PENTRU OBȚINEREA GRADULUI DIDACTIC I COORDONATOR ȘTIINȚIFIC, Pr. Conf. Univ. Dr. GHEORGHE HOLBEA Prof. NICULA FLORENTINA Școala Gimnazială nr. 307,… [615263]

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ
„JUSTINIAN PATRIARHUL“

LUCRARE METODICO -ȘTIINȚIFICĂ
PENTRU OBȚINEREA GRADULUI DIDACTIC I

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC,
Pr. Conf. Univ. Dr. GHEORGHE HOLBEA

Prof. NICULA FLORENTINA
Școala Gimnazială nr. 307, București, sector 2

2016

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ
„JUSTINIAN PATRIARHUL“

SFINTELE TAINE ALE POCĂI NȚEI ȘI ALE
EUHARISTIEI.
ROLUL ACESTORA ÎN EDUCAȚIA
RELIGIOASĂ A ELEVILOR

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC,
Pr. Conf. Univ. Dr. GHEORGHE HOLBEA

Prof. NICULA FLORENTINA
Școala Gimnazială nr. 307, București, sector 2

2016

3

CUPRINS
Introducere …………………………………………………………………………………………………………….. ………..5
Capitolul I
I. Etimologia Sfintelor Taine ale Pocăinței și ale Euharistiei …………………………… ……………………..7
I.1 Etimologia Sfintei Taine a Pocăinței …………………………………………………………………………7
I.1.1 Pocăință …………………………………………………………………………… ………………………7
I.1.2 Mărturisire ………………………………………………………………………………………………10
I.1.3 Al doilea Botez ………………………………………………………………………………………..12
I.2 Etimologia Sfintei Taine a Euharistiei ……………………………………………………………………15
I.2.1 Euharistie………………………………………………………………………………………………..15
I.2.2 Împărtășanie……………………………………………………………………………………………18
I.2.3 C ina cea de Taină …………………………………………………………………………………….19
I.2.4 Cina Domnului…………………………………………………………….. …………………………19
I.2.5 Comuniune.. ……………………………………………………………………………………………20
Capitolul II
II. Prefigurări ale Sfintelor Taine ale Mărturisirii și ale Euharistiei în Vechiul Testament ………..21
II.1 Prefigurări ale Sfintei Taine a Pocăinței în Vechiul Testament …………………….. ………21
II.2 Instituirea Sfintei Taine a Mărturisirii ……….. ……………………………………………………..24
II.3 Prefigurări ale Sfintei Taine a Euharistiei în Vechiul Testament ………….. ………………26
II.4 Instituirea Sfintei Taine a Euharistiei ……….. ……………………………………………………….30
Capitolul III
III. Săvârșirea Sfintelor Taine ale Spovedaniei și ale Împ ărtășaniei ……………………………………….36
III.1 Săvărșirea Sfintei Taine a Spovedaniei ……… …………………. ……………………… …………36
III.2 Esența și forma Sfintei Euharistii ……….. …………. …………………. ……………………………42
III.3 Săvârșirea Sfintei Taine a Împărtășaniei …………….. ………….. …….. ………………………..47
III.4 Momentul prefacirii elementelor. Epicleza …………………. ……………………… ……………48
Capitolul IV
IV. Urmările primirii Sfintelor Taine ale Spovedaniei și ale Euharistiei ……… …………………………53
IV.1 Efectele Sfintei Taine a Pocăinței ………………………………… ………………………………….55

4
IV.1.1 Iertarea păcatelor …………………………………………………………………………………..54
IV.1.2 Restabilirea comuniunii cu Dumneze u…………………………………………………. ….56
IV.2 Efectele Sfintei Taine a Euharistiei …………………………………………………………….57
IV.2.1 Iertarea păcatelor …………………………………………………………………………………..57
IV.2.2 Unirea cu Biserica și cu Hristos …………………………………… …………………………62
Capitolul V
V. Rolul Sfintelor Taine ale Spovedaniei și ale Împărtășaniei în educația religioasă a elevilor ….67
V.1 Educația religioasă – generalit ăți…… ……………………………………… …………………………67
V. 2 Spovedania și Împărtășania în educația religioasă a e levilor…………. ……………………72
Capitolul VI
VI. Cercetarea pedagogică ………………………….. ………… ……………………………… …………………………76
VI.1 Delimitarea temei de cercetat ………………………………………………. …………………………77
VI.2 Elaborarea design -ului cercetării ……………………………………………………………………..79
VI.3 Organizarea și desfășurarea cercetării pedagogice ………………….. …………………………82
VI.4 Analiza, prelucrarea și inter pretarea datelor obținute ………………. …………………………92
VI.5 Concluzii finale ale cercetării ……………………………………………… ………………………..104
VI.6 Valorificarea cercetării ………………………………………………………. ………………………..105
Concluzii ……………………………………………………………………………………………. ………………………..107
Anexe
Bibli ografie………………………………………………………………………………………… ………………………..109
Declarație de autenticitate…………………………………………………………………….. ………………………..110

5
Introducere
Am ales titlul lucrării „Sfintele Taine ale Pocăinței și ale Euharistie. Rolul acestora în
educația religiaosă a elevilor“ pentru că am constatat că scopul supream al vieții creștinului este
dobândirea Împărăției Cerurilor. Educându -i pe copii să participe la frumusețea rânduielilor
bisericești, aducătoare de liniște și de har, îi ajutăm să dobândească viața și fericirea veșn ică din
Împărăția lui Dumnezeu pentru care au fost creați. Profesorul de religie trebuie să se aplece cu
multă dragoste , dar și cu seriozitate asupra î mplinirii misiunii sale de a forma caracterul moral –
religios al elevilor săi. Rolul profesorului de religie este acela de a fi lucrătorul lui Hristos. El
trebuie să semene în sufletele elevilor semințele Cuvântului lucrător, semințe pe care harul
Duhului Sfânt, în colaborare cu voința tinerilor, urmează apoi să le facă roditoare.
Scopul acestei lucrări e ste să -i fac pe elevi să participe la Sfintele Taine ale Spovedaniei și
ale Împărtășaniei, dar și la viața liturgică.
Obiectivele acestei lucrări sunt:
Aflarea opiniei elevilor despre importanța Sfintelor Taine ale Spovedaniei și ale
Împărtășaniei în viaț a lor;
Stabilirea frecvenței primirii spovedaniei și împărtășaniei, pe baza răspunsurilor elevilor la
întrebările din chestionarul administrat;
Identificarea ponderii pe care o dețin Sfintele Taine ale Spovedaniei și ale Împărtășaniei în
cadrul Programei ș colare de religie, sub diferite forme (finalități, conținuturi, activități de
învățare);
Utilizarea unor metode adecvate pentru investigarea atitudinilor și comportamentelor
religioase ale elevilor implicați în cercetarea pedagogică;
Identificarea metodelo r de învățământ eficiente utilizate în predarea -învățarea Sfintelor
Taine ale Mărturisirii și ale Euharistiei;
Analiza relației dintre prezența spovedaniei și împărtășaniei în preocupările religioase și
comportamentul elevilor;
Lucrarea de față este struct urată în șașe capitole, cărora li se adaugă anexele și lista
bibliogafiei consultate .
Capitolul I este dedicat etimologiei Sfintelor Taine ale Pocăinței și ale Euharistiei. În acest
capitol am arătat diferitele denumiri ale celor două Sfinte Taine după cum urmează: Pocăința,
Mărturisirea, al doile a Botez, Împărtășanie, Cina Domnului și Cina cea de Taină.

6
Capitolul al II -lea oferă informații despre instituirea Sfintelor Taine ale Spovedaniei și ale
Împărtășaniei, dar și prefigurări ale acestora în Vechiul T estament.
Capitolul al III -lea tratează despre săvârșirea celor două Sfinte Taine. Ne arată cine este
săvârșitorul acestora, dar și cum sunt săvârșite acestea.
În capitolul al IV -lea am arătat care sunt urmările primirii celor două Sfinte Taine. Prin
Taina Spovedaniei primim iertarea păcatelor și comuniunea cu Dumnezeu, iar prin Taina Sfintei
Euharisti ei ne unim cu Biserica și cu Mântuitorul Hristos.
Capitolul al V -lea dezvoltă despre rolul Sfintelor Taine ale Spovedaniei și ale
Împărtășaniei în educația religioasă a elevilor. Sfântul Ioan Gură de Aur afirmă că: „a educa
înseamnă a purta de grijă de copii și de tineri în ceea ce privește curățirea sufletească și buna -cuviință, a -l creșt e pe
copil moral, om drept, a -l crește în evlavie, a avea grijă de sufletul lui, a -i modela inteligența, a forma un atlet
pentru Hristos, pe scurt a te îngriji de mântuirea sufletului lui. Educația este asemenea unei arte; artă mai mare
decât educația nu e xistă, pentru că toate artele aduc folos pentru lumea de aici, arta educației se săvârșește în
veder ea accederii la lumea viitoare“1.

În capitolul al VI -lea este prezentată cercetarea pedagogică. Ea constituie u na dintre
modalitățile ce pot îm bunătăți calitatea învățământului religios actual. Obie ctul cercetării îl
reprezintă Sfânta Spovedanie și Sfânta Euharistie ca Taine, aceste Taine având un rol deosebit de
important în traiectoria vieții omenești. Dacă Taina Botezului este începutul încorporării
credincioșilor în Hristos, Taina Mirungerii este accentuarea acestora, prin Taina Spovedaniei ni
se iartă păcatele, iar prin Taina Euharistiei se realizează comuniunea cu Hristos, încorporarea
desăvârșită a credincioșilor în El, Mântuitorul lumii.
Metodolog ia de cercetare, respectiv sistemul metodelor de cercetare – desfășurarea
cercetării a presupus utilizarea unui sistem metodologic complex, alcătuit prin îmbinarea
metodelor intensive de cercetare (experimentul, observația, autoobservația, interviul indivi dual,
analiza produselor activității elevilor, studiu l documentelor curriculare, portofoliul) cu cele
extensive (ancheta pe bază de chestionar, metoda testelor, analiza portofoliului), astfel încât să
contribuie la clarificarea și soluționarea problemei ce rcetate.2

1 Pr. Lect. Dr. Marian MIHAI, „Copiii, Biserica și Spovedania “, în Sfânta Spovedanie și Sfânta Împărtășanie –
întrebări și răspunsuri liturgice, Editura Trinitas, București, 2014, p. 132.
2 Dorin OPRIȘ, Ipostaze ale utilizării textului biblic în educația religioasă. Teorie, Aplicații, Cercetare , Ediția a II
a, Editura Sfântul Mina, Iași, 2010, p. 85.

7
Capitolul I
Etimologia Sfintelor Taine ale Spovedaniei și ale Euharistiei
I. 1 Etimologie și sinonime ale Sfintei Taine a Pocăinței

Mărturisire=Pocăință sau Spovedanie (lat. paenitenția : schimbarea sipritului, căință , gr.
metanoia ,).
Cuvântul mărturisire în grecește, ỏμολογία, înseamnă a te afla în același cuvânt – se
înțelege aici, cu Dumnezeu -Cuvântul, adică în același Duh cu El… În acest înțeles, Sfâ ntul
Evanghelist Ioan ne învață că d acă mărturisim (όμολογώμευ) păcatele noastre, Mântuitorul
Hristos n i le iartă și ne curăță de toată nedreptatea, de tot ceea ce ne separă de El, pentru a deveni
asemenea Lui.3
Taina aceasta mai are și alte denumiri. Se numește pocăință , pentru că cel care o primește
trebuie să regrete, în mod sincer păcatele; penitență , derivat după unii de la poenam tenere, ce
înseamnă actul prin care omul se pedepsește pentru păcatele săvârșite, iar după alții, din paene ,
paenitus , o durere a inimii pentru păcatele săvârșite; mărturisire sau spovedanie , întrucât
creștinul își mărturisește păcatele în fața preotului; al doilea Botez , pentru că prin ea se spală
păcatele întocmai așa ca prin Taina Botezului; iertare , dezlegare , pentru că prin ea se iartă, se
dezleagă păcătosul de legătura păcatelor; împăcare , pentru că ne împacă cu Dumnezeu; scândură
(punte) de scăpare după naufragiu , oferindu -ne posibilitatea de a trece din st area de păcat în cea
de virtute4. Pocăința se mai numește și harul cel de al doilea sau a doua iluminare (Evrei 6, 6),
întoarcere , masa mântuirii , baia lacrimilor , a doua renaștere, curățirea conștiinței, reînnoirea
botezului.
I. 1. 1 Pocăința

Taina Pocăinței cuprinde patru momente diferite: căința sau părerea de rău pent ru faptele
săvârșite, mărturisirea păcatelor către duhovnic, îndeplinirea canonului de pocăință sau epitimia,
dezlegarea sau iertarea păcatelor dată de către Duhul Sfânt, prin duhovnic.

3 Pr. Prof. Constantin GALERIU, „Taina Mărturisirii “, în Ortodoxia , XXXI (1979), nr. 3, p. 485.
4 Pr. Nicolaos MATSOUKAS , Teologie Dogmatică și Simbolică, manual pentru institutele teologice, vol. II,
E.I.B.M.B.O.R. , București, 1958, p. 893.

8
Dacă prin Sfântul Botez putem deveni mădulare ale Bisericii lui Hristos, fără Sfânta
Spovedanie este imposibil să moștenim Împărăția Cerurilor. Chiar dacă respectăm anumite
îndatoriri religioase, precum mersul la Biserică, săvârșirea faptelor bune, milosteniile, nu pot
înlocui Taina Sfintei Spovedanii. Viața veșnică o dobândim prin iertarea păcatelor noas tre
fiindu -ne dată prin Taina Spovedaniei. Pentru a ni se ierta păcatele nu este de ajuns să ne însușim
păcatele, ci trebuie să ne pocăim sincer. Pocăința arată capacitatea de a fi om, de a reflecta asupra
actelor proprii. Toți creștinii trebuie să se poc ăiască. Pocăința înseamnă întoarcerea noastră la
viața plăcută lui Dumnezeu.
După Sfântul Isaac Sirul „Pocăința este a lăsa cineva păcatele sale cele de mai înainte și
să se întristeze pentru acestea“5. Ea este schimbarea dispoziției, schimbarea felului d e a gândi și
de a trăi, este înviere interioară, adevărată preschimbare.
Sfântul Ioan Scărarul, în capodopera sa Scara afirmă că: „pocăinț a înseamnă înnoirea
Botezului“. Pocăința înseamnă legământul cu Dumnezeu pentru o nouă viață. Cel ce se pocăiește
este cumpărător al smereniei. Pocăința înseamnă îndepărtarea statornică a oricărei mângâieri
trupești, înseamnă gândul osândirii de sine; negrija față de toate celelalte și grija față de propria
mântuire. Este fiica nădejdii și izgonirea deznădejdii. Pocăința e ste deplina izbăvire de rușine.

„Pocăința deschide calea omului către cer, îl poartă în Rai, îl înfrânge pe diavol. Ești păcătos? Nu
deznădăjdui! Dacă păcătuiești zi d e zi, adu pocăință! Atunci când aflăm într -o casă veche locuri putrede, le
primenim, fără să încercăm, însă a ne îngriji de ele. Astfel trebuie să cugeți și despre sine: dacă te -ai scârbit astăzi cu
păcatul, cur ățește -te degrab prin pocăință!“6

Pentru a ne curăța trupul, Dumnezeu ne -a dat apă, iar pentru a ne curăța sufletul,
Dumnezeu ne -a dăruit harul Sfintei Taine a Spovedaniei. Trebuie să ne spovedim cât mai des și
să nu lăsăm ca sufletul nostru să se murdărească. Mărturisirea înaintea preotului are o
însemnătate pedagocică, ne smerește, ne face să ne rușinăm de păcatele noastre pentru a ne putea
mântui.
După Sfântul Grigorie de Nyssa „pocăi nța este izgonitoare și biruitoare de demoni, fiind sing ura
luptă pe care o avem de dus … împotriva diavolului și împotriva oricărei izbeliști la care suntem expuși, pocăința e

5 Sfântul ISAAC SIRUL , „Cuvântul 81 “, în Scrieri ascetice , Editura Rigopoulos, 1976, p. 380 (trad. rom. Filocalia
X, Cuvântul LXXXI, „Despre deosebirea virtuților și despre săvârșirea întregului drum “).
6 Sfântul IOAN GURĂ DE AUR, Omilii despre Pocăință , E.I.B.M.B.O.R., București, 1998, p. 65 (trad. Din limba
greacă de Pr. Prof. Dumitru FECIORU, ediție electronică, 2005, Apologeticum ).

9
singura luptă pe care o avem de dus bine știind că cel care ajunge să se facă stăpân pe sine însuși, Acela se face
biruitor pentru to tdeauna asupra vrăjmașului lui“7.
Pocăința înse amnă reîmprietenirea cu Domnul. Ea înseamnă curățirea conștiinței,
înseamnă suferirea de bună voie a tuturor lucrurilor dureroase. Cel ce se pocăiește se cercetează
pe sine. Pocăința înseamnă a ține post, dar și să fii conștient de greșelile pe care le -ai săvârșit și să
îți pară rău pentru acestea8.
Dacă protopărinții noștri Adam și Eva nu ar fi căzut, nu am fi avut nevoie de pocăință.
Tradiția ni -l înfățișează pe Adam plângând în fața porților raiului închise, deci și acesta s -a pocăit
pentru greșeala sa. Pocăința este o stare, un mod de trăire specific celor care vor să urce
duhovnicește și care nu se referă doar la ei, sau la trăirile spirituale anterioare nouă, ci este o cale
pe care trebuie să o depășim și noi. Pocăința este o stare pe care trebuie să o trăim și în timpurile
noastre așa cum a fost și în primele veacuri creștine, iar creștinii din ziua de astăzi nu au mai
puțină nevoie de curățire decât au avut nevoie creștinii din vechime, pentru că Dumnezeu spre
care tindem este neschimbat, iar omul, indiferent de gradul de cunoaștere și de acces la
informații, rămane același, în limitele firii sale.
Termenul de pocăință evocă regretul de a fi păcătuit într -o formă sau alta; este senzația de
remușcare provocată în suflet de rana pe care am pricinuit -o aproapelui și chiar nouă înșine,
sentimentul de culpabilitate. Așa este prezentată pocăința de tratatele de morală creștină. O astfel
de definiție este totuși incomplet ă și insuficientă. Dacă limităm pocăința la sentimentul de
remu șcare, abia am realizat o etapă a ei. Pocăința nu este o remușcare interioară , ci este o
convertire a noastră care duce spre calea mântuirii. Ea este un fapt pozitiv al existenței umane și
nicidecum unul negativ.
Sfântul Ioan Scărarul afirma în cartea Scara IV, 1 că: „Pocăința este fiica nădejdii și
renunțarea la dez nădejde“. Prin analogie, mai pot adăuga că pocăința nu este descurajare, ci este
așteptare; nu este silă de sine, ci afirmarea persoanei făcută după chipul lui Dumnezeu.
A te pocăi înseamnă nu atât a privi în jos la fărădelegile săvârșite, la imperfecțiunile tale,
cât a ridica ochii către Dumnezeu, de unde vine ajutorul; nu a reveni la păcatele noastre și a le

7 Sfântul GRIGORIE DE NYSSA , „In inscriptines Psalmorum “, XI, P.G. XLIV, col. 548D; P.S.B., vol. 30, p. 169
apud Pr. Dr. Liviu PETCU, „Mărturisirea vieții de iubire și comuniune“, în Teologie și Viață XXI, LXXXVII
(2011), nr. 5 -8, p. 77.
8 Sfântul IOAN SCĂRARUL SINAITUL, Cuvântul V, „Despre pocăință“ , în Scara, p. 115-116 (trad . rom. Filocalia,
vol. IX).

10
justifica, ci a înainta către Dumnezeu, cu încredere și a părăsi trecutul păcătos; nu întoarcerea
către ceea ce nu am reușit să facem, ci strădania de a deveni întru ființă prin harul lui Hristos9.

I. 1. 2 Mărturisirea

Mărturisirea este Taina în care credinciosul, prin puterea Duhului Sfânt și prin rugăciunea
Bisericii, primește iertarea păcatelor săvârșite după Botez, spre înnoirea comuniunii sale cu
Dumnezeu și împăcarea cu comunitatea liturgică al cărei membru este. Scopul ei este de a-l
readuce pe credincios în starea de curăț ie, de a pune din nou început bun și de a fi conștient de
iertarea și înnoirea primite la botez. Mărturisirea este în mod esențial, curățire, eliberare de păcat,
în lumina vieții lui Hristos, e întâlnire cu Mântuitorul.
Sfânta Taină a Mărturisirii a fost instituită de Domnul Iisus Hris tos după Învierea Sa din
morți când le -a spus Sfinților Apostoli: „Primiți Duh Sfânt cărora veți ierta păcatele, le vor fi
iertate și căro ra le veți ține, vor fi ținute“. (Ioan 20, 22 -23) Mântuitorul a instituit această Taină
pentru curățirea sufletelor de păcate, pentru ca oamenii să -și poată redobândi sănătatea spirituală
și comuniunea cu Dumnezeu. Le -a dat Sfinților Apostoli puterea de a ierta sau nu păcatele, putere
pe care o avea și El ca Dumnezeu. Iertarea acordată de Sfinții Apostoli și de urmașii lo r este chiar
iertarea Lui, fiind o iertare în cer. Cel ce iartă prin preoți este însuși Iisus Hristos. Sfântul Ioan
Gură de Aur spune că preoții au fos t ridicați la puterea de a ierta „întrucât s -au mutat mai înainte
în cer și au depășit firea omenească și s-au eliberat de patimile noastre“10.
Domnul Iisus Hristos și -a arătat puterea de a ierta păcatele oamenilor prin alte persoane
încă de pe pământ pentru că a vindecat oameni de la distanță prin intermediul persoanelor care au
stat în relație nemijlocită cu El. (Matei 15, 28) Puterea de a ierta păcatele a fost dată ucenicilor
Săi și urmașilor acestora, nu tuturor celor care au ajuns în relație cu El. În raportul cu Hristos și
cu Biserica, persoanele alese pentru a ierta păcatele oamenilor primesc puterea d e la Hristos pe de
o parte, iar pe de altă parte printr -un act săvârșit în Biserică, printr -o rugă ciune și rânduială a
Bisericii. Mărturisirea, ca practică bisericeas că, încă din perioada primară a Bisericii, reprezintă

9 Sfântul IOAN SCĂRARUL SINAITUL, Cuvântul V, „Despre pocăință“ , în Scara, p. 115-116 (trad . rom. Filocalia,
vol. IX).
10 Despre preoție , III, P. G. 48, col. 645 apud Pr. Prof. Dumitru STĂNILOAE , Teologie Dogmatică Ortodoxă , vol.
III, E .I.B.M.B.O.R, București, 2003, p. 128 .

11
condiția pentru a primi Sfântul Trup și Sânge al Domnului, „spre iertar ea păcatelor și viața de
veci“11.

„Mărturisirea este un act personal, precum și păcatul e un act personal. Prin ea, omul își precizează față
de Dumnezeu, prin duhovnic, starea sa personală de păcătoș enie și atitudinea față de ea … Raportul dintre om și
Dumnezeu e un raport de la persoană la persoană, nu un raport între masă și Dumnezeu … Dumnezeu îi vrea pe
oameni uniți în iubire, dar nu contopiți în masă, într -o unire care nu -i anulează ca persoane, care nu le anulează
răspunderea personală, ci le -o accentuează“12.

Didahia celor doisprezece Apostoli ne spune ca „în biserică să -ți mărturisești greșalele
tale și să nu purcezi la rugăciune a ta întru cunoștință vicleană“. Credinciosul își mărturisește
păcatele și primește prin preotul duhovnic iertarea păcatelor. Așadar mărturisirea păcatelor este
un act de pocăință, o faptă prin care ne raportăm la Dumnezeu.

„Taina Mărturisirii reprezintă atât baia în care se scaldă sufl etele și ies din ea curățate de povara
păcatului, după cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur: ‹‹Mărturisirea celor ce au greșit se face ștergere a greșelilor
cât și leac de vindecare a oricărei boli sufletești, redând sufletului sănătatea de mai în ainte și harul cel
mântuitor››“13.

În Biserica primară mărturisirea era publică, în semn de împăcare cu întreaga comunitate,
iar cazu rile grave ajungeau la episcop. Biserica Ortodoxă nu admite mărturisirea în public ș i nici
mărturisirea colectivă. Mărt urisirea în public și în comun se practicată uneori din motive
deosebite, dar nu poate deveni o practică permanentă. Ea a fost practicată în Biserica Ortodoxă în
cazuri de război sau de calamități.
Atunci când credinciosul simte că vinovăția îi apasă sufl etul, pentru a se elibera de această
stare apăsătoare, trebuie să fie iertat de păcatele săvârșite. Aceasta se face prin mărturisirea
păcatelor. „Credinciosul se mărturisește lui Dumnezeu în duh de căință, prin rugăciune“14.
Această mărturisire își are valoarea ei, dar nu este suficientă pentru iertarea păcatelor. O

11 „Rugăciunile Împărtășirii“, în Liturghierul pastoral , tipărit cu binecuvântarea I.P.S. Daniel, Mitropolitul Moldovei
și Bucovinei, Editura Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Iași, 2004, p. 209.
12 Pr. Prof. Dumitru STĂNILOAE , „Mărturisirea păcatelor și pocăința în trecutul Bisericii “, în Biserica Ortodoxă
Româ nă, 1955, nr. 3 -4, p. 219.
13 Pr. lect. Dr. Marian MIHAI , „De ce este necesară Taina Pocăinței?“ în Sfânta Spovedanie și Sfânta Împărtășanie –
întrebări și răspunsuri liturgice , Editura Trinitas, București, 2014, p. 28.
14 Irineu CRĂCIUNAȘ (Suceveanul), „Învățătura ortodoxă despre pocăință “, în Ortodoxia, XII, 1960 , nr. 3, p. 391.

12
mărturisire și o pocăință numai față de sine însuși nu există; aceasta nu poate da nici iertarea, nici
liniștea sufletească. Mărturisirea păcatelor este singura ca le de obținere a iertării și de refacere a
echilibrului sufletesc. Ea se poate face față de cel căruia i -am greșit, pentru a -i cere iertare sau
față de un pr ieten, pentru a -i cere un sfat. Și acestea sunt bune și necesare, dar nu sunt suficiente
pentru a f i iertați în fața lui Dumnezeu. „Mărturisirea se face lui Hristos Dumnezeu, reprezentat
prin duhovnic pentru ca în felul acesta să nu te mărturisești lui Dumnezeu ca unei noțiuni
abstracte. Să fie o prezență personală și concretă în fața căreia să te mărtu risești ca în fața lui
Dumnezeu“15.
În concluzie , mărturisirea necesită o voință puternică prin care trebuie să biruim rușinea,
aroganța și mândria, care nu lasă sufletul credinciosului să -și recunoască și să -și mărturisească
păcatele, ci și să se smerească .
I. 1. 3 Al doilea Botez

Taina Pocăinței se mai numește și al doilea Botez pentru că spală păcatele săvârșite după
Botez, se șterg păcatele personale și se reface legătura cu Biserica, legătură întreruptă prin păcat.
Acest Botez se realizează prin lacrimi de pocăință și părere de rău pentru păcatele săvârșite.
Pentru iertarea păcatelor săvârșite după Botez sau în perioada de la ultima spovedanie,
Mântuitorul Hristos a instituit Taina Spovedaniei sau a Pocăinței, care se mai numește și al doilea
Botez, în raport cu Taina Botezului propriu -zisă în care am fost iertați de păcatul strămoșesc (și
eventualele păcate personale dacă Botezul s -a administrat la o vârstă adultă), și renăscuț i la viața
cea nouă în Hristos. Pocăinț a este asumată personal în Biserică și ca Taină car e ne vindecă și ne
restaurează. Ea ne vindecă de boala păcatului și de urmările acestei boli și ne restaurează, ne
reașează haina în lumină.
Sfântul Apostol Pavel spune în Epistola I către Corinteni, în capitolul 15, că drepții vor
străluci în Împărăția lui Dumnezeu precum stelele, dar nu toți la fel, căci așa cum stea de stea se
deosebește în strălucire, aici în planul fizic, asemenea și drepții vor străluci în chip deosebi t, în
funcție de intensitatea pocăinței pe care au avut -o pe pământ în funcție de mulțimea faptelor bune
pe care le -au săvârșit16. Dacă am putea să vedem haina luminoasă pe care o îmbracă cel care s -a
Spovedit cu părere de rău pentru păcatele săvârșite și c u hotărârea de a nu le mai repeta, ne -am da

15 Pr. Prof. Nicolae MLADIN , Curs de Teologie Morală , Sibiu, 1956, p. 254.
16 Pr. Prof. D r. Viorel SAVA, „Care este legătura dintre Taina Sp ovedaniei și Taina Împărtășaniei“ , în Sfânta
Spovedanie și Sfânta Împărtășanie -întrebări și răspunsuri liturgice , Editura Trinitas, București, 2014, p. 19.

13
seama că acela seamană cu cel care iese din apa cristelniței botezului, cu cel care se află în
Împărăția cerurilor.
În cuvântul său de învățătură, Sfântul Nicodim Aghioritul ne spune că Dumnezeu, în
ordinea firi i nu a purtat de grijă numai să ajungem sănătoși, ci s -a îngrijit să ne recăpătăm și
sănatatea trupească cu diferite leacuri și cu băi. El nu s -a îngrijit numai să ne naștem
duhovnicește prin Sfântul Botez, ci a avut grijă să ne recăpătăm sănătatea duhovn icească, când ne
vom îmbolnăvi sufletește, cu o baie curățitoare și cu un leac minunat, fiind Taina Mărturisirii.17
Taina Mărturisirii este baia în care se scaldă sufletele și ies din ea curățate de povara
păcatului. Astfel Sfântul Ioan Gură de Aur ne zice că: „Mărturisirea celor ce au greși t se face
ștergere a greșelilor“ , cât și leac de vindecare a oricărei boli sufletești, redând sufletului sănătatea
de mai înainte și harul cel mântuitor.
Sfântul Ioan Botezătorul predică pocăința și cheamă la Botezul pocă inței, pentru a arăta
că este nevoie să ne recunoaștem păcatele și să ne curățim de ele. Atât de mare este această
nevoie, încât Însuși Iisus Hristos, care deși este fără de păcat, a mers, totuși, să primească în
Ioardan de la Sfântul Ioan b otezul pocăințe i pentru păcate. Domnul Iisus Hristos a fost botezat cu
Botezul pocăinței pentru a ne arăta nouă că prin pocăință se deschid omului cerurile și se reface
legătura lui cu Sfânta Treime. Toată natura omenească are nevoie să fie ridicată din păcat prin
putere a Mântuitorului Hristos.
Prin Botezul Pocăinței și prin harul curățitor al Sfântului Duh, fiecare om redevine fiu
iubitor al lui Dumnezeu, tocmai pentru că Fiul veșnic iubitor al Tatălui Ceresc a luat asupra Sa
natura omenească, pentru a ne învăța pocăința spre iertarea păcatelor și a ne da viața veșnică.
Nașter ea spirituală sau cerească, din apă și din Duh, spre iertarea păcatelor, de schide
omului Îm părăția cerurilor. Fără această naștere din nou, omul nu poate intra în Împărăția
cerurilor. (Ioan 3, 5)
Dacă Botezul spală păcatele săvârșite până atunci, Mărturisirea le spală pe cele de după
Botez și devine astfel Sfântă Taină fără de care nu e posibilă dobândirea mântuirii. În acest sens
Sfântul Ioan Gură de Aur afirmă: „Fericit ești tu dacă ai păstrat baia Botezului. Dacă însă, ca un om, ai
apucat de ai irosit darurile ei, apoi pune în mișcare darurile lacrimilor. Ai o fântână întreagă; din adâncul inimii
scoate tânguire, atinge pe amândoi gemenii – ochii; revarsă pâraiele de lacrimi, îneacă în lacrimi greșe lile tale.
Pârâiașele neînsemnate de ploaie duc firicelele ușoare de paie; iar râurile de adâncime mare și șuvoaiele

17 Pr. Prof. D r. Viorel SAVA, „Care este legătura dintre Taina Sp ovedaniei și Taina Împărtășaniei“ , în Sfânta
Spovedanie și Sfânta Împărtăș anie… , p. 19 .

14
furtunoase de munte sunt în stare să târască cu sine rădăcinile buturugilor înfipte ad ânc și chiar pietroaiele
grele“18.

„Dar nu numai prin Botezul Domnului Iisus Hristos se lucreaz ă taina mântuirii ca taină a
pocăinței și a iertării păcatelor, ci și prin moartea Sa pe Cruce și Învierea Sa din morți.
Răstignirea Mântuitorului este, de fapt, urmarea păcatului oamenilor, a necredinței și a împietririi
lor, a trădării prin lăcomie, a urii din invidie și a violenței din răutate, t oate manifestări ale
păcatului“19. La toate acestea Mântuitorul a răspuns cu blândețe și cu rugăciune pentru iertare:
„Părinte, i artă-le lor, că nu știu ce fac“. (Luca 23, 34) Pentru a arăta cât de mare este puterea
pocăinței, pe când era pe Cruce, Mântuitorul i -a spus tâlharului care s -a pocăit: „astăzi vei fi cu
Mine în rai“. (Luca 23, 43) Prin pocăință sinceră, chiar și în ultima clipă a vieții se recâștigă raiul
pierdut și se reface legătura omului cu Dumnezeu.
Dacă Botezul propriu -zis, prin apă și Duh Sfânt, se săvârșete o singură dat ă în viață,
„botezul lacrimilor“ sau Taina Pocăinței se săvârșete cât mai des, pentru ca omul să se curățească
de păcatele făcute dup ă Botez și să poată primi Taina Împărtășaniei, fără de osândă, ca să
dobândească viața de veci. De Sfânta Împărtășanie sufletul nu se poate apropia decât în haină de
nuntă, în haină curată. Această haină curată se dobândește prin Botez, dar se curăță cât m ai des
prin Taina Pocăinței. Dacă nu ne -am pocăit , nu putem intra în Împărăția cerurilor pentru că haina
nostră este murdară de păcatele săvârșite de noi, împiedicându -ne să ne împărtășim în Biserică
din prânzul mistic al Împărăției cerurilor care este Sfâ nta Euharistie. În această privință Sfântul
Apostol Pavel spune: „Nu știți, oare, că nedrepții nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu? Nu vă
amăgiți: nici desfrânații, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomoniții,
nici furii , nici lacomii, nici bețivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moșteni Împărăția lui
Dumnezeu“. (I Corinteni 6, 9-10)
În concluzie , Botezul, Pocăința, iertarea păcatelor și prezența Sfântului Duh în om refac
comuniunea omului cu Dumnezeu și cu oamenii.

18 Sfântul IOAN GURĂ DE AUR , Problemele vieții, trad. C. Spătărelu și D. Filioreanu, Editura Egumenița,
București, 2007, p. 35 .
19 Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, „Luminile pocăinței și ale iertării păcatelor “, în Spovedaia și
Euharistia – izvoare ale vieții creștine . Sfânta Spovedani e – Taina pocăinței și a iertării păcatelor , vol. I, Editura
Basilica , București, 2014, p. 16.

15
I. 2 Etimologie și sinonime ale cuvântului Euharistie
I. 2. 1 Euharistie

Euharistie= mulțumire, recunoștință
Euharistia este Taina instituită de Însuși Iisus Hristos, prin rugăciune de mulțumire și gestul
de binecuvântare a pâinii și paharului la ultima Sa Cină cu Sfinții Apostoli, în care Biserica
actualizează în mod sacramental opera Sa răscumpărătoare, concent rată în jertfa și în Învierea Sa.
„Și luând pâinea, mulțumind a frânt și le -a dat lor zicând: Acesta este Trupul Meu care se dă
pentru voi; aceasta să faceți spre pomenirea Mea. Asemenea și paharul, după ce au cinat zicând:
Acest pahar este Legea cea nouă, întru Sângele Meu, care se varsă pentru voi“. (Luca 22, 19 -20)
Sfânta Euharistie este înainte de toate o părticică de hrană desprinsă de trupul euharistic,
este actul de consumare al acesteia, integrând subiectul în trupul lui Hristos. Această părticică
euharistică nu rămâne o simplă participare pentru adevăratul creștin, ea merge mai departe,
creând o comunicare profundă și generală cu Iisus Hristos. E ceea ce subliniază Sfântul Ioan
Gură de Aur când zice: „Pâinea pe care o frângem nu este ea o comuniune cu trupul lui
Hristos?“20

„Căci eu de la Domnul am primit ceea ce v -am dat și vouă: Că Domnul Iisus în noaptea în care a fost vândut,
a luat pâine. Și mulțumind, a frânt și a zis: Luați, mâncați, acesta este Trupul Meu care se frânge pentru voi. Aceasta
să faceți întru pomenirea Mea. Asemenea și paharul după cină zicând: Acest pahar este Legea cea nouă întru
Sângele Meu. Aceasta să faceți ori de câte ori veți bea, spre pomenirea Mea. Căci de câte ori veți mânca această
pâine și veți bea acest pahar, moart ea D omnului vestiți până va veni“. (I Corinteni 11, 23 -26)

Euharistia este desăvârșirea încorporării sau transformarea noastră în Trupul Său. Astfel s -a
format o legătură inseparabilă între Biserică și Euharistie, având în vedere că „ Euharistia este
simbolul și forța unității, iar B iserica este domeniul, aria ei“21. Biserica și Euharistia sunt două
realități inseparabile, deoarece Euharistia nu este o simplă acțiune sacramentală, ci este centrul de
convergență al întregii vieți bisericești. „Hristos a rezidit, a întărit, a unificat Biserica, iar Sfânta
Euharistie, având ca obiect tocmai temelia unității Ei, adică jertfa lui Hristos, rămâne prin

20Diac. Drd. Gheorghe SAVA, „Aspectul comunitar al Sfintei Euharistii “, în Ortodoxia , nr. 4, București, 1987,
p.138.
21 Diac. Drd. Gheorghe SAVA, „Aspectul comunitar al Sfintei Euharistii “…, p. 420.

