și de reacție a populației, asigurarea bunurilor sau a recoltelor, cadrul legislativ și intervenția oficialităților, se poate desfășura pe mai multe trepte:

Decizii individuale – când măsurile sunt luate la nivel de gospodărie individuală;

Decizii colective –când gospodării învecinate conlucrează pentru limitarea pagubelor;

Decizii dirijate- când autoritățile cu putere de decizie intervin pentru luarea unor măsuri concrete sau de educare și prevenire.

Conform cercetării de teren în răspunsurile subiecților intervievați predomină în proporție de peste 50% că cele mai în măsură pentru adoptarea deciziilor în vederea stopării și limitării pagubelor materiale sunt autoritățile.

În cazul de față formele de adaptabilitate cel mai frecfent întâlnite sunt reprezentate de lucrările de consolidare a versanților, fie cu caracter anticipativ pentru prevenirea alunecărilor, căderilor de pietre sau prăbușirilor sau ca măsură de intervenție pentru stoparea sau limitarea pagubelor viitoare: structuri de sprijin, gabioane, plase, dale ziduri de sprijin, micropiloni. Există și lucrări de drenaj cu scopul de a evacua apa în surplus de pe versanți sub formă de: drenuri, drenuri de suprafață, galerii, tranșee, drenuri-sifon. La acestea se pot adăuga ca și măsuri de prevenire: evitarea pășunatului în zonele cu risc, interzicerea despăduririlor, interzicerea aratului în lungul versantului, abordarea unor măsuri de terasare pe anumite terenuri, interzicerea lucrărilor care necesită săpături pe versanții afectați, restricționarea transportului cu căruțe și tractoare.

Toate aceste măsuri trebuie implementate și sugerate de personal specializat pentru prevenirea acestui tip de evenimente, trebuie cunoscute cauzele producerii lor, efectele, mecanismele de producere, recunoaștere zonelor afectate și a lucrărilor tehnice menite să aibă ca scop stabilizarea terenurilor.

Fig.21 Consolidare de versant cu plasă – DJ172A Fig.22 Consolidare de versant cu gabioane – E58

Fig.23 Structuri de sprijin – E58 Fig.24, Dale de ziduri cu drenaj – DJ172D

Chestionar

-procese geomorfologice de risc-

1. Cunoașteți locuri unde terenurile sunt modificate de forțe ale naturii?

a. Da. b. Nu

2. Cum numiți acele terenuri?

3. Cunoașteți cauzele care determină producerea lor?

a. Da. b. Nu.

4. Puteți numi o cauză?

5. Ce terenuri sunt afectate?

a.Teren intravilan. b. Pășuni. c. Fânețe. d. Terenuri agricole.

6. Sunt periculoase pentru oameni?

a. Da. b. Nu.

7. Odată ce s-au produs aceste fenomene credeți că s-ar putea repeta?

a. Da. b. Nu.

8. Cunoasteți măsuri ce s-ar putea lua pentru oprirea lor?

a. Da. b. Nu.

9. Cine ar tebui să propună măsurile pentru stoparea lor?

a. Familia mea. b. Mai multe familii afectate. c. Autoritățile.

10. Dacă ar trebui să va părăsiți locuința în urma manifestării unui astfel de fenomen unde ați prefera să stați?

a. Adăposturi. b. Rude. c. Prieteni.

TABEL DATE COLECTATE

Tabel nr. xxx

INTERPRETARE DATE COLECTATE

CAPITOLUL V

RISCURI HIDRICE

În cadrul relațiilor natură-societate, riscurile hidrice impun cunoașterea practicilor de gestiune și de amenajare la diverse scări precum și a dinamicii climatului ca și factor generator major. Între riscurile hidrice în arealul studiat vom animti: inundațiile, umectările si mlăștinirile cu toate amenințările la adresa populației și a activitățiilor economice. Acestea sunt datorate proceselor hidrice care se produc pe anumite teritorii determinate de manifestările climatice în anumite condiții geomorfologice.

5.1 Inundațiile

Reprezintă unele dintre cele mai frecvente și mai castrofale fenomene, se produc ca urmare a combinării unui cumul de factori climatici, hidrici, geomorfologici și activități antropice.Au un caracter dezastruos atât prin pagubele materiale, umane-pierderi de vieți omenești cât și prin modificările aduse mediului determinând modificări de albie, de cursuri, eroziunea laterală a malurilor, toate acestea în candițiile în care populația încă din cele mai vechi timpuri a ales conștient să habiteze în apropierea cursurilor râurilor asumându-și urmările manifestărilor excepționale ale acestora.

Inundațiile se produc în momentul în care pe albia râului curge o cantitate mai mare de apă decât capacitatea de transport ceea ce implică revărsarea temporară a surplusului în albia majoră sau pe teritorii care de obicei sunt emerse. Word I. 1978 definește inundația ca o masă de apă ce acoperă un teren care în mod nonormal este emers, depășind cota terenurilor din teritoriile respective. Inudațiile se pot datora și creșterii nivelului apelor subterane care crează efect de gradient hidraulic.

Fig.25, Someșul Mare cod portocaliu de inundații (sursa: www.observatorbn.ro )

În majoritatea cazurilor la originea inundațiilor stau cauze naturale, dar condițiile geomorfologice sau climatice influențează local și impun o anumită intensitate fenomenului. Particularitățile climatice locale cu producerea de precipitații torențiale abundente, topirea bruscă a zăpezii sau combinarea celor două, creșterea bruscă a temperaturii pot determina punctual inundații cu grave urmări asupra comunității umane. În arealul Munților Bârgăului se observă că precipitațiile reprezintă factorul decisiv în producerea unor astfel de fenomene, în partea de nord valoarea lor poate atinge 1200-1300 mm/an în comparație cu cu partea sudică și în depresiuni unde precipitațiile medii anuale înregistrează 600-650 mm/an. Se obervă ca cea mai dispusă unor astfel de evenimente este valea Someșului Mare cu toate localitățile pe care le drenează. Pe fațada vestică posturile pluviometrice înregistrază medii anuale ale precipitațiilor mult mai mari decăt pe fațada estică existând diferențieri și pe linia celor mai mari înălțimi cu valori de până la 1100-1200 mm/an.

În sezonul cald cele mai mari valori medii lunare se înregistrează în luna iunie pe întreaga suprafață a spațiului bargăuan cu valori de peste 100 mm, iar luna ianuarie este cea mai secetoasă, dar cu aprecierea că fațada vestică este ușor mai umedă iarna, iar cea estică mai uscată și mai rece datorită inversiunilor de temperatură care provoacă o inhibare a producerii precipitațiilor pe fondul unor temperaturi scăzute. Lunile cele mai ploioase sunt aprilie, mai, iunie când se pot produce fenomene de inundații, cu un maxim secundar în lunile de toamnă octombrie – noiembrie. Valorile relativ mai mari ale precipitațiilor se datorează influențelor oceanice care afectează masivele vecine Rodna și Călimani care se manifestă și în Munții Bârgăului, în acest fel se explică cantități de 1200-1300 mm/an la altitudini ce ușor depășesc 1500 m, în contextul în care ne situăm în culoarul de transfluență a maselor de aer dinspre Depresiunea Colinară a Transilvaniei spre Depresiunea Dornelor. În acest sens mișcarea firească a maselor de aer este întreruptă de Munții Călimani care redirecționează aceste mase, la fel se întâmplă și în cazul Munților Rodnei care reorientează masele de aer și le curbează spre nord și vest creându-se astfel fenomenul de mișcare turbionară. În estul Munților Bârgăului se manifestă fenomene de tip foehn care determină scăderea precipitațiilor în Depresiunea Dornelor prin întreruperea sistemelor noroase, acest lucru având importanță majoră sub aspectul pluviometric: 940 mm/an la Anieș pe versantul vestic – 672 mm/an Vatra Dornei versantul estic.

Condițiile geomorfologice prin existența versanților, expunerea lor, gradul de fragmentare, adâncimea fragmentării determină existența rețelei hidrografice permanente și semipermanente densă alimentată fie din precipitații fie prin topirea zăpezilor, în condiții locale pantele accentuate determină acumularea unor mari mase de apa care pot provoca revărsări sub formă de inundații cu toate efectele pe care acestea le determină asupra societății umane și asupra mediului. De cele mai multe ori omul prin activitățile sale determină dezechilibre în anumite areale prin despăduriri, pășunat execesiv, lucrări agricole necorespunzător efectuate care au condus la scurgerea rapidă a apei pe versant, creșterea amplitudinii viiturilor și inundarea terenurilor joase din albia majoră, sau ca urmare a scurgerilor torențiale pe fondul lipsei spațiului pentru dezvoltarea așezărilor umane care sunt amplasate pe firul văilor iar acest lucru crește vulnerabilitatea la apariția riscurilor hidrice. Existența bazinetelor depresionare în lungul văii Someșului Mare, Tiha sau Bârgău, Ilva care sunt încadrate de versanți cu diverse înclinări limitează dezvoltarea pe orizontală a localităților, de multe ori gospodăriile sunt așezate foarte aproape de firul apei iar căile de comunicație însoțesc râurile în majoritatea cazurilor și favorizează vulnerabilitatea. Inundațiile cu cele mai grave consecințe se datorează ploilor torențiale abundente ce determină acumularea unor mari cantități de apă într-un timp relativ scurt, ploilor de lungă durată care umectează puternic solul, masele de roci sau depozitele devin saturate cu apă favorizând scurgerea pe pantă.

Între condiționările producerii riscurilor hidrice rolul central este jucat de rețeaua hidrografică, poziția geografică în fața frontogenezei vestice ceea ce determină o alimentare continuă a râurilor din precipitații și a apelor subterane, cantitatea medie de precipitații de 950 mm/an depășește valoarea evapotranspirației de 550 mm/an aflându-ne astfel în fața unui bilanț hidric excedentar, dar precipitațiile au o distribuție spațială, temporară și cantitativă neuniformă ceea ce determină și perioade scurte cu deficit de umiditate.

Munții Bârgăului sunt traversați de Someșul Mare ce aparține grupei hidrografice de vest fiind și colectorul principal în proporție de 90% și de Bistrița care aparține grupei hidrografice de est care drenează arealul în proporție de 10%. Din Munții Bârgăului izvorăsc râuri de importanță mică: Ilva, Bistrița Ardeleană, Leșu, Tiha sau Bârgău, dar aceasta nu limitează vulnerabilitatea în fața riscurilor hidrice. Pe lângă particularitățile climatice un rol esențial în producerea inundațiilor îl joacă caracteristicile morfohidrografice ale râurilor din arealul studiat. Poziția bazinelor hidrografice într-o regiune montană unde condițiile locale pot determina producerea de ploi torențiale bogate în special în partea superioară a lor, favorizează creșteri bruște ale nivelului apei care uneori determină inundații. Un rol important îl joacă tipul și densitatea rețelei hidrografice uneori probleme mari pot da scurgerile torențiale care antrenează mari cantități de aluviuni și material lemnos de pe parchetele de exploatare. Particularitățile albieli majore precum lărgimea și adâncimea lor pot fi factori cauzatori de inundații având în vedere raportul lor cu poziția gospodăriilor. Gospodăriile situate în imediata apropiere a albiilor minore a râurilor prezintă un grad mai mare de vulnerabilitate în fața riscurilor hidrice. Astfel de gospodării există în Susenii Bârgăului, Prundu Bârgăului, Tiha Bârgăului, Tureac, Maieru, Rodna etc. În aceste cazuri anumite lucrări inginerești menite să producă o îmbunătățire a condițiilor de scurgere pot să provoace strangulări pe secțiunea de scurgere cu grave urmări asupra gospodăriilor din apropiere, în exemplul de față cel mai des sunt afectate podețele prin colmatarea lor cu aluviuni mari, material lemnos sau deșeuri. Se pare că responsabile în anumite locuri de creșterea aluviunilor ar fi practicarea culturilor neacoperitoare, în zona noastră – cartoful care pot provoca o creștere a debitelor de vârf de la 25% la 50% în cazul ploilor de mare intensitate pentru că nu favorizează infiltrarea apei provenită din precipitații în sol.

În istoria recentă a ținutului bârgăuan în ziua de 22 iulie 2010 au avut loc unele dintre cele mai violente fenomene climatice pe fondul unui cod galben de fenomene imediate cu nr.166 emis de Comitetul Local pentru Situații de Urgențe ale localităților Colibița, Bistrița Bârgăului și Valea Vinului. S-au înregistrat averse puternice de ploaie cu valori de peste 30 l/mp în mai puțin de 1 oră la posturile hidrologice din Sângeorz-Băi și Anieș fără informații de specialitate din celelalte zone dar cu asigurarea că în Munții Călimani au căzut cantități foarte mari de precipitații într-un timp scurt. Toate acestea au determinat creșteri foarte mari ale nivelelor râurilor din bazinele superioare, activări ale torenților, scurgeri de pe versanți cu efecte semnificative în comuna Rodna și Bistrița Bârgăului unde au fost inundate gospodării, s-au rupt porțiuni de carosabil și au fost blocate drumurile de aluviuni și apă. Fig.26, Inundații in localitatea Bistrița-Bârgăului (www.citynews.ro)

Conform bilanțului instituției prefecturii în comuna Bistrița Bârgăului s-au produs viituri pe valea Stegii și Repedea cu aluviuni și material lemnos plutitor, drumul DJ17 de acces spre Colibița a fost rupt cu mari cantități de aluviuni depuse pe o lungime de 60 m, închis circulației, iar drumul forestier de pe Valea Stegii a fost distrus pe o lungime de 1,3 km.

În comuna Rodna situația a fost alarmantă Valea Secii a determinat inundarea a 12 gospodării iar o casă de vară a fost afectată total de viitură, 70 de gospodării au rămas izolate și fără curent electric în urma blocării cu aluviuni a DJ172J, iar modificarea reliefului cursului râului Băilor a determinat izolarea localității Valea Vinului. Cantitatea mare de precipitații care a determinat o scurgere lamelară pe versanți abrupți alcătuiți din alternații de marne, gresii cu bolovăniș și pietriș, care a antrenat si o cantitate mare de aluviuni și masă lemnoasă de pe versanți și torenți sau din rampele parchetelor de exploatare.

Fig.27, Inundatii Valea Vinului – sursa www.ziarul-bn.ro

Pentru îndepărtarea efectelor viiturii și inundațiilor au intervenit toate forurile acreditate care au realizat lucrări de îndepărtare a aluviunilor, decolmatarea podurilor, podețelor drumurilor, au monitorizat torenții reactivați.

