pentru obținerea gradului didactic I PREMISE GEOGRAFICE ALE DEZVOLTĂRII DURABILE ÎN COMUNA CĂȘEIU Coordonator științific, CONF. UNIV. DR. VASILE… [616848]

UNIVERSITATEA BABEȘ -BOLYAI CLUJ -NAPOCA
DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA PERSONALULUI DIDACTIC
FACULTATEA DE GEOGRAFIE

LUCRARE METODICO -ȘTIINȚIFICĂ
pentru obținerea gradului didactic I

PREMISE GEOGRAFICE ALE DEZVOLTĂRII DURABILE ÎN
COMUNA CĂȘEIU

Coordonator științific,
CONF. UNIV. DR. VASILE ZOTIC
Candidat: [anonimizat]. MAN ANA SUSANA

Cluj-Napoca
Seria 2011 -2013

Subsemnatul (a) ___________________________________________________,
coordonator științific al lucrării metodico -științifice cu titlul
________________________________________________________________________
________________________________________________________________ ________
elaborată de _____________________________________________________________ avizez
favorabil lucrarea pentru depunere la secretariatul DPPD.
Numele și semnătura:
________________________

________________________

Data: _____________

Cuprins:
Argument……………………………………………………………………………………………………… ………………..5
CAPITOLUL 1
FUNDAMENTARE TEORETICĂ ………………………….. ………………………….. ………………………. 6
1.1. Dezvoltare durabilă. Concept ………………………….. ………………………….. …………………….. 6
1.2. Premise ale dezvoltării durabile ………………………….. ………………………….. ………………… 11
CAPITOLUL 2
DEZVOLTAREA DURABILĂ ÎN CONTEXTUL POLITICII UNIUNII EUROPENE …….. 24
2.1. Planul Național de Dezvoltare (PND) ………………………….. ………………………….. ……….. 24
2.2. Planul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR) ………………………….. ………………………. 27
2.3. Dezvoltarea regională ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 28
2.4. Cadrul instituțional ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 29
2.5. Corespondeța cu Strategia Regiunii Nord – Vest ………………………….. ……………………… 30
CAPITOLUL 3
METODOLOGIA CERCETĂRII ………………………….. ………………………….. ………………………. 33
3.1. Indicatori ai cadrului natural ………………………….. ………………………….. …………………….. 34
3.2. Indictori de ordin socio -demografic ………………………….. ………………………….. ………….. 34
CAPITOLUL 4
PREMISELE NATURALE ȘI VALORIFICAREA LOR ………………………….. …………………. 39
4.1. Așezarea comunei ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 39
4.2. Geologia ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 40
4.3. Relieful ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 41
4.4.Valorificarea reliefului ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 48
4.5.Clima ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 52
4.6.Valorificarea climei ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 53
4.7.Hidrografia comunei Cășeiu ………………………….. ………………………….. ……………………… 56
4.8.Valorificarea apelor ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 61
4.9.Vegetația și fauna ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 61
4.10.Valorificarea vegetației ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 63
4.11.Solurile ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 63
4.12. Resursel e subsolului ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 66
4.13.Valorificarea solurilor ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 66
4.14.Evaluarea potențialului componentelor cadrului natural ………………………….. ………….. 69

CAPITOLUL 5
PREMISELE SOCIO -ECONOMICE ȘI VALORIFICAREA LOR ………………………….. …….. 71
5.1.Potențialul demografic al comunei Cășeiu ………………………….. ………………………….. ….. 71
5.2.Așezările umane ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 81
5.3.Agricultura ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 91
5.4.Industri a ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 96
5.5.Căile de comunicație ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 97
5.6.Comerțul ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 99
5.7.Turismul ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 100
CAPITOLUL 6
ANALIZA S.W.O.T. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 103
CAPITOLUL 7
CONSIDERAȚII METODICE CU PRIVIRE LA PREDAREA – ÎNVĂȚAREA TEMEI
”ROLUL PREMISELOR GEOGRAFICE ALE DEZVOLTĂRII DUR ABILE ÎN COMUNA
CĂȘEIU” ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 112
7.1.O abordare din perspectivă curriculară a procesului de învățământ ……………………….. 112
7.2.Ansamblul metodelor didactice utilizate în predarea – învățarea temei ”Premisele
geografice ale dezvoltării durabile în comuna Cășeiu” ………………………….. …………………. 118
7.3 Rolul metodelor, strategiilor și tehnicilor didactice în predarea – învățarea „ Premisele
geografice ale dezvoltării durabile în comuna Cășeiu ” ………………………….. …………………. 130
7.4. Opțional de geografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 136
7.5.Competențe generale ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 137
7.6.Traseul didactic: Custura – Rugășești – Cășeiu ………………………….. …………………………. 143
7.7.Traseul didactic: Gârbău Dejului – Coplean – Cășeiu. ………………………….. ……………….. 146
Concluzii…………………………………………………………………………………………………….. ………………151
Bibliografie………………………………………………………………………………………………….. ……………..153

ARGUM ENT

Deoarece m -am născut, locuiesc și sunt cadru didactic într -o localitate din apropierea
comunei Cășeiu, am ales tema acestei lucrări din dorința de a face o evaluare a teritoriului sub
aspectul dezvoltării economice , care bineînțeles se răsfrânge și asupra mediului de viață al
comunității.
Lucrarea de față intitulată “Premise geografice ale dezvoltării durabile î n comuna
Cășeiu”, are atât un c aracter științific cât și unul didactic. Folosind surse bibliografi ce și dat e
statistice am făcut o analiză a cadrului natural și socio -economic, încercând să evidențiez rolul
premiselor natural e și socio -economice în dezvoltarea durabilă a comunei Cășeiu.
Analiza acestor premise scoate în evidență adevăratele probleme de dezvolta re cu care se
confruntă regiunea. Dezvoltarea durabilă este un concept relativ nou , care apare în contextu l unei
dezvoltări demografice și economice fără precedent.
Problema dezv oltării durabile preocupă toate oragnizațiile și instituțiile mondiale,
deoar ece gestionare a resurselor într -un mod raț ional reprezintă calea spre prosperitate.
Am abordat cu elevii, ori de câte ori am avut ocazia, probleme ale orizontului local , atât
prin studierea materialul ui bibliografic de specialitate existent în biblioteci , cât și prin efectuarea
unor drumeții tematice î n orizontul local având ca scop cunoașterea detaliată a locurilor natale.
Doresc să mulțumesc tuturor celor care m -au sprijinit la realizarea lucrării de față ,
punându -mi la dispoziție mater ialele necesare și în mod deosebit mulțumesc domnului profesor
Vasile Zotic pentru sfaturile practice pe care mi le -a dat ori de câte ori am avut nevoie.
Am dorit ca această lucrare prin co nținutul științific să reprezint e un material util pentru
cei aviza ți, dar și o lectură plăcută și interesantă pentru cititorul obișnuit.

6
CAPITOLUL 1

FUNDAMENTARE TEORETICĂ

1.1. Dezvoltare durabilă. Concept

Omul, inclusiv în ipostaza sa socială, nu există decât în și prin raportare la natură,
constituind cu aceasta un tot indestructibil. Pentru a putea înțelege adevărata semnificație a
noțiunii de “dezvoltare durabilă”, demers necesar integrării programei abo rdate în lucrare într -un
context general, este necesară o scurtă trecere în revistă a evoluției raportului om -mediu:
– omul parte integrantă a naturii (subordonat) ;
– omul utilizator/ col aborator cu mediul înconjurător (egal) ;
– omul “stăpân” al mediul ui, cu drepturi discreționare .
Cel c are a utilizat pentru prima dată sintagma de dezvoltare durabilă a fost premierul
Norvegiei, Gro Harlem Brundtland, în 1987, în calitate de președinte al Comisiei Mondiale de
Mediu și Dezvoltare în raportul “ Viitorul n ostru comun”1. Dezvoltarea durabilă este “ acea
dezv oltare care satisfice necesităț ile generației prezente, fără a compromite capacitatea
generațiilor viitoare de a -și satisfice propriile necesități.”
Vorbim despre un concept rezultat dintr -o realitate ușo r de observant: dezvoltare
economică și demografic ă actuală deosebit de accelerate . Dacă ea continuă în același ritm și se
extinde la nivel planetar, fără a fi însoț ită de măsuri de proteție a mediului și de economisire a
resurselor, atunci într -un viitor destul de apropiat Pământul va deveni nelocuibil. Societatea
umană de astăzi se amănă tot mai puțin cu cea de dinainte.

1Mesajul acestui raport se regăsește în “ Principiul 3 al Declarației de la Rio” cu privire la Mediu și Dezvoltare (3 – 14 Iunie 1992) .

7
1.1.1.Evoluția și istoricul conceptului

Conceptul s -a conturat la începutul anilor ’70,
într-un moment în care subiectul mediului înco njurător
se afla în prim -planul dezb aterilor politice. Se manifesta
pe problema poluării globale, a găurilor identificate în
stratul de ozon, încălzirea climatului, reducerea
biodiversității, deșertificare , ploi acide, crize petroliere.
Tot în această perioadă apar primele
organizații non guvernamentale ecologice, puternice ,
ca: Prietenii Pământului (1971) și Greenpeace.
În 1972 apare raportul “ Limitele creșterii” (sau raportul “ Meadows”), elaborat pe baza
raportului resurse -dezvoltare de către un grup de experți în cadrul “ Clubului de la Roma”. Aces t
raport prevede că în contextu l dezvoltării economice accelerate de până atunci, omenirea va
folosi toate resursele neregenerabi le până în 2072.
În iunie 1992, la Rio de Janeiro , s-a desfășurat Conferința Națiunilor Unite privind
Mediul și Dezvoltarea , la care s -au reunit 115 state. În cadrul acestei conferințe s -a definit pentru
prima dată conceptul de dezvoltare durabilă.
În 200 2 are loc , la Johannesburg , Summitul Națiunilor Unite priviind dezvoltarea
durabilă , la care au participat 104 state. În cadrul acestui summit s -a asumat responsabilitatea
colectivă pentru progresul și întărirea celor trei piloni interdependenți ai dezvolt ării durabile:
– dezvoltare economică ;
– dezvoltare socială ;
– protecția mediului .
Dezvoltarea durabilă surprinde relațiile întregului “ societate – mediu” prin prisma
dezvoltării economice și , implicit , a calității mediului. După I.Mac “aplicarea acestei paradigme,
relativ în investigația environmentală, considerăm că poate permite o mai bună înțelegere a
raporturilor existente între societate și mediul încojurător și , ca atare, poate ofer i cad rul
concep tual în procesul deciz ional al politicilor environmentale, respective în planning -ul
environmental2.

2 Mac, I. (2000), Geografie generală, Editura Europontic – Cluj Napoca, p. 458
Fig. 1 Modelul celor 3 piloni ai dezvoltării
durabile

8
Fenomenul fiind multidimensional , antrenează variabile ierarhizate pe numeroase
nivele. (Fig. 2)

1.1.2 .Concepte de dezvoltare durabilă
1.1.2.1.Conceptul de normă
Norma reprezintă aspectul calitativ și cantitativ stabilit conceptual sau rezultat din studii
practice, care condiționează sau de care depinde intensitatea, durata și cantitatea impactului
asupra unui sistem, cu scopul de a -l menține în starea de echilibru dinamic3.
Se deosebesc următoarele categorii de norme:
 Norme de impact ;
 Norme de exploatare a resurselor ;
 Norme de dezvoltare ;
 Norme ameliorative ;
 Norme ecologice .

3 Zotic, V., Componente operaționale, Curs pentru studenți, UBB, Cluj Napoca, p.157
Dezvoltarea durabilă
Dimensiunea
spațială
Dimensiunea
ecologică
Dimensiunea
socială
Dimensiunea
economică
Dimensiunea
culturală
Fig. 2 Dezvoltarea durabilă în contextual dimensiunilor complexe și relațiilor ce se stabilesc între
acestea (după Mac, I. 2000)

9
1.1.2.2. Conceptul de potențial
Sub aspect practic, cunoașterea potențialului este absolut necesară, în funcție de acesta
elaborându -se variante și scenarii de dezvoltare cu toate particularitățile acestora. Potențialul
este dependent direct de condițiile de mediu și de condițiile tehnologi ce în care se determină
acesta. Potențialul se dezvoltă sau se reduce în timp, deci are caracter dinamic, mai are o limită
superioară care încadrează întreg potențialul, deci are caracter limitat4.
Tipuri de potențial
 Potenț ialul biologic al ecosistemelor;
 Potențialul resurselor naturale ;
 Potențialul ecologo -economic;
 Potențialul de poluare atmosferică ;
 Potențialul de autopurificare.
1.1.2.3.Co nceptul de „necesități umane”
Necesitățile umane (conștientizate sau neconștientizate ale omului ca individ biologic și
social) sunt diverse, ierarhizate pe nivele de necesități pentru asigurarea vieții biologice, în
primul rând și apoi a vieții sociale. Necesitățile sunt reprezentate de obiecte și fenomene
materiale, energetice, informaționale, spirituale, fără de care individul uman suferă stări de
disconfort fizic și psihic, înrăutățirea stării de sănătate. Necesitățile umane sunt condiționate de
educația materială și spirituală a acestora, ele reprezentând singura cauză care determină
activitățile umane. Aces tea sunt determinate de legitățile funcționării sistemelor biologice și
sociale5.
Necesități umane structurate pe priorități:
 Necesități anatomo -fiziologice ;
 Necesități ecologice;
 Necesități individuale ale omulu; .
-Necesitățile materiale ;
– Necesități spirituale;
 Necesități comunitare ale omului ;
 Necesități sociale;

4 Zotic, V., Comp onente operaționale, Curs pentru studenți, UBB, Cluj Napoca, p.157
5 Ibidem

10
 Necesități de muncă ;
 Necesități estetice;
 Necesități psihologice;
 Necesități etnice.
1.1.2.4. Conceptul de resursă
Resursă, ca definiție generală, reprezintă oricare sursă sau condiție de obținere a unor
bunuri materiale, energetice, informaționale și spirituale necesare omului care pot fi obținute
direct sau prin intermediul relațiilor social -economice și a condițiilor tehnogene existente6.
Resursele se împart în:
 Resurse naturale autentice. Reprezintă obiecte și fenomene naturale utilizate în
prezent, trecut și viitor, direct și indirect, ce au permis crearea bunurilor materiale,
a reproducerii resurselor de muncă, susținerii condițiilor de existență a umanității
și ridică rii calității vieții.
În cadrul resurselor naturale se deosebesc trei grupe:
a. Resurse substituibile și nesubstituibile sunt acele resurse care s -au
format numai în anumite condiții și care nu se mai pot întruni
pentru a se reface stocul.
b. Resurse regenerabi le și neregenerabile, reprezintă gama de resurse
care sunt sau nu capabile să se autoregenereze
c. Resurse înlocuibile și neînlocuibile, sunt acelea care pot sau nu pot
fi înlocuite cu altele
 Resurse materiale secundare. Reprezintă deșeurile de producție și de utilizare care
se formează în circuitul economic al resurselor naturale.
 Resurse secundare energetice. Reprezintă căldura eliminată în mediu în procesele
tehnologice, aceasta putând fi utilizată în diferite sectoare cu necesități energetice
termice.
Prin prisma economicului sunt:
 Resursele epuizate. Reprezintă resursele naturale care s -au redus cantitativ până la
ineficiența exploatării acestora, existând riscul epuizării totale.

6Ibidem

11
 Resurse epuizabile. Reprezintă resursele naturale care direct sau indirect, printr -o
exploatare intensă și pe durată scurtă poate determina epuizarea acestora.
 Resurse recreaționale. Constituie o parte a resurselor naturale, a condițiilor de
mediu, bunuri material -culturale, care este exploatată în actul de odihnă și
recreere ca mijloc de întreținere și restabilire a sănătății și capacității de muncă.
 Resurse teritoriale. Acestea fac parte din categoria resurselor nesubstituibile,
neregenerabile, neînlocuibile.
 Resurse integr ale
1.1.2.5.Conceptul de coo rdonare organizatorică durabilă
Reprezintă organizarea legăturilor funcționale reciproce dintre componentele sistemice,
care au ca finalitate atingerea unor scopuri (stări de organizare superioară în echilibrul
dinamic)7.
Coordonarea se realizează după anumite reguli:
 ea este orientată pentru atingerea unor scopuri, care trebuiesc raportate la
realitățile teritoriale și la posibilitățile reale, pe baza informației obținute, ca
răspuns a reacției inverse;
 în coordonare se im pune cunoașterea reacțiior pozitive și negative ale sistemului
coordonat, pe baza informației și experienței acumulate;
 se impune inventarierea limitelor potențialului resurselor naturale, ecologo –
economice și integrale;
 este indicat de a orienta toate pro cesele spre obținerea unor efecte materiale
energetice cu un minim de consecințe ecologice negative.
1.2. Premise ale dezvoltării durabile
Inițiat ca urmare a manifestării așa numitor „ Probleme globale ale omenirii”, conceptul a
fost apoi implementat la n ivel concret , atât pe domenii de activitate ( industrie durabilă,
agricultură durabilă, turism durab il), cât și pe nivele spațiale ( la nivel regional, național, local).
Degradarea mediului este efectul „dezvoltării” în sens antropocentric, economic, iar
consecinț ele, conștientizate sau nu de actorii umani , au impact advers asupra condițiilor de viață
economice și demografice.

7Ibidem

12
După A. Vădineanu, abordarea integrată a dezvoltării durabile se bazează pe patru
categorii de indicatori (Fig. 3) :
– economici;
– ecologici ;
– environmentali ;
– politici.

Durabilitatea ca stare environmentală, la nivel geografic, poate apărea într -un teritoriu
sub două aspecte (I. Mac, 1996):
– la nivelul componentelor fizice , evidențiind stabilitatea și robusteț ea;
– la nivelul relațiilor dintre activitatea umană și sistemul environmental, care în teritoriu
se poate manifesta prin disfuncționalități și riscuri.
1.2.1. Rolul cadrului natural în dezvoltarea durabilă
Cadrul natu ral este reprezentat de: relief, climă, vegetație, faună și soluri.
Relieful are un rol important în dezvoltarea durabilă deoarece reprezintă principalul
factor de favorabilitate sau de restrictivitate în dezvoltarea unei zone , influențând: locul, numărul
și modul de dispunere a așezărilor umane, tipul de activități economice care pot fi practicate în
funcție de resursele existente.
În cadrul unui sistem fizico – geografic, relieful joacă un rol hotărâtor , consituind factorul
suport ce se grefează pe elemen tele de referință ale factorului geologic; interfața pentru un alt
component al sistemului , respectiv î nvelișul pedologic; constituie și un factor de control în
Premisele Dezvoltării Durabile
Environmentale (de
ordinul I)
Potenț ial de resurse
variat, calitate
Economice
( de ordinul II)
Sitem tehnologic
solid, procese
tehnologice curate
Sociale
(de ordinul III)
Calitate ridicată a
vieții și nivelului de
trai, capitalul uman
optim
Politici legislative
(de ordinul IV)
legislaț ie permisivă,
coerenț ă decizională,
planificare economică,
socială și
environmentală
Fig.3 Schema sintetică a premiselor dezvoltării durabile pentru un teritoriu dat (I.MAC, 2008)

13
cadrul unui sistem natural , întrucât condiționeză manifestarea comportamentului climatic, apoi
determină particularitățile de baz ă, influențând semnificativ și î nvelișul biogeografic.
Condițiile geologice au un rol important asupra dezvoltării unei regiuni , cum ar fi:
litologia, st ructu ra, tectonica, neotectonica, nesei smicitatea, resursele subsolului, deoarece pot
afecta condițiile de viață și calitatea vieții prin diversitatea lor.
Relieful reunește o gamă variată de însușiri calitative și cantitative foarte importante în
dezvolta rea unei regiuni.
Altitudinea reliefului are un rol deosebit , având implicații majore în răspândirea și
densitatea populației , influențând și tipurile de activități economice ce pot fi desfășurate.
Gradul de fragmentare și direcția generală a culmilor pun în evidență gra dul de penetrare
a populației în a cele regiunii cu grad de fragmentare ridicat.
Expoziția versanților are un rol deosebit , deoarece apar diferențieri climatice locale, ce
duc la modificări ale vegetației și solurilor, ale tipurilor de c ulturi , rezultând peisaje total diferite
pe versanții însoriți față de cei umbriți.
Declivitatea este o trăsătură a reliefului având un rol deosebit în dezvoltarea unei regiuni:
prin gradul de înclinare a reliefului , acesta poate fi populat în mod difere nțiat.
Astfel , înclinările sub 2 ° sunt favorabile tuturo r tipurilor de construcții; 2 -7° se impun
lucrări de asigurare a scurgerii; peste 7° se impune evitarea construcțiilor grel e; peste 12° nu mai
sunt posibile decât construcții mici și ușoare.
Înclin area sub 7° reprezintă limita introduc erii combinelor, iar peste 15° nu se mai poate
practica agricultura mecanizată.
Declivitatea (pantele) influențează multe fenomene naturale și activități economice:
evoluția relie fului, viteza de curgere a apei, insol ația, co vorul vegetal, eroziunea solurilor,
utilizarea agricolă a terenurilor, construirea platformelor industriale, a căilor ferate, a șoselelor, a
canalelor de irigație.
Harta hipsometrică ( a treptelor morfologice) este utilizată în analiza amplasării
construcțiilor ș i a căilor de comunicare întreț inerea fondului forestier, a p ășunilor și a fânețelor
naturale.
Clima în decursul evoluției civilizației , clima a fost tot timpul factorul determinant în
activitatea omului. În prezent , influența climei asupra activității umane a crescut enorm, iar în
același timp a început procesul ireversibil a acțiunii antropice asupra climei. Creșterea populației,

14
dezvoltarea industriei, tehnologiile moderne în gospodărirea agricolă, transporturile ș i
consumarea intensivă a energiei , au generat probleme cum sunt: schimbarea climei, degradarea
solului și a resurselor acvatice, hazarde naturale frecvente.
Carecteristicile climei , în special etajarea , se resfrâng în mare parte asupra s tructurii
agriculturii , condiționâ nd posibilitățile de practicare a acesteia. În ultimul timp , un rol important
în activitățile economice o are prognoza meteorologică , care da torită tehnologiilor avansate are o
acuratețe din ce în ce mai mare. Clima are un rol deos ebit în crearea cond ițiilor de viață ale
populației. A naliza acestei influențe asupra dezvoltării unei regiuni, indiferent de cadrul
favorabil sau limitativ, trebuie să înceapă cu rolul biologic (fiziologic) , trecând ulterior la
efectele acesteia asupra so cietății și a dezvoltării ei, ca la final să se analizeze și rolul societății în
modificarea climei.
Radiația solară are valori diferite de la o zonă la alta , influențând activitățile umane și
dezvoltarea u nei regiuni prin durata de străl ucire a soarelui, lipsa ei ducând la dezechilibre atât
sociale cât și economice.
Temperatura acționează asupra organismului uman prin intermediul transpirației și prin
intermediul pierderilor de căldură ale speciei. La temperaturi ridicate se manifestă prin creșterea
evapo transpirației cutanate, iar la temperaturi scăzute o intensificare a arderilor.
Vânturile și temperaturile influențează atât starea internă a omului , cât și tipul de
activitate . Tipurile de climă optime oferă condiții de desfășurare a unei activități per manente și
sedentare, determinând inclusiv gradul de concentrare demografică.
Reacția populației față de modificările climatice s -a materializat de cele mai multe ori în
migrații ale diferitelor populații , care se retrăgeau spre regiuni mai puțin atinse d e alte fenomene.
Modificările climatice recente nu au fost resimțite la fel de mult și recepționate la fel de
neaviz at de către societate, efectele lor antrenând acțiuni adaptative corespunzătoare , în special
în domeniul producției de bunuri materiale.
Resursele de apă se înscriu , prin implicațiile majore pe care le au asupra tuturor
aspectelor vieții, în categoria resurselor de bază. Prin structura și componenta lor, resursele de
apă (atât rețelele de apă de suprafață cât și cea subterană) se află în strâ nsă corelație cu
elementele de mediu ale teritoriului, orice modificare a condițiilor naturale , dar și a activităților
antropice , ducând la modificarea componentelor resurselor de apă.

15
Așezările umane au fost dintotdeauna polarizate cu precăder e de cursur i de apă, lacuri și
țărmuri marine. Și astăzi cele mai importante concentrări ale populației, chiar dacă nu mai există
o condiționare directă totală (apa poate fi adusă prin diverse mijloace de la mari distanțe), se
găsesc dispuse cât mai aproape de resurs ele de apă.
Resusele de apă sunt foarte importante pentru activitățile economice , îndeo sebi în
agricultură și industrie , fiecare cultură și respectiv produs indus trial având un consum specific.
Apele , prin distribuția lor spațială și regimul hidric , sunt factori determinanți în calitatea
vieții populației. Rețeaua hidrologică servește drept cadru de existență și de activitat e a societății
umane, apa având întotdeauna pentru aceasta o importanță vitală. Însemnătatea ei este dublată și
de importanța ec onomică pe care o are pentru numeroase domenii ale producției de bunuri
materi ale și ale circulației acestora (navigația interioară, predominat fluvială, și cea maritimă au
o vechime multimilenară). Apele continentale au rol major fiind intens utilizate, f apt ce
influențează concentrarea populației în zone cu resurse importante de ape subterane , sau de -a
lungul arterelor hidrografice.
Chimismul apei are un rol important , deoarece unele ape sunt de nefolosit (cele cu grad
ridicat de salinitate, grad ridicat de mineralizare etc.).
Cele mai mari cantități de apă sunt utilizate în agricultură prin irigații. În industrie este
intens utilizată, rețeaua hidrografică având rol hotărâtor adesea asupra tipului de amplasare a
unităților industriale și , implicit , a așezărilor umane care le deservesc. Cu cât profilul unei zone
industriale este mai diversificat , cu atât nevoile de apă sunt mai mari , ceea ce poate determina o
epuizare a acestei resurse și necesitatea adu cerii apei de la distanțe mereu mai mari.
Apele su bterane,datorită marii lor purități , au fost coniderate întotdeauna cele mai bune
ape potabile , determinând concentrări importante de populație , precum și lucrări de aducțiune.
Pe lângă importanța deosebită a apelor curgătoare sub aspect pozitiv, trebuie amintite și
aspectele negative asupra producției de bunuri materiale sau chiar a existenței omului. Cele mai
importante sunt inundațiile care se produc pe unele ape curgătoare , ca urmare a unor debite
maxime ce depășesc capacitatea sec țiunilor specifice. C unoașterea acestor fenomene a permis
omului să poată formula prognoze în această privință, putând astfel contracara sau reduce
efectele dăunătoare.
Importanța apei asupra dezvoltării unei regiuni este una complexă, absența apei dintr -o
regiune constituind un obstacol în calea dezvoltării.

16

Vegetația are un rol important în dezvoltarea unei așezări, deoarece constituie sursă de
hrană atât pentru animale cât și pentru om. Tipul de vegetație este influențat de tipul de relief ; în
special prin altitudine , acea sta determină o etajare a vegetației. Are un rol important și în
formarea solurilor , fiind sursa de bază a humusului respunzător de fertilitatea solului. Defrișările,
modificarea utilizării terenurilor, distrugerea mediilor umede, poluarea provoacă dispari ția unor
specii de plante și animale, în acest fel determinând reducere a biodiversității.
Prin componentă și extensiune vegetația influențează puternic existența și activitatea
omului. Are un rol deosebit deoarece asigură esența alimentației, prin produse vegetale și
animale. De asemenea constituie bază de materie primă pentru numeroase ramuri industriale
(textilă, alimentară, chimi că). În unele zone , lemnul reprezintă principalul material de
construcție, este folositl drept combustibil sau în industrie.
Pădurile au un rol deosebit în modelarea clim atică, ridicând valorile umidită ții
atmosferice, precum și gradul de infiltrare al apei provenită din precipitații sau din topirea
zăpezilor. Ele a u rol de regularizare a scurgerii, opresc eroziunea solului și atenuează vânturile
puternice. Practica agricolă a demonstrat faptul că terenurile situate în imediata apropiere a
pădurii suferă mai puțin de secetă ș i dau un randament mai ridicat.
Pădurile dezvoltă o plasă secundară bogată , a cărei valorificare economică nu este deloc
neglijabilă: ciuperci, fructe etc. Utilitatea pădur ilor este dată și de fondul cine getic pe care îl
adăpostesc sa u de compoziția floristică (arbori cu valoare alimentară ). Acestea, prin masivitate și
extensiune , au un rol limitativ în distribuția populației.
Pășunile sunt asociații vegetale erbacee care se a flă uneori în întrepătrundere cu vegetația
arborescentă . Ele au o importanță deosebită în mediile rurale , unde sunt utilizate în sectorul de
creștere a animalelor.
Fânețele sunt asociații naturale de vegetație erbacee, situate în zone cu umiditate mai
mare , astfel oferind o cantitate mai ridicată de furaje natura le și datorită dublei recoltări. Se poate
depozita un surplus de furaje, utilizat în anotimpul rece, favorizând creșterea intensivă a
animalelor. Cele mai valoroase din punct de vedere al capacității nutritive și al cantității de masă
vegetal ă sunt fânețe le din zonele umede ( lunci sau câmpii).

17
Solul este stratul situat la suprafața scoarței terestre , la contactul dintre rocă, apă, aer și
viețuitoare, format ca urmare a alterării rocilor sub acțiunea agenților climatici, hidrologici și
biologici (acumula rea de materie organică). Din punct de vedere a l dezvoltăr ii, solul prezintă o
importanță deosebită , determinând prin carcateristicile lui tipul de agricultură practicată.
Activitățile umane pot influența procesele naturale de formare a solurilor prin
modificarea cuverturii terestre, prin lucrări agrotehnice care schimbă regimul hidric al solului și
prin diferite activități care duc la distrugerea totală a stratului fertil.
Solurile au avut un rol deosebit în apariția unor mari civilizații și concentrări
demografice. Potențialul agroproductiv al diferitelor regiuni ale globului datorat fertilității
naturale a solurilor se află în strânsă corelație cu gradul de dezvoltare a forțelor de producție în
regiunile respective, în general, și gradul de dotare și m odernizare a agriculturii , în special. În
zilele noastre , datorită progreselor făcute , fertilizarea solului nu mai este hotărâtoare în
realizarea unor producții sporite. ”Conform legii fertilității descrescânde , pe măsura creșterii
numerice a populației ș i a introducerii în cultură a unor terenuri altădată înțelenite, ar fi
valorificate soluri de calitate mai slabă.”8 Conform altui principiu , cel care se referă la
nerentabil itatea peste un anumit plafon a investițiilor făcute în vederea ameliorării agrotehnice ,
asigurarea necesarului de produse agricole nu se mai realizează prin extinderea suprafețelor
cultivate, ci , dimpotrivă, prin restrângerea lor și obținerea unor cantități mai mari de produse.
1.2.2. Rolul premiselor socio – economice în dezvoltarea durabilă

Rolul populației în dezvoltare
Din cele mai vechi timpuri , populația și activitățile socio -economice s -au aflat într -o strânsă
legătură existențială. ,,Populația este premisa generală a existenței , dinamicii și s tructurii
factorului muncii”. ( “O abordare istorică a rolului populației în dezvoltarea economică.” )9
Populația reprezintă componenta primară a oricărei societăți , deci a une i economii , prin rolul
pe care îl are munca în ansamblul resurselo r și al factorilor de producție. Scopul general al
activităților socio -economice este satisfacerea nevoilor umane , în timp ce producerea și

8Vert Constantin, Geografia popula ției,Teorie și metodologie, Editura Mirton, Timișoara, 2001, pag. 136
9 Mirela Ionela Aceleanu, O abordare istorică a rolului populației în dezvoltarea economică, pag. 4

18
distribuția bunurilor reprezintă doar mijlocul concret prin care se asigură cele necesare atingerii
scopului arătat.
Odată cu revoluția industrială , abordarea problemelor dintre populație și economie suferă
modificări substanțiale. Se pune in prim plan producția în toate formele ei, industria devenind
principala ramură a economiei. Od ată cu dezvoltarea tehnologică ș i cu modernizarea tuturor
ramurilor începând cu sec olul XIX, populația este un factor important al economiei ca mijloc
pentru atingerea scopului final al oricărei activități ( în calitatea ei de produc ător), dar și un efect
al acesteia ( în calitatea populaț iei ei de consumator).
Relațiile dintre populație și economie în ultimele decenii au devenit tot mai dinamice și s -au
multiplicat , iar populația este transf ormată într -un factor endogen ( în latură internă, intrins ecă) al
dezvoltării economice ( al creșterii economice), factor care la rândul lui este determinat de
procesele economice.
Agricultura
Un fenomen carcateristic al economiei contemporane este creșterea rolului agriculturii, cu
toate că ponderea agriculturii în P.I.B. scade, iar numărul populației act ive din agricultură se
reduce. Datori tă caracterului agricol al României, această ramură ar putea contribu i la relansarea
economică a țării. Este necesar să se petreacă transformări fundamentale în str uctura agrară, în
baza tehnico -materială, în organizare a exploatațiilor agricole , transformări care să asigure
practicarea unei agriculturi moderne.
Importanța agriculturii în comparație cu celelalte ramuri ale economiei derivă din
următoarele:
 este singura ramură de producție capabilă să acumuleze energie (t ransformarea energiei
cinetice a soarelui în energie potențială);
 este ramura primară a producției materiale , din care s -au dezv oltat ulterior celelalte
ramuri;
 acțiunea factorilor biologici a determinat ca bunurile consumate și serviciile în
agricultură s ă fie mai reduse decât în alte ramuri;
 produsele agroalimentare au o desfacere sigură pe piața mondială.
Principa la funcție a agriculturii este c ea de furnizare de alimente. Acest rol vital al ei are un
statut deosebit, recunoscut în toate societățile. O a ltă funcție importantă a agriculturii este cea de
aprovizionare cu materii prime agricole a industriilor prelucătoare (i ndustria alimentară și

19
ușoară). Nivelul de dezvoltare și diversitatea industriilor prelucrătoare depind nemijlocit de
volumul și de sortimentul de materii prime furnizate de agricultură. O a treia funcție este aceea
că reprezintă o importantă piață de desfacere pentru mijloacele de producție create, precum și
pentru bunurile industriale de folosință îndelungată.
Agricultura î ndeplinește ș i o funcție socială , prin faptul că este încă furnizoare de forță
de muncă. Prin creșterea su rplusului de producție destinată exportului, agricultura reprezintă o
însemnată sursă de valută. Ea îndeplinește și o importantă funcție ecologică , contribuind la
refacerea și într eținerea mediului înconjurător.
Industria
Cadrul social -politic constituit la nivel european și mondial , încurajează procesul inovării
și aplicarea tehnologiei pe care le aseamănă cu bunăstarea socio -economică. Dezechilibre le
regionale și incapacitatea de a genera noul în unele regiuni ale țării își pun amprenta asupra
dezvoltării umane.
Revoluția industrială a fost un proces tehnic complex , prin care munca manuală a fost
înlocuită cu mașinismul. Printre efectele ei se număr ă: creșterea producției, dezvoltarea orașelor
și a științei. Odată cu dezvoltarea ramurilor industriale apar și efecte negative, cum ar fi:
degradarea mediului înconjurător ; exploatarea nerațională a resurselor naturale ; apariția unor
mari concentrări urba ne de tipul conurbațiilor și al megalopolisurilor, cu un impact major, nu
întotdeauna pozitiv, asupra mediului; dispariția unor ramuri industriale, fenomen generator de
consecințe social -economice negative (decăderea din rang a unor orașe, șomaj ridicat, m igrația
populației etc).
Politica industrială a U.E. vizează să accelereze adaptarea industriei la schimbările
structurale, să încurajeze inițiativa, d ezvoltarea și cooperarea între î ntreprinderi și să încurajeze
potențialul industrial de inovare.
Agricu ltura și industria de prelucrare sunt sectorul care poate antrena cel mai mare număr
de angajați , generând venituri pentru cel mai vulnerabil sector a l societății -populația rurală.
Infrastructura de transport și dezvoltarea economică
Între infrastructura de transport a unei regiuni și dezvoltarea sa economică există o
relație biunivocă.
Din cele mai vechi timpuri, regiunile cele mai prospere s -au situat fie de -a lungul căilor
importante de comunicație fie la întretăierea lor. Potenț ialul de dezvoltare al unei regiuni este cu

20
atât mai mare cu cât acea regiune dispune de o infrastructură de transport mai dezvoltată. Fără
îndoială, infrastructura de transport se numără printre factorii cei mai importanți ai
competitivității economice n aționale sau regionale, alături de regimul fiscal, de infrastructura
tehnologică și de cercetare sau de nivelul de pregătire a forței de muncă. Reciproca relației este
de asemenea valabilă.
Creșterea economică determină o creștere a nevoilor de trans port chiar mai accentuată,
creând o presiune suplimentară asupra infrastructurii existente. La nivel european se estimează
că până în anul 2020 traficul se va dubla, impunându -se investiții în extinderea și modernizarea
rețelelor transeuropene de transpor t de cca 500 miliarde de euro în perioada 2007 -2020.10
În mod simetric, lipsa unei infrastructuri de transport adecvate poate sufoca dezvoltarea,
iar economia regională stagnează sau chiar înregistrează un regres. Accesul dificil (măsurat în
timp și cost) s pre arealele cu funcțiuni economice, rezidențiale sau de agrement ale unei regiuni,
face ca acea regiune să fie mai puțin atractivă atât pentru mediul de afaceri cât și pentru
populație.
Costurile mari de transport al mărfurilor (fie că vorbim de materii prime, semifabricate
sau de produse finite) și deplasarea în condiții dificile a persoanelor dintr -o anumită zonă sunt
factori ce descurajează investițiile economice și conduc la precarizarea treptată a acelei zone. De
aceea, reducerea izolării cauzate de factori geografici (în cazul regiunilor preponderent montane
sau insulare), de factori demografici (în cazul regiunilor cu populație dispersată) sau în zonele
frontaliere , constituie o preocupare constantă a Uniunii Europene.
Dimensiunea teritorială a p oliticii europene de coeziune se regăsește ca principiu director
în însuși noul tratat constitutiv al Uniunii Europene, adoptat de șefii de state la Lisabona la
finele anului 2007 și intratîn vigoare la 1 decembrie 2009 .11
Pe de altă parte, construirea și întreținerea infrastructurii de transport sunt activități cu un
puternic efect multiplicator, ce creează numeroase locuri de muncă și impulsionează dezvoltarea
economică pe orizontală. Sectorul construcțiilor, industria materialelor de construcții, in dustria
metalurgică, industria mașinilor și a utilajelor de construcții și serviciile de proiectare sunt
domeniile economice care au cel mai mult de câștigat în urma investițiilor în infrastructură. De
aceea creșterea investițiilor publice în infrastructur ă este o metodă binecunoscută, devenită deja

10 Comisia Europeană, Directoratul General pentru Energie și Tra nsport: http://ec.europa.eu/transport/infrastructure/index_en.htm
11Versiunea consolidată a tra tatului privind funcționarea Uniunii Europene, art. 174 -178;
http://eurlex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:C:2010:083:0047:0200:RO:PDF

21
,,clasică”, de stimulare a creșterii economice. Politicile economice de tip ,,New Deal” au fost
aplicate cu succes de guvernele mai multor state în perioadele de recesiune economică.
Nivelul de dezvoltare și st area infrastructurii de transport au, de asemenea, o puternică
influență asupra activității turistice. Numeroase studii au pus în evidență legătura strânsă între
dezvoltarea transporturilor și dezvoltarea turismului.
Asigurarea accesului spre zonele turistice și crearea unor conexiuni rapide între
infrastructura regională de transport pe de o parte și magistralele naționale și europene de
transport pe de altă parte sunt condiții indispensabile pentru dezvoltarea la nivelul potențialului
a turismului național și regional.
Plecând de la considerentele mai sus amintite, dezvoltarea unei infrastructuri de transport
în concordanță cu necesitățile de transport în creștere trebuie să rămână în permanență una din
prioritățile autorităților naționale și local e, indiferent de constrângerile economice sau bugetare.
România, deși are o poziție geografică avantajoasă, este din păcate un exemplu relevant
de țară în care dezvoltarea economică este frânată de infrastructura de transport deficitară. Starea
deplorabil ă a șoselelor și a căilor ferate, întârzierea istorică în ce privește dezvoltarea sistemelor
moderne de transport (vezi situația autostrăzilor) descurajează investițiile străine strategice, cu
impact național sau regional, anulând practic atuurile de ordin fiscal sau cele legate de costul
forței d e muncă pe care le are România.
Comerțul
Potrivit conceptului de dezvoltare durabilă a societății, comerțul are o importanță
strategică pentru dezvoltarea echilibrată și viabilă a sistemelor economice și sociale di n orice
țară. Respectivul comerț este un sector de activitate precisă, cu un ridicat grad de complexitate,
structurat pe domenii interioare multiple, în cadrul cărora roluri importante revin distribuției cu
amănuntul, depozitării mărfurilor și aprovizionăr ii cu ridicata, precum și activităților de import –
export . Într-o asemenea accepțiune, comerțul reprezintă una dintre cele mai importante laturi ale
economiei moderne, devenind elementul principal al economiei de piață, indiferent de forma
acesteia.
Pornind de la asemenea premise, cunoașterea domeniului respectiv, interpretarea
fenomenelor care stau la baza actelor de schimb și conturarea proceselor manageriale specifice
ridică probleme deosebit de complexe pentru a căror rezolvare sunt necesare cunoștințe ș i
analize științifice de amploare, în cadrul cărora trebuie apelat atît la vastul instrumentar teoretic

22
oferit de disciplinele de specialitate, cît și la experiența practică acumulată de -a lungul
veacurilor , comerțul reprezentînd una din cele mai vechi înd eletniciri omenești.
La toate acestea se adaugă faptul că, în viitor, modificarea schimburilor care vor crea noi
și importante oportunități de afaceri, va impune reacții deosebit de rapide din partea firmelor,
capacitatea de a interpreta corect noile schim bări și puterea de a înfrunta o piață puternic
concurențială și generatoare de continue restructurări. Toate acestea necesită o bună cunoaștere a
problematicii comerciale, a comerțului și a structurilor sale. De o deosebită importanță este
cunoașterea unor aspecte referitoare la definirea comerțului, condițiile în care a apărut,
conținutul său, precum și funcțiile sale în cadrul unei economii moderne.
Turismul
Turismul reprezintă astăzi, prin conținutul și rolul său, un domeniu distinct de activitate,o componentă de
primă importanță a vieții economice și sociale pentru un număr tot mai mare de țări ale lumii.Turismul prezintă o
complexitate în continuă creștere, în plan psiho-social constituindu -se ca modalitate superioară de organizare a
timpului liber, în care se recuperează energiile cheltuiteîn procesul muncii de orice fel; are loc deasemenea
dezvoltarea personalității umane, sporirea capacității sale creative.
Receptiv la prefacerile civilizației contemporane, turismul evoluează sub impactulacestora, dinamica sa
integrându -se procesului general de dezvoltare. La rândul său, prin vastul potențial uman și material pe care îl
antrenează în desfășurarea sa, ca și prin efectele benefice asupra domeniilor de interfață, turismul acționează ca un
factor stimul ator al progresului, al dezvoltării.
1.2.3. Managementul integrat în dezvoltarea durabilă
În sens larg , sistem integrat înseamnă adunarea tuturor practicilor de management intr -un
sistem unic, dar nu ca și componente separate. Pentru ca aceste subsiteme să fie părți integrate în
sistemul de management , trebuie să fie interconectate astfel încât granițele dintre procese să nu
fie sesizabile, practic să nu exist e. Un sistem este de fapt o interconexiune a componentelor sale,
pentru a ajunge la obiectivul stabilit inițial. Componentele sistemului includ organizarea
resurselor și a proceselor. Se pot elabora Sisteme de Management Integrate în orice combinație,
în funcție de necesitățile comunității.
Sistemul de Management Integrat cuprinde:
– Etape ale ciclului de management ;
– Documente/ instrumente de referință .