16
excelență taina unității Bisericii. Așa cum prin jertfa Sa, zidirea e adunată și restabilită, tot așa și
în Eu haristie e împreunată Biserica“22.
Prezența reală a lui Hristos în Euharistie adună pe toți oamenii în comuniunea Trupului
Său, care este Biserica, împărtășindu -le viața dumnezeiască. „În pâinea euharistică toți creștinii
formează o unitate, asemenea boabel or de grâu în pâine. În ea sunt adunate și strânse la un loc
toate mădularele Bisericii, după cum în pâine sunt împreunate o mulțime de boabe de grâu. Dar
această unitate nu rămâne doar simbolică, fiindcă ea se arată în chip real prin consumarea
Trupului l ui Hristos și fiindcă toți se satură din aceeași pâine, ei sunt cuprinși în această unire
obștească, într -o comuniune. Există, de aceea, o pâine și un singur Trup, adică o Euharistie și o
Biserică. Hristos ne cuprinde pe toți așa cum pâinea împreună mulțim ea boabelor de grâu.
Primindu -L în noi pe Cel ce nu se î mparte, noi formăm un tot unic“23.
Sfânta Euharistie este una dintre cele mai puternice și mai prețioase elemente ale unității
interne a Bisericii. Pentru teologia răsăriteană, Euharistia nu este o sim plă acțiune sacramentală,
ci centrul de convergență al întregii vieți bisericești. Ca termen tehnic, Euharistia apare pentru
prima oară în scrierile Sfântului Ignatie Teoforul: „Sârguiți -vă, dar să vă adunați mai des pentru
Euharistia lui Dumnezeu și spre slava Lui“24. Tot Sfântul Ignatie Teoforul numește Sfânta
Euharistie „pâ inea care este leacul nemuririi“ , antidotul morții, pentru a trăi în Domnul Iisus
Hristos pentru totdeauna.

„Mai ales dacă Domnul îmi va descoperi că fiecare din voi și toți îndeobște vă adunați în harul, care vine de
la numele Său, într -o singură credință și în Iisus Hristos «cel după trup din neamul lui David», Fiu al Omului și Fiu
al lui Dumnezeu, pentru ca voi să vă supuneți cu mintea neîmpărțită episcopului sau preoțimii, frângând o pâine,
care este leacul nemuririi și doctorie pentru a nu muri, ci a trăi veșnic în Iisus Hristos “25.

Scrierile post -apostolice subliniază în mod deosebit efectul eclezial al Euharistiei. Altarul
pe care se aduce Euharistia este însuși izvorul unității Bisericii. Biserica este cea care face
Euharistia, este o putere exorbitantă, aceea de a -L face prezent p e Hristos pe pământ și de a
permite oamenilor să ia parte la sacrificiul Său. „Euharistia se revelează din ce în ce mai mult
astăzi, în conștiința modernă, ca Taină a Bisericii prin excelență, taina în care Biserica se

22 Diac. Drd. Gheorghe SAVA, „Aspectul comunitar al Sfintei Euharistii “…, p. 417.
23Diac. Drd. Gheorghe SAVA, „Aspectul comunitar al Sfintei Euha ristii“…, p. 420.
24Sfântul IGNATIE TEOFORUL , „Către efeseni “, în P.S.B. vol. I, E.I.B.M.B.O.R., București, 1979, p. 161.
25Sfântul IGNATIE TEOFORUL , „Către efeseni“, în P.S.B. , vol. I… , p. 164.

17
realizează, se recunoaște și se perpe tuează ca locul și timpul adună rii credincioșilor lui
Dumnezeu “26.
Euharistia reactualizează jertfa unică a Noului Legământ adusă de Marele Arhiereu, Iisus
Hristos, Care nu a cruțat viața Sa, ci S -a dat preț de răscumpărare pentru noi. Conștientizând ce
înseamnă această Taină a Sfintei Euharistii, trebuie să ne împărtășim cu vrednicie și să urmăm cu
luare -aminte sfatul Sfântului Apostol Pavel: „Ori de câte ori mâncați pâinea aceasta și beți
paharul acesta, vestiți mo artea Domnului până va veni El“. ( I Corinteni 11, 28)
Mântuitorul Însuși celebrează Euharistia ca „Cel ce aduce și Cel ce Se aduce, Cel ce
primește și Cel ce se împărtășește “27. Pentru a se uni prin credință cu Hristos, omul nu are nevoie
numai de curățirea sufletului, ci și trupul său trebui e hrănit pentru dobândirea vieții veșnice cu
hrana nemuririi. Trupul ajunge pe altă cale să se împărtășească și să se unească cu Acela Care
conferă mântuirea. Mijlocul este Euharistia, prin care se restabilește sănătatea și nemurirea
pierdută prin căderea omului în păcat.

„Sfânta Euharistie este Taina în care, sub chipul pâinii și al vinului, se împărtășește credincioșilor însuși
Trupul și Sângele lui Hristos, spre iertarea păcatelor și spre viața de veci, înfățișându -se real și nesângeros jertfa de
pe Cru ce a Mântuitorului, cu puterea Duhului Sfânt, i nvocată de episcop sau de preot“28.

Diferitele numiri care s -au dat acestei Sfinte Taine exprimă diferite aspecte ale ei și stau
în legătură cu instituirea, ființa, însemnătatea, săvârșirea, scopul sau efect ele ei, scoțându -i în
relief caracterul de Taină, fie pe acela de Jertfă.
Se numește Euharistie pentru că la instituire, la Cina cea de Taină, Domnul Iisus a
mulțumit lui Dumnezeu Tatăl înainte de a frânge pâinea și a o da Sfinților Apostoli, și pentru că
este și jertfă de mulțumire a Biseric ii. Se numește și „Împărtășanie“ pentru că este Taina Sfintei
Împărtășiri cu Trupul și Sângele Domu lui Hristos, taină dată credincioșilor sub forma pâinii și a
vinului prefăcute de Sfântul Duh în Trupul și Sângele Domn ului.
Alte denumiri sunt : Cuminecătură, comuniune, unire pentru că unește pe credincioși cu
Mântuitorul, Cina Domnului ( I Corinteni 10, 17 -21), Cina cea de Taină , Masa Domnului , Taina

26Pr. Prof. D r. Radu DUMITRU , „Caracterul ecleziologic al Sfintelor Taine și problema comuniunii “, în Ortodoxia ,
1978, nr. 1-2, p. 257 .
27Pr. Prof. Dr. Ioan BRIA, Dicționar de Teologie Ortodoxă …, p. 157 .
28Pr. Prof. Dr. Radu DUMITRU , „Taina Sfintei Împărtășanii ( Euharistia)“ , în Îndrumări misionare , E.I.B.M.B.O.R. ,
Bucure ști, 1986, p. 527.

18
Altarului , Paharul Vieții, Paharul binecuvântării, Pâinea Domnului, Trupul lui Hristos, Sângele
lui Hristos etc.
I. 2. 2 Împărtășire

Sfânta Împărtășanie are o influență profundă asupra sufletului; în ea cel ce se împărtășește
pregătit cu adevărat simte mai intens ca oricând prezența lui Hristos, și trăiește fericirea
nemărginită a unirii duhovnicești cu El. De aceea, cei ce cunosc Taina Împărtășaniei își doresc cu
ardoare unirea cu Hristos, conștientizând că această taină îi ajută să biruiască orice, ea devenind
pentru ei centrul vieții lor, puterea vitalității lor spirituale, și simțind neîncetat prezența
transfiguratoare a lui Hristos într-înșii.
Împărtășirea este „piscul cel mai înalt al vieții duhovnicești, de aceea se pot împărtăși
numai credincioșii pregătiți și vrednici de a primi Trupul și Sângele Domnului, fiind verificați de
către duhovni c prin Taina Sfintei Spovedanii “29. „Să s e cerceteze însă omul pe sine și așa să
mănânce din pâine și să bea din pahar“. (I Cor. 11, 28) Împărtășindu -ne cu Hristos, nu ne mai
temem de moarte căci purtăm în noi Trupul lui Hristos cel înviat, care este arvuna învierii
noastre: „Cel ce Mă mănâncă pe Mine va trăi prin Mine“. (Ioan 6, 57)
Împăr tășirea înseamnă a avea parte de ceva împreună cu alții, de un bun comun tuturor.
Cei care se împ ărtășesc de acest bun se numesc membri ai comunității sau părtași . „Cel ce
mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu are viață veșnică, și Eu îl voi învia în ziua cea de apoi“.
( Ioan 6, 54)

„Sfânta Împărtășanie este cea mai însemnată Taină dintre cele șapte Taine, fiindcă, în timp ce în toate cele
șapte Taine se împărtășește credincioșilor harul dumnezeiesc sfințitor, în această Sfântă Taină, pe lângă împărtășirea
harului sfințitor, ca în celelalte Sfinte Taine, Însuși Izvorul harului, Domnul nostru Iisus Hristos, ni se împărtă șește
cu Trupul și Sângele Său “30.

Pentru deplinătatea vieții în Hristos nu este nevoie numa i de comuniunea liturgică cu
Trupul și Sângele Mântuitorului, ci și de o viață activă. Această viață activă reprezintă unicul și
neschimbatul drum care duce la mântuire .

29Pr. Prof. Dr. Ene BRANIȘTE, Liturgica specială , Editura Nemira, București, 2002, p. 303.
30 Pr. Ioan IONESCU, „Taina Sfi ntei Împărtășanii sau Cuminecături “, în Glasul Bisericii, 1990, nr. 1-2, p. 36 .

19
I. 2. 3 Cina cea de Taină

Este ultima cină luată de Mântuitorul cu ucenicii Lui, înainte de Paștile iudeilor și înainte
de a fi vândut, prins și răstignit. Această Cină se deosebește de orice alt ă cină; ea se numește „de
taină“ pentru că atunci a instituit Mântuitorul marea Taină a Sfin tei Euharistii sau Împărtășanii31.
Chiar dacă ucenicii n -au prea înțeles atunci ce voia să spună Învățătorul lor, frângând
pâinea și zicând: „ Luați, mâncați, acesta este trupul Meu“ ( Matei 26, 26), chiar dacă în aceeași
seară cutremurătoare ucenicii, înspăimântați de cele petrecute în grădina Ghetsim ani, s -au speriat,
au fugit și s -au lepădat, după numai trei zile , văzându -L pe Domnul Iisus Hristos înviat, și -au
venit în fire, au crezut, înțelegând și amintindu -și cu precizie tot ce se petrecuse în foișorul Cinei
celei de Taină.
Grăuntele de muștar al Împărăției cerului acolo și atunci s -a zămislit în Biserica lui
Hristos, acolo și atunci s -a născut Sfânta Euharistie, inima care a dat și dă viață veșnică tuturor
celor ce cred și mărturisesc că Iisus este Fiul lui Dumnezeu, care a venit în lume să -i mân tuiască
pe cei păcătoși. Și pentru ca ucenicii să nu creadă că a fost o cină obișnuită, Iisus le -a vorbit cu
toată claritatea: „ Eu vă rânduiesc vouă împărăție, precum Mi -a rânduit Mie Tatăl Meu, ca să
mâncați și să beți la masa Mea și să ședeți pe tronuri, judecând cele douăsprezece seminții ale lui
Israel” (Luca 22, 29 -30), iar apoi le -a poruncit: „aceast a să faceți spre pomenirea Mea“.
(Luca 22, 19)
Cu alte cuvinte, Fiul lui Dumnezeu și Fiul Omului venind în lume, prin jertfa Crucii, a
restaurat legătura și comuniunea omului cu Dumnezeu, întemeind noua Împărăție a Păcii, pe care
a dăruit -o Apostolilor și prin ei și nouă la Cina cea de Taină. „De la această instituire și poruncă,
îndată după Cincizecime, Apostolii și Biserica au săvârșit regulat S fânta Euharistie sau Cina
Domnului în cadrul Sfin tei Liturghii, centrul cultului “32.

I. 2. 4 Cina Domnului

Este o altă expresie pentru Sfânta Euharistie, deosebindu -se de orice altă cină sau masă.
„Paharul Cinei sau Paharul Domnului se deosebește cu atât mai mult de ospețele și de paharul

31Pr. Prof. Dr. Ioan MIRCEA, Dicționar al Noului Testament …, p. 94 .
32Pr. Prof. Dr. Ioan MIRCEA, Dicționar al Noului Testament …, p. 94 .

20
demonilor, de la templele idolești, cum atrage Apostolul atenția corintenilor, ca să se ferească de
paharul și de jertfele lor“33. „Nu puteți să beți paharul Domnului și paharul demonilor; nu puteți
să vă împărtășiți din masa Domnului și din masa demonilor“. (I Corinteni 10, 21)
Cina Domnului era legată, la început, de cultul liturgic și de masa frățească. „ Și în fiecare
zi, stăruiau într -un cuget în templu și, frângând pâinea în casă, luau împreună hrana întru b ucurie
și întru curăția inimii“. (Fapte 2, 46).
La Cina Domnului sunt invitați cei ce vor să fie cu Hristos și vor să -L aibă pretutindeni cu
ei, știind că, hrănindu -se cu Trupul și Sângele Mântuitorului, vor avea viață veșnică.

I.2.5 Comuniun e

Comuniunea euharistică înseamnă primirea lui Hristos întreg, Mielul care se jertfește
continuu, în Biserica Sa, pentru a -i cuprinde pe toți în starea Lui de jertfă și înviere în fața lui
Dumnezeu , murind și înviind tainic cu El. Cuminecarea cu Sfintele Taine în cadrul Euharistiei
este semn al apartenenței la aceeași comunitate și al mă rturisirii aceleiași credințe. Centrul vieții
celei noi este în Domnul Iisus Hristos care pătrunde și transfigurează, îndumnezeiește făptu ra
întreagă a omului credincios. „M-am răstignit împreună cu Hristos; și nu eu mai trăiesc, ci
Hristos trăiește în mine. Și viața mea de acum, în trup, o trăiesc în credința în Fiul lui Dumnezeu,
Care m -a iubit și S -a dat pe Sine Însuși pentru mine“. (Galateni 2, 20)
În concluzie , Euharist ia, ca act și comuniune, oferă vie ții morale un sens fundamental:
regăsirea adevăratelor sale valori. Mântuitorul Hristos, prin iubirea Sa de oameni, vrea să facă din
noi Biserica în care ne adună din toate părțile împrejurul Sfintei Mese pentru a realiza astfel din
noi un singur corp care să fie deopotrivă al Lui și al nostru.

33Pr. Prof. Dr. Ioan MIRCEA, Dicționar al Noului Testament …, p. 95 .

21
CAPITOLUL II
Instituirea Sfintelor Taine ale Mărturisirii și ale Euharistiei
II. 1 Prefigurări ale Sfintei Taine a Spovedaniei în Vechiul Testament

Pocăința sau Spovedania este Taina prin care se împărtășește Harul iertării și al împăcării
cu Dumnezeu, adică al reintegrării în har a creștinului pocăit. Prin această Sfântă Taină se reface
raportul omului cu Dumnezeu.
Mântuitorul și -a arătat intenția d e a institui acestă taină când i-a spus lui Petru că îi va da
cheile Î mpărăției Cerurilor: „Și îți voi da cheile împărăției cerurilor și orice vei lega pe pământ va
fi legat și în ceruri și orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat și în ceruri“. (Matei 16, 19) De
asemenea când a spus: „De nu va asculta fratele tău nici de Biserică, să fie ție ca un păgân și
vameș; adevărat grăiesc vouă: Oricâte veți lega pe pământ, vor fi legate și în cer și oricâte veți
dezlega pe pămân t vor fi dezlegate și în cer“. (Matei 18, 17 -18)
Prima Spovedanie a avut loc în raiul cel din Eden, când Dumnezeu i -a provocat pe Adam
și Eva la o mărturisire personală, așteptând să spună cum au păcătuit și să spună ce i -a determinat
să săvârșească păcatul34. Atunci când au fost întrebați de Du mnezeu „De ce au făcut aceasta?“
Eva a dat vina pe șarpe, iar Adam a dat vina pe femeia pe care i -a dat -o Acesta. L a fel s -a
întâmplat și cu Cain, c ând a fost provocat de Dumnezeu să -și mărturisească păcatul, a refuzat
spunând că el nu este păzitorul fratelui său. (Facerea 4, 9) Sfinții Părinți afirmă că atât Adam și
Eva cât și Cain au fost blestemați de Dumnezeu nu pentru păcat, ci pentru ocolirea mărturisirii, a
căinței și a părerii de rău.
Din momentul căderii omului, în sufletul lui a înmugurit si mțământul părerii de rău.
Tradiția ni -i înfățișează pe Adam și pe Eva plângând în fața porților închise ale raiului. Atât la
popoarele păgâne, care mai păstrau un rudiment din Revelația primordială, cât mai ales la
poporul ales, întâlnim acte de pocăință ș i preo cuparea de împăcare cu Dumnezeu35. „Sentimente
de pocăință și practici pentru mărturisirea, ispășirea și curățirea păcatelor aflăm în toate religiile
primitive și antice. De când s -au ivit și s -au descoperit cele dintâi semne de viață religioasă la

34 Prot. Nicodim BELEA , „Funcțiunea soteriologică ș i educativă a Tainei Spovedaniei “, în Biserica Ortodoxă
Română , 1982, nr. 5 -6, p. 485 .
35 Episcop ANDREI , Spovedanie și comuniune, Alba Iulia, 1998, p . 78.

22
primitivi, întâlnim – în felurite chipuri – și ideea mijloacelor de purificare a suflet ului și de
împăcare cu Dumnezeu “36.
În Vechiul Testament conștiința păcătoșeniei este exprimată în mai multe texte. Începând
cu Adam care se simțea gol de frumusețea cea di ntâi, îi răspunde lui Dumnezeu: „Am auzit glasul
Tău în rai și m -am temu t, căci sunt gol și m -am ascuns“ (Facere a 3, 10); și până la Sfântul Ioan
Proorocul care îi pregătea pe oameni pentru venirea Domnu lui Iisus Hristos prin cuvintele:
„Pocăiți -vă că s -a apropiat Împărăția cerurilor“. (Matei 4, 17)
Încă după primul păcat omenesc, Dumnezeu i -a provocat pe Adam și Eva la o mărturisire
personală și explicită. El vrea o mărturisire personală, nu una comună și generală. Pe Eva a
întreb at-o: „Pentru ce ai făcut asta?“ (Facere a 3, 13) Deși Dumnezeu știa ce i -a îndemnat pe
fiecare să săvârșească păcatul, El a așteptat ca fiecare dintre ei să -și mărturisească greș eala,
pentru a medita asupra motivelor condamnabile ale greșelii și asupra slăbiciunilor speciale ale
fiecăruia. Dumnezeu l -a întrebat pe Adam diferit față de Eva. Mărturisirea personală e un mijloc
de adâncime a conștiinței personale, e un mijloc de creștere spirituală; prin ea omul e oprit de a se
ocoli pe sine, de a se ascunde din fața sa și din fața un ui judecător; de a se da după alții37.
Sfinții Părinți, Ioan Gură de Aur și Afraates, spun că Adam și Eva au refuzat invitația la o
mărturisire personală. Dacă ar fi fost întrebați în grup, poate recunoșteau greș eala dându -se unul
după al tul și răspunzând p rintr-un „da“ comun. Pentru că au fost întrebați separat fiecare a dat
vina pe altcineva, nerecunoscându -și greșeala. Ei au fost blestemați pentru că nu și -au mărturisit
greșeala, nu pentru că au păcătuit.
Taina Spovedaniei rezidă în Taina iertării date de Dumnezeu celui ce -și frânge inima
pentru nelegiuirea săvârșită și întru aceasta ea face parte din cele șapte Sfinte Taine ale Bisericii.

„Despre valoarea și mărturisirea ei s -a vorbit adesea în Vechiul Testament în locuri ca: Numeri 21, când
Moise se roa gă pentru popor; Deuteronom 1, 41, în care Moise vorbește cu poporul; Judecători 10, 10-15, când
copiii lui Israel strigă către Domnul; 1 Regi 12, 10, când Samuel amintește mărturisirea părinților lui Israel, și în
alte locuri, se vorbește despre recunoașterea păcatelor poporului evreu și de răcirea credinței lui, care l -a
determin at pe Dumnezeu să -l pedepsească “38.

36 Pr. Ilarion V. FELEA, Pocăința , Sibiu, 1939, p. 3.
37 Pr. Prof. Dumitru STĂNILOAE, „Mărturisirea păcatelor și pocăința în trecutul Bisericii“, în Biserica Ortodoxă
Română , LXXIII (1955), nr. 3 -4, p. 218.
38 Anca MANOLACHE , „Sfânta Taină a Mărturisirii “, în Spovedania și Euharistia -izvoare ale vieții creștine , vol. I,
Editura Basilica, București, 2014, p. 158.

23
Din istoria lui Moise și a lui Faraon, de sub care a fost eliberat Israel, vedem că de câte ori
Faraonul își recunoștea păcatul și se p ocăia, Dumnezeu oprea plăgile trimise asupra Egiptului.
(Ieșire 9, 27; 10, 17) Aron și -a mărturisit păcatul poporului, de a fi făcut un vițel din aur, la
invitația lui Moise. (Ieșire 32, 21) Pentru fiecare păcat săvârșit se aducea o jertfă personală : nu se
aducea o jertfă comună. Aceasta se aducea numai pentru un păcat comun al poporului. (Leviticul
4, 14) Deci se făcea clar o deosebire între păcatele peronale, pentru care se aducea o jertfă
personală și păcatul obștesc pentru care se aducea o jertfă de obș te. Mărturisirea personală se
făcea înaintea preotului, pentru că el avea misiunea să curățească pe cel ce s -a pocăit. „Astfel
preotul să -l curățească de păcatul pe care l -a săvârșit în vreunul din aceste ch ipuri și păcatul i se
va ierta“. (Leviticul 5, 13 )
Legea veche prevedea aducerea de jertfe pentru păcatele personale. Aceste jertfe erau
aduse în fața preotului de la templu (Leviticul 4, 5; Numerii 15, 22 -29), arătând mărturisirea unor
păcate. Pentru păcate împotriva aproapelui, jertfa era adusă de particular după restituirea sau
compensarea făcută către acesta. (Leviticul 6, 1 -7; Numerii 5, 6 -7)
Acan a făcut o mărturisire specială în fața lui Iosua, specificând locurile pe care și le -a
însușit din prada de război și unde le -a ascuns. (Iosua 7, 20) T ot o mărturisire personală face și
Saul înaintea lui Samuel atunci când declară singur ce a făcut și arătând cauza păcatului său.
(I Regi 15, 13 -31)
Dumnezeu vrea ca omul să -și mărturisească singur păcatele personale, „ca în lumina greu
de suportat a judecății altuia să simtă toată urâciunea lui, să -l vadă d ezbrăcat de toată falsa
podoabă “39. Psalmii lui David, în special cei ai Pocăinței, stau dovadă despre conștiința păcătoșiei
umane. Nici autoacuzarea, nici pocăința moralizatoare, nici regretul nu e ste ceea ce aduce în
sufletul creștinului zâmbetul lui Dumnezeu, ci dorința aprinsă de a reintra în comuniune cu El, în
legătura care a fost ruptă, de primul om și apoi de fiecare dintre noi, și promisiunea față de noi
înșine și față de El că vom fi atenți pe viitor, că ne vom aminti de acest moment al întâlnirii cu El.
Sunt celebre mărturisirile regelui David. (2 Regi 12, 1 -13; 24, 10 -17) El și -a mărturisit
păcatul uciderii lui Urie, după ce i -a luat soția, în fața tuturor neamurilor, nu numai în fața
prorocului Natan. A eternizat acestă mărturisire a păcatului în Psalmul 50, dar și în Psalmul 37,
18: „Că fărădelegea mea eu o voi vesti și mă voi îngriji pentru păca tul meu“. Oamenii nu trebuie

39 Pr. Prof. Dumitru STĂNILOAE, „Mărturisirea păcatelor și pocăința în trecutul Bisericii“, în Biserica Ortodoxă
Română , LXXIII (1955), nr. 3 -4, p. 220.

24
să aștepte să fie acuzați în fața lui Dumnezeu „de pârâșul nostru cel neobosit, căci aceasta îi va
aduce osânda veșnică, ci să o ia înaintea acestuia, acuzându -se pe sine însuși, acuzându -și prin
aceasta el însuși păcatul sau și pr in aceasta despărțindu -se de el “40.
În Proverbele lui Solomon se afirmă că cel ce -și tăinui ește păcatele nu propășește, iar cel
ce le mărturisește și se lasă de ele capătă îndurerare. (Pilde 28, 13)
Daniel mărturisește păcatele poporului și pe ale sale. (Daniel 9, 20) Bărbații evrei întorși
din robia babiloniană își mărturisesc în fața preotului Ezdra și a bătrânilor poporului păcatul
căsătoriei cu femei străine. (Ezdra 10, 9 -17)
Pocăința este amintită de David (II Regi 12, 12), de iertarea pe care și -au câștigat -o prin
ea Ahab (III Regi 21, 27) , cetatea Ninive (Iona 3, 5 -10) sau Manase. (II Para lipomena 33, 12 -13)
Manase ne -a lăsat în scris pentru toate timpurile mărturisirea păcatelor în Rugăciunea care -i
poartă numele: Rugăciune a lui Manase.
În concluzie , despre Spovedanie ca Taină se poate vorbi numai după Jertfa Mântuitorului
pentru că numai în Hristos Dumnezeu a făcut pace cu omul, numai în El l -a iertat. Iudeii se
întrebau despre Iisus Hristos: „Cine este Omul acesta de poate ierta păcatele?“ (Marcu 2, 7 )
Evreii socoteau că un om nu are puterea aceasta, căci până atunci nu puteau fi iertați oamenii,
deși puteau să se mărturisească, sau să se pocăiască, așa cum o arăta psalmistul David.

II. 2 Instituirea Sfintei Taine a Pocăinței

Taina Pocăinței a fost instituită de Mântuitorul Hristos pentru curățirea sufletelor de
păcate, El fiind cel care a săvârșit -o pentru prima dată. A iertat pentru prima dată păcatele unor
oameni care mărturiseau credința în El, cerând ajutorul Lui și iertar ea de păcate. La îndemnul
Mântuitorului aceștia acceptau sfatul de a nu mai păcătui. Prin iertarea păcatelor oamenii puteau
să-și redobândească sănătatea sufletească, dar și comuniunea cu Dumnezeu.
Puterea de a ierta păcatele nu a păstrat -o doar pentru Si ne, ci a promis -o și apoi a dat -o
Sfinților Apostoli și urmașilor acestora. După Învierea Sa din morți, când S -a arătat Sfinților
Apostoli închiși în casă și le -a arătat mâinile și coasta Sa, El le -a spus: „Pace vouă! Precum M -a
trimis pe Mine Tatăl, vă tr imit și Eu pe voi; și zicând acestea, a suflat asupra lor și le -a zis: Luați
Duh Sfânt; cărora veți ierta păcatele, le vor fi iertate și căro ra le veți ține, vor fi ținute“. (Ioan 20,

40 Pr. Prof. Dumitru STĂNILOAE, „Mărturisirea păcatelor și pocăința în trecutul Bisericii“…, p. 222.

25
21-23) Prin aceste cuvinte Domnul Iisus Hristos a instituit Sfânta Taină a Pocăinței. Pentru că nu
mai avea cum să ierte păcat ele în mod vizibil, Mântuitorul Hristos le -a dat ucenicilor Săi această
putere de a ierta.
Puterea de a ierta păcatele este propriu -zis puterea Domnului Iisus Hristos, lucrând în
Sfinții Apostoli. Ei au administrat Taina Spovedaniei, cum vedem în Epistola I Ioan, 9: „De vom
mărturisi păcatele noastre, credincios este și drept ca să ne ierte nouă păcatele și să ne curățească
pe noi d e toată nedreptatea“. Iertarea de păcate acordată de ucenicii lui Iisus Hristos și de urmașii
acestora este acordată de Însuși Mântuitorul. Sfinții Apostoli au primit Sfântul Duh pentru a ierta
păcatele, dar au început să s ăvârșească Taina Pocăinței abia după Pogorârea Duhului Sfânt, la
Cinzecime. În acea zi, Sfântul Petru, în urma predicii sale și a întrebărilor puse de oamenii care
erau acolo, le -a spus acestora: „Pocăiți -vă și să se boteze fiecare dintre voi în numele lui Iisus
Hristos, spre iertarea p ăcatelor voastre, și veți primi darul Duhului Sfânt“. (F. A. 2, 38)
Despre instituirea Tainei Pocăinței și despre puterea dată Sfinților Apostoli și urmașilor
lor de a ierta păcatele, ne vorbesc și Sfinții Părinți.

Sfântul Ioan Hrisostom scrie: „Nu către aceștia (către îng eri) s -a zis: Oricâte veți lega … Au desigur
și stăpânitorii pământului puterea de a lega, dar numai trupurile; această legătură atinge însă sufletul și pătrunde în
cer. Căci orice împlineasc jos preoții, confirmă Dumnezeu sus. Și sentinț a robilor o întărește Stăpânul … Aceștia au
primit puterea nu asupra leprei trupului, ci asupra necurăției sufletului și nu de a fi martori ai curățiri i, ci a curăți
radical de păcat “41.

Mântuitorul nu a limitat puterea de a ierta păcatele dată Sfinților Apostoli și urmașilor
acestora. Ei au dreptul de a ierta sau nu toate păcatele, fără excepție. Domnul Iisus Hristos zice
cărora veți ierta păcatele, deci orice păcate, și nu spune unele pă cate, deci puterea de a ierta
păcatele este nelimitată, fie că este vorba de păcate ușoare, grele sau de moarte. Mântuitorul a dat
dovadă că păcatele grele se pot ierta. El a iertat un vameș, o femeie adulteră, un paralitic, un
tâlhar etc. Așa cum Mântuito rul Hristos a iertat pe cei păcătoși și Sfinții Apostoli au procedat la
fel în urma puterii primite de la El. Putința manifestării puterii Sale prin alte persoane a arătat -o
Domnul Iisus Hristos cât a fost încă pe pământ, vindecând persoane de la distanță, prin persoane
care au stat în relație nemijlocită cu El. (Matei 15, 28) Dar puterea specială de a ierta păcatele le –

41 Despre Preoție , III, 5 -6, P.G. 48, 643 -644, apud Nicolaos MATSOUKAS, Teologie Do gmatică și Simbolică.
Manual pentru institutele teologice, vol. I I, E.I.B.M.B.O.R., București, 1958, p. 894.

26
o dă Mântuitoru l Hristos ucenicilor Săi și urmașilor lor, nu tuturor celor ce au ajuns în legătură cu
El; și o dă printr -un act verificabil obiectiv, ca să se vadă că nu se fac stăpâni pe puterea lui
Hristos p rin voința lor42.
Numai persoanele alese de Hristos într -un mod obiectiv verificabil, așa cum au fost aleși
Sfinții Apostoli, pot avea și exercita puterea lui Hristos și pot fi luți în se rios de ceilalți în
exercitarea ei, având cei aleși cât și ceilalți garanția că ei au fost aleși de Mântuitorul. Cei aleși au
fost arătați de către Duhul Sfânt în Biserică, prin invocarea acestuia de căt re un episcop ca altă
persoană consacrată în ea, până la Sfinții Apostoli.
Înainte de Înălțarea la cer, Domnul Iisus Hristos lasă urmașilor Lui puterea de a ierta
păcatele, așa cum Însuși o practicase în timpul propovăduirii Lui, și El o spune, fără posibilitatea
de interpretare, ca fiind atributul dat de E l prin Duhul Sfânt. Dumnezeu a dat toată judecata Fiului
Său și El a transmis -o temporar, în perioada istorică, unora dintre cei ce rămân pe pământ pentru
continuarea terapeuticii sufletești a acelora care continuă să fie obiectul dragostei divine: omul
pierdut, dar regăsit în Hristos.
Puterea de a ierta a fost instituită numai atunci când Însuși Fiul, Dreptul Judecător, se
retrăgea de pe pământ. Până atunci, El realizase opera de izbăvire de păcate a întregului neam
omenesc, cât și pentru fiecare dintre pe rsoanele cu care Se întâlnise în viața Sa pământească și
aveau nevoie să fie iertate, chiar și în ainte de Jertfa izbăvitoare. El putea dărui mântuire, pentru
că I se dăduse toată puterea în cer și pe pământ. „Întemeiată de Mântuitorul Iisus Hristos,
practi cată de Sfinții Apostoli și de urmașii acestora, episcopii și preoții, săvârșită numai particular
și asigurându -se secretul ei, Mărturisirea rămâne cea mai bună și cea mai eficientă cale de
reînnoire suf letească și progres duhovnicesc “43.
Sfânta Taină a Mărturisirii este întemeiată de Mântuitorul Hristos și continuată de Sfinții
Apostoli, iar în zilele noastre de urmașii acestora.

II. 3 Prefigurări ale Sfintei Taine a Euharistiei în Vechiul Testament
Mântuitorul a întemeiat Jertfa euharistică pentru ca toți credincioșii de pretutindeni să se
poată împărtăși din roadele ei binefăcătoare. El a pregătit din vreme pe oameni pentru primirea
Tainei Euharistiei, deci cu mult înainte de patima Sa. „Promisiunea instituirii Tainei este relatată

42 Pr. Prof. Dumitru STĂNILOAE , Teologia dogmatică ortodoxă, vol. III …, p. 128 .
43 Pr. Prof. Dr. Nicolae NECULA , „Când și cum a fost întemeiată Taina Spovedaniei “, în Sfânta Spovedanie și
Sfânta Împărtășanie -întrebări și răspunsuri liturgice , Editura Trinitas, București, 2014, p. 14 .

27
de Sfântul Evanghelist Ioan, după ce săturase în chip minunat mulțimea și după ce aceasta,
văzând minunea, voia să -L proclame împărat, ținând o cuvântare despre pâinea cea cerească,
arătând cu claritate necesitatea ca oame nii să se împărtășească cu Trupul și Sângele Său, ca să
poată ajunge în viața cea veșnică “44. „Eu sunt pâinea vieții; cel ce vine la Mine nu va flămânzi și
cel ce crede în Mine nu va înseta niciodată“. (Ioan 6, 35)
Instituirea Sfintei Euharistii a avut loc în ajunul morții Domnului Iisus Hristos pe Cruce,
adică Joi seara, la Cina cea de Taină. Toți cei patru evangheliști și Sfântul Apostol Pavel pun
serbarea Cinei celei de Taină a Mântuitorului în legătură cu „Zilele Azimilor“ sau „Paștele
Iudaic“. Legea mozaică ne vorbește d e „Zilele Azimilor“ puse în legătură cu sărbătoarea Paștilor
care trebuia să fie serbată în seara zilei de 13 spre 14 Nisan. În acea seară se junghia un miel de
un an, care se mânca fript la foc. „Și să mănânce în noaptea aceea carnea lui friptă la foc; dar s -o
mănânc e cu azimă și cu ierburi amare“. (Ieșire 12, 8) Zilele Azimilor țineau 7 zile adică, până în
12 Nisan, timp în care era interzis orice lucru: excepție de la această regulă făcea numai lucrul
care privea pregătirea mâncării.
Din datele Sfintei Evanghelii reiese că Mântuitorul a instituit Jertfa Noului Testament, în
cadrul Cinei celei de Taină, care a fost de fapt ori o anticipare a Paștelui iudaic din acel an, ori o
masă specială, pregăt ită de Mântuitorul, masă căreia El i -a dat caracter religios, instituind în
cursul ei Sfânta Euharistie și rostind atât cuvântarea Sa de depărtare către Apostoli, cât și
rugăciunea Sa arhierească. Această masă pascală avea loc în fiecare familie în seara z ilei de 13
Nisan și se desfășura după un ceremonial stabilit de Lege și de tradiție. Astfel, după ce soseau de
la templu sau sinagogă, toți ai casei, în frunte cu șef ul familiei, își spălau mâinile și se așezau în
jurul mesei, masă pe care se aflau pregăti te: două pâini (azime), mielul pascal fript, un vas cu vin
și pahare, ierburile amare și un vas cu oțet care aminteau de suferințe le eroilor din robia
Egiptului. „Șeful familiei lua una din pâini, o binecuvânta cu o formulă rituală scurtă
(„Binecuvântat fi i, Doamne Dumnezeul nostru Împărate al veșniciei, Care ai fă cut să răsară
pâinea din pământ“ ), rupea dintr -însa și mânca el mai întâi apoi dădea și celorlalți. Luând apoi
paharul său, îl umplea cu vin, în care amesteca și puțină apă, îl binecuvânta cu o al tă formulă,
asemănătoare cu cea dintâi („Binecuvântat fii, Doamne Dumnezeul nostru, Împărate al veșn iciei
Care ai făcut roadă viței“ ), bea dintr -însul și apoi dădea și celorlalți să bea pe rând. Urma masa, în

44Pr. Prof. Dr. Nicolae CHIȚESCU, Teologie dogmatică și simbolică , vol. II, E.I.B.M.B.O.R., București, 1958,
p.868.