Tabel Nr. 6 Instituția Prefecturii- Raport evaluare pagube în areale inundate- Comunele Bistrița-Bârgăului, Rodna

Sursa Cioanca L. M.-2013

Ploile torențiale bogate din noaptea de 1 spre 2 iunie 2012 au provocat inundarea a 6 gospodării din localitatea Bistrița-Bârgăului și blocarea drumului DJ 172 A între Bistrița- Bârgăului și localitatea Colibița. Cantitatea mare de precipitații a dereminat creștere bruscă a debitului râului Bistrița care a produs inundarea beciurilor și a caselor din 6 gospodării. De asemenea cantitatea mare de aluviuni a bolact podul din centrul localității, iar pentru ca apa să nu inunde și alte gospodării pompierii au improvizat un baraj în apropiere, pe partea carosabilă. Ca urmare a scurgerii lamelare de pe versanți a fost afectată și calea ferată, unde există o mare cantitate de material lemnos și aluviuni.

Fig.28, Efectele precipitațiilor abundente la Bistrița-Bârgăului

Ca urmare a unor ploi torențiale puternice la Colibița în data 15.07 2012 s-a produs o viitură puternică în apropierea barajului ca urmare a activării unor torenți ceea ce a determinat blocarea drumului DJ 173A de mari cantități de material lemnos și bucăți de rocă desprinse de pe veranți. Exemplele de manifestare accentuată a unor fennomemne pot continua cu ploile torențiale din 27.05.2015 când în urma umectării accentuate a rocilor de pe raza orasului Sângeorz-Băi s-au produs alunecări de teren care au blocat un drum, iar in Rodna pe un torent s-a format o viitură care a blocat drumul de acces spre Măgura Ilvei. Tot în această regiune ploile abundente din 12.10.2016 au provocat inudații în comuna Rodna și Maieru care au afectat DJ 171, scurgerile de pe versanți au determinat colmatarea unor canale de scurgere , iar aluviunile au ajuns pe carosabil.

5.2 Umectărle și mlăștinirile

Excesul de apă din sol determină întreruperi ale utilizării normale a terenurilor în regiunile afectate, contribuind în egală măsură la scăderea fertilității solului. Aceste procese se produc datorită acumulării și stagnării pentru perioade mai mari de timp a apei din precipitații ” pe suprafața terenului, aceste stagnări având loc pe roci impermeabile (argile, gresii) în condițiile unui relief jos, cu caracter plan” în arealul studiat în zona de contact cu Depresiunea Colinară a Transilvaniei prin Dealurile Bistriței (Florea A. pag. 72, 1963). În condițiile în care pânza freatică se află la adâncimi mai mici față de suprafața solului sau când apa în exces provocată de inundații ramâne la suprafața solului și stagnează perioade mai mari de timp, aceste procese se produc în anumite perioade ale anului, după observațiile personale, în special în lunile de primăvară, martie-aprilie, prin conlucarea mai multor factori naturali, dar și datorită activităților antropice.

Între factorii naturali cei mai importanți pentru manifestarea unor astfel de procese, clima deține rolul esențial, fiind sursa pentru umiditatea terenurilor. Umectătile și mlaștinirile se pot produce ca urmare a căderii unor mari cantități de apă provenite din ploi torențiale sau a ploilor de lungă durată, prin topirea bruscă a stratului de zăpadă sau prin asocirerea ultimelor două ca urmare a încălzirii atmosferice bruște. Activitățile de transport, exploatarea materialelor de construcție au contribuit la o creștere cantitativă a precipitațiilor datorită formarii unor nuclee artificiale de condensare. Între factorii care contribuie și mențin excedentul de apă în sol, un rol dominant îl joacă relieful prin particularitățile suprafeței: expoziția versanților, caracteristici altitudinale, pante, evoluția paleogeografică cu substratul geologic și constituția rocilor. În arealul bârgăuan cel mai des, procesele de umectare se produc pe suprafețe cu pante foarte mici din zona de contact a munților cu cu Depresiunea Colinară a Transilvaniei unde lunca râului Bistrița a se lărgește foarte mult în condițiile existenței depozitelor aluviale cu drenaj slab, iar excedentul de apă din sol este prezent aproape anual și afectează ternurile agricole, gradinile și gospodariile oamenilor.

Fig.29, Terenuri agricole afectate de umectări – Josenii Bârgăulu i Fig.30, Unitate economică afectată de umectări – Josenii Bârgăului

Fig.31, Gospodărie afectată de umectări – Josenii Bârgăului Fig.32, Grădină afectată de umectări – Josenii Bârgăului

Rețeaua hidrografică prin proprietățile sale este un factor potențial în determinarea excesului de apă în sol. Rețeaua hidrografică densă la care se adaugă scurgerile torențiale care se activează în condiții de precipitații abundente sau prelungite favorizează crearea excedentului de apă datorită inundațiilor pe care le produc în zonele imediat apropiate albiei minore. În zona de culoar propriu-zis, de-a lungul râurilor Bistrița, tiha sau Bârgău, Someșul Mare unde pânza fratică se află la adâncimi sub un metru cu o scurgere deficitară frecvent se întâlnesc procese de umectare în special în perioada de trecere de la sezonul rece spre cel cald, la menținerea lor contribuind de multe ori și vegetația hidrofilă.

Munții Bârgăului – Harta riscurilor hidrice

Factorii antropici pot favoriza și genera apariția proceselor de umectare. De cele mai multe ori transformarea modului de utilizare a terenurilor prin despăduriri, pășunat excesiv care degradează pășunile și pajiștile naturale, exercitarea unor lucrări agricole necorespunzătoare ca aratul în lungul pntei sau practicarea culturilor neacoperitoare contribuie la concentrarea apei pe anumite areale, la baza versanților, sau în zonele de contact între suprafețe cu pante accentuate și cele cu pante reduse. Lucrările agricole executate cu utilaje grele care tasează solul în condiții de umectare mare si aratul în lungul versanților și în același sens pe suprafețe mari conduc la formarea unor areale cu excedent de apă uneori pe timp îndelungat care au ca efect diminuarea producției agricole.

Există și situații cand albiile anumitor cursuri de apă nu au fost îngrijite prin lucrări speciale de întreținere și adâncire sau când s-a realizat o exploatare irațională a nisipului și a pietrișului ceea ce a condus la colmatarea naturală sau anumite canale de desecare și evacuare nu au fost întreținute cu lucrări speciale de drenaj ceea ce a favorizat acumularea și stagnarea apei.

Căile de comunicație neatent planificate și executate pot întârzia scurgerea la suprafață a apei din ploi sau topirea zăpezilor prin amplasarea necorespunzătoare a terasamentelor. Degradarea solurilor reprezintă un proces străvechi tocmai datorită gospodăririi și utilizării în mod haotic a resurselor naturale, iar agricultura de tip intensiv cu tehnologii de multe ori neadaptate la terenurile respective, reprezintă factori limitativi constanți în menținerea stării de echilibru care contribuie la degradarea stării de calitate.

5.3 Percepția umană a riscului hidric și impactul asupra populației

Analiza riscului hidric reprezintă sprijinul pentru acțiunile decizionale în vederea luării unor măsuri concrete care duc la restrângerea sau scăderea pericolului înainte sau după manifestarea forțelor naturii. Conceptul de risc a fost abordat la început în domeniul cercetării nucleare, actual prezintă un spectru larg de aplicabilitate. În vederea înțelegerii cât mai profunde a modului în care cetățenii obișnuiți percep riscurile hidrice am realizat o cercetare de teren unde am aplicat un chestionar unui număr de 100 de subiecți din zone diferite ale arealului avut în studiu, respectiv 40 de pe valea Bârgăului, 30 de pe valea Ilvei și 30 de pe valea Someșului. Chestionarul conține un număr de nouă întrebări cu raspunsuri ce pot fi ușor cuantificate în vederea prelucrării lor ulterioare. Integrarea în mediu si reacția umană la condițiile existente depinde, în considerabilă măsura, de felul în care omul percepe și interpretează realitatea obiectivă, realitatea socio-umana este constituită din structuri și condiții obiective, precum și dintr-o componentă subiectivă, în cazul de față existând o ”interdependență între populație și mediul natural care reprezintă baza existenței sale din toate punctele de vedere” ( I. Armaș, pag. 16, 2010). Dependența în raport cu factorii de mediu trebuie observată în contextul nivelului de civilizație și tipul de organizare spațială, în spațiului bârgăuan ne referim la o societate strict rurală cu anumite mentalități formate cu o anumită tipologie de abordare a mediului înconjurător în ceea ce privește utilizarea terenurilor sau exploatările forestiere.

Chestionar 2

-riscuri hidrice-

Ați fost martorul unei inundații cel puțin odată în viață?

Da. b. Nu

Cunoașteți cauzele producerii inundațiilor?

Da. b. Nu.

Puteți enumera cel puțin o cauză?

Sunt periculoase pentru om?

Da. b. Nu.

Enumerați un efect al producerii lor.

Cunoașteți măsuri ce ar putea opri manifestarea lor?

Da. b. Nu.

Puteți enumera cel puțin o măsură?

Cine ar trebui să propuna măsurile pentru stoparea lor?

Familia mea. b. Mai multe familii afectate. c. Autoritățile.

Odată ce s-a produs un fenomen de inundație credeți că se mai poate repeta?

Da. b. Nu.

TABEL DATE COLECTATE

Tabel nr. xxx

INTERPRETARE DATE COLECTATE

Conform I. Armaș (2006) analiza riscului ne poate da un răspuns la întrebarea ”Ce se poate întâmpla intr-un anumit context?” în funcție de probabilitatea producerii unor procese care determină pagube și consecințele lor în condițiile în care societatea umană interacționează direct cu mediul, dar are și o capacitatea neîntreruptă de a se adapta la modificările de mediu. Riscul natural în viziunea geografului americam G.F. White (1974) nu poate fi înțeles în afara relaționării omului cu anumite evenimente pe care nu le poate controla, implicând totodată inițiativa și libertatea de decizie a ființei umane. Din punctul de vedere al cercetătorilor în domeniul științelor sociale poate exista o abordare obiectiv-realistă, adică riscurile ne înconjoară dar pot fi evaluate obiectiv și una relativist-constructivistă care presupune inexistența riscurilor, ele fiind puse pe seama unor stări de fapt, riscul fiind o consecință a societății moderne bine tehnologizată (Luhmann, 1991, Japp, 1996, 2000). Omul ca ființă aptă de a fi conștientă de sine, ca parte componentă a mediului ambiant poate fi perceput ca element declanșator de risc dar și ca factor reductor, asta în funcție de activitățile pe care le desfășoară și de impactul asupra mediului natural. Totuși percepția pe care omul o are asupra riscului este una subiectivă pentru că presupune o realitate probabilă care poate fi construită mintal sau imaginată. Riscul perceput este diferit de ceea ce înțelegem noi din domeniul psihologiei, Sjoberg( 1996, 2000) consideră ca este un cumul de factori ca atitudinea, cogniția, gradul de conștientizare a unui pericol, vulnerabilitatea. O societate rurală ca și în cazul arealului bârgăuan care nu are cum sa utilizeze și să prelucreze siruri de date, să modeleze pe computer procese și fenomene se raportează la evenimente de risc în mod intuitiv, ”pe baza evaluării reușită-nereușită și a legăturilor dintre acțiune și succes”( Banse, Bechmann, 1998). Din studiile asupra percepției riscului realizate de I. Armaș și colaboratorii s-a ajuns la concluzia că pentru majoritatea subiecților riscul este perceput ca o nenorocire, ceva ce se poate întampla oricând și fărăr avertisment, un fapt probabil, ceva ce pune viața în pericol, un fenomen ce creează panică, o nenoricire care se poate abate. Și în cazul subiecților din cercetarea personală aflăm ca unii sunt de parere că odată petrecute aceste fenomene de risc ele nu se mai pot repeta, asta pentru ei personal nu au trăit astfel de experiențe și abordează instinctiv problema.De asemenea nu cunosc măsuri care pot stopa manifestarea unor astfel de fenomene ceea ce conduce la comportamente greșite în raport cu mediul înconjurător.

Fig.33, Structura conceptului de risc (Borter, 1999) – sursa I.Armas (2006)

In Munții Bârgăului starea economică determină comunitatea să se stabilizeze în zone cu evoluție instabilă: versanți montani, bazinete depresionare înguste în care probablitatea producerii unor riscuri hidrice este iminentă, vulnerabilitarea trebuie privită în ”micro și macronivelul contextului istoric și economic” ( Palm, 1990).Din punctul de vedere al subiecților din studiul personal majoritatea măsurilor propuse pentru stoparea sau limitarea inundațiilor trebuie sa vină din partea autorităților locale identificând în acest sens o atitudine pasivă în fața unui iminent pericol și o abordare mai mult intuitivă a fenomenului de risc în contextul în care oamenii tăiesc ancorați într-o societatea strict rurală unde de cele mai multe ori nu se cunosc cauzalitățile evenimentelor naturale care induc riscul de orice natură. Cu cat societatea interacționează mai mult cu mediul geografic, constrânsă de necesitățile de ordin economic, ca și în cazul nostru, cu atât devine mai vulnerabilă în fața manifestării fenomenelor extreme, din anul 1950 până în prezent pe plan mondial pierderile materiale suferite de omenire au crescut în medie de 16 ori, iar pentru anul 2050 se estimează la nivel global 100 000 de victime omenești și costuri globale de peste 300 mld. USD în urma manifestării unor dezastre naturale (SEI, IUCN, IISD, 2001).