23

Avantajele practicării unei dezvoltări durabile în cadrul managementului unei comune.
Viziunea de dezvoltare pe termen lung este aceea de a asigura prosperitate tuturor
persoanelor.
P – Protecția mediului
R – Regenerare rurală
O – Ocuparea forței de muncă
S – Servicii de calitate în: administrație, educație, sănătate
P – Parteneriat public privat
E – Economisirea resurselor
R – Reabilitarea obiectivelor turistice
I – Infrastructură edilitară, de afaceri, transport durabil
T – Turismul și agrementul
A – Atragerea și încurajarea investițiilor
T – Transparența deciziilor
E – Egalitatea șanselor, coeziune economică și socială
Etape ale ciclului de management:
Opinii/ informații de bază (actualizarea lor) ;
Stabilirea scopurilor/ obiectivelor ;
Angajamentul politic ;
Implementare și monitorizare ;
Evaluare și raportare ;
Implicare și comunicare ;
Structura organizațională .

Documente/ instrumente de referință:
Actualizarea opiniilor/ informații de bază ;
Strategia de dezvoltare – dezvoltarea sustenabilă ;
Plan/ Planuri de acțiuni – Strategii de dezvoltare
sustenabilă ;
Rezoluții/ Decizii ale Consiliului ;
Program de monitorizare – colectiv de
implementare ;
Audit intern (performanța sistemului și analiza
lui);
Raport de monit orizare ;
Raport de sustenabilitate ;
Plan de comunicare și implicare a părților,
subiecților interesați ;
Plan de comunicare internă ;
Structura organizațională (cudefinirea clară a
rolurilor și responsabilităților) ;
Programe de formare a angajaților .

24
CAPITOLUL 2

DEZVOLTAREA DURABILĂ ÎN CONTEXTUL POLITICII UNIUNII
EUROPENE

Cunoașterea, cercetarea, ameliorarea și dezvoltarea spațiului rural sunt activități de
importanță vitală pentru țară, atât prin dimensiunea spațiului rural, exprimată prin suprafața
deținută, cât și prin ponderea populației ocupate în activități productive, de servicii social –
culturale, de ha bitat și de turism. În raportul asupra Cartei Europene a spațiului rural, Comisia de
Agricultură și Dezvoltare Rurală a Consiliului Europei, apreciază că spațiul rural al Europei
reprezintă 85% din suprafața totală și afectează, direct sau indirect, mai mu lt de jumătate din
populația europeană.
Noua politică a Uniunii Europene pune accent deosebit pe dezvoltarea rurală.
2.1. Planul Național de Dezvoltare (PND)
Este instrumentul fundamental prin care România va încerca să recupereze cât mai rapid
disparitățile de dezvoltare socio -economică față de Uniunea Europeană. PND este un concept
specific politicii europene de coeziune economică și socială (Cohesion Policy) – reprezintă
documentul de planificare strategică și programare financiară multianuală, e laborat într -un larg
parteneriat, care va orienta și stimula dezvoltarea socio -economică a României în conformitate
cu Politica de Coeziune a Uniunii Europene.
Strategia PND 2008 -2014 este structurată pe cele șase priorități naționale de dezvoltare,
limita rea numărului de priorități fiind de natură să asigure concentrarea resurselor disponibile pe
realizarea acelor obiective și măsuri cu impact maxim asupra reducerii decalajelor față de UE și
a disparităților interne. Trebuie precizat, însă, că în interioru l acestor priorități sunt abordate
numeroase domenii/sectoare de intervenție specifice, cum ar fi educația, sănătatea, energia,
sectorul comunicații și IT, prevenirea riscurilor naturale, etc.
Opțiunile strategiei vizează crearea de condiții pentru:
a) Asi gurarea creșterii economice pe baza sporirii ratei investițiilor prin participarea
semnificativă a capitalului național și prin atragerea resurselor externe, mai ales sub formă de

25
investiții directe, în condiții de deplină transparență, astfel că după anul 2007, ritmurile medii
anuale de creștere a produsului intern brut să se situeze între 4 –6%;
b) Continuarea măsurilor de stabilizare macroeconomică prin asigurarea unor deficite
bugetare suportabile, în jurul a 3% din produsul intern brut, reducerea defici tului cvasi – fiscal,
gestionarea corespunzătoare datoriei publice și deficitului contului curent, astfel încât să se
asigure reducerea treptată a inflației, care la nivelul anului 2007 să poată fi exprimată cât mai
sintetic;
c) Promovarea unor politici co erente, compatibile cu mecanismele Uniunii Europene,
vizând ajustarea structurală a economiei, dezvoltarea și modernizarea infrastructurii fizice,
științifice și sociale, revitalizarea și retehnologizarea industriilor cu potențial competitiv,
construirea u nei agriculturi întemeiate pe exploatații de dimensiuni optime, sprijinirea
activităților bazate pe tehnologia informației și crearea unui mediu prielnic pentru extinderea și
dezvoltarea turismului, diversificarea serviciilor financiare, a sectorului terți ar în general;
d) Crearea unui mediu de afaceri prielnic, bazat pe un cadru legal coerent și stabil care să
asigure dezvoltarea competiției de piață, reducerea costurilor de tranzacție și diminuarea poverii
fiscale; promovarea unor măsuri specifice de stim ulare a întreprinderilor mici și mijlocii;
definirea clară a drepturilor de proprietate, asigurarea unor structuri administrative și juridice
adecvate, capabile să asigure aplicarea legii și respectarea obligațiilor contractuale;
e) Modernizarea și dezvolt area serviciilor de utilitate publică astfel că acestea să
raspundă cât mai bine nevoilor cetățenilor și economiei naționale, asigurându -se treptat
apropierea de standardele țărilor membre ale UE;
f) Elaborarea și asumarea unui program pe termen lung pentr u eliminarea riscurilor de
accidente ecologice și reducerea continuă a nivelurilor de poluare a mediului înconjurător;
Componenta de dezvoltare rurală a Politicii Agricole Comune (PAC) a câștigat o atenție
sporită după elaborarea de către Comisia Europeană a documentului strategic Agenda 2000,
devenind astfel al doilea pilon al PAC. Obiectivele politicii de dezvoltare rurală, definite în
Regulamentul Consiliului nr.1257/17 mai 1999 (la care s -a armonizat și legislația română)
referitor la sprijinul pentru d ezvoltarea rurală sunt:
● ameliorarea exploatațiilor agricole;
● garantarea siguranței și calității produselor agricole;
● asigurarea unor niveluri stabile și echitabile ale veniturilor fermierilor;

26
● protecția mediului;
● dezvoltarea de activități complem entare și alternative generatoare de locuri de muncă,
pentru a contracara procesul de depopulare a zonelor agricole și a întări substanța economică și
socială a zonelor rurale;
● îmbunătățirea condițiilor de muncă și viață în zonele rurale și promovarea șa nselor
egale.
În vederea revigorării activităților economice din mediul rural și diversificarea acestora
se impune susținerea activităților agricole prin realizarea de servicii specifice, activităților de
agroturism, a producției de artizanat și a altor ac tivități cu specific agricol (sericicultură,
apicultură, cultivarea ciupercilor, plantelor medicinale și a fructelor de pădure), înființării de noi
pensiuni agroturistice, modernizarea celor existente și dezvoltarea serviciilor pentru petrecerea
timpului l iber (terenuri de sport, echitație, ciclism montan, etc.).
Pentru realizarea dezvoltării activității economice și sociale trebuie sprijinite inițiativele
particulare și ale comunității pe baza principiului parteneriatului, prin care să se asigure accesul
facil la noi investiții, consultanță, infrastructură, educație, infrastructura medicală și dezvoltarea
durabilă a localităților.
Modernizarea și competitivitatea sectorului agricol vor avea consecințe asupra mediului
rural deoarece creșterea productivității și competitivității agricole va determina o reîntoarcere a
forței de muncă în zonele rurale.
Pregătirea și menținerea unui nivel adecvat al infrastructurii sunt esențiale pentru
dezvoltarea economică și socială a mediului rural și pentru dezvoltarea regio nală echilibrată, o
infrastructură modernă fiind importantă pentru ca zonele rurale să poată concura efectiv pentru
investițiile interne și să poată rămâne competitive pentru întreprinderile existente.
Diversificarea activităților agricole va fi orientată spre stimularea diversificării în toate
tipurile de exploatații comerciale, cum ar fi procesarea propriilor materii prime și
comercializarea directă sau încurajarea activităților agro -turistice. Se va acorda atenție specială
sprijinului fermelor de semi -subzistență care depind de astfel de activități suplimentare
diversificate pentru a le utiliza la maxim capacitatea lor de muncă.
În vederea absorbției ridicate a forței de muncă tinere neocupată din fermele de
subzistență, micro – întreprinderile vor fi înc urajate să demareze activități economice în zonele
rurale și să diversifice ofertele orientate spre servicii pentru populația rurală. Vor fi sprijinite, de

27
asemenea, activitățile agro -turistice și cele privind petrecerea timpului liber, care au un impact
pozitiv asupra creării de noi locuri de muncă.
Acest sprijin va fi combinat cu eforturile de îmbunatățire a mediului natural și social și de
stimulare a eco -turismului, precum și cu serviciile și cu o structurare mai bună a comercializării
produselor region ale specifice. În acest sens, agro – turismul este în continuă creștere datorită
specificului ospitalier tradițional combinat cu păstrarea tradițiilor și obiceiurilor culturale
valoroase.
Dezvoltarea durabilă a mediului rural necesită, de asemenea, accesul la facilități, soluția
pentru a asigura echilibrul între zonele rurale este aceea a unui acces mai bun al actorilor rurali la
toate tipurile de facilități e xistente în perioada următoare.
2.2. Planul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR)
Programul Naționa l de Dezvoltare Rurală (PNDR) va îmbina co -finanțarea disponibilă
din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală, sprijinul național și alte fonduri
structurale UE în beneficiul dezvoltării rurale durabile a României.
Începând din anul 2007, România este stat membru al Uniunii Europene și face primii
pași pe piața UE. Restructurarea, modernizarea și dezvoltarea sectoarelor agricol, alimentar și
forestier din România, în vederea creșterii competitivitații lor, în noul mediu de schimb,
constitue o mare provocare, drept pentru care are prioritate maximă în strategia de dezvoltare
rurală a României.
Totodată, în vederea contribuției, la realizarea priorităților Comunității, în special, a
obiectivelor și domeniilor de acțiune durabile din Strategiile Goteb org și Lisabona, pentru
crearea de locuri de muncă, această dezvoltare economică trebuie să fie echilibrată și integrată
ținând cont de aspectele sociale și de mediul din spațiul rural românesc.
În acest sens, Planul Național Strategic pentru Dezvoltare Ru rală, elaborat pe baza
Liniilor Directoare Strategice ale Comunității, definește următoarele obiective generale pentru
perioada 2007 – 2013:
– creșterea competitivității sectoarelor agro – alimentare și forestier;
– îmbunătățirea mediului și a spațiului rural;
– îmbunătățirea calității vieții în zonele rurale și diversificarea economiei rurale;
– demararea și funcționarea inițiativelor de dezvoltare locală (LEADER).

28
PNDR pune accent pe întărirea competitivității și pe economia de scară și în același tim p
ia în considerare necesitatea de a proteja natura, mediul, resursele naturale, terenul și apa în
mediul rural, precum și îmbunătățirea calității vieții pentr u locuitorii din spațiul rural.
2.3. Dezvoltarea regională
După 1990, spațiul european se află în tr-o perioadă de transformări determinate atât de
schimbările globale geo -politice cât și de restructurări interne, în plan socio –economic.
Contextul general menționat ca și evoluții posibile în secolul 21 sunt prezente în două
documente importante: „Agend a 2000” și „Planul de Dezvoltare Spațială în Europa” (ESDP)
plătite de Comisia Europeană și respectiv, de Consiliul Miniștrilor responsabili cu Amenajarea
Teritoriului.
Ultimul document menționat formulează obiectivele strategice ale unei dezvoltări
echili brate și durabile ale spațiului european:
Coeziunea economică și socială;
Conservarea patrimoniului natural și cultural;
Competitivitate echilibrată a teritoriului european.
Proiectele și programele de dezvoltare spațială a teritoriului comunitar trebuie să aibă în
vedere:
Dezvoltarea unui sistem urban policentric și echilibrat și instituirea de relații noi între
mediul urban și mediul rural;
Asigurarea unei accesibilități egale la rețelele de infrastructură și informaționale;
Dezvoltare durabilă, gestiune a prudentă și rezervarea patrimoniului natural și cultural.
Procesul de implementare a politicilor de dezvoltare regională, a fost inițiat în 1997 prin
aprobarea de către Guvernul României a Carții Verzi a Dezvoltării Regionale în România și a
continuat în perioada 1998 – 1999 prin construcția cadrului instituțional și a suportului legislativ
necesar. Politica de dezvoltare regională ca parte integrantă a procesului general de reformă și a
procesului de aderare la Uniunea Europeană, este necesar să asigure faptul că programele de
dezvoltare regională promovate de Guvernul României și de fiecare regiune în parte vor permite
realizarea unei dezvoltări echilibrate în sensul reducerii disparităților existente și a promovării
coeziunii economice și sociale.

29
Legea nr. 151 din 15 iulie 1998, privind dezvoltarea regională în România, stabilește
cadrul instituțional, obiectivele, competențele și instrumentele specifice politicii de dezvolt are
regională din țara noastră.
2.4. Cadrul instituțional
Teritoriul României este împărțit în opt regiuni, reprezentând arii care corespund unor
grupuri de județe, fără a fi însă unități teritorial – administrative, formate în urma liberei lor
asocieri și bazate pe o înțelegere semnată de reprezentanții Consiliilor Județene respect ive.
Aceste opt regiuni constituie Cadrul de Implementare și de evaluare a politicii de dezvoltare
regională.
În ultimii ani, România a făcut pași importanți în ceea ce privește adoptarea unei structuri
instituționale capabile să elaboreze și să implemente ze politica de dezvoltare regională.
Actualmente, cea mai importantă sarcină pe care o au de rezolvat autoritățile române este de a
identifica particularitățile și necesitățile proprii, aceasta fiind oricum inclusă în procesul general
al reformei, care def inesc în amănunțime principalele aspecte ale reformei.
Politica de dezvoltare regională este abordată în acord cu principiul parteneriatului, aflat
la baza structurii instituționale și este pusă în practică prin programe care trebuie să răspundă
necesitățil or existente la nivelul regiunilor. De asemenea, această politică este în concordanță cu
principiul adiționalității și consistent cu politicile naționale sectoriale ale ministerelor, care la
rândul lor trebuie să ia în seamă necesitățile regionale. În cele din urmă, politica de dezvoltare
regională este concentrată pe arii/domenii prioritare pentru aspecte și priorități care constituie
principalele probleme pentru dezvoltarea fiecăreia dintre regiunile României și a țării în
ansamblul său.
Obiectivele polit icii de dezvoltare regională promovate prin Conceptul Dezvoltării
Regionale adoptat de CNDR (Consiliul Național de Dezvoltare Regională) în luna martie
1999 sunt următoarele:
-Diminuarea dezechilibrelor regionale existente, stimularea dezvoltării echilibra te,
revitalizarea zonelor defavorizate;
-Preîntâmpinarea producerii de noi dezechilibre;
-Corelarea politicilor de dezvoltare regională cu politicile sectoriale guvernamentale de
dezvoltare;

30
-Stimularea cooperării inter -regionale interne și internaționale care contribuie la
dezvoltarea economică;
Principiile strategice ale dezvoltării regionale urmăresc în principal următoarele
coordonate:
La nivel național
– Promovarea mecanismelor economiei de piață în toate regiunile țării în vederea
îmbunătățirii competitivității și realizării unei creșteri economice permanente;
– Promovarea unei dezvoltări armonioase spațiale și a rețelei de localități;
– Creșterea capacității regiunilor (financiar, instituțional, decizional) la susținerea
propriului proces de dezvolt are;
– Promovarea principiilor dezvoltării durabile;
– Crearea șanselor egale pentru accesul la informare, cercetare -dezvoltare
tehnologică, educație și formare continuă.
La nivel regional
Reducerea disparităților dintre regiuni, județe , mediu rural, mediu ur ban, zone centrale,
zone periferice, etc.;
Preîntâmpinarea apariției unor zone -problemă;
Coordonarea inițiativelor de dezvoltare regională cu prioritățile naționale și orientările
UE;
Promovarea unor politici diferențiate conform unor particularități zonal e (mono –
funcționale, predominant agricole, miniere, aglomerări urbane, zone naturale și construite,
protejate, zone de graniță, zone cu probleme de mediu).
2.5. Corespondeța cu Strategia Regiunii Nord – Vest
Teritoriul României este împărțit în opt regiuni, reprezentând arii ce corespund unor
grupuri de județe, fără a fi însă unități teritorial -administrative, formată în urma liberei lor
asocieri și bazate pe o întelegere semnată de reprezentanții Consiliilor Județene respective.
Aceste opt regiuni constituie cadrul de implementare și de evaluare a politicii de dezvoltare
regională.
După 1990, spațiul european se află într -o perioadă de transformări determinate atât de
schimbările globale geo -politice cât și d e restructurări interne, în plan socio -economic.

31
Contextul general menționat ca și evoluții posibile în secolul 21 sunt prezente în două
documente importante: „Agenda 2000” și „Planul de Dezvoltare Spațială în Europa„ (ESDP),
pregătite de Comisia Europeană și respectiv, de Consiliul Miniștrilor responsabili cu Amenajarea
Teritoriului.
Ultimul document menționat formulează obiectivele strategice ale unei dezvoltări
echilibrate și durabile ale spațiului european:
-Coeziunea economică și socială;
-Conservarea patrimoniului natural și cultural;
-Competitivitatea echilibrată a teritoriului european.
Procesul de implementare a politicilor de dezvoltare regională, a fost inițiat în 1997 prin
aprobarea de către Guvernul României a Cartei Verzi a Dezvoltării Regional e în România și a
continuat în perioada 1998 -1999 prin construcția cadrului instituțional și a suportului legislativ
necesar. Politica de dezvoltare regională ca parte integrantă a procesului general de reformă și a
procesului de aderare la Uniunea Europea nă , este necesar să asigure faptul că programele de
dezvoltare regională promovate de Guvernul României și de fiecare regiune în parte vor permite
realizarea unei dezvoltări echilibrate în sensul reducerii disparitătilor existente și a promovării
coeziuni i economice și sociale.
În ultimii ani, România a făcut pași importanți în ceea ce privește adoptarea unei structuri
institutionale capabile să elaboreze și să implementeze politica de dezvoltare regională.
Actualmente, cea mai importantă sarcină pe care o au de rezolvat autoritațile române este de a
indentifica particularitățile și necesitățile proprii, aceasta fiind oricum inclusă în procesul general
al reformei, care definesc în amănunt principalele aspecte ale reformei.
Politica de dezvoltare regională este abordată în acord cu principiul parteneriatului, aflat
la baza structurii instituționale și este pusă în practică prin programe care trebuie să raspundă
necesităților existente la nivelul regiunilor. De asemenea, această politică este în concordanță cu
principiul adiționalității și consistență cu politicile național – sectoriale ale ministerelor, care la
rândul lor trebuie să ia în seamă necesitățile regionale. În cele din urmă, politica de dezvoltare
regională este concentrată pe arii/domenii priorit are pentru aspecte și priorități care constituie
principalele probleme pentru dezvoltarea fiecareia dintre regiunile României și a țării în
ansamblul său.

32
Regiunea de Dezvoltare 6 Nord -Vest a fost creată în baza Legii nr. 151/1998 prin
asocierea voluntară a județelor Bihor, Bistrița -Năsăud, Cluj, Maramureș, Satu -Mare și Sălaj.
Regiunea are o suprafață de 34.159 km2, reprezentând 14,32 % din suprafața țării.
Regiunea de Dezvoltare 6 Nord -Vest cuprinde 421 unități administrativ -teritoriale: 6
județe, 35 de or așe (din care 12 municipii) și 386 comune. Numărul așezărilor umane este de
1908.
Regiunea 6 Nord -Vest are o poziție geografică strategică, la intersecția axelor nord -sud și
est-vest ale Europei de Est, fiind poarta de intrare în România dinspre Ungaria și Ucraina. În
spatiul național, ea se învecinează cu Regiunea Vest și Regiunea Centru la sud și cu Regiunea
Nord -Est la est. Populația Regiunii Nord -Vest era în anul 2005 de 2.737.400 locuitori (12,6% din
populația totală a țării) și are o densitate medie d e 80,1 locuitori/kmp. Dinamica populației
regiunii este caracterizată de un spor natural de –1,7‰ în 2004, cea mai redusă valoare
înregistrându -se în Sălaj ( -3,0‰), iar cea mai ridicată în Bistrița -Năsăud (0,0‰), singurul județ
din regiune care nu a înregi strat un spor natural negativ.

33
CAPITOLUL 3

METODOLOGIA CERCETĂRII

Reperele metodologice fac cunoscute aspecte tehnice care stau la baza elaborării acestei
lucrări, prin conturarea etapelor de elaborare si a metodelor (metode generale -observația, analiza,
sinteza, inducția ,deducția,comparația, metoda cartografică,statistic -istorică, metodologia GIS,
documentarea bibliografică) și a mijloacelor (descrierea geografică, explicația ,comparația,
ierarhizarea). Alegerea metodelor si a mijloacelor s -a efectuat în prima etapă a cercetării, în
timp ce utilizarea acestora s -a produs pe parcursul întregului proces de cercetare.
În lucrarea de față au fost studiate aspectele fizico -geografice, socio -demografice,
culturale, economice ale comunei Cașeiu; un teritoriu din suprafața terestră și modul în care
societatea umană îl pune in valoare prin adaptarea la condițiile sale specific; exploatarea
resurselor; amenajarea teritorială si optimizarea funcțională a elementelor sale componente.
Pentru elaborarea hărților a fost folosită metodologia GIS, înțelegând prin tehnologie GIS
(Geographic Information System) ansamblul de echipamente de calcul (hardware), programe
(software), de informații, persoane și reguli de concepere, actualizare și exp loatare a hărților ce
conțin atât repartiția teritorială cât și informațiile descriptive ale elementelor și ale fenomenelor
identificate. Consider că este o metodă viabilă în identificarea și analiza fenomenului analizat în
studiul de față.
Această metodă de lucru permite utilizatorului să stocheze hărți, ale căror entități pot fi
redate sub formă vectorială (punct, linie sau poligon), dar și ca format raster, precum și o bază de
date descriptive și/sau numerice, principalul avantaj fiind dat de facilitățil e de analiză pe baza
interogării pe criterii spațiale sau alfanumerice.
În acest sens au fost prelucrate baza de date G.I.S., structurată sub formă de strate
(layere) tematice de tip linie pentru rețeaua hidrografică, layere de tip poligon pentru
caract eristici ale bazinului hidrografic (tipurile de soluri, litologie, etc) și layere de tip grid
pentru DEM, precum și pentru baza de date derivate din analiza spațială a acestuia. Avantajul
datelor de tip layer este dat de posibilitatea de suprapunere și com binarea datelor pentru a obține
hărți noi

34
În această lucrare am analizat două tipuri de indicatori: ai cadrului natural și indicatori
socio – demografici.
3.1. Indicatori ai cadrului natural
Analiza reliefului trebuie sa evidențieze potețialul economic si de habitat al acestuia.
Pentru aceasta am utilizat atat metode grafice cat si analitice, ce au la bază o serie de indicatori
atât calitativi cât și cantitativi ai reliefului. În acest sens, am analizat particularitățile
morfografice si morfometrice red ate prin altitudinea maximă si minima, trăsătura a cărei valoare
personalizează relieful, având implicații majore în asigurarea calității vieții populației.
Harta pantelor este importantă deoarece această caracteristică a suprafeței topografice
influenț ează multe fenomene naturale si activități economice, evoluția reliefului, regimul de
scurgere a apei, insolația, covorul vegetal, eroziunea solurilor, utilizarea agricolă a terenurilor,
constrirea platformelor industriale, a căilor ferate, șoselelor, can alelor de irigație.
Harta hipsometrică este utilizată în analiza amplasării construcțiilor si căilor de
comunicație, in zonarea producției agricole, in exploatarea și întreținerea fondului forestier,a
pășunilor si fânețelor naturale.
În cadrul hidrografiei am analizat indicele de scurgere. Scurgerea fluviatilă este o verigă
a circuitului apei în natură care la rândul ei se exprimă prin bilanțul hidrologic. Formula clasică a
bilanțului hidrologic mediu a fost elaborată în 1887 de E.A.Bruckner: X˳= Y˳+ Z˳, adică
precipitațiile căzute (X ˳) în cuprinsul bazinelor de recepție se consumă prin formarea scurgerii
(Y˳) și prin evapo -transpirație (Z ˳).
Pe baza datelor scurgerii de la mai multe stații din Transilvania și a altitudinii
corespunzătoare, am stabilit un grafic de corelație. Pentru celelalte elemente ale cadrului natural,
am consultat sursele bibliografice, am analizat date meteorologice primi te de le sația
meteorologică Cluj si alte date obținute din alte surse.
3.2. Indictori de ordin socio -demografic
La capitolul premiselor socio -economice am analizat diferiti indicatori demografici,
sociali, culturali, precum si de calitate a vieții.
Siste mul demografic nu este unul izolat, separat de celelalte sisteme (social, economic,
politic , natural), ci se află în raporturi strânse cu acestea. Se poate aprecia că o anumită evoluție

35
a populației are repercusiuni asupra dezvoltării economice, după cu m și dezvoltarea economică
influențează, nemijlocit întreaga gamă de fenomene și procese demografice.
Indicele de activitate a populației:
Ia= Pa/Pt x 100
Pa- populația activă;
Pt- populația totală.
Indicele populației ocupate în agricultură:
Ipa= P a/Po x 100
Pa- numărul de persoane ce lucrează în agricultură;
Po- numărul total al populației ocupate.
Indicele populației ocupate în industrie:
Ipi= Ipi/Po x 100
Ipi- numărul populației ce lucrează în industrie;
Po- numărul total al populației ocupate.
Indicele populației ocupate în servicii:
Ipsv= Ipsv/Po x 100
Ipsv- numărul de persoane ce lucrează în servicii;
Po- numărul total al populației ocupate.
Gradul de bătrânețe sau de tinerețe a unei populații este foarte important de stabilit,
deoarece po pulația unei regiuni are un rol determinant în dezvoltatrea economică
Dezvoltarea economică a unui areal implică existența si folosirea corectă și durabilă a
resurselor acestuia. Una din resursele principale ale dezvoltării este reprezentată de potenți alul
uman, a cărui capacitate trebuie studiată atât din punct de vedere calitativ, cât și cantitativ.
Privind populația dintr -o viziune sistemică, putem surprinde modificările permanente ale
efectivului si ale structurii, ca urmare a intrărilor si a ieși rilor din sistem. Intrările sunt
reprezentate de nașteri, iar ieșirile de decese. Au fost calculate pe baza datelor valorile bilanțului
natural, modificările apărute fiind influențate de bunăstarea economică și de anumite politici
demografice existente.
Structura populației pe grupe de vârstă are o importanță deosebită pentru. determinarea
resurselor de forță de muncă existente, acestea putând fi considerate premise ale dezvoltării, dar
și pentru prognoza viitoarelor nevoi de forță de muncă necesară pentru dezvoltarea si susținerea

36
unei activități economice pe termen lung. Au fost calculate ponderile populației tinere, adulte și
vârstnice, utilizând următoarele formule:
Rtânără =P0-19/PT X 100;
Radultă=P19-60/PT X 100;
Rvârstnică =P>60/PT X 100, unde:
P0-19- populația tânără;
P19-60- populația adultă;
P>60- populația vârstnică;
PT- populația totală.
O importanță deosebită pentru dezvoltarea unei zone o reprezintă
capacitatea/incapacitatea de regenerare a unei colectivități, respectiv indicele de îmbătrânire a
populației (Im), calculat ca raport dintre cele două categorii extreme de populație (populația
tânără si populația vârstnică). Valoarea acestui indice pentru comuna Cășeiu este la nivelul
anului 2002 de 0,54, valoare care indică un proces de îmbătrânire demografică. Procesul de
îmbătrânire demografică a populației are numeroase consecințe, cum ar fi: frânarea creșterii
nivelului de trai al populației; nivelul scăzut al productivității muncii sociale.
În studiul calității vieții se pune accentual, în pri mul rând, pe determinarea factorilor
obiectivi care sunt responsabili de variația calității vieții și a strategiilor social -politice de
acțiune în vederea creșterii acesteia. Conceptul de calitate a vieții este un concept evaluative, ce
se referă la rapo rtul dintre condițiile de viață si necesitățile, valorile și aspirațiile umane. Acest
concept permite o definire mai operațională a obiectivelor dezvoltării socio -economice durabile.
.Au mai fost analizați o serie de indicatori ai calității vieții cum ar fi:
Numărul de locuințe ce revin la o mie de locuitori:
Nt= Nt/Pt x 1000
Nt- număr de locuințe;
Pt- populația totală.
Număr de gospodării ce revin la o locuință:
Ng= Ng/Nl
Ng- număr de gospodării;
Nl- număr de locuințe.

37
Ponderea localităților având ins talație de alimentare cu apă potabilă:
Plia= Liap/ Lt x 100
Liap- numărul de localități cu instalație de apă potabilă;
Lt- numărul total de localități.
Ponderea localităților având instalație de alimentare cu apă potabilă:
Plia= Liap/ Lt x 100
Liap- numărul de localități cu instalație de apă potabilă;
Lt- numărul total de localități.
Ponderea localităților cu instalație de canalizare publică:
Plic= Lic/Lt x 100
Lic- numărul de localități cu instalație de canalizare;
Lt- numărul total de localități.
Indicele concentrării locuințelor în clădiri:
Icec= Nl/Ncl
Nl- număr de locuințe;
Ncl- numărul clădirilor de locuit.

Ponderea localităților cu instalație electrică:
Plie= Lie/Lt x 100
Lie- localități cu energie electrică;
Lt- numărul total de localități .
Indicele de aglomerare (Iag) este raportul dintre numărul populației (Pt) și numărul de
medici:
Iag=Pt/Nm
Iag- indicele de aglomerare;
Pt- populația totală;
Nm- numărul de medici.
Indicele de asigurare cu medici (Ias) este raportul între numărul medicilo r (Nm) dintr -o
localitate:
Ias= Nm/Pt x 10000
Ias- indicele de asigurare cu medici;

38
Nm- numărul medicilor;
Pt- populația totală.
Au fost de asemenea analizați indicator ice țin de amplasarea teritorială, cum ar fi
potențialul de poziție și de polarizare:
Potențialul de poziție
În general, comuna Cășeiu are potențial de poziție favorabil, dintre satele cele mai
favorizate din acest punct de vedere sunt: Cășeiu, Urișor, Coplean, care sunt străbătute de:
magistrala 400, DN.1 Cluj Napoca – Dej – Baia Mare, DJ 181 Dej – Cășeiu – Tg. Lăpuș – Baia
Mare.
Un potențial de comunicație bun îl au satele Rugășești și Sălătruc situate pe DJ 182.
Celelalte localități: Comorâța, Guga, Custura, Leurda, Gârbău Dejului sunt situate pe drumuri
comunale care converg în drumul j udețean.
Potențialul de polarizare
Potențialul de polarizare reprezintă un parametru care se obține din împărțirea numărului
total al populației la 1000 ( numărul populației pentru un sat convențional). Potențialul de
polarizare al comunei Cășeiu este de 4 ,86 sate convenționale.

39
CAPITOLUL 4

PREMISELE NATURALE ȘI VALORIFICAREA LOR
4.1. Așezarea comunei
Comuna Căș eiu este situată în nordul județ ului Cluj, la 63 km de reș edința de județ,
Cluj-Napoca , și la 2 km de municipiul Dej.
Comuna Căș eiu se învecinează cu:
– La nord , cu comuna Chiuești ;
– La nord -vest, cu localitățile Vad și Cațcău ;
– La sud -vest, cu municipiul Dej ;
– La sud , cu comuna Cuzdrioara ;
– La est , cu localitatea Ciceu Mihăești din județul Bistrița Năsă ud.
Suprafața totală a comunei este de 83, 28 km2 și ocupă un procent de 1,24 din suprafața
județului Cluj. Latitudine: 47°18’ | Longitudine: 23° 87’.
Fig. 4 Localizarea comunei

40
4.2. Geologia
Fondul geologic al zonei este format din depozite ottnangiene ale formațiunii de Someș,
alcătuite din argile, argile marnoase, marne argiloase, gresii cu intercalații de gipsuri și din
depozite aparținând bazei formațiunii de Cice u Giurgești, de vârstă badenian -inferioară –
moraviană (argile, nisipuri cu concrețiuni).
Helvețianul are cea mai mare răspândire pe teritoriul comunei , mai ales la est de valea
Sălătrucului , unde este dominant. Cuprinde stratele de Hida , alcătuite din conglomerate, gresii,
argile marnoase dezvoltate în facies de molasă re prezentat printr -o serie marno -grezoasă cu
intercalații renticulare de conglomerate grosiere , care pe meridianul Dej au o grosime de peste
100 m (Fig. 5 ). În fundament se află tuful de Dej , care are o grosime de circa 35 m în jurul
Dejului și se prezintă î n strate cu grosime variabilă de la câțiva centimetri până la un metru,
Fig. 5 Harta geo logică a comunei Cășeiu

41
căpătând caracter masiv , ce al ternează cu intercalații marno -argiloase. Rocile mai dure
(calcarele, gresiile oligocene, tufurile miocene) au favorizat conservarea a numeroși martori
structurali și a suprafețelor structural o- erozive.
Partea superioară este alcătuită din depozite fluviatile și coluvio -proluviale slab
consolidate , depuse de apele curgătoare din pleistocen până în holocenul târziu (pietrișuri,
nisipuri, luturi, cu pungi de argile prăfoase și nisipuri argiloase, cu resturi organice în textură
striată cu o grosime de 5 -6 m).
Teritoriul se încadrează , conform normativului P 100/92 , în zona F de intensitate
seismică , cu posibilitatea trecerii în zona E , datorită fenomenului de întârziere a undelor seismice
în medii solide puțin consolidate și pre zenței unor fracturi tectonice.
4.3. Relieful
Comuna Cășeiu , din punct de vedere geografic , este situată în culoarul Someșului pe de o
parte și pe de altă parte în zona de deal și de podiș, Dealurile Ciceului. În zona culoarului
Fig. 6 Harta hipsometrică

42
Someșului sunt așezate localitățile Cășeiu, Urișor și Coplean , iar în partea de deal și de podiș
localitățile Rugășeșt i, Guga, Custura, Leurda, Comorâ ța, Gârbăul Dejului, Sălătruc.
Dealuril e Ciceului sunt parte componentă a Podișului Someșan, o unitate de relief
formată din inter -fluvii netede și slab înclinate.
Rețeaua hidrografică a râului Someș a compartimentat adânc dealurile , formând
interfluvii alungite pe direcția nord -sud. Fr ecvența altitudinilor de 700 -770 m indică resturile
unei vechi platforme de eroziune, în care acțiunea ulterioară a apelor a mai sculptat un nivel de
500-550 m (Fig.6). Altitudinile scad treptat de la nord la sud, corespunzător cu direcția de
curgere a ape lor. În partea de sud, relieful este modelat exclusiv pe formațiuni miocene,
predominând badenianul și buglovianul (argile, nisipuri, tufuri). Complexitatea reliefului cu o
fragment are orizontală ș i verticală accentuată, se datoreaz ă apariției nucleului eruptiv , a
tufurilor badeniene si a tectonicii (alternanț a sinclinalului cu anticlinalul).
Intersectarea structurilo r sinclinale cu văile ce coboară dinspre nord , a condiționat
apariți a pe traseul lor a unor bazinete depresionare.
4.3.1.Dealurile
Dețin 80 % din teritoriul
comunei, iar culoarul Someșului
cu lunca sa , precum și lunca
Sălatrucului , dețin doar 20%.
Evoluția reliefului comunei
Cășeiu poate fi pusă pe seama
ariei de lăsare te ctonică de la
Dej, evidențiată în relief printr -o
piață de adunare a apelor. Acest
sector de lăsare tectonică este
traversat de un sistem de falii pe
direcția SV -NE și SE -NV care a
determinat și direcția de curgere
a Someșului după confluența
Someșului Mic cu Someșul
Fig. 7 Harta expoziției versanților

43
Mare. Această arie de lăsare a dus la o accelerare a eroziunii , ca urmare a creă rii unei energii de
relief considerabilă (350 – 400 m). “Scăderea treptată a altitudinii de la N spre S trădează și
direcția veche de drenare a ape lor, aceeași cu cea de astăzi, î n sensul căreia s-a facut și
modelarea inițială a suprafeței de platformă. Altitudinea medie a dealurilor se menține la 450 –
500 m.”12
Altitudinile cele mai mari sunt în extremitatea nordică ș i nord -estică a comunei, unde
dealurile depășesc 600 m , culminând în Dealul Crucii de la li mita cu comuna Chiuești (628 m);
altitudinile cele mai mici sunt în lunca Someșului , unde relieful coboară la 230 m.”Relieful în

12Al. Savu, Podișul Someșan, 1963, Teză de doctorat
Fig. 8 Harta pantelor

44
ansamblul său se caracterizează, în mod firesc, printr -o cădere generală de la nord la sud , cu
păstrarea modestă a suprafețelor de nivelare, iar cele structural e apar, de asemenea, pe areale
reduse doar în fâșia sudică a tufului de Dej, acestea ajungând până la terasele superioare de pe
dreapta Someșului Mare”13.
Având în vedere caracterul mono clinal al dealurilor de formă alungită ce cad
perpendicular pe Someș , putem generaliza orientarea vest și est a versanților (Fig. 7). Versanții au
înclinări accentuate de la 20ș – 25ș, până la abrupturi de 35ș , contrastând puternic cu zona de
luncă. Pante r eduse î ntre 0ș si 5ș se întâ lnesc în ariile de luncă a Someșului, Sălătrucului, Văii
Gugii, apoi în văile mai mici: Valea Cornilor, Valea Leurda și pe podul teraselor Someșului sau
a suprafețelor erozivo -structurale (Fig. 8) .
Cea mai mare răspândire o au v ersanții cu înclinare între 15ș – 20ș, care ocupă aproape
toată p artea estică a comunei precum ș i o bună parte din teritoriul de la vest de Sălătruc.
Abrupturile mari de 25ș și 40 ș pot fi puse pe seama tufu rilor de Dej , la est de Sălătruc , și pe
seama conglomeratelor și gresiilor helvețiene la vest de această va le, între satul Rugășești și
Guga (Fig. 8) .
De asemenea , aceste abrup turi puternice se asociază cu frunț ile de terasă și cueste ,
precum și cu abrupturile structurale. Predominarea pa ntelor cu valori mari și structura geologică
menționată , au favorizat extinderea mare a proceselor de versant , la care se adaugă și modul
uneori necorespunzător de folosire a terenului.
4.3.2. Luncile
Toată extremitatea sudică a comunei este formată din l unca Someșului care , datorită
pantei reduse , meandrează puternic. Altitudinea medie este de 235 -250 m, iar lățimea oscilează
între 2 -2.5 km.
Lunca Sălătrucului se un ește cu cea a Someșului pe teritoriul satului Cășeiu , unde ajunge
la lățimea de 500 m. Cu cât se înaintează spre nord , cu atât lunca Sălătrucului scade î n lățime ,
până la 200 -300 m. Lunca se desfă șoară nu numai pe toată valea Sălătrucului , ci și pe afluenții
săi: Valea Gugii, Valea Cornilor, V alea Mării, Valea Leurda, bineînț eles cu lățimi mul t mai
reduse. Altitudinea luncii pe aceste văi se menține la 250 -275 m.
Lunca Someșului este ușor denivelată datorită conurilor de dejecție formate de Valea
Copleanului, Valea Hotarului, Valea Uriului, iar lunca Sălătrucului este parazitată de conurile de

13 Pop, Gr. (2001), Depresiunea Transilvaniei, Editura Presa Universitară Clujană, Cluj Napoca, p. 165

45
dejecție ale torenț ilor care brăzdează versanții. În afara luncii , pe teritoriul comunei Cășeiu,
Someșul și -a format o succesiune de mai multe terase , mai mult sau mai puțin bine conservate.
“Vechimea râului pe acest traseu a contribuit la formarea întreg ii serii de terase , începând cu cea
de luncă și până la terasa a 9 -a (160 -200 m), pusă în evidență doar pe Someș”14, în timp ce pe
celelate râuri din Bazinul Someșului ultima terasă este a 8 -a (140 – 160 m). Dezvoltarea cea mai
largă o au primele 3 terase, r espective cea de luncă (2 -3 m), terasa a 2 -a (8-12 m) și terasa a 3 -a
( 18-22 m).
4.3.2.1. Terasele
Terasa de luncă are o altitudine de 2 -3 m și o arie de extindere ridicată. Pe această terasă
sunt amplasate , pe dreapta Someșului , localitățile Urișor, Că șeiu și Coplean.
Terasa a 2 -a (8 – 12 m) poate fi considerată ca una din cele mai bine reprezentate , atât
prin frecvența mare a fragmentelor , cât și prin dezvoltarea ei în lărgime (300 – 400 m ), permițând
extinderea culturilor agricole. La confluența Văii Sălătrucului cu Someșul, Sălătrucul
intersectează podul terasei , fragmentându -l și săpând în cuprinsul său o pâlnie largă, coborâtă , în
care s -a cantonat satul Cășeiu.
Terasa a 3 -a (18 – 22 m) apare pe teritoriul comunei doar la est de Valea Dealului.
Terasa a 4 -a (35 m) se întâlnește în petice restrânse , la nord de satul Urișor.
Terasa a 5 -a este mai puțin reprezentată pe teritoriul comunei Cășeiu.
Terasa a 6 -a (75 m) constituie nivelul cel mai puțin dezvoltat, cauz a slabei sale dezvoltări
trebuind legată de condițiile morfoclimatice din perioada formării sale.
Terasa a 7 -a (90 – 100 m), deși veche , aflată de foarte multă vreme sub acțiunea de
modelare a factorilor externi, constituie unul dintre nivelurile cele m ai bine reprezentate. Se
remarcă frecvența mare a fragmentelor bine conservate pe teritoriul comunei Cășeiu, podul
acestei terase fiind bine pus î n evidență , la fel și fruntea de terasă (s e numește Dealul Ticului și
se află la est de satul Urișor).
Pentru terasa a 8 -a (140 m) , din analiza aluviunilor , profesorul Al. Savu a ajuns la
concluzia că încă din timpul formării sale se instalase un regim climatic mai rece și mai umed ,
care va culmina cu perioada de aluvionare a terasei a 7 -a.
Terasa a 9 -a (160 – 200 m), cea mai înaltă , apare doar î n petece restrânse.