28
cursul căreia se beau, în total, patru rânduri de pahare rituale. La sfârșitul mesei se aducea
întâistătătorului ultimul pahar umplut cu vin amestecat cu apă și acesta spunea: „să mulțumim
Domnului Dumnezeului nostru…!“ , iar cei de față răspundeau: „Binecuvântat fie numele
Domnului, acum și tot deauna!“ Șeful familiei începea apoi mulțumirea, rostind o mare rugăciune
euharistică, de laudă și de mulțumire, evocând toate binefacerile lui Dumnezeu de la creația
lumii, și sfârșind cu cererea pentru împlinirea făgăduinței divine, apoi se cântau Psalmi i de laudă,
care cuprind evocarea robiei din Egipt și mulțumiri pe ntru eliberarea evreilor din ea45.
Când se întuneca se aprindea o lumină care era binecuvântată cu cuvintele: „Binecuvântat
fii, Doamne Dumnezeul nostru, Împărate al veșnicie i, Care ai făcut lămpile de foc“ (adică
stelele). Apoi cel mai tânăr dintre membrii familiei aducea cele necesare pentru spălarea mâinilor
mesenilor. Mântuitorul îndeplinește acest rit ual la Cină, spălând picioarele ucenicilor Săi: „ S-a
sculat de la Cină, S -a dezbrăcat de haine și, luând un ștergar, S -a încins cu el. După aceea a turnat
apă în vasul de spălat și a început să spele picioarele ucenicilor și să le șteargă c u ștergarul cu
care era încins“. (Ioan 13, 4 -5)
Așadar, Mântuitorul Hristos, la Cina cea de Taină, S -a conformat acestui ritual, dar
nerespectându -l în totalitate, astfel existând mai multe deosebiri. În primul rând, Mântuitorul a
folosit la Cină pâine dospită și nu azimă, deoarece Cina a avut loc cu o zi înainte de începutul
Paștelui iudaic, mai precis în seara zilei de 13 Nisan, joi, când azimile nu se foloseau. O altă
deosebire intervine în momentul rostirii formulelor rituale pentru binecuvântarea pâinii și a
vinului; Mântuitorul folosește propriile Sale cuvinte, având în vedere că era Fiul Tatălui și
Dumnezeu adevărat. „ Iisus, știind că Tatăl I -a dat Lui toate în mâini, și că de la Dumneze u a ieșit
și la Dumnezeu merge“. ( Ioan 13, 3)
Prin rostirea cuvintelor Sale, Mântuitorul prevestea jertfa sângeroasă și mântuitoare care
avea să se consume peste o zi și inaugura un nou legământ sau testament între Dumnezeu și
oameni. Astfel ia naștere Liturghia creștină în momentul când Iisus Hristos adaugă la rugăciunea
de mulțumire și de laudă cuvintele: „ Beți dintru acesta toți. Că acesta este Sângele Meu, al Legii
celei noi, care pentru voi și pentru mulți se varsă spre i ertarea păcatelor“. ( Matei 26, 28)
Deosebirile dintre ritualurile meselor iudaice și masa euharistică sunt fundamentale pentru
că masa euharistică, în afară de pâine și vin, nu folosește alte buca te. L a instituirea Sfintei
Împărtășanii s-a folosit pâine dospită, nu azimă. S -a folosit un singur pahar comun. Toate acestea

45Pr. Prof. Dr. Ene BRANIȘTE, Liturgica specială …, p. 126.

29
au rolul de a evidenția faptul că Euharistia nu era o masă obișnuită și nu avea caracter particular,
ci era publică, participând l a ea toți membrii Bisericii, membri care erau botezați și vrednici, din
punct de vedere moral, pentru a pr imi Trupul și Sângele Domnului Iisus Hristos . În această
privință, Didahia celor 12 Apostoli prevede: „Nimeni să nu mănânce, nici să bea din Euharisti a
voastră, ci acei a care au fost botezați în numele Domnului. Căci cu pr ivire la aceasta, a spus
Domnul“46: „Nu dați cele sfinte câinilor, nici nu aruncați mărgărita rele voastre înaintea porcilor“.
( Matei 7, 6)
Domnul Iisus Hristos este o jertfă personală, o jertfă de valoare morală. El Se aduce jertfă
Tatălui și rămâne așa, iar asemenea Lui orice făptură trebuie să se aducă și să fie permanent jertfă
Tatălui. În Vechiul Testament se aduceau și jertfe pentru toată comun itatea religioasă a lui Israel,
nu numai jertfe particulare. Dar ele, ca jertfe de animale, erau jertfe de valoare minimă. „Hristos
însă a adus o jertfă comună, o jertfă pentru toți, de o valoare și o putere de iradiere
incomensurabilă. El S -a adus jertfă pe Sine pentru toți “47.
Mântuitorul a fost Cel care a ales momentul, locul și timpul săvârșirii acestei Taine, a ales
săvârșirea Tainei în timpul Paștelui pentru ca toți să știe că El este Legiuitorul Vechiului
Testament și că pentru cele din Noul Testament au fost preînchipuite cele din Vechiul Testament.
De aceea, în seara instituirii Sfintei Euharistii a pus adevărul în locul preînchipuirii; seara era
dovadă că faptele pentru mântuirea oamenilor au ajuns la sfârșit.
Paștele iudaic din Vechiul Testament a fost înlocuit cu Paștele dăruit de Mântuitorul
Hristos, făcându -se astfel comparație între Paștele iudaic ce se săvârșea spre pomenirea minunilor
din Egipt, iar Paștele instituit de Domnul Iisus Hristos se săvârșește spre pomenirea Lui. „Sângele
acela s -a vărsat spre mântuirea celor întâi -născuți din Egipt, iar acesta spre i ertarea păcatelor
lumii întregi “48.
Mântuitorul Își exprimă bucuria de a dărui tuturor acest Paște, prin care dorea și dorește ca
toți să devenim oameni duhovnicești. Prin masa a ceasta sf ântă, Mântuitorul ne dă mântuire, ne și
învață că ea este capul bunătăților, iar după ce a dat Sfintele Taine, spune: „ Și vă spun vouă că nu
voi mai bea de acum din acest rod al viței până în ziua aceea când îl voi bea cu voi, nou, în
împărăția Tatălui Meu“. ( Matei 26, 29)

46Didahia celor 12 Apostoli , în P.S.B., vol. I, E.I.B.M.B.O.R., București, 1979, p . 29.
47Pr. Prof. Dr. Dumitru STĂNILOA E, „Legătura între Euharistie și iubirea creștină “, în Studii T eologice , 1965, nr. 1 -2, p. 12 .
48Sfântul IOAN GURĂ DE AUR, Omilii la Matei ( trad. rom. de Pr. Dumitru FECIORU ), în P.S.B., vol. 23, p. 927 .

30
În concluzie, la Cina cea de Taină a fost săvârșită pentru prima dată Sfânta Liturghie. Cina
a fost servită de Însuși Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Deși a fost simplă și scurtă, a
creat premise le Liturghiilor de astăzi, care converg în jurul punctului central al Sfintei
Cuminecături, care are loc în cadrul acestora și la care sunt chemați cu toată dragostea toți
oamenii. Tuturor le este deschisă ușa, toți sunt oaspeți invitați la Cina Domnului c a să se bucure
de fericirea Stăpânului, să trăiască clipe de înălțare și armonie alături de Cel ce i -a invi tat.
Chemarea la „Masa Domnului“ este făcută în fiecare zi de duminică și de sărbătoare prin glasul
preotului la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie: „C u frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste
să vă apropiați“.

II. 4 Instituirea Sfintei Taine a Euharistiei

Sfânta Euharistie a fost instituită de Însuși Mântuitorul Iisus Hristos care, cu puțin înainte
de sfintele S ale patimi, a mers cu ucenicii Săi într -un loc deosebit pentru a oficia cu ei Cina
despărțirii. Instituirea Sfintei Euharistii a avut loc în Joia cea Mare din săptămâna patimilor,
într-un foișor mare și curat din cetatea Ierusalimului: „Și acela vă va arăta un foișor mare ,
așternut; acolo să pregătiți“. (Luca 22, 17) Despre instituirea Sfintei Euharistii Mântuitoru l le
vorbise ucenicilor la Capernaum, după înmulțirea pâinilor și peștilor din pustiul Betsaidei: „De
atunci a început Iisus să le arate ucenicilor Săi că El trebuie să meargă la Ierusalim și să
pătimească multe de la bătrâni și de la arhierei și de la cărturari și să fie ucis, și a treia zi să
învieze“. (Matei 16, 21)
La Cina cea de Taină, în Joia Mar e a Paștelui, Mântuitorul Hristos a hotărât să aibă loc
instituirea Sfintei Euharist ii, pentru că atunci Domnul Iisus Hristos a serbat Paștele ultima dată cu
Apostolii Săi. Se pare că locul unde s -a săvârșit instituirea Sfintei Taine euharistice a fost cas a
Sfântului Evanghelist Marcu: „ Și a trimis doi dintre ucenicii Lui, zicându -le: «Mergeți în cetate și
vă va întâmpina un om, ducând un ulcior cu apă; mergeți după el. Și unde va intra, spuneți
stăpânului casei că Învățătorul zice: Unde este odaia în care să mănânc Paș tile împreună cu
ucenicii Mei?»“ (Marcu 14, 13 -14)
Despre instituirea Sfintei Euharistii ne vorbesc toți cei patru evangheliști și Sfântul Apostol
Pavel, care au respectat și au îndeplinit cu mare evlavie porunca Domnului. Primii trei
Evangheliști au fost d enumiți, cu timpul, „Sinoptici“ – de la termenul grecesc (a privi mai multe

31
lucruri deodată și împreună, la fel, deopotrivă), din c auza asemănării celor povestite de ei, pentru
că toți trei au consimțit asupra aceluiași adevăr istoric , descriind, aproape la fel, Cina cea de
Taină.
Astfel, relatarea Sfinților Evangheliști Matei și Marcu se aseamănă până și în cuvinte, iar
Sfântul Evanghelist Luca descrie acest eveniment ceva mai amănunțit. Sfântul Evanghelist Ioan a
avut în vedere să n u mai d escrie cele istorisite de primi i trei Evangheliști, ci să completeze cele
omise de ei, nemairelatând evenimentul împărtășirii Sfinților Apostoli de către Domnul Iisus.
„Sfântul Apostol Pavel, față de Matei și Marcu, accentuează asupra datoriei creșt inilor de a
săvârș i necontenit această Euharistie “49.
Pentru a arăta asemănările și deosebirile dintre Evangheliile sinoptice, putem face o
paralelă între textele Evangheliilor: la Cina cea de Taină, Mântuitorul, stând la masă cu ucenicii
Săi, a instituit S fânta Euharistie astfel: a luat pâine, a binecuvântat -o, a frânt -o și a dat -o
ucenicilor, zicând: „ Luați, mâncați, acesta este Trupul Meu … Beți dintru acesta toți, acesta este
Sângele Meu, al Legii celei noi…“ (Matei 26, 26 -28). Comparând textele Evangheliilor lui Matei
și Marcu, observăm că se potrivesc întru totul. La amândoi Evangheliștii, Mântuitorul a luat mai
întâi pâinea, a binecuvântat -o, a frânt -o și a dat -o ucenicilor, apoi a luat paharul și, mulțumin d, le-
a dat ucenicilor să bea, zicându -le că vinul este „Sângele Legii celei noi “.
Sfântul Evanghelist Luca descrie momentul instituirii Tainei euharistice mai amănunțit:

„Și când a fost ceasul, S -a așezat la masă și Apostolii împreună cu El. Și a zis către ei: «Cu dor am dorit să
mănânc cu voi acest Paști, mai înainte de patima mea. Căci zic vouă că de acum nu -l voi mai mânca, până când nu
va fi desăvârșit în împărăția lui Dumnezeu.» Și luând paharul, mulțumind, a zis: «Luați acesta și împărțiți -l într e
voi. Că zic vouă: Nu voi mai bea de acum din rodul viței, până ce nu va veni împărăția lui Dumnezeu.» Și luând
pâinea, mulțumind, a frânt și le -a dat lor, zicând: «Acesta este Trupul Meu care se dă pentru voi; aceasta să faceți
spre pomenirea Mea.» Aseme nea și paharul, după ce au cinat, zicând: «Acest pahar este Legea cea nouă întru
Sângele Meu, care se varsă pentru voi.» “ (Luca 22, 14 -20)

Din textul Evangheliei Sfântului Luca observăm că Mântuitorul ne învață cum trebuie să fie
săvârșită Taina Euharisti ei și ne arată că merge de bunăvoie la patimă, fiind pentru noi model de
învățătură. Noi trebuie să suferim cu mulțumire orice supărare și orice necaz , având nădejde în

49Pr. Prof. Univ. Dr. Leon ARION, Compendiu neotestamentar de introducere și exegeză, Editura Grafica
Prahoveană, Ploiești, 2002, p. 233 .

32
ajutorul lui Dumnezeu Care, din iubire pentru noi, oamenii, Și -a dat propriul Său Fiu s pre moarte
pentru mântuirea lumii.
Diferența între textul Sfântului Evanghelist Luca și textele Sfinților Evangheliști Matei și
Marcu este în versetul când Sfântul Evanghelist Luca zice: „Acest pahar este Legea cea nouă “,
iar ceilalți doi spun: „acesta este Sângele Meu, al Legii Celei noi. “ Asemănările între texte sunt
evidente: cuvintele „acesta este Trupul Meu “ pe care El le -a rostit s -au referit la ceea ce a dat El
ucenicilor; alte asemănări între texte sunt cuvintele: „a luat “, „a frânt “, „a mulțumit “ și „le -a dat “.
Așadar, textele evanghelice ale celor trei Evangheliști Matei, Marcu și Luca se apropie cel
mai mult între ele față de textele Sfântului Evanghelist Ioan și ale Sfântului Apostol Pavel.

„La Sfântul Evanghelist Ioan, în capitolul șase, întâlnim convorbirea avută de Iisus cu iudeii din sinagoga
din Capernaum, convorbire din care se constată necesitatea pentru toți credincioșii de a mânca Trupul și de a bea
Sângele Domnului. Această convorbire este în cea mai strânsă legătură cu Taina Sfin tei Euharistii care a fost
instituită la Cina cea de Taină“50.

Convorbirea despre Trupul și Sângele Domnulu i a avut loc cu ocazia minunii înmulțirii
pâinilor și a peștilor prin care Iisus a săturat poporul. În această cuvântare Mântuitorul Hristos a
vorbit despre pâinea cerească și, în același timp, despre Sine Însuși ca fiind Pâinea Vieții. Tot aici
a vorbit despre mâncarea Trupului Său și a Sângelui Său drept condiție a unei vieți veșnice. „Căci
trupul Meu este adevărată mâncare și sângele Meu, adevărată băutură. Cel ce mănâncă trupul
Meu și bea Sângele Meu rămâne întru Mine și Eu întru el. “ (Ioan 6, 56).
Dar mulți n -au înțeles, s -au smintit și L -au părăsit, cei ce n -au înțeles și au plecat sunt cei
care n -au vrut să înțeleagă, pentru că învățătu ra euharistică a fost întotdeauna o piatră de poticnire
pentru necredincioși. În fața acestei obiecții, Domnul replică mai întâi în formă negativă: „ Dacă
nu veți mânca trupul Fiului Omului. “ (Ioan 6, 53) și, apoi, în formă pozitivă: „ Cel ce mănâncă
trupul Meu și bea sângele Meu are viață veșnică. “ (Ioan 6, 54)

„În textul Evangheliei de la Ioan accentul euharistic este mai evident. Iisus Își dă titlul de „Fiul Omului “,
arătând astfel că are în vedere trupul și sângele pe care le va da credincioșilor după pr eamărirea Sa prin patimi,

50Arhim. Prof. Chesarie GHEORGHESCU, „Sfânta Euharistie – Paharul vieții, Paharul comuniunii “, în Glasul
Bisericii, 1973, nr. 3-4, p. 75 .

33
Înviere și Înălțarea la ceruri, deci se referă la umanitatea Sa deplin pnevmatizată și îndumnezeită pe car e o va
împărtăși credincioșilor“51.

În versetele 53 și 54 observăm o opoziție între situația celor ce se împărtășesc cu Trupul și
Sângele lui Hristos; astfel cei dintâi nu au viață întru ei, iar cei din urmă au viață veșnică și
Hristos îi va învia și cu trupurile „ în ziua cea de apoi“. După mărturia Sfântului Ioan Teologul, ca
de altfel și după mărturia celorlalți autori sf inți ai Noului Testament care se referă la această
Taină sfântă a Bisericii, Sfânta Euharistie este Însuși Trupul și Sângele Domnului. Prin
împărtășirea euharistică nu primim simple simboluri ale Trupului și Sângelui lui Hristos, ci
primim chiar Trupul și Sângele lui Hristos Cel preamărit, El ne unește cu însăși umanitatea Lui
îndumnezeită, sădește în ființa noastră viața Sa dumnezeiască. „Sfânta Euharistie este viață în
noi, chezășia și germenul vieții veșnice pe care Domnul ne -o va dărui desăvârșit pri n învierea în
ziua cea de apoi“52.
Noțiunea de „trup“ este folosită atât în textul Sfântului Evanghelist Ioan, cât și în textele
evanghelice de la Matei, Marcu, Luca și Sfântul Apostol Pavel, cu înțelesul de „viață “. Această
noțiune capătă înțeles mai larg la sfârșitul discursului Mântuitorului, unde spune că important
este doar ceea ce însuflețește viața și o face să fie sfântă. „ Duhul este Cel ce dă viață; trupul nu
folosește la nimic. Cuvintele pe care vi le -am spus sunt duh și sunt viață. “ (Ioan 6, 63)
În același înțeles, Mântuitorul spune tuturor celor doritori să -L asculte și să -L înțeleagă că
mâncarea și pâinea Lui este să facă voia Tatălui care L -a trimis pe El. „ Mâncarea Mea este să fac
voia Celui ce M -a trimis pe Mine și să săvârșesc lucrul Lui. “ (Ioan 6, 34) Deși mulți dintre cei ce
văd, dar nu cred, nu a u înțeles sau, mai bine spus, nu au vrut să înțeleagă cuvintele Mântuitorului,
totuși există ceilalți care văd cu ochii sufletului toate cele ce sunt de folos și pe care
conștientizează că nu le pot avea decât cu ajutorul Celui ce le dăruiește.
Comparând textul al VI -lea de la Ioan cu descrierea evenimentelor de la Cina cea de Taină
prezentată de sinopti ci, se constată, că în discuția Mântuitorului cu evreii, se vorbește nu numai
despre T rupul și Sân gele Său, ci și despre viața nouă care este în El, ca o garanție a nemuririi.
Iată, de ce Sfântul Evanghelist Ioan nu mai menționează momentul instituirii Sfintei Euharistii. În
capitolul al VI -lea al Evangheliei sale este prezentat ceva mai mult decât la Cină; aici este

51Pr. Prof. Dr. Vasile MIHOC, Sfânta Evanghelie de la Ioan, vol. I, Editura Teofania, Sibiu, 2003, p. 173 .
52Pr. Prof. Dr. Vasile MIHOC, Sfânta Evanghelie de la Ioan, vol. I…, p. 174.

34
prezentată amănunțit învățătura despre u nirea vieții noastre cu Hristos53. Așadar, Sfântul
Evanghelist Ioan, în locul descrierii Tainei Sfintei Euharistii, despre care vorbiseră ceilalți
evangheliști, prezintă cuvântarea Domnului care a avut loc imediat după Sfânta Euharistie.
Sfântul Apostol Pavel, asemenea celorlalți Evangheliști, în textul său evanghelic, scoate în
evidență importanța Sfintei Taine a Euharistiei: „Vorbind despre Sfânta Euharistie, Apostolul
datorează Revelației divine cuno așterea formulelor pe baza cărora Mântuitorul a instituit această
Sfântă Taină: „Căci eu de la Domnul am primit ceea ce v -am dat și vouă. “ ( I Cor. 11, 23)
După această introducere, Sfântul A postol Pavel redă „ipsissimavox“ , adică chiar cuvintele
Mântuitorului referitoare la această Sfântă Ta ină54:

„Domnul Iisus, în noaptea în care a fost vândut, a luat pâine, și mulțumind, a frânt și a zis: «Luați, mâncați,
acesta este Trupul Meu care se frânge pentru voi; aceasta să faceți spre pomenirea Mea.» A semenea și paharul,
după Cină, zicând: «Acest pahar este Legea cea nouă pentru Sângele Meu. Aceasta să faceți ori de câte ori veți bea,
spre pomenirea Mea.»“ (I Cor. 11, 23 -25)

Comparând textul Sfântului Apostol Pavel cu textele evanghelice ale lui Sfinților
Evangheliști Matei și Marcu, observăm că Apostolul Pavel accentuează asupra datoriei cre știnilor
de a săvârși continuu această Euharistie: „ Căci ori de câte ori veți mânca această pâine și veți bea
acest pahar, moartea Domnului vestiți până când va veni. “ (I Cor. 11, 26)
Așadar, față de ceilalți evangheliști, Sfântul Apostol Pavel arată mai pe larg motivul
săvârșirii acestei Taine. „Instituită de Mântuitorul pentru totdeauna, această Taină se va săvârși
întru pomenirea Domnului și pentru iertarea păcatelor până la a doua venire a Lui. O altă
deosebire este între textul de la Luca 22, 19 unde formula: „ Aceasta să faceți spre pomenirea
Mea“ apare numai o dată și în I Cor. 11, 24 -25, cuvintele acestea apar de două ori, după
evidențierea fiecărui elem ent euharistic. „De aici se vede clar dependența Sfântului Evanghelist
Luca de tradiția paulină, căci Evanghelia a treia a fost scrisă ulterior Epistolei I Corinteni“55.
Sfântul Apostol Pavel vorbește tuturor celor ce vor să se împărtășească de vrednicia cu care
trebuie să ne apropiem de această Sfântă Taină. Credincioșii care vin să se împărtășească trebuie
să aibă, pe lângă această iubire, deplina lor curățenie sufletească și trupească.

53Arhim. Prof. Chesarie GHEORGHESCU, „Sfânta Euharistie – Paharul vieții, Paharul comuniunii “…, p. 78 .
54Pr. Prof. univ. Dr. Leon ARION, Compendiu neotestame ntar de introducere și exegeză… , p. 233 .
55Pr. Prof. univ. Dr. Leon ARION, Compendiu neotestame ntar de introducere și exegeză …, p. 233 .

35
Spălarea picioarelor u cenicilor de către Domnul Iisus Hristos, precum și descoperirea celor
ce aveau în suflet Petru și Iuda, pentru noaptea cea grea înainte de împărtășirea lor la Cina cea de
Taină au fost exemple de îndatorire a celor ce vin să primească Sfânta Împărtășanie prin Taina
Mărturisir ii pentru a fi curați suflet ește prin iertarea păcatelor . „Astfel, oricine va mânca pâinea
aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat față de trupul și de sângele
Domnului. Să se cerceteze însă, omul pe sine și așa să mănânce din pâine și să bea din pahar. “ (I
Cor. 11, 27 -28) „În Noul Testament acest text este singurul în care se cere celui ce se
împărtășește o vrednicie morală deosebită. Această cercetare nu implică numai un examen de
conștiință, ci și toate treptele pocăinței, de aceea textul acesta trim ite la Taina Sfintei
Spovedanii“56.
În concluzie , Sfânta Euharistie a fost instituită de M ântuitorul la Cina cea de Taină și s-a
săvârșit de atunci și până astăzi în Biserica Ortodoxă. De asemenea, instituirea dumnezeiască de
către Hristos Însuși este atât de clară, precisă și necontestabilă, încât nimeni n -a pus la îndoială
întemeierea ei ca Taină de către Mântuitorul.

56Pr. Prof. univ. Dr. Leon ARION, Compendiu neotestame ntar de introducere și exegeză …, p. 233 .

36
CAPITOLUL III
Săvârșirea Sfintelor Taine ale Spovedaniei și ale Împărtășaniei
III. 1 Săvârșirea Sfintei Taine a Pocăinței

Sfintele Taine au fost instituite de Domnul Iisus Hristos, î n timpul vieții Sale pământești, și
lăsate Bisericii. Săvârșitorul Sfintelor Taine este Însuși Iisus Hristos, Capul Bisericii, în Duh
Sfânt care Îl face prezent și lucrător în Biserică și în membrii acesteia, atât în cuvântul Sfintei
Scripturi, cât și în Sfintele Taine, prin episcopi și preoți, în mod văzut. Mântuitorul Hristos este
cel care săvârșește Sfintele Taine în mod nevăzut.
Episcopul și preotul sunt săvârșitori ai Tainelor prin puterea primită de la Sfântul Duh dată
prin Taina Preoției și din porunca Domnu lui Iisus Hristos, pentru Biserică și pentru membrii
acesteia, țin de ființa Tainei, ca act eclesial vizibil prin care Hristos împărtășește harul nevăzut al
Duhului Sfânt, și de condiția noastră umană în această viață, de ființe spirituale personale,
trupești, concrete, prec um și de consti tuția teandrică a Bisericii57.
În aplicarea Sfintei Taine a Spovedaniei se disting trei faze: mărturisirea păcatelor, pocăința
și dezlegarea. „Aceste trei faze fac un întreg și se găsesc întrepătrunse, alcătuind în felul acesta
ființa Tainei și eficiența ei “58.
„Mărturisirea păcatelor nu se poate privi ca un act al penitentului despărțit de preot, iar
căința lui trebuie să se concretizeze în împlinirea u nor fapte recomandate de preot“59. Rolul
preotului fiind exercitat pe toată desfășurarea Sfi ntei Taine, nu numai la simpla dezlegare.
Mărturisirea păcatelor este momentul în care creștinul își recunoaște păcatele și cere iertare
pentru acestea. În actul mărturisirii sunt prezenți penitentul, preotul duhovnic și Mântuitorul
Hristos. Penitentul est e cel care își cere iertare, preotul duhovnic este purtător de har și prieten al
penitentului, iar Mântuitorul este cel care iartă păcatele, în chip nevăzut prin mâna preotului.
La început mărturisirea se făcea uneori înaintea preotului în public, în fața comunității, iar
din secoloul al IV -lea ea se face în secret, fiind de față numai preotul și penitentul. Mărturisirea
păcatelor este o necesitate psihologică, atunci când omului îi pare rău de greșelile săvârșite, cât și
o poruncă dumnezeiască. Ființa omen ească este făcută să simtă nevoia de a -și manifesta

57Pr. Prof. Dumitru RADU, „Preotul ca săvârșitor al Tainei Spovedaniei și puterea lui de a dezlega păcatele, după
învățătura ortodoxă “, în Biserica Ortodoxă Română , C (1 982), nr. 9 -10, p. 817.
58 Prot. Nicodim BELEA, „Funcția soteriologică și educativă a Tainei Spovedaniei “…, p. 485.
59 Pr. Prof. Dumitru STĂNILOA E, Teologia dogmatică ortodoxă , vol. III… , p. 133.

37
sentimentele și gândurile; de a -și exterioriza bucuria sau necazul, precum și toate gândurile ce o
frământă. Astfel când omul se simte dezechilibrat din cauza păcatelor, el caută să -și regăsească
echilibr ul prin mărturisire, ea fiind singura cale ce -l liniștește. Fără mărturis ire preotul nu poate
dezlega penitent ul de păcate pentru că fără ea nu poate cunoaște starea interioară sufletească a
penitentului.
Mărturisirea nu este un monolog, ci un dialog între preot și credincios pentru a scoate la
lumină faptele, pentru a fi judecate „în Dumnezeu “. (Ioan 2, 21) Ea este o cercetare a lumii, o
analiză a stării sufletului în urma păcatului, pentru a fi scos tot ce este distrugător în el și de a -l
însănătoși.
Sfinții Apostoli au introdus practica mărturisirii înaintea duhovnicului. „Sfântul Apostol
Pavel primește, în Efes, spovedania mai multor creștini. Cei ce umblau cu vrăjitorii își
mărturiseau înaintea lui acest păcat, iar el le -a cerut să nu mai vrăjească și să-și ardă cărțile, ceea
ce ei au și făcut. (Fapte 19, 18 -19) Sfântul Apostol Ioan scrie despre mărturisire ca despre o
condiție necesară a iertării (1 Ioan 1, 9)“60.
Prin spovedania individuală omul își precizează starea de păcătoșenie și trebuie să răspun dă
singur în fața lui Dumnezeu. Locul de întâlnire al penitentului cu duhovnicul și cu Mântuitorul
Hristos, este Biserica. Mărturisirea păcatelor se face în fața icoanei Mântuitorului, El fiind
prezent la această Taină în chip nevăzut.

Sfântul Nicodim Aghioritul spune că: „se cuvine să te mărturisești fără rușine, căci rușinarea pe care
o înfrângi când te mărturisești, îți aduce mărire și dar de la Dumnezeu. Ce te rușinezi păcătosule? Când ai făcut
păcatul nu te rușinai, și acum când cauți să -l ușurezi, te rușinezi? Nu știi că rușinea aceasta este de la diavol, care,
când faci păcatul îți dă îndr ăzneală și nerușinare, iar când îl mărturisești îți dă frică și rușinare? Deci să -ți
mărturisești păcatele, nici adăugând, nici scăzând; nici spunând jumătate di n păcatele tale la un duhovnic și
jumătate la altul – cum fac oarecari vicleni – nici arătându -te cu oarecare cuvinte meșteșugite, ca să -ți împuținezi
rușinea, căci să știi că, nu numai se va face urâtă mărturisirea ta la Dumnezeu, ci încă și păcatele pe c are le -ai
mărturisit vor răsări la tine iarăși după puțină vreme“61.

Mărturisirea trebuie să fie deplină, adică trebuie să cuprindă toate păcatele de la ultima
spovedanie sau de la Botez. Cel care se mărturisește trebuie să -și examineze conștiința, trebuie să

60 Nicolaos MATSOUKAS , Teologie dogmatică și Simbolică. Manual pentru institutele teologice, vol. II…, p. 899.
61 Dr. Nicolae CORNEANU, Carte de rugăciuni, Timișoara, 1979, p. 232 -233, apud Prot. Nicodim BELEA,
„Funcția soteriologică și e ducativă a Tainei Spovedaniei“, în Biserica Ortodoxă Română , 1982, nr. 5 -6, pp. 486 -487.

38
se mărturisească complet și să treacă pes te teama de a nu i se descoperi păcatele, și de aceea
penitentul își caută un duhovnic de încredere. Preotul este purtătorul harului, dar și omul de
încredere, prietenul penitentului.
„Căința, adică determinarea de a fi iertat și de a ierta, prin redescoperirea cu inimă
‹‹înfrântă și smerită›› a stării de decădere “62, este a doua etapă a Sfintei Taine a Spovedaniei.
Cuvântul român esc „pocăință“ , de origine slavă, pune accentul pe remușcarea, regretul,
durerea pentru greșeala săvârș ită. Cel latinesc „poenitentia“ (penitență) accentuează aspectul
juridic, frica de pedeapsă, conștiința vinovăției. Dar metanoia nu înseamnă numai căință, regret,
și nici numai frică de pedeapsă, ci mai mult. Metanoia înseamnă o schimbare radicală, o
transformare profundă, deci o trecere dincolo de păcat prin încetarea săvârșirii lui și un nou
început de viață. 63
Lucrarea pocăinței nu încetează odată cu mărturisirea și dezlegarea de păcate dată de
duhovnic, ci ea continuă și du pă aceea. Aceasta este pocăința ca virtute, numită căință, care ne
arată mereu nedesăvârșirea noastră și greșelile și ne face să vrem să progresăm în viața morală.
Căința permanentă este o necesitate în viața creștinilor. Ei trebuie să se căiască pentru
păcatele lor și nu să se mândrească cu ele sau să considere că nu au săvârșit păcate, pentru că noi
greșim aproape tot timpul. De aceea trebuie să regretăm permanent pentru faptele noastre. Sfântul
Ioan Gură de Aur spune: „De păcătuiți în toate zilele, în t oate zilele faceți pocăință. Și după cum
procedăm cu casele învechite și stricate, unde, după ce am scos părțile putrede, reparăm locul cu
material nou și mereu suntem cu grijă și luare aminte, tot așa să facem și cu noi înșine. Dacă din
pricina păcatului te-ai stric at, înnoiește -te prin pocăință“64.
Căința este o durere a sufletului și ura față de păcat. Ea se referă la păcatele săvârșite în
trecut, iar în ce privește păcatele viitoare se transformă în hotărârea de a nu mai repeta păcatele.
Prin căință penitentul își dă seama de păcatele sale, se regăsește pe sine, se recunoaște vinovat
înaintea lui Dumnezeu și ia hotărârea de a nu mai repeta păcatele și de a se întoarce la Dumnezeu.
Căința este o condiție necesară pentru iertarea păcatelor, fiind o mani festare obiectivă care
antrenează întreaga fire umană. Mântuirea nu depinde numai de Dumnezeu, ci în p rimul rând de
voința fiecăruia. Pocăința este întâlnirea fiului risipitor cu Dumnezeu. El a zis: „scula -mă-voi și,

62 Pr. Prof. D r. Ioan BRIA, Dicționar de teologie ortodoxă …, p. 251.
63 Pr. Prof. D r. Ioan BRIA, Dicționar de teologie ortodoxă …, p. 251.
64 Sfântul IOAN GURĂ DE AUR, Omilii despre pocăință , VIII, p. 86 apud Irineu CRĂCIUNAȘ, „Învăț ătura
ortodoxă despre Pocăință“ , în Ortodoxia , XII (1960), nr. 3, p. 396.

39
mă voi duce la Tatăl meu“. Atunci când și-a reîntâlnit Tatăl nu a așteptat să fie întrebat de ce a
greșit, ci singur a st rigat cu glas de pocăință: „Tată, greșit -am la cer și înaintea ta“.

Sfântul Ioan Hrisos tom afirmă că : „Dacă lacrimile lui Petru au putut șterge un păcat așa mare (al
întreit ei lepădări), cum să nu le ștergeți și voi pe ale voastre, prin lacrimile voastre? Căci lepădarea de Domnul nu
este ceva neînsemnat, ci dimpotrivă foarte însemnat, și totuși lacrimile de pocăință l -au șters. Plângeți dar și voi
pentru păcatele voatre, dar nu faceți aceasta numai de ochii lumii. Plângeți amar, cum a făcut Petru. Vărsați șiroaie
de lacrimi din adâncul inimii, ca Domnul să se milostivească spre voi și să vă dea iertare“65.