Tabel nr.7 Etape și strategii specifice ale răspunsului comunitar la risc (I. Armas, pag. 20, 2010)

Inundațiile produse în istoria recentă a arealului bârgăuan au reliefat vulnerabilitatea umană în fața riscurilor hidrice și slaba capacitate a societății de a se reface după manifestarea unor astfel de procese și fenomene. Ar trebui să constituie un semnal de alarmă acest fapt, să se treacă la o atitudine activă pentru restrângerea pagubelor viitoare, în sensul că ar trebiu elaborată o strategie de management cu obiectivul reducerii riscului la inundații în anumite regiuni prin concentrarea resurselor economice și umane. Ar trebui avut în vedere o reglementare a modului de utilizare a rerenurilor prin interzicerea suprapășunatului pe anumiți versanți, a defrisării padurilor și nu în unltimul rând prin limitarea unor lucrări agricole incorect puse în practică. Inundațiile, procesele de umectare prelungită, mlăștinirile provoacă deteriorări de lungă durată a păturii de sol, procesul de podogeneză în astfel de condiții poate fi modificat datorită micșorării cantității de aer din sol, sărăcirea compușilor minerali, acumularea substamței organice, încetinirea oxido-reducerii toate acestea cu grave consecințe asupra activității economice dar în special asupra agriculturii și tot ceea ce implică aceasta. Datorită staționării îndelungate a apei pe sol se produce o întârziere a lucrărilor de primăvară și implicit a modului de utilizare a terenului în special pentru pășunat, o scădere a fertilității terenurilor pe alocuri cu 20-25%. Umectarea prelungită atrage după sine o creștere a nivelului pânzei freatice în regiunile afectate și implicit o predispoziție a regiunilor respective pentru procese viitoare. În acest sens populația ar trebui educată și conștientizată în legătură cu producerea unor astfel de fenomene prin adoptarea unor campanii de informare adaptate la nevoile comunității, în care oamenii ar trebui să învețe să se compotre înainte, îm timpul și după manifestarea acestor procese care sunt mari făuritoare de pagube materiale. Ca și activități de prevenție cele mai importante sunt limitarea construcțiilor de orice tip în zonele cu risc de inundație prin identificarea si delimitarea geografică a acestor zone, impunerea unoe sisteme de prognoză care să informeze și să avertizeze populația asupra stării vremii. În timpul desfășurării acestor fenomene este foarte important sa existe informații pentru manifestarea unor viituri, să se monitorizeze cursul râurilor și în special a pâraielor torențiale care în condiții de precipitații abundente se dezlănțuie, iar autoritățile să fie active și implicate. După trecerea unor astfel de fenomene care au produs inundații, este foarte important ca autoritățile locale să reracționeze rapid să intervină în ajutoarea populației.

Măsurile de protecție adoptate în arealul studiat au drept scop limitarea pagubelor viitoare în condiții de inundații, protejarea vieții oamenilor, în anumite cazuri sistemele de protecție chiar exclud producerea pagubelor de orice fel dacă sunt amplasate corect.Aceste sisteme sunt reprezentate de:

Diguri care apără localitățile, oamenii și bunurile și chiar limitează considerabil inindarea terenurilor agricole. Aceste lucrări sunt prezente pe multe râuri din ținutul bârgăuan, fiind construite pentru a face față în cazul debitelor mari ale râurilor, astfel de lucrări nu reprimă total riscul dar diminuează considerabil producerea pagubelor.Evident că acestea trebuie monitorizate pemanent, trebuie să existe lucrări de întreținere pentru că pot să apară fisuri datorită activitații animalelor, sau a dezvoltării rădăcinilor plantelor care favorizează infiltrația apei și șubrezirea sau ruperea lor, și nu este de dorit apariția unor astfel de situații. Fig.34, Protecție antierozională pe râul Bistrița

Lucrări pe pâraiele torențiale care se activează în condiții ploi torențiale și pot produce pagube considerabile, care au rolul de a încetini și a reține scurgerea apei. Se realizează prin lucrări pe fundul albiei, baraje de reținere a apei, sau prin împădurirea versanților, prin realizarea de învelisuri care să determine infiltrarea apei și să încetinească viteza se scurgere a apei pe versanți.

Fig.35 Baraje de reținere a apei pe pârâu torențial

Lucrări direct în albii cu rolul de a regulariza cursul și malurile cu scopul de a prelua cantități mare de apă la debite mari și de a împiedica eroziunea laterală.

Înțelegerea mecanismului de producere a unor astfel de procese atât de către populație cât și de autorități cu putere de decizie prin corectarea comportamentului, a atitudinii și prin luarea deciziilor corecte atrage după sine diminuarea pagubelor economice și umane și gestionarea eficientă a situațiilor care implica riscul hidric.

Fig.36, Regularizarea albiei râului Secu

CAPITOLUL VI

EXCURSIA ȘCOLARĂ – IMPLICAȚII METODICO-ȘTIINȚIFICE

Introducere

“Conținutul geografic al învățamântului cuprinde sistemul informațiilor, acțiunilor și operațiilor selectate din variabile culturale ale omenirii, după criterii logico-științifice și psihopedagogice, sistem structurat, ierarhizat și integrat în conținutul disciplinelor școlare geografice” (M.E.Dulama, 1996).

Geografia este o disciplină care necesită prezența elevilor și a cadrelor didactice în teren pentru a observa direct realitatea din natură, pentru perceperea senzorială a diferitelor elemente din cadrul natural și antropic ceea ce determină o cunoaștere mai profundă și de lungă durată a noțiunilor și termenilor geografici. Excursia ca formă de activitate cu scop didactic organizată în spațiul extrașcolar de cele mai multe ori are influență pozitivă în activitatea intructiv-educativă pentru că se depășește rigiditatea spațiului din sala de clasă sau a cabinetului de geografie, elevul este liber să observe, să descopere direct în teren. La disciplina geografie posibilitățile de a desfășura activități instructiv-educative într-un cadru nonformal sunt nenumărate:

drumeția

vizita geografică

excursia

tabăra

terenul geografic

stația meteorologică

vizita la muzeu

Acestea îmbunătățesc cunoștințele și achizițiile culturale ale elevilor, dar în același timp crează și o stare psihică pozitivă participantului, în viziunea mea “fericirea” elevului trebuie să primeze în orice activitate instructiv-educativă. Consider că indiferent de tipul activității desfășurate într-un cadru nonformal vine în sprijinul rezolvării situațiilor de natură educativă sau practică fiind relativ necesară acest tip de abordare pentru cunoașterea realității și problemele mediului înconjurător. Terenul geografic ne susține în demersul educativ prin funcțiile lui: didactică, științifică, aplicativă ori experimentală să formăm elevilor în special deprinderea de a observa și de a compara prin trăirea directă a fenomenului (M.E.Dulama, 2001, pag.115).

Activitățile didactice extrașcolare specifice geografiei vin în sprijinul activității instructiv-educative desfășurate putând opera astfel cu metode și proceduri specifice ariei curriculare „Om și societate” împletite cu a altor discipline având ca scop final atingerea obiectivelor generale ale geografiei:

achiziția cunoștințelor fundamentale despre natură și om;

formarea capacității intelectuale de analiză a unor elemente și fenomene, de transpunere din limbaj cartografic, de sinteză, de percepere și recunoașterea informațiilor;

formarea gândirii geografice care înseamnă înțelegerea corelațiilor dintre factorii naturali și cei umani din mediul geografic;

formarea capacităților practice;

dezvoltarea capacităților și trăsăturilor psihice complexe prin care se intelege dezvoltarea armonioasă a elementelor afective, a atitudinilor pozitive și motivaționale.

Mediul înconjurător devine suportul didactic în acest demers în cazul în care alegem să desfășurăm activități împreună cu elevii într-un cadru nonformal.

6.1. Excursia școlară

“Excursia este principala activitate didactică extrașcolară cu conținut geografic și reprezintă o activitate polivalentă, proiectată și organizată de către profesor sub forma unei călătorii pe anumite distanțe și în anumite locuri, cu o durată limitată. Este un mijloc deosebit pentru formarea și aprofundarea în mod direct, activ și conștient a cunoștințelor, formarea unor deprinderi și priceperi necesare pentru integrarea lor în viața, dinamizarea curiozității științifice, a spiritului de investigație, a imaginației și a gândirii creative, călirea organismului și dezvoltarea fizică, formarea spiritului de echipă, stimularea curajului și a inițiativei” (M.E.Dulama, 1996).

În cadrul unei excursii elevii pot să observe realitatea mediului înconjurător realizându-se astfel o legătură între cunoștințele dobândite în clasă și viața reală, între teorie și practică într-un mediu nonformal care vine să stimuleze capacitățile cognitive ale elevului. Pe lângă faptul că în cadrul unei excursii elevul dobândește noi informații care vin în sprijinul celor însușite la clasă, acest tip de activitate de cele mai multe ori vine să sporească interesul elevilor de a descoperii lucruri noi din domeniul geografiei, stimulează curiozitatea spre a înțelege fenomenele înconjurătoare și totodată caracterul strict aplicativ vine în sprijinul recapitulării noțiunilor însușite în cadrul lecțiilor de geografie.

Excursia școlară este o modalitate prin care elevii pot să realizeze cunoașterea științifică a realității fiind și o modalitate de cercetare în urma căreia pot să își formeze priceperi și deprinderi legate de următoarele aspecte:

evoluția paleogeografică și litologia zonei (tipuri de roci, structuri geologice);

forme majore de relief: munți, podișuri, dealuri din regiunea străbătută;

forme minore de relief: văi, depresiuni, albie majoră, albie minoră;

procese de versant: alunecări de teren, prăbușiri, eroziunea în suprafață;

cauzele proceselor de versant, măsuri de ameliorare a degradării terenurilor;

elemente de spațialitate;

condiții climatice și factorii care le determină și influențează;

aspecte ale rețelei hidrografice;

învelișul biogeografic și solurile;

caracteristicile așezărilor omenești;

specificul economic al regiuni vizitate: utilizarea terenurilor agricole, activități industriale;

obiective turistice;

probleme ale mediului inconjurător din regiunea vizitată;

contribuie la îmbunătățirea colecției de roci, materiale didactice din cadrul școlii.

În funcție de momentul ales pentru organizarea excursiei aceasta poate avea fie un caracter introductiv – inainte de predarea unui capitol, curent – în același timp cu învățarea unor noi cunoștințe sau final – la sfârșitul unui capitol sau an școlar cu scopul fixării sau recapitulării cunoștințelor dobândite (M.E.Dulama, 2001, pag.118). Caracterul aplicativ are rolul de a dezvolta spiritul de observație, capacitatea de a compara, de a sintetiza cunoștințe dobândite. Acest tip de activitate extrascolară are ca scop nu doar atingerea anumitor obiective cognitive ci și recreerea elevului, eliberarea de stresul școlar, refacerea fizico-psihică prin vizitarea unor obiective și petrecerea timpului în aer liber. Se poate practica pe distanțe variabile în funcție de obiectivele și scopul propus anterior, de obicei cu diverse mijloace de transport în afara localității de reședință. În funcție de durată poate fi:

durată foarte scurtă – 6 – 10 ore;

durată scurtă – 1 – 3 zile la sfârșit de săptămână;

durată medie – 1 – 14 zile în vacanță (M.E.Dulama, 2001, pag.117).

Excursia școlară se organizează în funcție de Regulamentul cadru de organizare și desfășurare a taberelor, excursiilor, expedițiilor și a altor activități de timp liber în conformitate cu prevederile art.94 din Legea Educației Naționale Nr.1/2011 aprobate de inspectoratele școlare în baza solicitării de către conducerea unității de învățământ. Pentru a obține aprobarea efectuării excursiei din partea Inspectoratului Școlar Județean Bistrița-Năsăud cu elevi de la Școala Gimnazială Tureac pe traseul Tureac – Sighetu Marmației – Săpânța – Baia Mare – Cluj Napoca – Turda – Tureac am întocmit un dosar care contine următoarele documente: planul excursiei cu aprobarea conducerii Școlii Gimnaziale Tureac , tabel nominal cu elevii participanți, acordul părinților, declarațiile elevilor, declarațiile profesorilor însoțitori, documentele firmei de transport, acordul Clubului Sportiv Școlar 2 Baia Mare, care ne oferă servicii de cazare. În planul excursiei se menționează detalii referitoare la mijlocul de transport folosit, cazare, numărul de elevi și numele profesorilor însoțitori.

Fig. nr.37, Plan de excursie

Fig. nr. 38, Tabel nominal cu elevii participanți în excursie

6.1.1. Pregătirea excursiei

Profesorul care organizează excursia școlară alege un traseu în funcție de obiectivele urmărite, stabilește obiectivele naturale și antropice care vor fi vizitate, formează grupul și structura sa, include excursia în proiectul activităților anuale, în cazul de față în cadrul săptămânii “Școala altfel“, anunță intenția conducerii școlii și solicită acordul.

Traseul excursiei

Profesorul alege și stabilește distanta parcursă, complexitatea traseului ținând cont în primul rând de vârsta elevilor participanți, de mijloacele de transport folosite, de costuri, posbilități de cazare și durată. Excursia propusă se desfășoară pe o durată de trei zile în intervalul 22-24.04.2016 și are următorul traseu: Tureac – Borșa – Sighetu Marmației – Săpânța – Baia Mare – Cluj Napoca – Turda – Cluj Napoca – Bistrița – Tureac cu o lungime de aproximativ 650 km.

Obiective naturale și antropice vizitate

Obiectivele naturale și antropice vizitate cu această ocazie sunt multiple având drept scop ca această excursie să fie atractivă, să trezească interesul elevilor spre a cunoaște cât mai multe elemente noi, să le ofere emoții pozitive prin unicitatea obiectivelor sau a peisajelor naturale deosebite dar în același timp nu trebuie să obosească sau să plictisească elevul. Obiectivele propuse sunt: vizitarea Cascadei Cailor, Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței, Muzeul Satului Maramureșan din Sighetu Marmației, observații asupra Depresiunii Maramureșului, Cimitirul vesel din Săpânța, Muzeul de mineralogie din Baia Mare, Planetariul si Observatorul Astronomic din Baia Mare, Turnul lui Ștefan, Bastionul Măcelarilor, Gradina Botanică Cluj Napoca, Biserica Sf. Mihail, Sinagoga neologă Cluj Napoca, Salina Turda, Cheile Turzii, Biserica Evanghelică Bistrița, Complexul Șugălete Bistrița.

Obiective cognitive și formative propuse

Să utilizeze suportul cartografic și să identifice obiective vizitate;

Să-și formeze priceperi și deprinderi de orientare pe hartă și în teren;

Să definească termeni și noțiuni geografice de istorie, limba română sau biologie dobândite în cadrul orelor de curs;

Să localizeze în teren și să identifice anumite tipuri de relief;

Să compare forme și unități de relief străbătute pe parcurs;

Să caracterizeze tipuri de relief major și minor;

Să observe elemente de geologice și tectonică;

Să culeagă informații prin observarea directă a mediului înconjurător;

Să recunoască și să compare elemente de vegetație;

Să identifice elemente ale rețelei hidrografice;

Să caracterizeze diferite tipuri de așezări omenești;

Să identifice tipuri de activități economice;

Să identifice tipuri de activități antropice care determină dezechilibre ale mediului înconjurător;

Să dobândească comportament adecvat față de mediul înconjurător și față de ceilalți participanți la excursie;

Să dobândească un comportament adecvat într-un muzeu sau la restaurant;

Să-și formeze priceperi de efectuare de observații.