14Al., Savu (1965), Terasele Someșului între Dej și Jibou, în “Științele Univ. Babes Bolyai”, seria Geologie – Geografie

46
4.3.3.Relieful structural
Podișul Someșan se caracterizează printr -un relief structural bine dezvoltat cu : suprafețe,
martori structurali și cu 3 șiruri de cueste. Dealurile Ciceului fiind situate la periferia estică a
acestuia, apar cu un relief structural mai puțin dezvoltat. Rețeaua hidrografică subsecvetă din
regiune , deși puțin dezvoltată, a dat naștere la forme de relief specifice structurii monoclinale ,
formându -se suprafețe structuralo -erozive, umeri structurali și cueste.
4.3.3.1. Cuestele
Sunt dezvoltate doar la est de Valea Sălătrucului și fac parte din a treia cunună (internă)
de cueste a Podișului Someșan, mai puțin dezvoltată decât primele două. Cuestele au luat naștere
prin intersectarea gresiilor dure din miocenul inferio r și a tufului dacitic din formațiunea de Dej.
La N -E de satul Cășeiu , se află o cuestă formată pe tuf de Dej în partea superioară și pe gresie
miocenă în partea inferioară. Cueste bine puse în evidență se mai întâlnesc la est de Valea
Hotarului, la nord d e Valea Cornilor și la S -E de satul Leurda.
4.3.3.2. Martorii structurali
Aceștia corespund , în general , vârfurilor izolate de pe interfluviile înguste sau care se
ridică deasupra suprafețelor structurale. Sunt bine evidențiați în relief următorii martori
structurali: Dealul Crucii 628 m, Dealul Ungurilor 513 m. Martorii sunt rezultatul eroziunii
diferențiale e xercitată de agenții externi, în special de văile torențiale care atacă versanții
reducându -i la interfluvii înguste și care în cele din urmă sunt d espărțite în culmi izolate.
În partea de nord a comunei , martorii structurali se dispun pe un alineament orientat NV –
SE, întocmai ca și suprafețele structurale deasupra cărora se ridică, urmărind depozitele de gresii
mai dure, în rest sunt împrăștiați hao tic în funcție de apariția rocilor dure. Frecvența altitudiniilor
de 550 – 600 m , indică resturile unei platforme de eroziune în care activitatea ulterioară a apelor
a mai sculptat un nivel de 450 – 500 m, prezent în special pe ra mificațiile laterale ale
interfluviilor. În jumătatea sudică a comunei , unde relieful pierde din altitudine , am indentificat
a treia suprafață structurală – erozivă (350 – 400 m).
4.3.3.3. Suprafețele structurale erozive
Suprafețele structurale erozive din primul nivel se dispun pe un alineament NV -SE în
nordul comunei și doar izolat apar în rest (Dealul Dorului). Cea mai mare răspândire o are
suprafața de 450 -500 m , care se întâlnește atât la vest de Valea Sălătrucului (Dealul Fundăturii) ,

47
cât și la est de această vale. Din aceas tă suprafață se desprinde , ca un etaj inferior , cealaltă
suprafață inferioară ( Dealul Fărcașa). În foarte multe locuri continuitatea suprafețelor structurale
a fost distrusă și au rămas doar umeri structurali foarte bine evidențiați prin suprafața lor
quasiorizontală , pe care se practică agricultura.
Evoluția reliefului monoclinal a fost studiat ă de mai mulți geografi. Problema evoluției
reliefului trebuie legată indispensabil de cea a rețelei hidrografice , deoarece aceasta modelează
relieful , fragmentând -ul sau atenuându -i diferențele de altitudine în funcție de variația suferită de
nivelul de bază. Într -o fază mai avansată , hidrografia consecventă cedează locul celei
subsecvente , care devine predominantă și dă naștere cuestelor intersectând perpendicular stratele
(este cazul afluenților de pe stânga ai V. Sălătruc). În această fază se pot produce chiar și captări,
râurile mai viguroase și cu un nivel de bază mai coborât își intensifică eroziunea și străpung
cumpăna de ape captând alt râu.
În Dealurile Ci ceului , mai ales în partea de est , relieful se află într -o evoluție avansată
deoarece, deși predomină rețeaua consecventă, rețeaua subsecventă și -a pus amprenta în relief ,
dând naștere cuestelor. Văi le obsecvente abia se schițează, doar doi afluenți pe stâ nga ai V.
Cornilor au fragmentat pe alocuri unele cueste.
4.3.4. Procesele de versant
Procesele de versant, cunoscute și sub denumirea de procese actuale , iau naștere în urma
conlucrării mai multor factori care devin cauze: litologie, grad de acoperire cu vegetație, condiții
climatice.
Dintre procesele de versant întâlnite pe teritoriul comunei Cășeiu menționăm: alunecări
de teren, eroziune de suprafață, eroziune torențială. În zona deluroasă , circa 50% din suprafață
este afectată de procese de versant, î n special de eroziune torențială. Cu toate că pădurile ocupă o
suprafață mare din teritoriul comunei , totuși mai rămân încă multe suprafețe despădurite pradă
eroziunii. De o parte și de alta a Sălătrucului , numeroși torenți și -au săpat văi adânci , pe care , la
ploi abundente , pornește apă în amestec cu sol , amestec pe care îl depune la baza versanți lor, în
conuri de dejecție. Foarte mulți torenți și ogașe se întâlnesc pe dealurile de la nord de satul
Urișor. Suprafața este complet despădurită și nu sunt nici măcar încercări de a stăvili eroziunea.
De asemenea , suprafețe puternic erodate sunt pe V. Gârbăului , unde întreg versantul
stâng este brăzdat de ravene. Între satele Leurda și Gârbăul Dejului , pe un afluent al Sălătrucului ,
terenurile agricole sunt com plet scoase din producție datorită ravinației extrem de puternice.

48
Torenți foarte bine dezvoltați se întâlnesc și pe V. Guga, un torent pornind chiar din spatele
școlii.
Malurile văilor sunt foarte erodate , având proporții mari mai ales î n apropierea satelor
Cășeiu, Rugășești și Guga. Eroziunea de adâncime reprezintă 6,8% din suprafața totală , față de
4,4% cât este media pe județ.
Alunecările de teren nu sunt la fel de răspândite ca și eroziunea , fiind prezente în partea
de est a satului Gârbăul Dejul ui, formate pe argile cu intercalații de gresii. Văile care încadrează
alunecările de la vest și est suferă un proces de adâncire pe verticală , foarte puternic exprimat în
forma abruptă a versanțiilor în care apare la zi roca.
Patul alu necărilor este form at din marne miocen -inferio are. Există două cornișe de
desprindere etajate, cea superioară trebuind să fie mai veche , ca dovadă fiind faptul că este
acoperită de vegetație. Cea de a doua cornișă inferioară are mici porțiuni acoperite cu vegetație și
este atacată de șiroire. Corpurile alunecate se pot grupa în două șiruri pricipale și unul secundar.
Primul șir principal este mai înalt și mai unitar acoperit de vegetație. Al doilea șir principal are
formă de unghi obtuz și este foarte fragmentat, iar șirul secundar este mai puțin evidețiat.
Depresiunile dintre șiruri sunt ondulate. Prima depresiune are un șir de mlaștini ca ntonate sub
cornișă, alimentate de apa care se scurge din partea superioară a cornișei. A doua depresiune este
cultivată și nu are mlaștină.
Alte alunecări mai sunt în perimetrul satului Rugășești și Guga , formate tot pe marne
miocene. În afara proceselor de versant majore menționate , pe teritoriul comunei se mai
întâlnesc și altele ca: șiroiri simple sau concentrate, sp ălări de sol, solifluxiuni etc.
4.4.Valorificarea reliefului
Relieful este considerat o abatere a suprafeței litosferei față de un plan de referință
general sau local. Acesta reprezintă baza unui macrosistem , pe care îl alcătuiește împreună cu
apele, aerul, viețuitoarele, solul și omul cu activitățile sale. Ca și sistem , este alcătuit dintr -o
multitudine de elemente ( forme de relief) cu dim ensiuni, geneză, evoluție și vârstă diferite. Este
un sistem deschis, unitar, dinamic și complex ierarhizat. Între om, activitățile sale și relief , există
raporturi de intercondiționare. Acestea sunt legate de faptul că relieful constituie suportul
materia l pe care trăiește omul și pe care îl folosește în conformitate cu interesele de moment sau
de perspectivă. Raporturile de intercondiționare se exprimă în mai multe direcții:

49
 Omul și -a ales întotdeauna terenurile favorabile ; astfel , suprafețele netede (po durile de
terasă, luncile, glacisurile), neinundabile, au fost precumpănitor selectate pentru
realizarea de așezări, căi de comunicație. Versanții dealurior au fost folosiți pentru
plantații de pom sau viță de vie.
 Omul a modificat local relieful – cele mai frecvente modificări s -au realizat în sate și
orașe, în lungul căilor de comunicație, în lungul râurilor , pe care s -au construit baraje.
 Omul , modificator indirect al reliefului – pentru obținerea unor rezultate economice sau
de altă natură, omul a rea lizat diverse modificări cu caracter local sau regional ale
condițiilor naturale, care s -au răsfrânt asupra reliefului: extinderea suprafeț elor de
cultură sau a pășunilor prin defrișarea păduri lor ; a stimulat amp lificarea spălării la
suprafață ; producer ea de aluncări de teren; construire a unor drumuri în lungul versanților
a stimulat ravenarea și torențialitatea; extinderea terenurilor agricole în luncile largi ale
râurilor a condus uneori la nivelări.
Influențele geografice ale reliefului: în cadrul sis temului geografic, relieful are un rol
pasiv, dar este foarte important. El nu acționează în mod direct asupra altor elemente geografice,
dar le influențează puternic. Cel mai important rol îl are asupra climei ; prin altitudine , formele
pozitive de relief ajung în strate tot mai reci și mai umede ale troposferei , provocând etajarea
climatică. La rândul său , etajarea climatică provoacă o etajare a vegetației, faunei și solurilor.
Relieful uscatului are importante influențe și asupra hidrografiei , determinând caracteristicile
rețelei hidrografice , mai ales prin pantă , care influențează viteza de scurgere a apelor. Influențele
reliefului asupra societății omenești sunt deosebit de importante , mai ales în repartiția populației
și tipurile de așezări umane.
Relie ful și agricultura: din cele mai vechi timpuri și până în prezent , cultivarea plantelor
a fost mult influențată de relief , îndeosebi prin panta acestuia. Panta influențează efectuarea
lucrărilor agricole: de la o anumită valoare, acestea nu se mai pot face . Gradul de mecanizare și
consumul de carburanți sunt influențate de fragmentarea și de panta reliefului. Pentru a
contracara efectul pantei, care influențează și eroziunea solului , se procedează, uneori, la
terasarea versanților, însă cu mari cheltuieli.
Valorificarea reliefului în comuna Cășeiu: relieful comunei Cășeiu se încadrează , în cea
mai mare parte , în treapta dealurilor joase , cu al titudini medii de 500 -600 m. Fii nd străbătută de
Someș și Sălătruc, luncile acestora constituie cele mai joase regiuni ale comunei. Structurile

50
monoclinale generează, prin rocile de la suprafață , o serie de forme de relief caracteristice
reliefului structural, cele mai bine păstrate fiin d suprafețele structurale erozive și martori i
structurali. Acestea se remarcă prin stabilitate, prin procese geomorfologice incipien te (doar
eroziune în suprafață); partea de est și sud -est a comunei fiind propice pentru amplasarea de
obiective civile sau industriale, dar reprezintând restricții datorate apei freatice situate la
adâncimi mari.
O a doua particularitate se leagă de prezența asimetriilor de relief, în sensul în care văile
cu caracter subsecvent formează relieful de cuestă. Frunțile de cuestă cu înclinare mare se
remarcă prin versanți instabili, cu declivități mari și procese geomorfologice foarte intense în
nordul și nord -vestul comunei, zona arabilă fiind exclusă , predominând livezile, fânețele și
pășunile. Datorită reliefului cu interfluvii largi și altitudini sub 500 m, o bună parte din suprafața
acestora sunt terenuri arabile , pe care se practică agricultura .
Rolul principal pe care îl are relieful în comuna Cășeiu este cel agricol. Terenurile
arabile cele mai mari sunt în lunca Someșului și a Sălătrucului , unde datorită solurilor aluviale se
obțin cantități mari pe hectar. Un rol important îl are substratul petrografic a unui teritoriu,
constituit din ro ci diferite, atât ca origine, cât și ca vârstă sau proprietăți.
Relieful r eprezintă pr incipalul factor de favorabilitate sau de restrictivitate în dezvoltarea
unei zone, el determinând locul, numărul și modul de dispunere a așezărilor umane, tipul de
activități economice care pot fi practicate în funcție de resursele existente.
Relieful reu nește o gamă variată de însușiri calitative și cantitative foarte importante în
dezvoltarea unei regiuni. Altitudinea reliefului are un rol deosebit , având implicații majore în
răspâ ndirea și densitatea populației , influențând și tipurile de activități eco nomice ce pot fi
desfășurate.
Am arătat mai sus că altitudinile cele mai m ari sunt în extremitatea nordică si nord -estică
a comunei, unde dealurile depășesc 600 m , culminând în Dealul Crucii de la limita cu comuna
Chiuești (628 m), iar cele mai mici în lun ca Someșului unde relieful coboară la 230 m. Am arătat,
de asemenea, că d ealurile dețin 80% din teritoriul comunei, iar culoarul Someșului cu lunca sa
precum și lunca Sălătrucului dețin doar 20%.
Gradul de fragmentare și direcția generală a culmilor pun în evidență gradu l de penetrare
a populației în a cele regiunii cu grad de fragmentare ridicat. Complexitatea reliefului cu o

51
fragmentre orizontală ș i verticală accentuată, se datorează apariț iei nucleului e ruptiv , a tufurilor
badeniene ș i a tectonicii (alternanț a sinclinalului cu anticlinalul).
Expoziția versanților are un rol deosebit , deoarece apar diferențieri climatice locale, ce
duc la modificări ale vegetației și solurilor, ale tipurilor de culturi , rezultând peisaje total diferite
pe versanții înso riți față de cei umbriți. Având în vedere caracterul monoclinal al dealurilor de
formă alungită ce cad perpendicular pe Someș , putem generaliza orientarea vest și est a
versanților.
Declivitatea este o trăsătură a reliefului având un rol deosebit în dezvoltarea unei regiuni:
astfel , prin gradul de înclinare a reliefului , acesta poate fi populat în mod diferențiat.
Pante reduse intr 0ș si 5ș se întâlnesc în ariile de luncă a Someșului, Sălătrucului, Văii
Gugii, apoi în văile mai mici: Valea Cornilor, Valea Leurda și pe podul teraselor Someșului sau
a suprafețelor erozivo -structurale.
Astfel , înclinările sub 2° sunt favorabile tuturor ti purilor de construcții; 2 -7° impun
lucrări de asigurare a scurgerii ; peste 7 ° se impun e evitarea construcțiilor grele; iar peste 12 ° nu
mai sunt posibile decât construcții mici și ușoare. Cea mai mare răspândire o au versanții cu
înclinare între 15ș – 20ș, care ocupă aproape toată partea estică a comunei , precum ș i o bună parte
din teritoriul de la vest de Sălătruc. Abru pturile mari , de 25ș și 40 ș , pot fi puse pe seama
tufurilor de Dej , la est de Sălătruc, și pe seama conglomeratelor și a gresiilor helvețiene la vest
de această vale , între satul Rugășești și Guga. De asemenea , aceste abruptur i puternice se
asociază cu fr unțile de terasă și cueste , precum și cu abrupturile structurale. Predominarea
pantelor cu valori mari și structura geologică menționată , au favorizat extinderea mare a
proceselor de versant , la care se adaugă și modul uneori necorespunzător de folosire a terenului.
Declivitatea (pantele) influențează multe fenomene naturale și activități economice:
evoluția reliefului, viteza de curgere a apei , insolația, co vorul vegetal, eroziunea solurilor,
utilizarea agricolă a terenurilor, construirea platformelor in dustriale, a căilor ferate, a șoselelor,
a canalelor de irigație. Rețeaua hidrografică a râului Someș a compartimentat adânc dealurile ,
formând interfluvii alungite pe direcția nord -sud.
Expoziția versanților are un rol deosebit , deoarece apar diferențieri climatice locale, ce
duc la modificări ale vegetației și solurilor, ale tipurilor de culturi , rezultând peisaje total diferite
pe versanții însoriți față de cei umbriți.

52
Măsuri practice – datorită intenselor procese de versant este necesar ca arăturile să se
efectueze în sensul curbelor de nivel , pentru că dacă nu se respectă acest lucru terenurile sunt
supuse unei eroziuni foarte accelerate (cazul satului Rugășești). Pe terenurile lipsite de vegetație
și unde nu se pot efectua lucrări agricole ,trebuie să se planteze pădure sau, pe pantele mai mici,
pomi fructiferi (mai ales în preajma satului Urișor) ori să se construi ească stăvilare din beton
sau nuiele pe cursul torenț ilor pentru a reduce eroziunea.
4.5.Clima

Pe teritoriul comunei Cășeiu se întâlnește climatul temperat – umed, cu i erni nu prea reci,
veri moderat calde, precipitații suficiente în timpul anului. Fenomenul climatic cu mare
importanță practică este radiația solară . Pe baz a hărții înclinării versanților și a hărții pantelor ,
au fos t stabilite principalele categorii de radiație de pe întreg teritoriul comunei. Având în vedere
extinderea mare a luncii Someșului , la care se adaugă lunca Sălătrucului și suprafețele
cvasiorizontale, putem spune că valoarea radiației este cuprinsă între 106 – 120 Kcal/ cm²/an.
Pe versanții cu expoziție sudică și cu înclinări > 10° , cantitatea de radiație este mai mare
de 125 Kcal/ cm²/an, ajungând la 151 – 156 Kcal/ cm²/an în partea sud -vestică a comunei și pe
versantul drept al văii Horobanului, în timp ce pe pantele orientate nordic sau nord -vestic , limita
cantității de radiație coboară până la 50 K cal/ cm²/an și chiar mai puțin.
Temperatura reprezintă, de asemenea, un element climatic important pentru comunitatea
vie. Pe teritoriul comunei Cășeiu, temp eratura medie anuală oscilează în jurul valorii de 8° C. În
lunca Someșului și în lunca Sălătrucului, cu pă trunderi și pe micii afluenți ai acestora,
temperatura variază între 8,1° C – 8,5° C. Temperaturi de 7,6° C se înregistrează pe dealurile cu
altitudi ni medii de 350 – 400 m, de o parte și de alta a Sălătrucului , și mai mici de 7,1° C pe
areale restrânse ( doar acele înălțimi care depășesc 600 m).
Temperatura medie a lunii ianuarie este -2,5° C, iar a lunii iulie 20,5° C. Având în vedere
apropierea de o rașul Dej , s-au folosit datele pentru această situație ca fii nd cele mai
reprezentative. Maxi ma absolută de temperatură care s -a înregistrat a fost 37,5° C, la 8 august
1954, iar minima absolută a coborât sub -30° C ( -35,2° C), la 28 ianuarie 1954. Din ce le
menționate , rezultă că anul 1954 a fost un an cu puternice contraste, amplitudinea maximă
anuală fiind în acel an 72,5° C.

53

LUNA I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
T° C -2,5 -2,1 2,0 8,9 14,0 18,4 20,5 18,3 14,1 8,7 -0,6 -1,8
Minima
absolută -38,2 -30,5 -22,3 -11,5 -2,4 1,5 4,9 4,1 -2,0 -7,1 -22,4 -24,2
Maxima
absolută 12,7 13,6 22,0 29,0 32,0 34,0 34,6 35,5 32,0 27,1 14,0 14,7

Numărul zilelor cu temperaturi sub 0°C
este de 79, iar a celor cu tempe raturi
>20°C este de 124 .
Suma anuală a temperaturilor (valori
medii zilnice):
≥0°C – 3200°C
≥5°C – 2800°C
>10°C – 2400°C
Legat de pragurile termice cu caracter
practic , sunt importante datele medii de
trecere a temperaturii peste anumite valori:
a) Prima zi cu temperaturi medii
zilnice:
≥0°C 1 – 5 III
≥5°C1 – 5 IV
≥10°C 20 – 21 IV b) Ultima zi cu temperaturi medii
zilnice:
≥10°C 1X
≥5°C 1XI
≥0°C 25XI

Suma anuală a temperaturi lor medii zilnice ≥0°C:
 Acest indicator climatic exprimă suma temperaturiilor medii zilnice ≥0°C din decursul
unui an calendaristic.
 Este utilizat ca reper în agricultură ,fiind util în zonarea culturilor și vegetației forestiere
în lucrări de reîmpădurire.
 În cazul comunei Cășeiu această sumă are valori de 3200°C.

Tabel 1 Variația lunară a mediei multianuale a temperaturii aerului(stația Dej, perioada 1992 -2002)

-50510152025
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XIIt° C
Fig. 9 Variația temperaturii medii multianuale la stația Dej
(1992 – 2002 )

49
Suma anuală a temperaturii medii zilnice ≥10°C:
 Acest indicator cl imatic exprimă suma temperaturi lor medii zilnice ≥10°C din decursul
unui an calendaristic.
 Are un rol important în agricultură , deoarece reprezintă pragul termic de declanșare a
proceselor germinative la culturile agricole.
 Suma acestei medii termice se ia în considerare în repartiția culturilor ( ex. grâul,
porumbul au nevoie de sume mari ale temperaturilor medii zilnice ≥ 10˚C în perioada de
legar e, coacere ).
 Valoarea acestui indicator este de 2400˚C.
Data medie de producere a primei și ultimei zile cu temperaturi medii zilnice ≥ 0˚C:
 Acest indicator climatic se referă la trecerea la data medie calendaristică peste pragul de
0˚C.
 Este important în agricultură și silvicultură, deoarece reprezintă pragul de la care încep
procesele biotice de vegetație.
 În Comuna Cășeiu prima zi cuprinsă în intervalul I – 5.III, iar ultima zi 21.XI.
Data medie de producere a primei și ultimei zile cu îngheț:
 Acest indic ator arată momentul de producere a primelor și a ultimelor temperaturi ≤ 0˚C,
generatoare de îngheț a apei la nivelul solului, plantelor, soluții lor apoase.
 Este foarte util acest indicator mai ales pentru acele plante care nu rezistă la temperaturi
scăzute (porumb, legume: ardeiul gras, roșiile, vinetele, pomii, arbuștii fructiferi).
 În Comuna Cășeiu primele înghețuri încep cu 1 octombrie, iar ultimele după prima
jumătate a lunii aprilie.
Umezeala aerului
Umezeala relativă variază în funcție de temperatură. Măsurătorile multianuale făcute la
stația Dej, au arătat că valorile cele mai mari ale umezelii relative s e întâlnesc iarna ( 40% –
45%) în luncă , și mai mari ( 45% – 50%) în zona deluroasă, iar cele mai mici sunt vara sub 10%.
Valori interme diare are umezeala relativă în sezoanele de tranziție: primăvara ( 10% – 15%) și
toamna ( 20 % – 30%).

50
În Comuna Cășeiu , în timpul iernii , sunt valori ale umezelii între 84% – 88% în luna
ianuarie, respectiv 64% – 72% (în SV) și 80% (în N) în luna iulie (st ația meteo Dej).
Cantitatea de vapori de apă aflați în atmosferă, are un rol deosebit asupra mai multor
procese , cum ar fi: umiditatea necesară norilor; reduc insolația la nivelul solului; participă l a
procesele de alterare chimică; frânează în timpul nop ții răcirea radioactivă a suprafeței active ,
influențând microclimatul.
Nebulozitatea este un fenomen meteorologic ce apare ca efect al condensării vaporilor de
apă din atmosferă.
Nebulozitatea are valori cuprinse între 1 – 10 zecimi, dar și ace stea variaz ă în timpul
anului.
Numărul mediu al zilelor cu nebulozitate este de 120 – 140 în lunca Someșului și
Sălătrucului, și 140 – 160 zile în regiunile deluroase. De aici rezultă că numărul zilelor senine
oscilează între 100 – 110 zile în luncă și 80 – 100 zile în regiunea deluroasă.
Precipitațiile reprezintă un fenomen climatic de maximă importanță , a cărui cunoaștere
este indispensabilă pentru a ști condițiile în care se dezvoltă plantele. Valorile medii anuale ale
precipitațiilor oscilează în jurul valorii de 700 mm /an. În lunca Someșului , precipitațiile medii
anuale au valori sub 650
mm/an, iar în lunca
Sălătrucului acestea sunt
puțin mai bogate ( 650 –
675 mm /an). În regiunea
dealurilor cu altitudini
medii de 350 – 450 m ,
cantitatea de precipitații
este cuprinsă între 675 –
725 mm /an și
precipitațiile cele mai
mari depășesc 725 mm /an
pe culmile ce le mai înalte. Lunile Cantitatea de precipitații Pondere din cantitatea anuală %
I 36,4 5,54%
II 34,7 5,28%
III 39,7 6,04%
IV 53,2 8,10%
V 73,2 11,15%
VI 96,2 14,65%
VII 76,1 11,59%
VIII 67,9 10,34%
IX 51,5 7,84%
X 46,7 7,11%
XI 43,0 6,54%
XII 41,0 6,24%
Tabel 2 Variația anuală a cantității de precipitații la stația Dej(în perioada
1992 – 2002)

51
Cantitatea medie lunară
de precipitații nu are oscilații
deosebite, încadrându -se în
regimul multianual al
precipitațiilor.
Se observă în figura 10
că se înregistrează o minimă
absolută în februarie (34,7
mm), respectiv o maximă
absolută în iunie (96,2 mm).
Precipitațiile maxime și
minime absolute: cantitatea
anuală maximă de precipitații a
fost înregistrată în an ul 1949 la
stația Dej ( 930 mm); tot în acel
an în două comune învecinate au
căzut cantități la fel de mari
(Chiuești 920 mm și Câțcău 929
mm). Din graficul întocmit pe
baza tabelului 3 se poate observa
că luna cea mai bogată în
precipitații este luna iunie (
226,1 mm /an). Lunile în care nu
s-au înregistrat deloc precipitații sunt septembrie, octombrie și noiembrie. Tot din grafic se poate
observa că precipitațiile cele mai bogate cad în perioada mai – iulie, iar cele mai secetoase luni
sunt cele de iarnă , începând cu intervalul noiembrie – februarie (Fig. 11) .
LUNA I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Maxima
absolută 73,0 95,8 93,8 158,2 172,1 226,1 169,9 154,5 228,5 171,5 112,5 109,1
Minima
absolută 5,3 4,0 1,0 6,3 10,1 28,4 20,8 0,9 0 0 0 1,5

020406080100120
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XIImm
Fig. 10 Variația anuală a cantității de precipitații la stația Dej (în
perioada 1992 – 2002)
Tabel 3 Cantitățiile de precipitații maxime și minime absolute la stația Dej în perioada 1992 – 2002
050100150200250
IIIIIIIVVVIVIIVIIIIXXXIXIImaxima absoluta
minima absoluta
Fig. 11 Cantitățiile de precipitații maxime și minime absolute la stația
Dej în perioada 1992 – 2002

52
Precipitațiile solide
Numărul anual de zile cu ninsoare este în medie de 22 – 25. Stratul de zăpadă durează în
medie între 60 – 80 zile pe an în sud – vest și 80 – 85 zile pe an în nord, acesta având o durată mai
mare pe versanții cu expo ziție nordică și nord – vestică.
Regimul vântului
Pe teritor iul comunei , vânturile dominante sunt cele din se ctorul vestic și nord -vestic.
Vetrele de sat sunt supuse unui climat de adăpost ( mai puțin Coplean, Urișor și chiar Cășeiu),
prin rolul de barieră pe care -l joacă zona deluroasă din nord și vest. Pe culoaru l Someșului are
loc o canalizare de curenți de aer și mai ales toamna și iarna se produc inversiuni de temperatură
și ceață. În următorul tabel se prezintă frecvența vântului pe direcții și pe anotimpuri , la stația
Dej.
Tabel 4 Frecvența vântului pe anotimpuri Dej (1992 – 2002 )

Frecvența
(%) și
perioada
N
NE
E
SE
S
SV
V
NV
Calm
Primăvară 10 15 5 8 7 6 9 17 26
Vară 15 12 4 7 5 6 9 20 34
Toamna 15 12 4 8 6 4 6 14 43
Iarna 13 14 5 6 9 4 7 12 39
Anual 14 13 7 7 6 5 7 15 34

Vânturile predominante sunt cele di n sectorul nord -vestic ( 15%) . Urmate de cele din
sectorul nordic ( 14%), vestic( 7%), nord -estic ( 13%). Cea mai mică frecvență o au vânturile din
sectorul sudic ( 6%) și sud -estic (7%) (Fig. 12) .

01020304050N
NE
E
SE
S SVVNVCalm
Primăvară Vară Toamna Iarna Anual
Fig. 1 2 Frecvența vântului pe anotimpuri, la stația Dej

53
Tabel 5 Viteza vântului la stația Dej (m/s)

Anotimpul N NE E SE S SV V NV
Primăvară 2,0 2,3 2,7 2,7 2,1 2,1 2,1 2,8
Vară 1,5 2,2 2,0 2,4 2,0 1,8 2,2 2,3
Toamnă 1,6 2,0 2,0 2,7 1,7 1,8 1,8 2,3
Iarnă 1,9 2,2 2,3 2,1 1,5 1,6 2,0 2,5
Anual 2,0 2,1 2,5 2,4 1,8 1,8 1,9 2,5
Viteza medie a
vântului este de 2 m/s, dar pe
anotimpuri aceasta suferă
variații. Din analiza tabelului
5, reiese că deși viteza medie
este de 2 m/s , totuși pe
anotimpuri vitezele se
modifică, cele mai mari fiind
primăvara și iarna , mai ales la
vânturile care bat din sectorul
nord-vestic, nord -estic și vestic.
Maximul intensității vântului se produce în lunile martie -aprilie, câ nd viteza medie
depășește 4 m/s; perioada de calm se semnalează în luna decembrie (Fig. 13) .
Ceața are o frecvență mai mare iarna ( ceața advectivă), dezvoltându -se pe grosimi de
câteva sute de metri datorită pătrunderii din dire cția nord -nord-vest a maselor de aer oceanic , pe
fondul activității frontale a ciclonului islandez activ iarna. Cețurile radioactive rezultate din
suprarăcirea solului și condensarea vaporilor din imediata apropiere a acestuia ( grosimi de 1 –
50 m) sunt s pecifice perioadei de toamnă. Numărul mediu de zile cu ceață este de 50 – 55
zile/an.
4.6.Valorificarea climei
Prezentând anterior condițiile climatice ale zonei, mă voi rezuma la a face câteva
mențiuni cu privire la culturile agricole:
Porumbul – tempera tura optimă de germinare a sem ințelor de porumb este de 8° -10°C,
iar temperatura de creștere ș i dezvoltare a plantelor este de 15° -18°C . La temperaturi mai mici de
10°C, creșterea încetează , iar dacă temperatura coboară sub -4°C, plantele mor.
Fig. 1 3 Viteza medie a vântului, la stația Dej 0123N
NE
E
SE
SSVVNV
Primăvară Vară Toamnă Iarnă

54
Grâul – exigenț ele grâului de toamnă comun pentru pâine , față de temperatura în diferite
faze ale organogenezei sunt , în general, următoarele:
Germinare: temperatura minimă 4° -5°C; temperatura optimă 23° -25°C; temperatura
maximă 30° -35° C;
Răsărire: temperatura optimă 23° – 25° C;
Înfrățire : temperatura optimă 23° – 25° C.
Orz și orzoaică – cerințele orzului față de temperatură sunt moderate și diferă în funcție de
faza de creștere și de dezvoltare. Semințele orzului germinează la temperatura minimă de 1° –
2°C, cea o ptimă constituie 20° -22°C, iar cea maximă 30°C. Orzul de toamnă are cea mai slabă
rezistență la temperaturi scăzute și la iernare și suportă geruri de până la -12°C la nivelul nodului
de înfrățire doar dacă este bine înfrățit și călit.
Acoperit cu un strat uniform de zăpadă (de 15 -20 cm), orzul poate suporta geruri de
scurtă durată de până la -30°C. Sensibilitatea maximă a orzului de toamnă la ger și la con dițiile
nefavorabile de iernare, se manifestă la desprimăvărare, când plantele își consumă substa nțele de
rezervă și pot pieri la o temperatură de – 10°C, mai ales dacă aceasta durează.
Perioada critică, când se consumă cele mai mari cantități de apă, este cea cuprinsă între
împăiere și înspicare. Rezervele de apă din sol, care contribuie la înfrățire a și la formarea
lăstarilor productivi, influențează pozitiv nivelul de producție, în pri mul rând al orzului de
toamnă . Ca și celelalte plante cerealiere, orzul manifestă cerințe mari față de echilibrul dintre
temperatura aerului și umiditatea lui.
Cea ma i eficientă umplere a boabelor se produce la o umiditate a aerului de 50 -60% și o
temperatură de 20° -25°C; umiditatea scăzută (10 -12%) sau ridicată (70 -80%) a aerului are
influențe negative asupra umplerii boabelor. Dereglarea echilibrului între temperatur ă și
umiditate , contribuie la apariția unor fenomene precum pălirea și șiștăvirea boabelor de orz și de
orzoaică, care reduc considerabil producția.
Ovăz – temperatura minimă de germinație a boabelor este de 2° -3°C, ovăzul având cerințe
moderate față de că ldură, dar mult mai ridicate decât la orz. Ovăzul de toamnă nu rezistă la
temperaturi mai mici de –10°C în timpul iernii, ceea ce determină o arie restrânsă de cultură a
acestor forme.

55
Cerințele față de umiditate sunt ridicate, coeficientul de transpirație fiind de cca 500.
Aceasta face ca în verile secetoase, ovăzul să sufere mai mult decât alte specii de cereale
păioase.
Cartoful
Cartoful timpuriu și de vară se caracterizează prin cerințe moderate față de temperatură.
Temperatur a minimă de încolțire este de 5° C, cea optimă 12° -15°C, temperatura optimă de
creștere a părții aeriene este de 18° -20°C, iar a tuberculilor 16° -18°C. La temperaturi de peste
26°C, colții sunt afectați, iar la –1°-20°C partea aeri ană a plantelor este distrusă.
Față de lumină, ceri nțele sunt ridicate. În lipsa ei nu are loc procesul de tuberizare, acesta
influențiază prima durată (peste 12 ore/zi).
Cartoful solicită o umiditate moderată, dar constantă în sol. Cerințele mai mari se
manifestă în perioada de creștere intensă a tubercul ilor.
Pomicultura
Mărul -temperatura trebuie să fie corespunzătoare din punct de vedere al mediei anuale,
al minimelor și al maximelor absolute, al sumei gradelor de temperatură. Precipitațiile trebuie să
satisfacă speciile care vor fi cultivate.
Terenuri le propice culturii mărului sunt situate în zona de dealuri, coline și câmpii
fragmentate de văi, versanți a căror înclinare este mai mare de 15°, fără a depăși 40° ,
acordându -se o deosebită atenție expoziției lor , care poate varia în funcție de altitudine și de zona
fitoclimatică. În toate cazurile , solul trebuie să aibă un orizont de acumulare a humusului de 10
cm, iar reacția PH -ului între 5,5 – 7,8.
Condiții climatice favorabile sunt:
 Temperatura medie anuală 8° – 10°C ;
 Precipitațiile medii anuale 600 – 800 mm ;
 Numărul zilelor senine pe an 110 – 120;
 Durata de strălucire a Soarelui 1300 – 2000 ore ;
 Umiditatea relativă a aerului 75% ;
 Suma temperaturilor anuale ≥0°C – 3000°C -3200°C din care ≥10°C – 2500°C – 2700°C .
Prunul – amplasamentul pentru prun: precipitațiile 550 – 600 mm/an, distanța 5 x 3,5(4,0)
m, respectiv 370 – 500 pomi/ha în zonele de dealuri joase și mijlocii.