Dezlegarea de păcate este rostită de preot după ce penitentul și -a mărturisit păcatele. Ea se
face prin punerea mâinii pe epitrahilul care este așezat pe capul penitentului și prin rostirea
rugăciunii: „Domnul și Dumnezeul nostru Iisus Hristos cu darul și cu îndurările Sale de oameni
să te ierte pe tine, fiule (N), și să -ți lase toate păcatele. Și eu, nevrednicul preot și duhovnic, cu
puterea celui ce -mi este dată, te iert și te dezleg de toate păcatele tale, în numele Tatălui și al
Fiului și al Sfântului Duh. Amin“. Când preotul iartă păcatele celui care s -a mărturisit, e le sunt
iertate și de Dumnezeu, și când le ține, adică atunci când nu pronunță form ula de iertare, ele sunt
ținute. Perotul nu trebuie să abuzeze de puterea primită și este dator să judece tot timpul cu
dreptate și cu iubire și să ierte pe toți care se căi esc sincer, dar nu și pe cei care se mărturisesc
fără căință. După iertarea păcatelor, penitentul redobândește starea harică pe care a avut -o la
Botez, dar pe care a pierdut -o prin păcat66.
Puterea de a ierta și de a ține păcatele a dat -o Mântuitorul Hristos Sfinților Apostoli și
urmașilor acestora, adică preoți lor și episcopilor. Sfinții Apostoli s -au folosit de această putere
pentru a lega și a dezlega păcatele acel ora care se aflau sub conducerea lor: „Mulți din cei ce
crezuseră, veneau să se mărtur isească și să spună faptele lor“ (Fapte 19, 18), ca dovadă că taina
iertării era practicată în vremea lor. În acest sens, Mântuitorul Hristos le -a zis: „Eu sunt cu voi în
toate zilele , până la sfârșitul veacurilor“. (Matei 28, 20) Prin această afirmație Mâ ntuitorul se
referă la aceia care vor urma după Sfinții Apostoli, asupra cărora se va transmite harul și puterea
legării și dezlegării păcatelor. Dacă Iisus Hristos ar fi dat puterea iertării doar Sfinților Apostoli,
lucrarea Sa mântuitoare sau iconomia Sa divină s -ar fi rezumat la o singură perioadă. Însă
Biserica lui Iisus Hristos este veșnică, deci și preoția ei trebuie să fie neîntreruptă și veșnică.

65 Sfântul IOAN GURĂ DE AUR , Cuvântarea III despre „Pocăință “, n. 4, P.G. 49, 298, apud Nicolaos
MATSOUKAS, Teologie dogmatică și simbolică. Manual pentru institutele teologice, vol. II…, p. 897.
66 Nicolaos MATSOUKAS , Teologie Dogmatică și Simbolică, manual pentru institutele teologice, vol. II…, p. 902.

40
Manifestarea puterii iubitoare a lui Hristos, în Taina Pocăinței, se face într -un mod special,
și anume sub forma judecății milostive. Pronunțarea dezegării , din partea preotului duhovnic e o
judecată înaintea judecății67.
Slujirea împăcării, despre care vorbește Sfântul Apostol Pavel, revine preotului, în virtutea
Jertfei de pe Cruce. În vederea împăcării, de care ține și judecata divină absolută, Dumnezeu –
Tatăl încredințează Fiului propria Sa stăpânire. „Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a
dat-o Fiului“. (Ioan 5, 22) În T aina Spovedaniei iertarea păcatelor se face numai prin cei ce au
primit d e la Dmnul Iisus Hristos puterea de a lega și dezlega, fiind o putere prin efectul căreia
Mărturisirea devine Taină.
Reprezentarea Domnului de către preot în scaunul Spovedaniei e un mijloc de a face văzută
o realitate divină nevăzută. Sfântul Ioan Gură de Aur afirmă că: „scaunul pentru preoți e așezat în
ceruri … Ce se poate asemăna cu cinstea aceasta? Cerul își ia norma de a judeca de la pământ,
Domnul merge pe urmele slujitorului și orice judecată aceasta în cele de jos, se ap robă în cele de
sus“. Iertarea păcatelor nu a fost primită de sfinții din ceruri, ci de preoții de pe pământ.
Dezlegarea prin Sfânta Taină a Spovedaniei înseamnă vindecare duhovnicească, eliberare.
Sfinții părinți spun că: „Dezleagă duhul și el va lega acolo de unde este luat, la Dumnezeu“.
Afirmă că ei observă la credincioșii, care s -au mărturisit și au primit dezlegare, că li se
înseninează fața, le strălucește o bucurie, bucuria în Sfântul Duh.
Dezlegarea se poate da, refuza și amâna, după caz. Aceasta se acordă numai celor care se
căiesc și primesc epitimia spre tămăduire . Dezlegare de păcate nu primesc cei care nu se căiesc
pentru păcatele lor, cei care nu sunt demni, cei care nu -și mărturisesc păcatele cum trebuie și nici
nu și -au îndeplinit canonul primit la ultima spoved anie. Dezlegarea se amână la cei indiferenți
față de spovedanie și la cei cu dispoziție sufletească îndoielnică .
Mărturisirea are în același timp căința, cunoașterea de sine, hotărârea de a nu mai repeta
păcatele și dezlegarea de către duhovnic. Este o le gătură mare între căință, mărturisire și
dezlegarea dată de preot în numele Mântuitorului Hristos. Fără dezlegarea interioară de legăturile
păcatului produsă de căință, în lumina harului, constatată în timpul mărturisirii, nici preotul nu va
da dezleg are68.

67 Pr. Prof. Ilie MOLDOVAN, „Preotul duhov nic și darul iertării păcatelor“ , în Ortodoxia , XXXIV (1982), nr. 4,
p.576.
68 Pr. Prof. Constant in GALERIU, „Taina Mărturisirii“ , în Ortodoxia, XXXI (1979), nr. 3, p. 491.

41
Canonul sau epitimia are ca scop vindecarea, îndreptarea și luminarea credincioșilor, ca o
acțiune vizibilă. „Este o cercetare sau un medicament spiritual pe care îl impune duhovnicul unor
penitenți, pentru vin decarea lor de boala păcatului“69.
Canon pot primi persoanele care nu au primit dezlegare, dar și cele care au fost dezlegate
de păcate. Neîmplinirea canonului de pocăință atrage după sine responsabilitatea morală asupra
credinciosului în cauză. Acest fapt îl arată Rugăciunea pe care o cite ște arhiereul sau preotul
pentru iertarea păcatelor de voie și fără de voie, care se găsește în Molitfelnic la capitolul
Dezlegări , care în lista de păcate, îl menționează și pe cel al nepăzirii poruncilor date de preotul
duhovnic: „sau poruncile duhovnici lor nu le-a păzit“ . Păzirea poruncilor duhovnicului are rolul
de a-l menține pe credincios în sfera preocupărilor duhovnicești, iar nerespectarea poruncilor
atrage după sine întoarcerea în sfera de preocupări anterioare Mărturisirii, adică la întoarcerea l a
păcatele de mai înainte.
Dreptul și datoria duhovnicului de a impune epitimii sunt întemeiate pe Sfânta Scriptură și
Sfânta Tradiție. „Din Sfânta Scriptură vedem că Sfântul Apostol Pavel supune pe incestuosul din
Corint unei aspre epitimii, iar după ce c onstată îndrepta rea aceluia, îi ridică epitimia“ (I Corinte ni
5, 1-5; II Corinteni 2, 6 -8)70.
Epitimia nu este pedeapsă, ci este ca un medicament care îl ajută pe penitent să -și
redobândească sănătatea sufletească și, uneori, cea trupească, afectată de boa la păcatului.
Legătura dintre păcat, ca boală a sufletului, care atrage și asupra trupului suferințele grele și
îndelungate, o arată Mântuitorul Însuși atunci când odată cu iertarea păcatelor vindecă și boala
trupească: „Dar, ca să știți că putere are Fiul Omului a ierta păcatele pe pământ, a zis
slăbănogului: Zic ție: Scoală -te, ia -ți patul tău și mergi la casa ta! Și îndată, luându -și patul, a ieșit
înaintea tuturor, încât erau toți ui miți și slăveau pe Dumnezeu…“ (Marcu 2, 10 -12). Relația între
păcat, boală sufletească, iertare și vindecare este reflectată și în rugăciunile Tainei Sfântului
Maslu, care se oficiază pentru vindecarea trupului, dar și pentru iertarea păcatelor. Canonul pe
care îl primește penitentul crează în sufletul său un simțământ de r ăspundere pentru tot ceea ce el
săvârșește, ne apropie de Dumnezeu și are ca scop ridicarea credinciosului. Duhovnicul trebuie să
fie cumpătat în administrarea canoanelor, să țină cont de particularitățile și de personalitatea

69 Nicolaos MATSOUKAS, Teologie Dogmatică și Simbolică, manual pentru institutele teologice, vol. II…, p. 905.
70 Nicolaos MATSOUKAS, Teologie Dogmatică și Simbolică, manual pentru institutele teologice, vol. II…, p. 905.

42
fiecăruia, de gravitatea păca tului și de dorința credinciosului de îndreptare. Preotul trebuie să fie
și un bun psiholog.
„Canonul verifică roadele pocăinței și presupune o perspectivă eroică a virtuților contrare
păcatelor de care penitentul s -a lepădat“71. E de folos ca epitimia să reprezinte pentru el o
angajare în lupta cu un anumit păcat; să simtă real că a dobândit mici victorii împotriva lui, care
vor spori cu timpul, până la eliminarea totală a păcatului respectiv. Prin canonul acordat, trebuie
mutat accentul de la un fel de obsesie a păcatului la contemplarea binelui, a frumuseții vieț ii celei
adevărate. În alegerea canonului, duhovnicul trebuie să evite angajări temporale prea îndelungate
sau peste puterile credinciosului. Pentru a preîntâmpina păcat ul și pentru sporirea duhovnicească
credincioșii trebuie să se roage mai mult, să postească, să citească Sfânta Scriptură, Filocaliile sau
alte cărți duhovnișești pentru paza minții, a mâniei, a simțurilor, a limbii, participarea la Sfânta
Liturghie și cău tarea comuniunii cu ceilalți mebri ai Bisericii.
În cazurile grave se impune oprirea de la Sfânta Împărtășanie, dar nu pentru o perioadă prea
îndelungată, pentru ca penitentul să nu cadă în deznădejde. Se impune o atitudine fermă, dar nu
rigidă.
Canonul 102 Trulan , care sintetizează întreaga disciplină penitențială de până aici, nu este
numai unul dintre cele mai prețioase ghiduri pentru episcop și preot în Taina Spovedaniei, ci și un
document de mare valoare în care sunt surprinse nu numai implicațiile e clesiale ale păcatului și
iertării acestuia de către Mântuitorul Hristos prin episcop sau pre ot, ci și puterea harică de a ierta
sau lega păcatele, pentru Biserică, pentru episcopul și preoții Bisericii și pentru peni tenții înșiși în
mântuirea lor72.

III. 2 Esența și forma Sfintei Euharistii

Partea văzută a Sfintei Euharistii este pâinea, vinul și apa. Pâinea trebuie să fie din grâu
curat și dospită, iar vinul din struguri, curat și amestecat la timpul potrivit, cu puțină apă. „După
Sfânta Scriptură și Sfâ nta Tradiție, întrebuințarea pâinii dospite este singura practică îndreptățită
și păstrată de la Întemeietorul ei. Pentru că instituirea Sfintei Euharistii s -a făcut cu pâine dospită,

71 Pr. Prof. Ilie MOLDOVAN, „Preotul duhovnic ș i darul iertării păcatelor“… , p. 579.
72 Pr. Prof. Ilie MOLDOVAN, „Preotul duhovnic ș i darul iertării păcatelor“…, p. 579.

43
și cu acest fel de pâine s -a săvârșit Dumnezeiasca Euharistie în toată B iserica în primele veacuri,
așa cum se practică și ast ăzi în toată Biserica Ortodoxă“73.
Aceste trei elemente asigură hrana și viața tuturor oamenilor. A primi Trupul și Sângele
Mântuitorului înseamnă a primi viața veșnică, adică a -L primi pe Hristos cu dra goste și credință,
pentru că El, la rândul Său, S -a dat tuturor celor credincioși din dragoste pentru mântuirea lor.
Primindu -L pe Hristos în noi, sub forma pâinii și a vinului, avem o viață mai bună și plină
de lumină, trăim în liniște și pace și cu credi nța în suflet că, așa cum ne bucurăm acum de tot ce e
mai frumos în lume, cu atât mai mare va fi bucuria c ând vom cunoaște Raiul ce ne așteaptă cu
porțile deschise pentru a -L avea pe Domnul pretutindeni în suflet, în gînd și în priviri .
Toți trăim cu nădejdea că tot ceea ce gândim este un vis frumos, dar realizabil, pentru că
Însuși Domnul și Mântuitorul ne -a asigurat că totul e posibil atunci când vrei cu adevărat s ă-I
urmezi . El, Dumnezeu adevărat a fost și tot El S -a întrupat ca să -L avem model de u rmat.
Temeiul pentru care se folosește pâinea dospită la săvârșirea Sfintei Euharistii îl constituie
faptul că Mântuitorul a serbat Paștile cu pâine dospită. Serbarea Paștelui, după cum am arătat la
instituirea Sfintei Euharistii, se făcea în seara zilei d e 14 Nisan, pentru că ziua, după obiceiul
iudaic, începea în seara zilei precedente. Pe timpul Evangheliștilor, ziua de 14 Nisan era numită
„Ziua întâia a Azimilor“ . Sfântul Evanghelist Ioan spune că Cina cea de Taină a avut loc cu o zi
înainte de Paști: „ Iar înainte de sărbătoarea Paștilor, știind Iisus că a sosit ceasul Lui, ca să treacă
din lumea aceasta la Tatăl, iubind pe ai Săi cei din l ume, până la sfârșit i -a iubit“. (Ioan 13, 1)
Deci, seara de 14 Nisan era socotită impropriu începutul zilelor de az imă pentru că nu era
ziua de Paști, așa încât Mântuitorul n -a serbat Paștele iudaic și n -a mâncat la Cină azimă. Un alt
argument pentru a arăta că nu era seara de 14 Nisan începutul zilelor de azimă, este și faptul că
Domnul Iisus Hristos , fiind dus de dim ineață la Pilat, iudeii n -au intrat în pretoriu deoarece era
instituție păgână și, dacă intrau, ei se spurcau și nu mai mâncau Paștile. „ Deci L -au adus pe Iisus
de la Caiafa la pretoriu; și era dimineață. Și ei n -au intrat în pretoriu, ca să nu se spurce, ci să
mănânce Paștile“. (Ioan 18, 28) Așadar, prinderea Domnului Iisus Hristos nu s -a făcut în timpul
praznicului Paștelui, evitându -se orice tulburare în popor. „ Și împreună s -au sfătuit ca să prindă
pe Iisus, cu vicleșug, și să -L ucidă. Dar ziceau: «Nu î n ziua praznicului, ca să nu se facă tulburare
în popor»“. (Matei 26, 4 -5)

73Pr. Prof. Dr. Dumitru RADU, „Taina Sfintei Împărtășanii (Euharistia) “…, p. 530 .

44
Alte argumente solide pentru a demonstra că la Cina cea de Taină, mai precis la instituirea
Sfintei Euharistii, s -a folosit pâine dospită și nu azimă, sunt următoarele:
1. Procesul Mântuitorului în fața Sinedriului, înaintea lui Pilat și a lui Irod Antipa se
desfășoară în ajunul praznicului Paștelui, adică în timpul unei zile lucrătoare, când se săvârșește o
serie de acte oprite de legea sabatului și de rânduiala Paștelui. „ Și îndată dimineața, arhiereii,
ținând sfat cu bătrânii, cu cărturarii și cu tot Sinedriul, și legând pe Iisus, L -au dus și L -au predat
lui Pilat“. (Marcu 15, 1)
2. În drum spre Golgota, Simon Cirineul, ca re se întorcea de la câmp, a fost obligat de
ostașii însărcinați cu executarea sentinței să ducă crucea Mântuitorului. Iar după legea mozaică,
orice activitate sau călătorie trebuia să înceteze cu câteva ore înainte de apusul soarelui din ziua
de 14 Nisan.
3. Un alt argument doveditor că la Cina cea de Taină nu s-a serbat Paștile iudaic și nu s -a
folosit azimă este spălarea picioarelor ucenicilor care nu s -ar fi putut face în acel moment pentru
că, dacă ar fi coincis cu serbarea Paștilor, atunci toți ar fi trebuit să -și țină încălțămintea în
picioare, având m ijlocul încins și toiagul în mână, gata de călătorie. „ Să-l mâncați însă așa: să
aveți coapsele încinse, încălțămintea în picioare și toiegele în mâinile voastre; și să -l mâncați cu
grabă, căci este Paștile Domnului“. ( Ieșire 12, 11)
4. Iuda Iscarioteanul întinge în farfurie, de unde rezultă că la masă, în afară de miel fript,
azimă și ierburi amare, era și mâncare lichidă, lucru neîngăduit la Paști.
5. În noaptea Cinei celei de Taină nu era Paști pentru că Mântuitorul iese cu ucenicii Săi și
merge în grăd ina Ghetsimani să se roage, unde va fi prins, fiind arătat ostașilor de către Iuda
însuși.
6. După răstignirea Mântuitorului, Iosif din Arimateea, Nicodim și femeile mironosițe
găsesc deschise magazinele ca să cumpere giulgiul, mahrama, miresmele și celel alte lucruri
trebuitoare coborârii de pe cruce și punerii în mormânt. Și cum nici un iudeu n -ar fi săvârșit astfel
de fapte chiar în prima zi de Paști, și încă într -o zi de sâmbătă, trebuie să admitem că prin
cuvint ele „ziua cea dintâi a azimilor“ și ziua în care trebuia să se jertfească mielul de Paște,
sinopticii înțeleg ajunul Paștelui, adică 14 Nisan, zi numită de Sfântul Marcu. „Iar în ziua cea
dintâi a Azimilor, când se jertfeau Paștile, ucenicii Lui L -au întrebat: «Unde voiești să mergem să
gătim, ca să mănânci Paștile?»“ (Marcu 14, 12)

45
Așadar, toate argumentele folosite sunt necesare pentru a demonstra că la instituirea Sfintei
Euharistii s -a folosit pâine dospită și nu azimă, deoarece această Taină a fost rânduită pentru toți
oamenii (iudei și păgâni) și pentru totdeauna. Astfel e lesne de înțeles pentru ce Mântuitorul a
folosit pâine dospită, și nu pâine folosită numai la iudei; pentru că Mântuitorul a chemat la
împărtășirea cu Trupul și Sângele Său pe toți doritorii de hrană și băutură adevăra tă, și nu numai
la Paști, ci în orice timp.

„Practica Bisericii primare a fost cu pâine dospită. Faptele Apostolilor și Sfântul Apostol Pavel, vorbind
despre Sfânta Euharistie, numesc pâinea euharistică, pâine dospită, nu azimă. Primii creștini care stăru iau la
Ierusalim în «frângerea pâinii», adică împărtășindu -se se foloseau de pâine dospită “74.

Al doilea element euharistic este vinul curat de struguri în care, la proscomidie, se toarnă și
puțină apă. Practica amestecării vinului cu apă amintește de curg erea sângelui și a apei din coasta
străpunsă a Mântuitorului. „ Ci unul dintre ostași cu sulița a împuns coasta Lui, și îndată a ieșit
sânge și apă“. (Ioan 19, 34) Această practică datează din primele veacuri și este, desigur, de
origine apostolică, dând mărturie despre ea vechii Părinți bisericești, și poruncind -o sinoadele din
Cartag ina (397 d. Hr.), în canonul 23, sinodul al V -lea și al VI -lea ecumenic, în canonul 32. Și
Mântuitorul Însuși a întrebuințat la Cina cea de Taină vin amestecat cu apă, după obiceiul
palestinian. Sfântul Iustin Martirul și Filosoful numește al doilea element euha ristic „amestecare“
sau „băutură amestecată“ pentru că vinul este amestecat cu apă.
Sfântul Irineu zice că: „Atunci când paharul amestecat și pâinea frântă primesc cuv ântul lui
Dumnezeu se face Euharistia Trupul și Sângele lui Hristos“.
Sfântul Ambrozie afirmă, de asemenea că: „Înainte de sfințire potirul este plin cu vin și cu
apă, dar, după ce lucrează cuvintele lui Hristos, se face Sângele lui Hristos p rin care s -a
răscumpărat lumea“.
După Sfântul Ciprian, amestecarea vinului cu apă înseamnă unirea poporului cu Hristos.
Sfântul Ioan Gură de Aur a transmis Bisericii datina de a adăuga la vin apă, pentru aducerea
jertfei celei fără de sânge ca aducere aminte de sângele amestecat cu apă care a curs din coasta
Mântuitorului pentru reînvierea lumii și răscumpărarea păcatelor. Așadar, substanța vizibilă a
acestor elemente este obiect al puterii divine care pătrunde în ele, în chip nevăzut, și le cuprinde

74Drd. Simion TODORAN, „Sfânta Euharistie – studiu exegetic “, în Biserica Ortodoxă Română , 1982, nr. 9 -10,
p.836.

46
prin dragoste, dând u-le viață prin prezența Logosului Însuși care vrea să ne mântuiască și să fie
întotdeauna cu noi.
Sfânta Euharistie este Taina care reamintește iconomia mântuirii grație prefacerii pâinii și a
vinului în Trupul și Sângele lui Hristos. Euharistia este hran a trupului omenesc, prefăcând pâinea
și vinul în Trupul și Sângele Mântuitorului. Astfel Hristos a purtat păcatele noastre și se dăruiește
în fiecare Sfântă Liturghie sub forma pâinii, a vinului și a apei tuturor celor ce vor să se hrănească
cu Hristos. Pâ inea închipuie Trupul Mântuitorului, vinul – Sângele, iar apa din Sfânta
Împărtășanie închipuie poporul.

„De aceea, pentru sfințirea paharului Domnului nu se poate oferi nici numai apă, nici numai vin: că vinul
singur începe să devină Sângele lui Hristos fără noi, apa singură începe să devină poporul fără Hristos; când însă
aceste elemente se unesc, atunci se săvârșește Taina duhovnicească și cerească. De asemenea, Trupul Domnului nu
poate să fie numai făină sau numai apă, cu unirea acestora în alcătuirea unei singure pâini“75.

Și aici se arată poporul unit, pentru că, după cum multe boabe de grâu măcinate și
amestecate fac o singură pâine, tot așa în Hristos, care e Pâinea cerească, noi suntem un singur
trup.
Mântuitorul S -a jertfit pentru noi oam enii și ne-a învrednicit să ne Î mpărtășim cu
preacuratele Sale Taine spre iertarea păcatelor și spre viața de veci. Toți cei ce vor să se
împărtășească cu Hristos, să se hrănească cu Trupul și Sângele Său mântuitor și să se unească cu
El sunt chemați să participe la masa Mântuitorului, asemenea ucenicilor care, la Cina cea de
Taină, au mâncat și au băut împreună cu Mântuitorul Hristos . Participând la fiecare Sfântă
Liturghie, să ne gândim și să credem că suntem de fiecare dată „la masă“ , la Cina Dom nului, și să
ne hrănim, cu mare credin ță, cu Trupul și cu Sângele Său și să mărturisim : „Cred, Doamne, și
mărturisesc … că acesta este Însuși Preacurat Trupul Tău, și acest a este Însuși Scump Sângele
Tău…“76, și să ne rugăm Mântuitorului să ne primească la Cină, deși suntem nevrednici și
niciodată pregătiți cu adevărat pentru a ne Î mpărtăși cu Trupul și cu Sângele Său. „Cinei Tale
celei de Taină Fiul lui Dumn ezeu astăzi părtaș mă primește …“

75Pr. Prof. Ioan GH. COMAN, „Unitatea B isericii și problema refacerii e i în lumina Sfinților Părinți “, în Ortodoxia ,
1954, nr. 2 -3, pp. 438-439.
76Arhim. Ioanichie BĂLAN, Rânduiala Sfintei Spovedanii și a Sfintei Împărtășanii , Editura Mitrop oliei Moldovei și
a Bucovinei, Iași, 1993, p. 92.

47
III. 3 Săvârșirea Sfintei Taine a Împărtășaniei

Sfânta Euharistie s -a săvârșit de către Sfinții Apostoli și, de atunci și până astăzi, în
Biserica Ortodoxă s -a săvârșit numai cu pâine dospită, și nu cu azimă.
Sfânta Împărtășanie se săvârșește numai de episcop și preot, în virtutea puterii ce li s -a dat
lor de Mântuitorul, prin Sfinții Apostoli, și numai în cadrul Sfintei Liturghii, care formează
centrul și miezul ei .

„Credincioșii conștientizează faptul că Hristos, care Se aduce pentru ei jertfă, este deosebit de ei, și, ca
atare, folosește o persoană deosebită de ei, rânduită de El Însuși printr -o sfințire specială (hirotonia în episcop sau
preot), ca organ al săvârșirii văzute a Tainelor. Episcopul, ca și preotul, este sfințit printr -o sfințire specială, după
cum și Hristos Însuși a fost sfințit ca om de Tatăl, prin Duhul Sfânt , pentru aducerea Sa ca jertfă“77.

Euharistia se leagă de Biserică și este a Bisericii datorită săvârșitorilor ei care sunt episcopii
și preoții sfințiți de Dumnezeu în Biserică și pentru Biserică. Episcopul și preotul, împreună cu
toată comunitatea, aduc jertfa lui Hristos ca jertfă pentru Biserică și ca jertfă a Bisericii.
Episcopul și preotul nu și -au luat de la ei această calitate, căci nimeni nu -și ia de la sine
vrednicia de a săvârși cele sfinte, dacă nu i se dă. „ Și nimeni nu -și ia singur cinstea aceasta, ci
dacă este chemat de Dumnezeu, după cu m și Aaron“. (Evrei 5, 4) De reținut este faptul c ă
episcopul sau preotul nu aduc singur i jertfă pe Mântuitorul Hristos în Euharistie, ci împreună cu
Biserica. De aceea, este necesară unitatea comunității în credința cea dreaptă și în rugăciune ce
rezultă din ea, deci și unitatea ei cu Hristos în Duhul Sfânt. Diaconii nu pot săvârși Sfânta
Euharistie, după cum nu pot săvârși nici o taină, în afară de Botez. Totuși, li se permite să
împărtășească pe laici, în caz de nevoie, dar numai cu învoirea episcopului sau a preotului. Laicii
nu se pot împărtăși singuri; iar obiceiul din primele veacuri de a păstra creștinii Sfânta Euharistie,
ca să se po ată împărtăși singuri, în cazul amenințării cu moartea de către persecutori, a încetat o
dată cu persecuțiile.
Așadar, săvârșitorul văzut al Sfintei Euharistii este episcopul sau preotul, iar săvârșitorul
nevăzut al Tainei este Mântuitorul Hristos. Adevăru l că episcopii și preoții sunt slujitorii Sfintei
Euharistii este amintit și de către Sfinții Părinți. Sfântul Iustin Martirul și Filosoful ne spune: „Se
aduc apoi celui ce prezidează adunarea (preotului sau episcopului) pâine și vin amestecat cu apă,

77Pr. Prof. Dr. Dumitru RADU, „Taina Sfintei Împărtășanii (Euharistia) “…, p. 542.

48
pe care acesta, luându -le, înalță laudă și slavă Părintelui tuturor, în numele Fiului și al Sfântului
Duh, și rostește o lungă rugăciune de mulțumire pentru ca aces tea să fie primite de către El“78.
Primitorii Sfintei Euharistii sunt toți creștinii, inclusiv co piii. Sunt excluși de la Împărtășire
toți acei oameni scoși din sânul Bisericii, cei opriți de la primirea Tainei de către duhovnic la
Taina Sfintei Spovedanii: ereticii, schismaticii și apostații. Împărtășirea cu Sfânta Euharistie este
necesară pentru uni rea tot mai deplină cu Hristos, creșterea în Hristos și dobândirea vieții
veșnice. Împărtășirea tuturor credincioșilor, inclusiv ce a a copiilor, se întemeiază pe cuvintele
Mântuitorului și pe pra ctica Bisericii. Cons tituțiile apostolice stabilesc ca: „Epis copul să se
împărtășească apoi pe preoți, diaconi …, după aceea pe copii și, în sfârșit, întreg poporul, după
rânduială“79.
Copiii primesc Sfânta Împărtășanie la Botez, după ce au fost unși cu Sfântul și Marele Mir;
ei trebuie împărtășiți cât mai des, până la vârsta de șapte ani, vârstă de la care încep să se
spovedească.
„Sfânta Euharistie este mai Taină decât toate Tainele, în sensul că în Sfânta Euharistie ni se
descoperă ceea ce știm că se cuprinde, ne împă rtășim cu Trupul și Sângele Mântuitorului, dar nu
vedem Trupul și Sângele, ci vedem pâine și vin“80.
După ce se împărtășesc preoții și credincioșii este un cuvânt care spune așa : „Drepți,
primind Dumnezeieștile, Sfintele, Preacuratele, Nemuritoarele, Cereșt ile, De viață făcătoarele și
Înfricoșătoarele lui Hristos Taine, cu vrednicie să mulțumim Domnului“. Astfel, uimitoarele,
înfricoșătoarele lui Hristos Taine le -am primit la Sfânta Liturghie, când episcopul sau preotul ne
împărtășește cu Hristos întreg, și în lărgime, și în adâncime. Nu ne împărtășim cu ceva din
Hristos, ci cu Hristos întreg.

III. 4 Momentul prefacerii elementelor. Epicleza

Sfânta Euharistie constituie momentul cel mai important al Sfintei Liturghii, iar prefacerea
pâinii și a vinului în Trupul și Sângele Mântuitorului este momentul culminant al Sfintei
Liturghii, pentru că în acest moment al sfințirii, adică al prefacerii el ementelor euharistice,
episcopul sau preotul, ridicând mâinile, fruntea și inima către cer, se roagă cu toată căldura,

78Pr. Prof. Dr. Dumitru RADU, „Taina Sfintei Împărtășanii (Euharistia) “…, p. 542.
79Pr. Prof. Dr. Dumitru RADU, „Taina Sfintei Împărtășanii (Euharistia) “…, p. 572.
80Pr. Prof. Dr. Dumitru RADU, „Taina Sfintei Împărtășanii (Euharistia) “…, p. 572.

49
spunând: „Încă aducem Ție această slujbă duhovnicească și fără de sânge, și Te chemăm, Te
rugăm, și cu umilință la Tine cădem: Trimite Du hul Tău Cel Sfânt peste noi și peste acest e daruri
ce sunt puse înainte și fă, adică, pâinea aceasta cinstit Trupul Hristosului Tău, iar ceea ce este în
potirul acesta cinstit Sângele Hristosului Tău, prefăc ându -le cu Duhul Tău Cel Sfânt“81.
În acest timp, la strană se cântă „Pe Tine Te lăudăm“ , iar credincioșii îngenunchează,
fiindcă acum se petrece minunea, mai presus de înțelegerea noastră, a prefacerii darurilor, iar nu
atunci când se rostesc c uvintele Mântuitorului Hristos, de instituire a Sfintelor Taine: „Rugăciunea
de chemare a Sfântului Duh pentru sfințirea darurilor se numește epicleză (chemare, invocare) și a fost compusă și
rânduită de Biserica primară ca formă a săvârșirii făcătoarei Taine a Sfintei Euharistii, după p ilda Mântuitorului
care, la Cina cea de Taină, mai întâi a binecuvântat pâinea și paharul (cum spun Sfinț ii Evangheliști Matei și
Marcu) sau a mulțumit (cum spune Sfântul Evanghelist Luca), ceea ce înseamnă că le -a sfințit, mai întâi, și după
aceea le -a dat ucenicilor Săi“82.

Epicleza este momentul central al jertfei euharistice, în momentul rostirii e i are loc
coborârea Duhului Sfânt peste daruri și transformându -le în T rupul și Sângele Mântuitorului.
După rugăciunea epiclezei se săvârșește prefacerea, pâinea se preface în adevăratul Trup al
lui Hristos, iar vinul – în adevăratul Lui Sânge, rămânând înaintea ochilor noștri numai chipurile
lor. Pentru Răsărit, dincolo de cercetările arheologice și de comentariile textelor liturgice, în
epicleză se pune pr oblema mărturisirii liturgice a adevărului trăit, a aplicării prin rugăciune a
teologiei Duhului Sfânt. Înaintea epiclezei propriu -zise, liturghia utilizează „epicleze“ prealabile,
ridicându -se progresiv spre formula finală. Deja mica Taină care precede Li turghia (proscomidia)
începe cu rugăciun ea „Împărate ceresc“ .

„Prefacerea darurilor este lucrarea acelei pogorâri a Duhului Sfânt, căci Mângâietorul nu S -a pogorât
odată pentru ca după aceea să ne părăsească, ci este și va fi cu noi până la sfârșit, deoa rece Mântuitorul L -a trimis
ca să rămână cu noi în veci“83. „Duhul adevărului, pe care lumea nu poate să -L primească, pentru că nu -L vede,
nici nu -L cunoaște; voi Îl cunoașteți că rămâne la voi și în voi va fi“. (Ioan 14, 17)

Ca temeiuri scripturistice ale epiclezei au fost luate textele de la Matei 1, 20 și Luca 1, 35
care vorbesc despre zămislirea de la Duhul Sfânt. Taina Sfintei Euharistii nu este altceva decât
Taina Întrupării și Răscumpărării însăși, prelungită, pentru to ate generațiile într -un prezent

81Pr. Prof. Ioan IONESCU, „Taina Sfi ntei Împărtășanii sau Cuminecături “…, p. 37.
82Pr. Prof. Ioan IONESCU, „Taina Sfi ntei Împărtășanii sau Cuminecă turi“…, p. 37.
83Nicolae CABASILA, Despre viața în Hristos …, p. 69 .

50
netrecător, într -un prezent veșnic. „Duhul Sfânt a îndeplinit odinioară Întruparea și tot Duhul
Sfânt îndeplinește și acum permanent izarea ei în Sfânta Euharistie“84.
Astfel, prin rugăciunea slujitorului altarului, Duhul Sfânt se coboară peste cinstitele daruri,
așa cum s -a coborât și p este Fecioara Maria și, după pogorârea Sa peste cinstitele daruri, El le
preface în același Trup și în același Sânge al Domnului Iisus Hristos , care S -a născut din Fecioara
Maria.
Sfântul Ap ostol Pavel, ca și ceilalți Evangheliști, susține că jertfa euharistică este sfințită
prin lucrarea Duhului Sfânt. Întrebarea care se repetă pentru toți este: „În ce clipă și prin ce act a
săvârșit Mântui torul Iisus Hristos prefacerea?“ Sfântul Evanghelist Matei spune că atunci când
Mântuitorul a dat paharul, a zis ucenicilor Săi: „ Beți dintru acesta t oți, că acesta este Sângele
Meu…“ (Matei 26, 27) Conjuncția „că“ introduce motivația: „ceea ce este în potir este Sângele
Meu“ , ceea ce face ca întreaga pro poziție să aibă un caracter de argumentare. „Așadar, din
construcția celor două propoziții legate între ele prin conjuncția «că», rezultă indubit abil că atunci
când Mântuitorul Hristos a rostit cuvintele «Beți dintru acesta toți», sângele Domnului era deja
prezent în pahar. Bineînțeles că prefacerea nu s -a putut întâmpla decât prin actul binecuvântării
care a premers“85. Că darurile se sfințesc prin pogorârea Duhului Sfânt, este adevărat, dar e mai
greu de înțeles pentru cei ce nu văd cu ochii inimii și ai î ncrederii. Astfel, Mângâietorul stă de
față, în chip nevăzut, pentru că El nu S -a întrupat, iar Mântuitorul Se vede și poate fi pipăit în
Înfricoșătoarele și S fintele Taine, ca unul care a luat firea noastră și o poartă în veci. Astăzi în
Sfintele Liturghi i din orice Biserică ortodoxă Taina prefacerii se săvârșește prin cuvintele
Mântuitorului, însă prin cererea și rugăciunea preotului, datorită puterii date lui de Dumnezeu.
Pentru că Dumnezeu ascultă rugăciunile noastre, El trimite Duhul Său Cel Sfânt acel ora care -L
cer, și nimic nu e cu neputință celor ce I se roagă cu credință. „ Și toate câte veți cere, rugâ ndu-vă
cu credință, veți primi“. (Matei 21, 22)
În Sfânta Liturghie pâinea nejertfită se preface prin sfințire în ceea ce a fost jertfit, adică
pâinea neînjunghiată, ea se preface în Însuși Trupul Domnului car e a fost junghiat cu adevărat.
Prefacerea se poate repe ta ori de câte ori este nevoie, î nsă Trupul lui Hristos, în care se prefac
darurile, rămâne întotde auna unul și același. Epicleza este chema rea Duhului Sfânt și reprezintă
lucrarea Sfintei Euharistii și, pentru că Sfânta Liturghie se săvârșește de către Duhul Sfânt,

84Nicolae I. POPOVICI, Epicleza euharistică, Editura Nemira, București, 2003, p. 63.
85Drd. Simion TODORAN, „ Sfânta Euharistie – studiu exegetic “…, p. 837 .

51
întreaga Liturghie, de la început până la sfârșit, este epicleză, este chemarea Duhului Sfânt care
transformă tot ce se săvârșeșt e în ea, transformând fiecare lucrare sfântă a ei în ceea ce ne arată și
ne descoperă. Esența și importanța epiclezei în liturghiile ortodoxe sunt confirmate și subliniate
de Sfinții Părinți, începând cu Părinții Apostolici.