Programul excursiei

Se stabilește de către profesorul organizator pe zile în funcție de distanța parcursă, de obiectivele turistice propuse spre vizitare, de locul de masă și cazare.

Profesorul gândește detaliat planul excursiei stabilind exact detaliile organizatorice punând la punct un plan care să susțină activitățile pe toată durata excursiei: ora plecării, stabilește pauzele în timpul deplasării cu autocarul, durata vizitării obiectivelor propuse, orele când elevii servesc masa, durata odihnei, timpul individual pentru relaxare sau alte activități, ora de trezire. Acest program poate fi flexibil având în vedere situațiile nou ivite, el poate fi adaptat nevoilor participanților sau restructurat având în vedere că o excursie înainte de toate este o activitate care vizează recreerea și refacerea elevilor, un program prea încărcat poate crea neplăceri și insatisfacții participanților.

Ziua 1: profesorii insoțitori și elevii se vor întâlnii in data de 22.04.2016 la ora 6.15 în curtea Școlii Gimnaziale Tureac, unde se vor îmbarca în mijlocul de transport, se face verificarea nominală a elevilor participanți, se va face o prelucrare a Regulamentului de Protecția Muncii cu referire la excursie, iar plecarea va fi la ora 6.30.

Pentru prima zi traseul se va desfășura pe ruta Tureac – Liviu Rebreanu (casa memorială a scriitorului Liviu Rebreanu) – Moisei (Mausoleul Eroilor) – Borșa (Cascada Cailor) – Bârsana (Mănăstirea Bârsana) – Sighetu Marmației (Memorialul Victimelor Comunismului si a Rezistentei, Muzeul Satului Maramureșan). După vizitarea obiectivelor propuse în Sighetu Marmației în jurul orei 19.30 se va face cazarea participanților la o pensiune iar în jurul orei 20.00 se va servi cina.

Ziua 2: elevii si profesorii insoțitori se vor trezii în jurul orei 07.30, se va servii micul dejun în jurul orei 08.30 iar plecarea de la pensiune are loc în jurul orei 09.00. Traseul celei dea doua zile este Sighetu Marmației – Săpânța (Cimitirul Vesel) – Baia Mare unde se va vizita orașul, Planetariul si Observatorul Astronomic conform programării stabilite anterior, Muzeul de Mineralogie, iar în jurul orei 20.00 se va face cazarea la Grupul Sportiv Școlar 2 Baia Mare, iar la ora 20.30 va avea loc întâlnirea pentru cină.

Ziua 3: trezirea are loc la ora 07.00 cu servirea micului dejun iar părăsirea taberei are loc la ora 08.00 după verificarea stării camerelor elevilor. Traseul parcurs este următorul: Baia Mare – Cluj Napoca (vizita orașului) – Turda (Salina Turda) – Bistrița (vizita orașului) – Tureac unde se ajunge în jurul orei 21.30.

Costul excursiei

Se face în funcție de distanța parcursă în cele trei zile, de mijlocul de transport, de locațiile de cazare și de numărul meselor asigurate în tot acest timp la care se adaugă costul intrărilor la diferite obiective vizitate și banii de buzunar ai elevilor.

Transportul s-a realizat cu un autocar al unei firme din Bistrița, S.C. Moldodeni S.R.L., cu o capacitate de 56 + 1 locuri unde s-a făcut rezervare pe baza unei cereri avizate de către conducerea școlii. În cerere se specifică traseul ales pentru excursie, localitatea de plecare și sosire, numărul elevilor participanți și a cadrelor didactice însoțitoare.

Cazarea se realizează în prima seară la o pensiune din apropiere de Baia Sprie unde elevii primesc cina și micul dejun, iar a doua seară la Baia Mare la Clubul Sportiv Școlar Nr.2 Baia Mare unde elevii primesc din nou cina și micul dejun.

Documentarea excursiei

Este o etapă obligatorie și în același timp extrem de importantă în desfășurarea unei excursii, care trebuie să se parcurgă atât de către profesorul organizator cât și de către elevii participanți. Profesorul organizator se va documenta asupra traseului și a obiectivelor înainte de a propune elevilor excursia. Documentarea impune studierea unui suport cartografic variat: hărți turistice, hărți din ghiduri turistice, atlase, Google Map, cu ajutorul cărora am stabilit itinerariul excursiei pe zile și am stabilit obiectivele naturale și antropice. Am consultat lucrări de specialitate care vizează zona vizitată pentru a putea informa elevii participanți despre anumite locuri, obiective, legende istorice, demografie, economie și alte aspecte. Am realizat o schiță cu itinerariul defalcat pe zile în care am trasat obiectivele vizitate, punctele de staționare și de informare, care a fost distribuită elevilor participanți și cadrelor didactice însoțitoare. În ședințele de pregătire a excursiei cu elevii am accesat Google Map pentru a îi familiariza cu traseul propus, aceștia au consultat lucrări de specialitate, pliante și cărți de călătorie pentru o documentare în prealabil asupra anumitor aspecte ale călătoriei: itinerariul, obiective, informații cu aspect istoric, demografic. De asemenea elevii din clasele gimnaziale au întocmit referate pe anumite teme care au fost citite în anumite momente ale excursiei pentru a contribui la o cât mai variată și bogată sursă de documentare, având în vedere că pe parcursul excursiei completează anumite fișe și chestionare. Prin acestea elevii sunt antrenați la o implicare activă în vederea pregătirii documentării excursiei și responsabilizați pentru a prezenta anumite obiective de pe traseu.

Organizarea participanților la excursie

Toti participanții la excursie vor fi informați de către profesorul conducător despre traseul ales, obiectivele vizitate, mijlocul de transport, locurile de cazare, condițiile de cazare, modalitatea de servire a mesei, componența grupului de elevi și numele profesorilor însoțitori. Elevilor li se aduce la cunoștință componența echipamentului pe care trebuie să îl aibă asupra lor, tipurile și cantitatea de alimente pe care trebuie să le dețină, costurile excursiei, regulile pe care trebuie să le urmeze pe durata deplasării. Aceleași lucruri le sunt făcute cunoscute și părinților, aceștia din urmă trebuind să semneze un acord de participare al copiilor în excursie.

Dacă grupul elevilor participanți este alcătuit din copii cu vârste diferite, aceștia vor fi organizați și responzabilizați pe grupe apropiate de vârstă pentru a nu se crea situații încordate sau conflictuale.

Este necesar ca elevii să cunoască toate regulile excursiei, de instruirea lor se ocupă profesorul conducător împreună cu ceilalți profesori participanți. Regulile sunt prelucrate de mai multe ori, odată în perioada de pregătire a excursiei și în dimineața plecării pentru a ne asigura că fiecare elev își cunoaște obligațiile de conduită pe tot timpul deplasării, în acest sens ei trebuie să semneze un proces verbal prin care se angajează că vor respecta următoarele: respectă regulamentul școlar, regulile de circulație, pe toată deplasarea vor afișa un comportament decent, evită părăsirea grupului fără să anunțe profesorii însoțitori, respectă curățenia în mijlocul de transport, în locațiile de cazare, pe stradă, ascultă indicațiile profesorilor, nu rămâne neînsoțiți la distanță în spatele grupului, toate aceste pentru a se crea o atmosferă de colaborare și relaxare pe durata întregului sejur.

Propuneri asupra echipamentului

Având în vedere că unii dintre participanți au vârste destul de mici, dar nu numai pentru aceștia, profesorul este obligat să aducă câteva sugestii asupra echipamentului necesar în timpul deplasării. Excursia se desfășoară în luna aprilie când temperaturile pot fi relativ modeste ca urmare elevii trebuie să dețină obiecte de îmbrăcăminte comode și călduroase, încălțăminte sport, pantaloni lungi, pulovere cu mâneci lungi, tricouri, jachete călduroase, lenjerie intimă, pijamale, obiecte pentru igienă personală, pelerină de ploaie, rucsac sau troler. Pentru deplasările montane au nevoie de încălțăminte adecvată, și un rucsac de dimensiuni mici pentru a putea să își trasnporte hrana, apă și pelerina de ploaie, având în vedere că se face o vizită la Cascada Cailor, din apropierea stațiunii montane Borșa din Munții Rodnei și la Cheile Turzii din Munții Apuseni. Este de preferat ca atât obiectele de îmbrăcăminte cât și cele de încălțăminte să fi fost folosite anterior, să fie comode și lejere pentru a evita disconfortul creat de obiecte neadecvate scopului călătoriei.

Conduita elevilor pe parcursul excursiei

În excursie se aplică Regulamentul Școlar și Regulamentul de Protecție al Muncii, valabile în timpul cursurilor la care se adaugă Regulamentul excursiei. În cazul deplasării pe jos – Cascada Cailor, Cheile Turzii, Salina Turda elevii trebuie să respecte regulile de circulație pe drumurile publice, vor avea o viteză de mers moderată impunând ritmul de deplasare elevii cu vârstele mai mici, nu vor alerga, nu se vor cățăra în copaci sau pe stânci iar în anumite situații nu vor părăsii poteca marcată, vor evita scurtăturile. Pe toată durata deplasării vor avea un comportament cuviincios și decent, vor păstra curățenia oriunde s-ar afla, nu vor rupe flori și vegetație, nu au voie să dețină obiecte inflamabile și aprindă focul, nu au voie să polueze cu resturi sau PET-uri apa râurilor sau a lacurilor. Resturile provenite de la consumul de alimente și băuturi vor fi adunate în pungi de plastic și nu vor fi lăsate în natură, ci vor fi depozitate în locuri special amenajate, astfel ca pe tot parcursul deplasării elevii trebuie să aibă un comportament prietenos față de natură și o atitudine pozitivă în general.

6.2. Desfășurarea excursiei.

Profesorul organizator pregătește dosarul excursiei pe care îl va deține asupra sa pe toată perioada desfășurării acestei activități care conține tabelul nominal cu elevii și cadrele didactice însoțitoare, planul excursiei avizat de unitatea școlară și de Inspectoratul Școlar Județean Bistrița-Năsăud, documentele firmei de transport, facturile proformă pentru unitățile de cazare și de asigurare mesei, adeverința care certifică faptul că unul dintre cadrele didactice a absolvit unu curs de prim ajutor la o unitate agreată de Ministerul Educației și Cercetării.

Conform orarului și itinerariului stabilit anterior plecarea se face din curtea Școlii Gimnaziale Tureac, pe toată durata excursiei profesorii trebuie să vegheze la buna desfășurare a evenimentelor, să mențină disciplina și coerența grupului, să implice activ elevii pentru îndeplinirea sarcinilor primite, să existe relații de încredere între elevi și profesori, de respect între elevii participanți pentru a se crea o atmosferă agreabilă unde să predomine voioșia. Profesorii participanți, trebuie să se asigure că există un grup coerent și discipliniat, fără a favoriza anumiți elevi, iar cei timizi trebuie integrați ca să nu se simtă izolați sau triști pentru a favoriza o atmosferă plăcută tuturor participanților ca aceștia sa nu resimtă nici un fel de presiune. Dacă apar situații neprevăzute, cadrele didactice trebuie sa afișeze o atitudine calmă, probleme trebuie rezolvate cu tact pedagogic și profesionalism, adaptându-se la situația din teren, ajustând programul și traseul dacă este cazul, fără a pune în pericol integritatea fizică sau psihică a participanților.

Excursia din perioada 22-24 aprilie 2016 s-a desfășurat în următoarele etape:

Ziua 1

Elevii participanți la excursie și cadrele didactice s-au întâlnit în data de 22.04.2016 la ora 06.10 în curtea Școlii Gimnaziale Tureac, unde profesorul organizator a verificat prezența elevilor și a prelucrat încă o dată regulile excursiei și Regulamentul de protecție a muncii pentru a fi actuale în memoria elevilor, iar la ora 06.30 ne-am îmbarcat în autocarul cu care s-a desfășurat deplasarea. Excursia începe cu deplasarea prin Culoarul Bârgăului de-a lungul râurilor Tiha și Bistrița Ardeleană. Profesorul prezintă specificul Munților Bârgăului, după modul de formare fiind munți sedimentaro-vulcanici cu aspectul lor de măguri puternic evidențiate în relief care sunt ușor de identificat ulterior.

Din localitatea Josenii Bârgăului ne continuăm traseul prin Depresiunea Colinară a Transilvaniei, respectiv Dealurile Bistriței apoi urmăm zona marginală a unității prin Dealurile Năsăudului unde avem și prima stație la Casa Memorială Liviu Rebreanu. Am considerat important acest obiectiv în condițiile în care Liviu Rebreanu este un prozator de talie universală care a desăvârșit capodopere unice și de o valoare inestimabilă pentru literatura română. Pe autocar elevii oferă informații despre copilăria, viața și capodopera romancierului urmând ca acestea să fie completate de ghidul local.

Din orașul Năsăud ne deplasăm pe DN17C pe valea râului Sălăuța care reprezintă limita de vest a Munților Rodnei, cu o nouă oprire în localitate Coșbuc la Casa Memorială a poetului George Coșbuc care a dat literaturii române opere extrem de valoroase . Până în anul 1925 această localitate purta denumirea Hordou, se presupune datorită depresiunii cu formă alungită în care este așezată, dar ca omagiu adus marelui poet, fiu al acestor meleaguri, a primit numele Coșbuc. De asemenea am putut admira un pod de lemn acoperit, pe râul Sălăuța.

Fig. nr. 39, Casa Memorială George Coșbuc Fig.nr. 40, Pod de lemn acoperit pe râul Sălăuța

Ne continuăm traseul pe valea Sălăuța în zona de contact dintre Munții Țibleș și Munții Rodnei prin Pasul Șetref (818 m) ca să pătrundem în Depresiunea Maramureșului cea mai întinsă din Carpații Maramureșului și a Bucovinei unde vom avea o nouă stație în localitatea Moisei pentru a primii câteva informații despre masacrul care a avut loc în 14 octombrie 1944 când unități militare maghiare în retragere din Transilvania au ucis în 2 case 29 de români. Pentru comemorarea victimelor acestui masacru sculptorul maramureșan Vida Geza a ridicat un ansamblu monumental alcătuit din 12 statui din piatră fiecare cu o semnificație anume și împreună reprezentând un glas al monumentului. După ce elevii iau notițe despre evenimentele tragice petrecute în timpul celui de-al doilea război mondial ne continuăm drumul pe Valea Vișeului cu o nouă oprire în orașul stațiune montană Borșa pentru o scurtă drumeție în Munții Rodnei la obiectivul natural Cascada Cailor. Suntem pe versantul nordic al Munților Rodnei, în rezervația Muntele Piatra Rea unde se formează una dintre cele mai frumoase și spectaculoase cascade din țara noastră alcătuită dintr-o succesiune de trepte cu cădere de la 40 m, 20 m si din nou de la 40 m. Pe baza informațiilor culese de elevi și a celor oferite de profesorul coordonator elevii întocmesc la fața locului o foaie de observație.