56
Nucul – Amplasamentul pentru nuci: zonele de dealuri joase și mijlocii, cu expoziții
favorabile și protejate de curenții reci.
 Precipi tații medii anuale 600 -800 mm ;
 Temperatura medie anuala 9° -10°C ;
 Apa freatică în adâncime .
4.7.Hidrografia comunei
Cășeiu
4.7.1.Condiții hidrogeologice
Studierea rezervelor de
apă subterane precum și a
celor de suprafață este o
problemă foarte importantă
sub aspect practic , deoarece
aceste rezerve asigură
alimentarea cu apă potabilă a
localităților. Având în vedere
că este vorba de o comună,
alimentarea cu apă se face
exclusiv din pânzele freatice.
Apele freatice și cele
captive din Podișul Someșan,
inclusiv cele de pe teritoriul
comunei , sunt acumulate în
depozite paleogene – neogene,
adânc fragmentate. Sursa de
bază pentru alimentarea cu apă
a localităților comunei , o constituie stratul freatic cantonat în terasa de luncă a Someșului și a
văii Sălătrucului , care formează o pânză continuă și bogată în apă. Nivelul pânzei freatice se
menține în medie 5 -7 m.
Fig. 14 Rețeaua hidrografică

57
La o adâncime mai mare se află spre contactul cu baza versantului (cca 10 m), iar pe
anumite sectoare din lunca Someșului (de exemplu la Coplean) , pânza frea tică se află aproape de
suprafaț ă (2-3 m) sau chiar la suprafață.
Apa freatică din punct de vedere calitativ corespunde normelor sanitare. Mai puțin
corespunzătoare este la Coplean , unde are un grad de minerali zare mai ridicat. De asemenea ,
ridică probleme satul Gârbăul Dejului , lipsit de surse suficiente de apă potabilă. În plus , sub
aspect chimic , apa este lipsită de iod , ceea ce face ca întreaga populație să se alimenteze de la un
număr restrâns de fântâni. O situație oarecum similară se întâlnește și în satul Rugășești, stratul
freatic fiind cantonat în terasa de luncă a văii Sălătrucului și la baza versanților. Adânc imea apei
este de 4 -5 m și în linii mari este corespunzătoare, dar trebuie menționat conținut ul redus de iod
al apei.
Posibilitate limitată de valorificare a apelor subterane au acele sate unde stratul acvifer
este necorespunzător calitativ.
4.7.2.Caracteristicile rețelei hidrografice
Comuna Cășeiu este drenată de o rețea hidrografică încadrată bazinului Someșului, în
general insuficientă nevoilor populației. Principalul curs de apă care străbate teritoriul comunei
este Sălătrucul , cu direcția de curgere N -S, având izvoarele în culmea Brezei. Suprafața bazinlui
este de 153 km² și are o lungime de 22 km. Valea Sălătrucului pătrunde pe teritoriul comunei în
satul Sălătruc și reprezintă principalul colector al văilor semipermanente și a l torenților din
partea centrală a comunei. Sălătrucul face parte din a doua generație de văi , formate ulterior
ridicării sectorului de N -V a Depresiunii Transilvaniei, în timp ce caracterul Someșului s -a
schimbat în aval de Dej din consecvent în subconsecvent.
După ce străbate micul sat Sălătruc , primește pe partea dreaptă Valea lui Ivan, iar pe
stânga Valea Leurzii. Râul iese din satul Sălătruc printr -o deschidere de tip defileu , ca apoi să -și
lărgească lunca destul de mult; apoi străbate o depresiune mai mare , unde se află satul
Rugășești. Pe teritoriul acestui sat , malul drept al acestei văi este foarte jos , astfel încât și-a creat
o luncă largă , unde și -a depus materialul aluvionar. Malul stâng în schimb , este abrupt , fiind
afectat de eroziuni areolare și de adâncime incipientă. Tot pe teritoriul acestui sat , Sălătrucul
primește doi afluenți importanți, pe dreapta Valea Gugii, iar pe stânga Valea Gârbăului.
În aval de satul Rugășești , primește un afluent de stânga , Valea Cornilor , după care
formează o curbă mare , drenând satul Cășeiu și intră în lunca Someșului , unde confluează. Pe

58
unele sectoare , Valea Sălătrucului prezintă adaptări la structură , remarcându -se eroziunea
torențială foarte activă , mai ales înspre obârșie. Gheața la mal pe Valea Sălătrucului apare între
7-21 octombrie , cel mai devreme. Debitul mediu este cuprins între valorile 0,382 -0,765 m³/s.
Someșul reprezintă cel mai mare râu care delimitează la sud, sud -vest, comuna Cășeiu.
Datorită pantei foarte reduse , meandrează puternic în această regiune și ca urmare a lărgirii albiei
și a aportului de aluviuni și -a creat două mici ostroave (unul în dreptul localității Urișor, iar
celălalt în dreptul satului Coplean). Malurile nu sunt prea înalte , fapt ce contribuie la revărsarea
apelor la viituri.
4.7.3.Trăsăturile bilanțului hidrologic
Scurgerea fluviatilă este o
verigă a circuitului apei în natură ,
care la rândul ei se exprimă prin
bilanțul hidrologic.
Formula clasică a
bilanțului hidrologic mediu a fost
elaborată în 1887 de
E.A.Bruckner.
X0= Y 0+ Z 0
Adică precipitațiile căzute
(X 0) în cuprinsul bazinelor de
recepție se consumă prin formarea
scurgerii (Y 0) și prin evapo –
transpirație (Z 0).
Pe baza datelor scurgerii
de la mai multe stații din
Transilvania și a altitudinii
corespunzătoare , am s tabilit un
grafic de corelație (Fig. 15) .
Curba de corelație obținută a servit pentru trasarea izvoarelor de 80, 150 și 200 mm/an ,
pe teritoriul comunei , la altitudinile corespunzătoare. Postul hidrom. Altid. med. a bazin (m) Scurgerea mm/an
Fizeșu Gherlii 385 85
Hida pe Almaș 410 94,5
Borșa pe Borșa 452 103,9
Mera pe Nadăș 510 107,1
Aghireș pe Nadăș 579 173,1
Căpușu Mare pe Căpuș 698 204,7
Cluj pe Someșul Mic 973 381,1
y = 0.5036x – 124.09
R² = 0.9728
0100200300400500
200 400 600 800 1000Scurgere medie specifica
(mm/an)
Altitudinea (m)
Tabel 6 Valorile scurgerii la mai multe stații din Transilvania
(1987 -1997)
Fig. 15 Graficul de corelație a scurgerii

59
Corelația dintre scurgere și altitudine a rată o creștere a valorilor scurgerii cu înălțimea
(Fig. 15 ).
Arealul cel mai extins pe teritoriul comunei îl ocupă scurgerea sub 80 mm/an , care
cuprinde toată zona de luncă a Someșului, Sălătrucului și a afluenților lor. Suprafețe mari sunt
ocupate de sc urgerea de 80 -100 mm/an, iar cu cât crește altitudinea crește și valoarea scurgerii
superficiale ( scurgerea rezultată din ploi și din topirea zăpezilor), astfel că la altitudini de peste
600 m scurgerea atinge valoarea de 200 mm.
Evapotra nspirația reprezi ntă diferența di ntre precipitațiile medii și scurgerea medie de pe
bazinele de recepție respective.
Având în vedere apropierea de orașul Dej , am folosit datele de la această stație și am
obținut valori lunare ale evapotranspirației cuprinse între 11 mm (noiembrie) și 75 mm (iunie) ,
suma anuală fiind 496 mm, î ncadrându -se în valorile medi i anuale ale Podișului Someșan.
Tabel 7 Valorile multianua le ale evapotranspirației
Stația Dej I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Sumă
T° C (medii) -4,9 -3,4 2,2 8,9 14,0 18,4 19,3 18,3 14,1 8,7 4,0 -0,6
Pp(medii)(mm) 36,4 34,7 36,7 53,2 73,2 96,6 76,1 77,9 51,5 46,7 43,0 41,0
ET (mm) 20 25 38 53 69 75 67 63 39 19 11 18 496
Aceste valori ale evapotranspirației au fost obținute pe baza diagramei lui Poliakov , care
se poate aplica și la anumite regiuni din țara noastră. Pe graficul executat s -au obținut două
curbe de evoluție a acestui fenomen , în sensul că se observă o creștere a evapotranspirației din
ianuarie până în iunie și o scădere treptată din iulie până în decembrie (Fig. 16 ).
Evapotransiprația variază și cu alt itudinea , și anume , are valorile cele mai mari în lunca
Someșului și a Sălătrucului (550 mm/an), iar pe dealuri mai înalte valoarea sa scade la 450
mm/an. Diferențe se înregistreză și de la un versant la altul , în funcție de expoziție, pantă,
radiația sola ră, gradul de acoperire cu vegetație.
4.7.4.Perioadele caracteristice ale regimului
hidrologic
Regim ul hidrologic cuprinde variația în
timp a nivelurilor și a debitelor râurilor. Acesta
variază pe teritoriul țării de la un anotimp la altul.
În perioada de iarnă , scurgerea este redusă
ca urmare a temperaturilor scăzute. Precipitațiile
cad mai ales sub formă de zăpadă , acumulându -se în strat de câțiva zeci de centimetri. -1000100200
I II III IV V VI VIIVIII IX X XI XII
T° C (medii) Pp(medii)(mm)
ET (mm)
Fig. 16 Grafic de variație a temperaturii
aerului, evapotranspirației și a precipitațiilor
medii

60
În perioada de primăvară (martie -mai), scurgerea crește datorită faptului că temperaturile
cresc și începe topirea zăpezilor , peste care se suprapune maximul pluviometric de la începutul
verii, ca urmare a influenței maselor de aer oceanice , încărcate cu umiditate din vest.
În această perioadă de cele mai multe ori sunt acoperite cu apă suprafețele importante din
lunca Someșului. Se produc adesea inundații , pe teritoriul satelor Urișor, Coplean și Cășeiu.
În urma unor ploi mai bogate , toren ții dezvoltați pe frunțile de terasă ale Someșului
colectează o mare can titate de apă , pe care o debușează la ieșirea din satul Urișor , unde sunt
acoperite importante suprafețe agricole , datorită faptului că întâlnind rambleul căii ferate , apele
formează u n remuu.
În zona satului Urișor , înățimea malului Someșului este de circa 5 m, totuși porțiunea de
luncă dintre Urișor și Someș este regulat inundată în partea de hotar numită „ Rotunda”. La
Cășeiu , V. Sălătrucului inundă de obicei lunca , uneori chiar și g ospodării (în total 400 ha între
calea ferată și Someș pe malul drept). Între Dej și Cășeiu sunt mai multe denivelări negative ,
uneori vechi cursuri și meandre care se acoperă regulat primăvara cu ape stangnante. La Coplean
sunt inundate porțiuni întinse d e hotar , numite „Unghiuri” și „După sat”.
În anul 1970 s -au produs inundații catastrofale , teritoriul comu nei Cășeiu fiind acoperit
cu apă în zonele de luncă și o parte din terasele inferioare. La postul hidrometric Dej, viitura s -a
produs în intervalul 12 -19 mai , având un vârf de 2300 m³/s și un volum scurs de 650 mil. m³ în
73,4 min. În perioada de vară , datorită temperaturilor mai ridicat e, crește evapotranspirația și
scade scurgerea , care atinge valori foarte mici în august -septembrie. Iarna și pe râul Someș se
semnalează fenomenul de îngheț, mai întâi sub formă de gheață la mal, ia r în iernile geroase – pod
de gheață.
4.7.5.Chimismul apei
Calitatea apei din zonă , după literatura de specialitate , este determinată de factorii
naturali și de activitatea socio -economică desfășurată în bazinul văii , referindu -se la apa de
suprafață. „Concetrația ionilor de hidrogen exprimată pri n PH, oscilează între 6,8 și 8,5.
Duritatea apei este cuprinsă între 10 și 20 g -g”15.
Din cauza infestării cu ape uzate infiltrate în sol , apa ce se utilizează în prezent din
majoritatea fântânilor existente în comună prezintă un potențial pericol de îmbolnăvire , atât
pentru om cât și pentru animale.

15Studiul de fezabilitate al comunei Cășeiu, 2001

61
Potrivit prevederilor STAS 1342 -91, apa subterană nu se încadrează în condițiile de
potabilitate privind caracteristicile chimice, bacteriologice și biologice , datorită contaminării cu
substanțe chimice, îngrășăminte agricol e, pesticide , cât și datorită conținutului de mici particule
de organisme bilogice dăunătoare sănătății. Apa subterană d in șesul aluvion ar al râului Someș ,
conform literaturii de specialitate , conține fier peste limitele admise STAS 1342 -92.
4.8.Valorifica rea apelor
Considerațiilor pe care le -am făcut anterior în legătură cu valorificarea apelor, le adaug
precizarea că a pele de pe suprafața comunei Cășeiu corespund normelor sanitare în ceea ce
privește consumul populației, dar nu putem să nu remarcăm că reț eaua hidrografică este slab
reprezentată (Someșul și Sălătrucul), iar pânza freatică se află la a dâncimi mari.
4.9.Vegetația și fauna
4.9.1.Vegetația
Comuna Cășeiu fiind situată în regiunea deluroasă a Podișului Transilvaniei și fiind
străbătută pe la sud de Valea Someșului Unit, iar pe centru de Valea Sălătrucului , nu are un relief
uniform și nici condiții de microclimate identice , ceea ce generează o diferențiere floristică
pronunțată , de la păduri și pajiști până la vegetația hidrofilă.
Pădurile au condiții bune de dezvoltare pe teritoriul comunei , forma de relief
predominantă pe care se dezvoltă fiind versantul, iar solul cel mai răspândit, solul podzolic brun
pseudogl eizat (40%).
Predomină subzonele fagului pe dealuri de productivitate mijlocie și gorunete încheiate
în amestec cu carpen și platan , tot pe dealuri de productivitate medie.
În consecință , speciile de bază sunt: fagul ( Fagus silvatica , 43%), gorunul ( Quercus sp .,
38%) și carpenul ( Carpinus , 10%) , acesta din urmă cu cea mai slabă productivitate. Pe lângă
acestea ma i menționăm câteva specii reprez entative , ce intră în alcătuirea pădurilor: stejar
(Quercus petraea), cerul (Quercus cerris), arțar (Acer campestris), pin (Pinus piroster ), plop
tremurător ( Populus tremula ), frasinul ( Fraxinus excelsior ), paltinul ( Aer platanoides ), carpenul
(Carpinus betulus ), teiul ( Tilia cardata ), mesteacănul ( Patula verucosa ), jugastrul ( Acer
campestral ), mărul și părul sălbatic ( Malus silvestris și Pirus piraster ) (P.U.G.,1998).
Pe dealurile despădurite crește vegetația ierboasă specifică pășunilor , în care predomină
gramineele (60%) , speciile mai reprez entative fiind: păiuș ( Festuca rubra ), Festuca prateusis ,

62
iarba câmpului ( Agostris tennuis ), pirul crestat ( Cynosmms crestatus ), firuța ( Poa pratensis ),
zizania ( Lopium perene ).
Dintre leguminoase , care dețin 30% din vegetația pășunilor , predomină: trifoiul roșu
(Trifolium sp .), trifoiul alb ( Trifolium repens ), Lotus corniculatus , Medicago lupulina .
Plantele fără valoare nutritivă reprezintă 10% , speciile dominante fiind: Achillea
nillefolium, Eryngium campestris, Plantago lancelota, Euphorbia sp., Fragaria visca.
Pe versanț ii însoriți și erodați, pajiștile sunt de tipul : Festuca su lcata, Agropyrum repens,
Salvia mutans, Teucrium montanum.
Vegetația ierboasă din luncă crește în porțiunile joase din lunca Someșului și a
Sălătrucului, fiind reprezentată de plante acvatice , care au productivitate mare , dar fără valoare
nutritivă : rogoz (Carex conglomerate ), stuf ( Fragmites communis ), papură ( Equisetum
arvensae ),piciorul cocoșului ( Ranunculus planotifolium ), pipirig ( Funcus efusus ), etc.
Vegetația lemnoasă de luncă este reprezentată prin pâlcuri de sălcii ( Salix alba ),salcie
(Salix alea ), răchită ( Salix fragilis ), plop (Plopul us tremula ).
Fondul forestier ocupă o suprafață de 2857 ha , reprezentând 34,3% din suprafața totală a
comunei , fiind alcătuit în special din păduri de foioase. În trecut , pădurile ocupau suprafețe mai
mari, dar defriș ările au dus la restrângerea arealului acestora.
Vegetația de silvostepă a fo st treptat înlocuită de arături; în zonele rămase este
reprezentată prin arbuști cum sunt: alunul ( Carylus avellana ), cornul ( Cornus mas ), sângerul
(Cornus saguinea ), socul ( Saneb ucus nigra ), porumbarul ( Prunus spinosa ), măcieșul ( Rosa
canina ), afinul ( Vaccinum myrtillus ), zmeura( Rubus hirtus ) (P.U.G. 1998)
Producția de masă verde a acestor asociații de plante este de 2500 – 4000 kg/ha. Valoarea
furajeră este mai mică decât la paji știle de tip Agostris , care au o producție de masă verde de
5000 – 6000 kg/ha.
4.9.2.Fauna
Fauna este predominant cea de p ădure, cu următoarele specii: că prioara, lupul, mistrețul,
vulpea, iar dintre rozătoare: iepurele de câmp, șoarecele de câmp, șobolanul și dihorul.
Păsările reprezentative sunt: pițigoiul, ciocănitoarea, mierla, graurul, cioara, cucul,
sticletele. Păsări din categoria celor ocrotite sunt: uliul șoricar, cucuveaua și bufnița. Întâlnim și
păsări de baltă: egrete, barza și rațele sălbatice, acestea din urmă fiind prezente în mod frecvent
pe apa lacului.

63
Din categoria reptilelor putem am inti șopârla și șarpele de casă; alte animale: unele specii
de broaște de lac, omizi și melci, ariciul, cârtița.
Fauna piscicolă este prezentă prin variate sp ecii de pești , cum ar fi: crapul, carasul,
plătica, roșioara, mreana, cleanul, tenul, porcușorul, iar dintre răpitori: șalăul, somnul, bibanul,
biborțul, știuca.
Există și insecte din categoria dăunătoarelor: cărăbușul de mai și gândacul de colorado,
precum și fluturi, omizi și cosași, unele dintre ele atacând legumele, iar altele atacă plantele de
nutreț.
4.10.Valorificarea vegetației
Teritoriul comunei Cășeiu dispune de o vegetație formată , în cea mai mare parte , din
păduri de foioase, stepă și silvos tepă, iar în regiunile de luncă de o vegetație azonală. Deoarece
dealurile ocupă suprafețe întinse, versanții acestora sunt acoperiți de păduri și de pajiști.
Prezența speciilor pomicole spontane indică un mediu favorabil unei culturi pomicole, în
zona st ejarului și a fagului, pomii fructiferi găsesc condiții favorabile de cultură.
Lemnul este valorificat mai mult ca material combustibil (lemne de foc) în localitățile
lipsite de alimentare cu gaze naturale, cum ar fi: Leurda, Gârbăul Dejului, Custura, Como râța și
Guga.
Masa verde obținută este folosită la furajare; suprafețele întinse ocupate cu pășuni și
fânețe favorizează creșterea animalelor.
4.11.Solurile
Solurile c u fertilitatea cea mai ridicată din teritoriu sunt cele de natură podzolică. Cu
răspândi re mai mare sunt solurile brune, soluri pe care se cultivă cu precădere grâul și porumbul,
uneori orzul și ovăzul, iar o parte din ele sunt folosite pentru pășuni și fânețe.
Ținând cont de condițiile geomorfologice și geologice specifice, teritoriul se înc adrează
în zona cu predispoziție mare la eroziune și alunecări, eroziune prin spălarea solului sau inudație,
alunecări superficiale sau solifluxiuni, șiroirea, eroziunea lineară și torențială.
Pe teritoriul comunei Cășeiu întâlnim soluri brune luvice podz olice si luvisoluri alb ice
(podzolice argiloiluviale). Pe văi sunt răspân dite solurile aluviale gleizate; microdepresiunile din
spatele valurilor de alunecare sunt formate din soluri gleice și gleice mlăștinoase. O răspândire

64
tot mai largă, din cauza proceselor de
versant, o au solurile erodate mediu și
excesiv, de asemenea colovisolurile.
Sub influența unei vegetații
aborescente de păduri de foioase, în
condițiile unui climat umed și pe roci slab
acide de pe versanții cu p ante mici și
mijlocii , s-au format solurile brune de
pădure, brunificate și podzolite în diferite
grade. Pe versanții mai uniformi cu pante
slabe , aceste soluri au suferit procese
secundare de gleizare și lăcoviștire. Pe
versanții cu pante mari și expoziți i
însorite , a apărut eroziunea de suprafață și
de adâncime ( ravene și torenți). Trecerea
de la regimul de pădure la pajiște , sau
luarea în cultură a acestor terenuri , au
contribuit la eroziuni moderate , până la
excesive. În aceste soluri , procesul de
argilizare este foarte avansat , întâlnindu –
se soluri cu orizontul B profund. Prelungirea acțiunii factorilor menționați , a dus la migrarea
coloizilor minerali și organici, la distrugerea silicaților secundari , formându -se podzoluri
secundare. În lunca Someșulu i, roca mamă a avut rol hotărâtor în formarea solurilor pe depuneri
aluvionare grosiere cu permeabilitate mare și în condiții de vegetație de luncă , având o textură
mijlocie.
În zonele mai joase , atât din lunca Someșului căt și a Sălă trucului, cu depunere
aluvionară , condiții propice dezvoltării vegetației ierboase și umiditate excesivă , s-au format
solurile gleice -aluviale, folosite ca fâneață (Fig. 16) .

Fig. 16 Harta solurilor

65
4.11.1. Tipurile principale de soluri
Cele mai răspândite tipuri de soluri pe teritoriul comunei sunt:
 Solurile brune de pădure ;
 Soluri podzolice argilo -iluviale ;
 Soluri aluviale .
4.11.2. Soluri brune de pădure
Au cea mai mare extindere pe teritoriul comunei și ocupă în general regiunile delu roase
acoperite de păduri. Aceste soluri s -au format în general la altitudini de 200 -700 m , în condiții de
relief fragmentat, pe culmi, pe versanți cu diferite înclinări și expoziții, pe interfluvii domoale,
conuri proluviale și pe terasele Someșului. Pânz a freatică este situată , în general , la adâncime
mare. În cadr ul acestui tip principal se dis ting câteva subtipuri și anume:
– Soluri brune de pădure propriu -zise;
– Soluri brune slab podzolite ;
– Soluri brune mediu podzolite ;
– Soluri brune erodate .
Soluri brune de pădure propriu -zise: sunt răspândite în zona stejarului și a fagului , care
acoperă dealurile din partea sud -estică a comunei , în apropierea satului Urișor. Conțin 30% -60%
argilă, uneori chiar mai mult. Indicele de diferențiere texturală este 1 -1,2 și în cazuri rare ajunge
la 1,4. Conținutul de humus în orizontul superior A este moderat 5% -8%, în cazul solurilor
cultivate acesta scade la 2% -4%. Procentul de humus se menține foarte frecvent de la 1 m
adâncime până la 40 -50 cm, iar uneori până la 70 -80 cm.
Soluri brune slab podzolite: acest subtip de soluri are cea mai mare extindere în cadrul
comunei , mai ales în regiunea deluroasă cuprinsă între 400 -700 m, de o parte și de alta a
Sălătrucului. Se formează subpăduri de stejar sau amestec stejar -fag, pe mat eriale parentale de
textură variată, pe versanți și culmi de dealuri, pe terase. Existența unui orizont B argilo -iluvial
puțin permeabil în profilul acestor soluri, îngreunează drenajul intern al solurilor , astfel că
majoritatea prezintă fenomenul de pseud ogleizare.
Soluri brune mediu podzolite: S-au format în cadrul versanților uniformi , de o parte și de
alta a văii Sălătruc , pe argile și nisipuri având apa freatică la o adâncime mai mare de 8 m.
Soluri brune erodate: Ocupă suprafețe mari , datorit ă relief ului foarte erodat. Sunt mai
răspândit e în jurul satelor Gârbăul Dejului, Guga , fiind neproductive.

66
4.11.3. Soluri podzolice argilo -iluviale
Aceste soluri reprezintă stadiile cele mai avansate de evoluție ale solurilor silvestre ,
determinate de intesifica rea procesului eluvial față de cel bio -cumulativ. Se formează mai ales
sub pădurile stejar -fag, fag, fag în amestec cu gorun și sunt mai extinse în partea de est a
comunei , în apropierea satelor Leurda și Gârbăul Dejului. Depozitele de suprafață în care s -au
format aceste soluri sunt foarte variate ca vârstă, natură mineralogică, textură: gresii, argile
marnoase, depozite de terasă. Se întâlnesc de obicei în condițiile unui relief orizontal sau slab
înclinat , cu drenaj extrem de slab , în care pânza freatică se află la adâncime mare. Au o textură
foarte variată , caracterizându -se prin acumularea apreciabilă de argilă în orizontul B. Conținutul
de humus este foarte scăzut la solurile luate în cultură, sub păduri având valori de 4% -10%.
4.11.4. Soluri aluviale
Sunt soluri azonale care corespund stadiului incipient de solificare a depozitelor aluviale
sau aluvio -proluviale. Ele ocupă suprafețe plane, deseori inundate și aluvionate din cuprinsul
luncilor Someșului și a Sălătrucului. Conținutul de humus depinde î n general de textură și este
cuprins între 1,3% -17%.
4.12. Resursele subsolului
Resursele minerale sunt modeste , atât cantitativ cât și calitativ. Lunca și albia majoră a
Someșului , dispun de pietrișuri și nisipuri pentru balast , dar exploatarea lor nu est e recomandată
din punct de vedere economic (scoaterea teritoriului din circuitul agricol) , dar ș i din punct de
vedere ecologic (modificarea echilibrului ecologic al râului Someș și a zonei înconjurătoare).
Pe teritoriul comunei Cășeiu sunt exploatate depozitele deluvio -eluviale ale cuverturii de
alterare, pentru argile și lut, dar această exploatare este de mică amploare.
4.13.Valorificarea solurilor
Potențialul agroproductiv al diferitelor regiuni ale globului , datorat fertilității naturale a
solurilo r, se află în strânsă corelație cu gradul de dezvoltare a forțelor de producție în regiunile
respective, în general, și gradul de dotare și modernizare a agriculturii , în special. În zilele
noastre , datorită progreselor făcute , fertilizarea solului nu mai este hotărâtoare în realizarea unor
producții sporite.

67
Județul Cluj are conturate 10 zone pedoclimatice, a căror caracterizare, priorități
tehnologice și direcții de evoluție sunt în strânsă relație cu realizarea structurii culturilor și
interesului cult ivatorilor .
Comuna Cășeiu, ca teritoriu, se încadrează în două zone pedoclimatice, după cum
urmează:
Zona 3 Chiuești – 2,9% din agricol, 2,7 % din arabil. În NV județului, într -un relief de
dealuri înalte, soluri slab fertile, erodate, terenul arabil are ponderea cea mai redusă din județ
39,5%, urmat de pajiști cu 56%.
Priorități – promovarea unor tehnologii agricole durabile, diferențiate în scopul
consolidării gospodăriilor țărănești, producția zootehnică impunându -se în mod clar ca pondere.
Dintre cult uri se recomandă: grâu, secară, triticale, orzoaică, ovăz, plante furajere.
Zona 9 Culoarul Someșului – ( 8,3 % din agricol, 9,6% din arabil) se situează în lunca
Someșului Mic, între Cluj și Dej, care pe lângă terenuri plane cu soluri aluviale și lăcovișt i
cuprinde versanți limitrofi cu soluri brune arg iloiluviale și cernoziomice , afectate de eroziune.
Zona este pretabilă pentru arabil, fânețe iar în zona Dej , pentru livezi.
Prioritățile constau în tehnologii diferențiate și prevenirea inundațiilor, îndeo sebi în
sectorul Dej, Câțcău, Cășeiu.
Se cultivă: grâu, porumb, legume, cartofi, sfeclă de zahăr.
Solurile constituie factori importanți în dezvoltarea agriculturii. Pe întinderea comunei se
întâlnesc 3 categorii mari de soluri , pe care se cultivă o diver sitate de plante de cultură. Solurile
brune de pădure sunt folosite pentru cultivarea unui sortiment variat de cereale, plante tehnice,
plante de nutreț. Cea mai mare suprafață din aceste soluri este acoperită de păduri de stejar și
amestec stejar -fag. Mar i suprafețe sunt acoperit e, de pășuni și de livezi cu pomi fructiferi.
Solurile podzolice argilo -iluviale se află situate sub păduri , pe ele putându -se cultiva în condiții
bune grâu, orz, porumb, cartof, floarea -soarelui, fasole, mazăre, in de fuior. Pășun ile ocupă
suprafețe mari pe aceste soluri ; de asemenea pomi i fructiferi, mai ales pruni și măr.
Solurile aluviale sunt cele mai bogate în humus și au o folosință exclusiv agricolă (teren
arabil) , unde se cultivă mai ales cereale. Suprafețe reduse din imedi ata apropiere a luncii
Someșului sunt ocupate cu fânețe, iar în apropierea satului Coplean, pe solurile humico -gleice ,
de asemenea se dezvoltă foarte bine fânețele. Aceste soluri au un nivel ridicat al apei freatice ,
ceea ce face ca în perioadele ploioase , sau în urma revărsărilor , culturile să fie afectate.

68
Cu privire la culturi:
Amplasarea grâului și a orzului de toamnă în condițiile structurii actuale a culturilor se
realizează , de regulă, după plante premergătoare timpurii (rapiță, leguminoase, grâu în anul al II –
lea, etc), premergătoare mijlocii (floarea -soarelui, soia, hibrizi timpurii de porumb) și
premergătoare târzii ( porumb, hibrizi semitardivi, cartof, sfeclă de zahăr).
Modalitatea efectuării lucrărilor de bază a le solului se decide în funcție de:
 Conținutul de umiditate a solului ;
 Rezerva de buruieni și resturi vegetale ;
 Gradul de tasare a solului ;
 Panta terenului ;
 Timpul până la care putem încheia lucrarea pentru a nu depăși perioada
optimă de semănat .
Pomicultura – speciile pomicole reușesc bine pe solurile ușoare, fertile , cu PH -ul cuprins
între 5,6 – 7,8, cu pânza de apă freatică la suprafață. Relieful are o mare importanță asupra
alegerii locului pentru livadă. Panta terenului se recomandă să fie în jur de 6% – 15%, adică
terenuri care să nu necesite amenajări speciale. Expoziția terenului se alege în funcție de specie
și de altitudine. Cele mai bune expoziții sunt cele sudice, estice și vestice. Adăposturile față de
vânturi sunt obligatorii pentru măr, păr, gutui , care sunt sensibile la curenții de aer .
Pentru cultura cartofului timpuriu și de vară sunt recomandate solurile nisipo -lutoase,
bine aerate, bogate în substanțe hrănitoare și cu posibilități de irigare.
Asigurarea necesarului de produse agricole nu se mai realizează prin extinderea
suprafețelor cultivate, ci , dimpotrivă, prin restrângerea lor și obținerea unor cantități mai mari de
produse.
Cu privire la fertilizare:
a) Fertilizarea cu azot joacă un rol deosebit în metabolismul plantei, asigurând o
bună înfrățire și înrădăcinare a plantei.
În perioada octombrie – martie, grâul utilizează 8% – 25% din cantitatea necesară pe
timpul perioadei de vegetație, orientat spre: formarea sistemului redicular, înfrățir ea plantelor,
acumulări biochimice necesare pentru parcurgerea perioadei de iarnă și organogeneză.
Fertilizarea cu azot va realiza în funcție de consumul specific (2,5 – 3,3 kg pentru 100 kg
producție utilă), în funcție de soiul cultivat, tipul de sol și si stemul de cultură.

69
Efectele favorabile ale fracționării dozei de azot, în stadiul 2.1 – 2.6 (înfrățire), în stadiul
3.0- 3.2, alungirea paiului (spic de 1 cm), și al doilea nod detectabil , precum și stadiul 4.0 – 4.4 (
burduf) , se regăsesc în:
 Creșterea greu tății medii a tulpinii ;
 Creșterea numărului de spice ;
 Creșterea numărului de boabe/ spic ;
 Creșterea duratei de umplere a bobului ;
 Creșterea masei a 1000 boabe .
Dozele de îngrășăminte cu az ot pentru perioada de primăvară se vor aplica în lunile
februarie și martie. Această perioadă coincide , de regulă , cu trecerea plantelor din etapa
vegetativă în etapa generativă.
Nefertilizarea grâului cu azot în toamnă , micșorează efectul îngrășămintelor de azot,
reducând semnificativ producția.
b) Fertilizarea cu fosfor od ată cu pregătirea patului germinativ sau concomitent cu
semănatul , influențează:
 Înrădăcinarea plantelor ;
 Înfrățirea ;
 Accentuează rezistența plantelor la iernat ;
 Precocitatea .
Fertilizarea cu fosfor are un rol deosebit î n real izarea unor producții constant e.
Aprovizionarea insuficientă cu fosfor limitează acțiunea celorlalte elemente nutritive, îndeosebi
în condiții de secetă .
Fertilizarea cu fosfor se va realiza ținând cont de consumul specific al cerealelor, de 1,1 –
1.8 kg/100 kg, recoltă principală; în perioada octombrie – martie grâul utilizează 12% – 25% din
cantitatea de P2O5.
4.14.Evaluarea potențialului componentelor cadrului natural
Pentru evaluarea cantitativă și calitativă a potențialului economic și de habitat al
factorilor naturali ai calității vieții , pot fi utilizate , separat sau combinate , analiza factorială și
metoda bonitării.

70
În cazul analizei factoriale generale , sunt luați în considerare toți factorii , indiferent de
valoarea de bonitat e.
Anal iza factorială se desfășoară în două etape:
1. Prima etapă , în care se realizează o evaluare a tuturor factorilor, evidențiindu -se și
importanța fiecăruia pentru întregul din care face parte.
2. A doua etapă , numită și analiza factorială specifică, ce se axează numai pe factorii
determinați.
Noțiunea de ”bonitare” vine din latinescul ” bonitas ”, care înseamnă apreciere sau evaluare .
Ea c uprinde complexul de operațiuni prin care se realizează aprecierea calității , pe baza unor
criterii stabilite/clasificare/ierarhi zare/du pă calitate. Ea se împarte în bo nitare naturală (evaluarea
potențialului factorilor mediului natural) și bonitare economică (pot fi cuantificate și investițiile
umane de muncă, știință, tehnică, financiare). Bonitatea mai poate fi de ansamblu , sau p entru
fiecare factor în parte (geologie, relief, climă, resurse de apă, înveliș biotic, edafic).
Metodologia de bonitare se bazează pe o definire și pe o determinare parametrică a
acțiunii factorilor și a condițiilor , atât din punct de vedere al favorabil ității, cât și al restrictivității
acestora. Exprimarea se face sub formă relativă , în note și clase de bonitate. Având în vedere
faptul că potențialul factorilor oscilează în timp, bonitarea nu se face odată pentru totdeauna, ci
trebuie actualizată în per manență , pentru a răspunde exigențelor fiecărei etape de dezvoltare .

71
CAPITOLUL 5

PREMISELE SOCIO -ECONOMICE ȘI VALORIFICAREA LOR

5.1.Potențialul demografic al comunei Cășeiu
5.1.1.Evoluția numerică și dinamica populației
Deoarece este un vechi spațiu de locuire, primele dovezi datând din perioada romană, un
indicator foarte important este cel al evoluției numerice a populației.
Tabel 8 Evoluția numerică și dinamica populației
Nr.
crt. Denumire 1880 1890 1900 1910 1920 1930 1948 1956 1966 1977 1992 2002
1. CĂȘEIU 891 1171 1318 1373 1268 1479 1399 1475 1593 1535 1383 1433
2. COPLEAN 443 489 460 545 508 500 554 655 684 603 435 427
3. COMORÂȚA 115 67 49 20 27
4. CUSTURĂ 85 97 60 51 43
5. GÂRBĂUL
DEJULUI 689 853 1071 1019 951 1129 785 795 676 530 307 299
6. GUGA 140 200 251 444 395 541 531 540 569 452 344 314
7. LEURDA 274 283 222 145 120
8. RUGĂȘEȘTI 542 619 671 732 771 964 982 1174 1228 1262 1086 1116
9. SĂLĂTRUC 57 90 84 76 88
10. URIȘOR 503 640 713 675 646 772 790 850 1116 1157 903 993
11. TOTAL 3208 3971 4484 4788 4539 5385 5041 6020 6403 5954 4767 4860
020040060080010001200140016001800
1880 1890 1900 1910 1920 1930 1948 1956 1966 1977 1992 2002CĂȘEIU
COPLEAN
COMORÂȚA
CUSTURĂ
GÂRBĂU
GUGA
LEURDA
RUGĂȘEȘTI
SĂLĂTRUC
URIȘOR
Fig. 17 Evoluția numerică și dinamica populației

72
În prima perioadă , 1880 -1848 , după cum se observă și din tabel , se înregistre ază o
creștere a populației , de la 3208 locuitori în anul 1880 , la 5041 în anul 1848. În cea de a doua
perioadă , 1948 -2002 , se observă o creștere a populației până în 1966 , când se înregistreză
maximul demografic al comunei (6403 locuitori ), urmat de o descreștere continuă până în 1992 ,
când populația este de 4767 persoane (Tabel 8). Conform graficului , un număr de patru localități
nu figurează cu numărul de locuito ri începând cu anul 1880 , ci numai din anul 1956 , deoarece
acesta reprezintă anul în care se marchează existen ța acestor așezări ca sate (Fig. 17 ).
Din 1992 se înregistrează o ușoară creștere a populației , ajungând în 2009 la 4976
locuitori . Conform datelor primite în anul 2011 , populația comune i a ajuns la 43 06 locuitori .
5.1.2.Evoluția bilanțului natural din comuna Cășeiu între ani i 1966 – 2002

Pentru analiza bilanțului natural ,
este necesar să se urmărească natalitatea
și mortalitatea zonei studiate. Condițiile
materiale și spirituale , precum și
fenomenele înregistrate de -a lungul
timpului , influențează valorile bilanțului
natural .
După cum se observă din tabel ul 9, până
în 1991 se înregistreză sporuri pozitive , care
oscilează între 10,6‰ în 1966 și 1,9‰ în 1990.
Perioada 1992 -2002 cuprinde numai sporuri
negative , care oscilează între -3,3‰ în anul
1992 și -2,2‰ în 2002 (Fig.18 ).
Diminuarea sporului natural în această
perioadă , își are cauzele în: liberalizarea unor
practici medicale , începând cu 1990; ponderea
mică a populției tinere care rămâne în comună;
condițiile economice scăz ute pe care le poate oferi orașul cel mai apropiat (mun. Dej). Din toate
aceste motive, nu se întrevede o creștere spectaculoasă a numărului de locuitori în comună în
viitorul apropiat . Nr.
crt Anul Natalitate
‰ Mortalitate ‰ Bilanț natural
‰
1. 1966 20,1 9,5 10,6
2. 1977 19,8 9,4 10,4
3. 1980 21,4 11,0 10,4
4. 1985 12,9 10,8 2,3
5. 1989 18,1 17,8 0,4
6. 1990 14,8 13,1 1,9
7. 1991 12,8 16,8 -3,9
8. 1992 11,3 14,7 -3,3
9. 2000 15,7 16,9 -1,2
10. 2002 16,6 18,9 -2,2
-10-50510152025
1966 1977 1980 1985 1989 1990 1991 1992 2000 2002(‰)
Natalitate ‰ Mortalitate ‰ Bilanț natural ‰
Fig. 18 Evoluția sporului natural în perioada 1966 –
2002

Tabel 9 Evoluția sporului natural în perioada 1966 -2002

73
5.1.3.Evoluția bilanțului migratoriu al populației din
comuna Cășeiu
Paralel cu scăderea bilanțului natural , are loc și
creșterea bilanțului migratoriu. În perioada 1966 -1993,
acesta cuprinde valori pozitive; începând cu 1994 , valorile
bilanțului migratoriu devin negative. Cele mai mari valori
ale sp orului migratoriu s -au înregistrat în anii 1981,1982 și
1978. Începând cu anul 1994 , valorile sunt negative, cele
mai însem nate fiind în 1996 ( -17,2‰) și în anul 2002 ( –
8,6‰).
5.1.4.Repartiția populației
Evoluția numerică a populației în teritoriu ,
împreun ă cu sensurile populării și -au pus amprenta asupra
repartiției teritoriale a populației, mai precis asupra
densității și a evoluției acesteia.
Densitatea generală reprezintă numărul de locuitori
raportați la unitatea de suprafață (km²) .
Densitate a fiziologică (Df) este
definită ca raportul dintre numărul total al
populației (P) și suprafața cultivată (Sc).
Analiz ând datele din tabel ul 11, se observă că
densitatea fizi ologică crește din anul 1992 ,
de la 53,8 loc/km² , la 91,8 loc/km² în anul
2002.
Densitatea agricolă reprezintă raportul
dintre numărul populației agricole active (Dag)
și suprafața cultivată (Sc). Deoarece comuna
Cășeiu se înscrie în cadrul unei zone tipic
agricole , este important să se urmărească și
densitatea agricolă.
Nr.
crt. Anul Sosi
ți Plec
ați Spor
migratoriu
1. 1966 12,7 19,8 7,1
2. 1977 7,7 30,6 22,8
3. 1978 7,5 36,6 29,2
4. 1979 15,4 27,3 11,9
5. 1980 9,1 36,7 27,6
6. 1981 3,0 40,4 37,5
7. 1982 0,2 36,4 36,9
8. 1983 0,7 26,3 26,5
9. 1984 – 23,9 24,1
10. 1985 0,6 26,6 26,1
11. 1986 2,7 23,6 20,9
12. 1987 7,8 19,1 11,4
13. 1988 5,4 23,3 17,8
14. 1989 1,4 20,6 19,2
15. 1990 3,6 53,5 49,9
16. 1991 6,0 20,9 14,9
17. 1992 10,5 18,5 7,9
18. 1993 14,8 13,6 1,3
19. 1994 19,8 18,3 -1,5
20. 1995 8,8 4,0 -10,1
21. 1996 21,0 3,8 -17,2
22. 1997 19,5 3,6 -15,9
23. 1998 19,5 3,6 -15,9
24. 1999 18,0 6,2 -11,7
25. 2000 10,4 2,3 -8,1
26. 2001 14,0 4,8 -9,2
27. 2002 15,6 6,9 -8,6
Nr.
crt An Densitate
generală(loc/km²) Densitate
fiziologică(loc/km²)
1. 1910 46,5 63,8
2. 1930 51,3 71,2
3. 1966 55,2 76,7
4. 1992 38,9 53,8
5. 2002 58,3 91,8
Nr.
crt Localitate Densitatea
agricolă (loc/km²) Densitate
Fiziologică
(loc/km²)
1. CĂȘEIU 29,6 194,2
2. COPLEAN 25,5 63,3
3. CUSTURA 8 21,6
4. COMORÂȚA 11,4 28,8
5. GÂRBĂUL
DEJULUI 17,9 41,2
6. GUGA 23,8 47,1
7. LEURDA 18,7 43,3
8. RUGĂȘEȘTI 35,9 120,0
9. SĂLĂTRUC 22,7 60,6
10. URIȘOR 69,5 115,8
Tabel 10 Evoluția sporului migratoriu al
populației din comuna Cășe iu în intervalul
1966 – 2002
Tabel 11 Densitatea generală și fiziologică în perioada
1910 -2002
Tabel 12 Densitatea agricolă și fiziologică pe
localități