„Sfântul Irineu afirmă: «Prec um pâinea pământească, prin chemarea lui Dumnezeu asupra ei, încetează de a
mai fi pâine de rând și devine Euharistie, așa și trupurile noastre, după ce primesc Sfânta Împărtășanie, nu mai sunt
stricăcioase și pieritoare, ci au nădejdea Învierii.» Sfântul Ioan Damaschin spune: «Precum în chip firesc pâinea ce
se mănâncă, vinul și apa care se beau se prefac în trupul și sângele celui ce le mănâncă și le bea, și nu fac un trup
deosebit, decât cel mai dinainte, tot așa prin chemarea și pogorârea» Duhului Sfânt , pâinea punerii înainte,
împreună cu vinul și cu apa se prefac, în chip suprafiresc, în Trupul și Sângele lui Iisus Hristos, fără să se facă două
trupuri deos ebite, cu unul și același Trup“86.

După Sfinții Părinți, epicleza se situează la începutul oricărei comuniuni cu Dumnezeu,
pentru că nu există înălțare la Tatăl, decât prin Fiul, așa cum nu există înălțare la Fiul decât prin
Duhul Sfânt . Problemele prefacerii elementelor materiale și a înțe legerii prezenței reale a
Domnului Hristos în Sfânta Euharistie rămân fără răspuns pentru mintea noastră.

„Sfântul Chiril al Ierusalimului susține că prezența reală a Domnului în Sfânta Euharistie este o urmare a
prefacerii elementelor vizibile. Prin ace asta, pâinea și vinul încetează să mai existe ca pâine și vin simplu «pâinea
ce se vede nu este pâine, chiar dacă o simțim pâine la gust, ci Trup al lui Hristos, iar vinul ce se vede nu este vin,
chiar dacă gustul o vrea, ci Sânge al lui Hristos»“87.

Euharistia adusă de Mântuitorul Hristos este unică, e adusă o dată pentru totdeauna și în ea
este înălțarea noastră. Epicleza pe care o aflăm la sfârșitul rugăciunii euharistice, care este
descoperirea și darul ei: „Trimite Duhul Tău Cel Sfânt și peste ace ste daruri ce sunt puse înainte“.
Chemarea Duhului Sfânt nu este un act separat al cărui obiect unic este pâinea și vinul. Astfel,
Biserica se roagă în textele epiclezei ca Euharistia să fie pentru cei care se împărtășesc „s pre
împărtășire cu Duhul Sfânt“.
Misterul prefacerii se întemeiază pe o legătură deosebită între Tr up și pâine, și pe una
tainică și profundă între Cuvântul dumnezeiesc și între trupul omenesc însuflețit al Lui, în care se

86Pr. Prof. Dr. Dumitru RADU, „Taina Sfintei Împărtășanii ( Cuminecături) “…, p. 543 .
87Drd. Constantin STĂNULEȚ, „Doctrina euharistică în oper ele lui Chiril al Ierusalimului“ , în Ortodoxia, 1971,
nr.2, p. 213.

52
preface pâinea. Dar se întemeiază și pe faptul că pâinea este pri n aceasta darul cel mai propriu
ce-l putem aduce lui Dumnezeu, reprezentând trupul nostru sau viața noastră pământea scă88. Prin
prefacere, aceste elemente devin Trupul și Sângele lui Hristos care S -a Înălțat la cer și stă în
dreapta Tatălui. Cuvintele „lua ți, mâncați“ și „b eți dintru acesta toți“ au fost, sunt și vor fi
cuvintele care anunță și care vestesc minunea cea mare a prefacerii, precum și scopul ei.
Împărtășirea Mântuitorului cu elementele euharistice este a dovadă clară că prefacerea a
fost săvârș ită înainte de rost irea cuvintelor „Luați, mâncați“ , pentru că aceste cuvinte au fost
rostite în clipa în care El le -a întins Apostolilor spre mâncare și băutură, Trupul și Sângele Său.
La momentul instituirii acestei Sfinte Taine se observă că fiecare ele ment este precedat de o
rugăciune adresată Tatălui, moment din care s -a dezvoltat în Liturghia ortodoxă epicleza
euharistică. Redând dintr -o tradiție ce vine de la Mântuitorul Hristos cuvintele de instituire,
observăm că, față de Matei și Marcu, Sfântul Pa vel accentuează asupra datoriei creștinilor de a
săvârși necontenit această Euharistie. „ Căci de câte ori veți mânca această pâine și veți bea acest
pahar, moartea Domnu lui vestiți, până când va veni“. (I Corinteni 11, 26)
Mărturiile pauline cuprind întreaga învățătură a Bisericii Ortodoxe despre sfințirea darurilor
prin epicleză. Darurile de pâine și vin aduse de credincioși sunt prefăcute în Trupul și Sângele
Mântuitorului în momentul în care preotul cheamă pe Duhul Sfânt pentru a preface elementele
Sfintei Euharistii în daruri supreme, jertfite de El Tatălui pentru noi și ca daruri date din nou,
nouă la nivelul suprem.

„Prefacerea, transformarea pâinii și vinului în Trupul și Sângele lui Hristos, și împărtășirea cu Sfintele
Daruri sunt considerate încununare și punctul culminant al întregii slujbe euharistice, al cărei sens este acela că
Euharistia realizează Biserica sub chipul creației noi, răscumpărată de Hristos, împăcată cu Dumnezeu, plină de
slava divină, sfinț ită prin Sfântul Duh, și văzând deschise în inima ei ușile raiului și, prin urmare, aptă și chemată să
participe la viața divină, prin împărtășirea cu Trupul și Sângele lui Hristos“89.

88Pr. Prof. Dr. Dumitru STĂNILOA E, Spiritualitate și comuniune în Liturghia o rtodoxă , Editura Mitropolia Olteniei ,
Craiova, 1986, p. 125.
89Alexander SCHMEMANN, Din apă și din duh (trad. rom. de Pr. Prof.Ion BUGA ), Editura Simbol, 1992, pp. 160-
161.

53
CAPITOLUL IV
Urmările primirii Sfintelor Taine ale Spovedaniei și ale Euharistiei
IV.1 Efectele Sfintei Taine a Pocăinței
IV.1.1 Iertarea păcatelor

Mântuirea este darul suprem pe care ni l -a dat Domnul Iisus Hristos prin venirea Sa în lume.
Pentru că am obținut acest bun sufletesc trebuie să ne eliberăm din robia păcatului. Despre
mântuire s -a vorbit și înainte de venirea Mântuitorului. Îndemnurile la pocăință curată ne
amintesc de strigătele îndurerate ale profeților. În timp ce în păgânism cauza ultimă a mânturii
este înțelepciunea, în iudaism este dreptatea, în creștinism este harul lui Dumnezeu. Evanghelia
Domnului Iisus Hristos ne uimește prin conținutul religios: „Să știți că Fiul Omului are pe pămân t
puterea ca să ierte păcatele“ . (Marcu 3, 10) Eliberarea de starea de păcat nu poate fi decât o
intervenție div ină. Acest adevăr nu este exp rimat numai de Mântuitorul, ci î l cunosc și Sfinții
Apostoli. Alegerea lor se săvârșește în vederea continuării misiunii pe care Domnul Însuși a
avut-o venind pe pământ. Sfinții Aposto li vor merge, ca „în numele Lui“ să se pr opovăduiască
una din cele mai mari minuni: „iertare a păcatelor la toate neamurile“ (Luca 24, 45 -47)90.
Pentru că păcatul este cel care -l separă pe om de Dumnezeu, nimeni nu -și poate acorda sieși
iertare. O faptă a încălcării voii lui Dumnezeu nu poate fi î ndreptată decât prin iertare. Pentru că
Dumnezeu este o Persoană și în fața Lui am săvârșit greșeala, numai El ne poate acorda iertarea,
care pentru noi este una cu îndreptarea sau pocăința. Ea devine o taină, pentru că în mijlocul ei
stă ascunsă iertarea divină.
Iertarea este o taină atât în înțeles propriu, cât și în sens sacramental. Referindu -se la Hristos,
Sfântul Apostol Pavel ne spune că „prin sângele Lui avem răscumpărarea și iertarea păca telor,
după bogăția harului Său … întrucât ne -a făcut cunos cută taina voii Sale, după bunăvoința Sa“
(Efeseni 1, 7 -8)91. Coborârea Mântuitorului între oameni a a vut ca scop „surparea păcatului“ .
(Evrei 9, 26) Ființa iertării o constituie dragostea pe care Dumnezeu o are față de oameni,
dovedită prin trimiterea Mântuitorului.

90 Preot prof. Ilie MOLDOVAN, „Preotul duhovnic și darul iertării păcatelor “…, p. 279 .
91 Preot prof. Ilie MOLDOVAN, „Preotul duhovnic și darul iertării păcatelor “…, p. 280 .

54
Puterea de a ierta și de a ține păcatele nu a fost încredințată de Mântuitorul tuturor oamenilor,
ci numai aleșilor Lui, Sfinților Apostoli. Aceștia s -au folosit de puterea dată de a lega și dezlega
păcatele, ca dovadă că taina iertării era practicată în vremea lor. Această putere s -a transmis mai
departe și urmașilor lor. Eliberarea de păcat devine darul ce lucrează în inim a credinciosului cu
puterea creatoare, deschizând drumul vieții cu Dumnezeu. Restabilirea purității conștiinței este ea
însăși o sursă de energie spirituală.

„Prin pocăință Duhul Sfânt revine la oamenii căzuți și astfel acesta, redevine apt pentru un nou progres
duhovnicesc. Sfântul Simeon Noul Teolog arată că pocăința este poarta de intrare în lumina negrăită a lui
Dumnezeu; ea pregătește inima pentru a resădi în centrul ființei și vieții creștinului puterea vieții dumnezeiești, care
este Sfântul Duh, cu toate darurile Sale. Sfântul Simeon Noul Teolog zice că: ‹‹Fără a fi botezat în Sfântul Duh, nu
devii nici fiu al lui Dumnezeu, nici moștenitor al lui Hristos››“92.

Pocăința trebuie să devină pentru toți oamenii o stare permanentă. Ea are un caracter
eshatologic și pentru aceasta trebuie să fie practicată de toți creștinii. Sfântul Simeon arată de
nenumărate ori care sunt roadele pocăinței: pacea sufletească, interioa ră, nepătimirea, vederea
luminii lui Dumnezeu, adică Împărăția cerurilor. Prin pocăință putem urca drumul desăvârșirii în
Hristos până la statura bărbatului desăvârșit, deci putem deveni sfinți.
Din Molitfelnic aflăm că nu preotul iartă păcatele, ci Dumne zeu. Efectele Sfintei Taine a
Spovedaniei se consumă prin căință și mărturisirea sinceră a păcatelor. Momentele acestea ale
Tainei Spovedaniei îi conferă penitentului, prin preotul duhovnic, iertarea păcatelor, adică
restabilirea în har și împăcarea cu Dum nezeu. Pentru a fi remediate păcatele se dau epitimii sau
canoane, care sunt acte de pocăință ale celor care săvârșesc păcatele. Prin mărturisire și prin
canonul de pocăință primit, penitentul dobândește îndreptarea. Preotul citește rugăciunea de
dezlegare de păcate celui care s -a mărturisit, dar nu -l absolvă de canon. Epitimia sau canonul nu
este doar un „termen dat pentru îndreptare în vederea unui anumit grad de î nsănătoșire spre care
se tinde“93.
Duhovnicul trebuie să încerce să nu abuzeze să -i îndepărte ze pe creștini de Sfintele Taine.
Epitimia sau canonul este „un instrument spiritual pentru îndreptarea vieții sau aducerea ei la

92 Drd. Gheorghe SIMA, „Lucrarea Sfântului Duh în Taina Pocăinței după Sfântul Simeon Noul Teolog“, Studii
Teologice , XLII, 1990, nr. 3, p. 55 .
93 Pr. Petre VINTILESCU, Spovedania și duhovnicia , Editura Episcopiei Albei Iuliei, Alba Iulia, 1995, p. 260.

55
nivelul legii morale“94. Canonul este dat pentru a trezi conștiința penitentului și a -i arăta calea de
îndreptare.
IV. 1. 2 Restabilirea comuniunii cu Dumnezeu

Spovedania este Taina prin care omul se reînoiește. Prin ea se restabilește legătura harică a
omului cu Dumnezeu, legătură care s -a slăbit prin păcat. Sfinții Părinți afirmă că orice păcat este
o nouă răstignire a lui Hristos. Această răstignire nu este al tceva decât a -L pune pe Domnul Iisus
Hristos în imposibiliatea de a -ți întinde mâna, de a se deschide spre tine, și atrage după sine
pierderea comuniunii cu El și cu Biserica, Trupul lui Tainic. În urma mărturisirii păca telor
credinciosul nu obține numai iertarea păcatelor și împăcarea cu sine, ci și reintegrarea în Trupul
tainic al lui Hristos, Biserica. Acest fapt este arătat în rugăciunea din partea finală a Tainei
Pocăinței:
„Stăpâne Doamne, Dumnezeule, Cel ce ești mântuirea robilor Tăi, Milostive, În durate și Îndelung -răbdătorule,
Căreia îți pare rău de răutățile noastre și nu voiești moartea păcătosului, ci să se întoarcă și să fie viu, Însuți și
acum milostivește -Te asupra robului Tău (N) și -i dă lui chip de pocăință, iertare păcatelor și dezlegare, iertându -i
lui toată greșeala cea de voie și cea fără de voie. Împacă -l și-l unește pe dânsul cu sfânta Ta Biserică în Iisus
Hristos, Domnul nostru, cu care împreună Ți se cuvine stăpânire ș i mare cuviință în veci. Amin“95.

Când credinciosul primește Harul iertării, atunci el scapă de robia păcatului și intră în
comuniune cu Dumnezeu, așa după cum Fiul rătăcit a intrat în comuniune cu tatăl său, din
momentul în care aces ta l-a iertat (Luca 15, 17 -24)96.
La baza armoniei interu mane, Domnul Iisus Hristos a pus iertarea, iar armonia cu Dumnezeu
este dobândită de către om în urma primirii iertării. Scopul urmărit prin Mărturisire este de a
obține iertarea pentru penitent, deci împăcarea cu Dumnezeu și restabilirea comuniunii cu Ace sta.
Restabilirea raportului religios nu poate avea loc decât în sufletul penitentului în care există
elemente etice doveditoare de ruperea legăturilor cu păcatul, acest obstacol pentru grația divină.
Pentru așezarea din nou în penitent a vieții în Dumneze u prin Iisus Hristos, este nevoie de căință
sinceră, de mărturisire cu credință, cu dragoste și cu speranță, precum și de hotărâre fermă de
îndreptare, adică de a nu mai păcătui și de a începe o viață corespunzătoare legii morale divine.

94 Pr. Petre VINTILESCU, Spovedania și duhovnicia …, p. 216.
95 Molitfelnic , tipărit cu binecuvântarea Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, E.I.B.M.B.O.R. , București,
2013, p. 74 .
96 Nicolaos MATSOUKAS, Teologie Dogmatică și Simbolică. Manual pentru institutele teologice, vol. II…, p. 903.

56
Păcatul taie legăt urile de comuniune a omului cu Dumnezeu și umbrește sau taie relațiile cu
Biserica și comunitatea eclesială și uneori chiar cu comunitatea larg uman ă al cărei membru este
orice om. Creștinul botezat, încorporat în Biserică și în Hristos, dacă rupe prin păc at legătura cu
viața supranaturală, care îl unește cu Hristos și cu Biserica Lui, dă păcatului său un dublu caracter
tragic: separație de Hristos -Capul, dar și de întregul Trup al lui Hristos. Păcatul și iertarea lui prin
Taina Spovedaniei au implicații ec lesiologice. Păcatul face parte din condiția existențială a
creștinului, fiind desigur o slăbire sau chiar o rupere a relației cu Dumnezeu, cu Biserica și cu
semenii Săi. Pentru iertarea păcatelor săvârșite după Botez sau de la ultima spovedanie,
Mântuitor ul a instituit Taina Pocăinței. Orice Taină este o nouă relație cu Hristos sau o aprindere
a întâlnirii noastre personale cu Hristos în Duhul Lui, dar nu în afara Bisericii, ci în comuniunea
mădularelor Trupului Său.
„Sfântul Ioan Hrisostom subliniind put erea pocăinței zice că: ‹‹Pocăința posedă o mare
putere, ea poate să elibereze pe cel botezat care a păcătuit mult, de greutățile greșelilor sale și să
restabilească în siguranță (liniște), pe cel care este în pericol, chiar dacă el co borâse până în
adâncu l răutății››“97.
În concluzie , prin Taina Sfintei Spovedaniei: redobândim starea de curățenie primită la Botez;
primim sprijin și îndrumare pe calea sporirii în virtute; eliberarea de pedeapsă pentru păcat și
reglarea nădejdii în viața veșnică; redescoperirea dreptei virtuți prin pocăință; mijloc de vindecare
prin păcat de înnoire sufletească și de integrare în comuniune; sfințirea vieții și dobândirea
bucuriei învierii și refacerea comuniunii cu Dumnezeu, izvorul bucuriei.

IV. 2 Efectele Împărt ășirii cu Trupul și Sângele Domnului
IV. 2. 1 Iertarea păcatelor
Păcatul este moarte și pentru că Dumnezeu nu Și -a dorit ca cei creați de El din iubire să
moară din cauza păcatului a dăruit lumii pe Fiul Său să Se jertfească și să biruiască moartea.
Pentru că așa cum în Adam toți cei ce au păcătuit și nu au ascultat de Dumnezeu, Binele Suprem,
au murit, așa și în Noul Adam, Mântuitorul Hristos, vor învia toți care se învrednicesc să se
hrănească cu Trupul și Sângele lui Hristos, Sânge care s -a vărsat spre iertarea păcatelor. „ Că

97 Paul EVDOKIMOV, Ortodoxia , E.I.B.M.B.O.R., 1996, p. 264.

57
acesta este sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulți se varsă spre iertarea păcatelor“.
(Matei 26, 28) Astfel, Fiul lui Dumnezeu S -a întrupat, a pătimit și a înviat pentru a învinge
definitiv și iremediabil pe „stăpânitoru l întunericului“ , cel ce ne ținea departe de Cel ce este
„Calea, Adevărul și Viața“ . „Iisus i -a zis: «Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vi ne la
Tatăl Meu decât prin Mine»“. (Ioan 14, 6)
Roadele Sfintei Taine a Euharistiei sunt „Puterea și darul p e care le aduce Împărtășania
celor care se apropie de acest ospăț cu inima curată și care în cealată vreme a vieții lor se feresc
de orice răutate; cei ale căror suflete sunt în acest fel pregătite nu văd nici o piedică în a se uni
Hristos cu ei în chipul cel mai strâns“98, „pentru că suntem mădulare ale Trupului Lui, di n carnea
Lui și din oasele Lui“. (Efeseni 5, 30)
Sfânta Euharistie unește în mod tainic pe credincioși cu Hristos, hrănindu -le și
desăvârșindu -le viața spirituală. Ea este pentru suflet ceea ce este hrana materială pentru trup.
„Trupul Meu este adevărată mâncare și Sângele Meu, adevărată băutură“. (Ioan 6, 55) Astfel,
dacă hrana materială transformă trupul în care intră, Sfânta Euharistie schimbă, desăvârșind
întreaga ființă a celui ce o prime ște cu vrednicie, făcându -l asemenea lui Hristos, ad ică „părtaș
dumnezeieștii firi“. Iertarea păcatelor, spune Nicolae Ca basila, o dă Duhul celor ce se
Împărtășesc cu Trupul și Sângele Domnului. Deci multe și minunate sunt urmările prezenței reale
a Mântui torului în Sfânta Euharistie. 99
Mântuitorul este prezent în Sfânta Euharistie nu numai cu Trupul și cu Sângele, ci și cu
sufletul și cu dumnezeirea, adică cu întreaga Sa ființă, care constă din două naturi: dumnezeiască
și omenească, și care, precum au fost unite și nedespărțite în timpul vieții Sale pământești, așa
sunt și aici. De altfel, Mântuitorul Iisus ne încredințează că: „Cel ce mănâncă trupul Meu și bea
sângele Meu rămâne întru Mine și Eu întru el“. (Ioan 6, 56)
Pâinea și vinul odată prefăcute î n Trupul și Sângele lui Hristos, nu se prefac din nou în
pâine și în vin, dacă nu sunt date credincioșilor, ci rămân Trupul și Sângele Domnului, cât timp
ele există. Mântuitorul este întreg în fiecare părticică, oricât de mică, a pâinii și vinului euharist ic,
fiindcă ființa sa nu poate fi împărțită și oricine se împărtășește cu o bucățică de pâine și cu câteva
picături de vin sfințit, se împărtășește cu Hristos întreg.

98Nicolae CABASILA, Despere viața în Hristos …, p. 118 .
99 Nicolae CABASILA, Despere viața în Hristos …, p. 119.

58
Trupul și Sângele Domnului Iisus este întotdeauna și pretutindeni unul și același, între g și
nedespărțit, în fiecare pâine și vin euharistic, cu toate că în același timp se pot săvârși mii și
milioane de Sfinte Liturghii în diferite locuri.
Pâinea și vinul euharistic, înfățișând în chip real pe Hristos, se cuvine să primească de la
noi aceeaș i închinare dumnezeiască pe care o dăm lui Hristos. În Mărturisirea de credință a
Bisericii Ortodoxe ni se spune: „Noi trebuie să cinstim și să ne închinăm Sfintei Euharistii, așa
precum Îns uși Mântuitorul Iisus Hristos“100.
Așadar, pentru toți s -a dat acest Trup care luminează în noi pentru ca prin Împărtășirea cu
El să intrăm în viața veșnică. Să ne rugăm Domnului cu credință ca Împărtășirea cu Trupul și
Sângele Său să ne fie spre iertarea păcatelor și spre viața de veci. Bogate și minunate sunt roadele
Sfintei Euharistii pentru viața duhovnicească a creștinului care se împărtășește.
Sfânta Euharistie ne curăță de păcate și ne întărește în virtute, pregătindu -ne pentru viața de
veci, fiind încredințați că vom învia cu trupul la judecata viitoare și vom trăi în veci cum ne
încredințează Domnul Iisus Hristos. Sfânta Euharistie este Taina care ne întărește în ispite și ne
ferește de păcate. „Vrăjmașul sufletului nu îndrăznește să facă vreun rău aceluia î n care vede că
petrece Hristos“101.
Toți fiii Sfintei Biseric i sunt chemați să primească Sfânta Împărtășanie, dar pentru a se
împărtăși trebuie ca și ei, la rândul lor, să se pregătească cu vrednicie pentru primirea darurilor
euharistice. Deci, cei ce -și doresc să-L primească pe Hristos, trebuie să -și îndeplinească cano nul
dat de părintele duhovnic la Sfânta Taină a Spovedaniei și numai după aceea să se apropie cu
frică și cu credință de Sfântul Potir în care se află Trupul și Sângele Mântuitorului.
Sfântul Ioan Gură de Aur spunea: „Când eu zic binecuvântare, înțele g Euharistie, iar când
zic Euharistie înțeleg tezaurul binefacerilor dumnezeiești și amintesc de darurile acelea mari și
minunate, ca iertare a păcatelor, comuniunea cu sfinț ii“102.
Pregătirea pentru Sfânta Împărtășanie este trupească și sufletească. Această pregătire constă
în: pregătirea cu post, după rânduiala sfintelor canoane; mărturisirea păcatelor către duhovnic,
fără de care nu se poate cineva împărtăși, numai copiii până la vârsta de șapte ani împliniți sunt
scutiți de spovedanie; împăcarea cu toți s emenii. Pentru că dacă tu nu ierți celui ce ți -a greșit, nu
trebuie să ceri ca tu să fii iertat, iar pentru a conștientiza acest lucru, fiecare credincios trebuie să

100Învățătura de credință creștină ortodoxă, E.I.B.M.B.O.R., București, 1992, p. 223.
101Învățătura de credință creștină ortodoxă…, p. 224 .
102Sfântul IOAN GURĂ DE AUR, apud Drd. Simion TODORAN , „Sfânta Euharistie – studiu exegetic “…, p. 840.

59
fie mai cu luare -aminte atunci când rostește Rugăciunea Domnească (Tatăl nostru), rugăciun e în
care cerem să ni se ierte greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Din moment ce
noi cerem iertare de păcate, dar la rândul nostru nu iertăm celui ce ne -a greșit atunci nu ar trebui
să spunem Tatăl nostru, mai bine zis cererea a șase a rostită astfel: „Și nu ne iartă nouă greșelile
noastre, precum nici n oi nu iertăm greșiților noștri“. E greu să credem că ar exista cineva care nu
și-ar dori iertarea păcatelor. Tocmai de aceea Mântuitorul Se jertfește pentru toți cei ce se
împărtășesc c a să se bucure de iertarea păcatelor.
Altă cerință pentru pregătirea primirii Sfintei Împărtășanii este: înfrânarea de la orice poftă
și abținerea de la mâncare și băutură înainte de a primi Sfânta Împărtășanie. Însă celor bolnavi de
moarte li se poate d a Sfânta Împărtășanie chiar dacă au mâncat. Citire a rugăciunilor din cartea de
rugăciuni pentru Sfânta Împărtășanie, rugăciuni pe care de cele mai multe ori le citește preotul, în
numele credincioșilor în Biserică înainte de momentul împărtășirii cu Sfântul Trup și Sânge al
Mântuitorului. După cum bine știm, credincioșii se împărtășesc în fața ușilor împărătești, când
preotul rostește chemarea: „Cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste să vă apropiați“.
Astfel toți credincioșii, la vremea cuvenită, se apropie fiecare cu evlavie și cu credință, ținând în
mână câte o lumânare aprinsă, ca simbol al luminii lui Hristos, de obicei, mai întâi pruncii și
copiii, apoi bătrânii, bărbații (mai întâi călugării fără hirotonie, cântăreții bisericești, epitropii,
consilierii parohiali), femeile bătrâne și apoi celelalte.
Este frumos și bun obiceiul vechi ca, înainte de împărtășanie, fiecare să -și ceară iertare de
la toți cei din biserică, sărutând cei mici mâna celor în vârstă (copiii, părinților; finii, nașilor).
După împărtășanie se cuvine să -și păzească fiecare limba de orice vorbă deșartă, de blestem, de
clevetiri, cinstind Dumnezeiescul Trup și Sânge pe care le -a primit. După Sfânta Împărtășanie se
primește anaforă , la Paște artos sau „Paște mic“ și puțin vin ca să nu se mai mănânce altceva după
împărtășanie.
Sfânta noastră Biserică ne învață și în același timp ne cere să ne împărtășim cât mai des,
pentru ca astfel „haina spălată mai des să se curețe mai ușor de păcate“. Fiindcă, cu cât amânăm
să participăm la Sfâ nta Taină, cu atât păcatele se adună asemenea unei pete de pe o haină ce nu
este spălată la timp, cu greu mai poate fi curățată. Așadar, sufletul nu trebuie îngreunat de păcate,
pentru că avem posibilitatea să ne împărtășim cel puțin o dată în cele patru p osturi de peste an. Iar
împărtășirea de Sfânta Înviere să nu treacă peste nic i un creștin, tânăr sau bătrân. „O, cât de

60
măreață, de sfântă, de mântuitoare și de dorită este pentru creș tin Sfânta Taină a Euharistiei“103.
„Dacă Mă iubește cineva va păzi cuvântul Meu și Tatăl Meu îl va iubi și vom veni la el și vom
face locaș la el“. ( Ioan 14, 23). Cel ce -L iubește pe Dumnezeu primește împărtășirea cu Hristos
și bucuria de a -L avea pe Hristos și de a primi iertarea păcatelor.
Roadele Sfintei Euharistii s unt în primul rând: unirea în chip tainic cu Mântuitorul, întărirea
și progresul, viața spirituală, curățirea de păcate cu pregătire pentru viața veșnică și încredințarea
învierii și a nemuririi noastre. Aceste roade le are Sfânta Euharistie în cei care o primesc cu
vrednicie, adică toți aceia care s -au pregătit prin pocăință, prin post și fapte bune de iertare și
milostenie. Iar cei care o primesc cu nevrednicie pentru ei are ca efect mustrarea de conștiință și
osânda dumnezeiască.
„Cei ce mănâncă și bea cu nevrednicie, osândă își mănâncă și b ea, nesocotind trupul
Domnului“. (I Corinteni 11, 29) Unindu -se în chip tainic cu Hristos în Taina Euharistiei,
„credincioșii devin fericiți și sfinți, fiindcă iau această feric ire din ființa Fericirii însăși“104.
Legă tura cu Iisus Hristos a devenit pentru fiecare dintre noi, adevărata noastră viață,
deoarece am ajuns să fim „mădulare“ și „fii“ ai Lui, împărtășindu -ne din Tr upul, din Sângele și
Duhul Său. Împărtășindu -ne ne întărim și progresăm în viața spirituală, iar Mântuitorul ne învață
ceea ce trebuie să facem pentru a ne izbăvi de păcate, ne îndeamnă să săvârșim binele, ca și nouă,
la rândul nostru, să ne fie bine. În Taina Împărtășaniei Hristos dă un ospăț unui întreg cor care -L
înconjoară, de aceea numai în aceas tă Taină suntem și noi „ carne din car nea Sa și oase din oasele
Sale“. (Facere a 2, 23) „Această Sfântă Taină este lumină pentru cei care o dată s -au curățit,
curățire pentru cei care acum au de gând să se spele de păcate, ungere pentru cei care îmboldesc
pe cei ce vor să lupte con tra duhului rău și a patimilor“105.
Prin Sfânta Împărtășanie Trupul și Sângele lui Hristos se amestecă cu trupul și sângele
nostru. Unirea cu Fiul întrupat ne face și pe noi fii după har ai Tatălui, membri și moștenitori ai
împărăției Sfintei Treimi. Este treapta cea mai înaltă la care putem ajunge noi oamenii; este
redobândirea comuniunii și fericirii dinaintea căderii în păcat, pe care n -am fi reușit să o obținem
fără întruparea Logosului divin, fără Jertfa crucii, Înviere, Înălțare și Pogorârea Sfântului Duh.

103IOAN din KRÖNSTADT, Liturghia – cerul pe pământ , trad. rom. d e Buris BUZILĂ , Editura Deisis, Sibiu, 2002 ,
p. 165.
104Nicolae CABASILA, Despre viața în Hristos …, p. 135 .
105Nicolae CABASILA, Despre viața în Hristos …, p. 118 .

61
Sfântul Nil zice că: „Este cu neputință să se mântuiască credinciosul și să primească
iertarea păcatelor și să dobândească împărăția cerurilor, dacă nu se împărtășește cu frică, cu
credință și cu dragoste de tainicul și neprihăn itul Trup și Sânge al lui Hristos“106.
Sfântul Duh preface jertfa de sânge și de vin a comunității creștine, a vieții ei, în jertfa lui
Hristos, în Trupul Lui jertfit, pe care Hristos îl aduce Tatălui, dar apoi îl dă spre mâncare și
băutură comunității pentru a se umple și ea și mai mult de trupul Lui jertfit.

„În scopul acesta a prefăcut pâinea și vinul în Trupul și Sângele Său, aducându -se Tatălui și împărtășindu –
se credincioșilor sub chipul pâinii și al vinului. Prin această jertfă noi aducem laudă lui Dumnezeu, Îi mulțumim
pentru binefacerile primite și -L rugăm să ne dăruiască harul Său izbăvit or și iertare de păcate“107.

Participarea omului la viața divină, oferită prin actul răscumpărării, se realizează prin
însușirea subiectivă a harului mântuitor din Taina Botezului și a Euharistiei. „Sfântul Grigorie de
Nyssa încearcă să explice cum trupul omenesc poate dobândi nemurirea, arătând că aceasta nu
este posibilă decât dacă trupul nostru se împărtășește de nestricăciune; ori, el nu se poate
împărtăși d e aceasta decât dacă trupul, făcut nemuritor de către Dumnezeu, pătrunde în trupul
nostru, transfor mându -l în natura lui proprie“108.
Părinții și Biserica Ortodoxă dau o atenție deosebită stării de curăție și de vrednicie a celor
care vor să se apropie de masa euharistică.

În această privință, Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Lucrurile acestea vi le spun vouă, acelora
care vă împărtășiți și vouă, slujitorilor. Este necesar să discut cu voi, pentru ca să puteți împărți aceste daruri cu
multă atenție. Osânda voastră nu va fi mică dacă cunoscând răutatea cuiva îi veți admite să se împărtășească din
această masă. Sângele lui Hristos va fi cerut înapoi din mâinile voastre. Dacă cineva, fie el comandant, prefect sau
chiar încununat cu diademă, se apro prie de acea stă masă, opriți -l!“109

Așadar, cel ce păcătuiește și se apropie de masa euharistică fără să se spovedească pentru a
primi iertare de păcate e mai rău decât cel îndrăcit.

106Sfântul NIL, apud Filocalia sfintelor nevoințe ale desăvârșirii (trad. rom. de Pr. Prof. Dumitru STĂNILOAE ),
vol. III, Editura Humanitas, București, 1994, p. 454 .
107Pr. prof. Ioan IONESCU, „Taina Sfintei Împărtășanii sau Cuminecături “…, p. 38 .
108Diac. Magistrand Constantin VOICU, „Probleme dogmatice în opera Marele cuvânt catehetic al Sfântului
Grigorie de Nyssa “, în Ortodoxia , 1961, nr. 2, p. 83 .
109Pr. Prof. Ioan GH. COMAN, „Sensul ecumenic al Sfintei Euharistii la Sfântu l Ioan Gură de Aur “, în Ortodoxia ,
1965, nr. 4, p. 535 .

62
IV. 2. 2 Unirea cu Biserica și cu Hristos

Adevărata și deplina comuniune cu Hristos, precum și unitatea tuturor creștinilor întru
Hristos se realizează în Sfânta Taină a Euharistiei. Sfânta Euharistie îi unește pe credincioși cu
Mântuitorul Hristos, dar în același timp îi unește și între ei, împărtășindu -se din același Sfânt
Potir, prin ac eeași credință și dragoste creștinească, în care să rămânem de -a pururi, trăind între
noi ca frații în lume și fii ai aceluiași Părinte ceresc. „Sfânta Împărtășanie este Taina unității
Bisericii cu Dumnezeu, este Taina în care sub chipul pâinii și al vinul ui, se împărtășește Însuși
Trupul și Sângele Mântuitorului spre iertarea păcatelor și spre viața de veci “110.
Sfântul Ignatie Teoforul laudă Biserica în care credincioșii se unesc cu Trupul lui Hristos.
El subliniază în mod deosebit realismul acestei unități , încorporându -ne astfel în trupul lui Iisus,
noi, credincioșii „urcăm de la multiplicitate la unitate, la unitatea unei naturi pure, unde apare o
nouă multiplicitate, aceea a persoanelor un ite cu Dumnezeu în Duhul Sfânt“111.
Pâinea și vinul, cele două eleme nte ale Tainei euharistice simbolizează unitatea Bisericii.
Preotul liturghisitor se roagă lui Dumnezeu la această Sfântă Taină ca să trimită asupra cinstite lor
daruri „Duhul Său preasfânt“ pentru a le preface în Trupul și Sângele Mântuitorului. Sfântul
Simeon arată că „Duhul este cel care ne dă viață și care preface pâinea în Trupul Domnului,
Duhul este în mod real acela care ne curăță și ne face vrednici de a n e împărtăși cu Trupul
Domnului“112.
Dacă Hristos Domnul rămâne întru noi, ce ne lipsește? Dacă Însuși Mântuitorul ne umple
sufletul străbătându -ne toate adâncurile și toate ieșirile, atunci ce ar mai putea veni mai bun
pentru noi? El umple toată casa sufletului nostru. Cugetul lui Hristos se face una cu cugetul
nostru, voia Lui, una cu voia noastră, Trupul și Sângele Lui, una cu trupul și sângele nostru. Iar
că lucrurile stau așa ne spune însuși Sfântul Apostol Pavel : „În noi nu mai rămâne nici cuget, nici
voință, și nici viață de -a noastră, ci Hrist os ține locul la toate acestea“.
Credincioșii ce vin să se împărtășească trebuie să aibă deplina lor curățenie sufletească și
trupească. „Dacă trupul creștinului po ate fi templu al Duhului Sfânt «sau nu știți că trupul vostru
este templu al Duhului Sfânt care este în voi, pe care -l aveți de la Dumnezeu și că voi nu sunteți

110Pr. prof. Ioan IONESCU, „Taina Sfi ntei Împărtășanii sau Cuminecături “…, p. 38.
111Pr. prof. Ioan GH. COMAN, „Sensul ecumenic al Sfintei Euharistii la Sfântul Ioan Gură de Aur “…, p. 536 .
112Drd. Liviu STAN, „Desăvârșirea creștină după Sfântul Simeon Noul Teolog “, în Studii Teologice , 1985, nr. 5-6,
p.405.