Fișă de observație – Cascada Cailor

I. Localizare:

Județul:

Grupa montană:

Munții:

II. Mod de formare:

Tipuri de roci:

Procese geomorfologice:

Factori interni / externi:

III. Caracteristici:

Cascada – definiție:

Înălțime:

Aspect:

Debit:

Alimentare cu apă:

IV. Aspecte de peisaj:

Tipuri de versanți:

Relieful fluviatil:

Tipuri de relief:

V. Caracteristici biopedogeografice și climă:

Condiții de climă:

Asociații vegetale:

Gradul de acoperire:

Suport pedologic:

VI. Legenda Cascadei Cailor:

După acest popas minunat în natură unde Cascada Cailor ne-a încântat și ne-a uimit ne continuăm drumul pe valea Vișeului pe DJ 18 cu direcția Sighetu Marmației. Pe tot parcursul traseului am observat particularitățile reliefului depresionar, relieful fluviatil, relieful montan, specificul așezărilor și în special arhitectura satele tradiționale maramureșene.

O nouă stație este mănăstirea Barsana, impresionantă prin istorie și arhitectură. Este atestată documentar în anul 1390 ca proprietate a Voievodului Dragoș, are o istorie zbuciumată si un record, biserica din lemn fiind o perioadă cea mai înalta biserică din lemn din lume.

Fig.nr.43, Popas la Mănăstirea Bârsana

După o călătorie cu multe popasuri și obiective interesante și atractive ajungem la destinația finala pentru ziua 1 a excursiei, orașul Sighetu Marmației.

Fig.nr. 44, Memorialul Durerii, Sighetul Marmației Fig.nr.45,Grupstatuar–MemorialulDureriiwww.amfostacolo.ro

Elevii claselor a-VIII-a prezintă specificul municipiului situat pe valea Izei, cu o istorie zbuciumată mai ales în timpul celui de al doilea război mondial când s-au înregistrat deportări masive în rândul evreilor-Elie Wiesel castigatorul Premiului Nobel pentru Pace în 1986, fiind fiul acestor locuri, dar și după anul 1950 când în oraș a funcționat o închisoare de maximă siguranță pentru toți cei care se împotriveau regimului comunist instaurat în țara noastră după abdicarea Regelui Mihai. Aceasta închisoarecare s-a camuflat drept o ”unitate de munca specifica” a fost în realitateun ”lagăr de exterminare pentru elitele tării”. După anul 1950 unitatea a devenit ”închisoarea demnitarilor”pentru că erau aduși înalti demnitari, academicieni, politicieni, ziariști, poeți, aici au murit Iuliu Maniu, Ghe. I. Brătianu (www.memeorialulsighet.ro) ,detinutii erau persecutați și schingiuiți pâna la dezumanizare, în instituție s-au petrecut orori de nedescris în perioada comunistă. Elevii au fost profund mișcați de evenimentele atât de nefericite petrecute în închisoare, cu atât mai mult cu cât perioada de desfașurare ca timp istoric nu este foarte îndepărtată. Amintirile acestei triste perioade a istoriei poprului român au fost prezentate elevilor atât de ghidul obiectivului cât și de profesorul însoțitor care preda istoria în cadrul școlii noastre.

Vizita în orașul Sighetu Marmației continuă cu un ultim obiectiv pentru ziua I a excursiei noastre la Muzeul Satului Maramureșan unde elevii iau contact cu civilizația și cultura populară a Maramureșului păstrată cu deosebită grija de generații întregi. Profitând de ambiența plăcută din muzeu cat si datorită faptului că acest obiectiv este ultimul vizitat, despovarându-ne astfel de stresul timpului elevii au completat un scurt chestionar referitor la traseul și obiectivele vizitate în prima zi a itinerariului nostru maramureșan.

Fig.46, Muzeul Satului Maramureșan (www.jurnalul.ro ) Fig.47, Port popular maramureșan (www.hoinariromani.ro )

La ora 20.00 ajungem la pensiunea care ne asigură o singură noapte de cazare, apoi la ora 20.30 este întâlnirea pentru servirea cinei. Profesorii însoțitori trebuie sa se asigure că elevii au condiții bune de cazare și să vegheze la programul lor de odihnă si somn.

Chestionar I

Muntii Bârgăului dupa modul de formare sunt munti_____________________

Cel mai înalt vârf al Munților Bârgăului este______________________________

Orașul Năsăud este srtăbătut de râul__________________________________

Vechea denumire a satului Coșbuc este________________________________

Numiți o operă literară a marelui scriitor Liviu Rebreanu__________________

Munții Rodnei dupa modul de formare sunt munți_______________________

Cea mai altitudine a Carpaților Maramureșului și a Bucovinei se întâlnește în vârful ________

Treptele care formează Casca Cailor au înălțimea _______________

Numiți două unități geografice pe care le-am străbătut în timpul deplasării_________________

Orașul Sighetu Marmației este situat în _____________________

Fișă de observație- Cascada Cailor

I.Localizare:

Județul:

Grupa montană:

Munții:

II.Mod de formare:

Tipuri de roci:

Procese geomorfologice

Factori intreni/externi

III.Caracteristici:

Cascadă: definiție

Aspect:

Debit:

Alimentare cu apă:

IV. Aspecte de peisaj:

Tipuri de versanți :

Relieful fluviatil:

Tipuri de relief:

V. Caracteristici biopedoclimatice:

Condiții de climă:

Asociații vegetale:

Gradul de acoperire:

Suport pedologic:

VI. Legenda Cascadei Cailor.

Ziua 2

La ora 7.00 am servit micul dejun, iar la ora 8.00 am părăsit pensiunea după ce în prealabil ne-am asigutat că elevii nu au produs stricăciuni în unitatea de cazare și nu și-au uitat lucrurile personale. Destinația celei de a doua zi a fost Cimitirul Vesel de la Săpânța si orașul Baia Mare. Elevii au primit câte o schiță de hartă pentru traseul stabilit unde își notează itinerariul, obiectivele vizitate, iar în caietele de teren își vor scrie informațiile primite la fața locului.

După toate verificările care se impun la părăsirea unei tabere, ne-am continuat drumul pe valea Izei prin Depresiunea Maramureșului, de la Sighetul Marmației până la Săpânța unde este primul nostru punct de stație pentru această zi. Pe tot parcursul traseului observăm caracteristicile reliefului, vegetația, aspectul reliefului fluviatil și caracteristicile asezărilor rurale. La fiecare punct de stație și în autocar elevii notează în caietele de teren informațiile primite de la profesorii însoțitori din diferite domenii, cât și de la ghizii locali.

”Cimitirul vesel” de la Săpânța este o destinație unică în țara noastră, elevii au fost profund mișcați de ” înfățișarea” acestui loc de veci, prin aspectul crucilor pictate manual de Ion Stan Pătraș la început și apoi de dicipolul său Dumitru Pop Tincu, toate îmbrăcate in vestitul ”albastru de Săpânța” cu desene ce reprezintă viața celor decedați și epitafuri scise la persoana I ca și niște mesaje adresate de cei decedați pentru urmașii lor.

Fig.48, ”Cimitirul Vesel” Săpânța Fig.49, Relief vulcanic – Creasta Cocoșului

După vizita noastră la Săpânța, itinerariul continuă pe DN 18 spre Baia-Mare prin zona vulcanică a Carpaților Orientali-Gutâi și Igniș.Pe tot parcursul traseului am observat aspectul reliefului vulcanic, un fragment dintr-un fost creater vulcanic ”Creasta Cocoșului” alcătuit din roci andezitice cu altitudine medie de 1200 m, cu aspectul unei culmi crenelate aproape verticală care se continuă spere est cu Vf. Gutâi 1394 m. Datorită frământărilor tectonice din regiune în zona Munților Gutâi , între Baia-Mare și Baia Sprie în arealele Ilba si Botiza în trecutul imediat au funcționat mine cu exploatări de mare anvergură Ilba, Băița, Valea Borcutului, Săsar, Baia Mare, Roata, Oanța, Băiuț, Tataș, Șuior, pe o zonă cu o lungime de 60 km si o lățime de 12 km, de unde s-au extras importante minereuri feroase și neferoase, împreună cu Munții Apuseni fac parte din zonele cu cele mai bogate rezerve de aur de la noi din țară.(sursa: www.miningwatch.ro ). În prezent toate aceste mine au fost închise considerate fie nerentabile, fie poluatoare de mediu.

Elevii au putut realiza comparații concrete privind aspectul și geologia munților care alcătuiesc Grupa Nordică a Carpaților Orientali, au răspuns la întrebări legate de limitele acestei grupe montane, aspecte ale tipurilor de relief întâlnite, unități componente, condiții si influențe climatice, covorul vegetal și resurse ale subsolului. Pe traseu am făcut stații special pentru a observa și studia elemente de vegetație care se dezvoltă în zonă-castanul comestibil- ca urmare a climatului blând de influență vestică, această specie formează cele mai mari suprafete împădurite din România pentru că se regenerează în mod natural și este perfect aclimatizată.

La poalele Munțilot Gutâi pe valea Săsar este situat orașul Baia Sprie unul dintre cele mai importante centre miniere ale regiunii, cu exploatări importante de aur și argint dar și alte minereuri neferoase.Ne deplasăm în continuare pe valea Săsarului și pătrundem în Depresiunea Baia Mare dinspre est pentru stația finala a celei de a doua zi de excursie, nu înainte de a vizita toate obiectivele propuse.

Elevii claselor a VIII-a prezintă câteva informații despre orașul Baia Mare și zonele limitrofe urmând ca profesorii însoțitori să vină în sprijinul lor cu noi cunoștințe din divese domenii: personalități literare, personaje istorice – Pintea Haiducul, elemente de arhitectură, evenimente culturale.

Obiectivele propuse pentru orașul Baia Mare sunt: vizita la Muzeul de Mineralogie, participarea la un spectacol-reprezentație la Planetariul și Observatorul Astronomic Baia Mare și un scurt tur al orașului.

Primul popas este la Muzeul de Mineralogie unde ghidul turistic ne oferă informații despre transformările interne ale planetei, evolutia geologică a Terrei, formarea rocilor, mineralelor și fosilelor urmând să facem un tur al muzeului care prezintă mai bine de 15.000 de piese, ceea ce il face cel mai mare muzeu de acest gen din Europa. Expoziția muzeului găzduiește o serie de exponate extrem de rare, aspectul concreționar al cristalelor, estetica formelor, culorile și componența chimică, dimensiunile uriașe ca de exemplu geodele de ametist, fac ca această instituție sa aibă o importanță deosebită.

Vedetele muzeului sunt reprezentate de mineralele hidrotermale și zăcămintele de metele neferoase din regiunea Munților Oaș – Gutâ – Țibleș și zona Borșa. Neoficial muzeul mai poartă și denumirea de muzeul ”florilor de mină” pentru că eșantioanele minerale sunt ”culese” direct din subteran și au calități estetice deosebite, natura fiind singurul artist în acest caz. După acest studiu geologic aprofundat asupra regiunii de nord-vest a României, cu exemple concrete de eșantioane de minerale și roci plecăm spre următorul obiectiv, fascinați de puterea și dărnicia naturii.

Fig.50, Roci sedimentare cu fosile vegetale Fig.51, Exponat de calcit cu cuartz și pirită

Următorul obiectiv este vizita la Planetariul-Observatorul Astronomic Baia Mare, unde suntem primiți de un angajat al instituției după ce în prealabil am făcut o rezervare. Planetariul este foarte important pentru Transilvania fiind și unicul cu atât mai mult cu cât există un echipament foarte modern- proiector stelar cu o mare claritate a a câmpului stelar. Beneficiem și noi de o amplă demonstrație în sala dom unde proiectorul stelar ne poartă printre stele si planete, ne prezintă Sistemul Solar, constelații mai îndepărtate, mai cunoscute sau cu forme inedite, ne prezintă istoria aselenizărilor și ne oferă un bogat material ilustrativ încât aproape toți ne dorim să devenim astronauți.

Fig.52, În așteptarea proiecției stelare Fig.53, Material informativ

În programul nostru este inclus și un scurt tur al orașului cu autocarul pentru că elevii sunt deja destul de obosiți având în vedere programul încărcat al acestei zile.Împreună cu elevii am admirat:

centrul istoric al orașului;

Turnul lui Ștefan construit pentru a observa și supraveghea eventuale incendii;

Casa Iancu de Hunedoara, reprezentând o mică parte a unui castel ridicat de acesta în cinstea soției sale;

Turnul Măcelarilor;

Cladirea Instituției Prefecturii construita in stil tradițional maramureșan;

Teatrul Municipal;

Diverse complexe statuare: Statuia Minerului, opera artistului Vida Gheza cu care ne-am intâlnut la Moisei.

După incă o zi plină de aventuri științifice in jurul orei 18.30 ne retragem la unitatea de cazare de la Clubul Sportiv Școlar II Baia Mare, unde până în jurul orei 20.00 elevii au un program de voie. La ora 20.00 ne întâlnim pentru servirea cinei și o ultimă ședință pentru analiza zilei 2 de excursie urmată de completarea unui chestionar.

Fig.54, Popas în Baia Mare Fig.55, Turnul lui Ștefan (www.isjmm.ro )

Chestionar II

Numele meșterului popular care a înființat ”Cimitirul Vesel”de la Săpânța este ____________

După modul de formare Munții Gutâiului sunt munți________________________.

Numiți o specie de arbore care se dezvoltă în zonă ca urmare a climatului blând de influență oceanică___________________.

Orașul Baia Sprie este situat pe râul____________.

Creasta Cocoșului este un fragment dintr-un fost__________________.

Numiți o exponată a Muzeului de Mineralogie care v-a impresionat cel mai mult_______.

Baia Mare a fost un puternic centru al industriei _______________.

Orasul Baia Mare este situat in Depresiunea________________.