74
Analizând datele din tabelul numărul 11, la începutul secolului XX , densitatea medie
generală era de 46,5 loc./km². Față de aceas tă valoare , se contu rează câteva situații specifice.
Astfel, în satul Cășeiu , se înregistrează cea mai mare valoare (139,5 loc./ km²), urmat de Coplean
(77,4 loc./km²) și de Urișor (70,7 loc./km²) . Cea mai scăzută valoare a densității populației a fost
în anul 1910 , pentru localitatea Guga (26,8 loc./km² ).
În intervalul 1910 – 2002 , densitatea are valori din ce în ce mai ridicate , culminând în anul
1966 , când atinge valoarea de 55,2 loc./km², după care valorile acesteia încep să scadă, în 1992
fiind de 38,9 loc./km², iar în 2002 urcând la valoarea de 58,3 loc./km².
Este important să se urmărească și valoarea densităț ii agricole (Tabel 12). Analizând
datele din tabel , se observă că pe ansamblul comunei , cele mai ridicate valori ale densității
agricole se înre gistrează în satele : Urișor 69,5 loc./km², Rugășești 35,9 loc./km² și Cășeiu 26,9
loc./km².
Cele mai ridicate valori ale densității fiziologice s -au înregistrat în anul 2002 (91,8
loc./km² ), iar cele mai scăzute în 1992 (53,8 loc./km² ). În privința loca lităților, în 2002 , cele
mai ridicate valori s -au înregistrat în satele : Cășeiu 194,2 loc./km², Rugășești 120 loc./km² și
Urișor 115,8 loc./km².
5.1.5.Structura populației
5.1.5.1.Structura populației pe sexe
Structura populației pe sexe , la fel ca cea pe grupe de vârstă, are o importanț ă deosebită
în stabilire a resurselor de forță de muncă. Din acest grafic ,
se poate observa o ușoară predominanță a femeilor față de
numărul bărbaților de pe teritoriul comunei Cășeiu.
Din tabelul numărul 13 , se observă pentru anul
1910 , o ușoară dominație a populației masculine , care
reprezintă 51,2% din total, revenind la 100 de femei – 104,9
bărbați. În anul 1930 , raportul ponderii populației
masculin e față de cea feminină înregistrează 49,6% din
total, revenind la 100 de femei, 98,6 bărbați.
Cauza poate fi căutată în continuarea efectelor primului război mondial , conflagrație în
care a dispărut un număr mare de bărbați. În anii următori , migrarea populației masculine spre 49%
51% Bărbați Femei
Fig. 19 Structura populației pe
sexe în anul 2009

75
centrele urbane , a dus la diminuarea acesteia și la feminizarea populației din comună. Astfel , în
1966 , ponderea populației masculine reprezenta 48% din total , revenind 92,3 bărbați la 100 de
femei. În anul 1992 , se obs ervă o creștere a populației masculine față de anul 1966, iar în anul
2002 se înregistrează o ușoară scădere a populației masculine față de anul 1992 , ajungând la
50,4%.
Tabel 13 Structura populației pe sexe

Denumire 1910 1930 1966 1992 2002
Pop.
Tot. M
(%) F
(%) Pop.
Tot. M
(%) F
(%) Pop.
Tot. M
(%) F
(%) Pop.
Tot. M
(%) F
(%) Pop.
Tot. M
(%) F
(%)
CĂȘEIU 1373 51,9 48,9 1479 49,6 50,4 1593 49,7 50,3 1389 50,2 49.8 1443 51,2 48,8
COPLEAN 545 50,8 49,2 500 50,0 50,0 684 49,7 50,3 435 52,0 48,0 427 50,5 49,5
GĂRBĂU 1049 50,9 49,1 1129 48,2 51,8 676 49,4 50,6 307 48,5 51,5 299 49,6 50,4
GUGA 444 51,8 48,2 511 49,2 50,8 569 49,6 50,4 344 55,8 44,2 314 52,2 47,8
RUGĂȘEȘTI 732 48,9 51,1 964 50,4 49,6 1228 48,1 51,9 1086 50,5 49,5 1116 51,8 48,2
URIȘOR 675 52,0 48,0 772 48,2 51,8 1116 50,3 49,7 913 50,9 49,1 993 51,2 48,8
COMORÂȚA 67 40,3 59,7 21 52,4 47,6 27 52,4 47,6
CUSTURA 97 49,5 50,5 51 51,0 49,0 43 50,5 49,5
LEURDA 283 48,1 51,9 145 52,4 47,6 120 50,1 49,9
SĂLĂTRUC 90 48,5 51,5 76 50,0 50,0 88 52,8 47,2
TOTAL 4788 51,2 48,8 5385 49,6 50,4 6403 48,0 52,0 4767 50,8 49,2 4860 50,4 49,6
În anul 2009 , populația masculină reprezenta 51% din ponderea populației totale, iar
populația feminină 49% (Fig. 19 ).
5.1.5.2.Structura populației pe grupe de vârstă
Structura pe grupe de vârstă permite
evaluarea gradului de îmbătrânire a populației.
Populația este împărțită în trei grupe de
vârstă: populația tânără (între 0 – 19 ani), populația
matură (între 20 – 59 de ani) și populația vârstnică
(peste 60 de ani). Din totalul populației comunei
Cășeiu , adică 4976 de locuitori , declarată la data
de 01. 01. 2009, 3914 locuitori sunt persoane cu
vârsta minimă de 18 ani; așadar 1062 persoane sunt
cuprinse în intervalul de vârstă 0 -18 ani. Populația
aferentă comunei este reprezenată în cea mai mare parte de persoane cu vârstă medie (populație
matură), dar având și un gr ad considerabil de îmbătrânire (Fig.20 ).
Populația tânără (0-19 ani ) deținea, în anul 1910 , 48,4% din totalul populației comunei
Cășeiu (4788 de locuitori le vremea respectivă ), valoare ce caracterizează așezările cu o
natalitate ridicată. La nivelul localităților , situația se prezenta după cum urmează: în localitatea
Fig.20 Structura populației pe grupe de vârstă
în anul 2009

76
Rugășești – 50,1%, cea mai ridicată valoare; în satul Coplean – 47,9%, cea mai mică (Tabel 14 ).
La nivelul anului 1930 , ponderea populație i tinere era de 47,1% , mai mare decât în anul 1910.
Cea mai ridicată valoare se înregistrează în satul Guga (54,3%), iar cea mai mică valoare în
localitatea Urișor (42,0%).
Tabel 14 Evoluția populației tinere din comuna Cășeiu între anii 1910 – 2002

Nr.
crt.
Denumire 1910 1930 1966 1992 2002
Nr.
loc. (%) Nr.
loc. (%) Nr.
loc. (%) Nr.
loc. (%) Nr.
loc. (%)
1. CĂȘEIU 642 46,8 648 43,8 611 38,4 423 30,5 436 30,4
2. COPLEAN 261 47,9 232 46,4 292 42,7 83 19,1 89 19,4
3. GÂRBĂU 502 49,3 567 50,2 274 40,7 71 23,1 75 25,0
4. GUGA 217 48,9 294 54,3 274 48,2 103 29,4 95 30,2
5. RUGĂȘEȘTI 367 50,1 476 49,4 558 45,4 382 35,2 391 35,0
6. URIȘOR 332 49,2 324 42,0 445 39,9 222 24,3 251 25,2
7. COMORÂȚA – – – – 32 47,8 3 14,3 5 18,5
8. CUSTURA – – – – 58 59,8 7 13,7 5 11,6
În anul 1966 , populația tânără avea o pondere de 42,4% , cele mai ridicate valori fiind în
satele Custura 59,8%, Sălătruc 50%, iar cele mai scăzute în satele Cășeiu 38,4% și Urișor
39,9%. În anul 1992 , se observă o scădere evidentă a populației tinere , valorile fiind de 28,2% ,
ca urmare a diminuării natalității și a migraț iei masive a tinerilor și matur -tinerilor (15 -34 ani).
010203040506070 (%)
1910
1930
1966
1992
2002
Fig.21 Evoluția populației tinere din comuna Cășeiu între anii 1910 – 2002

77
Ponderi de sub 20% ale populației tinere, se înregistrează în Comorâța, Coplean și Custura, iar
ponderi mai ridicat e, în localitățile Rugășești și Cășeiu (Tabel 14). În anul 2002 , se menționează
o ușoară creștere a populației tinere , de la 20,2% la 28,8%, un procent nesemni ficativ , situația
fiind asemănătoare cu cea a anului 1992 (Fig. 21) .
Tabel 15 Evoluția populației mature din comuna Cășeiu între anii 1910 – 2002

Denumire 1910 1930 1966 1992 2002
Nr.
loc. (%) Nr.
loc. (%) Nr.
loc. (%) Nr.
loc. (%) Nr.
loc. (%)
CĂȘEIU 619 45,0 756 51,1 802 50,3 671 48,3 692 48,2
COPLEAN 243 44,6 222 44,4 337 49,3 261 60,0 253 59,2
GÂRBĂU 437 42,9 500 44,3 301 44,5 134 43,6 124 44,8
GUGA 210 47,3 225 41,6 251 44,1 184 53,5 171 54,4
RUGĂȘEȘTI 319 43,6 450 46,7 561 45,7 505 56,5 519 46,5
URIȘOR 295 43,7 394 51,0 568 50,9 493 54,0 526 52,9
COMORÂȚA – – – – 31 46,2 16 74,2 20 74,0
CUSTURA – – – – 34 35,1 27 52,3 29 67,4
LEURDA – – – – 130 45,9 69 47,6 57 47,5
SĂLĂTRUC – – – – 36 40,0 31 40,8 37 42,0
TOTAL 2123 44,3 2547 47,2 3051 47,6 2391 50,1 2428 49,9

Populația matură a evoluat în funcție de populația tânără ; astfel , în anul 1910 ponderea
acesteia reprezenta doar 43,3% la nivelul întregii comune. În funcție de această valoare medie ,
valori mai importante au fost în câteva loca lități: Gârbău l Dejului (42,9%), Rugășești și Urișor
(43,7%) (Tabel 15). În anul 1930 , ponderea populației mature crește la 47,2%, cea mai ridicată
valoare fiind în satele Cășeiu 51,1% și Urișor 51%, iar cea mai scăzută în localitatea Guga
41,6%. În anul 1966 , ponderea populației mature crește , ajungând la 47,7% , cea mai ridicat ă
valoare fiind în satul Urișor (50,9% ), iar cea mai scăzu tă valoare în Custura (35,1% ).
În anul 1992 , acest segment cunoaște o creștere , ajungând la valoarea de 50,1%, cea mai
mică valoa re fiind în satul Sălătruc, iar cea mai ridicată valoare , în satul Comorâța (76, 2%).
Anul 2002 prezintă o situaț ie similară cu cea a anului 1992 , semnalându -se o ușoară scădere , la
49,9%. Creșterea populației mature , începând cu anul 1992 , se explică prin evoluția populației
tinere din perioada anterioară la grupa matură , de peste 40 de ani.
Populația în vârstă cunoaște o evoluție ascendentă , atât ca pondere cât și ca valori
absolute , după cum se poate observa din tabelul numărul 16. În anul 1910 , această grupă de

78
vârstă are valori de 7,1% , cea mai ridicată valoare având -o satul Cășeiu (8,2% ), iar cea ma i
scăzută, satul Guga cu (3,8% ).
Tabel 16 Evoluția populației vârstnice din comuna Cășe iu între anii 1910 – 2002

Denumire 1910 1930 1966 1992 2002
Nr.
loc. (%) Nr.
loc. (%) Nr.
loc. (%) Nr. loc. (%) Nr. loc. (%)
CĂȘEIU 112 8,2 75 5,1 180 11,3 295 21,2 305 21,2
COPLEAN 41 7,5 46 9,2 55 8,0 91 20,9 85 19,9
GÂRBĂU 80 7,8 62 5,5 100 14,8 102 33,2 100 33,4
GUGA 17 3,8 22 4,1 44 7,7 57 16,3 48 15,2
RUGĂȘEȘTI 46 6,3 38 3,9 109 8,5 199 25,0 206 18,4
URIȘOR 48 7,1 54 7,0 103 9,2 198 21,7 216 21,7
COMORÂȚA – – – – 4 6,0 2 9,5 2 7,4
CUSTURA – – – – 5 5,2 17 33,3 9 20,9
LEURDA – – – – 28 9,9 47 32,5 40 33,3
SĂLĂTRUC – – – – 9 10,0 19 16,7 17 19,3
TOTAL 344 7,1 297 5,5 637 9,9 1027 21,5 1028 21,1

Ponderea acestui segment se diminuează în anul 1930 , când atinge 5,5% . Cea mai
ridicată valoare se înregistrează în satul Coplean ( 9,2% ), iar cea mai scăzută în Rugășești
(3,9% ). În anul 1966 , ponderea populației vârstnice era de 9,9% , cele mai mari valori atingându –
le satele: Gârbău Dejului 14,8%, Cășeiu 11,3% și Sălătruc 10% (Fig. 22) .
0510152025303540 (%)
1910
1930
1966
1992
2002
Fig.22 Evoluția populației vârstnice din comuna Cășeiu între anii 1910 – 2002

79
Anul 1992 marchează o creștere a ponderii populației vârstnice , ea ajungând la valori de
21,5%, cele mai ridicate fiin d în localitățile Custura și Leurda. La ultimul recensământ , cel din
2002 , situația populației era simi lară cu cea din 1992 , înregistrându -se o ușoară scădere pe
ansamblul comunei , ajungând la valoarea de 21,1%.
În condițiile în care sporul natural nu va crește, iar sporul migratoriu nu va scădea sau ,
cel puțin , nu se va stab iliza, procesul de îmbătrânire a populației va continua și în următorii ani.
Gradul de tinerețe sau de bătrânețe a unei populații se poate aprecia raportând valorile grupei de
vârstă peste 60 de ani, la grupa de vârstă tânără (0 -19 ani). Valorile normale trebuie să fie sub
0,42, când gr upa tânără este dominantă, adică 1/3. Acest indicator are, în comuna Cășeiu ,
valoarea de 0,54, valoare ce indică procesul de îmbătrânire demografică. Procesul de îmbătrânire
a populației se datorează , printre altele, natalității scăzute, prăbușirii nivelu lui de trai din cauza
realității economice, condițiilor medico -sanitare mai bune , care conduc la crește rea duratei medii
de viață.
5.1.5.3.Structura socio -economică a populației
Această structură se referă la populația ocupată în sfera productivă (populația activă) și
populația depende ntă ( populația inactivă). Populația activă are o importanță deosebită , întrucât
constituie componenta principală a forței de muncă. Studiul comparativ al populației active
între anii 1992 -2002 evidențiază o crește re a acesteia , de la 49,1% la 50,4% . Această creștere se
explică prin scăderea sporului migratoriu și trecerea populației tinere la grupa populației mature.
Din punct de vedere calitativ , populația activă trebuie studiată și pe domenii de activitate cum a r
fi: agricultura, industria, construcțiile și serviciile.
Tabel 1 7 Populația totală și activă în intervalul 1992 -2002

Nr.
Crt. Denumire 1992 2002
Pop. totală Pop. activă (%) Pop. totală Pop. activă (%)
1. CĂȘEIU 1383 576 41,5 1443 485 33,6
2. COPLEAN 435 202 46,4 427 260 60,8
3. COMORÂȚA 21 9 42,9 27 10 37,0
4. CUSTURA 51 21 41,2 43 21 48,8
5. GÂRBĂU 307 84 27,4 299 150 50,1
6. GUGA 344 138 40,1 314 190 60,5
7. LEURDA 145 138 95,2 120 55 45,8
8. RUGĂȘEȘTI 1086 394 36,3 1116 460 41,2
9. SĂLĂTRUC 76 31 40,8 88 40 45,4
10. URIȘOR 913 395 43,1 993 780 78,5
11. TOTAL 4767 2343 49,1 4860 2451 50,4

80
Populația ocupată în agricultură , cu cel mai mic stoc de învățătură , a cunoscut o evoluție
ascendentă din anul 1992 până în 2002. În 1992 , ponderea populației agricole era de 50% din
totalul populației active. La nivelul localităților comunei, valori mari s -au înregistrat în satele
mici și izolate ca Sălătruc, Leurda, Custura, Comorâța, iar cele mai mici în Urișor și Gârbău. În
anul 2002 , ponderea populației agricole crește spectaculos , ajungând la 70,3% (Tabel 18).
Tabel 18 Structura populației active pe sectoare de activitate

Nr.
Crt. Denumire 1992 2002
Ind. Cons. Agr. Serv. Ind. Cons. Agr. Serv.
1. CĂȘEIU 27,2 3,1 54,5 5,2 34,4 6,1 45,3 13,6
2. COPLEAN 27,2 3,0 62,9 6,9 24,9 2,6 66,1 4,2
3. COMORÂȚA – – 88,9 11,1 – – 100 –
4. CUSTURA – – 90,5 9,5 – 4,7 80,9 14,4
5. GÂRBĂU 39,3 13,1 40,5 7,1 0,6 2,6 86,6 4,1
6. GUGA 29,0 9,4 58,5 5,8 9,4 3,6 83,6 3,4
7. LEURDA 4,9 – 95,1 – 5,5 – 94,5 –
8. RUGĂȘEȘTI 33,2 6,8 56,6 3,8 15,2 1,3 72,6 10,8
9. SĂLĂTRUC – – 96,2 3,8 7,5 – 82,5 10,1
10. URIȘOR 47,1 4,3 37,7 13,9 17,9 1,1 76,6 4,2
11. TOTAL 27,7 6,9 50,0 5,5 15,8 2,6 70,3 11,2

Cauzele care au dus la creștere a populației în sectorul primar , după 1992 , sunt:
a) Colapsul generalizat al industriei (o parte din populația care lucra în industrie și în
construcții a fost disponibilizată, fiind obligată să se întoarcă la agricultură) ;
b) Nivelul tot mai ridicat al cheltuielilo r de întreținere a locuințelor di n mediul urban a
declanșat fenomenul de exod rural;
c) Nivelul de educație al populației este redus.
Odată cu creșterea ponderii populației ce lucrează în agricultură , scade ponderea
populației ocupată în industrie și în construcții. La nivelul localităților comunei, cea mai
ridicată valoare a populației ce lucrează în sectorul secundar este în satele Cășeiu 34,4%,
Coplean 24,9%, iar cele mai scăzute în localitățile Gârbău Dejului, Sălătruc și Leurda. În satele
izolate , populația ocupată în industrie și în construcții este inexistentă. În anul 1992 , în sectorul
serviciilor , ponderea populației era de 5,5%, iar în 2002 aceasta cunoaște o creștere
semnificativă , ajungând la 11,2% (Tabel 18).
5.1.5.4.Structura națio nală
Analizând tabelul numărul 19 , se observă o predominare a populației de etnie română ,
populație care în 2002 avea un procent de 94,5% , ajungând în 2011 la un procent de 89,5%.

81
Populația de naționalitate maghiară reprezintă un indice foarte mic , 0,7% din totalul
populației în anii 1992 și 2002. Se poate observa o creștere a ponderii populației de etnie r romă,
care în 1992 avea un procent de 8,6%, în 2002 4,7%, iar în 2011 ponderea acesteia fiind mai
ridicată având valori de 9,9%.
Tabel 19 Structu ra etnică

Nr. crt. Anul Populația
totală Români Maghiari Țigani
Nr. loc. (%) Nr. loc. (%) Nr. loc. (%)
1. 1992 4767 4321 90,6 34 0,7 412 8,6
2. 2002 4860 4594 94,5 36 0,7 230 4,7
3. 2011 4306 3854 89,5 26 0,6 429 9,9
5.1.5.5.Structura confesională
Creștinismul pătrunde pe teritoriul României în secolul IV , după retragerea aureliană
(271- 274), prin misionarii care sosesc în spațiul carpatic din sudul Dunării. În prezent , în
România există 15 culte religioase recunoscute oficial . Cei mai numeroși sunt ortodocșii, după
cum reiese din recensământul populației din anul 2002.
Tabel 20 Structura confesională

Anul RELIGIA
Ortod. Rom. –
catolică Greco –
catolică Reform. Baptiști Pentic. Advent. Iehov. Alte
Religii
1992 4226 7 152 22 33 313 5 3 6
2000 88,6 0,1 3,1 0,4 0,6 6,5 0,1 0,06 0,1
2002 4,37 8 294 23 40 336 6 7 8
(%) 15,1 0,1 6,0 0,4 0,8 6,9 0,1 0,1 0,1

În anul 1992 , se înregistrează 4226 de ortodocși , reprezentând 88,6% din totalul
populației din comună. Conform tabelului numărul 20 , se observă o scădere a populației
ortodox e, din 1992 față de 2002 , an când are valorea de 85, 1%. Populația greco -catolică
cunoaște o creștere a procentului în 2002 față de 1992, iar cultul cu ponderea cea mai mare este
cel penticostal (6,9% ), având cei m ai mulți adepți în satele Cășeiu, Urișor , urmând cultul baptist
și adventiștii , nesemnificativi ca număr.
5.2.Așezările umane
”Așezările reprezintă creații umane durate de -a lungul timpului în diverse condiții social –
economice, în procesul neîntrerupt de valorificare a spațiului geografic”.16

16Surd, Vasile, Geografia așezărilor, pag. 4,

82
5.2.1.Vechimea așezărilo r
Din cele mai vechi timpuri , comuna Cășeiu a constituit o zonă de habitat și de
continuitate a factorului uman. Existența așezărilor a fost pusă î n evidență prin descoperi
arheologice , fie accidental , fie organizat. Pe baza acestora se poate realiza clasificarea
așezăriilor după v echime , în două mari categorii:
Așezări din perioada predocumentară
Cele mai vechi urme de continuitate datează din perioada romană , descoperite pe
teritoriu l satelor Cășeiu și Rugășești. „După anul 109 , în nordul Daciei , romanii și -au construit o
linie de apărare , situată la limita nordică a Podișului Someșan , cu castre și cetăți de apărare ,
pentru a face față atacurilor dacilor liberi din Maramureș, iar mai târziu a goților”17. „Castrul
roman de la Cășeiu avea avantajul amplasării la confluența celor două Someșe, constituind un
punct de apărare a provinciei. În anul 120 împăratul Hadrian a dat un edict pentru constituirea în
„ Pagus Samus” a unui castru pentr u adăpostirea unității militare Cohors I Britanica
Militaria”18.„Interesant este faptul că împăratul folosea cuvântul Samus (indicând Someșul), care
nu era un cuvânt de origine romană ci provenea de la un trib al dacilor din zonă, fiind o dovadă a
continuit ății”19.
Perioada prefeudală este confirmată în peste 43 de așezări , dintre care amintim: Dej,
Vad, Urișor , acestea dovedind continuitatea din spațiul Podișului Someșan a unei populații deja
romanizate, sedentare , aflate în relații bune cu numeroasele grupuri de popoare migratoare care
au traversat zona.
„Începutul pătrunderii maghiarilor în Transilvania și rezistența populației românești
existente și organizată într -un voievodat condus de Gelu, sunt menționate chi ar în cronicile
maghiare. Așa spre exemplu este Cronica notarului anonim al regelui Bela al III -lea și Gesta
Hungarum (Despre faptele ungurilor) scrise în timpul regelui Ladislau Cumanul”20.
Așezări din perioada documentară
Primele documente scrise despre așezăriile din comuna Cășeiu apar in sec. al XII -lea,
când s -au organizat primele cancelarii și arhive.

17Pascu, St,.(1968), Populație și societate, Editura Dacia, Cluj Napoca
18Ibidem
19Suciu, C., (1967 -1968), Dicționar istoric al localităților din Transilvania, Vol. I, Editura Academiei, București
20Pascu, St,.(1972), Voievodatul Transilvaniei, Vol. I -II, Editura Dacia, Cluj Napoca

83
După marea invazie tătară din 1241 și retragerea acestora la nordul Mării Negre, regii
maghiari simțindu -se încă amenințați, fortifică cetățile din apro piere, Cuzdrioara și Ciceu ,
aceasta din urmă devenind domeniu feudal.
Cetatea Ciceului s -a construit între 1290 -1304, într -o poziție strategică de supraveghere și
de apărare a Bazinului Someșului Mare, având ca domeniu sate aflate la o dista nță de până la 15
km.
În secolele următoare, așezările și populația evoluează în condițiile stăpânirii maghiare,
când satele trec de la un stăpân la altul, când viața devine din ce în ce mai grea, ceea ce
determină puternice mișcări sociale , ca cea de la Bobâlna (1437), Războiul țărănesc condus de
Gheorghe Doja (1514) și răscoala lui Pintea
Viteazul (1703 -1711), la care vor participa și
locuitori ai comunei Cășeiu.
Secolele XVIII și XIX încep cu
conturarea elementelor noii orânduiri
capitaliste, cu toate implicațiile de ordin social
și economic, care nu au ocoli t nici așezările
din comună.
Dacă evoluția istorică a populației și a
așezărilor din zonă se pierd în ne gura timpului, atestarea documentară a localitățiilor este mult
mai recentă și nu corespunde cu vechimea lor. Majoritatea localitățiilor sunt vechi, atestarea lor
făcându -se până în 1600, iar a restul ui, după 1956 (Tabel 21) .
Comuna Cășeiu cuprinde un număr de zece sate , de mărimi diferite. Ea a re în
componență trei sate mai mari (Cășeiu, Rugășeșt i, Urișor) și șapte sate mi ci și foarte mici (Guga,
Gârbău Dejului, Coplean, Leurda, Sălătruc, Custura, Comorâța).

5.2.2.. Structura, textura și forma vetrelor
Structura vetrelor indică modul de adaptare al locuitorilor la condițiile de relief și la
particularitățile evoluției social economice. Satele situate în lunca Someșului au o structură
adunată (Cășeiu, Urișor, Coplean). Pentru restul satelor, în urma evoluției vetrelor tipul dominant
este cel de tranzit, răsfirat adunat. Nr. crt Localitatea Anul atestării
documentare
1. CĂȘEIU 1261
2. COPLEAN 1348
3. CUSTURA 1956
4. COMORÂȚA 1956
5. GÂRBĂU 1315
6. GUGA 1590
7. LEURDA 1956
8. RUGĂȘEȘTI 1325
9. SĂLĂTRUC 1956
10. URIȘOR 1405
Tabel 21 Atestarea documentară a localităților

84
Cele mai multe localită ți di n
comună sunt de tip răsfirat de-a lungul
văilor și al căilor de comunicație , pe
distanțe de câțiva km: Rugășești,
Sălătruc, Guga, Gârbău Dejului. În
comună apar și sate mici , de tip risipit ,
cum sunt: Leurda, Custura, Comorâța.
Textura așezărilor rurale a fost
influențată de condițiile naturale
corespunzătoare vetrei și de condițiil e
sociale și istorice. Specificul comunei
Cășeiu este textura liniară a așezărilor, care sunt s ituate în cea mai mare parte în luncă , sau la
contactul luncă -versant și de -a lungul drumurilor. Satele Gârbău Dejului, Sălătruc, Leurdă au o
textură neregulată , atestând vechimea acestora și dezvoltarea lor în mod spontan , fără un plan de
sistematizare.
Forma este de asemenea influențată de condițiile naturale și este foarte variată, fie liniară,
fie tentaculară, geometrică, în funcție de condițiile istorice de dezvoltare a așezărilor. Tipul
liniar este caracteristic, satele fiind așezate de -a lungul râurilor sau al căilor de comunicație:
Sălătruc, Rugășești, Guga. Cele tentaculare sau mixte sunt întâlnite în bazinele de obârșie sau la
confluența văilor.
5.2.3.Mărimea satelor
După numărul locuitorilor , satele care alcătuiesc
comuna Cășeiu se diferențiază net între ele. Astfel , cea mai
numeroasă populație , după cum este firesc , o are centrul de
comună, satul Cășeiu (1443 locuitori – 29,6 % din totalul
populației) (Tabel 22) .
5.2.4.Situl vetrelor de sat, geomorfologia vetrei
Comuna Cășeiu , având o suprafață de 83 km², cele zece sate componente și -au dezvoltat
vetrele în diferite condiții naturale , în așa fel încât să fie într -o poziție favorabilă.
Nr. Crt. Localitatea Nr. Locuitori
1. CĂȘEIU 1443
2. RUGĂȘEȘTI 1116
3. URIȘOR 903
4. COPLEAN 420
5. GUGA 233
6. GÂRBĂU 229
7. LEURDA 120
8. SĂLĂTRUC 89
9. CUSTURA 43
10. COMORÂȚA 27
Tabel 22 Mărimea satelor după
numărul de locuitori în anul 2002
Fig. 23 Modul de aranjare a gospodăriilor în vatră în satul
Rugășești

85
CĂȘEIU
Perimetrul construibil al acestui sat este situat pe terasa de luncă a Someșului , peste care
se suprapune terasa de luncă a Sălătrucului. Situl de vatră se desfășoară pe un teren unde lipsesc
procesele geomorfologice și care descrește ușor în altitudine , de la 250 m (la baza versanților) la
235 m (spre fi rul văii , până în dreptul liniei de cale ferată ).
COPLEAN
Satul Coplean își desfășoară situl în lunca Someșului , în aval de Cășeiu , la un km de
acesta. Relieful este aproape plan , cu altitudinea de 235 – 250 m.
COMORÂȚA
Acest sat este format din 12 gospodării , răsfirate într -o zonă de deal greu accesibilă (NV
comunei). Situl de vatră se desfășoară la baza versanților, aceștia având valori de pantă mare, cu
predispoziție la procese de versant (în special eroziune) .
CUSTURA
Satul Custura este situat î n lungul văii cu același nume, o vale mică , cu caracter torențial ,
afluent al văii Guga. Vatra satului se desfășoară la baza versanților , în jurul cotei de 350 m , cu
frecvente alunecări de teren .
GÂRBĂU DEJULUI
Această localitate se compune din două trupur i de vatră , care au evoluat pe forme de
relief diferite , aparținând la două bazinete hidrografice diferite.
Trupul de vatră I -Gârbău Dejului este cantonat într -un mic spațiu depresionar , format în
bazinul de recepție a văii Gârbăului, vale afluentă pe drea pta a Someșului Mare. Altitudinea
variază între 450 m , pe cumpăna de ape și 340 m, în valea Gârbăului.
Trupul de vatră II -Podireii Gârbăului se desfășoară în lungul văii Horobanului, vale cu
caracter torențial , afluent al văii Sălătrucului. Localitatea , în general , este situată într -o zonă de
relief accidentat, cu terenuri degradate prin alunecări de teren și eroziune .
GUGA
Acest sat este situat pe Valea Gugii, vale torențială , afluent al văii Sălătrucului. Situl
vetrei se desfășoară la baza versanților, ac eștia fiind predispuși la procesele de versant.
Altitudinea în vatră variază între 400 m în amonte și 325 m în aval a văii.

86
LEURDA
Localitatea Leurda se desfășoară pe valea cu același nume , afluent pe stânga a l văii
Sălătrucului. Situl de vatră se desfă șoară pe vale și pe versa nt, accesul spre localitate fiind
dificil.
RUGĂȘEȘTI
Acest sat este al doilea ca mărime după Cășeiu și se întinde de -a lungul văii Sălătrucului,
situl vetrei desfășurându -se atât în lunca acestuia , cât și pe versant. Localitatea Rugășești este
compusă din două trupuri de vatră și anume: satul propriu -zis, situat în valea Sălătrucului și
trupul de vatră situat pe Valea Gugi i (numindu -se chiar Valea Gugi i).
SĂLĂTRUC
Acesta este situat chiar la limita nordică a comunei , în lungul văii Sălătruc, de la care își
împrumută numele. Situl vetrei se desfășoară la baza versanților și în zona de contact luncă –
versant. Versanții sunt af ectați de procesele de versant.
URIȘOR
Această localitate este situată în zon a de contact luncă – deal (predomină versanții cu
expoziție S și V). Din totalul gospodăriilor , majoritatea sunt situate în zona de luncă a
Someșului, restul la baza dealului. Altitudinea vetrei satului oscilează între 240 – 195 m.
5.2.5.Structura funcționa lă a așezărilor
Așezările din comuna Căș eiu au funcție agricolă. Funcție agricolă propriu -zisă au
localitățile în care populația activă , în mare majoritate , lucrează în agricultură. În această
categorie intră satele mici și foarte mici , cu un potențial dem ografic redus: Leurda, Comorâța,
Custura, Gârbăul Dejului.
Unele așezări , cum sunt Cășeiu și Urișor , au și funcție pomicolă. Apropierea unui oraș
cum este Dejul , a constituit un nucelu de atracție a forței de muncă din comună , generând
fenomenul de navet ism, dar și un subtip nou de așezări rurale cu funcția principală agricolă și
complementară de cazare, localități dormitor (Urișor) . Acest subtip de sat crescând,
înfrumusețându -se, capătă asepect suburban , cum este cazul satelor Urișor și Cășeiu.

87
5.2.6.Aspecte din viața socială
5.2.6.1.Învățământ
Pe teritoriul comunei Cășeiu funcționează
patru școli, din care două cu clasele I -VIII, în satele
Cășeiu și Rugășești și trei școli primare, în Valea
Gugii (aparținând satului Rugășești), Guga și Urișor.
În satele Leurda, Sălătruc, Coplean, Custura, Gârbău
Dejului școlile nu funcționează, elevii făcând naveta ,
cu ajutorul microbuzului școlar , în satele apropiate.
În comuna Cășeiu funcționează Ș coala
Generală cu clasele I -VIII, de această instituț ie de inv ățământ aparț inând și Ș coala Generală cu
clasele I -IV Urișor, la fel gradinița din Coplean și Școala Generală cu clasele I -VIII Rugășești.
La școala Generala din Cășeiu învață 83 elevi , în clasele I -IV și 107 elevi , în clasele V –
VIII, iar în ceea ce privește situația preșcolarilor din cadrul gr ădiniței , aceștia sunt în număr de
54 de copi i.
La școala Generală cu cl asele I -IV Urișor învață 40 de preș colari la gradiniță și 32 de
elevi în clasele I -IV, iar l a gradinița din Coplean sunt îns criși 10 preșcolari. Școlile din comună
au un grad de dotare mediu spre ridicat, ele fiind modernizate preponde rent cu ajutorul
fondurilor provenite din bugetul public local.
5.2.6.2. Sănătate
În comuna Cășeiu , activitatea medicală se desfășoară într -un cabinet medical, serviciile
medicale fiind asigurate de către un medic și un asistent medical. Există, de asemenea, un
cabinet stomatologic și o farmacie.
Locuitorii comunei au la dispoziție un dispensar veterinar, serviciile fiind asigurate de
către un medic veterinar și doi tehnicieni.
În ceea ce privește situația persoanelor cu handica p, acestea beneficiază de sprijin
financiar , care este acordat prin intermediul primăriei, astfel de cazuri fiind în număr de 250 . În
comună există cazuri de copii aflați în plasament , la bunici sau la alte rude , în număr de șapte, iar
în centre de plasame nt sunt șase copii. Există, de asemenea , 25 de asistenț i personali și 300 de
persoane ce beneficiază de ajutor social.
Fig.24 Școala cu clasele I -VIII din localitatea
Cășeiu

88
5.2.6.3. Cultura
În comuna Cășeiu se află o bibliotecă comunală , cu o suprafață de 18 m². Gradul de
dotare al bibliotecii este slab, având un număr mic de exemplare. Personalul este compus dintr -o
bibliotecară , care are calificarea necesară. În comună se mai află două cămine culturale , în satele
Cășeiu și Rugășești. Su prafața căminului din Cășeiu este de 380 m², iar a celui din Rugășești este
de 250 m². Sunt folosite pentru nunți și spectacole, fiind administrate de către un responsabil
nesalariat. Comuna Cășeiu nu dispune de săli de spectacole. Se are în vedere, începâ nd cu 2013,
modernizarea căminului cultural din Rugășești, cu bani prevăzuți din bugetul public local.
5.2.6..4. Culte
Așezaminte de cult în comuna Cășeiu
– Cășeiu – există biserica Ortodoxă, b iserica Penticostală, biserica Greco – Cato lică și
biserica Bap tistă;
– Urișor – există o b iserică Ortodoxă și o b iserică Penticostală ;
– Coplean – există biserică Ortodoxă și b iserica Romano -Catolică ;
– Rugășești – există următoarele biserici : Ortodoxă, Greco Catolică, Baptistă și
Penticostală ;
– Guga – există două b iserici : Ortodoxă și una P enticostală ;
– Leurda ș i Gârbăul Dejului dețin câte o b iserica Ortodoxă .
5.2.6.5. Deli ncvența socială
Poliția comunală este o instituție importantă a comunității, cu rol de asigurare a ordinii și
a liniștii cetățenilor comunei, de respecta re a legislației stat ului și se află amplasată în centrul
localității Cășeiu , asigurând de aici servicii pentru întreaga populație a comunei.
Indiferent de timp și de loc , în cadrul colectivităților umane se comit acte antisociale, se
comit agresiuni asup ra persoanelor etc. Dintre faptele antisociale , în comuna Cășeiu au fost
semnalate următoarele tipuri:
– Furturi de animale ;
– Spargeri de locuințe ;
– Infracțiuni silvice ;
– Vătămări corporale ;
– Abandon de familie .

89
În săvârșirea celor mai multe infracțiuni , rromii au participarea cea mai mare. Predomină
tinerii (18 – 35 ani) , cu o pregătire slabă, în special bărbați. În comuna Cășeiu infracționalitatea
este foarte redusă comparativ cu alte zone din țară.
5.2.6.6. Elemente etnografice
Portul
Îmbrăcămintea femeilor constă în:
Poalele sunt făcute din cânepă amestecată cu bumbac, iar în partea de jos cu cipcă de
mână. Sunt extrem de late, având în partea de jos 1,45m în diametru și prevăzute în partea de sus
cu găuri prin care se strecoară un brăcinar din ață de fuior, cu ajutorul căruia se strânge pe lângă
corp. Cipca din partea de jos a rochiei are o lățime de 3 cm, iar cipca de sus 5 cm, ea mai are
cusut un brâu multicolor de măr gele.
Cămașa era facută din cânepă în amestec cu bumbac și era scurtă până la brâu. Mânecile
erau deosebit de largi, încre țite și strânse în pumnuș ei, în partea de jos. Pumnuș eii sunt făcuți din
ață neagră , în diferite figuri geometrice , care se termină în partea de jos în burculaș . Cusătura
era aleasă în funcție de v ârstă, la fete tinere predominând modelele cu flori în roșu , iar la femeile
în vârstă, motive naționale și religioase, în albastru și negru.
Portul pentru bărbați era format din:
Cămașile erau din pânză de bumbac , cu guler întărit pe lângă gât, cusute cu albastru și cu
negru; peste mijloc erau încinși cu curele late, iar peste cămăși purtau pieptare din piele de oaie ,
decorate cu diverse motive.
În portul din Cășeiu se resimt atât influențele portului maramureșan , cât și a cele
năsăud ene.
Obiceiuri și datini
a) Claca
Este un obicei care presupune întâlnirea
tineriilor din sat cu ocazia diferitelor munci ale
câmpului, cum ar fi seceratul, culesul grâului și
al mălaiului, sau cu alte ocazii. Claca se realiza
de obicei de familiile care aveau mai mult de
lucru și cereau ajutorul oamenilor din sat.
Fig.25 Portul popular din comuna Cășeiu

90
Familia respectivă invita mai multe persoane la lucru, iar drep t răsplată pentru munca prestată ,
„clăcașii” erau ser viți cu mâncare și băutură , seara urmând o petrecere cu câ ntec și joc.
Toamna, după terminarea lucrului la câmp, se mai realiza claca de către fameile care
aveau de tors, aceasta desfășur ându -se într -un cadru mai restrâ ns, și anume între rudenii și fetele
din vecini.
b) Șezătoarea
Un alt obicei specific acestei zone este șezătoarea , în cadrul căreia femei le se ocupau cu
torsul. Șezătorile se organiza u pe categorii de vârstă, fiind formate dintr -un grup de maxim 10
femei sau fete , în funcție de șezătoare. În cadrul șezătorilor , pe lângă lucru , se cânta sau se
învățau diverse lucruri.
5.2.7.Indicat ori sociali ai calității vieții

Num ărul de locuințe ce revin la o mie de
locuitori:

Nt= Nt/Pt x 1000

Nt- număr de locuințe ;
Pt- populația totală .
Nt= 409,66 Număr de gos podării ce revin la o locuință:
Ng= Ng/Nl

Ng- număr de gospodării ;
Nl- număr de locuințe .

Ng= 0,83

Ponderea localităților având instalație de
alimentare cu apă potabilă:

Plia= Liap/ Lt x 100

Liap- numărul de localități cu instalație de
apă potabilă ;
Lt- numărul total de localități .

Plia= 30%
Ponderea localităților cu instalație de
canalizare publică:

Plic= Lic/Lt x 100

Lic- numărul de localități cu instalație de
canalizare ;
Lt- numărul total de localități .

Plic= 30%
Indicele concentr ării locuințelor în clădiri:

Icec= Nl/Ncl
Ncl- numărul clădirilor de locuit ;
Nl- număr de locuințe .
Icec=1,001%

87
Ponderea localităților cu instalație
electrică:

Plie= Lie/Lt x 100
Lie- localități cu energie electrică ;
Lt- numărul total de localități .

Plie= 100%

Indicele de activitate al populației:

Ia= Pa/Pt x 100

Pa- populația activă ;
Pt- populația totală .

Ia=52,28%
Indicele populației ocupate în agricultură

Ipa= Pa/Po x 100

Pa- numărul de persoane ce lucrează în
agricultură ;
Po- numărul total al populației ocupate .

Ipa= 70,33%

Indicele populației ocupate în servicii:

Ipsv= Ipsv/Po x 100

Ipsv- numărul de persoane ce lucrează în
servicii ;
Po- numărul total al populației ocupate .

Ipsv=11,17%
Indicele populației ocupate în industrie:

Ipi= Ipi/Po x 100

Ipi- numărul populației ce lucrează în
industrie ;
Po- numărul total al populației ocupate .

Ipi= 2,6%
Indicele de asigurare cu medici (Ias) este
raportul între numărul medicilor (Nm)
dintr -o localitate:

Ias= Nm/Pt x 10000

Ias- indicele de asigurare cu medici ;
Nm- numărul medicilor ;
Pt- populația totală .

Ias=4,64
Indicele de aglomerare (Iag) este rapo rtul
dintre numărul populației (Pt) și numărul de
medici:

Iag=Pt/Nm

Iag- indicele de aglomerare ;
Pt- populația totală ;
Nm- numărul de medici .

Iag= 2153

Potențialul de poziție
În general, comuna Cășeiu are potențial de poziție favorabil. D intre sate le cele mai
favorizate din a cest punct de vedere , sunt: Cășeiu, Urișor, Coplean, străbătute de: magistrala 400,
DN.1 Cluj Napoca – Dej – Baia Mare, DJ 181 Dej – Cășeiu – Tg. Lăpuș – Baia Mare.