63
ai voștri? » (I Corinteni 6, 19) și p oate deveni trupul lui Hristos «iar voi sunteți trupul lui Hristos
și mădulare (fiecare) în parte» , prin Sfânta Împărtășanie creștinul devine părtaș firii dumnezeiești,
ori hristo for, adică purtător de Hristos“113.
Sfântul Apostol Pavel prezintă șapte temeiuri ale unității creștine, din care șase sunt
cuprinse în două construcții de câte trei elemente (versetele 4 și 5), ultimul fiind separat
( versetul 6).
1. Există „un trup“ , adică o singură Biserică ce cuprinde în sine pe toți credincioșii. Trupul
tainic al Domnului, cuprinzând în unitatea lui diferite mădulare cu diverse funcțiuni, redă ideea
unității în diversitate, idee reluat ă de Sfântul Maxim Mărturisitorul, care socotește că Biserica
este esențial una. „După cum universul este unul, dar divizat în mai multe părți, tot așa și Biserica
este una, deși cuprinde în ea mai multe părți care nu o diversifică, ci acestea se unesc înt r-o
singură unitate în Hristos“114.
2. Trupul tainic este însuflețit de un singur Duh a cărui unitate este al doilea temei al
unității creștinilor. „Duhul Sfânt este Duhul comuniunii care realizează în Euharistie unitatea
eclezială a t uturor mădularelor lui Hristos“115.
3. Există „o sin gură nădejde a chemării voastre“ ceea ce relevă unitatea de scop a tuturor
oamenilor: preamărirea lui Dumnezeu și fericirea lor veșnică.
4. Temeiul de căpetenie al unității creștinilor este faptul că toți sunt călăuziți de un sin gur
Domn. Mântuitorul Hristos este capul Bisericii, principiul divin al unității ei, centrul comun
ontologic în relația dintre om și Dumnezeu. El ține Biserica întocmai ca pe un trup unitar „ din El,
tot trupul bine alcătuit și bine încheiat, prin toate leg ăturile care îi dau tărie, își săvârșește
creșterea, potrivit lucrării măsurate fiecăruia din mădulare, și se zidește întru dragoste“. (Efeseni
4, 16) Toate aspectele vieții bisericești sunt manifestări și totodată mijloace prin care capul,
Hristos, păstr ează pe creștini într -o unitate organică.
5. Unitatea credinței este întemeiată pe faptul că, unul singur e Adevărul în substanța sa
originară, precum unul e Mântuitorul Hristos care l -a descoperit.

113Pr. Prof. Mihail BULACU, „Cuvânt de învățătură despre Sfânta Taină a Împărtășaniei “, în Glasul Bisericii , 1970,
nr. 9-10, p. 889 .
114Sfântul MAXIM MĂRTURISITORUL, apud Pr. Prof. Drd. Stelian TOFANĂ, „ Unitatea creștinilor în eforturile de
apărare a păcii și vieții în lume, după Noul Testament “, în Studii Teologice , 1985, nr. 5 -6, p. 75.
115Drd. Simion TODORAN, „ Sfânta Euharistie – studiu e xegetic “…, p. 536.

64
6. Este un singur botez, astfel noi cei mulți nu putem deveni una în Hristos fără acea apă
care vine din cer; căci trupurile noastre primesc unitatea prin acel botez, care ne duce la viața
incoruptibilă, iar sufletele primesc aceeași unitate prin Sfântul Duh.
7. Ultimul motiv al unității creștinilor din Biser ică, adevărata unitate, este raportată de
Sfântul Apostol Pavel la unitatea ființei divine și a creației, căci există un singur Dumnezeu și
Tată al tuturor „ din care își trage numele orice neam în cer și pe pământ“. (Efeseni 3, 15) Suntem
una prin același Dumnezeu Tatăl, prin același Domn Iisus Hristos și prin același Duh Sfânt.
Devenind incorporabili cu Hristos „ anume că neamurile sunt împreună moștenitoare ( cu iudeii)
și mădulare ale aceluiași trup și împreună părtași ai făgăduinței, în Hristos Iisus, pr in
Evanghelie“. ( Efeseni 3, 6) „Euharistia ne face asemeni Lui, imprimând în noi starea capabilă de
jertfă, putere a învierii și a slavei veșnice“116.
Sfântul Simeon pune accentul pe conștiință, el îi fericește pe toți aceia care se pot cumineca
mereu cu con știința harului, deoarece numai unirea conștientă cu Hristos este reală, corespunde
celor două firi ale lui Hristos; mai mult, conștiința fiind condiția eficacității unirii cu Hristos în
Euharistie. „Sfânta Euharistie este Taina prin excelență a unității c elor ce cred în Biserică , trupul
tainic al lui Hristos“117.
Sfânta Euharistie este Taina care cu adevărat face posibilă unirea cu Biserica și cu Hristos,
pentru că ne împărtășim cu Hristos în Biserică, astfel unindu -ne cu El în Biserică, ne unim și cu
ceilal ți credincioși, cu toții participând la Sfânta Liturghie, unde se aduce jertfa euharistică și
unde suntem chemați toți cei care dorim să ne apropiem de Sfântul Potir.
Primim pe Hristos în noi, intimitatea cu El este deplină căci „ cel ce se alipeș te de Domn ul
este un duh cu El“. (I Corinteni 6, 17) Credinciosul poate de acum repeta cuvintele Sfântului
Apostol Pavel: „ M-am răstignit împreună cu Hristos, și nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăiește în
mine. Și viața mea de acum, în trup, o trăiesc în credința în Fiul lui Dumnezeu, Care m -a iubit și
S-a dat pe Sine însuși pentru mine“ (Galateni 2, 20), pentru că „în el nu mai rămâne nici cugetul,
nici voința și nici viața lui, ci Hrist os ține locul tuturor acestora“118.
Prin Sfânta Împărtășanie, mlădițele se leagă de buciumul viței care le comunică viața din
Duhul Sfânt, eliberându -le de uscăciune. „Împărtășirea din același potir cu Trupul și Sângele

116Drd. Liviu STAN , „Desăvârșirea creștină după Sfântul Simeon Noul Teolog “…, p. 406 .
117Drd. Liviu STAN , „Desăvârșirea creștină după Sfântul Simeon Noul Teolog “…, p. 406.
118Nicolae CABASILA, Despre viața în Hristos …, p. 136 .

65
aceluiași Domn Iisus Hristos , topește individualitatea noastră egoistă î n organismul de credincioși
care formează Biserica, Trupul tainic al Domnului și este pătru nsă de duhul iubirii trinitare“119.
Consumarea trupului euharistic are aceeași rațiune ca și atingerea binefăcătoare de trupul
istoric al lui Hristos, deși în dumnezei asca Euharistie ea este cu mult mai intimă. Prin Sfânta
Euharistie se realizează unirea ontologică a lui Hristos, capul Bisericii, cu credincioșii, membrii
trupului Său tainic. Credincioșii care nu participă efectiv la taina comuniunii nu sunt legați
ontol ogic de Hristos și nici integrați pe deplin în inima Bisericii.
Sfânta Euharistie are nu numai un sens și un aspect particular, ci ea are și un aspect
comunitar pentru toți creștinii care mărturisesc credința cea adevărată. Ea nu primește numai pe
primitor ul ei luat izolat, ci are rezonanțe și în jurul său, adică în comunitatea creștinilor care au
primit -o. Departe de a fi un act individual, personal sau egoist, ea e o colaborare cu Hristos și cu
membrele Sale. De acee a, această „pâine cerească“ și acest „p ahar al mântuirii“ ne înfățișează în
chipul cel mai înalt viața Bisericii, viața de unire cu Hristos într -un singur trup și sânge.
Sfântul Apostol Pavel spunea: „ Deoarece este o singură pâine“ , adică „Hristos pâinea,
Euharistia realizează nu numai comuniun ea cu Hristos, ci și a tutu ror credincioșilor
întreolaltă“120. Prezența reală a Domnului Iisus Hristos în taina euharistică trezește conștiința
credincioșilor că se împărtășesc cu un Hristos viu, care trăiește în comuniunea membrelor Sale.
Întrucât Euharisti a nu există decât numai în Biserică, putem spune că: „fără Euharistie nu e
Biserică, precum fără viță nu sunt mlădițele, fără rădăcină nu sunt ramuri și cum fără inimă nu
sunt mădularele. Euharistia în felul acesta e temelia, ră dăcina, inima vieții Biseric ii“121.
În dumnezeiasca Euharistie se realizează cu adevărat Biserica, în înțelesul ei de Trup tainic
al Domnului și aici pulsează în chipul cel mai puternic viața ei. Ca taină a unității creștine, Sfânta
Euharistie îi face părtași pe cei care o primesc cu v rednicie de puterea de a sfinți și de a trăi
sentimentul unității reale. Căci toți cei ce se cuminecă cu vrednicie se adună ca într -un singur
trup, și zidind această unitate nu numai în chip religios haric, ci și în chip moral și social.
Sfânta Euharistie mijlocește sentimentul solidarității cu toți cei ce sunt mântuiți prin lucrarea
Domnului Iisus Hristos, cu care se simt închegând o unitate prin mijlocirea Mântuitorului și prin
împărtășirea de roadele lucrării Sale de mântuire. Acesta c u atât mai puternic cu cât Sfânta

119Drd. Emanuel BANU, „Importanța Sfintelor Taine în creșterea noastră în Hristos “, în Studii Teologice , 1973, nr.
7-10, p. 691.
120Vasile MIHOC, Sfânta Evanghelie de la Ioan, vol.I…, p. 177 .
121Magistrand Sorin COSMA, „ Valoarea morală creștină a Dumnezeieștii Euharistii “, în Studii Teologice , 1964, nr.
3-4, p. 223 .

66
Euharistie exprimă și în mod simbolic unitatea creștină, unitatea întregii comunități în centrul
căreia sa află Domnul Iisus Hristos. Biserica fiind Trupul tainic al Domnului, iar Euharistia
Trupul și Sângele Mântuitorului , rezultă că: „Euharistia este simbolul și forța unității, ia r Biserica
e domeniul, aria ei“122. Astfel, comuniunea deplină cu Hristos realizată prin Dumnezeiasca
Euharistie este și o comuniune deplină a credincioșilor între ei; toți se întâlnesc în același trup al
lui Hristos, toți formează împreună extinderea trupului lui Hristos.

122Magistrand Sorin COSMA, „ Valoarea morală creștină a Dumnezeieștii Euharistii “…, p. 223.

67
CAPITOLUL V
Rolul Sfintelor Taine ale Spovedaniei și ale Euharistiei în educația
religioasă a elevilor
V. 1 Educația religioasă – generalități

Etimologic, cuvântul „educație“ provine din latinescul educo -are ce înseamnă „a
alimenta, a îngriji, a crește“. Tot din latinescul educo -cere mai pot fi deduse înțelesurile „a
instrui, a forma, a scoate din“. Educația are mai multe componente: intelectuală, estetică, fizică,
tehnologică, morală, civică și religioasă.123 Educația religioasă creștină se desfășoară în mai
multe contexte: biserică, familie, școală, societate. Ea trebuie susținută de dragoste, de libertate
și de harul lui Dumnezeu. (Apocalipsa 3, 20)
Educați a religioasă este definită ca fiind dimensiunea educației prin care se dezvoltă în
mod conștient predispoziția spre religiozitate, spre trăirea comuniunii cu Dumnezeu. Scopul
educației religioase este realizarea caracterului religios -moral al elevului, car e să-l conducă la
desăvârșirea creștină, la sfințenie. (Matei 5, 48) Necesitatea educației religioase este legată de
necesitatea Religiei în viața omului. Omul năzuiește după fericire și desăvârșire, dar numai religia
poate să răspundă la întrebările ultim e ale existenței umane. Numai ea poate găsi răspunsuri la
multe probleme sau întrebări la car e știința rămâne neputincioasă124. Binecunoscută este expresia
Fericitului Augustin: „Ne -ai făcut pe noi, Doamne, pentru Tine, și neliniștit este sufletul nostru
până ce se va odihni întru Tine“. Petre Țuțea afirmă că „Religia este sediul ad evărului
transcendent în esență“, acceptat cu dificultate d e societatea laică secularizată125. Tot Petre Țuțea
spunea inspirat, completând parcă celebr ul „pariu al lui Pascal“ , că „omul fără Dumnezeu este un
biet animal ce vine de nicăieri și se îndreaptă spre nicăieri“.
În Noul Testament, copiii sunt orientaț i spre Hristos, Mântuitorul și Pedagogul nostru:
„Lăsați copiii să vină la Mine și nu -i opriți, căci împărăți a cerurilor este a celor ca ei“. (Matei 19,
24) Educația creștină are drept început și sfârșit dragostea de Dumnezeu și de oameni, în vederea

123 Pr. Prof . Univ. Dr. Sebastian ȘEBU, Prof. Monica OPRIȘ, Prof. Dorin OPROȘ, Metodica predării religiei ,
Editura Reî ntregir ea, Alba Iulia, 2010, p. 25.
124 Pr. Prof . Univ. Dr. Sebastian ȘEBU, Prof. Monica OPRIȘ, Prof. Dorin OPROȘ, Metodica predării religiei …,
2010, p. 21.
125 Pr. Conf. Gheorghe HOLBEA, Pr. Lect. Dr. Dorin OPRIȘ, Lect. Dr. Monica OPRIȘ , Diac. George JAMBORE,
Apostolat educațional , Editura Basilica, București, 2010, p. 35.

68
fericirii totale a omului, pe pământ și în ceruri. Educația nou -testamentară este superioară celei
vechi -testamentare prin faptul că promovează dragostea față de toți oamenii – inclusiv față de
dușmani – bunătatea, sfințenia, iertarea, egalitatea și smerenia.
Educația creștină orientează copilul către Biserică, locul deplinului dialog cu Dumnezeu.
Printre celelalte principii didactic e, în predarea disciplinei religie în școală, se află la loc de cinst e
principiul eclesiologic și hristocentric. Sfântul Ciprian al Cartaginei spune clar că nu poți avea pe
Dumnezeu ca Tată, dacă nu ai Biserica drept mamă, iar Sfântul Tertulian ne atrage a tenția că în
afara Bisericii nu există mântuire. Viața religioasă a oamenilor se aprinde din viața religioasă a
Bisericii, prin exteriorizările trăirilor și prin cuvânt: „credința este din auzire, iar auzirea prin
cuvântul lui Hristos“. (Romani 10, 17) Religia nu se poate mărturisi decât prin trăire și viață
religioasă. Activitatea învățătorească a Bisericii a fost rânduită ca un testament de Însuși
Mântuitorul Hristos, pentru ca oamenii să cunoască voia Lui (Ioan 1, 17) și să o împlinească.
(Matei 28, 19 -20) Biserica a primit de la Hristos mandatul de a învăța și de a transmite mai
departe învățăturile Sale, potrivit poruncii: „Mer gând, învățați toate neamurile“. (Matei 28, 19 -20)
Educația creștină urmărește câștigarea virtuții și a desăvârșiri i ca trepte ca re duc la
desăvârșire . Educația religioasă este o educație soteriologică. Această educație are la bază, în
centrul și în vârful ei, pe Hristos. Ca orice tip de educație în general, și educația religioasă are un
dublu scop: unul informativ, dar și unul formativ, de interiorizare și traducere în fap te de viață a
normelor religioase. Acest dublu scop urmărește luminarea minții, încălzirea inimii și
determinarea voinței spre săvârșirea faptelor bune. La întrebarea: „ce se urmărește prin educația
religioasă?“ , preotul Dumitru Călugăr a răspuns : „caracterul religios moral -creștin“126. Deci,
scopul principal al educației religioase este formarea caracterului și a personalității creștine
desăvârșite.
Idealul educației este formarea omului profund credincios, care -și dovedește credința prin
iubire, „c redința lucrătoare prin iubire“. (Galateni 5, 6) Mulți pedagogi români, dintre care
menționăm pe Simion Mehedinți, călăuziți de preceptele evanghelice, arată că formarea
caracterului moral creștin este finalitatea ideală a educației.
Educația religioasă se realize ază în familie, în Biserică și în școală, de către părinți, preoți
și profesori. Ar trebui să existe o strânsă legătură între acești factori educativi pentru a realiza o
educație temeinică și durabilă. Prin intermediul orelor de religie, Biserica vine în a jutorul

126 Pr. Prof. Dr. Dumitru CĂLUGĂR, Manual de catehetică , Editura I .B.M.B.O.R., București, 1984, p. 5.

69
societății, promovând dragostea, prietenia, pacea, înțelegerea, toleranța, întrajutorarea și
cooperarea între semeni, devenind un liant între școală – familie – societate. Astfel, educația
religioasă are și un important rol din punct de vedere moral, cultural și social.
Familia are o importanță covârșitoare deoarece ea pune temelia educației, școala și
Biserica continuând să consolideze și să înalțe sufletele copiilor. Această educație trebuie
asigurată copilului din primii ani de viață: „Dacă n u plouă primăva ra, degeaba va ploua mai
târziu“127 spune Vasile Băncilă.

„Inima de copil este ca ceara fierbinte, în care se pot pecetlui cu aceeași ușurință chipul lui Dumnezeu și
chipul satanei. Chipul care se va pecetlui depinde, fără îndoială, de cei c are vor pune pecetea, iar aceștia nu sunt
decât păr inții, care transmit copiilor lor trupul și sufletul lor. Copiii sunt dăruiți de Domnul părinților și de aceea
părinții sunt în primul rând și mai strict decât toți datori să dea răspuns pentru faptele lor . Ca atare, părinții sunt
primii și principalii educatori ai copiilor lor, iar preoții și dascălii le sunt doar ajutoare în această lucrare a
educării“128.

Educația religioasă este influențată de anumiți factori: predispoziția copilului, familia,
mediul și anturajul copilului, persoana pedagog ului creștin, mesajul transmis. Vasile Băncilă
adaugă credința adâncă, pură și subtilă, sinceritate, severitate și iubire, atractivitate (pitoresc) și
trăire129, iar mama Sica adaugă jertfa, fără de care pedagogul creștin nu poate fi exemplu bun,
copilul nevăzând în el mod elul pe care trebuie să îl aibă130. Cei care se ocupă de copii, părinți și
educatori, să se lase călăuziți de rugăciune.
Principala calitate necesară profesorului de Religie este dragostea. Așa cum spunea
Dottrens, trebuie neapărat să existe „dragostea de muncă, dragostea față de copii sau cel puțin
față de copilărie, afecțiune și simpatie față de acest stadiu de evoluție, de formare, care vor
impune devotament, răbdare, indulgență, care nu exclud însă fer mitatea, indispensabilă oricui își
asumă ră spunderea conducerii unui grup“131. În lipsa iubirii, oricât de bine ar fi ancorată didactic
lecția, ea nu va putea mișca sufletul elevului să devină mai bun, mai apropiat de Dumnezeu și de
semeni. Părintele Porfir ie îndemna profesorii de religie să răspundă atitudinilor copiilor cu
dragoste, însă o dragoste sfântă: „astfel, dacă (elevii) vă iubesc, veți putea să -i călăuziți aproape

127 Vasile BĂNCILĂ , Inițierea religioasă a copilului , Editura Anastasia, Bucu rești, 1996, p. 21.
128 Sfântul VLADIMIR , Mitropolitul Kievului, Despre educație , Editura Soph ia, București, 2003, p. 59.
129 Vasile BĂNCILĂ , Educația religioasă a copilului , Editura Anastasia, București, 1996, p. 87.
130 Mama Sica, Cum să -i învățăm pe copii religia , Editura Anastasia, București, 1995, p. 70.
131 Robert Dottrens, Institutori ieri, educatori mâine , Editura Didactică și pedagogi că, București, 1997, pp. 104 -105.

70
de Hristos. Iubirea voastră să fie adevărată. Să nu -i iubiți omenește, precum fac de obicei părinții;
nu-i ajută asta. Iubire întru rugăciune, iubire în Hristos. Aceasta într -adevăr folosește“132.
Profesorul de religie trebuie să fie un model bun pentru elevii săi. Puterea exemplului este
foarte mare deoarece exemplul acționează direct asupra vieții elevului . „Copiii trebuie să -i
cunoască pe învățătorii lor ca pe niște oameni reali, care le pot fi modele, nu doar ca pe niște
educatori. Dacă credința în țelul nostru înalt este bine întemeiată, atunci suntem vigilenți fără să
fim tensionați sau excesiv de didac tici. Cei care vorbesc în modul cel mai eficient sunt cei a căror
viață oglid ește ceea ce îi învață pe alții“133, ne spune și Maica Magdalena.
Elevul participă în mod activ la demersul educativ în măsura în care recunoaște în
dascălul său un îndrumător dispus să-l sprijine în eforturile sale , să-l acc epte în iubire așa cum
este el, să-l ajute să înțeleagă și să depășească nereușitele .134 În plus, este foarte dăunătoare
sufletului elevului atitudine a profesorului de religie care nu face ceea ce îi îndeamnă pe elevi.
Educatorul creștin trebuie să urmeze modelul Mântuitorului care nu a venit sa facă teorii
filozofice, ci a venit să răspundă cu viața Sa, la marea întrebare ce frământă omul: mântuirea.135
Scopul cel mai important al formării religioase este intrarea în Împărăția Cerească,
desăvârșirea creștină, mântuirea , dar pentru aceasta fiecare creștin trebuie să se îndrepte către
Dumnezeu, să aibă o relație cu El, să -L cunoască – între cunoaștere și iubire existand o relație de
întrepătrundere: „noi iubim pe Dumnezeu, f iindcă El ne -a iubit cel dintâi“ (I Ioan 4, 19), și
„Aceasta este viața veșnică, să Te cunoască pe Tine, Singurul Dumnezeu adevărat și pe Ii sus
Hristos pe care L -ai trimis“ (Ioan 17, 3), căci „cine nu are pe Fiul lui Dumnezeu nu are viață“.
(I Ioan 5, 12)
Profesorul trebuie să găsească acele strateg ii duhovnicești potrivite pentru a le trezi
interesul, pentru a găsi curajul, pentru a -i motiva, puterea, fermitatea, dar și bunătatea și
blândețea. Aleger ea conțiutului didactic trebuie să fie reprezentativ pentru învățătura Bisericii și
adecvat elevilor, întrucât „credința vine din auzire“. (Romani 10, 17) „Copilul trebuie să ajungă

132 Cuviosul PORFIRIE KAVSOKALIVITUL, Ne vorbește părintele Porfirie , Editura Bunavestir e, Galați, 2003,
p. 54.
133 Maica Magdalena, Cum să comunicăm copiilor credința ortodoxă …, p. 11.
134 Pr. Lect. Dr. Gheorghe HOLBEA, Pr. Lect. Dr. Dorin OPRIȘ, Lect. Dr. Monica OPRIȘ, Diac. George
JAMBORE , Apostolat educațional …, p. 59.
135 Pr. Prof . Univ. Dr. Sebastian ȘEBU, Prof. Monica OPRIȘ, Prof. Dorin OPRIȘ , Metodica predării religiei …, p.26.

71
să posede un număr de cunoștințe religioase, nu prea multe, dar să le știe cu sigur anță deplină și
să le trăiască“136.
Necesitatea mijloacelor didactice cât mai variate reprezin tă un deziderat spre care tindem,
însă lipsa acestora nu trebuie să ne dezarmeze.

Maica Magdalena subliniază că „este mult mai important pentru copii ca la sfârșitul orelor să iasă din
clasă cu inima deschisă iubirii lui Dumnezeu, decât a urmări doar realizarea programei școlare, în sensul că atunci
când copiii sunt preocupați de un anumit subiect, ar fi mai de folos să discutăm acest subiect, arătându -ne, de fapt,
prin aceste întrebări, care sunt preocupările și aria lor de interes. Adevăratul test al orelor de religie nu este câte
fapte, câte nume și date au fost reținute de mintea copiilor, ci dacă ies cu convingerea mai vie că doar calea
Bisericii est e calea vieții celei adevărate“137.

Profesorul trebuie să se implice în ceea ce predă: „Așa cum sfinț ii au avut, în general,
măcar câteva cazuri de extaz în viața lor, educatorul trebuie să fi avut și el câteva momente de
reală transfigurare, lecția lui trebuind să fie, oricât de umil, o schimbare la faț ă“.138 Mesajul divin
trebuie să nu fie doar informativ, teoretic, ci să conducă și la înalte trăiri duhovnicești. Scopul
formării religioase este, după Sfântul Serafim de Sarov, „dobândirea Duhului Sfânt”, primind și
darurile Duhului Sfânt: dragostea, pacea, buc uria, blândețea, curăția, bunătatea, mila, smerenia și
nădejdea. (Galateni 5, 22 -26)
Trebuie să existe un echilibru între rigoarea demersului pedagogic și afectivitatea
manifestărilor didactice: „unii pedagogi afirmă că Religia nu se învață, nu trebuie să se învețe, ci
trebuie să se simtă. Pe sentiment trebuie să pună toată greutatea cei care o predau în școală. Dar a
susține că religia nu se învață deloc, e o greșeală; mai mult, e o rătăc ire“139.
Perioada adolescenței se caracterizează prin schimbări majore la nivel psiho -fizic,
influențând și educația elevului în general. În această perioadă el își poate forma convingeri
religios -morale temeinice sau poate să cadă în mrejele tentațiilor negative, păcătoase.
Profesorul trebuie să gestioneze corect atât minusurile, cât și plusurile acestei perioade:
„Tânărul fiind animat acum de idealuri înalte și fiind entuziasmat de tot ceea ce este frumos, nobil și moral,
acestea pot fi folosite de educatorul creștin spre a -l câștiga pentru viața religioasă. Acum este momentul să i se

136 Pr. Prof . Univ. Dr. Sebastian ȘEBU, Prof. Monica OPRIȘ, Prof. Dorin OPRIȘ , Metodica predării religiei …, p.92.

137 Maica Magdalena, Sfaturi pentru o ed ucație ortodoxă a copiilor azi …, p. 55.
138 Constantin CUCOȘ, Educația religioasă . Repere teoretice și metodice , ediția a I I-a, Editura Polirom, Iași, 2009 ,
p. 297 .
139 Vasile BĂNCILĂ, Inițierea religioasă a copilului …, p. 97.

72
predea tânărului învățaturile fundamentale de credință și de morală. În domeniul religios, mulți tineri revin la
idealurile religioase din copilărie, înțelese acu m mult mai bine și mai profund. Practica religioasă face mult bine
tânărului în această perioadă. Ea îi îndreaptă privirile spre idealul sfințeniei, îi purifică sentimentele, mai ales pe
cel al iubirii, îi trezește nostalgia spre idealuri înalte și -i înnobilează sufletul conducându -l spre lumea fru mosului,
binelui și sfințeniei“140.

Indicii realizării empatiei sunt respectul reciproc, sentimentul deschiderii, încrederii,
acceptarea punctelor de vedere chiar și atunci când ele diferă, iertarea reciprocă atunci când apar
greșeli etc.141. Abordarea profesorului trebuie să fie acordată de dragostea creștină, și nu de duhul
autorității, astfel încât „elevul să nu simtă că are o materie în plus, ci o altfel de disciplină, menită
să-i învioreze și înfrumusețe ze universul copilăriei târzii“142. „Alianța profesor -elev înseamnă de
fapt încredere și cooperare, nu complicitate în eschivarea de la sarcinile educative ale programei
sau de la disciplina școlii. Este vorba despre un alt stil de comunicare, mai apropiat, care mărește
încrederea în cadrul di dactic, stimulează aptitudinile creative ale elevului și depășește granițele
inhibitorii ale r elației distante profesor -elev“143.
Sfântul Ioan Gură de Aur concluzionează: „ Nu există artă mai frumoasă decât arta
educației. Pictorul și sculptorul fac doar figuri fără viață, dar educatorul creează un chip viu;
uitându -se la el, se bucură și oamenii, Se bucură și Dumnezeu. Și oricine poate fi dascăl, dacă nu
al altora, cel puțin al său“144.

V. 2 Spovedania și Împărtășania în educația religioasă a elevilor

Pentru cel ce se spovedește, Spovedania este un act de smerenie. Nimic nu este mai greu
decât să recunoști că ai păcătuit și să -ți mărturisești păcatele. Întotdeauna omul este tentat să nu -și
recunoască greșel ile și să dea vine pe altcineva , așa cum Adam ș i Eva nu și -au recunoscut
greșeala. Când Dumnezeu l -a întrebat pe Adam dacă nu cumva a mâncat din pomul din care i s -a
poruncit să nu mănânce, el a răspuns: „Femeia pe care mi -ai dat -o să fie cu mine, aceea mi -a dat
din p om și am mâncat“. (Facerea 3, 12) L a rândul ei, Eva a răspuns: „Șar pele m -a amăgit și eu

140 Pr. Prof . Univ. Dr. Sebastian ȘEBU, Prof. Monica OPRIȘ, Prof. Dorin OPRIȘ , Metodica predării religiei …, p.29 .
141 H. CORNELIUS, S. FAIRE , Știința rezolvării conflictelor , Editura Științifică și tehnică, București, 1996, p. 66.
142 H. CORNELIUS, S. FAIRE , Știința rezolvării conflictelor …, p. 170.
143 H. CORNELIUS, S. FAIRE , Știința rezolvării conflictelor…, p. 175.
144 Sfântul IOAN GURĂ DE AUR , Puțul sau împărțirea de grâu, Editura Buna V estire, Bacău, 1995, p. 426.

73
am mâncat“ (Facerea 13, 13), nerecunoscându -și greșeala. Cel care se spovedește este stăpânit de
sentimentul de vinovăție și de smerenie . Spovedania este urmată de examenul de conștiință, de o
cercetare a cugetului nostru pentru a vedea faptele rele pe care le -am săvârșit, raportate la
Dumnezeu, la aproapele nostru și la noi înșine. Pe rsoana care se spovedește arată că are încredere
în Dumnezeu și are convingerea că Dumnezeu îl va ierta, așa cum tatăl ia rtă pe copii lui.
Școala a devenit și ea neputincioasă în a -i educa pe elevi și a -i instrui, fiind lipsiți de interesul
de desăvârșire și de alte idealuri. Având în vedere stările acestea, ne gândim și la unele remedii:
1. Să -i formăm pe copiii noștri în spiritul credinței noastre strămoșești; trebuie să -i
obișnuim cu prezența în biserică, să vadă în preot un părinte bun și iubitor care -i primește cu
dragoste pe toți.
2. Să -i obișnuim pe copii de la vârste mici cu preotul și cu Spovedania, chiar dacă nu a u
prea multe păcate de spus.
3. Să susținem activitatea catehetică tot mai bogată și să vorbim tot mai des despre
Spovedanie și rolul acesteia în viața duhovnicească și să o practicăm cât mai des și cu toată
responsabiliatea.
4. Să sporim participarea la Sfânta Împărtășanie, dar cu spovedanie, dezlegare și
binecuvântarea preotului.
5. Să rezervăm spovedaniei un timp special pentru a o săvârși corect, pentru a fi un dialog
sincer și deschis cu penitentul, și nu o formalitate.
6. Să încercăm să trezim intere sul și celor care stau mai departe de viața religioasă și nu
au cunoscut tratamentul bolilor noastre sufletești și trupești, care este Spovedania, urmat de
Sfânta Împărtășa nie care ne aduce viața veșnică145.
Copiii sunt darul lui Dumnezeu pentru familie, car e are datoria să -i crească pentru a
deveni fii ai lui Du mnezeu în Împărăția Sa veșnică. Deprinderea comuniunii cu Dumnezeu și cu
ceilalți oameni se realizează în familie pe baza unei purtări de grijă. În această purtare de grijă și
educație față de copii n u trebuie să lipsească educația religioasă, să fie în duhul bisericii.
În mod conștient, copilul intră în legătură cu preotul în biserică, dar și în afara ei: la
rugăciune, la sfințirea casei, la Sfânt a Liturghie, la Spovedanie, la Sfânta Împărtășanie. Părinții
trebuie să -și îndrume copiii să se spovedească, chiar dacă nu au multe păcate de mărturisit.

145 Pr. Prof. D r. Nicolae D. NECULA, „Care sunt urmările spovedaniei și ale nespovedirii? “ în Sfânta Sp ovedanie și
Sfânta Împărtățanie – întrebări și răspunsuri , Edi tura Trinitas, București, 2014, pp. 98-99.

74
Educându -i pe copii să fie aproape de Dumnezeu prin participarea la sfintele slujbe ale bisericii ,
aducătoare de har și de liniște, îi ajută m să dobândească viața și fericirea veșnică din Împărăția lui
Dumnezeu pentru care au fos t creați.
Dacă copiii se spovedesc mai de timpuriu ei se socotesc maturi și responsabili față de cele
sfinte și față de Dumnezeu pe care Îl iubesc și Îl cheamă în viaț a lor mult mai atent și mult mai
sincer. Pentru copii Spovedania este ca o lecție de religie în care elevul învață cum să se roage la
Dumnezeu, cum să se comporte cu părinții, cu ceilalți copii și cu oamenii din jurul lor. După
rânduiala bisericii copiii p ână să împlinească vârsta de șapte ani se pot Împărtăși fără să se
Spovedească. Pot primi Sfânta Taină a Împărtășaniei la fiecare Sfântă Liturghie dacă își dorec
acest lucru. După ce au împlinit vârsta de șapte ani trebuie să se Spovedească pentru că Taina
Spovedaniei are mai mare valoare în educația copiilor. Paul Evdochimov afirmă că și psihologi i
și pedagogii spun „că aceasta este vârsta apariției conștii nței morale la un copil normal“. Chiar
dacă în primii ani ai vârstei școlare copiii nu săvârșesc păca te mari într -un mod conștient, ci doar
greșeli copilărești, de multe ori din neștiință, prin Sfânta Taină a Spovedaniei ei trebuie să
conștientizeze aceste greșeli și să fie îndrumați la Spovedanie pentru a păși pe drumul cel drept al
Bisericii.
Sfântul Io an Gură de Aur afirmă că: „a educa înseamnă a purta de grijă de copii și de tineri în ceea
ce privește curățirea sufletească și buna -cuviință, a -l crește pe copil moral, om drept, a -l crește în evlavie, a avea
grijă de sufletul lui, a -i model inteligența, a forma un atlet pentru Hristos, pe scurt a te îngriji de mân tuirea
sufletului lui. Educația este asemenea unei arte; artă mai mare decât educația nu există, pentru că toate artele aduc
folos pentru lumea de aici, arta educației se săvârșește în vederea ac cederii la l umea viitoare“146.

Mediul liniștit și liniștitor din biserică, participarea la Sfânta Liturghie și frumusețea
slujbelor bisericești îl fac pe copil să trăiască o viață binecuvântată, în care Dumnezeu este
prezent. Efectul Tainei Spovedaniei asupra copiilor și asupra oamenilor credincioși nu poate fi
verifi cat, însă putem să avem speranța lucrurilor minunate a harului divin în sufletul fiecăruia și
să fim încredințați că darurile Duhului Sfânt sunt prezente și lucrătoare în viața copiilor.
Sfânta Taină a Spovedaniei are un rol esenț ial în viața bisericii și a credincioșilor . Este
chemarea specială făcută de Domnul Iisus Hristos încă de la începutul activității Sale în lume
când le spune oamenilor: „Pocăiți -vă că s -a apropiat Împ ărăția ceruri lor“. (Matei 4, 17) Această
pocăință este asumată de fiecare creștin în parte, dar și la nivel comunitar. Pocăința asumată ca

146 Pr. Lect. Dr. Marian MIHAI, „Copiii, Biserica și Spovedania “…, p. 132.

75
lucrare personală îmbracă forme diferite: rugăciuni, gesturi de smerenie și părere de rău pentru
faptele săvârșite. Pocăința este asumată și colectiv prin rug ăciunile și slujbele Bisericii. Același
rol esențial în viața creștinilor și a bisericii îl are și Sfânta Împărtășanie.
Sfintele Taine ale Spovedaniei și ale Împărtășaniei ne int roduc în viața nouă în Hristos.
Cele două Sfinte T aine sunt strâns legate între ele și indispensabile vieții credinciosului.
Spovedania este adunare din risipire, împăcare și unire cu Hristos și cu Biserica. Este foarte
importantă rugăciunea din cadrul Pocăinței: „Unește -l și-l înpacă pe el cu Biserica Ta în Hristos
Iisus, Domnul nostru“147. Prin păcat omul s -a înstrăinat de Biserică și de Hristos, dar s -a
înstrăinat și de sine, iar pri n Spovedanie își redobândește împăcarea și unitatea cu sine, cu Hristos
și cu Biserica. Dacă nu se redobândește împăcarea și unitatea cu sine și cu Biserica, Împărtășania
nu este posibilă. Nu ne putem apropia de Sfânta Împărtășanie fără cercetarea amănunțită a
cunoști inței și fără îndreptarea vieții.
În concluzie , urcușul duhovnicesc se poate realiza într -un mod deplin în viața Bisericii cu
rugăciunea, participarea la sfintele slujbe, postirea, Spovedania și Împărtășirea cu T rupul și
Sângele Mântuitorului. Activitatea educativă a Bisericii trebuie să fie tridimensională: să
țintească părinții și f amilia și să instruiască copiii, să clădească o viață pe deplin liturgică în
parohii. Această misiune trebuie să fie împlinită de Biserică . Purtarea de grijă a preotului față de
copii trebuie continuată și în perioada adolescenței acestora și a tinereții lor până la intrarea în
viața de familie.
În viața Sa pă mântească, Domnul nostru Iisus Hristos S -a îngrijit de cei tineri pentru care
vedea în ei sufletele doritoare de comuniune și persoane care erau sprijin și ajutor pentru părinți
și viitorul neamului.