Numiți un haiduc legendar al Maramureșului____________________.

Camera specială în care se fac proiecții stelare se numește_____________

Ziua 3

Ultima zi a călătorie noastre debutează cu micul dejun servit la ora 7.00. Plecarea din tabără se face la ora 7.40 după ce profesorii însoțitori se asigură că elevii au lăsat camerele în ordine, nu au produs stricăciuni și nu și-au uitat lucrurile pesonale. După îmbarcarea în autocar ne deplasăm pe DN 1C dinspre Baia Mare spre Cluj-Napoca prin Dealurile Lăpușului care reprezintă o subunitate a Subcarpațilot Transilvaniei, apoi pe marginea de vest a Podișului Someșan iar de la Dej pătrundem pe E 576 și însoțim Someșul Mic până la Cluj-Napoca care reprezintă prima stație a acestei zile. Realizăm un tur al orașului din autocar pentru a admira câteva obiective importante ale orașului.

Pătrundem în Cluj-Napoca dinspre vest si observăm gara orașului cu o locomotiva din secolul trecut foarte bine conservată care este un exemplu viu al vremurilor trecute ale locomotivelor cu abur prezente astăzi doar in muzee.

Sinagoga neologă mai este cunoscută sub denumirea de Templul Memorial al Deportaților Evrei, a fost constriută intre anii 1886-1887, în stilul arhitectonic maur, a suferit de-a lungul timpului grave avarieri, fiind refăcută în 1947, în prezent reprezintă un monument dedicat Holocaustului, fiind singura din oraș unde se mai oficiază slujbe. Elevii notează informațiilr în caietul de teren referitoare la deportarea evreilor din România, victime ale Holocaustului, acestea fiind prezentate de profesorul de istorie însoțitor.

Fig.56, Sinagoga neologă, Cluj-napoca Fig.57, Canalul Morii, Cluj-Napoca

Deplasându-ne spre centrul orașului traversăm râul Someșul Mic și Canalul Morii. Acesta din urmă are o origine încă neelucidată complet existând o teorie conform căreia ar fi un vechi braț al Someșului Mic care deservea revărsării apei la debite mari, iar o altă teorie susține originea antropică al acestuia, fiind săpat de locuitorii orașului încă din timpuri imemoriale.Ceea ce se știe clar este că acest canal era folosit pentru alimentarea cu apă a morilor de cereale care existau aici până la începutul secolului trecut. Este fascinant traseul actual al canalului în zona astăzii Episcop Andrei Șhaguna dar pe lungimea lui totală de 7.2 km există și porțiuni unde nu este amenajat cu depozite de gunoaie menajere pe maluri.

În centrul istoric al orașului Cluj-Napoca facem o scurtă stație pentru a vizita Biserica Sfântul Mihail, construită în secolul al-XIV-lea în stil gotic, impresionantă prin formă, mărime și înălțime, dar și prin faptul că pe pereți există picturi murale păstrate foarte bine din secolul al-XV-lea. Totodată turnul actual al bisericii reconstruit în secolul al –XVIII-lea în urma unui incendiu în stil neogotic împreună cu crucea din vârf formează cel mai înalt turn de biserică din Ardeal cu o înălțime de 80 m.

Fig.58, Biserica Sfântul Mihail Fig.59, Grup statuar Matei Corvin (Mathias Rex)

Urmează un mic popas pentru servirea prânzului după care ne îndreptăm spere orașul Turda pe E 81 în zona de contact a Depresiunii Colinare a Transilvaniei cu Munții Apuseni, unde obiectivul principal este Salina Turda. La începutul zilei elevii au primit o schiță de hartă pe care își notează traseul și obiectivele vizitate iar în caietul de teren notează la fața locului infornații cu privire la condițiile geologice care au favorizat apariția cutelor diapire în care există sâmburi de sare la adâncimi diferite care au favorizat exploatările miniere. Depozitele de sare s-au format în condiții climatice foarte diferite comparativ cu cele de astăzi, respectiv într-un mediu cald și uned în bazine marine izolate, făcând parte din aliniamentul vestic al zăcământului de sare din țara noastră ce se întinde din Maramureș până la Ocna Mureș, în zona Turda zăcământul depășind frecvent grosimea de 1200 m. Eroziunea realizată de Valea Florilor și Valea Sărată a determinat apariția zăcământului la suprafață fiind cunoscut încă din perioada romană, primele documente datează din anul 1075 când este menționată la Turda existența unei vame a ocnelor. Amplasamentul actual al minei datează din anul 1690 beneficiind de o perioadă de glorie cam până la 1840 când a intrat într-un con de umbră ca urmare a concurenței tot mai puternice cu salina Ocna Mureș. In anul 1992 salina se redeschide pentru turiști, în prezent este cea mai modernă din sud-estul Europei. Este organizată pe mai multe nivele cu săli și galerii:

Galeria Franz Josef;

Mina Iosif- sala ecourilor;

Sala Crivacului;

Sala puțului de extracție;

Mina Ghizela.

Sunt amenajate în interior zone pentru tratament cu aerosoli naturali care se formează în condițiile existenței unui zăcământ alcătuit din sare gemă in proporție de 99%, zone de agrement cu carusel, minigolf, bowling, bărcuțe pe lac subteran, terenuri de tenis și de sport, loc de joacă pentru copii și un amfiteatru.În zona de acces în mină există o o arie protejată –Durgău-Valea Sărată, care face parte din Situl Natura 2000 cu o suprafată de 140 ha unde este protejată vegetația halofilă cu salicornia europaea sau brînca si ster tripolium sau albastrica în denumire populară.

Fig.60, Vegetație halofilă – salicornia europaea Fig.61, Salina Turda – vedere de ansamblu

Fig.62, Cheile Turzii Fig.63, Cheile Turzii – relief fluviatil

Părăsim orașul Turda, mergem spre vest pe DN 75 Turda Câmpeni, prin localitatea Mihai Viteazul, traversăm Arieșul in localitatea Cheia și ne continuam drumul până ajungem să avem o panoramă uluitoare asupra întregii rezervații naturale Cheile Turzii și a Munților Trascăului. Cheile Turzii reprezintă o formă de relief exocarstic formată în calcare jurasice de către râul Hăjdate. Paralel râul Racilor a format Cheile Turenilor, Munții Trascăului având în total 22 de astfel de forme de relief. După cum se știe calcarul este o rocă extrem de dură dar în contact cu apa devine solubilă, astfel că în acestă regiune procesele de eroziune și cele chimice sunt cele care au determinat aspectul actual al reliefului. Cheile prezintă interes științific din toate punctele de vedere: geologic, paleontologic, peisagistic, dar și ca urmare a varietății florei și faunei locale, existând mai mult de 1000 de specii de plante din care unele foarte rare și endemice. Lungimea cheilor este de 1300 m iar pe versanții cu înalțimi de peste 200 m există mai mult de 60 de peșteri, firide sau arcade. Parcurgem cu piciorul traseul turistic prin chei, iar într-un loc de popas profitând de faptul că suntem singurii turiști rămași în zonă elevii completează o fișă de observație.

Fișă de observație- Cheile Turzii

I.Localizare:

Județul:

Grupa montană:

Munții:

II.Mod de formare:

Tipuri de roci:

Procese geomorfologice:

Factori intreni/externi:

III.Caracteristici:

Chei : definiție.

Relief carstic: definiție.

Relieful exocarstic: caracteristici.

Condiții si mod de formare:

Alimentare cu apă:

IV. Aspecte de peisaj:

Tipuri de versanți :

Aspectul versanților:

Relieful fluviatil:

Profilul longitudinal al văii:

V. Caracteristici climatice și biopedogeografice:

Condiții de climă:

Asociații vegetale:

Gradul de acoperire:

Suport pedologic:

VI. Prelevarea de eșantioane de roci calcaroase pentru colectia laboratorului de geografie.

Părăsim Rezervația naturală Cheile Turzii pentru a ne îndrepta din nou spre orașul Cluj-Napoca pe E 81, urmând să traversăm Podișul Someșan pe e 576 spre o nouă stație și ultima în această excursie-orașul Bistrița. Pe parcursul traseului elevii sub îndrumarea profesorului coordonator au potut observa particularitățile de relief ale diferitelor subunități ale Depresiunii Colinare a transilvaniei, aspectul văilor Somesul Mare și Someșul Mic, procese geomorfologice de versant respectiv alunecari de teren.

În orașul Bistrița, reprezentativ pentru cetățile medievale din Transilvania, observăm arhitectura specifică din centrul istoric al orașului cu ansamblul Sugălete datând din secolul XV-XVI. Ansamblul este alcătuit de 13 clădiri etajate construite în stilul tipic renascentist, care formează o galerie cu 20 de bolți sprijinite pe 21 de pilaștrii. Clădirile aparțineau familiilor bogate de meșteșugari, la etaj erau locuințe iar la parter erau spații comerciale, ateliere, sau depozite, funcționând aici și prima farmacie din oraș aterstată 1516.

Biserica evanghelică reprezintă o emblemă a orașului Bistrița fiind un monument reprezentativ pentru începutul renașterii secolului al XIV-lea. Biserica s-a construit în mai multe etape, fiind finalizată în 1563, ulterior nu a suferit modificări importante până în 1857 când în urma unui incendiu este distrus acoperișul și ceasul din turn, cu această ocazie fiimd reconstruit ultimul etaj al turnului în stilul neogotic. În anul 2003 un alt incendiu a cuprins turnul principal precum și acoperișurile a trei dintre turnurile mici care reprezentau dreptul la judecată al orașului medieval cunoscut în limba latină drept ”ius gladii”.(www.inbistrita.ro) .

Fig.64, Biserica Evanghelică Bistrița Fig.65, Ansamblul Sugălete, Bistrița

Edificiul face dovada importanței locale a orașului în evul mediu ca urmare a exploatărilor miniere de la Rodna, a activităților mesteșugărești și comerciale, locuitorii orașului străduindu-se să creeze un aspect cât mai deosebit bisericii.

De la Bistrița ne-am continuat traseul prin Depresiunea Bistrița, în zona de contact a Depresiunii Colinare a Transilvaniei cu Munții Bârgăului si ne-am îndreptat spre localitatea Tureac unde am ajuns în jurul orei 21.30, finalizând astfel un traseu deosebit unde elevii au cunoscut și admirat obiective naturale și antropice, au învațat lucruri noi sau au pus în practică cunoștimțele dodândite în anii de studiu atât la geografie cât și la alte materii.

6.3 Valorificarea instructiv-educativă a excursiei școlare

Informațiile dobândite în această excursie vor fi prelucrate împreună cu elevii în timpul anului școlar, ocupându-ne de treierea, analiza, prezentarea lor sub diverse forme. Acestea vor fi analizate de elevi pe grupe de vârstă in funcție de aptitudinile lor, astfel elevii claselor a VIII-a vor realiza un poster cu informații și imagini din timpul celor trei zile de excursie care vizează doar unitățile montane străbatute. Acesta este un mijloc de restructurare a informațiilor receptate în timpul călătoriei și de recapitulare a noțiunilor despre Carpații Orientali dobandite în primul semestru al anului scolar în curs, la realizarea temei date vor folosi mijloace grafice care stimulează imaginația. Elevii participanți din clasa aVII-a vor realiza un proiect power point în care vor prezenta muzeele vizitate. La realizarea lucrării trebuie sa utilizeze informațiii despre muzeele vizitate pe care le regasesc în caietul de teren sau în diverse alte surse pe care le vor consulta și imagini surprinse in timpul vizitei pe care le vor prezenta colegilor. Elevii claselor aVI-a vor realiza scurte prezentări ale orașelor pe care le-am străbătut și vizitat în acest mod pot să realizeze comparații între orașele Româneiei și ale Europei prin elemente de populație, vechime, importanță regională, obiective, activitați economice și cuturale. Elevii claselor aV-a și ai claselor primare vor realiza scurte compuneri despre obiectivele care i-au impresionat în timpul excursiei aceasta funcționând și ca o modalitate de feed-back din partea copiilor de varste relativ mici. Prin intermediul acestor lucrări profesorul poate să observe sfera de interes a elevilor de varstă mică în cadrul excursiilor obiectivele care îi impresionează fiind un lucru de real ajutor pentru profesorul organizator de viitoare astfel de deplasări.

Am optat pentru astfel de teme de lucru post-excursie pentru ca elevii să treacă infornațiile dobândite prin filtrul propriei gândiri, ca să stimulez imaginația și creativitatea și nu în ultimul rând pentru a putea fi recompensați cu note. Cu această ocazie elevii și-au îmbunătățit orizontul cultural-științific și este absolut necesar să împărtățească acest lucru și celor care nu au particitat, fiind dovada că o excursie nu este numai o madalitate de evadare din cotidian ci și o oportunitate de a consolida instrucția școlară. Elevii au trăit o experiență socială specială care a contribuit la dezvoltarea lor personală și intelectuală, au participat activ la lecții de geografie, istorie sau literatură direct în teren, informația venind direct de la sursă fără să trecă de bariera manualului sau de metodele cadrului didactic, în același timp s-a putut realiza și o evaluare la fața locului a informațiilor dobândite anterior. În acest fel cunoașterea s-a facut dintr-o perspectivă adevărată plalpabilă care reflectă situații autentice, care necesită eforturi deosebite pentru a se constitui în laborator sau sala de clasă. Pe lângă creșterea nivelului cultural excursia participă și la îmbunătățirea niveleului comportamental al elevilor, crearea ambientului plăcut, prin stimularea cooperării între grupurile de elevi, prin găsirea unor soluții noi de rezolvare a rarelor situații conflictuale și cutivarea atitudinii pazitive față de colegi si a deprinderilor de a se descurca și orienta într-un mediu complet necunoscut.

Călătoria a fost și un prilej de dezvoltare și consloidare a relațiilor interumane la nivelul elev-profesor cât și elev-elev, când se pot cunoaște alte nivele de educație ale copiilor, modalitatea de manifestare psihică, deprinderi de a comunica. Totodată pe tot parcursul excursiei am avut grijă să explicăm elevilor și să îi familiarizăm cu comportamentul adecvat vizitării diverselor obiective turistice sau cum să abordeze servirea mesei în spațiile publice, cum să comunice sau să abordeze ghizii diverselor obiective dorind să contracarăm influențele negative din activitățile si acțiunile cotidiene, elevii să aprecieze valorile trecutului, dar i-am provocat să fie receptivi și la nou.