91
Un potențial de com unicație bun îl au satele Rugășești și Sălătruc , situate pe DJ 182.
Celelalte localități: Comorâța, Guga, Custura, Leurda, Gârbău Dejului sunt situate pe drumuri
comunale , care converg în drumul județean.
Potențialul de polarizare
Potențialul de polarizar e reprezintă un parametru care se obține din împărțirea numărului
total al populației la 1000 ( numărul populației pentru un sat convențional). Potențialul de
polarizare al comunei Cășeiu este de 4,86 sate convenționale .
5.3.Agricultura
5.3.1.Condițiile na turale
Comuna Cășeiu fiind situată pe valea Sălătruclui și în lungul Someșului, cu soluri
aluviale, fertile, relief cu altitudini relativ joase, dispune de condiții naturale favorabile pentru
practicarea agriculturii .
Condițiile climatice , atât sub aspectul temperaturiilor , cât și al precipitațiilor , sunt
favorabile. Pe lângă aceste condiții mai trebuie menționate și inconvenientele , care de multe ori
contribuie la scăderea producției agric ole. Dintre acestea menționăm: î nmlăștinirile fre cvente
primăvara în lunca Someșului, apoi prezența proceselor de versant pe suprafețe întinse.
5.3.2.Modul de utilizare a terenului
Odată cu apariția
factorului uman în cadrul
spațiului geografic , modul de
ocupare a teritoriului s -a
schimbat radical , datorită
intervenției cu caracter
organizator a acestuia, în
vederea asigurării necesitățiilor
umane.
Nr. crt. Modalități de folosință
a terenului Suprafața
(ha) Ponderea utilității
din suprafața totală
1. Arabil 2144 25,74
2. Pășuni 1257 15,09
3. Fânețe 1066 12,80
4. Livezi 141 1,69
5. Păduri 2857 34,30
6. Ape și stufăriș 56 0,67
7. Drumuri 114.2 1,37
8. Curți și clădiri 161.85 2,33
9 Teren degradat 530.95 6,37
Tabel 23 Structura fondului funciar

92
,, Modul de folosință a terenului din cad rul
unui spațiu geografic de către om reprezintă expresia
favorabilității și pretabilității de valorificare”21
Gradul de diversitate a structurii de folosință a
teritoriului este expresia gradului de dezvoltare a
comunității uma ne din cadrul acelui teritoriu.
În cadrul Comunei Cășeiu , modul de utilizare
a terenurilor este expresia organizării naturale a
spațiului și a gradului de dezvoltare a comunitățiilor
umane din cadrul acestuia.
Suprafața totală a comune i este de 8328 ha, din care terenurile ocupate cu păduri – 2857

21Vasile, Zotic, Organizarea spațiului geografic în Culoarul Mureșului, Sectorul Sebeș -Deva, Presa Universitară Clujeană , Cluj-Napoca, 2007

Fig. 27 Harta modului de utilizare a terenurilor
26%
15%
13%
2% 34% 1% 1%
2% 6% Structura fondului funciar
Arabil
Pășuni
Fânețe
Livezi
Păduri
Ape și stufăriș
Drumuri
Fig. 26 Structura fondului funciar

93
ha, urmate de pășuni – 1257 ha și fânețe – 1066 ha. Celelalte categorii au ponderi și suprafețe mai
reduse, remarcându -se ponderea terenurilo r degradate – 530,95 ha. Drumurile, curțile și clădirile
ocupă o suprafață de 276 ha, cele mai mici suprafețe fiind ocupate cu ape și stufăriș.
Se pune în evidență o utilizare netă agricolă pe întreg teritoriul comunei, terenurile
arabile fiind prezente în special în luncile Someșului și a Sălătrucului. Pe frunțile de terasă și pe
versanții cu expoziție sudică , se practică pomicultura.
5.3.3.Utilizarea agricolă a comunei
Cea mai importantă utilizare a terenurilor din cadrul comunei este cea agricolă, deoare ce
55,33% din suprafața comunei este suprafață agricolă (4608 ha).
Din categoria terenurilor agricole, cele arabile ocupă suprafețele cele mai extinse ( 2144
ha, ceea ce reprezintă 46,52 % din suprafața agricolă a comunei). Terenurile arabile valorifică
suprafețele plane și cvasiplane din cele două lunci și terasele, fiind astfel favorabile mecanizării
agriculturii.
O altă categorie de suprafețe sunt cele ocupate cu pășuni ( 1257 ha , ceea ce reprezintă
27,27% din suprafața agricolă) și fânețe (1066 ha , ceea ce reprezintă 23,13% din suprafața
agricolă). Cele mai mici suprafețe sunt ocupate cu livezi – 141 ha, ceea ce reprezintă 3,05% din
suprafața agricolă.
Plantațiile pomicole ocupă supra fețe mai mici , deoarece sunt mai pretențioase la anumiți
factori de climă și sol, întâlnindu -se doar în acele zone unde sunt îndeplinite condițiile optime:
frunțile de terasă, versanții cu expoziția sudică și panta mică, medie, solurile lutoase sau luto –
nisipoase. Astfel , pomicultura ocupă suprafețe în lunca Someșului , între localitățiile Cășeiu și
Rugășești, precum și pe versanții cu expoziția sudică, sud -estică din localităț ile Rugășești,
Cășeiu, Coplean.
Tabel 24 Utilizarea terenurilor pe localități
Nr.
Crt. Localitatea Terenuri
arabile Pășuni Fânețe Vii Livezi Păduri
1. CĂȘEIU 572 145 171 – 40 548
2. COPLEAN 348 120 40 – – 143
3. RUGĂȘEȘTI 295 185 266 – 21 701
4. CUSTURA 26 65 75 – – –
5. GUGA 152 210 190 – – 755
6. COMORÂȚA 12 13 36 – – –
7. SĂLĂTRUC 47 38 35 – – –
8. LEURDA 75 110 123 – – 180
9. GÂRBĂU 148 237 268 – – 350
10. URIȘOR 290 134 60 – 80 180
11. TOTAL 1965 1275 1264 0 141 2875

94
La nivelul comunei Cășeiu , în anul 2011 , structura terenurilor agricole pe localități se
prezintă astfel: din totalul terenurilor arabile (1965 ha) , cea mai mare pondere pe localități a
acestora este în Cășeiu (572 ha), Coplean (348 ha) și Rugășești (295 ha) , iar cele mai reduse
suprafețe arabil e sunt în
localitățile din zonele deluroase:
Leurda (75 ha), Custura (26 ha),
Comorâța (12 ha).
Din totalul suprafețelor
ocupate cu pășuni (1257 ha) , cele
mai mari suprafețe sunt în Gărbău
Dejului (237 ha), Guga (210 ha) și
Rugășești (187 ha), iar cele ma i
reduse suprafețe sunt în Custura
(65 ha), Sălătruc (38 ha) și
Comorâța (13 ha).
Fânețele ocupă o suprafață totală de 1264 ha , din care cele mai în tinse suprafețe sunt în:
Gârbău Dejului (268 ha), Rugășești (266 ha) și Guga (190 ha), iar cele mai restrânse în Urișor
(60 ha), Comorâța (36 ha), Sălătruc (35 ha). Suprafețele ocupate cu livadă sunt în localitatea
Urișor (80 ha), Cășeiu (40 ha), livezi de meri; iar în Rugășești , 21 ha livadă cu pruni.
5.3.4.Utilizarea forestieră a comunei
Pădurile ocupă o suprafață de 2857 ha (34,30%) din 8328 ha suprafața întregii comune.
Ariile forestiere se grupează în partea nor dică și vestică a comunei , ocupând cea mai mare parte
din suprafață. Pon derea cea mai mare o are pădurea de foioase – 95%. Pădurile de conifere ocupă
o suprafață extrem de mică, coniferele apar ând sub forma unor fâșii , rezultate în urma
reîmpăduririi.
Suprafețele ocupate cu pădure la nivelul localităților se prezintă astfel: G uga 755 ha,
Rugășești 701 ha, Cășeiu 548 ha, Gârbău Dejului 350 ha, iar cele mai reduse suprafețe sunt în
Leurda și Urișor – 180 ha și Coplean – 143 ha. 0100200300400500600700800
Porumb Grâu Orz+
orzoaicăOvăz Cartofha Principalele culturi și suprafețele cultivate (ha)
Fig. 28 Principalele culturi și suprafețele cultivate

95
5.3.5.Suprafețele acvatice
Suprafețele acvatice ocupă 56 ha , ceea ce reprezintă 0,67% din suprafața com unei.
Suprafețele ocupate cu mlaștini și lacuri sunt suprafețe foarte mici.
5.3.6.Alte categorii de utilități
Drumurile , împreună cu suprafețele ocupate de clădiri și de curți, ocupă 270,05 ha , ceea
ce reprezintă 3,70% din suprafața comunei. Un procent sem nificativ îl ocupă suprafațe de teren
degradat, 530,95 ha , ceea ce înseam nă 6,37% din suprafața comunei.
5.3.7.Cultura plantelor
În cadrul comunei Cășeiu , cultura
plantelor reprezintă ramura cea mai importantă.
Principalele plante de cultură sunt : cerealele
(grâu, secară, porumb), sfecla de zahăr, cartof ul,
floarea -soarelui, legume le, fructe le și struguri i.
Producția de grâu și de secară în anul
2000 , a fost de 2,95t/ha, peste media țării (2,12t/
ha), iar de porumb boabe peste media Uniunii Europene (4,54t/ha). Producția de cartofi a fost
nesatisfăcătoare în raport cu media pe țară (11,8t/ ha) și media U.E. (25,9t/ha), înregistrând în
comuna Cășeiu 9,4 1t/ha. Randamentul producției de floarea -soarelui a fost în jurul mediei pe
țară (1,25t/ha). Producția de sfeclă de zahăr se situează sub media pe
țară (16t/ha) și sub media U.E.
(46,7t/ha), în comuna Cășeiu
fiind de 14 t/ha.
La nivelul anului 2011 ,
principalele culturi erau
reprezentate de: porumb, grâu,
orzoaică, orz, ovăz și cartof. Cele mai întinse suprafețe sunt ocupate cu porumb (755 ha), urmat
de grâu (170 ha), cartof (65 ha), iar cele mai reduse sunt cultivate cu orz, orzoaică (55 ha) și ovă z
(8 ha). Față de anul 2000 , pe suprafața comunei s -au redus substanțial terenurile cultivate cu
floarea -soarelui, sfeclă de zahăr și legume. Tipuri de cultură Cantitatea medie la ha
Porumb 2,5 t
Grâu 2,95 t
Cartof 9,41 t
Floarea -soarelui 1,5 t
Sfecla de zahăr 14 t
Legume 13,6 t
Nr.
Crt. Tipul de
cultură Suprafața cultivată
ha Cantitățile medii la ha
1. Porumb 755 3800 kg
2. Grâu 170 3000 kg
3. Orz+ orzoaică 55 2800 kg
4. Ovăz 8 1500 kg
5. Cartof 65 18000 kg
Tabel 25 Producția medie la ha a principalelor
culturi în anul 2000
Tabel 26 Principalele culturi și suprafețele cultivate în anul 2011

96
5.3.8.Creșterea animalelor
Acest sector al agriculturii este strâns legat
de baza furajeră, cea care influențează sporirea
cantitativă și calitativă a produselor animaliere. În
comuna Cășeiu , baza furajeră este asigurată de
pășuni și de fânețe, care reprezintă 27,89% din
suprafața comunei.
La nivelul anului 2011 , în comuna Cășeiu
efectivele de animale , față de anii 1992 și
2002 , cunoaște o modificare prin
scăderea numărului de bovine la 635
capete, porcine de la 4311 în 2002 la
1458 în 2011, caprine de la 129 la 105
capete și păsări de la 29174 , la 17000. O
creștere semnificativă se remarcă în cazul
ovinelor , de la 4256 capete în 2002 , la
7912 în 2011 și familiile de albine de la
135 în 2002 , la 661 în 2011 (Fig. 23) .
În ceea ce privește densitatea animalelor la 100 ha teren agricol , aceasta este de 31,8 la
bovine, 80,4 la ovine și 4,1 la cabaline. Densi tatea animalelor la 100 ha teren arabil este 181,9 la
porcine și 1231,4 la păsări.
5.3.9.Gradul de mecanizare
La nivelu l comunei Cășeiu acesta este foarte redus. Numărul de tractoare , pe ansamblul
comunei , este de 57 în anul 2002. La un tractor , revin 41,5 ha pământ. În localitățile izolate ,
cum sunt Comorâța și Custura , nu se afl ă nici un tractor, oamenii lucrând pământul cu mijloace
primare. Gradul de chimizare este foarte redus, puțini oameni folosind în grășăminte chimice.
5.4.Industria
În localitatea Cășeiu nu există activități de tip industrial sau de construcții, nici condiții
favorabile de dezvoltare a acestora; putem vorbi eventual de activități de mică industrie de Nr.
Crt Specia
de
animale 1992 2002 2011
1. bovine 1535 1684 635
2. porcine 1830 4311 1458
3. ovine 3850 4256 7912
4. cabaline 190 220 247
5. caprine 114 129 105
6. familii
de albine 126 135 661
7. păsări 27800 29174 17000
05000100001500020000250003000035000
bovine porcine ovine păsări1992
2002
2011
Fig. 23 Structura șeptelului
Tabel 27 Structura șeptelului

97
prelucrare a produselor agricole, vegetale sau animale. Principalele ocupații ale locuitorilor sunt
cultivarea pămânului și creșterea animalelor.
5.5.Căile de comunicație
Transporturile prezintă principala verigă prin care o localitate poate comunica cu restul
județului și al țării. Comuna Cășeiu beneficiază atât de serviciile transportului rutier , cât și de
serviciile transportului feroviar , fiind străbătută de următoarele drumuri:
1) DN 1C – Cluj Napoca – Dej – Câțcău – Jud. Sălaj – Jud. Maramureș. Pe
teritoriul comunei acesta are o lungime de 7,7 km ;
2) DJ 182 – Baia Mare – Tg. Lăpuș – Cășeiu. Acest drum este o ram ificație
din DN 1C , având o lungime de 12 km în comună ;
Fig. 29 Căile de comunicație din comuna Cășeiu

98
3) DC 2 – ramificație din DN 1C , pe sectorul Coplean – Sălișca , având o
lungime de 5,5 km ;
4) DC 3 – Comorâța – Rugășești – Gârbău – Cuzdrioara este o ram ificație a
DN 17 , cu un traseu de 17,4 km , fiind un drum de pământ , pe unele
porțiuni nepietruit, impracticabil pe timp nefavorabi l;
5) DC 4 – ramificație din DC 3 , care duce la Custura. Are o lungime de 2,4
km;
6) DC 5 – ramificație din DJ 182, Sălătruc – Leurda cu o lungime de 3,7 km.
Totalul drumurilor pe teritoriul comunei este de 48,7 km. Prin comună trece și calea
ferată, linia 400, Beclean – Dej – Cășeiu – Coplean – Baia Mare, pe o lungime de 7 km , având
două halte : la Cășeiu și Coplean (Fig. 29 ).
5.5.1. Alimentarea cu apă
În comuna Cășeiu, alimentarea cu apă există în localitățile Urișor și Cășeiu ; este în curs
de realizare în satul Rugășești (lucrările vor începe în cursul anului 2013).
5.5.2. Canalizarea
Canalizată este doar localitatea Urișor, în celelalte localit ăți componente neexistând
canlizare.
5.5.3. Alimentarea c u energie electrică
Toate localitățile comunei sunt a limentate din sistemul energetic național.
5.5.4. Alimentarea cu gaze naturale
În comuna Cășeiu este realizată în următoarele localități : Urișor, Cășeiu, Coplean;
Rugășești , în proporție de 70%.
5.5.5. Telefonie, internet și televiziune prin cablu
Rețea de telefonie fixă există în Urișor, Cășeiu, Coplean, Rugășești, Guga ; de asemenea,
în Sălătruc , în proporție de 30%.
5.5.6.Organizarea rețelei de transport
Rețeaua de transport se caracterizează prin staticitatea sa , fiind un suport pentru fluxurile
de materie și de energie. Dezvoltarea ei este influențată de cadrul natural ( stabilitatea

99
substratului, tipul formelor de relief, rețeaua hidrografică) și cadrul socio -economic (gradul de
dezvoltare, poziția localităților) . Rețeaua de transport a unei regiu ni se poate caracteriza prin:
gradul de dotare, formă, randament economic.
Căile de comunicație sunt cheia dezvoltării unei regiuni. Ele a sigură un acces ușor , dar și
un acces rapid al bun urilor materiale. Pot constitui baza dezvoltării unei regiuni, duc ând l a o mai
bună organizare a aceste ia și la o mai bună valorificare a posibilităților oferite de regiune. Cu cât
diversitatea căilor de transport este mai mare , cu atât zona este mai dezvoltată și mai bine
deservită.
Există o zonă din co mună străbătută de calea ferată , pe o distanță de 7 km. Calitatea
drumurilor a fost îmbunătățită în ultima vreme și asta se vede și în dezvoltarea unor sate mai
izolate ( ex. Guga). Există , în același timp , probleme în ceea ce privește infrastructura rutieră,
cum ar fi po nderea destul de ridicată a drumurilor pietruite , ce îngreunează accesibilitatea unor
localități.
Transporturile auto (de persoane și de mărfuri) pătrund în toate localitățile comunei. Este
de menționat și frecvența destul de mare a transportului de călători în jurul orașului Dej.
Există în același timp și localități izolate , datorită infrastructurii slab dezvoltate (
drumuri neasfal tate: Custura, Comorâța, Gârbău Dejului).
5.6.Comerțul
Se desfașoară prin unități alimentare și nealimentare din comună, existând un număr de
20 magazine, 30 persoane fizice autorizate, iar î n ceea ce privește spațiile de cazare din comuna
Cășe iu, există două unități de cazare de tip pensiune. În privința activității comerciale, pe
teritoriul comunei au funcționat în anul 2007 , un număr de 38 societăți comerciale din care : un
număr de 6 unități industriale, care au ca activitate principală prelucrarea maselor plastice și a
lemnului; 38 persoane fizice autorizate și 7 asociații familiale.
La nivelul anului 2011, 16 pe rsoane au ac cesat fonduri europene din care: 6 persoane
pentru apicultură și 10 persoane pentru cultura plantelor și creșterea animalelor.
Actualmente , principalii agenți economici care își desfășoară activitatea pe teritoriul
comunei Cășeiu sunt:
 SC AGROM EC CĂȘEIU SRL – agricultură ;
 SC ANGECOCO EXIM SRL – Rugășești ;
 CI AUTOSERVICE SRL – reparaț ii auto ;

100
 CASEIANA AGROIMPEX SRL -CĂȘEIU – profil agricol ;
 COSTRANS SRL – transport auto -persoane;
 DONCA TRANS SRL -CĂȘEIU – transport mă rfuri ;
 EMISTEL PRODECSIM CĂȘ EIU – comerț;
 EZERSERV SRL RUGĂȘEȘ TI – comerț;
 GLEMAR EXIM CĂȘ EIU – comerț;
 MADAMARI SRL – minimarket ;
 SC CAVROM SRL ;
 EMISTEL SRL – magazin.
5.7.Turismul
Fiind situată pe DN1C – Cluj- Napoca – Dej- Baia Mare, comuna Cășeiu este intens
tranzitată . În trec erea lor prin comună , cei care o tranzitează au posibilitatea să viziteze
următoarele obiective turistice: castelul Haller, castrul roman, biserica Romano -Catolică din
Coplean (sec. XV) (Fig. 30) , biserica din lemn (sec. XVIII) Gârbău Dejului, biserica de lemn
Sfinții Apostoli Petru și Pavel , din satul Leurda
Monumente și sit -uri arheologice:
Monumentele istorice din comuna Cășeiu atestă
locuirea acestor meleaguri încă din epoca bronzului.
Castrul roman Samus de la Cășeiu a fost construit pe
malul râului Someș, aproximativ la șase kilometri de
municipiul Dej și era unul dintre punctele strategice de apărare
a Daciei nordice. Castrul, situat în punctul Cetățele, este
înscris pe li sta monumentelor istorice ale județului Cluj.
Castrul a fost descoperit, în urma săpăturilor arheologice
efectuate prin anii 1926 – 1929 sub conducerea profesorului
Emil Panaitescu , la circa 300m amonte de confluența văii
Sălătruc cu râul Someș . Din anul 1930 , săpăturile au fost
întrerupte , până în anul 1980 ; sub conducerea lui D . Isac au fost descoperite dovezi în ceea ce
privește existența mai multor faze de construcții în zonă. S -au scos la iveală două faze principale
de construcție: castrul de pământ , cu două șanțuri , până la sfârșitul secolului al – II-lea din era
noastră și castrul refăcut din piatră , la înc eputul secolului al -III-lea. Castrul roman Samus de la
Fig. 30 Biserica Romano –
Catolică, Coplean

101
Cășeiu, județul Cluj, a fost construit în jurul a nului 106, ca parte a șirului de castre de apărare
Moigrad – Porolissum – Tihău – Cășeiu – Ilișua. În satul Rugășești pe Dealul Podului exită un turn
roman de pază și semnalizare.
În satul Urișor s -au descoperit urme din epoca bronzului, romane și medievale timpurii.
Monum ente si ansmbluri de arhitectură există în comuna Cășeiu , încă din sec olul XV. În
satul Coplean este b iserica Romano -Catolică din secolele XV-XVI, construită în anul 1540 și
Castelul Halle r, ale cărui componente sunt din secolul XVIII.
Un alt monumen t istoric este considerat și „ Biserica de lemn Sfinții Apostoli Petru și
Pavel ” din satul Leurda.
Castelul Haller din Coplean a fost
construit între anii 1725 -1771, în stil baroc,
de către guvernatorul Transilvaniei di n
perioada 1735 – 1755, Ioan Haller. În faza
inițială, castelul a fost construit în cel mai
timpuriu stil baroc transilvănean, ulterior
fiindu -i adăugate ornamentații rococo,
realizate de sculptorul austriac Anton
Schuchbauer (1719 -1789). Castelul este
cunoscut și sub denumirea de Castelul cu
Scoici , de la ornamentele aflate deasupra
ferestrelor. Monumentul este înscris pe lista Monumentelor Istorice ale județului Cluj, elaborată
de Ministerul Culturii și Cu ltelor din România , în anul 2004 (Fig . 31). Gene za construcției a fost
simplă: a fost ridica t pe locul unui mai vechi conac; clădirea , formată din subsol, parter, etaj și
acoperiș este situată în mijlocul unui domeniu dreptunghiular , la intrarea căruia este un bastion.
Se presupune că pentru ridicarea c lădirii s -a folosit piatră adusă din castrul roman de la Cășeiu.
Joszef Kadar descria castelul în monografia sa dedicată Comitatului Szolnok -Doboka: "În
Coplean, castelul și biserica s -au construit din pietrele acestui castru, ca și biserica din Vad." În
1920 castelul a suferit un incendiu, în urma căruia acoperișul baroc a fost distrus în întregime.
Castelul a aparținut familiei Haller de Hallerkö, până în 1948 , când a fost confiscat de
guvernarea comunistă și transformat în CAP și spațiu de ateliere. După 1989 , clădirea a fost
abandonată, iar în prezent este în stare de ruină.
Fig. 31 Castelul Haller, Coplean

102
Clădirea are o lungime de 24,5
metri, cu o intrare marcată de șase coloane
de piatră cu capiteluri ionice. Coloanele
susțin o terasă de 9,5 metri lung ime și 2,5
lățime. Zidurile sunt masive, cu o grosime
de 1 metru.
Tot de interes public sunt și
bisericile de lemn de la Gârbău Dejului,
Sf. Arhangheli Mihail și G avril , din
secolul XVIII (Fig. 32 ) și biserica de la
Leurda, Sf. Apostoli Petru și Pavel ,
secolul XVIII ( Fig. 33 ).
5.7.1.Valorificare turistică
Datorită accesibilității ușoare a zonei, circulația
turistică în regiune este în ușoară creștere. În ultimii ani ,
au fost construite două pensiuni , în z ona localității
Cășeiu. Având în vedere faptul că pe teritoriul comunei
se găsesc monumente istorice bisericești (C oplean și
Gârbău Dejului și Leurda ), ar putea fi valorificate
stârni nd interesul turiștilor , dând un plus de valoare
regiunii.
Este nevoie de elaborarea unor programe turistice
sezoniale complete, unice, integrate și comune pentru
toate u nitățile turistice din zonă; este nevoie de integrarea
unităților purtătoare într -o rețea turistică locală, respectiv
formarea unui parteneriat între factorii implicați.
Începând cu anul 2010 , au fost accesate fonduri europene pe măsura 313 , pentru un
centru de informare turistică , în care este implicată comuna Cășeiu și cele înconjurătoare. Tot
pentru realizarea unor evenimente care ar putea atrage un număr mai mare de turiști , din bugetul
local al comunei s -a realizat un proiect de reabilitare a că minului cultural din Rugășești.
Fig. 32 Biserica din lemn de secol XVIII, Gârbău Dejului
Fig. 33 Biserica din lemn de secol XVIII,
Leurda

103
CAPITOLUL 6
ANALIZA S.W.O.T.
Puncte tari
Puncte slabe
Așezarea geografică – izolare Așezarea geografică – izolare
 Apropierea de noduri
importante de transport rutier : DN.1C spre
Baia Mare;
 Amplasarea destul de
apropiată de aeroportu l internațional din
Cluj-Napoca;
 Distanță relativ redusă de
municipiul Dej (medie 10 -11 km);
 Străbătută de calea ferată –
linia 400, Beclean -Dej-Coplean -Baia Mare,
pe o lungime de 7 km , având două halte, la
Cășeiu și Coplean;
 Climă și tipuri de sol absolut
favorabile diversificării activităților
agrico le;
 Resursele naturale , în special
cele de sol (solurile și pădurile);
 Zonă cu risc natural redus.

 Există localități izolate
datorită infrastructurii slab dezvoltate
(Custura, Comorâța, Leurda) ;
 Rețeaua hidrografică nu este
bine proporționată pe teritoriul comunei,
aceasta fiind st răbătută prin sud de râul
Someș;
 Resursele naturale , în special
cele ale subsolului , sunt slab reprezentate
(pietriș din albia Someșului și argilă).
Deservire, infrastructuri, centre de interes Deservire, infrastructuri, centre de interes

 Rețea bine reprezentată de
drumuri publice;
 Existența unui serviciu public
pentru colectarea deșeurilor în comună;
 Derularea proiectului de
alimentare cu apă a localității Rugășești ,
începând cu primăvara anului 2013;
 Rețea de distribuție a gazelor
naturale pentru multe localități: Uriș or,
Coplean, Cășeiu, Rugășești;
 Sistem de distribuție a
energiei electrice bine dez voltat ( acoperire
100%);
 Acoperire relativ bună a
zonei cu rețea de telef onie fixă și mobilă
(peste 85%);
 Furnizări locale de internet și
de cablu TV (grad ridicat de acoperire a
regiunii).
 Infrastructură edilitară
necorespun zătoare , calitate proastă a
drumurilor j udețene care traversează
comuna;
 Ponderea redusă a drumurilor
comunale și județene modernizate;
 Lipsa rețelelor de apă
potabilă și apă uzată în majoritatea
localităților (numai 3 localități dispun de apă
potabilă și apă uzată: Urișor , Cășeiu,
Coplean);
 Cu toate că există furnizare
de internet, cablu TV, majoritatea populației
nu folosește comunicația electronică( nu
dispun de calculator, lipsă de cunoștințe de
operare PC etc);
 Rețeaua de iluminat public
nu este prezentă în toate localitățile.

105
 Inexistența sau slaba
dezvoltare a spațiilor recreaționale: locuri de
joacă pentru copii, parcuri, piste de biciclete,
terenur i de sport;
 Centrele localităților sunt
nedezvoltate sau chiar degradate, creând o
imagine nefavorabilă, o influen ță nega tivă
asupra întregii localități;
 Lipsesc suprafețele verzi din
centrul localităților, raportul acestor
suprafețe pe cap de locuitor fiind foarte
redus.

Mediul înconjurător Mediul înconjur ător

 Relieful este accesibil,
pemițând valorificarea agricolă, altitudinile
regiunii fi ind cuprinse între 230 și 628 m;  În unele locuri sunt utilizate
cantități mari de îngrășăminte chimice și de
pesticide pentru fertilizare, respectiv pentru
comba terea bolilor și a dăunătorilor;
 Inexistența sau rezistența
scăzută a digurilor de p rotecție impotriva
inundațiilor;
 Prezența alunecărilor de teren
datorită despăduririlor ;
 O suprafață de peste 2800 ha
ocupată cu pădure (30,34%);
 Existența fructelor de pădure
și a diferitelor tipuri de ciuperci;
 Calitatea aeru lui este mult
superioară altor zone ale județului Cluj.  Deversarea continuă a apelor
uzate în pârâuri reprezint ă o sursă de poluare
permanentă;
 Fonduri insuficiente al ocate
pentru protecția mediului;
 Exploatarea nesistematică a
pădurilor, precum și exploatarea depozitelor
de pietriș, balast și nisip din albia Someșului
conduc la creșterea pericolului de inundații
și, nu în ultimul r ând, la dezechilibru
ecologic .

Patrimoniul cultural și arhitectural Patrimoniul cultural și arhitectural

 Patrimoniu construit, destul
de bogat: biserici, castele și castrul roman (
ex. b iserica Romano – Catolică sec XV – XVI
din Coplean, b iserica de lemn Sf. Arhangheli
Mihail ș i Gavril din Gârbău Dejului sec
XVIII, castelul Haller din localitatea
Coplean);
 Vestigii arheologice bogate:
 Monumentele istorice de
interes turistic nu sunt suf icient semnalizate
și promovate;

105
urme de așezări umane, castru,
drumuri (ex. castru l roman Samus din
Cășeiu);
 Se practică încă unele
meșteșuguri tradiționale , specifice regiunii
(confecționarea de coșuri din nuiele și din
argilă ; de cărămidă – activități specifice
comunității rrome ).
 Lipsa fondurilor pentru
investiții de reabilitare și de restaurare a
monumentelor istorice sau a obiectelor
arhitecturale de interes turistic;
 Nu se derulează activități
semnificative de promovare a
meșteșugurilor tradiționale, a obiceiurilor și
tradițiilor sau a alto r valori.

Oportunități Riscuri
Caracteristici geografice – izolare Caracteristici geografice – izolare

 Toate dezvoltările industriale
ale municipiului Dej vor influența economia
comunei;
 Posibilitatea de a atrage noi
investi ții, datorită apropierii de municipiul
Dej.
 Efectele industrializării se fac
resimțite în timp , în detrimentul culturii
populare, a trad ițiilor și a obiceiurlor locale;
 Alunecările de teren
constituie un pericol pe rmanent pentru unele
localități;
 Pericolul constant al
inundațiilor pe suprafețele agricole din
apropierea Someșului și a Sălătrucului.

Deservire, infrastructuri, centre de interes Deservire, infrastructuri, centre de interes

 Constituirea rețelei de
alimentare cu apă a localității Rugășești ,
începând cu primăvara anului 2013;
 Dezvoltarea serviciului de
colectare a deșeurilor.
 Continua lipsă a investițiilor
care vizează dezvoltările infrastructurale și a
serviciilor comunale , datorită neaprobării
proiectelor de finanțare depuse ;
 Efectele crizei economice s –
ar putea răsfrânge asupra implementării unor
proiecte , prin neasigurarea cofinanțării la
timp.

Mediul încojurător Mediul încojurător

 Valorificarea suprafețelor
într-un mod mai puțin poluant față de alte
regiuni.
 Creșterea suprafețelor
intravilane în defavoarea suprafețelor
extravilane.

106
Patrimoniul architectural și cultural Patrimoniul architectural și cultural

 Obținerea de spijin
nerambursabil pentru reabilitarea
monumentelor istorice și a imobilelor din
patrimoniul local;  Diminuarea investițiilor în
cultură și nealocarea fondurilor
neramburs abile ca urmare a efectelor crizei
economice.
 Derularea unui proiect prin
care va fi modernizat căminul cultural din
localitatea Rugășești.
Demografie: Populația activă. Îmbătrânire. Nivelul de instruire. Cunoștințe și compete nțe
specific e teritoriului
 Echilibrul în î mpărțirea
populației pe se xe (50,4% bărbați, 49,6%
femei) ;
 Diversitate etnică a
populației: români, maghiari, rromi;
 Diversitatea religioasă:
85,1% ortodocși, 6% gr eco-catolici, 6,9%
penticostali;
 Forță de muncă disponibilă;
 Procent semnificati v al
populației cu studii medii;
 Numărul populației active
este de 50,4% din totalul populației.
 Bilanțul natural negativ ( –
2,2‰) ;
 Rata mortalității destul de
ridicată (18,9‰) ;
 Ponderea populației vârstnice
este mare, 21,1 % din totalul populației;
 Număr redus al populației cu
studii superioare.

Oportunități Riscuri

 Datorită dezvoltărilor
întreprinse în infrastructura educațională,
precum și datorită reorganizării sistemului
de învățământ , va crește numărul
persoanelor cu studii medii și superioare.
 Adâncirea procesului de
îmbătrânire a populației atrage pericol ul de
depopulare a unor așezări ;
 Creșterea ratei șomaj ului pe
fondul crizei e conomice;
 Subfinanțarea sistemului
educaț ional atrage după sine scăderea
numărului de personae cu studii medii și
superioare.

107
Activitățile economice
Agricultura Agricultura
Puncte tari Puncte slabe

 Terenurile agricole se
încadrează în clasele de fertilitate mediu,
mediu spre ridicat și ridicat ;  Nivelul scăzut de instruire a
celor implicați în sectorul agricol și
forestier ;
 Condițiile de mediu analizate
în cadrul studiului despre c adrul natural
indică un potential mediu spre rid icat pentru
principalele culturi analizate , respectiv
pentru principalele specii de animale ;
 Tradiții în pomicultură;
 Apariția unor ferme
specializate pe creșterea animalelor , în
special bovine , cultura plantelor, utilizând
fonduri europene (10 persoane);
 Creșterea numărului de
personae care se ocupă cu agricultura,
atrăgând fonduri europene (6 persoane) ;
 În ultima perioadă a crescut
numărul utilajelor agricole (tractoare,
pluguri, cositori, mulg ători) .
 Lipsa de cunoștințe în ceea ce
privește creșterea competitivității și a
diversificării produselor și a activităților din
agricultură și din silvicultură.
 Dispariția sau scăderea
cantității culturilor tradiționale (merele din
localitățile Cășeiu și Urișor);
 Grad ridicat de dependență
față de agricultură;
 Tendința de imbătrânire a
șefilor de exploatație agricolă;
 Lipsa competitivit ății
produselor locale agricole ;
 Efectivele de animale au
scăzut drastic pe p arcursul perioadei de
tranziție ;
 Se practică o agricultură de
semi -subzistență ;
 Lipsesc produsele agro –
alimentare tradiționale, fabric ate pe baza
unor tehnologii noi;
 Grad redus de asociere a
fermierilor;
 Numărul re dus al
exploatărilor comerciale;
 Lipsa ideilor sau a
tehnologiilor inovative în dom eniul agricol
sau agroalimentar;
 Slaba dezvoltare a fermelor
de semi -subzistență (lipsă de capital,
tehnologie învechită, productivita te redusă,
lipsă de cunoștințe) ;
 Lipsa inițiativelor de afaceri
din partea tinerilor agricultori;
 Lipsa u nor mărci locale;

108
 Nu există investiții cu capital
strain în agricultură;
 Nedezvoltarea sau inexistența
valorificării fructelo r de pădure, a
ciupercilor și a plantelor medicinale.

Activitățile economice secundare și terțiare Activi tățile economice secundare și terțiare

 Zonă atractivă din punct de
vedere al investițiilor , datorită forței de
muncă ieftine, a atitudinii favorabile a
autorităților public e locale față de investiții
noi ;
 Dorința p uternică a
oamenilor de a munci;
 Disciplină în muncă .
 Nu există la momentul actual
nicio întrepride re pe teritoriul comunei
Cășeiu;
 Lipsa de competență a
întreprinzătorilor în ceea ce privește
dezvoltarea micro -întrepriderilor ;
 Lipsa sau eficiența scăzută a
programelor de forma re în domeniul
dezvoltării afacerilor ;
 Migrarea forței de muncă , fie
spre me diul urban, fie în străinătate;
 Lipsa inițiativelor de afaceri
din partea tinerilor;
 Prezenț a slabă a activităților
meșteșu gărești și de artizanat tradiționale,
desfășurate în cadrul unor întreprinderi mici.

Comerțul și serviciile Comerțul și serviciile

 Distanța relativ redusă de
marile supermarket -uri și hipermarket -uri.  Comerțul cu amănuntul
reprezintă cea mai mare pondere în
economia locală, acest sector reprezintând în
același timp și cea mai mare instabilitate.

Turismul Turismul

 Potențial turistic destul de
ridicat , datorat peisajului deluros , acoperit
cu suprafețe întinse de pădure, monu mente
arhitecturale și istorice ;
 Prezența vestigiilor istorice ,
încă din perioada romană , pe teritoriul
comunei atestă vechimea locuirii acestui
spațiu ;
 Ospitalitatea locuitorilor;
 Înființarea unui centru de
informare turistică în care este implicată și
 Număr redus al unităților
turistice din comună (2 pensiuni situate pe
drumul național DN1C spre Baia Mare );

 Rețeaua utilităților
prestatoare de servicii agroturistice este
inexistentă ;
 Ofertele turistice nu se

109
Comuna Cășeiu și comunele învecinate. bazează pe caracterul local;
 Marketing turistic slab
dezvoltat, lipsa elemnteleor de informare și
de publicitate ( nu exi stă material de
informare scrisă despre programele
turistice);
 Lipsa de invovație în
procesul de de zvoltare a unităților t uristice ;
 Lipsa desăvârșită a utilizării
surselor de en ergie regenerabilă în
desfășurarea activtităților turistice.

Activitățile economice
Agricultura Agricultura
Oportunități Riscuri

 Posibilitatea divers ificării
activităților agricole;
 Crea rea unor parteneriate,
structuri asociative între fermieri;
 Spijinirea dezvoltă rii
fermelor de semi -subiztență ;
 Sprijinirea investițiilor în
agricultură: construcții, ach iziții de animale,
utilaje etc ;
 Posibilitatea certificării unor
produse agro -alimentare locale , specifice;
 Dezvoltarea culturilor de
legume;
 Înființarea unor unități
procesatoa re a produselor agro -alimentare;
 Posibilitatea creării unei
rețele de distribuție direct ă a produselor
agricole sau agro -alime ntare , la nivel micro –
regional ;
 Încurajarea parteneriatelor
între ferme și instituții de învățământ sau de
cercetare ;
 Introducerea de a cțiuni,
metode sau tehnologii i novative în comună ,
în domeniul agricol ;
 Posibilitatea înființării de
grupuri de produc ători și beneficierea de
subvenții ;  Nerentabilitatea activităților
agricole creează problem e economice și
sociale;
 Creșterea procentului de fond
funciar neexploatat , datorită scăderii
rentabilității fina nciare în exploatarea
agricolă;
 Neacordarea subvențiilor
pentru prod ucătorii agricoli sau fermieri ;
 Cadru legislativ nefavorabil,
nestimulativ pentru desf ășurarea activităților
agricole;
 Continua sc himbare a
condițiilor climatice;
 Înmulțirea produselor agro –
alimentare ieftine pe piață, provenite d in
import;
 Îmbătrânirea șefi lor de
exploatație agricolă;
 Dispariția definitivă a unor
culturi tradiționale (ex. livezile de meri).

110
 Îmbunătățirea cunoștințelor
privind conservarea și rec uperarea unor
plante sau culturi tradiționale.
 Posibilitatea pregătirii
fermierilor în vederea gestionării durabile a
resurselor naturale.

Activitățile economice secundare – terțiare Activitățile economice secundare – terțiare

 Dezvoltarea unit ăților de
producție va contribui la relansarea
sectorului comercial local ;
 Posibilitatea dezvoltării
IMM -urilor locale în cadrul P.N.D.R. ;
 Posibilitatea dezvoltării și a
promovării meșteșugurilor tradiționale în
cadrul în treprinderilor mici și mijlocii;
 Posibili tatea pregătirii
întrepinzătorilor tineri prin implementarea
P.D.L.  Risc de scădere econ omică,
datorită crizei economice;
 Sistem legislativ instabil;
 Migrarea mai accentuată a
forței de muncă spre mediul urban sau
străinătate.

Comerțul ș i sectorul servicii Comerțul și sectorul servicii

 Posibilitatea c reării unei
oferte turistice comune ;
 Oportunitatea creării unui
plan de marketing un ităților de promovare
turistică;
 Oportunitatea înființării unui
centru de informare turistică , în scopul
promovării și prezentării ofertelor turistice;
 Diversificarea activități lor
turistice prin punerea în valoare a moștenirii
construite și culturale, pr ecum și a
biodiversității zonei;
 Posibilitatea realizării uno r
idei i novative în dezv oltarea activităților
turistice.
 Slaba capacitate de finanțare
și real izarea de infrastructură de agrement (
resurse insuficiente) ;
 Diminuar ea numărului de
turiști datorită lipsei de informare a acestora
asupra principalelor obiective .

111
Organizarea instituțională și socială
Puncte tari Puncte slabe

 Există în fiec are localitate o
școală primară;  Dotări insuficiente sau
necorespunzătoare cu tehnologii,
echipamente pentru organiz area cursurilor
 Scoli generale sunt prezente
în localitățile Cășeiu și Rugășești.(în unele cazuri);
 Creșterea investițiil or
destinate unităților școlare;  Mobilitatea cadrelor didactice;
 .Personal calificat angajat în
domeniul educației ;  Căminele c ulturale sunt
degradate, lipsind dotările minimale pentru
 La nivelul educației
preșcolare este un număr echilibrat al
grădinițelor cu program normal.funcționa rea lor;
 Personal calificat în cadrul
autorități i administrației publice locale ;  Lipsa serviciilor sanitare din
localitățile arondate centrului de comună ;
 Primărie bine dotată cu
echipamente IT, acces bun la se rvicii de
telefonie fixă, mobilă , Internet.
 Lipsesc serviciile mo derne de
îngrijire a bătrânilor ;
 În centru l de comună se află
un dispensar medical uman și unul veterina r.
 Nu există muzee, ateliere
pentru promovarea meșteșugurilor.