147 Pr. Prof. D r. Viorel SAVA, „Care este legătura dintre Taina Spovedaniei și Taina Împărtășaniei? “…, p. 20.

76
VI. Cercetarea pedagogică
VI.1 Delimitarea problemei de cercetat

Cercetarea din domeniul educației religioase este un tip de cercetare aparte, deoarece
educația religioasă se adresează nu doar intelectului, ci mai ales volitivului și afectivului.
Religia este disciplina care operează cu noțiuni ce trebuie să trezească în sufletul elevului
sentimente și convingeri care să -l determine să acționeze nu doar pentru propria perfecționare
spirituală, ci și pentru a celor din jur, toate acestea realizându -se sub semnul iubirii și al libertății
într-o permanentă legătură cu Dumnezeu.
Cercetarea din domeniul educației religioase const ă în accentuarea și valorizarea
dimensiunii psihologice a investigațiilor și valențelor formative, în procesele educaționale
implicate. Cercetările vizează ameliorarea fenomenului educațional, descrierea interacțiunii
subiecților educației religioase cu re alitatea educațională, dar și explicarea transformărilor care
au loc la nivel ul cognitiv, volitiv și afectiv (dimensiunile pedagogică și psihologică fiind
inseparabile într -o cercetare din domeniul educației).
Cercetarea didactică constituie una dintre mo dalitățile ce pot îmbunătăți calitatea
învățământului religios actual. Funcția ameliorativă vizată va reflecta eficientizarea practicii
educaționale în domeniul educației religioase, perfecționarea tehnicilor de intervenție
educațională și îmbunătățirea ca lității în procesul de formare a personalității elevului.
Obiectul lucrării îl constituie Sfânta Spovedanie și Sfânta Euharistie ca Taine, aceste Sfinte
Taine având un rol deosebit de important în traiectoria vieții omenești.
Taina Pocăinței este socotită Taina regăsirii n oastre sufletești ce ne curăță de păcate. Este
una din cele mai importante lucrări sfințitoare din viața creștinilor, pentru că prin ea se reface
comuniunea cu Dumnezeu, întreruptă de păcat. Curățirea de păcate aduce după sine și dorința de
a primi Sfânta Împărtășanie. Este într -un fel o desăvârșire a dorinței noastre de curățire și înnoire.
Taina Sfintei Euharistii este o capodoperă a iubirii, a iertării , a milei, și a atotputerniciei
divine. În ea și prin ea Mântuitorul se întrupează și se jertfește fără încetare în chip nesângeros
pentru mântuirea oamenilor de pretutindeni. Sfânta Euharistie este Taina comuniunii noastre în
Hristos, deoarece prin primirea cu vrednicie a Sfinte i Împărtășanii noi ne întrupăm în Hristos,
pentru că în Sfânt ul Potir preotul ni -L dă pe Însuși Fiul lui Dumnezeu, ca noi să n e hrănim cu El,
deoarece „hrana“ aceasta este mai bună, ea ne garantează viața veșnică, ne garantează mântuirea

77
noastră, a tuturor celor ce cu credință, cu dragoste și cu frică de Dumnezeu ne apropiem de Sfânta
Împărtășanie.
Dacă Taina Botezului este începutul încorporării credincioșilor în Hristos, Taina Mirungerii
este o accentuare a acestora, prin Taina Pocăinței ni se iartă păcatele, iar prin Taina Euharistiei se
realizează deplina comuniune cu Hr istos, întruparea desăvârșită a credincioșilor în El,
Mântuitorul lumii.

VI. 2 . Elaborarea design -ului cercetării

Elaborarea design -ului cercetării presupune fixarea pașilor care vor fi urmați și articularea
elementelor implicate într -un proiect coerent al cercetării, și în acela și timp, suficient de
flexibil148.
Cercetarea este orientată spre anumite finalități, încercând să răspundem la întrebarea de ce
realizăm cercetarea „Sfintele Taine ale Pocăinței și ale Euharistiei. Rolul acestora în educația
religioasă a elevilor“ am pornit de la faptul că:
-împărtășirea cu Trupul și Sângele lui Hristos este forma cea mai înaltă de împăcare cu
Dumnezeu și cu semenii și de comuniune reală cu Dumnezeu;
-copiii și tinerii să conștientizeze importanța și necesitatea primirii Sfintelor Taine în
vederea mântuirii;
-să prezinte modalități de pregătire a creșinului pentru Sfintele Taine ale Spovedaniei și ale
Împărtășaniei;
-să precizeze când se pot primi Sfintele Taine ale Spovedaniei și ale Împărtășaniei;
Elevul cu un caracter moral -creștin, crescut cu frică de Dumnezeu, deprins de a face fapte
bune și de a păzi poruncile lui Dumnezeu, va putea fi mândrie pentru neam, bucurie pentru
familie și Biserica străbună.
Obiectivele pe care și le -a propus cercetarea au fost următoarele:
 Aflarea opiniei elevilor despre importanța Sfintelor Taine ale Spovedaniei și ale
Împărtășaniei în viața lor;

148Monica OPRIȘ, Dorin OPRIȘ, Mușata BOCOȘ, Cercetarea pedagogică în domeniul educației religioase , Editura
Reîntregirea, Alba Iulia, 2004, p. 41.

78
 Stabilirea frecvenței primirii spovedaniei și împărtășaniei, pe baza răspunsurilor elevilor
la întrebările din chestionarul administrat;
 Identificarea ponderii pe care o dețin Sfintele Taine ale Spovedaniei și ale Împărtășaniei
în cadrul Programei școlare de religie, sub diferite forme (finalități, conținuturi, activități de
învățare);
 Utilizarea unor metode adecvate pentru investigarea atitudinilor și comportamentelor
religioase ale elevilor implicați în cercetarea pedagogică;
 Identificarea metodelor de învățământ eficiente utilizate în predarea -învățarea Sfintelor
Taine ale Mărturisirii și ale Euharistiei;
 Analiza relației dintre prezența spovedaniei și împărtășaniei în preocupările religioase și
comportamentul elevilor;
Ipoteza de bază, este cea care constituie ideea dire ctoare, „firul roșu, conducător“ al
investigațiilor și al valorificării rezultatelor, care coordonează î ntreaga cercetare.
Ipoteza principală: Inițierea elevilor de la ciclul primar în viața liturgică, prin participarea
la Sfintele Taine ale Spovedaniei și ale Euharistiei, determină modificări comportamentale la
aceștia.
Ipoteze secundare: Realizarea unei educații formale, în conformitate cu principiile și
normele morale creștine, influențează semnificativ devenirea morală și axiologică a elevilor;
Formarea deprinderii religios -morale de a participa la Sfânta Liturghie;
Aplicarea în viața personală a cunoșt ințelor dobândite la ora de religie și la Biserică;
Îmbunătățirea vieții morale prin primirea Sfintelor Taine ale Spovedaniei și ale
Împărtășaniei, cel puțin în cele patru posturi de peste an;
Elaborarea proiectului cercetării
Cercetarea pedagogică s -a desfășurat la Școala Gimnazială nr. 307, sector 2, București, pe
parcursul anului școlar 2015 -2016, parcurgând mai multe etape: pregătirea cercetării; realizarea
cercetării și valorificarea rezultatelor cercetării, după un calendar care a cuprins etapele și
subetapele precizate în tabelul calendarul cercetării.

79
CALENDARUL CERCETĂRII
Nr.
crt. Etapele
experimentului Subetapele experimentului Metode de
cercetare
utilizate Perioada
1. Etapa
constatativă Identificarea bibliografiei generale Cercetarea
documentelor 01.09 –
01.10.2015
Identificarea bibliografiei
specifice (cercetarea pedagogică la
religie ) Cercetarea
documentelor 01.09 –
01.10.2015
Identificarea lucrărilor de
cercetare privind influențele în
plan formativ ale unor aspecte
referitoare la Sfintele Taine ale
Pocăinței și ale Euharistiei Cercetarea
documentelor
curriculare 01-13.09.2015
Cercetarea exploratorie
(identificarea problemelor
specifice vârstei elevilor) Discuții
libere 14-18.09.2015
Stabilirea eșantionului de subiecți Metoda
chestionarului 21-
25.09.2015
Stabilirea eșantionului de conținut Planificarea
unităților de
învățare 01-
13.09.2015
Prezentarea, analiza și
interpretarea datelor culese în
etapa constatativă Metode de
măsurare și
metode de
prelucrare a
datelor 25.09 –
09.10.2015
2. Etapa
experimentală Proiectarea activităților didactice Experiment ul
Observația
Autoobserva –
ția
Metoda 09.10 –
11.03.2016

80
testelor
Elaborarea instrumentelor de lucru
adecvate Metoda
testelor 14.03 –
18.03.2016
Realizarea experimentului Metoda
chestionarului 21.09 –
11.04.2016
3. Etapa de
control Analiza comparativă a rezultatelor
(comparaț ie între chestionarul
inițial – chestionarul final) Metode de
măsurare și
metode de
prelucrare a
datelor
cercetării 11.04 –
22.04. 2016
4 Etapa de
retestare Analiza comparativă a datelor
culese și formularea concluziilor
finale Metode de
măsurare și
metode de
prelucrare a
datelor
cercetării 04.05 – 16.05
2016

Eșantionul de conținut
Eșantionul de conținut se realizează prin cercetarea documentelor curriculare: Programa
Școlară pentru disciplina Religie Cultul Ortodox clasele a III-a și a IV -a, Aprobată prin Ordinul
ministrului educației naționale nr. 5001/02.12.2014 , București ; realizarea planificării anuale a
materiei pentru anul școlar 2015 -2016.
Selectarea eșantionului de conținut cuprinde selecție din domeniul: Dumnezeu se face
cunoscut omului, conținuturile de învățare: Primirea iertării prin spovedanie și Primirea lui
Hrist os prin Sfânta Împărtășanie.

81
Conținutul Competențe specifice
1. Primirea iertării
prin spovedanie
2. Primirea lui
Hristos prin Sfânta
Împărtășanie -Aplicarea unor norme de comportament specific moralei
religioase, în diferite contexte de viață;
-explicarea, la nivelul de înțelegere al elevilor, a semnificației
participării la slujbe (Sfânta Liturghie, Sfintele Taine);
-discuții despre puterea primită de la Dumnezeu prin Sfintele
Taine;
-vizionarea unor înregistrări video/participarea la diferit e slujbe
(Sfânta Liturghie, Sfintele Taine, sfințirea apei).
-Formarea unor reguli de comportament moral -creștin, pentru
diferite contexte de viață familiare;
-dialog pe tema regulilor de comportament religios pentru
primirea unor Sfinte Taine, adecvate v ârstei elevilor: Cum procedez
când mă spovedesc? Cum procedez când mă împărtășesc? Ce fac
după ce primesc Sfânta Împărtășanie?

Eșantioanele de subiecți – se realizează pe baza rezultatelor obținute în urma aplicării
chestionarului de autocunoaștere.
La Școala Gimnazială nr. 307 din București, în anul școlar 2015 -2016, elevii din clasele
a III-a, sunt repartizați astfel:
Nr. crt. Clasa Numărul elevilor
1. Clasa a III a A 21
2. Clasa a III a B 21
3. Clasa a III a C 33

 variabila independentă introdusă la clasa experimentală constă în implicarea elevilor în
organizarea și desfășurarea diferitelor activități religioase curriculare și a celor
extracurriculare la religie, respectiv în selectarea celor mai importante și mai atractive
activități, pe ntru inițierea elevilor de la ciclul primar în viața liturgică, prin participarea la
Sfintele Taine ale Spovedaniei și ale Împărtășaniei.

82
 Variabilele dependente urmărite au fost: realizarea unei educații formale, în conformitate cu
principiile și normele m orale creștine, influențează semnificativ devenirea morală și
axiologică a elevilor; formarea deprinderii religios -morale de a participa la Sfânta Liturghie;
aplicarea în viața personală a cunoștințelor dobândite la ora de religie și la Biserică;
îmbunătăț irea vieții morale prin primirea Sfintelor Taine ale Spovedaniei și ale
Împărtășaniei, cel puțin în cele patru posturi de peste an.
Metodologia de cercetare, respectiv sistemul metodelor de cercetare – desfășurarea
cercetării a presupus utilizarea unui sis tem metodologic complex, alcătuit prin îmbinarea
metodelor intensive de cercetare (experimentul, observația, autoobservația, interviul individual,
analiza produselor activității elevilor, studiu documentelor curriculare, portofoliul) cu cele
extensive (anc heta pe bază de chestionar, metoda testelor, analiza portofoliului), astfel încât să
contribuie la clarificarea și s oluționarea problemei cercetate149.

VI. 3 Organizarea și desfășurarea cercetării

Organizarea cercetării pedagogice se referă la planificarea detaliată a activităților
investigative, a modului de îmbinare și articulare a elem entelor anticipate prin metoda cercetării,
a modalităților de monitorizare a cercetării și de culegere a datelor acesteia, ținând cont de
condițiile concrete de activitate și de eventualele constrângeri150.
Desfășurarea cercetării pedagogice presupune aplicarea în practică a proiectului cercetării,
cu scopul verificării ipotezei de bază și a ipotezelor secundare151. În cadrul etapei constatative de
identificare a bibliografiei generale am parcurs mai multe lucrări de specialitate.
Cercetarea documentelor curriculare am desfășurat -o în perioada 1 -13 septembrie 2015,
interval în care am alcătuit și planificarea anuală a materiei pentru anul școlar 2015 -2016.
Pentr u o reușită în actul educativ, trebuie tot timpul să ne punem întrebări cu referire la munca

149Dorin OPRIȘ, Ipostaze ale utilizării textului biblic în educația religioasă. Teorie, Aplicații, Cercetare , Ediția a II
a, Editura Sfântul Mina, Iași, 2010, p. 85.
150Monica OPRIȘ, Dorin OPRIȘ, Mușata BOCOȘ, Cercetarea pedagogică în domeniul educației religioase…, pp.
51-52.
151 Moni ca OPRIȘ, Dorin OPRIȘ, Mușata BOCOȘ, Cercetarea pedagogică în domeniul educației religioase …, p. 59.

83
noastră, la impactul pe care îl are asupra copiilor, la modul în care putem diversifica metodele
folosite.
La începutul cercetării am organizat o discuție liberă cu elevii despre tema pericopei
evanghelice din duminica precedentă, dar din reacția elevilor, mi -am dat seama, că acest mod de
abordare este perceput drept o verificare a participării la Sfânta Liturghie.
Referitor la interesul/dezinteresul manifestat de unii elevi de a participa la Sfânta Liturghie,
am observat, că sunt mai activi și mai interesați, cei care au o educație religioasă primită în
familie, care participă la slujbele bisericii și la alte manifestări religioase alături de părinți, decât
cei pen tru care legătura cu Dumnezeu se realizează doar prin prisma orei de religie.
Pentru stabilirea eșantionului de subiecți am aplicat un chestionar tuturor elevilor claselor
a IIII -a, urmând apoi stabilirea claselor ce vor fi prinse în cercetarea pedag ogică.
Chestionarul aplicat a avut drept scop desemnarea jaloanelor ce vor fi trasate pe viitor în
formarea deprinderilor de a participa la slujbele oficiate, dar și de a primi Sfintele Taine ale
Spovedaniei și ale Împărtășaniei.
Din cei 75 de elevi chestionați 33 sunt băieți, iar 42 sunt fete așa cum reiese și din diagrama
de mai jos.

Figura I.1. Diagramă din care rezultă numărul fetelor și al băieților chestionați.

Am dorit să cunosc cărui cult aparțin elevii, pentru a ști cum să le propun participarea la
unele activități extrașcolare, avute în vedere pentru anul școlar în curs.
La prima întrebare „Cărui cult aparții?“ cei 75 de elevii au răspuns conform graficului: 71
elevi sunt creștin ortodocși, 2 elevi sunt romano -catolici, iar 2 aparțin altor culte.

-252575
Clasa a III-a A Clasa a III-a B Clasa aIII-a C10 11 12 11 10 21 Fete
Băieți Fete/băieți

84

Figura I. 2. Diagramă din care rezultă apartenența religioasă.

Apartenența religioasă pe clase se prezintă conform graficului de mai jos.

Figura I. 3. Diagramă din care rezultă apartenența religioasă pe clase.
O altă întrebare destul de importantă pentru mine a fost să aflu care este frecvența
participării elevilor la sfintele slujbe pe parcursul unui an.
-toți cei 71 de elevi care au răspuns că aparțin cultului creștin ortodox, participă măcar o
dată pe an la sfintele slujbe, iar acest răspuns constituie pentru mine o provocare încercând pe
viitor să -i determin să participe de mai multe ori pe an la sfin tele slujbe;
-14 elevi, reprezentând 10,50 %, din elevii chestionați participă o dată pe an la sfintele
slujbe.
-14 elevi, reprezentând 10,50 %, din elevii chestionați participă o dată pe lună la sfintele
slujbe.
-20 de elevi, reprezentând 15 %, din totalu l elevilor chestionați participă săptămânal la
sfintele slujbe.
-5 5 15 25 35 45 55 65 7571 2 2 Creștin ortodocși
Romano-catolici
Alte culte1. Cărui cult aparții?
19 20 32
0 1 1
2 0 0
051015202530354045505560657075Clasa a III-a AClasa a III-a BClasa a III-a CCreștin
Ortodocși
Romano-
catolici
Alte culte1. Cărui cult aparții?

85
-27 de elevi, reprezentând 20,25 %, din elevii chestionați participă de mai multe ori pe an la
sfintele slujbe.
Din analiza frecvenței de participare la sfintele slujbe se poate trage ușor con cluzia că este
necesară acordarea atenției sporite inițierii elevilor în participarea la sfintele slujbe care să -i
conducă la primirea Sfintelor Taine. Elevii care trăiesc în familii cu părinți practicanți sunt cei
care frecventează mai mult sfintele slujb ele.
Educația este un dar, o acțiune specifică omului. Educația începe din fragedă pruncie. A fi
sau mai degrabă, a deveni om, înseamnă a fi religios.
Înțeleptul Solomon spunea „învață pe copil calea pe care trebuie să o urmeze, și când va
îmbătrâni nu se va abate de la ea“.
Din graficul de mai jos observăm frecvența participării elevilor la sfintele slujbe.

Figura I. 4. Diagramă ce reprezintă frecvența participării la sfintele slujbe.
Întrebarea a treia din chestionar se referă la importanța slujbei oficiate în Biserică, aceasta
fiind Sfânta Liturghie. Analizând răspunsurile oferite de elevi constatăm că majoritatea a răspuns
că Sfânta Liturghie este cea mai importantă slujbă oficiată în biserică.

Figura I. 5. Diagramă din care rezultă importanța slujbelor. 20 14 14 27
-5 515 25 35 45 55 65 75SăptămânalO dată pe lunăO dată pe anDe mai multe ori pe an
Frecvența participării la
sfintele slujbe 2. De câte ori participi la sfintele slujbe în timpul unui an?
051015202530354045505560657075Sfânta LiturghieParastasulUtreniaSfințirea apei
64 4 1 6
Care este cea mai
importantă slujbă

86
– 64 de elevi, reprezentând 40 %, din tre elevii chestionați consideră că cea mai importantă
slujbă a bisericii este Sfânta Liturghie;
– 4 elevi, reprezentând 3 %, dintre elevii chestionați consideră că parastasul este cea mai
importantă slujbă a bisericii;
– 1 elev, reprezentând 0,75 %, dintre elevii chestionați consideră că utrenia este cea mai
importantă slujbă;
– 6 elevi, reprezentând 4,5 %, dintre elevii chestionați consideră că sfințirea apei este cea
mai importantă slujbă a bisericii.
La întrebarea „Ai preot duhovnic?“ , răspunsurile afirmative sunt 51, iar răspunsurile
negative sunt 24. Din cei 75 de elevi chestionați 38,25 % au preot duhovnic, iar 18 % nu au preot
duhovnic .

Figura I. 6. Diagramă din care rezultă dacă elevii au preot duhovnic.
Întrebarea referitoare la Sfânta Taină a Spovedaniei „Câ nd te -ai spovedit ultima dată?“ este
o întrebare firească, având în vedere că fiecare dintre noi avem datoria să ne îngrijim nu numai de
trup ci și de suflet. Tinerii nu au deprins și acest aspect referitor la curățirea sufletului, lăsându -se
conduși de anumite afirmații total greșite că la vâr sta lor nu au păcate. Spovedania este
obligatorie pentru toți credincioșii care vor să se mântuiască, iar Sfânta Împărtășanie se dă numai
celor vrednici, cu dezlegarea duhovnicului, spre creșterea lor duhovnicească și spre dobândirea
vieții veșnice152.
Cano nic, credincioșii trebuie să se spovedească cel puțin de patru ori pe an, în cele patru
posturi. Copiii, bolnavii, bătrânii și credincioșii mai râvnitori trebuie să se spovedească la
patruzeci de zile sau, cel mai des, în fiecare lună, după sfatul duhovnic ului lor sau ori de câte ori

152Arhimandrit Ioanichie BĂLAN, Rânduiala Sfintei Spovedanii și a Sfintei Împărtă șanii…, p. 79.
0 510 15 20 25 30 35 40 45 50 55 60 65 70 75Răspuns afirmativRăspuns negativ
51 24
Răspuns afirmativ Răspuns negativ
Ai preot duhovnic 51 244. Ai preot duhovnic ?

87
au cazuri speciale sau îi îndeamnă conștiința și doresc să se împărtășească c u Trupul și Sângele
lui Hristos153.

Figura I. 7. Diagramă cu rezultatele referitoare la primirea spovedaniei.
Analizând răspunsurile oferite, doar 34 de elevi reprezentând 25,5 % din totalul elevilor
claselor a III -a, au primit Taina Sfintei Spovedaniei în ultimul post.
– 9 elevi, reprezentând 6,75 %, din elevii chestionați s -au spovedit anul trecut.
– 27 de elevi, reprezentând 20,25 %, din elevii chestionați au răspuns că s -au spovedit mai
demult.
– 5 elevi, reprezentând 3,75 %, din totalul elevilor chestionați au spus că nu s -au spovedit
niciodată.
La întrebarea „Ai dori să -i mărturisești preotului duhovnic anumite nelămuriri religioase
pentru a-ți da explicațiile necesare?“ 42 de elevi, reprezentând 31,5 %, au răspuns afirmativ, 5
elevi, reprezentând 3,75 %, au răspuns negativ, iar 28 de elevi, repr ezentând 21%, au răspuns
„poate“ așa cum reiese și din diagr ama de mai jos.

Figura I. 8. Diagramă din care reiese încrederea în preotul duhovnic.

153Arhimandrit Ioanichie BĂLAN, Rânduiala Sfintei Spovedanii și a Sfintei Împărtă șanii…, p. 9. 34 9 27 5
0 5 10 15 20 25 30 35 40 45 50 55 60 65 70 75în ultimul postanul trecutmai demultniciodată5. Când te -ai spovedit ultima dată?
42 5 21
051015202530354045505560657075DANUPOATE Încrederea în preotul
duhovnic6. Ai dori să -i mărturisești preotului duhovnic anumite nelămuriri religioase?

88
Sfânta Împărtășanie se dă numai celor vrednici, cu dezlegarea duhovnicului, spre creșterea
lor duhovnicească și spre dobândirea vieții veșnice.
La întrebarea „De câte ori te împărtășești în timpul anului?“ elevii chestionați au răspuns
astfel: 17 elevi, reprezentând 12,75 %, au răspuns că se împărtășesc în fiecare post, 16 elevi,
reprezentând 12 %, au răspuns că se împărtășesc de două ori pe an, 36 de elevi, reprezentân d
27%, au răspuns că se spovedesc de mai multe ori pe an, iar 6 elevi, reprezentând 4,5 %, au spus
că nu s -au împărtășit niciodată.

Figura I. 9. Diagramă din care reiese frecvența împărtășirii elevilor.
La întrebarea „După ce te -ai spovedit și împărtășit ai simțit nevoia să fii mai bun?“ 61 de
elevi au răspuns afirmativ, reprezentând 45,75 %, iar 14 elevi au răspuns negativ, reprezentând
10,50 % din totalul elevilor chestionați.

în fiecare post de 2 ori pe ande mai multe ori
pe anniciodată
De câte ori te împărtășești în
timpul anului?17 16 36 617 16 36
6
0510152025303540455055606570757. De câte ori te împărtășești în timpul anului?

89

Figura I. 10. Diagramă din care rezultă dorința de a fi mai bun
La întreba rea „Ai făcut vreo faptă bună după c e te-ai spovedit și împărtășit?“ 45 de elevi au
răspuns afirmativ, reprezentând 33,75 %, iar 30 au răspuns negativ, reprezentând 22,5% din
totalul elevilor chestionați.

Figura I. 11. Diagramă din care rezultă săvârșirea unei fapte bune după spovedanie și
împărtășanie
La întrebarea „Există vreo legătură între Sfânta Taină a Spovedaniei și Sfânta Taină a
Împărtășaniei?“ 35 de elevi, reprezentând 26,25 %, au răspuns că există o legătură între acestea,
13 elevi, re prezentând 9,75 %, au răspuns că nu există, iar 27 de elevi, reprezentând 20,25% au
spus că nu știu dacă există vreo legătură între cele două Sfinte Taine. 61
14
051015202530354045505560657075
DA NUDA
NU8. După ce te -ai spovedit și împărtășit ai simțit să fii mai bun?
45
30
-5515253545556575
DA NUNU
DA9. Ai făcut vreo faptă bună după ce te -ai spovedit și împărtășit?

90

Figura I. 11. Diagramă din care rezultă legătura dintre Sfânta Taină a Spovedaniei și
Sfânta Taină a Împărtășaniei.
La ultima întrebare a chestionarului „Crezi că sunt necesare slujbele ș i Sfintele Taine ale
Bisericii?“ din cei 75 de elevi chestionați 73 de elevi, reprezentând 54,75 %, au răspuns
afirmativ, 1 elev, reprezentând 0,75 %, a răspuns negati v, iar 1 elev, reprezentând 0,57 %, a spus
că nu știe dacă sunt necesare slujbele și Sfintele Taine ale Bisericii.

Figura I. 12. Diagramă din care rezultă necesitatea slujbelor și Sfintelor Taine .
După rezultatele acestui chestionar de autocunoaștere aplicat elevilor din clasa a III -a, de la
Școala Gimnazială nr. 307, sector 2, am desemnat pentru cercetarea pedagogică experimentală
următoarele clase:
-clasa a III -a A – clasă de control având 21 de elevi;
-clasa a III -a B – clasă experimentală având 21 de elevi; 35
13 27
-5515253545556575
DA NU NU ȘTIU NU ȘTIU
NU
DA10. Există vreo legătură între Sfânta Taină a Spovedaniei și Sfânta
Taină a Împărtășaniei?
73
1 1
-5515253545556575
DA NU NU ȘTIU NU ȘTIU
NU
DA11. Crezi că sunt necesare slujbele și Sfintele Taine ale Bisericii?

91
La clasa de control – clasa a III -a A, pe parcursul cercetării nu voi interveni cu nimic
special. La clasa experimentală elevii vor avea de realizat un portofoliu despre Sfintele Taine ale
Spovedaniei și ale Împărtășaniei. Acesta poate fi realiz at clasic, pe suport de hârtie sau electonic.
Elevii vor fi implicați în mai multe activități extrașcolare cu caracter religios: vom face vizite la
biserică, vom merge în pelerinaj și vom avea activități de voluntariat la biserica de lângă școală.
Experimentul pedagogic formativ
Realizarea experimentului formativ s -a făcut pe parcursul unui semestru și jumătat e,
cuprinzând un număr de 21 ore de religie, la nivelul clasei a III -a A, respectiv clasa a III -a B.
Variabila independentă introdusă la clasa experimentală a avut în vedere implicarea
elevilor în organizarea și desfășurarea diferitelor activități religioase curriculare și a celor
extracurriculare la religie, respectiv în selectarea celor mai importante și mai atractive activități,
pentru iniție rea elevilor de la ciclul primar în viața liturgică, prin participarea la Sfintele Taine
ale Spovedaniei și ale Euharistiei.
Variabilele dependente urmărite au fost: realizarea unei educații formale, în conformitate cu
principiile și normele morale creștin e, influențează semnificativ devenirea morală și axiologică a
elevilor; formarea deprinderii religios -morale de a participa la Sfânta Liturghie; aplicarea în viața
personală a cunoștințelor dobândite la ora de religie și la Biserică; îmbunătățirea vieții m orale
prin primirea Sfintelor Taine ale Spovedaniei și ale Împărtășaniei, cel puțin în cele patru posturi
de peste an;
La clasa a III -a A, clasa de control, activitățile didactice s -au desfășurat normal, fără să
aplic ceva nou, special.
La clasa a III -a B, clasa experimentală, fiecare elev a avut de realizat un portofoliu, în urma
participării elevilor la diverse activități extrașcolare, dar și ca o metodă în schimbarea
comportamentului. Cu elevii clasei a III -a B am fost într -un pelerinaj la Mănăstirea Cio lanu și
Mănă stirea Rătești , în posturile Nașterii Domnului și Învierii Domnului am fost cu aceștia la
Biserica Sfântul Ioan Moși pentru a primi Taina Spovedaniei și a Împărtășaniei. La începutul
lunii martie am fost cu elevii clasei experimentale la Biserica Sfântul Ioan Moși pentru a
confecționa mărțișoare și felicitări spre a fi oferite, la următoarea Sfântă Liturghie, mamelor și
bunicilor din parohie spre bucuria acestora. În postul Paștelui am parti cipat cu elevii clasei a III-a
B la atelierul de încondeire de ouă de la Biserica Sfântul Ioan Moși . Aceștia au fost foarte
încântați de atelier și și -au exprimat dorința de a mai par ticipa și la alte activități.

92
VI. 4 Analiza, prelucrarea și interpretarea datelor

Modificările comportamentale și emoționale au fost sesi zate prin analiza comparativă a
răspunsurilor elevilor la întrebările din chestionarele administrate la începutul și la sfârșitul
experimentului, prin analiza unor indici statistici și prin analiza a unor grafice statistice, precum
și analiza portofoliilor personale și a unor fișe de autoobservație.
În diagramele de mai jos vom prezenta răspunsurile elevilor la chestionarul aplicat în etapa
inițială a cercetării.

Figura II. 1. Diagramă de comparație a rezultatelor obținute la clasa de control (clasa
a III a A) și clasa experimentală (clasa a III -a B) în urma chestionarului inițial.

Figura II. 2. Diagramă de comparație a rezultatelor obținute la clasa de control (clasa
a III -a A) și clasa experimentală (clasa a III -a B) în urma chestionaru lui inițial. 19 20
0 1 2
0
-113579111315171921
Clasa a III-a A Clasa a III-a BCreștin ortodocși
Romano-catolici
Alte culte1. Cărui cult aparții?
6 6
4 3 4 5 7 7
-113579111315171921
Clasa a III-a A Clasa aIII-a Bsăptămânal
o dată pe lună
o dată pe an
de mai multe ori2. De câte ori participi la Sfintele slujbe în timpul unui an?

93

Figura II. 3. Diagramă de comparație a rezultatelor obținute la clasa de control (clasa
a III -a A) și clasa experimentală (clasa a III -a B) în urma chestionarului inițial.

Figura II. 4. Diagramă de comparație a rezultatelor obținu te la clasa de control (clasa
a III -a A) și clasa experimentală (clasa a III -a B) în urma chestionarului inițial.

Figura II. 5. Diagramă de comparație a rezultatelor obținute la clasa de control (clasa
a III -a A) și clasa experimentală (clasa a III -a B) în urma chestionarului inițial. 17
15
1 2 1 0 2 4
-113579111315171921
Clasa a III-a A Clasa a III-a BSfânta Liturghie
Parastasul
Utrenia
Sfințirea apei 3. Care este cea mai importantă slujbă oficiată în Biserică?
15 14
6 4,4
-113579111315171921
Clasa a III-a A Clasa a III-a BDA
NU4. Ai preot duhovnic (preot la care te spovedești)?
6 10
2 2 11
8
2
-113579111315171921
Clasa a III-a A Clasa a III-a Bîn ultimul post
anul trecut
mai demult
niciodată5. Când te -ai spovedit ultima dată?

94

Figura II. 6. Diagramă de comparație a rezultatelor obținute la clasa de control (clasa
a III -a A) și clasa experimentală (clasa a III -a B) în urma chestionarului inițial.

Figura II. 7. Diagramă de comparație a rezultatelor obținute la clasa de control (clasa
a III -a A) și clasa experimentală (clasa a III -a B) în urma chestionarului inițial.

Figura II. 8. Diagramă de comparație a rezultatelor obținute la clasa de control (clasa
a III -a A) și clasa experimentală (clasa a III -a B) în urma chestionarului inițial. 16
8
1 2 4 11
-113579111315171921
Clasa a III-a A Clasa a III-a BDA
NU
POATE6. Ai dori să -i mărturisești preotului duhovnic anumite nelămuriri religioase?
6
1 6 6 7 11
2 3
-113579111315171921
Clasa a III-a A Clasa a III-a Bîn fiecare post
de 2 ori pe an
de mai multe ori pe an
niciodată7. De câte ori te împărtășești în timpul anului?
19 18
2 3
-113579111315171921
Clasa a III-a A Clasa a III-a BDA
NU8. După ce te -ai spovedit și împărtășit ai simțit să fii mai bun?

95

Figura II. 9. Diagramă de comparație a rezultatelor obținute la clasa de control (clasa
a III -a A) și clasa experimentală (clasa a III -a B) în urma chest ionarului inițial.

Figura II. 10. Diagramă de comparație a rezultatelor obținute la clasa de control (clasa
a III -a A) și clasa experimentală (clasa a III -a B) în urma chestionarului inițial.

Figura II. 11. Diagramă de comparație a rezultatelor obținute la clasa de control (clasa
a III -a A) și clasa experimentală (clasa a III -a B) în urma chestionarului inițial. 10 13
11
8
-113579111315171921
Clasa a III-a A Clasa a III-a BDA
NU9. Ai făcut vreo faptă bună după ce te -ai spovedit și împărtășit?
5 13
5
1 11
2
-113579111315171921
Clasa a III-a A Clasa a III-a BDA
NU
NU ȘTIU 10. Există vreo legătură între Sfânta Taină a Spovedaniei și a Împărtășaniei?
19 19
2 1 0 2
-113579111315171921
Clasa a III-a A Clasa a III-a BDA
NU
NU ȘTIU 11. Crezi că sunt necesare slujbele și Sfintele Taine ale Bisericii?

96
În diagramele următoare vom arăta, prin comparație, răspunsurile primite de la elevii
clasei de control (clasa a III -a A) și elevi i clasei experimentale (clasa a III -a B) în urma aplicării
chestionarului în etapa finală a cercetării.

Figura III. 1. Diagramă de comparație a rezultatelor obținute la clasa de control (clasa
a III -a A) și clasa experimentală (clasa a III -a B) în urma chestionarului final.

Figura III. 2. Diagramă de comparație a rezultatelor obținute la clasa de control (clasa
a III -a A) și clasa experimentală (clasa a III -a B) în urma chestionarului final.

Figura III. 3. Diagramă de comparație a rezult atelor obținute l a clasa de control (clasa
a III -a A) și clasa experimentală (clasa a III -a B) în urma chestionarului final. 19 20
0 1 2 2
-113579111315171921
Clasa a III-a A Clasa a III-a Bcreștin ortodocși
romano-catolici
alte culte1. Cărui cult aparții?
6 6 5 5
3
1 7
-113579111315171921
Clasa a III-a A Clasa a III-a Bsăptămânal
o dată pe lună
o dată pe an
de mai multe ori pe an2. De câte ori participi la sfintele slujbe în timpul unui an?
18 19
1 1 2
-113579111315171921
Clasa a III-a A Clasa aIII-a BSfânta Liturghie
Parastasul
Utrenia
Sfințirea apei 3. Care este cea mai importantă slujbă oficiată în biserică?

97

Figura III. 4. Diagramă de comparație a rezultatelor obținute la clasa de control (clasa
a III -a A) și clasa experi mentală (clasa a III -a B) în urma chestionarului final.