Finalitățile rezultate în urma excursiei

Excursia școlară contribuie efectiv la invățarea activă a elevilor, s-au îmbinat activitățile de explorare și descoperirecare au stârnit curiozitatea geografică devenind profund formativă prin competențe, valori si atitudini, dar orientată spre atingera câtorva dintre obiectivele generale ale geografiei.

Formarea și dezvoltarea activă la elevi a noțiunilor geografice generale și speciale (abstracte, concrete, complexe), lărgirea sferei de cuprindere si inchegarea lor intr-un sistem coerent de noțiuni oeraționale.

Formarea gândirii geografice și dezvoltarea limbajului științific.

Formarea capacităților și deprinderilor intelectuale, a deprinderilor practice și a capacităților de investigare a elevilor în mediul înconjurător.

Realizarea unor materiale și mijloace didactice cu sprijinul elevilor (măsurători, materiale geografice si cartografice, colecții de fotografii, de roci, profile de sol, referate, postere) foarte utile în predarea geografiei cu care se poate dota cabinetul de geografie.

Educarea elevilor în spiritul ocrotirii naturii și a protejării mediului înconjurător.

Obiectivele didactice și pedagogice urmărite prin desfășurarea de activități de investigare a orizontului local converg spre același scop de formare și dezvoltare a adolescentului, prin participarea lui directă la acțiuni care să-i solicite și să îi dezvolte principalele aspecte ale vieții sale psihice: atenția, memoria, gândirea, curajul, dar totodata să îl facă un om mai instruit și atent cu mediul înconjurător.

Capitolul VII. EXEMPLE DE ACTIVITATI DIACTICE CU CARACTER

FORMATIV –EDUCATIV DERULATE

Hazarde naturale și antropogene – opțional la decizia școlii

Opționalul la decizia școlii este una din cele mai bune oportunități pe care școala o poate oferi comunității în vederea educării unor tineri adolescenți viitori adulți responsabili care să posede cunoștințe drspre procesele geografice de risc, să aibă o atitudine prietenoasă față de mediul înconjurător pentru o dezvoltare durabilă.

Cursul de față iși propune să familiarizeze elevii cu fenomenele naturale extreme care pot să interacționeze cu habitatul uman care pot determina grave întreruperi ale activității cotidiene, mari pagube materiale dar și pierderi de vieți omenești.

Prin parcurgerea materiei din programă, la final, elevii vor fi capabili să conștientizeze vunerabilitate societății umane indiferent de localitatea de baștină în fața hazardelor naturale, vor înțelege că și propriile activități pot fi generatoare de riscuri geografice. Mi-am propus ca prin activitățile desfășurate să îi inițiez să se inforneze din cât mai multe surse mass-media în legătură cu aceste fenomene geografice extreme pentru a înțelege că oricare dintre noi putem fi martori la dezlănțuire naturii. Foarte important este să știe cum să acționeze în astfel de situații neșteptate, ce măsuri pot fi luate înainte, în timpul și după consumarea unor astfel de fenomene extreme.

Pentru elaborarea opționalului la decizia școlii Hazarde naturale și antropogene, am parcurs mai multe etape: documenterea, întocmirea programei pe baza supotului de curs, planificarea anuală și proiectarea unităților de învățare.În condițiile actuale când omul modern tinde să se dezvolte în cât mai mlte direcții, școala trebuie să vină în întâmpinarea acestui lucru, să adapteze învățământul la viața practică de zi cu zi, să sprijine rezolvarea practică a anumitor probleme și să conlucreze la pregătirea în perspectivă a elevilor. Am abordat o astfel de tematică pentru opțional tocmai datorită faptului că deși hazardele se manifestă dintotdeauna pe planeta noastră ca și obiect de studiu în geografie reprezintă o direcție relativ nouă în preocupările cercetătorilor. La elaborarea programei am ținut cont de competențele specifice geografiei moderne prin identificarea și explicarea dimensiunii sociale, civile și culturale a caracteristicilor spațiului geografic pentru că acesta reprezintă suportul nostru de viață de aceea tinerii trebuie să cunoască și să respecte mediul înconjurător în vederea unei dezvoltări durabile. Activitățile de învățare sunt elaborate pentru a stimula cât mai mult elevii să descopere și să își îmbunătățeasca bagajul informativ prin cercetare direct în orizontul local pentru a înțelege cât mai ușor evenimentele cu caracter extrem care pot afecta societatea.

Obiectivele didactice și pedagogice urmărite prin desfășurarea acestui opțional, prin activități de investigare a orizontului local converg spre același scop de formare și dezvoltare a adolescentului, prin participarea lui directă la acțiuni care să-i solicite și să îi dezvolte principalele aspecte ale vieții sale psihice: atenția, memoria, gândirea, curajul, dar totodata să îl facă un om mai instruit și atent cu mediul înconjurător.

PLAN DE OPȚIONAL

Numele opționalului: HAZARDE NATURALE ȘI ANTROPOGENE

Aria curriculară: OM ȘI SOCIETATE

Categoria de opțional: OPȚIONAL LA DECIZIA SCOLII

Durata: 1 AN (1 ORĂ PE SĂPTĂMÂNĂ)

Modul de lucru: PE CLASE – VI-VII

Unitatea școlară : ȘCOALA GIMNAZIALĂ TUREAC

Localitatea: TUREAC

Profesor: REBREAN NADIA

Suport de curs: Dan Balteanu, Radita A., (2011) Hazarde naturale si

antropogene,Editura Corint,Bucuresti

ARGUMENT

Curriculum-ul opțional de geografie „HAZARDE NATURALE ȘI ANTROPOGENE„- este conceput pentru elevii din învățământul gimnazial din clasele VI-VII care studiază această disciplină 1 oră / săptămână.

Componentele acestui curriculum urmăresc familiarizarea elevilor cu unele noțiuni teoretice și dezvoltarea de cunoștințe, capacități, deprinderi, atitudini și valori necesare în viața cotidiană în condițiile în care habitează intr-o zonă vulnerabila în fața hazardelor geografice. Opționalul are în vedere acumularea unor cunoștințe și aplicabilitatea lor în practică pentru ca elevii viitori adulți să stie să reacționeze în prezența manifestării unor fenomene naturale accentuate iar ei la rândul lor să fie capabili să acționeze în spiritul dezvoltării durabile. Totodată, acest opțional cuprinde multe elemente de referință practică și aplicativă, cum se procedează în anumite situatii criză, cum să recunoască anumite fenomene și procese, de operare cu suporturi cartografice și de raportarea lor la dimensiuni locale.

Cursul de față stimulează interesul pentru geografie, pentru explorare si descoperire, îndeamnă elevul să utilizeze informația din cât mai multe surse pentru ca tema abordată este nouă și foarte acuală în literatura de specialitate și în preocupările cercetătorilor.

Opționalul are în vedere actualizarea evoluției fenomenelor naturale extreme și a activităților antropice periculoase și iraționale care afectează habitatele omenesti și mediul înconjurător . Prin tematica și conținuturile abordate exemplifică în orizontul local, regional și pe mapamond , concepte de geografie fizică și regională, de geografie umană și economică, urmărind integrarea sa în aria curriculară „Om și societate”.

Programa cuprinde:

Competențe generale;

Competențe specifice și exemple de activități de învățare;

Conținuturi;

Bibliografie.

Pentru realizarea conținutului acestui opțional la decizia școlii ”Hazarde naturale și antropogene” am utilizat ” Programele școlare la disciplina geografie clasele V-VIII aprobată prin Ordinul Ministrului Educației și Cercetării cu nr. 5097/09.2009 și suportul de curs : Dan Balteanu, Radita A., (2011) Hazarde naturale si antropogene, Editura Corint, Bucuresti

Competențe generale

Utilizarea libajului specific în prezentarea și explicarea realității geografice absolut necesar pentru înțelegerea proceselor și fenomenelor din natrura înconjurătoare.

Utilizarea corectă a numelor proprii și termenilor în limbi străine pentru o înțelegere adecvată a acestora în vederea utilizării eficiente a informațiilor.

.

Transferarea unor elemente din matematică, stiințe si tehnologie în studierea mediului –geografia reprezintă o știință de sinteză care aprofundează studiul elementelor mediului înconjurător bazându-se pe sfera informațiilor din stiințe înrudite sau complementare.

Raportarea realității geografice la un suport cartografic și grafic- foarte relevant pentru transpunerea informației pe suport cartografic, grafic, în vederea interpretării informației sau a construirii suportului cartografic sau grafic pe baza informației.

Accesarea și utilizarea conținuturilor cu caracter geografic prin tehnologia informației și comunicării-pentru o mai buna capacitate de înțelegere și evidențiere a realității geografice.

Identificarea și explicarea dimensiunii sociale, civile și culturale a caracteristicilor spațiului geografic- acesta reprezintă suportul nostru de viață de aceea tinerii trebuie să cunoască și să respecte mediul înconjurător în vederea unei dezvoltări durabile.

Dobândirea unor deprinderi și tehnici de lucru pentru pregătirea permanetă prin metodologia folosită trebuie cultivată atitudinea pozitiva fața de studiu pe toată durata vieții prin dobândirea unor competențe interpersonale și interculturale.

Elaborarea unor modele și soluții de organizare și soluții de organizare a spațiului geografic din perspectiva dezvoltării durabile

Conform” Programele scolare la disciplina geografie clasele V-VIII aprobată prin Ordinul Ministrului Educației și Cercetării cu nr. 5097/09.2009

Competențe cheie

– Comunicarea în limba română.

Comunicarea în limbi străine.

Competențe matematice și competențe de bază în științe și tehnologii.

– Competența digitală.

Competența socială și competențe civice.

A învăța să înveți.

Inițiativă și antreprenoriat.

Sensibilizare și exprimare culturală.

Valori și atitudini

Competențele generale și specifice care se formează în urma parcurgerii acestui curs, în urma activității diactice sunt susținute de următoarea suită de valori și atitudini:

Respectul față de cunoaștere, natură, istorie,societate, civilizație;

Interes pentru cunoasterea și explorarea fenomenelor naturale care prin manifestări excesive accentuează vulnerabilitatea societății.

Dorința de cunoaștere a diversității naturii și lumii înconjurătoare.

Interes și atitudine pozitivă pentru ocrotirea naturii.

Disponibilitatea pentru învățare permanentă

Conform” Programele scolare la dișciplina geografie clasele V-VIII aprobată prin Ordinul Ministrului Educației și Cercetării cu nr. 5097/09.2009

Competențe specifice și exemple de activități de învățare

(1)Utilizarea libajului specific în prezentarea și explicarea realității geografice

(2)Utilizarea corectă a numelor proprii și termenilor în limbi străine

(3) Transferarea unor elemente din matematică, științe și tehnologie în studierea mediului

(4)Raportarea realității geografice la un suport cartografic și grafic

(5) Accesarea și utilizarea conținuturilor cu caracter geografic prin tehnologia informației și comunicării

(6) Identificarea și explicarea dimensiunii sociale, civile și culturale a caracteristicilor spațiului geografic

(7) Dobândirea unor deprinderi și tehnici de lucru pentru pregătirea permanetă

(8)Elaborarea unor modele și soluții de organizare a spațiului geografic din perspectiva dezvoltării durabile

Conform” Programele școlare la disciplina geografie clasele V-VIII aprobată prin Ordinul Ministrului Educației și Cercetării cu nr. 5097/09.2009”

HAZARDE NATURALE ȘI ANTROPOGENE

CONȚINUTURI

Introducere în studiul hazardelor

1. Hazarde, riscuri și vulnerabilitate

2.Clasificarea hazardelor naturale și antropogene

Hazarde generate de vulcani

1. Vulcanii și activitatea vulcanică

2. Raspandirea vulcanilor pe glob

3. Hazardele vulcanice-clasificare

4. Impactul asupra populației

Hazarde geologice

1. Cutremurele -caracteristic

2. Hazarde seismice primare si secundare

3. Cutremurele înregistrate în Romania

4. Protectia antiseismică în legislație

Hazarde geomorfologice

1.Tipuri de deplasări în masă

2.Alunecările de teren și impactul asupra mediului

3. Curgerile de noroi

4. Prăbușirile

5. Avalanșele

6. Eroziunea în suprafață

6. Hazarde geomorfologice în România

Hazarde climatice

1. Ciclonii tropicali și tornadele

2. Furtunile

3. Viscolele

4. Deșertificarea

5. Fulgerele si tunetele,

6.Grindina, inghetul si bruma, depunerile de gheata.

Hazarde hidrice

1. Inundațiile

2. Măsuri pentru atenuarea riscului hidric

3. Hazarde hidrice din Romania

4. Valuri Tsunami

5. Umectările și mlăștinirile

6. Evaluare

Hazarde biologice, geofizice si astrofizice

1. Epidemiile

2. Invaziile de insecte

3. Incendiile naturale și generate antropic

4 .Caderea meteoriților

Hazarde antropogene

1.Hazarde tehnogene

2. Hazarde generate de transporturi

3. Degradarea solurilor

4. Hazarde nucleare

5. Conflictele și consecințele lor asupra societații și mediului

6. Apararea civilă în România.

EVALUARE

Materiale didactice: Harta fizică a României, Harta fizică a județului Bistrița-Năsăud, Harta fizică a lumii, , imagini,calculator, videoproiector, reviste, filme documentare etc.

Instrumente de evaluare: Fișe de lucru, eseuri, referate geografice, excursie ,aplicații practice pe teritoriul comunei Tiha Bargaului, etc.