Oportunități Riscuri

 Formarea unor parteneriate
public -private în jurul unor inițiative sau
proiecte;
 Oportunitatea reabilitării
căminelor culturale și dotarea cu
echipamente necesare derulării activităților
lor;
 Organizarea activităților
extra -curiculare în școli de tip afterschool ;
 Investiții în sistemul de
producer e și furnizare de energie din surse
regenerab ile pentru instituțiile publice ;
 Oportunitatea înființării unor
muzee, organizarea de școli de meșteșugărit.
 Desființarea școlilor generale
și primare din unele locali tăți datorită lipsei
de fonduri ;
 Numărul redus de medici (2
medici pe comună) ;
 Datorită creșterii populației
de peste 60 ani, cresc și solicitările medico –
sociale pentru vârstnici ;
 Neobținerea de fonduri
necesare reabilitării sau dotării instituțiilor
culturale va duce la incapacitatea totală a
acestor instituții de a mai furniza servicii
culturale minimale.

112
CAPITOLUL 7
CONSIDERAȚII METODICE CU PRIVIRE LA PREDAR EA – ÎNVĂȚAREA
TEMEI ”ROLUL PREMISELOR GEOGRAFICE ALE DEZVOLTĂRII
DURABILE ÎN COMUNA CĂȘEIU”

7.1.O abordare din perspectivă curriculară a procesului de învățământ
7.1.1 Cum este abordată Geografia în Legea Educației Naționale
Actuala Lege a Educației Naționale face referiri la disciplina geografie doar ca limbă de
predare a Geografiei României pentru minoritățile naționale și ca probă transdisciplinară în
cadrul examenului de Bacalaureat la profilul uman.
În actuala formă, Legea Educației Naționale ad optată în MECTS a făcut o serie de
propuneri , printre care au fost acceptate: introducerea unei probe transdisciplinare la finalul
clasei a IX -a în care să predomine elementele de natură civică și socială, precum și unele
formulări privind finalitățile ed ucației generale.
„Proiectul de sprijinire a geografiei din învățământul preuniversitar , prezentat și discutat
pe data de 15 ianuarie 2010 în cadrul Comitetului Național de Geografie, în prezența persoanelor
autorizate din facultățile de profil, asociațiile profesionale și Institutul de Geografie, nu a fost
urmat de o acțiune substanțială a geografilor, ajungându -se în prezent la situația cunoscută.”22
În urma parcurgerii Legii Educației Naționale, profesorii de geografie pot constata că
există mar i diferențe între prevederile acestei legi privind acest obiect de studiu și aspirațiile
normale ale persoanelor care predau Geografia. O primă constatare este că„ geografia ocupă o
poziție marginală și este aproape nenominalizată în cuprinsul LEN”, ceea c e ne face să ne punem
mari semne de întrebare cu privire la disciplina predată în școli.
„În primele articole din Lege (1, 3, 4) sunt evocate elemente educaționale de reper,
pentru care geografia are disponibilități corespunzătoare: apartenența la UE și pr ocesul de
globalizare (art.1), identitatea națională (art. 3), competențele ca finalități educaționale etc.

22Octavian, Mândruț, Geografia î n Curriculum Național, 2011 pag. 3

113
Articolul 14 prevede ca, în anumite domenii de politică educațională, MECTS va proceda
la „consultarea asociațiilor reprezentative ale profesorilor ”, ceea ce deschide posibilitatea ca
orice inițiativă a geografilor să fie prezentată într -un mod coerent forurilor respective.”23
Legea propune un viitor plan -cadru de învățământ în care în trunchiul comun sunt
prevăzute limba română, religia, educația -fizică și TIC. La acestea se adaugă disciplinele
obligatorii care vor face obiectul evaluării la sfârșitul clasei a IX -a, adică matematică, științe și o
limbă de circulație internațională, precum și disciplinele obligatorii pentru BAC, adică două
limbi străine și disciplinele de profil.
„O sumară corelare a celor menționate mai sus cu referirile din Lege privind numărul
maxim de ore în planul de învățământ (25 ore în gimnaziu, 30 în liceu, conform art. 66/1) duce la
constatările corespunzătoare privind celelalt e discipline nenominalizate.
Astfel, la gimnaziu, numărul de ore din TIC pentru disciplinele obligatorii (limba
română, religie, educație fizică, TIC, matematică, două limbi străine, științe, în total 20 -22 ore)
raportat la numărul maxim de ore posibil (25 ore), lasă resurse de timp foarte mici pentru alte
discipline nenominalizate (geografie, istorie, educație civică, muzică, desen, tehnologii, eventual
consiliere și orientare). Eventuala obligativitate a educației civice și istoriei (pentru proba orală
transdisciplinară de evaluare a competențelor sociale și civice de la sfârșitul gimnaziului) reduce
și mai mult timpul alocabil.
În mod similar, raționamentul se poate extinde și la învățământul liceal. Pen tru
învățământul profesional nu se va pune problema existenței unor discipline teoretice similare
celor din fosta rută SAM (cum a fost și cazul geografiei).”24
În articolul referitor la componentele Curricumului Național se fac referiri atât la
discipline ș colare cât și la domenii de studii, ceea ce ne conduce la ideea unei posibile comasări
disciplinare. Menținerea Geografiei ca obiect de studiu până la finalul liceului ar fi posibilă doar
la clasele de filologie, unde apare ca materie transdisciplinară de BAC alături de istorie și de
științe sociale.
Nu se fac referiri în lege la situația predării geografiei la profilele real, filiera tehnologică,
vocațional și în școlile profesionale, ceea ce sugerează intenția de a fi scoasă din studiu la aceste
profile l a liceu.

23Ibidem
24Octavian, Mândruț, Geografia în Curriculum Național, 2011 pag.4

114
În privința organizării procesului educațional, 75% din timp este alocat unor cerințe
obligatorii, iar 25% se află la îndemâna profesorului. Pentru geografie va fi o schimbare
favorabilă, reducându -se astfel supraîncărcarea informațională a unor m anuale și a procesului de
învățământ.
În urma citirii legii s -a ajuns la anumite concluzii, multe dintre ele îngrijorătoare în
privința perspectivei predării geografiei în școli. Pot fi menționate următoarele:
a) diminuarea poziției actuale din planul de învățământ;
b) posibilitatea excluderii geografiei ca disciplină de BAC, având în vedere poziția sa
actuală marginală, doar la profilul uman.
c) existența unei probe transdisciplinare la sfârșitul ciclului de învățământ obligatoriu
referitoare la compe tențe sociale și civice ne face să gândim că geografia României se va studia
în mod sigur la gimnaziu.
d) noua structură a învățământului obligatoriu ce cuprinde clasa pregătitoare și nouă
clase de gimnaziu va conduce la transferul studiului Geografiei R omâniei la clasa a IX -a și la
reorganizarea succesiunii disciplinelor din clasele anterioare.
e) nominalizarea celor opt domenii de competențe -cheie europene ca sistem de referință
a organizării instruirii și ca finalități ale profilului de formare desch ide perspective noi printr -o
mai mare disponibilitate pe care geografia trebuie să o arate față de construirea competențelor
generale asociate acestor competențe -cheie.
f) instruirea pe competențe este o șansă reală de renovare fundamentală a geografiei
școlare.
g) înlocuirea evaluării tradiționale, preponderent axată pe conținuturi printr -un sistem de
testare continuă, prin forme noi precum portofoliile și testele transdisciplinare.
h) geografia va suferi o comprimare substanțială în raport cu conținut urile de până acum,
în virtutea introducerii curriculumului diferențiat.
i) complementaritatea disciplinelor școlare. Geografia este complementară cu
următoarele discipline: istorie, biologie, educație civică, științe sociale, economie și TIC. Din
cauza p oziției sale actuale în aria curriculară „Om și societate”, va fi imposibilă o asociere cu o
altă disciplină.

115
7.1.2. Sistemul normativ derivat
Prevede trei direcții de urmat:
a) Elaborarea unui nou plan -cadru de învățământ pe baza noului sistem de referințe
impus de LEN. La stabilirea acestui plan -cadru se dorește participarea unor persoane avizate ,
implicit profesori de geografie. Rolul acestor persoane este și acela de a susține încontinuare
permanența geografiei în planul de învățământ, atâta ti mp cât se dovedește utilă. „În momentul
de față, o abordare teoretică profesionistă, realizată de geografi din învățământul preuniversitar
și universitar, pe tematica decupajelor supradisciplinare, al apartenenței geografiei la științele
naturii sau ale so cietății sau susținerea legitimității poziției de interfață între acestea este
absolut necesară.„25
b) Adoptarea unui nou curriculum de geografie ,centrat pe formarea competențelor.
c) Formarea inițială, formarea continuă și reconversia profesională.
Formar ea inițială în sistemul educațional Bologna se face prim masterat. În acest demers
apar ca obligatoriimodule referitoare la curriculum, evaluare, instruirea pe competențe, pe lângă
cele de psihopedagogie.
Formarea continuă se referă la deprinderea de a înv ăța într -un mod organizat și continuu
pe durata întregii vieți. De acest aspect se ocupă în momentul actual CCD -urile și alți furnizori.
Reconversia profesională se impune în virtutea schimbărilor ce vor avea loc în noul plan
de învățământ. Cea mai plauzib ilă asociere a geografiei este cu științe din aria curriculară „Om și
societate”, în primul rând cu istoria, dar și cu celelalte discipline sociale.
7.1.3 Geografia și instruirea pe competențe
Introducerea competențelor ca finalități ale procesului educati v în locul obiectivelor
generale și de referință , a durat un timp destul de lung, între anii 2001 -2009.„ În accepțiunea
Comisiei Europene, definiția competențelor – cheie este următoarea: „ Competențele – cheie
reprezintă un pachet transferabil și multifun cțional de cunoștințe, deprinderi (abilități) și
atitudini de care au nevoie toți indivizii pentru împlinirea și dezvoltarea personală, pentru
incluziune socială și inserție profesională. Acestea trebuie dezvoltate până la finalizarea
educației obligatorii și trebuie să acționeze ca un fundament pentru învățarea în continuare,
ca parte a învățării pe parcursul întregii vieți ”. Cele opt domenii sugerate de Comisia
Europeană sunt: (1) Comunicarea în limba maternă; (2) Comunicarea în limbi străine; (3)

25Octavian Mândruț, Geografia în Curriculum Național, 2011 pag. 7

116
Competențe matematice și competențe de bază în științe și tehnologii; (4) Competența
digitală (TSI – Tehnologia Societății informației); (5) Competența socială și competențe
civice; (6) A învăța să înveți; (7) Inițiativă și antreprenoriat; (8) Sensibilizar e și exprimare
culturală.”26
Competențele sunt apreciate ca rezultate ale învățării, ieșiri, în comparație cu obiectivele
educaționale, considerate intrări. Competența mai este definită drept capacitatea elevului de a
rezolva o anumită situație, de învățare sau de viață, pe baza unor cunoștințe și deprinderi
dobândite anterior. Privind evaluarea competențelor, nu există subcompetențe care să poată fi
apreciate, ci doar diverse niveluri de realizare a acesteia.
Începând cu anul 2009 s -au emis programe școlare bazate pe competențe. Acestea sunt
elaborate pe trei cicluri: ciclul liceal inferior, ciclul liceal superior și gimnaziu. „Taxonomia
actuală cuprinde mai multe niveluri de abordare, astfel:
– domeniile de competențe – cheie (ca referențial maximal);
– competențele generale (pentru mai mulți ani de studiu);
– competențele specifice (pentru fiecare clasă);
– activități (situații) de învățare care duc la formarea competențelor specifice;
– sistemul de atitudini și valori;
– conți nuturile ofertabile formării competențelor specifice.”27
Introducerea competențelor în procesul de instruire s -a realizat prin intermediul celor
două instrumente bine -cunoscute: planificarea anuală și proiectarea unităților de învățare.
Întrebarea pertinent ă pe care și -au pus -o toate cadrele didactice este următoarea: ce
elemente de calitate și de progres induce instruirea pe competențe?
Argumentele în favoarea acestui tip de instruire se referă la următoarele aspecte:
-competențele au un scop precis;
-ele se raportează la situații de viață și de învățare;
-poate fi observată cu ușurință evoluția lor în timp, de la prima la ultima clasă a ciclului
de instruire;
-se diminuează tentația de supraîncărcare informațională a procesului de instruire;
-posibilitatea realizării unor structuri transversale de învățare;
-posibilitatea evaluării atingerii competențelor în situații foarte diferite;

26Octavian Mândruț, Geografia în Curriculum Național, 2011 pag. 9
27Octavian Mândruț, Geografia în Curriculum Național, 2011 pag. 10

117
Din păcate introducerea generalizată a competențelor este restricționată în prezent de o
serie de inadvertențe precum:
-absența unei formări continue pe problema realizării competențelor de către toți
profesorii;
-introducerea ocazională a problematicii competențelor în formarea inițială;
-lipsa unor documente reglatoare .
Marele avantaj pe care îl introduce instruirea axat ă pe competențe este accentuarea
caracterului concurențial al profesiei didactice, pentru persoanele deschise spre nou. Caracterul
concurențial este transmis ulterior elevilor. Pe această cale, geografia are posibilitatea de a se
moderniza, de a se transfo rma și de a -și diminua percepția negativă pe care o are în societate„
(descriptivism, elemente învechite, supraabundență noțională și terminologică, abundență
factologică, supraîncărcare informațională ).”28
În contextul enunțat anterior, geografia are posib ilitatea de a se transforma dintr -o știință
pur descriptivă și enciclopedică într -una nouă, funcțională și utilă, cu aplicabilitate în realitatea
contemporană. Acest obiectiv presupune eforturi susținute permanente din partea celor care emit
curriculumul a cestei discipline, în sensul elaborării programelor școlare într -o manieră care să
permită actualizarea lor facilă, astfel încât să fie mereu ancorate în realitate. În egală măsură
bunăvoința trebuie să vină din partea cadrelor didactice, care trebuie să -și asume explicit
instruirea bazată pe competențe; să construiască și să aplice structuri moderne de evaluare ; să
elaboreze standarde specifice geografiei.
7.1.4. Perspective în evoluția geografiei școlare
Pentru ca geografia să devină un domeniu de utilit ate educațională, informațională,
științifică și pragmatică în societatea contemporană , este necesar să abordeze direcții noi de
dezvoltare. Pot fi amintite câteva dintre aceste scopuri clare ale disciplinei:
-stabilirea locului geografiei într -un grup su pradisciplinar, între științele naturii și
științele socio -umane;
-identificarea experiențelor pozitive din diferite domenii ale geografiei școlare în scopul
evidențierii rolului acesteia de a participa la o educație eficientă;
-utilizarea formatului elect ronic de tip power -point sau film geografic pentru structurarea
unităților de învățare;

28Octavian Mândruț, Geografia în Curriculum Național, 2011 pag. 12

118
-utilizarea TIC și GIS în instruirea geografică; în acest sens poate fi amintit Programul
Uniunii Europene „Investește în oameni” ,axat pe implementarea utilizării GIS de către cadrele
didactice în demersurile educaționale. Programul a început să se deruleze la Cluj -Napoca în anul
2011 și a format deja șapte serii de profesori experimentați în GIS.
-elaborarea unei oferte atractive și variate de curriculum la dispoziția școlii ( CDȘ);
-completarea evaluării interne cu o evaluare externă, care să confirme rolul și eficiența
acestei discipline în curriculumul național și care să ateste performanțele reale ale elevilor. La
nivelul UE există o stare de scepticism în privința posibilității reale de obținere a performanțelor
de către elevii români;
-aplicarea unor sondaje de opinie persoanelor direct interesate de evoluția acestei
discipline , adică elevilor, profesorilor și părinților, pentru a vedea părerea acestora despre
utilitatea geografiei școlare;
– „construirea unui cadru de proiectare a unui nou curriculum centrat pe atingerea unui
sistem de competențe;
– construirea unui nou model de proiectare a instruirii care să fie bazat pe competențe și
competențe -cheie;”29
-folosirea experiențelor constructive din diferite țări;
-sintetizarea experiențelor constructive referitoare la concursurile școlare, olimpiadele
naționale și internaționale și examene;
-elaborarea unui sistem adecvat de aplicare a competențelor în curricu lum școlar de
geografie;
-formarea adecvată a cadrelor didactice, adică formarea inițială și formarea continuă;
-dezvoltarea unor proiecte de cercetare geografică în orizontul local;
-încurajarea ideilor inovatoare venite din partea profesorilor de geograf ie interesați.
7.2.Ansamblul metodelor didactice utilizate în predarea – învățarea temei ”Premisele
geografice ale dezvoltării durabile în comuna Cășeiu”
În cadrul acestui capitol voi descrie metodele didactice și tehnicile utilizate pe parcursul
desfășurării activităților instructive aferente temei.Metodele și tehnicile vor fi descrise în ordinea
folosirii lor în timpul activității. Rolul lor efectiv în lecție va fi expus în cadrul capitolului
următor.

29Octavian Mândruț, Geografia în Curriculum Național, 2011 pag. 14

119
 Dintre metodele expozitiv -perceptiv e de predare -învățare am utilizat 1. expunerea și
2. problematizarea;
 dintre tehnicile de evocare a cunoștințelor și experiențelor anterioare am folosit 1.
brainstormingul; * dintre metodele de explorare a realității mi s -au părut adecvate 1. obs ervarea
și 2. investigația bazată pe 3. chestionar;
 dintre metodele , procedeele și instrumentele de evaluare am folosit 1. organizatorul
grafic de tip situație -problemă -explicație și 2.examenul de power -point.
7.2.1. Expunerea
„ Metoda expunerii constă dintr -o prezentare orală de tip monolog, neîntreruptă a unui
volum mare de cunoștințe cu caracter unitar, înlănțuite logic în cadrul unei teme și susținute prin
argumente și exemple detaliate.”30Această metodă are câteva caracteristici, atât puncte tari, cât și
puncte slabe. Dintre avantajele metodei pot fi menționate următoarele:
„- expunerea poate incita curiozitatea elevilor, determinându -i să se angajeze în activități
proprii de descoperire;
-urmărind expunerea profesorului, elevii pot învăța să comunice elevat și expresiv;
-elevii vin în contact cu un model coerent de gândire , de abordare sistematică a unei
teme;
– asigură suportul conceptual necesar aprofundării studiului unei teme.”31
Dintre punctele slabe ale acestei metode se menționează:
-conținutul transmis elevilor de către profesor este unul abstract -general;
-profesorul acoperă cea mai mare parte din timpul desfășurării lecției, îndeplinind
multiple roluri: sursă și emițător de informații, model de expunere, controlor al demersului
didact ic;
-elevii au o atitudine pasiv -reproductivă;
-învățarea se face prin memorare mecanică sau logică,
-conținutul este memorat în forma sa finală, pentru a fi reprodus întocmai data următoare;
-capacitățile dezvoltate la elevi sunt a asculta, a înregistra, a memora, a reproduce;
-fed-back -ul este, în general, slab.
Pentru a fi de calitate, orice expunere trebuie să îndeplinescă o serie de condiții.

30Maria -Eliza Dulamă, Metodologie didactică, 2008, pag. 16
31 I. Albulescu, Pragmatica predării, 2004, pag. 51

120
a) Conținutul:
* să respecte subiectul abordat;
* să fie autentică și convingătoare;
* să aibă succesiune logic ă;
* să aibă succesiune cronologică;
* ideile abordate să fie argumentate și exemplificate;
* cantitatea informațiilor să fie adecvată vârstei.
b)Limbajul:
* să fie expresiv;
* să fie simplu și clar;
* să fie concis;
* să fie exprimat în cuvinte cunoscute elevilor;
* să se evite expresiile stereotipe, arhaismele, regionalismele, jargonul, cuvintele
polisemantice, termenii necunoscuți.
c) Intonația:
* să fie nuanțată în funcție de importanța ideilor expuse;
* fiecare frază să urmărească o linie m elodică adecvată;
* propozițiile -cheie și conceptele -cheie să fie rostite accentuat.
d) Intensitatea vocii – se știe că este importantă, întrucât o voce puternică sau stridentă
obosește auditoriul, iar o voce slabă provoacă plictiseală, neatenție, somnole nță și indisciplină.
e) Dicția -toate cuvintele trebuie rostite clar, răspicat, cu voce tare și cu pauze între ele.
f) Viteza vorbirii:
* la începutul expunerii este preferabilă o viteză mică, o viteză mai mare în partea
centrală a expunerii și din nou o v iteză mică spre sfârșitul expunerii;
* pauzele să aibă lungimea potrivită adică scurte -pentru respirație, medii pentru
secvenționarea expunerii și lungi , pentru efectele retorice;
* debitul lent este enervant, cel rapid împiedică înțelegerea sensului comu nicării( 10
silabe pe secundă), fiind preferat debitul mediu de 5 -6 silabe pe secundă.
g) Feed -back -ul- pentru a fi observat, profesorul va privi tot timpul spre elevi.
Tipuri de expuneri
„După mijloacele de învățământ utilizate există următoarele tipuri de expuneri:

121
– expuneri pe baza unui text;
– expuneri pe baza foliilor proiectate cu retroproiectorul;
– expuneri pe baza imaginilor prezentate pe calculator;
– expuneri pe baza imaginilor proiectate cu videoproiectorul;
– expuneri pe baza unor desene schematice sau a hărților;
– expuneri cu demonstrații simbolice etc.
După interacțiunea cu auditoriul există mai multe tipuri de expuneri:
– expunerea propriu -zisă;
– expunerea cu oponent/ oponenți;
– expunerea -dezbatere;
– expunerea interactivă.”32
7.2.2. Problematizarea
Această metodă didactică este utilizată tot mai frecvent în demersul instructiv – educativ,
deoarece tendința învățământului este de a se apropia de demersul științific și de viața reală.
Problematizarea s e utilizează fie ca metodă didactică independentă, în acest caz
profesorul expune elevilor situații -problemă , intercalate în activitate printre situații de învățare
bazate pe alte metode și procedee didactice; fie prin crearea unui cadru de învățare
probl ematizat, în acest caz lecția fiind constituită dintr -o succesiune de situații -problemă propuse
elevilor spre rezolvare.
Avantajele utilizării acestei metode sunt numeroase. Pot fi amintite câteva :
-problematizarea este o metodă de cercetare științifică;
-demersul didactic de rezolvare a unei situații -problemă de către elev este asemănător
celui științific;
-este o metodă valoroasă deoarece conduce la dezvoltarea capacităților intelectuale la
elevi.
Metoda problematizării operează cu conceptul de situație -problemă. Situația -problemă
este o „situație conflictuală ce rezultă din trierea simultană a două realități (de ordin cognitiv și
de ordin motivațional) incompatibile între ele; pe de o parte experiența trecută, iar pe de altă
parte , elementul de noutate și de surpriză, necunoscutul cu care este confruntat elevul”.33

32Maria -Eliza Dulamă, Metodologie didactică, 2008, pag. 23 -24
33Ioan Cerghit, Perfecționarea lecției în școala modernă, 1983, pag 130

122
Atunci când îi este expusă situația -problemă, elevul se confruntă cu o stare de
contradicție, de conflict interior, constatând că are lacune în cunoștințe. Asta îl incită la căutare și
declanșe ază pe plan afectiv trebuința de cunoaștere. Situația -problemă conține o „problemă”: ea
poate fi o chestiune teoretică sau practică care, pe baza anumitor ipoteze, se cere a fi rezolvată pe
baza anumitor cunoștințe și raționamente pentru a se obține un anu mit rezultat.
Situația -problemă este alcătuită din două componente: „datele problemei”, care introduc
elevul în temă și „întrebarea -problemă”, care induce tensiunea și declanșează eforturile de
cunoaștere. Întrebarea -problemă se construiește în jurul unui obiectiv -obstacol, astfel încât
rezolvarea situației -problemă să le permită elevilor să realizeze un salt cognitiv.
Caracteristicile situației -problemă sunt:
a) gradul de dificultate – trebuie să fie adecvat nivelului de cunoștințe ale elevilor,
nivelulu i de dezvoltare a gândirii, a abilităților practice și a intereselor elevilor;
b) gradul de complexitate, care diferă de la caz la caz;
c) gradul de nedeterminare, adică problema poate avea mai multe căi de abordare și de
soluționare;
d) caracterul atipic , se referă la faptul că problema nu se poate rezolva prin procedee
clasice, ci necesită combinarea mai multor tehnici;
e) caracterul opac -problema nu permite observarea imediată a modalităților de rezolvare
și nici anticiparea rezultatelor, fiind necesare colectarea de date noi, prelucrarea acestora ,
verificarea ipotezelor, cercetarea, descoperirea, creația;
f) rezolvabilitatea – problema expusă trebuie să aibă cel puțin două modalități de
rezolvare,
g) rezultatul – în rezolvarea situației -problemă este mai important drumul parcurs până la
găsirea rezolvării, nu rezultataul în sine.
Pentru rezolvarea situașiei -problemă se formulează ipoteze. Situațiile -problemă nu se
rezolvă daor prin una sau mai multe reguli învățate anterior, ci necesită descoperirea u nui
ansamblu de reguli noi , aplicabile situației prezente, deoarece contextul este unul nou. Operațiile
mentale pe care le presupune rezolvarea situației -problemă sunt: identificarea, analiza,
comparația,explicația, anticiparea, etc. Privit prin prisma ps ihologică preoblematizarea dezvoltă
gândirea divergentă, lărgește aptitudinile creatoare, imaginația. În concluzie, este o metodă
foarte eficientă de a -i motiva pe elevi să studieze.

123
7.2.3. Brainstormingul
Brainstormingul este o tehnică simplă, eficientă ș i foarte des utilizată pentru a stimula
creativitatea unui grup și pentru a produce idei noi.
Termenul „brainstorming” provine din cuvintele englezești „brain”= creier și „storm” =
furtună, adică o „furtună în creier” de idei noi și creative generate de un proces de gândire foarte
intens.
Brainstormingul are la bază două principia:34
1. „Principiul asigurării calității prin cantitate” – s-a constatat că la început elevii emit
idei banale, dar pe măsura colaborării, încep să emită idei viabile, fie pornind de la cunoștințele
anterioare, fie ca rezultat al asocierii spontane dintre cunoștințele lor și ideile emise de ceilalți.
Cu cât sunt emi se mai multe idei, cu atât probabilitatea de a găsi mai multe idei viabile printre
acestea este mai ridicată. Creativitatea grupului este net superioară creativității individuale.
2. „Principiul amânării judecății ideilor -pornește de la ideea osborniană a imposibilității
realizării simultane a creației și a analizei critice”. În faza de producție a ideilor fiecare individ
produce idei referitoare la subiect fără a se preocupa de cenzură.
Sunt acceptate toate ideile, chiar și cele mai bizare sau absurde.
Pregătirea grupului de brainstorming se face prin prezentarea temei în prealabil și prin
gruparea participanților după bunul plac, pentru a evita neînțelegerile în grupuri.
Brainstormingul se poate aplica în practică în două variante:
-varianta deschisă, în care membri grupului comunică între ei;
-varianta închisă, în care participanții nu comunică între ei și prezintă în scris soluțiile
găsite.
Profesorul coordonator al grupului de brainstorming are o serie de atribuții:
-stabilește data și locul ședinței;
-selectează membri grupului;
-propune subiectul discuției;
-formulează o listă personală de sugestii;
-coordonează ședința;
-dacă este cazul, ajută grupul aflat în impas prin idei personale;
-se asigură de participarea la discuție a tuturor membrilor grupului;

34Maria -Eliza Dulamă, Modele, strategii și tehnici didactice activizante, 2002, pag.46

124
-comunică modul în care au fost utilizate ideile propuse.
Ca oricare altă metodă didactică, brainstormingul are avantaje și dezavantaje.
*Avantajele se referă la faptul că se face un schimb foarte amplu de idei între elevi ,dar și
între elevi și profesor; elevii deprind anumite comportamente dezirabile, cum ar fi să -i asculte
atent și cu respect pe ceilalți sau să comunice calm și cu încredere propriile idei. Sau să aibă mai
multă încredere în sine , să devină mai curajoși și să colaboreze, să co mpare informațiile, să
argumenteze și să contraargumenteze, să decidă, să emită păreri, să facă judecăți de valoare.
*Dezavantajele se referă la faptul că brainstormingul este doar o etapă a procesului de
rezolvare a unei probleme, el nu înlocuiește cercet area clasică. Soluțiile propuse nu sunt
întotdeauna aplicabile. Dacă nu este gestionat în mod corespunzător, brainstormingul devine
obositor, incoerent și ineficient.
7.2.4. Cercetarea
Este o tehnică de realizare a sensului bazată pe investigație. Elevii v or realiza un proiect
individual în care vor evidenția anumite aspecte ale realității . Se realizează în mai multe etape:35
a)„ alegerea și explorarea unei situații -problemă” -pentru a facilita munca elevilor unele
întrebări pot fi sugerate de către profesor . Elevii au sarcina să reflecteze la întrebarea care le este
adresată, să -și exprime opinia în legătură cu modul în care îi afectează problema studiată și să
identifice aspectele cunoscute ,dar și pe cele necunoscute ale problemei;
b)„ elaborarea planului de cercetare” – Elevii vor concepe un plan având în vedere că
trebuie să identifice metodele de investigație potrivite, persoanele de la care speră să obțină
informații și ce anume doresc să afle de la aceste persoane. Metodele de cercetare pot fi :
intervi ul, chestionarea, studiul unor lucrări, vizionarea unor filme documentare, accesarea unor
site-uri de pe Internet ș.a.
c) „cercetarea și înregistrarea datelor” – elevii vor fi instruiți cum să formuleze întrebările
unui chestionar ; cum să realizeze un inte rviu; cum să selecteze datele de pe Internet; cum să
găsească informații la bibliotecă.
d) „redactarea lucrării ” – În lucrarea pe care o vor elabora trebuie să urmeze anumite
etape. Mai întâi vor preciza întrebarea la care doresc să răspundă și motivația pe care o au pentru
studierea problemei. Apoi vor descrie etapele cercetării , precum și reușitele dar și dificultă țile

35Maria-Eliza Dulamă, Modele, strategii și tehnici didactice activizante, 2002, pag.144 -145

125
întâmpinate. Urmează prezentarea concluziilor la care au ajuns în urma studiului. Iar la final
prezentarea surselor bibliografice.
e ) „ prezentarea referatelor”.
f) „ evaluarea referatelor”
7.2.5. Observarea
Observarea este o metodă didactică de explorare directă, atentă și sistematică a realității
prin diverse moduri de percepere a acesteia. Prin observare ființa umană reușește să cunoască
mediul în care trăiește și să se adapteze la acesta. De asemenea , observarea este primul pas în
diverse pro cedee de investigare a realității, cum ar fi descrierea, experimentul, modelarea,
cartografierea, descrierea științifică, etc.
Spre deosebire de descriere, care are un produs final bine precizat, prezentat oral sau în
scris, produsul observării nu este exp rimat întotdeauna printr -un text, desen sau schemă.
Produsul observării poate avea aspecte multiple și foarte variate: răspunsuri la întrebări, scheme
și organizatori grafici, schițe, desene, profile, etc.
Spre deosebire de descriere, unde analizatorul pri ncipal este cel vizual, în metoda
observării își aduc aportul toți analizatorii, în funcție de situație.
Avantajele metodei observării se referă la următoarele aspecte:
-observarea asigură trecerea de la învățarea concretă la cea abstractă;
– prin intermed iul observării se dezvoltă capacități de cunoaștere precum aceea de a
observa, de a analiza, de a compara, de a presupune, de a formula întrebări, ipoteze și concluzii,
de a investiga, de a sintetiza , de a generaliza;
-asigură dobândirea unor procedee și competențe specifice cercetătorilor;
-stârnește curiozitatea, motivația pentru învățare și interesul pentru cunoaștere din partea
elevilor;
-stă la baza altor metode didactice, precum conversația, studiul de caz, problematizarea,
prin informațiile pe care le oferă.
Tipuri de observare:36
„1. După intenționalitatea observării :
* observare spontană;
* observare intenționată.

36Maria -Eliza Dulamă, Metodologie didactică, 2008, pag.249 -250

126
2. După gradul de independență al observatorului:
* observare autonomă( autodirijată);
* observare dirijată.
3. După nivelul calitativ:
* observare empirică;
* observare științifică.
4. După modul de organizare a observării:
* observare staționară;
* observare expediționară.
5. După locul observării:
* observare în natură sau în teren;
* observare în spații amenajate.
6. După durata observării:
* observare de scurtă durată;
* observare de lungă durată.
7. După repetabilitatea observării:
* observare irepetabilă;
* observare repetabilă.
8. După forma de organizare a activității de observare a elevilor:
* observare individuală;
* observ are în perechi;
* observare în echipe (sau în grup);
* observare frontală.
9. După modul de observare:
* observarea directă a realității;
* observarea indirectă a realității.
10. După instrumentele utilizate în observare:
* observare cu ajutorul microscopu lui;
* observare cu ajutorul lupei;
* observare cu ajutorul sistemelor multimedia;
* observare cu ajutorul binoclului;

127
* observare cu ajutorul lunetei;
* observare cu ajutorul telescopului.
11. După tehnica de observare:
* observare macroscopică;
* observa re microscopică;
* observare prin disecție;
* observare pe baza experienței.
12.După analizatorul utilizat în observare:
* observare vizuală;
* observare olfactivă;
* observare auditivă;
* observare tactilă;
* observare gustativă;
* observare polimodală.”
Scopurile pentru care observarea este introdusă în lecții se referă la următoarele aspecte:
-elevii vor deprinde percepția polimodală , atentă, directă și sistematică a realității;
-realitatea va fi reprezentată astfel prin imagini mentale foarte elocvente ;
-în acest fel se adună materiale necesare altor metode didactice;
-pentru ca toate datele colectate să fie înregistrate unitar.
7.2.6. Investigația
Investigația este un studiu atent asupra realității cu scopul de a descoperi ceva. Finalitatea
investigați a elevilor este eliminarea disfuncțiilor odată descoperite și comunicarea rezultatelor și
altora.
Există mai multe tipuri de investigații.„ În funcție de gradul de independență în
investigare al elevilor , există „investigație autonomă ” și „investigație d irijată”. În funcție de
finalitatea investigației: „investigație completă” și investigație incomplete. ”37

Avantajele metodei investigației sunt multiple. Se pot aminti câteva dintre acestea:
-crește motivația pentru învățare prin diminuarea speculării note lor;

37Maria -Eliza Dulamă, Metodologie didactică, 2008, pag.297

128
-stimulează creativitatea , spiritul de inițiativă , colaborarea și implicarea activă în
învățare;
-aplică în mod creativ cunoștințele dobândite , în contexte noi și variate;
– conduce la formarea de capacități precum acelea de a analiza, de a compara , de a
argumenta, de a rezolva probleme;
-dezvoltă perseverența, concentrarea atenției, constanța, gândirea flexibilă, gândirea
logică, încrederea în sine , deschiderea spre nou;
-se face diferența dintre păreri și fapte;
-este o metodă care reduce stressul din timpul lecției.
Dezavantajele metodei investigației constau în faptul că necesită mult timp, evaluarea
implică un grad mare de subiectivitate și aplicarea sa necesită un nivel înalt de competență a
profesorului.
Etapele investigației cu scop d idactic
1. Pregătirea investigației de către profesor – acum se alege aspectul care va fi investigat,
metodologia uzată în investigație, materialele necesare, forma de organizare a elevilor,
momentul și locul investigației precum și planul de investigație .
2. Prezentarea elevilor a aspectului care va fi investigat , alegerea metodologiei și a
materialelor necesare împreună cu aceștia, prezentarea momentului, a locului și a planului de
investigație.
3. Explorarea -în această etapă elevii colectează informaț ii și emit ipoteze despre subiect,
4. Explicarea și identificarea soluțiilor -elevii aleg una sau două soluții acceptabile pentru
rezolvarea sarcinii de lucru.
5. Aplicarea -elevii scriu un raport privind rezultatele investigației pe care -l prezintă în
clasă.
6. Transferul, care se referă la aplicarea noilor cunoștințe în alte domenii.
7.2.7. Chestionarul
Metoda chestionarului presupune oferirea de răspunsuri scrise sau prin Internet la o serie
de întrebări, exprimarea unor păreri despre unele afirmații sau itemi special creați. Răspunsurile
la chestionar pot fi sub forma alegerii unor variante de răspuns sau sub forma exprimării libere a
celor chestionați.

129
În funcție de obiectivele urmărite există mai multe tipuri de chestionare:38
a) „chestionare de cunoștințe -permit evaluarea cantității și calității informațiilor pe care
subiecții le dețin relativ la tema analizată;
b) chestionare de personalitate – scot în evidență caracteristici atitudinale, temperamentale
și caracteriale;
c) chestionare de investi gare a sociabilității;
d)scalele de apreciere a opiniilor, atitudinilor și valorilor subiecților.
În funcție de persoana care completează chestionarul, există două tipuri:
a)chestionare de autoapreciere, autoevaluare;
b) chestionare privind aprecierea, eva luarea celorlalți asupra individului.
În funcție de tipul de răspuns se disting:
a) chestionare cu răspunsuri libere, în care cel chestionat este rugat să -și exprime părerea
în legătură cu fenomenul investigat;
b) chestionare cu răspunsuri închise , de t ip „da„ sau „nu„ , „adevărat„ sau „fals„.
c) chestionare cu răspunsuri la alegere dintre mai multe răspunsuri prestabilite;
d) chestionare de ierarhizare;
e) chestionare de apreciere sau comparație în perechi;
f) chestionare de apreciere sumative.”
În construirea unui chestionar se parcurg mai multe etape:
1. Operaționalizarea fenomenului cercetat.
2. Construirea itemilor.
3. Verificarea validității conținutului prin metoda experților.
4. Pretestarea -chestionarul se aplică pe un lot m ai restrâns de subiecți pentru a se verifica
înțelegerea itemilor de către aceștia.
5. Aplicarea.
6. Analizarea itemilor din chestionar.
7. Stabilirea validității chestionarului.