BIBLIOGRAFIE

Dan Bălteanu, Rădița A., (2011) Hazarde naturale si antropogene,Editura Corint,Bucuresti

Grigore Posea, I. Ilie, M. Grigore (1970) Geomorfologie generala Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti

Maria Elisa Dulama (2008) Metodologii Didactice activiante, Editura Clusium,

Cluj-Napoca

Maria Elisa Dulama (2010) Didactică axată pe competențe, Editura Clusium,

Cluj-Napoca

PLANIFICARE ANUALĂ

Hazarde naturale și antropogene

Aria curriculara „Om și societate„

Clasa: VI-VII

Nr. ore pe saptamana; 1 oră

Profesor: Nadia Rebrean

Școala: Școala Gimnazială Tureac

An școlar: 2015-2016

PLANIFICAREA UNITĂȚILOR DE INVĂȚARE

Hazarde naturale și antropogene

Unitatea de invățare: Introducere în studiul hazardelor

Numar de ore:2 ore

Săptămâna:S1-S2

An scolar:2015-2016

Unitatea de invatare: Hazarde generate de vulcani

Numar de ore:4ore

Săptămâna:S3-S6

Unitatea de învățare: Hazarde geologice

Număr de ore alocat: 5 ore

Săptămâna: S7-S11

Unitatea de învățare: Hazarde geomorfologice

Număr de ore alocat: 7 ore

Săptămâna: S12-S18

Unitatea de învățare: Hazarde climatice

Număr de ore : 6 ore

Săptămâna: S19-S24

Unitatea de invățare: Hazarde hidrice

Număr de ore:6

Săptămâna:S25-S30

Unitatea de invățare:Hazarde biologice,geofizice, astrofizice

Numar de ore:2 ore

Săptămâna:S31-S32

Unitatea de învățare:Hazarde antropice

Număr de ore:4 ore

Săptămâna: S33-S36

Concluzii

Riscul geografic prin manifestarea unor fenomene și procese extreme, prin modul aleatoriu de manifestare și mai ales prin urmările nefaste asupra societății umane a devenit o preocupare actuală a cercetătorilor din punc de vedere a înțelegerii modului de declanșare, a factorilor favorizanți, amodalitățiilor de reducere a pagubelor materiale.Pe plan internațional fenomenele geografice de risc reprezintă o preocupare relativ nouă în sfera geografiei, startul îl dă geograful american G. F. White între anii 1942-1956, sesizând local, cel mult la nivel național efectele manifestării unor fenomene geografice extreme asupra societății umane, apoi s-a trecut la o abordare globală, în prezent există o preocupare și o cooperare științifică internațională având drept acop elaborarea unor programe științifice care sunt canalizate spre analiza și prognoza riscurilor.

În lucrarea de față cea mai mare provocare a fost să analizez o societate exclusiv rurală, ancorată profund în natură și modul în care aceasta percepe, abordează și gestionează riscul geografic. Dimensiunea socială a riscului este în strânsă legătură cu percepția umană și interpretarea fenomenelor care se produc în natură, în cazul de față populația abordează intuitiv aceste evenimente probabilistice. Având în vedere complexitatea manifestărilor acestor fenomene prin implicațiile de ordin social, politic, ecologic, economic pot fi raportate la progresul societății umane, în sensul că omul trebuie să manifeste respect și atenție pentru mediul în care trăiește în perspectiva unei dezvoltări durabile, cu o gestionare rațională a resurselor de care dispune. Frecvența proceselor de risc a crescut exponențial în ultimul secol ca urmare a extinderii necontrolate a societății umane, așadar conștientizarea pericolului, a situațiilor neprevăzute cu grave întreruperi în viața cotidiană de pretutindeni trebuie să canalizeze omul spre înțelegerea imperativă a ceea ce se manifestă în mediul geografic, iar abordarea intuitivă trebuie înlocuită cu măsuri clare de intervenție prin conlucrare interdiciplinară.

În arealul de studiu procesele geomorfologice de risc se manifestă atât din cauze naturale dar și datorită acțiunilor iresponsabile ale populației cum ar fi: suprapășunatul ce favorizează degradarea covorului vegetal protector, defrișările, tăierea unor drumuri pe versanți, efectuarea unor lucrări agricole eronate care detemină schimbări vizibile ale reliefului, creând medii cu abrupturi, râpe de desprindere, talveguri de eroziune, care în timp au drept consecință degradarea terenurilor, produc pagube culturilor agricole sau reduc suprafața terenurilor utilizate. O altă consecință este degradarea solului care în timp conduce la scăderea fertilității și implicit la diminuarea producției agricole și la imposibilitatea susținerii creșterii animalelor.

Analiza riscului hidric reliefează dependența societății din Culuarul Bârgăului în raport cu factorii de mediu în contextul tipului de organizare spațială, cu anumite mentalități formate, unde populația este stabilită în bazinete depresionare înguste în care probabilitatea producerii unor fenomene extreme este iminentă. Este evident că cu cât societatea umană interacționează mai mult cu mediul geografic, constrânsă de necesități de ordin economic ca și în cazul de față cu atât vulnerabilitatea este mai mare.Important este ca oamenii să înțeleagă mecanismul producerii unor astfel de procese, să își corecteze comportamentul și atitudinea prin luarea unor decizii raționale și corecte care atrag după sine scăderea pagubelor de ordin material și gestionarea eficientă a situațiilor care implică risc hidric.

În secțiunea dedicată implicațiilor metodico-științifice am evidențiat modul în care excursia geografică desfășurată într-un cadru non-formal reprezintă o modalitate de abordare pentru cunoașterea mediului geografic cu un caracter complementar în vederea însușirii unor achiziții culturale noi sau vine în sprijinul reactualizării noțiunilor dobândite anterior având drept scop final atingerea obiectivelor generale ale geografiei. Prin intermediul excursiei elevii pot să realizeze cunoașterea științifică a realității, dar în același timp pot să iși formeze priceperi și deprinderi prin diferite modalități de cercetare.

Opționalul la decizia școlii ”Hazarde naturale și antropogene” vine în sprijinul educării elevilor care habitează într-o zonă supusă riscului geografic, îi familiarizează cu astfel de fenomene extreme care pot să interacționeze cu societatea umană și sunt înfricoșătoare prin manifestare și urmări. Mi-am propus să îi conștientizez și să îi responsabilizez în legătură cu activitățile antropice desfășurate în mediul geografic, la urmările acestor acțiuni care negrașit pot să atragă după sine manifestări viitoare violente ale forțelor naturii cu repercursiuni dezastruoase. Tinerii educați și informați pot fi speranța unei îmbunătațiri viitoare a relației om –mediu geografic pentru gestionarea eficientă a problemelor viitoare și pentru dezvoltarea durabilă. Ca dascăl în aceste ținuturi minunate este o datorie de onoare să veghez pașii elevilor în lumea întortocheată a cunoașterii, să contribui la dezvoltarea armonioasă în devenirea lor ca adulți responsabili.

Bibliografie

Armaș I. (2006), Risc și vulnerabilitate. Metode de evaluare în geomorfologie, Editura Universitară, București.

Armaș I. (2010), Riscuri naturale (Cultura riscului), Editura Credis, București

Atanasiu L. (1954) Considerațiuni preliminare asupra geologiei regiunii Șaru Dornei-Măgura calului, D.S.C.G., vol. XXXVIII, București.

Atanasiu L. (1955) Geologia regiunii Fântânele-Mureșenii Bârgăului, D.S.C.G., vol. XL, București.

Atanasiu L. (1956) Studiu petrografic al eruptivului din Munții Bârgăului, D.S.C.G., vol. XL, București

Atanasiu L. (1956) Geologia regiunii prundu Bârgăului, Dds. șed.CG. XL

Barbu N. (1897) Geografia solurilor României, Centrul de multiplicare al Univ. Iași

Bălteanu D., Alexe R. (2001), Hazarde naturale și antropogene, Editura Corint, București.

Bălteanu, D. (2002), Cercetarea geografică și dezvoltarea durabilă, Revista Geografică, T. VIII.

Bălteanu, D., Șerban M. (2005), Modificările globale ale mediului, Edit. Coresi, București.

Bălteanu D., Rădiță A. (2001), Hazarde naturale și antropogene, Ed. Corint, Bucuresti.

Benedek, J. (2000), Organizarea spațiului rural în zona de influență apropiată a orașului Bistrița, Edit. Presa Universitară Clujeană, Cluj- Napoca.

Benedek, J. (2002), Riscurile umane, Riscuri și catastrofe (editor V. Sorocovschi), Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca.

Brown, R. L. (1994), Probleme globale ale omenirii, Editura Tehnică, București.

București Ciulache și Nicoleta I. (1992), Fenomene geografice de risc, Editura Științifică,.

Ciulache, S., Ionac, N. (1995), Fenomene climatice de risc și catastrofe climatice, Editura Științifică, București.

Cocean, P. (2007), Riscurile în etapa schimbărilor globale, Riscuri și catastrofe, VI, Cluj Napoca.

Cocean, P., Danciu, R. (1994), Contribuții la studiul proceselor geomorfologice din bazinul Văii Ilișua, Studia , 1, Cluj-Napoca.

Cocean, P., C. N. Boțan, O. R. Ilovan (2011) Județul Bistrița-Năsăud, Editura Academiei Române, București

Dulamă, M. E. (1996) Didactica geografică, Editura Clusium, Cluj-Napoca

Dulamă, M. E. (2001) Elemente din didactica geografiei, Editura Clusium, Cluj-Napoca.

Dulamă, M. E. (2002) Modele, strategii și tehnici didactice activizante, Editura Clusium, Cluj-Napoca.

Dulamă, M. E. (2006) Metodologie didactică, Editura Clusium, Cluj-Napoca.

Dulamă, M. E. (2010) Didactica axată pe competențe, Editura Clusium, Cluj-Napoca.

Grecu F. (2006) Hazarde și riscuri naturale geologice și geomorfologice, Editura Universitară, București.

Ielenicz, M. (2004), Geomorfologie generală, Editura Universitară, București.

Ioniță, I. (2000), Geomorfologie aplicată. Procese de degradare a regiunilor deluroase, Editura Universității ,,Alexandru Ioan Cuza”, Iași.

Mac, I. (1996), Geografia mediului înconjurător, Note de curs, Facultatea de Geografie, Cluj-Napoca.

Mac, I., Floca, L., Mihaescu, R., Vescan, I., Munten, L.O. (1997), Strategii de planning environmental în ariile de contact. Regiunea de Nord-Vest a României (fâșiile de contact interjudețean), Simpozionul ,,geografia în contextul dezvoltării contemporane”, Cluj-Napoca.

Mac, I. (2000), Mediul natural și ,,mediul construit”, Studii și Cercetări de Geologie-Geografie, no.5, Bistrița.

Mac, I. (2000), Geografie generală, Editura Europontic, Cluj-Napoca.

Mac, I., Petrea, D. (2002), Polisemia evenimentelor geografice extreme, în volumul ,,Riscuri și catastrofe”, editor V. Sorocovschi, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca.

Marin, I., et al. (2002), Gestiunea durabilă a peisajelor geografice prin organizare și amenajare regională, Editura Ars Docendi, București.

Mihăilescu, V. (1963) Carpații Sud-Estici, Editura Științifică, București.

Mihăilescu, V. (1969) Geografia fizică a României, Editura Științifică, București.

Moldovan, F. (2003), Fenomene climatice de risc, Editura Echinox, Cluj-Napoca.

Naum, T. (1986) Caracterizarea geomorfologică a Munților Bârgăului, An. Șt. Univ. București, tom. XXXV.

Naum, T. (1982) Zona de contact Bârgău-Călimani, , An. Șt. Univ. București, tom. XXXI.

Naum, T. Moldovan Gr. (1987) Bârgău-Ghid turistic, Editura Sport Turism, București.

Nichita, O. (1954) geologia regiunii Colibița, D.S.C.G., vol. XXXVIII, București.

Oprea, C. V., Lupei, N. (1975), Echilibre și dezechilibre în biosferă, Ed. Facla, Craiova.

Posea G., Popescu N., Ielinicz M., (1974) Relieful României, Editura Științifică, București.

Primack, R.B., Pătroescu, M., Rozylowicz, L., Joja, C. (2002), Conservarea diversității biologice, Editura Tehnică, București.

Radiță A., Bălteanu D. (2000), Hazarde naturale și antropogene, Editura Corint, București.

Rădulescu, D. Bocoș, N., Privire generală asupra vulcanismului neogen din România, An. Com. De Stat al Geologiei, XXXVI, Bucureșri.

Roșu, A., Ungureanu, I. (1977), Geografia mediului înconjurător, Editura Didactică și Pedagogică, București.

Rusu, E. (1999), Munții Bârgăului. Studiu fizico-geografic, Editura Universității Al I. Cuza, Iași

Rusu, I. (1971) Depresiunea Colibița, Terra nr.5/1971, București

Semaka, Al. Atanasiu, L. (1965) Apele minerale din Munții Bârgăului, Comunicări de geologie, vol. III, București.

Semaka, Al. (1951) Geologia regiunii Grădinița-Lunca Ilvei, D.S.C.G., vol. XXXIX, București.

Semaka, Al. (1951) Geologia regiunii Dorna-Cândreni-Coșna, D.S.C.G., vol. XXXVIII, București.

Sârcu, I., (1957) Câteva aspecte de geomorfologie din Munții Bârgăului, Probleme de geografie, IV, București.

Sorocovschi V. (1998), Riscuri și catastrofe, Cluj-Napoca, vol. I.

Sorocovschi V. (2004), Riscuri și catastrofe, Edit. Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, vol. I și II.

Sorocovschi V. (2005), Riscuri și catastrofe, Edit. Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, vol. .

Surdeanu V. (1998), Geografia terenurilor degradate, Presa Universitară Clujeana.

Vișan S., Crețu S., Alpopi C. (1997) – Mediul înconjurător: poluare și protecție, Editura Economică, București.

Voiculescu, M. (2002), Fenomene geografice de risc în Masivul Făgăraș, Editura Brumar, Timișoara.

Wite G.T. (1974) Natural hazards. Local, national, Global, Oxford Press, London, Toronto, New York.

* * * 2002 – Anuarul județean privind starea factorilor de mediu pe anul 2002, Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului, A.P.M. Bistrița-Năsăud.

* * * 2004 – Raportul privind starea factorilor de mediu pe anul 2004, Ministerul Mediului și Gospodărirea Apelor, A.P.M. Bistrița – Năsăud.

* * * 2005 – Raportul privind starea factorilor de mediu pe anul 2005, Ministerul Mediului și Gospodărirea Apelor, A.P.M. Bistrița – Năsăud.

* * * 2006 – Raportul privind starea factorilor de mediu pe anul 2006, Ministerul Mediului și Gospodărirea Apelor, A.P.M. Bistrița – Năsăud.

* * * 2007 – Raportul privind starea factorilor de mediu pe anul 2007, Ministerul Mediului și Gospodărirea Apelor, A.P.M. Bistrița – Năsăud.

* * * 2008 – Raportul privind starea factorilor de mediu pe anul 2008, Ministerul Mediului și Gospodărirea Apelor, A.P.M. Bistrița – Năsăud.

* * * 2009 – Raportul privind starea factorilor de mediu pe anul 2009, Ministerul Mediului și Gospodărirea Apelor, A.P.M. Bistrița – Năsăud.

http://life.esu.au/hazards/all.html

www.memorialulsighet.ro

www.miningwatch.ro

www.jurnalul.ro