38Constantin Cucoș, Psihopedagogie, 2009, pag.755

130
7.3 Rolul metodelor, strategiilor și tehnicilor didactice în predarea – învățarea „ Premisele
geografice ale dezvoltării durabile în comuna Cășeiu ”
7.3.1. Lecția – formă fundamentală de organizare a procesului de învățământ
Lecția este forma fundamentală de organizare a procesului de învățământ în care se
desfășoară activitatea elevilor sub conducerea cadrului didactic într -o unitate de timp delimitată.
În literatura de specialitate lecția este definită astfel: „o microstructură pedagogică care reunește,
într-o unitate funcțională, totalitatea acțiunilor și a mijloacelor implicat e în procesul de instruire
la o oră școlară”39.
„O unitate de acțiune didactică ce tinde în mod deliberat către un anumit scop, în condiții
bine determinate, cu ajutorul unor mijloace adecvate pentru a ajunge de la condițiile existente la
condiții corespunzătoare scopului urmărit”40
”Lecția este concepută drept o entitate didactică de sine stătătoare, „o celulă” care stă la
baza procesului de învățământ și conține toate elementele și caracteristicile acestuia .”41
”Abordată într -o perspectivă sistemică , lecția prezintă trei categorii de
variabile42 funcționale (scop, obiective); structurale (resurse umane și materiale, conținut,
metode, mijloace, forme de grupare a elevilor, timp, spațiu școlar); operaționale (desfășurarea
practică: strategii de instruir e și evaluare).”Aceste variabile se află în raporturi de
intercondiționare (fiecare influențându -le pe celelalte); de aceea se cer a fi privite în unitatea lor.
Fundamentale și orientând configurația celorlalte variabile rămân însă scopul și obiectivele
lecției”43.În funcție de acestea se aleg conținuturile, strategiile de instruire, tehnicile de evaluare
etc.
7.3.2.Tipurile de lecții
Lecția se desfășoară într -o succesiune de etape, care -i conferă o anumită structură. Tipul
de lecție se referă la structura comună a lecțiilor care urmăresc aceleași finalități. Tipul de lecție
se stabilește în funcție de obiectivul general al lecției. Tipurile principale de lecții sunt
următoarele: lecția de transmitere/însușire de cunoștințe; lecția de formare de priceperi și
deprinderi; lecția de recapitulare și sistematizare a cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor;

39Oprea Olga, Tehnologia instruirii , Editura Didactică și Pedagogică, București, 1979, pag.313
40Cerghit Ioan (coordonator), Perfecționarea lecției în școala modernă , Editura Didactică și Pedagogică, București, 1983, pag,13
41Ibidem
42Cerghit Ioan (coordonator), Perfecționarea lecției în școala modernă , Editura Didactică și Pedagogică, București, 1983, pag.18
43Cerghit Ioan (coordonator), Perfecționarea lecției în școala modernă , Editura Didactică și Pedagogică, București, 1983, pag. 21

131
lecția de evaluare a performanțelor școlare; lecția mixtă (combinată). Fiecărui tip de lecție îi este
proprie o anumită structură generală . Această structu ră nu este obligatorie și rigidă. Tipurile de
lecții se regăsesc în realitate în practica școlară sub forma unor variante concrete . Constituirea
variantelor de lecții este determinată de: specificul obiectului de învățământ; particularitățile
elevilor; cond ițiile materiale locale; competențele cadrului didacticSe prezintă
încontinuare structura generală, orientativă, a fiecărui tip de lecție.
A. Lecția de transmitere/însușire de cunoștințe
Prin acest tip de lecție se urmărește atât achiziția de cunoștințe ( date concrete, noțiuni,
principii, legi), cât și formarea la elevi a capacităților de a opera cu acestea (de a le interpreta,
aplica, analiza, sintetiza și evalua). Structura generală a acestui tip de lecție este următoarea:
1. momentul organizatoric , prez ent în orice lecție și prin care se asigură condițiile unei bune
desfășurări a lecție
2. pregătirea pentru tema nouă , care constă în actualizarea, de regulă prin conversație, a
unor cunoștințe anterioare, necesare noii învățări;
3. anunțarea subiectului (t itlului) și a obiectivelor lecției .
Acestea din urmă vor fi prezentate elevilor într -o formă accesibilă în vederea motivării și
cointeresării lor pe parcursul lecției;
4. transmiterea cunoștințelor : este etapa de bază a lecției, care ocupă cea mai mare parte
a timpului. Prin strategii specifice, profesorul prezintă noul conținut și dirijează învățarea
elevilor, asigurând o participare activă a acestora, până la obținerea performanței vizate;
5. fixarea cunoștințelor , care se poate realiza prin conversați i sau aplicații practice.
6. anunțarea și explicarea temei pentru acasă .
Variante ale lecției de transmitere de cunoștințe: lecția prelegere ; lecția dezbatere ;
lecția introductivă ; lecția vizită .
B. Lecția de formare de priceperi și deprinderi
Se întâlnește la o varietate de obiecte de învățământ care au ca obiectiv formarea și
exersarea deprinderilor intelectuale (matematică, gramatică), deprinderilor motorii (educație
fizică, tehnologică, lucrări de atelier) sau capacităților creatoare (muzică, d esen,
compunere).Acest tip de lecție are următoarea structură generală :
1. momentul organizatoric , care capătă o importanță sporită în cazul în care exersarea se
bazează pe utilizarea unor mijloace de învățământ specifice (în atelier, laborator etc.);

132
2. anunțarea subiectului și a obiectivelor lecției ;
3. actualizarea/prezentarea , prin explicații sau conversație, a unor cunoștințe , ce
reprezintă suportul teoretic al exersării;
4. explicarea și demonstrarea modelului acțiunii de executat, realizate de re gulă de
cadrul didactic, în vederea formării la elevi a modelului intern al acțiunii respective;
5. exersarea propriu -zisă, care se realizează mai întâi sub îndrumarea profesorului și
apoi independent, sub forma unor exerciții variate, dozate și gradate;
6. evaluarea rezultatelor obținute.
Adesea deprinderile nu pot fi formate într -o singură lecție, exersarea lor realizându -se pe
parcursul mai multor ore, care se pot desfășura chiar succesiv, în aceeași
zi.Printre variantele acestui tip de lecție, determi nate de natura diversă a deprinderilor de format
cât și de varietatea resurselor materiale implicate, se numără: lecția în atelier ; lecția în laborator ;
lecția de rezolvare de probleme ; lecția de educație fizică (lecția de formare de deprinderi
motrice).
C. Lecția de recapitulare
Prin acest tip de lecție se urmărește consolidarea, sistematizarea, aprofundarea și uneori
chiar completarea cunoștințelor și deprinderilor elevilor. Se organizează la sfârșitul unui capitol,
la sfârșitul semestrului și al anului școlar (recapitulare finală), înaintea lucrărilor scrise sau la
începutul anului școlar. Structura generală a acestui tip de lecție este următoarea:
1. enunțarea subiectului și a obiectivelor lecției ;
2. recapitularea propriu -zisă, care se poate face în următoarele variante: conversație pe
baza unui plan (anunțat elevilor din timp, care s -au pregătit în prealabil); efectuarea de către
elevi a unei teme cu caracter aplicativ (de exemplu, rezolvare de probleme, lucrări de laborator);
prezentarea și discutar ea unor referate, proiecte; expunere -sinteză a cadrului didactic;
3. aprecierea rezultatelor .
D. Lecția de evaluare pune în evidență în special funcțiile de diagnoză și de conexiune
inversă ale evaluării. Structura generală a acestui tip de lecție este următoarea:
1. anunțarea obiectivelor ;
2. evaluarea propriu -zisă (în funcție de metodele folosite, notele sunt anunțate pe loc sau
communicate în orele următoare);
3. Aprecieri generale, concluzii, recomandări vizând ameliorarea activității.

133
Acest tip de lecție se concretizează în diferite variante : lecția de evaluare orală ; lecția de
evaluare prin probe scrise ; lecția de evaluare prin probe practice ; lecția de evaluare cu ajutorul
calculatorului .
E. Lecția mixtă (combinată) . Denumirea este dată de urmăr irea concomitentă a mai
multor obiective didactice: transmitere de cunoștințe sau fixare și evaluare. Este tipul de lecție
cel mai răspândit în practica școlară, în special la clasele primare și generale, unde volumul
cunoștințelor de transmis este mai mic . Are următoarea structură generală:
1. momentul organizatoric ;
2. verificarea cunoștințelor și deprinderilor anterioare dobândite (și în primul rând)
verificarea temei pentru acasă;
3. pregătirea pentru tema nouă ;
4. anunțarea subiectului și a obiectivelor lecției ;
5. transmiterea noilor cunoștințe ;
6. fixarea cunoștințelor ;
7. anunțarea și explicarea temei pentru acasă .
Acest tip de lecție poate îmbrăca un număr mare de variante , deteminate de: succesiunea
etapelor (verificarea poate fi făcută concomitent cu transmiterea cunoștințelor sau, în etapa de
dobândire de cunoștințe pot fi intercalate momente de fixare parțială), de strategie dominantă, de
mijloacele de învățământ folosite. Alegerea, în cadrul fiecărui tip de lecție, a variantei optime
este, în ultimă instanță, o expresie a creativității cadrului didactic. Indiferent de tipul căruia îi
aparține, o lecție modernă întrunește următoarele trăsături esențiale : accentul este pus pe
activitatea elevilor; elevii sunt coparticipanți în act ivitatea didactică; se realizează, în diferite
etape ale lecției, tratarea diferențiată a elevilor; evaluarea este predominant formativă.
* Particularități ale lecțiilor desfășurate în cabinete, laboratoare, ateliere, secții uzinale,
șantiere, muzee, expo ziții, ș.a.
Modernizarea învățământului impune diversificarea experiențelor de învățare ale elevilor,
apropierea școlii de viața reală, de activitatea practică. De aceea, în afara clasei tradiționale,
lecțiile pot fi organizate în spații școlare specifice (cabinete, laboratoare, ateliere, loturi școlare)
sau se pot desfășura în afara școlii (pe șantiere, în secții uzinale, muzee ș.a.).Varietatea mediilor
de instruire constituie o resursă care permite atingerea unor obiective pedagogice diverse,
ducând astfe l la creșterea eficienței lecțiilor. Modificarea semnificativă adusă uneia dintre

134
variabilele lecției – locul de desfășurare antrenează schimbări la nivelul tuturor celorlalte
variabile (conținut, stategii, modalități de evaluare).
Astfel, lecțiile desfășu rate în cabinete (de istorie, științe sociale, desen tehnic etc.) sau
laboratoare școlare (de tehnologie, de informatică, de fizică, de chimie etc.) beneficiază de
existența unor mijloace de învățământ specifice, cum ar fi: planșe, truse, aparate, folii, f ilme,
diapozitive, cărți și reviste de specialitate, care favorizează învățarea prin descoperire. Pot fi
utilizate cu prioritate metodele active, bazate pe explorarea directă a realității (observarea
sistematică, experimentul) sau pe acțiune (studiu de caz , proiectul). Elevii pot desfășura activități
independente.
O altă resursă o constituie diversificarea posibilităților de grupare a elevilor,
învățământul putând fi organizat în special pe grupe sau individual. În laborator se organizează
cu prioritate le cții cu caracter experimental, care permit atât dobândirea și consolidarea
cunoștințelor cât și formarea de priceperi și deprinderi. Lecțiile desfășurate în atelierul școlar
sunt lecții practice, de formare a priceperilor și deprinderilor în cadrul unor ac tivități de
proiectare, executare sau reparare a unor produse. Existența unor mijloace de învățământ
specifice (mașini -unelte, scule, dispozitive ș.a.) permite desfășurarea, individual sau în grup, a
unor activități practice diverse, dirijate sau independe nte.
În afara școlii, lecțiile pot fi desfășurate în secții uzinale, șantiere, muzee, expoziții,
elevii putând lua, astfel, contact direct cu problemele caracteristice diferitelor domenii de
activități. În acest context, se realizează variante ale lecțiil or de dobândire de cunoștințe sau de
recapitulare și sistematizare.Aceste lecții ridică o serie de probleme specifice , cum ar
fi: – organizarea elevilor (gruparea lor, distribuirea sarcinilor etc.); – alegerea celor mai adecvate
strategii didactice, care va lorifică metode precum: observația sistematică, conversația, studiul de
caz etc.); – integrarea lecției într -un sistem de lecții, prin stabilirea corelațiilor cu lecțiile
anterioare (care o pregătesc) și lecțiile următoare (care o valorifică).
7.3.3.Moduri de organizare a activității elevilor în cadrul lecției
După numărul elevilor care participă la realizarea sarcinii, activitatea elevilor poate fi
organizată: frontal; pe grupe; individual.
Activitatea frontală desemnează modul de organizare în care profeso rul lucrează direct
cu întreaga clasă. Accentul cade, în acest caz, pe activitatea cadrului didactic, care dirijează și
îndrumă activitatea elevilor (Țîrcovnicu Victor, Învățământ frontal, învățământ individual,

135
învățământ pe grupe , Editura Didactică și Pe dagogică, București, 1981 ). Elevii au mai mult un
rol pasiv și nu există posibilități de diferențiere a instruirii.
Activitatea pe grupe . Grupele sunt constituite prin divizarea colectivului clasei și
funcționează doar pe parcursul realizării unei sarcini. Fiecare grupă își desfășoară activitatea
independent de celelalte, prin cooperarea dintre membrii săi. În funcție de componența lor,
grupele pot fi: omogene (alcătuite din elevi de același nivel de pregătire); eterogene (alcătuite din
elevi de niv ele diferite de pregătire).Opțiunea pentru un anumit tip de grupă este determinată de
obiectivele urmărite, căci fiecare tip de grupă prezintă atât avantaje cât și
dezavantaje. Organizarea pe grupe a elevilor se realizează în anumite etape ale lecției, de
exemplu dobândirea sau consolidarea cunoștințelor, prin efectuarea de experimente, de
observații, elaborare de proiecte, analiză de caz etc. Sarcina de lucru poate fi comună, identică
pentru toate grupele sau diferențiată de la o grupă la alta.Condiția ese nțială a eficienței activității
grupelor este inițierea elevilor în tehnicile colaborării.
Activitatea individuală presupune ca fiecare elev din clasă să realizeze sarcini școlare
independent de colegii săi să rezolve exerciții, probleme, studiază un text , lucrează la calculator,
efectuează un experiment etc). Sarcinile de lucru pot fi în acest caz: comune pentru toți elevii din
clasă, diferențiate pe categorii de elevi, individualizate (personalizate).
În cadrul aceleași lecții, pot fi întâlnite două sau chiar trei modalități de organizare a
activității elevilor. Deși activitatea frontală predomină în practica școlară, date fiind
dezavantajele pe care aceasta le prezintă, se impune alternarea ei, de câte ori condițiile concrete
o permit, cu activitatea pe grupe sau individual .

136
7.4. Opțional de geografie
Școala : Colegiul Național „Andrei Mureșanu “, Dej ;
Denumirea opționalului :”Dezvoltarea durabilă a spațiului rural ”;
Aria curriculară: Om și societate ;
Tipul de optional: Opțional la nivel de disciplină ;
Clasele : IX -X;
Propunător: prof. Man Ana Susana .
ARGUMENT
Acest opțional, ” Dezvoltarea durabilă a spațiului rural ”, se adresează elevilor din
ȋnvățământul liceal (clasele IX -X), la o oră pe săptămână, interesați și dornici să cunoască ,
pe lângă geografia pe care o studiază la clasă , date despre geografia orizontului local.
Nu poți să ajungi la un nivel de cunoaștere avansat la scară planetară fără s a-ți
cunoști locurile. Acest opț ional ȋși propune familiarizarea elevilor cu aspect e geografice din
orizontul local și apropiat , precum și dezvolt area de capacități , deprinderi de a cerceta și de a
ȋntocmi referate, portofolii.
Opționalul are ȋn vedere cunoașterea evoluției fenomenelor naturale , problematica
actuală a vieț ii sociale și econo mice din spațiu l rural , toate privi te ȋntr-o strânsă legătură.
Scopul studierii disciplinei este pregătirea fundamentală și aplicativă pentru
efectuarea activităților practice și didactice , la nivelul cerințelor locale în domeniul
geografiei.
Sfera de cunoștințe include:
 Noțiuni de geografie fizică ;
 Noțiuni de geografie umană ;
 Conceptul de dezvoltare durabilă ,
 Valorificarea premiselor geografice .
Programa cuprinde urmatoarele elemente:
 competenț e generale;
 competenț e specifice;
 unități de conținut corelate competenț elor;
 valorile si atitudinile ;
 sugestii metodolog ice în sprijinul aplicării programei la clasă .

137
7.5.Competențe generale
1. Observarea și descrierea elementelor din mediul geografic local;
2. Raportarea elementelor semnificative din societate , știință și tehnologie , la mediul
ȋnconjurător ca ȋntreg și sistemele sale component e;
3. Cunoașterea și utilizarea unor elemente de limbaj specific geografiei , cu
aplicabilitate ȋn planul geografie i locale ;
4. Integrarea aspectelor din natură și societate ȋntr-o structură obiectivă ș i o
disciplină de sinteză ;
5. Dobândirea unor deprinderi și tehnici de lucru pentru pregătirea permanent ă ;
a. Dobândirea unor competențe sociale, interpers onale, interculturale, civice și
antreprenoria le pe baza studierii geografiei ;
b. Comp etențe specifice și conținuturi.

138
Competențe specifice Conținuturi
1.1. Recunoașterea termenilor geografici în
texte diferite ;
1.2. Precizarea, în cuvinte proprii, a sensului
termenilor geografici de bază ;
1.3. Utilizarea termenilor geografici simpli în
contexte cunoscute sau în contexte noi ;
1.4. Elaborarea unui text coerent utilizând
termeni geografici ;
2.1. Recunoașterea denumirilor și termenilor
geografici în limbi străine ;
3.1. Transferarea elementelor din matematică
și științe în domeniul geografiei, pentru
înțelegerea și descrierea caracteristicilor
planetei ca întreg ;
4.1. Identificarea principalelor elemente
naturale și socio -economice reprezentate pe
un suport cartografic ;
4.2. Utilizarea semnelor convenționale ;
5.1. Identificarea informațiilor cu caracter
geografic în baze de date accesibile prin
internet ;
 6.1. Explicarea importanței mediului
geografic pentru om și societate . I. Introducere
II. Fundamente teoretice
– Dezvoltarea durabilă -concept ;
– Istoricul dezvoltării durabile .
III. Rolul premiselor naturale și modul de
valorificare a lor
– Structura geologică ;
– Relieful ;
– Clima ;
– Apele ;
– Vegetația ;
– Fauna ;
– Solurile .
IV. Rolul premiselor socio -economice și modul de
valorificare a lor
– Populația ;
– Așezările umane ;
– Aspecte sociale ;
– Infrastructura tehnică ;
– Agricultura ,
– Industria ;
– Comerțul ;
– Turismul .
1.1. Recunoașterea termenilor geografici în
texte diferite ;
2.1. Recunoașterea denumirilor și termenilor
geografici în limbi străine ;
3.2. Identificarea legăturilor între elemente,
fenomene și procese observabile ;
3.3. Explicarea fenomenelor și proceselor
specifice mediului la nivelul orizontului local
și al planetei ;
3.4. Prezentarea structurată a componentelor
naturale ale planetei ca întreg și ale
orizontului local ; V. Analiza S.W.O.T.
– Modul de elaborare a unei analize S.W.O.T.

139
3.5. Explicarea legăturilor dintre realitatea
observată și fenomene din domeniul științelor
naturii ;
3.6. Utilizarea operațiilor și noțiunilor
matematice la nivel elementar ;
7.2. Utilizarea metodelor simple de
investigare (observare, analiză, interpretare) ;
 7.5. Ordonarea elementelor, fenomenelor și
proceselor folosind diferite criterii de
clasificare: cantitative, calitative și teritoriale .
 VI. Studi i de caz :
-Comparație între regiunea agricolă Cășeiu și o
regiune agricolă dintr -un alt stat membru U.E. ;
-Comparație între o exploatație agricolă din comuna
Cășeiu și o exploatație agricolă dintr -un alt stat
membru U.E.
1.1. Recunoașterea termenilor geografici în
texte diferite ;
2.1. Recunoașterea denumirilor și termenilor
geografici în limbi străine ;
7.2. Utilizarea metodelor simple de
investigare (observare, analiză, interpretare) ;
7.5. Ordonarea elementelor, fenomenelor și
proceselor folosind diferite criterii de
clasificare: cantitative, calitative și teritoriale VII. Aplicații practice
– Traseul didactic Custura – Rugășești – Cășeiu;
– Traseul didactic Gărbău Dejului – Coplean –
Cășeiu.
Conținuturile tematice
I. Introducere
II. Fundamente teoretice:
– Dezvoltarea durabilă -concept ;
– Istoricul dezvoltării durabile .
III. Rolul premiselor naturale și modul de valorificare a lor
– Structura geologică ;
– Relieful ;
– Clima ;
– Apele ;
– Vegetația ;
– Fauna ;
– Solurile .

140
IV. Rolul premiselor socio -economice și modul de valorificare a lor
– Populația ;
– Așezările umane ;
– Aspecte sociale ;
– Infrastructura tehnică ;
– Agricultura ;
– Industria ;
– Comerțul ;
– Turismul .

V. Analiza S.W.O.T.
– Modul de elaborare a unei analize S.W.O.T.
VI. Studii de caz:
-Comparație între regiunea agricolă Cășeiu și o regiune agricolă dintr -un alt stat membru
U.E.;
-Comparație între o exploatație agricolă din comuna Cășeiu și o exploatație agricolă
dintr -un alt stat membru U.E.
VII. Aplicații practice
– – Traseul didactic Custura – Rugășești – Cășeiu;
– Traseul didactic Gărbău Dejului – Coplean – Cășeiu.
Planificarea calendaristică
Conținuturi C.S. Activități de învățare Resurse Perioada
I. Introducere
II. Fundamente teoretice:
– Dezvoltarea
durabilă -concept
– Istoricul
dezvoltării
durabile
1.2.
1.3.
3.4.
3.6. -să recunoască termenilor
geografici în texte diferite ;
-să precizeze în cuvinte proprii, a
sensului termenilor geografici de
bază;
-să utilizeze termenilor geografici
simpli în contexte cunoscute sau
în contexte noi ;
– să elaboreze unui text coerent
utilizând termeni geografici ; Hărți și fotografii
Resurse
procedurale:
conversația,
explicația
Timp: 5 ore S1-S5

141
-să recunoască denumirilor și
termenilor geografici în limbi
străine .
III. Rolul premiselor
naturale și modul de
valorificare a lor
– Structura
geologică
– Relieful
– Clima
– Apele
– Vegetația
– Fauna
– Solurile 1.1.
1.2.
1.3.
-să localizeze mathematic pe harta
fizică a României ;
-să identifice caracteristicile
esențiale ale reliefului după harta
fizică ;
-să analizeze unele fotografii
-să analizeze climograme
-să localizeze principalele cursuri
de apă ;
-să localizeze principalele zone de
vegetație ;
-Să identifice modalități de
protecție a resurselor . Termeni și definiții
Hărți și fotografii
Resurse
procedurale :
conversația,
explicația
Timp: 10 ore S6-S15
IV. Rolul p remisele socio –
economice și modul
valorificare a lor
– Populația
– Așezările umane
– Aspecte sociale
– Infrastructura
tehnică
– Agricultura
– Industria
– Comerțul
– Turismul
3.1.
3.2.
3.5.
3.6. – să stabilească particularitățile
naturale și economice ale regiunii ;
-să precizeze suprafața, numărul
populației, densitatea și numărul
satelor componente ;
-să analizeze repartiția așezărilor
umane ;
-să caracterizeze diferite tipuri de
așezări ;
-să analizeze harta modulu i de
utilizare a terenurilor ;
-să localizeze principalele regiuni
și obiective turistice ;
-să identifice unele îndeletniciri
tradiționale în text ;
– să analizeze harta căilor de
comunicație . Imagini, fotografii,
scheme, tabel cu
planete
Timp: 11 ore S16-S26
V. Analiza S.W.O.T.
– Modul de elaborare a
unei analize S.W.O.T. 1.2.
3.5.
5.1. – să identifice punctele tari ale
comunei ;
-să identifice punctele slabe ale
comunei ; Hărți și fotografii
Resurse
procedurale:
conversația, S27-S28

142
-să identifice oportunități de
dezvoltare ;
– să identifice riscuri ale
dezvoltării . explicația .
Timp: 2 ore
VI. Aplicații practice
-Traseul didactic Custura –
Rugășești – Cășeiu;
-Traseul didactic Gărbău
Dejului – Coplean – Cășeiu. 3.1.
3.6.
4.2.
4.4. -să grupeze satele după diferite
criterii ;
-să argumenteze caracteristicile
esențiale ale comunei ;
-să clasifice ramurile economiei . Hărți și fotografii
Resurse
procedurale:
conversația,
explicația
Timp: 2 ore S29-S30
VI. Studii de caz:
-Comparație între regiunea
agricolă Cășeiu și o
regiune agricolă dintr -un
alt stat membru U.E.;
-Comparație între o
exploatație agricolă din
comuna Cășeiu și o
exploatație agricolă dintr –
un alt stat membru U.E. 1.2.
4.5.
5.4. – Analiza interacțiunilor dintre
mediul natural și populație;
– Argumentarea unui demers
explicativ;
– Utilizarea unor metode și
tehnici simple, specifice
diferitelor discipline științifice,
pentru analiza unor elemente ale
așezărilor omenești;
– Constituirea unor schițe
cartografice simple. Hărți, prezentări
power -point,
conversația,
problematizarea,
descrierea,
explicația.
Timp: 2 ore S31- S32
Aplicații și evaluare
Descrierea și redarea unei realități observate;
Aplicații în orizontul local;
Portofoliul: “Comuna Cășeiu văzută de mine”;
Investigația;
Lucrul c u hărți și fișe de lucru;
Referate despre satele din Comuna Cășeiu;
Interpretarea graficelor și imaginilor;
Aplicarea de teste summative de evaluare în cadrul lecțiilor realizate;
Chestionarul .
Alte resurse materiale
Atlase geografice;
Planul satului, Harta județului Cluj, Schițe de hărți și grafice;
Întocmirea de fișe cu valoare de clasificare, Diagrame, Histograme etc.;

143
Fișe de lucru individuale;
7.6.Traseul didac tic: Custura – Rugășești – Cășeiu
Puncte cheie identificate în comunitate:
Punctul cheie: C ustura
Competențe specifice:
Descrierea cadrului natural în care se află situată localitatea.
Observarea modului de viață a locuitorilor și gradul de dezvoltare a așezării.
Activități de învățare:
 Ascult area explicațiilor profesorului;
 Redarea corectă a principalelo r elemente ale cadrului natural;
 Confecționare a de desene, hărți ale așezării;
 Să recunoască termenii geografici în texte diferite;
 Să analizeze unele fotografii.
Tipuri de inteligență valorizate:
 Lingvistică;
 Logico -matematică;
 Spațială;
 Intrapersonală;
 Interpersonală.
Criterii de evaluare/ instrumente de evaluare:
 Realizarea unui album foto;
 Realizarea unor afișe, pliante;
 Realizarea unei prezentări P.P.T.
Materi ale și resurse utilizate:
 Hartie glasată;
 Hartie creponată;
 Creioane, acuarel e, etc.
 Caiet de teren;
 Aparate de fotografiat;
 Hărți .

144
Elemente de inter/multidisci plinaritate și motivarea:
 Matematică – capacitatea de a ordona și interpreta date;
 Limba și literatura română – alcătuirea unei dezbateri tematice;
 T.I.C. – realizarea unei prezentări PPT.
 Biologie – capacitatea de a recunoaște unele elemente floristice și faunistice;
 Fizică – capacitatea de a recunoaște acele procese legate de acțiunea gravitației.
Punctul cheie: Rugășești
Competențe specifice:
 Observarea cadrului natural;
 Descrierea vetrei satului și modul de aranjare a gospodăriilor.
 Analizarea principalelor procese de versant.
Activități de învățare:
 Întocmirea unei schițe cartografice.
 Inventarierea principalelor pagube produse de procesele de versant.
 Să-și dezvolte un comportament responsabil față de mediu și societate.
Tipuri de inteligență:
 Lingvistică;
 Logico -matematică;
 Spațială;
 Intrapersonală;
 Interpersonală
Criterii de evaluare/ instrumente de evaluare :
 Expoziție foto.
 Realizarea unei hărți.
 Completarea unei fișe de observație.
Materiale/ resurse utilizate:
 Hartie glasată;
 Hartie creponată;
 Creioane, acuarele, etc.
 Caiet de teren;

145
 Aparate de fotografiat;
 Hărți.
Elemente de inter/ multidisciplinarita te și motivarea acestora:
 Matematică – capacitatea de a ordona și interpreta date;
 Limba și literatura română – alcătuirea unei dezbateri tematice;
 T.I.C. – realizarea unei prezentări P .P.T.
 Biologie – capacitatea de a recunoaște unele elemente floristice și faunistice;
 Fizică – capacitatea de a recunoaște acele procese legate de acțiunea gravitației.
Punctul cheie: Cășeiu – Confluența Sălătrucului cu Someșul.
Competențe specifice:
 Identificarea principalelor elemente ale văii;
 Observarea proceselor de versant precizând stadiul de e voluție;
 Analizarea complexă a unei forme de relief.
Activități de învățare:
 Ascult area explicațiilor profesorului;
 Redarea corectă a principalelo r elemente ale cadrului natural;
 Confecționare a de desene, hărți ale așezării;
 Să recunoască termenii geografici în texte diferite;
 Să analizeze unele fotografii.
 Să completeze o fișă de observare.
Tipuri de inteligență:
 Lingvistică;
 Logico -matematică;
 Spațială;
 Intrapersonală;
 Interpersonală
Criterii de evaluare/ instrumente de evaluare:
 Expoziție foto.
 Realizarea unei hărți.
 Completarea unei fișe de observație.

146
Materiale și resurse utilizate:
 Hartie glasată;
 Hartie creponată;
 Creioane, acuarele, etc.
 Caiet de teren;
 Aparate de fotografiat;
 Hărți.
Elemente de inter/ multidisciplinaritate și motivarea acestora:
 Matematică – capacitatea de a ordona și interpreta date;
 Limba și literatura română – alcătuirea unei dezbateri tematice;
 T.I.C. – realizarea unei prezentări PPT.
 Biologie – capacitatea de a recunoaște unele elemente floristice și faunistice;
 Fizică – capacitatea de a recunoaște acele procese legate de acțiunea gravitației.
7.7.Traseul didactic: Gârbău Dejului – Coplean – Cășeiu.
Punctul cheie: Biserica Sf. Arhangheli Mihail și Gavril, Gârbău Dejului.
Competențe specifice:
 Identificarea în mod corespunzător a timpului și spațiului la care face trimiter e
obiectivul;
 Caracterizarea perioadei istorice corespun zătoare obiectivului vizualizat;
 Confecționarea (realizarea) unor desene, postere.
Activități de învățare:
 Ascult area explicațiilor profesorului,
 Descrierea perioa dei istorice;
 Confecționarea de desen e, postere specifice obiectivului .
Tipuri de inteligență valorizate:
 Lingvistică;
 Logico -matematică;
 Spațială;
 Intrapersonală;
 Interpersonală.

147
Criterii de evaluare:
 Realizarea unui album foto;
 Realizarea unor afișe, pli ante;
 Realizarea unei prezentări P.P.T.
Materiale/ resurse:
 Hartie glasată;
 Hartie creponată;
 Creioane, acuarele etc.
Elemente de inter/ multidiscipli naritate și motivarea acestora.
 Istori e- date despre obiectivul vizat;
 Matematică – capacitatea de a ordon a și interpreta date ;
 Limba și lit eratura română – alcătuirea unei dezbateri tematice ;
 Educație plastică – confecționarea unor desene, pliante ;
 T.I.C. – vizualizarea unei P.P.T.
Punctul cheie: Biserica Romano – Catolică stil gotic sec XV – XVI
Castelul Haller, Coplean
Competențe specifice:
 Dezvoltarea unui comportament respons abil față de valorile culturale ;
 Descrierea obiectivului vizat ș i argumentarea impart. Istorice;
 Dezvoltarea respectului față de trecut și dragostea de țară.
Activități de învățare:
 Familiarizar ea elevilor cu trecutul comunei ;
 Realizarea unui album foto ;
 Realizarea unui ghid ;
 Redarea unor legende sau povestiri tematice.
Tipuri de inteligență valorizate:
 Lingvistică;
 Logico -matematică;
 Spațială;
 Intrapersonală;

148
 Interpersonală.
Criterii de evaluare/ instrumente de evaluare:
 Expoziție foto;
 Realizarea unei hărți;
 Comp letarea unei fișe de observație ;
 Expoziție fo to, desene, schițe cartografice;
 Realizarea unui ghid.
Materiale/ resurse utilizate:
 Pliante;
 Hârtie;
 Creioane, acuarele.
Elemente de inter/ multidisciplinar itate și motivarea acestora:
 Istori e- date despre obiectivul vizat;
 Matematică – capacitatea de a ordona și interpreta date;
 Limba și literatura română – alcătuirea unei dezbateri tematice;
 Educație plastică – confecționarea unor des ene, pliante;
 T.I.C. – vizualizarea unei P.P.T.
Punctul chei e: Castrul roman Samus – Cășeiu.
Competențe specifice:
 Dezvoltarea unui comportament respons abil față de valorile culturale ;
 Dezvo ltarea relațiilor de comunicare;
 Sesizarea particularităților obiectivului istoric vizat.
Activități de învățare:
 Ascult area explicațiilor profesorului;
 Realizarea unui album foto;
 Redarea unor povestiri tematice.
Tipuri de inteligență:
 Lingvistică;
 Logico -matematică;
 Spațială;

149
 Intrapersonală;
 Interpersonală.
Criterii de evaluar e/ instrumente d e evaluare:
 Expoziție foto;
 Realizarea unei hărți;
 Comp letarea unei fișe de observație ;
 Expoziție fo to, desene, schițe cartografice;
 Realizarea unui ghid.
Elemnte de inter/ multidisciplinari tate și motivarea acestora:
 Istorie – date de spre obiectivul vizat ;
 Matematică – capacitatea de a ordona și interpreta date;
 Limba și literatura română – alcătuirea unei dezbateri tematice ;
 Educație plastică – confecționarea unor desene, pliante;
 T.I.C. – vizualizarea unei P.P.T.

MODEL FIȘĂ DE OBSERVARE
Precizați:
Elementul din mediu care a determinat formarea văii este ……………………………………….. …
Componentele unei văi sunt… ………………………………………………………………………………
Albia minoră este canalul de curgere a unu i râu la ape medii. Lățimea albiei minore are ..…. cm.
Adâncimea albiei minore are ……… cm. Subliniați! Albia este meandrată; dreaptă.
Malurile au înălțime de …..… cm. Ele sunt sculptate în: ……………….. Malurile sunt afectate
de prăbușiri de roci. Da/Nu. Malurile sunt fixate prin vegetație………………. ……………………..
Subliniați! În patul albiei există: nisipuri; pietrșuri; bolovănișuri; mâluri.
Albia majoră este suprafața netedă din afara malurilor unui râu pe care apa curge numai la ape
maxime. Lăț imea albiei majore este de … ………… m.
Lunca este mediul geografic de lângă râu, suprapus în parte peste albia majoră, periodic sau
întâmplător inundate, cu vegetație, fauna și soluri specifice. Lățimea luncii este de … . Lunca
este acoperită cu veg etație ………………………………………….. sau este cultivată cu
…………………………….. ………………………………………………………………………………… .

150
Subliniați! În luncă există: alibi minore părăsite; mlaștini; lacuri.
Terasele formate prin adâ ncirea albiei în fostele lunci sunt ca niște trepte situate în apropierea
luncii. Pe malul drept există …………… … terase. Pe malul stâng există …………………. … terase.
Descrieți și desenați podul și fruntea unei terase. Terasa desenată este cultivată cu … sau
este acoperită cu vegetație …………………….. . Fruntea terasei este afectată de eroziune.
Da/Nu.
Versanții sunt suprafețe inclinate, orientate în același sens față de vale. Versanții sunt acoperiți
cu ……………………………….. . Înclinarea versanților es te : mare;mica. Versanții sunt
sculptați în : roci sedimentare; roci metamorfice; roci cristaline.
Desenați profilul transversal al văii în punctual ales pentru observație. Reprezentați rocile
și vegetația specifică.
Desfășurarea activității în afara orel or de curs
1. Stimularea motivației – după cum știți apele multor râuri inundă suprafețe întinse și
produc pagube material. Obiectivul principal al activității este de a observa componentele
văii râului în relație cu celelate component ale mediului
2. Indicare punctelor de observare și organizarea grupelor – pentru realizarea acestui
obiectiv veți observa componentele văii la confluența Sălătrucului cu Someșul
3. Precizarea metodologiei de observare. Informațiile de care aveți nevoie sunt menționate
în fișa de obse rvare.
4. Observarea și completarea fișei.

BIBLIOGRAFIE
1 Albules cu, I. (2000), Predarea și învățarea disciplinelor socio-umane, Editura
Polirom, București.
2. Bâtiu, I. (2000), Satul Căș eiu în trecut și astă zi, Editura Renașterea, Cluj Napoca.
3. Kadar, J. (1900 ), Monografia Co mitatului Salnoc-Dăbâca, Vol. I-II, Edi tura Dej.
4. Ilinca, N. (2000), Didactica Geografiei, Editura Corint, București.
5. Mircea, I. (1995), Podișul Transilvaniei, Editura Științifică, București.
6. Pascu, St. (1972 ), Voievodatul Transilvaniei, Vol. I-II, Editu ra Dacia, Cluj Napoca.
7. Surd, V. (2001 ), Geodemografie, Editura Presa Univ ersitară Clujană
8. Valerian, D. (2000), Geografie-Ghid metodologic, Editura Polirom, București.
***Surse statistice: fișe statistice anuale, fișe ale localităților preluat de la Direcția
Județeană de Statistică Cluj Napoca

151
CONCLUZII

Stituată în partea de nord a județului Cluj, comuna Cășeiu dispune de un relief variat, cu
o regiune deluroasă (Dealurile Ciceului) și una de luncă (Someș și Sălătruc) , cu elemente ale
cadrului natural care se întrepătrund cu cele antropice.
Orice teritoriu locuit și administ rat de către o comunitate umană trebuie să satisfacă cele
trei nevoi de bază ale omului: hrană, adăpost și instruire. Acest spațiu ge ografic a oferit
condițiile necesare întemeierii a zece localități. Așezările sunt vechi, a testate de o serie de
documente și de urme dacice și daco -romane (exemplu castrul roman de la Cășeiu).
Orice ființă umană își dorește prosperitate a; în vederea at ingerii acesteia, trebuie însă să
te raportezi la realitățile teritoriale. Pentru aceasta este nevoie să se cunoască premisele pozitive
și negative ale teritoriului, precum și o inventariere a limitelo r potențialului resurselor naturale și
ecologico -econom ice.
Fiecare zonă definește un teritoriu unitar din punct de vedere ecologic, tehnic și
economic , adecvat particularităților reliefului, resurselor funciare, structurii culturilor,
amenajărilor hidrotehnice, particularităților economico -organizatorice a le unităților agricole,
limitelor naturale și ale spațiului construit.
Dezvoltarea durabilă reprezintă , așa cum s -a mai amintit, acea dezvoltare care păstrează
un echilibru între creșterea economică, protecția mediului și componenta socială. Dezvol tarea
durabilă a comunei Cășeiu este influențată de gestionarea resurselor de care dispune într -un mod
cât mai rentabil , atât din punct de vedere social cât și economic.
Sunt în curs de derulare numeroase proiecte de dezvoltare a comunei , printre care
amintim: a limentarea cu apă a localităților, cu gaze, amenajarea școlilor, unităților sanitare , a
infrastructurii și dezvoltarea turismului.
Dezvoltarea durabilă reprezintă o organizare teritorială ce asigură un optim de viață,
creând un consens pentru coordonarea diferitelor funcții economice, constituind un sistem de
ordonare a elementelor spațiale cu dezvoltarea preconizată.
Analizând cadrul natural al comunei Cășeiu, am indentificat o serie de factori favorizanți
în dezvoltare a durabilă , cum ar fi: relieful, clima, solul, acestea constituindu -se ca premise
pentru dezvoltarea unei agriculturi durabile.

152
În concluzie , putem afirma că arealul analizat dispune de numeroase resurse naturale,
antropice, de resurse de forțe de muncă , toate constituind premise favorabile pentru dezvoltarea
durabilă în această comună.

153
Bibliografie
1.Albulescu, I. (2000 ), Predarea și învățarea disciplinelor socio -umane, Editura Polirom,
București;
2. Bâtiu, I., (2000), Satul Cășeiu în trecut și astăzi , Edit. Renașterea, Cluj Napoca;
3. Călinescu, R. (1969), Biogeografia României , Edit. Științifică, București;
4.Cerghit , I. (1983 )(coordonator) , Perfecționarea lecției în școala modernă , Editura Didactică și
Pedagogică, București ;
5. Ciupagea, D., Păuncă, Ichim, Ir. (1970), Geologia Depresiunii Transilvaniei , Edit.
Academiei, București;
6. Cucu, V. (1981), Geografia populației și așezărilor umane , Edit. Didactică și Pedagogică,
București;
7.Dulamă, E. M. (2002 ), Strategi și tehnici activizante, Edit. Clusium, Cluj – Napoca;
8.Dulamă, E.M. (2008), Metodologie didactică, Edit. Clusium, Cluj Napoca;
9.Dulamă, E.M. (2004 ), Modelul învățării depline a geografiei; Teorii și practici didactice,
Edit. Clusium, Cluj – Napoca;
10. Florea, N., Munteanu, I., și colab. (2000), Sistemul român de taxonomie a solurilor SRTS –
2000 , Edit. Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gh. Ionescu Șișești”, București;
11. Ilinca, N. (2000), Didactica Geografiei, Editura Corint, București;
12. Kadar, J . (1900), Monografia Comitatului Salnoc -Dăbâca , Vol. I -II, Edit. Dej;
13. Lupașcu, A. (2001), Biogeografie, Edit. Fundației România de mâine , București;
14. Mac, I. (2000), Geografie Generală , Edit. Europontic, Cluj Na poca;
15.Mândruț , O. (2011 ) Geografia în Curriculum Național , Consfătuirea inspectorilor și a
metodiștilor de geografie , Cluj – Napoca ;
16. Mureșan, C. (1999), Evoluția demografică a României , Edit. Presa Universitară Clujană;
17. Mutihac, V. (1990), Structura geologică a teritoriului României , Edit. Tehnică, București;
18. Nicoară, L. (1972), Viitura catastrofală mai -iunie 1970 și umările ei pe Someșul Unit ,
Lucrare de diplomă;
19. Oprea, O. (1979 ), Tehnologia instruirii , Editura Did actică și Pedagogică, București;
20. Pascu, St. (1968), Populație și societate . Studii de demografie istorică;
21. Pascu, St. (1972), Voievodatul Transilvaniei , Vol. I -II, Edit. Dacia, Cluj Napoca;
22. Pop, Gr . (2001), Depresiunea Transilvaniei , Edit. Presa Univers itară Clujană;

154
23. Roșu, Al. (1980), Geografia fizică a României , Edit. Didactică li Pedagogică, București;
24. Savu, Al. (1963), Podișul Someșan , Teză de doctorat;
25. Savu, Al. (1965), Terasele Someșului între Dej și Jibou , în „Științele Univ. Babes -Boly ai”,
seria Geologie -Geografie;
26. Savu, Al. (1970), Depresiunea Transilvaniei (Regionarea fizico -geografică) , Puncte de
vedere, Studia UBB, Geologie -Geografie XXV , Cluj Napoca;
27. Suciu, C. (1967,1968), Dicționat istoric al localităților din Transilvania , Vol. I (A -N), Vol.
II (O -Z), Edit. Academiei, București;
28. Surd, V. (1993), Introducere în geografia rurală , Edit. Interferențe, Cluj Napoca;
29. Surd, V. (2001), Geodemografie, Edit. Presa Universitară Clujană;
30.Surd, V. , Zotic, V., Puiu , V., Moldovan, C. (2007), Riscul demografic în munții Apuseni,
Edit. Presa Universitară Clujeană, Cluj – Napoca;
31. Surdeanu, V . (1998), Geografia terenurilor degradate ; Edit. Presa Universitară Clujană;
32.Vert, C. (2001), Geografia populației. Teorie și metodologie , Edit. Mirton, Timișoara;
33. Zotic, V. (2005), Componentele opreaționale ale organizării spațiului geografic , Edit Presa
Universitară Clujană;
34.Zotic, V. (2007), Organizarea Spațiului geografic în culoarul Mureșului, sectorul Sebeș –
Deva , Edit. Presa Universitară Clujeană, Cluj -Napoca.
*** Surse statistice: fișe statistice anuale, fișe ale localităților preluate de la Direcția Județeană
de Statistică, Cluj Napoca.
*** Alte surse: www.wikipedia.ro ,
Primă ria comunei Cășeiu;
*** Clima României, Vol II;
***Atlas Climatic;
***Harta geologică – foaia Cluj;
***Plan urbanistic general al comunei Cășeiu (1998);
***Strategia de dezvoltare a comunei Cășeiu.