Figura III. 5. Diagramă de comparație a rezultatelor obținute la clasa de control (clasa
a III -a A) și clasa experimentală (clasa a III -a B) în urma chestionarului final.

Figura III. 6. Dia gramă de comparație a rezultatelor obținute l a clasa de control (clasa
a III -a A) și clasa experimentală (clasa a III -a B) în urma chestionarului final. 15 18
6
3
-113579111315171921
Clasa a III-a A Clasa a III-a BDA
NU4. Ai preot duhovnic?
7 18
2 1 10
1 2 1
-113579111315171921
Clasa aIII-a A Clasa a III-a Bîn ultimul post
anul trecut
mai demult
niciodată5. Când te -ai spovedit ultima dată?
17 17
2 1 2 2
-113579111315171921
Clasa a III-a A Clasa a III-a BDA
NU
POATE6. Ai dori să -i mărturisești preotului duhovnic anumite nelămuriri religioase?

98

Figura III. 7. Diagramă de comparație a rezultatelor obținute l a clasa de control (clasa
a III -a A) și clasa experimentală (clasa a III -a B) în urma chestionarului final.

Figura III. 8. Diagramă de comparație a rezultatelor obținute l a clasa de control (clasa
a III -a A) și clasa experimentală (clasa a III -a B) în urma chestionarului final.

Figura III. 9. Diagramă de comparație a rezultatelor obținute l a clasa de control (clasa
a III -a A) și clasa experimentală (clasa a III -a B) în urma chestionarului final. 6 18
5
2 8
0 2 1
-113579111315171921
Clasa a III-a A Clasa a III-a Bîn fiecare post
de două ori pe an
de mai multe ori pe an
niciodată7. De câte ori te împărtășești în timpul anului?
19 19
2 4,4
-113579111315171921
Clasa a III-a A Clasa a III-a BDA
NU8. După ce te -ai spovedit și împărtășit ai simțit să fii mai bun?
12 19
9
2
-113579111315171921
Clasa a III-a A Clasa a III-a BDA
NU9. Ai făcut vreo faptă bună după ce te -ai spovedit și împărtășit?

99

Figura III. 10. Diagramă de comparație a rezultatelor obținute la clasa de control (clasa
a III -a A) și clasa experimentală (clasa a III -a B) în urma chestionarului final.

Figura III. 11. Diagramă de comparație a rezultatelor obținute la clasa de co ntrol (clasa
a III -a A) și clasa experimentală (clasa a III -a B) în urma chestionarului final.
În diagramele următoare vom prezenta, prin comparație, răspunsurile elevilor de la clasa
experimentală în etapa inițială și cea finală a cercetării.

Figura IV. 1. Diagramă de comparație a rezultatelor obținute la clasa experimentală (clasa
a III -a B) în urma chestionarului inițial și final. 11 18
2 1 8
2
-113579111315171921
Clasa a III-a A Clasa a III-a BDA
NU
NU ȘTIU 10. Există vreo legătură între Sfânta Taină a Spovedaniei și Sfânta Taină a
Împărtășaniei?
19 20
2
0 0 2
-113579111315171921
Clasa a III-a A Clasa a III-a BDA
NU
NU ȘTIU 11. Crezi că sunt necesare slujbele și Sfintele Taine ale Bisericii?
20 20
1 1
-113579111315171921
Clasa a III -a B
răspunsuri inițiale Clasa a III-a B
răspunsuri finalecreștin
ortodocși
romano-
catolici
alte culte1. Cărui cult aparții?

100

Figura IV. 2. Diagramă de comparație a rezultatelor obținute la clasa experimentală (clasa
a III -a B) în urma c hestionarului inițial și final.

Figura IV. 3. Diagramă de comparație a rezultatelor obținute la clasa experimentală (clasa
a III -a B) în urma chestionarului inițial și final.

Figura IV. 4. Diagramă de comparație a rezultatelor obținute la clasa experim entală (clasa
a III -a B) în urma chestionarului inițial și final. 6 6
3 5 5
1 7 9
-113579111315171921
Clasa a III -a B
răspunsuri inițiale Clasa a III-a B
răspunsuri finalesăptămânal
o dată pe
lună
o dată pe an
de mai multe
ori pe an2. De câte ori participi la sfintele slujbe în timpul unui an?
15 19
2 1 4
-113579111315171921
Clasa a III -a B
răspunsuri inițiale Clasa a III-a B
răspunsuri finaleSfânta Liturghie
Parastasul
Utrenia
Sfințirea apei 3. Care este cea mai importantă slujbă oficiată în Biserică?
14 18
7
3
-113579111315171921
Clasa a III -a
răspunsuri inițiale Clasa a III-a
răspunsuri finaleDA
NU4. Ai preot duhovnic?

101

Figura IV. 5. Diagramă de comparație a rezultatelor obținute la clasa experimentală (clasa
a III -a B) în urma chestionarului inițial și final.

Figura IV. 6. Diagramă de comparație a rezultatelor obținute la clasa experimentală (clasa
a III -a B) în urma chestionarului inițial și final.

Figura IV. 7. Diagramă de comparație a rezultatelor obținute la clasa experimentală (clasa
a III -a B) în urma chestionarului inițial și final. 10 18
2 1 8
1 1
-113579111315171921
Clasa a III -a B
răspunsuri inițiale Clasa a III-a B
răspunsuri finaleîn ultimul post
anul trecut
mai demult
niciodată5. Când te -ai spovedit ultima dată?
8 17
2 1 11
2
-113579111315171921
Clasa a III -a B
răspunsuri inițiale Clasa a III-a B
răspunsuri finaleDA
NU
POATE6. Ai dori să -i mărturisești preotului duhovnic anumite nelămuriri religioase?
1 18
6
2 11
0 3
-113579111315171921
Clasa a III -a B
răspunsuri
inițiale Clasa a III-a B
răspunsuri
finaleîn fiecare post
de două ori pe an
de mai multe ori pe am
niciodată7. De câte ori te împărtășești în timpul anului?

102

Figur a IV. 8. Diagramă de comparație a rezultatelor obținute la clasa experimentală (clasa
a III -a B) în urma chestionarului inițial și final.

Figura IV. 9. Diagramă de comparație a rezultatelor obținute la clasa experimentală (clasa
a III -a B) în urma chesti onarului inițial și final.

Figura IV. 10. Diagramă de comparație a rezultatelor obținute la clasa experimentală (clasa
a III -a B) în urma chestionarului inițial și final. 18 19
3 1
-113579111315171921
Clasa a III -a B
răspunsuri inițiale Clasa a III-a B
răspunsuri finaleDA
NU8. După ce te -ai spovedit și împărtășit ai simțit să fii mai bun?
13 19
8
2
-113579111315171921
Clasa a III -a B
răspunsuri inițiale Clasa a III-a B
răspunsuri finaleDA
NU9. Ai făcut vreo faptă bună după ce te -ai spovedit și împărtășit?
13 18
1 1 7
2
-113579111315171921
Clasa a III -a B
răspunsuri inițiale Clasa a III-a B
răspunsuri finaleDA
NU
NU ȘTIU 10. Există vreo legătură între Sfânta Taină a Spovedaniei și Sfânta Taină a
Împărtășaniei?

103

Figura IV. 11. Diagramă de comparație a rezultatelor obținute la clasa experiment ală (clasa
a III -a B) în urma chestionarului inițial și final.
Din diagramele de comparație a rezultatelor obținute la clasa experimentală (clasa a III -a
B) în urma administrării chestionarului în etapa initială și cea finală a cercetării observăm că a
crescut numărul elevilor care merg de mai multe ori pe an la sfintele slujbe și știu că cea mai
importantă slujbă a b isericii este Sfânta Liturghie. A crescut numărul elevilor care au preot
duhovnic, dar și numărul celor care s -au spovedit și împărtășit în ul timul post. Acum au mai
multă încredere în preotul duhovnic și ar dori să -i mărturisească anumite nelămuriri religioase.
Elevii știu că există o legătură între Sfânta Taină a Spovedaniei și Sfânta Taină a Împărtășaniei.
După predarea conținuturilor de învă țare: „Primirea iertării prin spovedanie“ și „Primirea
lui H ristos prin Sfânta Împărtășanie“ , am aplicat un test de verificare a cunoștințelor elevilor
celor trei clase (clasa a III -a A, a III -a B și a III -a C).
S-a observat că activitățile organizate împreună cu elevii clasei experimentale au creat un
climat favorabil achiziției de cunoștințe, comparativ cu clasa de control.
La testul de verificare a cunoștințelor am constatat urmtoarele rezultate:
-61 de elevi au obținut calificativul FB;
-13 elevi a u obținut calificativul B;
-1 elev a obținut calificativul S.
Clasa
a III-a F.B B S I
S I S II S III S I S II S III S I S II S III S I S II S III
75 elevi 64 63 44 9 12 28 0 0 3 2 0 0
Tabelul nr. I. Rezultatele elevilor la testul de cunoștințe. 19 20
1 0 1 2
-113579111315171921
Clasa a III -a B
răspunsuri inițiale Clasa a III-a B
răspunsuri finaleDA
NU
NU ȘTIU 11. Crezi că sunt necesare slujbele și Sfintele Taine ale Bisericii?

104
Statistica pentru clasa de control și cea experimentală cu rezultatele la testul de cunoștințe
este următoarea:
Clasa F.B B S
a III-a A 16 4 1
a III-a B 17 4 0
Tabelul nr. II. Rezultatele elevilor, clasei de control (clasa a III -a A) și clasei experimentale
(clasa a III -a B), la testul de cunoștințe.

Figura V. Diagrama ce reprezintă rezultatele elevilor la testul de cunoștințe

VI. 5 Concluzii finale ale cercetării

În urma realizării acestei cercetări am desprins următoarele concluzii:
Ipoteza a fost confirmată, elevii din clasa experimentală au înregistrat un progres în ceea
ce privește participarea la Sfintele Taine ale Păcăinței și ale Euharistiei, fiind observat și un
comportament schimbat în mai multe planuri: au devenit mai respons abili, au altă atitudine față
de colegii lor, sunt mai receptivi în a oferi ajutorul unui coleg aflat în dificultate.
Elevii au conștientizat că prin Sfânta Taină a Spovedaniei li se iartă păcatele, iar prin
Sfânta Taină a Împărtășaniei Îl primesc pe Mântu itorul Hristos. Am trăit emoția alături de cei
care au reușit să primească Sfânta Taină a Spovedaniei, să se întâlnească cu Hristos în rugăciune
și să-L primească prin Sfânta Taină a Împărtășaniei. 61 13 1 Note primite la test
Foarte Bine
Bine
Suficient

105
Elevii au sesizat faptul că, prin folosirea portofoliului, se facilitează formarea unui stil de
învățare activă și conștientă. Au remarcat faptul că au dobândit mai multe cunoștințe despre
sfintele slujbe, dar și despre Sfintele Taine ale Spovedaniei și ale Euharistiei. S -a modificat
pozitiv capacitatea de autocu noaștere, de analiză și de reflecție prin încurajarea de a -și exprima
ideile proprii. Exemplele din predicile de la Sfânta Liturghie îi ajută pe elevi la rezolvarea unor
probleme specifice vârstei.
Activitățile didactice desfășurate pe tot parcursul cerce tării au demonstrat eficiența
utilizării metodelor folosite la clasa experimentală pentru formarea la elevi a comportamentului
religios -moral.
Analiza comparativă calitativă și cantitativă a rezultatelor obținute de elevii din clasele
supuse cercetării relevă faptul că, în urma desfășurării experimentului psihopedagogic, clasa
experimentală s -a detașat față de clasa de control. Efectele inițierii și implicării elevilor în viața
liturgică, prin participarea la Sfintele Taine ale Spovedaniei și ale Împărtă șaniei, determină
modificări comportamentale și îmbunătățirea vieții morale prin primirea acestora.

VI. 6 Valorificarea cercetării

Pentru înțelegerea Sfintei Taine a Împărtășaniei este necesară înțelegerea Sfintei Liturghii,
care are ca substrat simboli c și mistic viața și jertfa pe cruce a Domnului Iisus Hristos, pentru
mântuirea sufletelor noastre.
Tinerii cu credință se pot apropia de „potirul euharistic“ , spre a se uni cu Hri stos, care îi va
ajuta să poată izbândi în toate luptele lor sufletești. Pe măsură ce sufletul se înalță mai mult către
Domnul Iisus Hristos, el se apropie mai binevoitor și după cum mlădițele pot aduce roadă dacă
păstrează legătură cu butucul viței, asemenea cel ce rămâne în legătură cu Hristos poartă roade în
viață, căci fără el nimic nu se poate face, iar domnul Hristos acordă grație tuturor acelor a ce cu
iubire se apropie de El: „Iată eu stau la ușă și bat. De va auzi glasul M eu și va deschide ușa
sufletului, voi intra la el și voi ci na cu el și el va cina cu M ine“. (Apocalipsa 3, 20)
Se observă o creștere a frecvenței participării la Sfintele Slu jbe, săptămânal și o dată pe
lună, și în același timp o scădere a procentului celor care merg mai rar, dovadă că elevii au fost
motivați să participe la Sfânta Liturghi e.

106
Totuși, participarea elevilor la slujbele Bisericii rămâne o problemă, pentru rezolvarea
căreia trebuie găsite soluții, a stfel încât educația religioasă să își atingă scopul final. În educația
religioasă a copiilor și a tinerilor, educația euharistică trebuie să fie punctul culminant al
pedagogiei creștine. Dragostea copilului pentru Hristos cel ce a iubit pe copii și pe care și ei Îl
iubesc, trebuie transformată în iubire euharistică.
Cu toții dorim să ajungem în Împărăția lui Dumnezeu, de aceea Dumnez eu ne -a dăruit
această Împărăție și aici pe pământ, prin Taina Euharistiei, Euharistie care este „misterul
prezenței celei mai depline și a lucrării celei mai eficace a Domnului Iisus în Biserică și prin ea în
lume“154.
Noi, credincioșii, suntem chemați ca, prin adevărata iubire de Dumnezeu și de oameni, să
ne desăvârșim în Hristos, în Sfânta Euharistie prin comuniune liturgică, în viață prin participare
activă și slujire cu credință și cu dragoste la desăvârșirea trupulu i Bisericii.

154Drd. Valer BEL, „Biserică și Euharistie “, în Studii Teologice , 1982, nr. 3 -4, p. 236 .

107
Concluzii

Viața creștină începe de la Botez, Botez numit de Sfântul Apostol Pavel „baia nașterii
celei de -a doua“. (Tit 3, 5) Prin Botez se produce o înnoire a vieții omului, dezbrăcându -l de
întinăciunea păcatului și îmbrăcându -l în haina sfințeniei prin lucrarea Duhului Sfânt care -L
„realizează practic pe Hristos, p rin mijlocirea Sfintelor Taine“155. Viața creștină, c a trăire în
Hristos începe prin Botez, se dezvoltă prin Taina Mirungerii, prin care suntem „pecetluiți și ni se
dă ar vuna Duhului în inimile noastre“ (II Corinteni 1, 22) și se întărește și se păstrează prin
Sfânta Euharistie. Fără pocăința adevărată, nu p oți completa frumusețea vieții dumnezeiești, fără
purificarea sufletului prin pocăință, nu te poți numi creștin. Pocăința și purificar ea sunt într -o
strânsă legătură. Pocăința ca virtute îl pregătește pe credincios pentru pocăința ca Taină, care
eliberează sufletele de păcate, pe care le -a desprins de sufletul său prin virtutea pocăinței. P rin
Taina Pocăinței ni se șterg păcatele și putem dobândi Împărăția cerurilor.
Credinciosul știe că dacă păcatul rămâne în el, fără să facă ceva pentru ca acesta să fie
înlăturat, nu numai că slăbește viața în Hristos, dar își pregătește și moartea sa spirituală și osânda
veșnică. Taina Pocăinței îl reașează pe credincios în starea de curăție deplină după Botez, fiind
socotită chiar un al doilea Botez. Ea se aseamănă cu B otezul pentru că șterge păcatele personale,
după cum Botezul șterge păcatul strămoșesc, dar Pocăința nu mai șterge din nou păcatul originar.
Pentru repunerea oamenilor în comuniune cu Hristos, Taina Mărturisirii trebuie să fie
urmată, ca și Botezul, de Euh aristie. „Prin Taina Mărturisirii credinciosul este iertat, tămăduit și
deschis din nou comuniunii de pline cu Hristos în Euharistie. Atât Botezul, cât și Taina Mirungerii
sunt Taine ale normalizării vieții noastre spirituale, restabilind viața de comuniune cu Dumnezeu,
cel dântâi după păcatul originar, cealaltă or i de câte ori cădem după aceea“156.
Prin Sfânta Euharistie ne bucurăm d e Împărăția lui Dumnezeu, care este conținutul vieții
creștine , este cunoașterea lui Dumnezeu. Împărăția lui Dumnezeu este unir ea cu Dumnezeu, El
fiind izvorul vieții veșnice.

155 Magistrand Constantin CORNIȚESCU , „Idei dogmatice în cuvântările Sfântului Ioan Hrisostom “, în Studii
Teologice , 1965, nr. 7 -8, p. 445.
156 Pr. Prof. Ioan I. ICĂ , „Taina Mărturisirii în practica sacramentală și importanța ei în lucrarea pastorală a Bisericii
Ortodoxe “, în Mitropolia Ardealului , XXVIII (1983), nr. 7 -8, p. 421.

108
Cu toții dorim să ajungem în Împărăția lui Dumnezeu, de aceea El ne-a dăruit această
Împărăție și aici pe pământ, prin Taina Euharistiei, Euharistie care este „misterul prezenței celei
mai depline și a l ucrării celei mai eficace Domnului Iisus în Biserică și prin ea în lume“157.
Pentru deplinătatea vieții în Hristos nu este nevoie numai de comuniunea liturgică cu
Trupul și Sângele Mântuitorului, ci și de o viață activă. Această viață activă reprezintă unicul și
neschimba tul drum care duce la mântuire. Deoarece tocmai pentru restabilirea unității voinței
omenești cu voința divină a venit la noi Fiul Cel Unul Născut al lui Dumnezeu.
Sfintele Taine ale Spovedaniei și ale Împărtășaniei ne introduc în viața no uă în H ristos.
Cele două Sfinte Taine sunt strâns legate între ele și indispensabile vieții credinciosului.
Spovedania este adunare din risipire, împăcare și unire cu Hristos și cu Biserica. Prin păcat omul
s-a înstrăinat de Biserică și de Hristos, dar s -a înstră inat și de sine, iar prin Pocăință își
redobândește împăcarea și unitatea cu sine, cu Hristos și cu Biserica. Dacă nu se redobândește
împăcarea și unitatea cu sine și cu Biserica, Împărtășania nu este posibilă. Nu ne putem apropia
de Sfânta Împărtășanie fă ră cercetarea amănunțită a cunoștiinței și fără îndreptarea vieții.
Urcușul duhovnicesc se poate realiza într -un mod deplin în viața Bisericii cu rugăciunea,
participarea la sfintele slujbe, postirea, Spovedania și Împărtășirea cu Trupul și Sângele
Mântui torului. Activitatea educativă a Bisericii trebuie să fie tridimensională: să clădească o viață
pe deplin liturgică în parohii, să țintească părinții și familia și să instruiască copiii.
Legătura dintre Taina Spovedaniei și a Euharistiei este profundă, aș a după cum există
legături profunde între toate Tainele Bisericii. Nu putem vorbi despre Euharistie fără a vorbi
despre Botez, pentru că Taina Botezului ne integrează în Biserică, unde se săvârșește și unde
primim Sfânta Taină a Euharistiei. Ea este desăvâ rșirea tuturor Tainelor deoarece ajută la
împlinirea a ceea ce se poate împlini prin celelalte Sfinte Taine.
Ceea ce trebuie noi să concluzionăm este faptul că, datorită Sfintelor Taine și, îndeosebi a
Tainei Sfintei Euharistii, „ne naștem și noi la viața duhovnicească, cu ajutorul lor creștem în ea și
ajungem să ne unim în chip minunat cu Însuși Mântuitorul nostru“158.

157 Drd. Valer BEL , „Biserică și Euharistie “, în Studii Teologice , 1982, nr. 3 -4, p. 236.
158 Nicolae CABASILA, Despre viața în Hristos …, p. 29.

109
ANEXA 1
CHESTIONAR

Elev Elevă Clasa
1. Cărui cult aparții?
creștin ortodox romano -catolic altui cult
2. De câte ori partic ipi la slujbe în timpul unui an ?
săptămânal o dată pe lună o dată pe an de mai multe ori pe an
3. Care e ste cea mai importantă slujbă of iciată în Biserică?
Sfânta Liturghie Parastasul Utrenia Sfințirea apei
4. Ai preot duhovnic (preot la care te spovedești) ?
Da Nu
5. Când te -ai spovedit ultima dată?
în ultimul post anul trecut mai de mult niciodată
6. Ai dori să -i mărturisești preotului duhovnic anumite nelămuriri religioase?
Da Nu Poate
7. De câte ori te împărtășești în timpul anului?
în fiecare post de 2 ori pe an de mai multe ori pe an niciodată
8. După ce te -ai spovedit și împărtășit ai simțit să fii mai bun?
Da Nu
9. Ai făcut vreo fap tă bună după ce te -ai spovedit și împărtășit?
Da Nu
10. Există vreo legătură între Sfânta Taină a Spovedaniei și Sfânta Taină a Împărtășaniei?
Da Nu N u știu
11. Crezi că sunt necesare slujbele și Sfintele Taine ale Bisericii?
Da Nu Nu știu

Vă mulțumesc!

110
ANEXA 2

Test
Nume și prenume Clasa
………………………………………………. ……………
I. Cițiți enunțurile de mai jos și notați cu A (adevărat) și cu F (fals):
a.) Sufletul se murdărește atunci când pă cătuim.
b.) Doar bătrânii pot primi Sfânta Taină a Împărtășaniei.
c.) Prin Spovedanie ni se iartă păcatele.
d.) La Spovedanie putem da vina pe alți semeni pentru faptele noastre.
e.) Prin Sfânta Taină a Împărtășaniei, noului botezat i se pune numele.
f.) Sfânta Împărtășanie este taina prin care primim Trupul și Sângele Domnului.

II. Completați spațiile libere cu informația corectă.
Mântuitorul Hristos a luat pâinea, a binecuvântat -o și frângând -o a dat -o ucenicilor
zicând: „Luați, mânc ați, Acesta este ___________Meu“ . A luat apoi paharul și mulțumind le -a
dat ucenicilor zicând: „Beți dintru Acesta toți, Acesta este ____________ Meu, al Legii celei noi,
Care pentru _______ și pentru mulți se va rsă, spre ___________ păcatelor“ . Apoi, a dat poruncă
Apostolilor Săi zicând: „A ceasta să o fa ceți __________________________“ .
(iertarea, întru pomenirea Mea, Sângele, voi, Trupul)
III. Încercuiți litera corespunzătoare variantei corecte de răspuns:
1. Prin Sfânta Taină a Spovedaniei primim:
a.) iertarea păcatelor;
b.) ajutor de la Mântuitorul Iisus Hristos;
c.) pâine și vin;

2. Sfânta Împărtășanie a fost instituită de Domnul nostru Iisus Hristos:
a.) În grădina Ghetsimani;
b.) La nunta din Cana Galileii;
c.) La Cina cea de Taină;

3. Sfânta Taină a Spovedaniei este săvârșită de:
a) Mântuitorul Hristos;
b) preoți;
c) profesori;

4. Înainte de a ne î mpărtăși trebuie:
a.) să ne jucăm;
b.) să mâncăm;
c.) să ne spovedim;

114
ANEXA 3
Barem de corectare
Clasa a III -a
Descriptori de performanță

Nr.
C.S. Obiectivele de evaluat Itemi Rezolvarea corectă a
itemilor Criterii de apreciere
C1 Să definească Sfintele
Taine ale Spovedaniei
și ale Împărtășaniei; I a.) A ; b.) F ; c.) A ; d.) F ;
e.) F; f.) A Pentru cinci – șase răspunsuri corecte – FB;
Pentru trei – patru răspunsuri corecte – B;
Pentru unu – două răspunsuri corecte – S.
C2 Să descrie instituirea
Sfintei Taine a
Împărtășaniei.
II Ordinea cuvintelor este:
Trupul; Sângele; voi;
iertarea; întru pomenirea
Mea. Pentru patru – cinci răspunsuri corecte – FB;
Pentru două – trei răspunsuri corecte – B;
Pentru un răspuns corect – S.
C3

Să prezinte modalitățile
de pregătire a
creștinului pentru
Sfânta Taină a
Împărtășaniei; III 1 – a; 2 – c; 3 – b; 4 – c; Pentru cinci – șase răspunsuri corecte – FB;
Pentru trei – patru răspunsuri corecte – B;
Pentru două răspunsuri corecte – S.

115
ANEXA 4
Proiect de lecție
Profesor : Nicula Florentina
Data :
Unitatea de învățământ : Școala Gimnazială nr. 307
Disciplina: Religie ortodoxă
Clasa: a III-a
Unitatea de învățare: Dumnezeu Se face cunoscut omului
Subiectul lecției: Primirea lui Hristos prin Sfânta Împărtășanie
Tipul lecției : mixtă
Scopul lecției : dobândirea unor cunoștințe despre importanța Sfintei Taine a Împărtășaniei în viața spirituală a creștinului
Competențe generale:
C1: Aplicarea unor norme de comportament specific moralei religioase, în diferite contexte de viață;
C2: Colaborarea cu copiii și cu adulții din mediul familiar, în acord cu va lorile religioase;
C3: Explorarea activă a unor elemente din viața de zi cu zi, din perspectiva propriei credințe.
Competențe specifice :
La sfârșitul orei, elevii vor fi capabili:
C1 – să descrie instituirea Sfintei Taine a Împărtășaniei;
C2 – să numească slujba religioasă în timpul căreia are loc Sfânta Taină a Împărtășaniei;
C3 – să definească Sfânta Taină a Împărtășaniei;
C4 – să prezinte modalitățile de pregătire a creștinului pentru Sfânt a Taină a Împărtășaniei;

116
Strategia didactică:
1. Metode și procedee: conversația, povestirea, explicația, lectura, exercițiul, demonstrația cu substitute, observarea diri jată.
2. Mijloace de învățământ: Caietul special, planșa Cina cea de Taină , Sfântul Potir, Sfântul Disc, Lingurița, laptopul, prezentarea în
Power Point, fișa de lucru, imagini cu obiecte folosite la Sfânta Împărtășanie.
3. Forme de organizare a activității elevilor: activitate frontală, activitate individuală.
Resurse :
1. Oficiale: Programa școlară pentru disciplina religie, clasa a III -a
Planificarea calendaristică orientativă, clasa a III -a
Proiectarea unității de învățare: Dumnezeu Se face cunoscut omului
2. Temporale : număr de lecții 1
Durata: 45 minute
3. Bibliografice: 1. Biblia sau Sfânta Scriptură , Editura Institului Biblic și de Misiune al B.O.R., București, 2002.
2. Muha, Camelia, Caiet de religie creștin -ortodoxă pentru clasa a III -a, Editura Sfântul Mina , Iași, 2015.
3. Șebu, Pr. Prof. Univ. Dr. Sebastian, Metodica predării religiei , Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2000.
4. Cucoș, Constantin Educația Religioasă , Editura Polirom, Iași, 1999;
5. Cucoș, prof. Univ. Dr. Constantin, Psihopedagogie pentru examenele de definitivare și grade didactice ,
Editura Polirom, Iași, 1998;
6. Todoran, Pr. Prof. Isidor, Zăgreanu, Arhid. Prof. Dr. Ioan, Teologia dogmatică , manual pentru seminariile
teologice, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1991;
7. Zăgreanu, Arhid. Prof. Dr. Ioan, Morală crești nă pentru seminariile teologice, Editura Institutului Biblic și de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1985.

117
Desfășurarea lecției (Scenariul didactic)

Nr.
Crt. Etapele lecției
C. S Timp
(min.) Activitatea
profesorului Activitatea
elevului Metode și
procedee Mijloace de
învățământ Forme de
organizare Evaluare
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
1. Momentul
organizatoric 2’ • Salutul
• Rugăciunea
• Notarea absențelor
• Pregătirea pentru
începerea orei • Salutul
• Rugăciunea
• Anunțarea
absenților
•Pregătirea
pentru începerea
orei •Activitate
frontală
2. Verificarea
cunoștințelor
însușite în
lecția
anterioară 7’ • Se adresează elevilor
următoarele întrebări:
„- Ce trebuie să f acem
noi pentru a fi iertați
de Dumnezeu de
faptele rele pe care le-
am făcut?“
„- Ce înseamnă să te
spovedești?“

• Elevii r ăspund
la întrebări:
„…să ne
spovedim “.

„- …să
mărturisim la
preot, cu părere
de rău și sincer
toate fa ptele rele
pe care le -am

• Conversa ția

• Activitate
frontală

118

„- Cu ce p utem
asemăna Sfânta
Spovedanie?“

„- Dacă Dumnezeu
este Bun și ne iartă
greșelile, noi ce
datorie avem față de
cei care ne greșesc?“ făcut“.
„-…cu o baie a
sufletului; așa
cum pentru a ne
curăța hainele
trebuie să le
spălăm, tot așa
pentru a ne
curăța s ufletul
trebuie să ne
spovedim “.
„…să -i iertăm și
noi“.

• Conversația

• Conversația
• Activitate
frontală

• Activitate
frontală
3. Pregătirea
elevilor
pentru
receptarea
noilor
cunoștințe 2’ • Profesorul le
reamintește elevilor că
pregătirea sufletului
prin post și spovedanie
se face pentru a putea
primi cu vrednicie
Sfânta Împărtășanie. O
pregătire deosebită a
sufletului este
necesară pentru că
prin Sfânta
Împărtășanie Îl primim
în sufletul nostru pe
Însuș i Iisus Hristos,
sub chipul pâinii și a • Elevii ascultă
cu atenție.

• Elevii ascult ă
cu atenție.
• Explicația

• Explicația • Activitate
frontală

• Activitate
frontală

119
vinului.
4. Anunțarea
titlului și a
competen țelor
lecției 2’ • Se anunță și se
notează pe tablă titlul
lecției: Primirea lui
Hristos prin Sfânta
Împărtășanie.
• Se precizează
competențele lecției. • Elevii notează
data și titlul
lecției în caiete și
ascultă cu atenție
explicațiile
profesorului. • Explicația • Activitate
frontală
• Activitate
individuală

5. Comunicarea
noilor
cunoștințe

C1

12’ • Se roagă elevii să
citească textul lecției
din Caietul special.
• Se prezintă elevilor
mai multe informații
despre Sfânta Taină a
Împărtășaniei:
„Sfânta Împărtășanie a
fost întemeiată de
Mântuitorul nostru
Iisus Hristos la Cina
cea de Taină care a
avut loc joi, în seara
de dinaintea
Răstignirii. Atunci El
a luat pâinea în
mâinile Sale, a
mulțumit, a
binecuvântat -o, a dat -o
Sfinților Apostoli și a
zis: „Lua ți, mâncați,
acesta este Trupul • Elevii citesc cu
atenție textul
lecției.
• Elevii ascultă
cu atenție
explicațiile
profesorului.

• Lectura

• Explicația

• Caietul
special

• Activitate
frontală

• Activitate
frontală

120
Meu“. Apoi a luat
paharul cu vin și
binecuvântându -l a
zis: „Beți dintru acesta
toți, acesta este
Sângele Meu, al Legii
celei noi, care pentru
voi și petru mulți se
varsă, spre iertarea
păcatelor “. Și
Apostolii s -au
împărtăș it cu toții din
cele ce le oferise Iisus.
Astăzi Sfânta Taină a
Împărtășaniei se
săvârșește în biserică
în timpul celei mai
importante slujbe
numită, S fânta
Liturghie. Când se
aduc la altar darurile
de pâine și vin, la
rugăciunea preotului și
a întregii Bi serici,
Duhul Sfânt se
pogoară și preface, în
mod tainic și nevăzut,
pâinea în Însuși
Trupul Domnului Iisus
Hristos, iar vinul în
Însuși Sângele Său.
Deci prin Sfânta

• Elevii ascultă
cu atenție
explicațiile
profesorului.

• Elevii ascultă
cu atenție
explicațiile
profesorului

• Explicația

• Explicația

• Activitate
frontală

• Activitate
frontală

121
Împărtășanie noi
primim Însuși Trupul
și Sângele Domnului
nostru Iisus Hristos
sub chipul pâinii și al
vinului spre iertarea
păcatelor și spre viața
de veci.
Pentru a ne împărtăși
trebuie să ne pregătim
într-un mod deosebit,
fiind conștienți de
importanța
momentului. Pentru
Sfânta Împărtășanie ne
pregătim atât sufletele,
cât și trupurile. Pent ru
suflet: ne spovedim,
ne cerem iertare, ne
împăcăm cu toată
lumea și citim
rugăciuni.
Pentru trup: ținem
post, ne îngrijim și ne
îmbrăcăm curat.
Sfânta Împărtășanie se
ia întotdeauna pe
nemâncate.
Biserica ne îndeamnă
să ne împărtășim cât
mai des, cel puțin de

• Elevii ascultă
cu atenție
explicațiile
profesorului.

• Elevii ascultă
cu atenție
explicațiile
profesorului.

• Explicația

• Explicația

• Activitate
frontală

• Activitate
frontală

122
patru ori pe an, în cele
patru posturi mari:
Postul Crăciunului,
Postul Paștelui, Postul
Sfinților Apostoli
Petru și Pavel și Postul
Adormirii Maicii
Domnului.
Sfânta Împărtășanie ne
unește cu Mântuitorul
Hristos și ne dă putere
să-L iubim mai mult
pe Dumnezeu și pe
oameni. Sfânta
Împărtășanie ne
întărește în credință,
ne aduce pace și
bucurie în suflet și
sănătate trupului prin
unire a cu Mântuitorul
Iisus Hristos.“
• Se pune elevilor o
prezent are în Power
Point.
• Se prezintă elevilor
planșa Cina cea de
Taină pentru a fixa
momentul întemeierii
Sfintei Taine a
Împărtășaniei și se
cere elevilor să
• Elevii ascultă
cu atenție
explicațiile
profesorului.

• Elevii ascultă
cu atenție
explicațiile
profesorului.

• Elevii urmăresc
prezentarea și
ascultă cu atenție
explicațiile
profesorului
• Elevii privesc
cu atenție și
răspund la
solicitările
• Explicația

• Explicația

•Explicația

•Demonstra –
ția cu
substitute

• Laptopul
•Prezentare
în Power
Point
• Planșa
Cina cea de
Taină

• Activitate
frontală

• Activitate
frontală

• Activitate
frontală

• Activitate
frontală

• Aprecieri
verbale

123
identif ice persoana
Mântuitorului Hristos
în planșă.
• Profesorul le arată
elevilor obiectele
folosite la Sfânta Taină
a Împărtășaniei.
(Sfântul Potir, Sfântul
Disc și Lingurița) profesorului.

• Elevii privesc
cu atenție.

• Explicația
•Demonstra –
ția cu
substitute

• Sfântul
Potir
• Sfântul
Disc
• Lingurița

• Activitate
frontală

6. Fixarea și
sistematizarea
cunoștințelor
C2

C3

C4
10’ • Se cere elevilor să
rezolve exercițiul 1 de
la pagina 36 din Caietul
special.
• Se cere elevilor să
răspundă oral la
exercițiu.
• Se cere elevilor să
rezolve rebusul de pe
fișa de lucru.

• Se cere elevilor să
recunoască obiectele
folosite la Sfânta
Împărtășanie și să
coloreze imaginile cu
acestea, din Caietul
special. • Elevii rezolvă
cu atenție
exercițul din
Caietul special.
• Elevii răspund
oral la exercițiu.

• Elevii rezolvă
rebusul și ies pe
rând la tablă să
scrie
răspunsurile
corecte.
• Elevii răspund
la întrebări:
„-…Sfântul Potir
și Lingurița.“ • Exercițiul

• Conversația

• Conversația

•Conversația • Caietul
special

• Fișa de
lucru
• Planșă

• Imagini
cu obiectele
folosite la
Sfânta
Împărtășa –
nie • Activitate
individuală

• Activitate
frontală

• Activitate
individuală
• Activitate
frontală

• Activitate
frontală

• Aprecieri
verbale

• Aprecieri
verbale

• Aprecieri
verbale

124
7. Aprecierea,
asocierea și
generalizarea

7’ • Se adresează
elevilor următoarele
întrebări:
„-Dacă voi ați fi
părinți când i -ați
îndruma pe copii să se
împărtășească?“
„-Voi cân d v-ați
împărtășit ultima
dată?“
„ -De câte ori pe an
mergeți să vă
împărtășiți?”
„ -De ce nu vă
împărtășiți mai des?“
Precizare:
Se poate spune că
aceste motive
enumerate de voi sunt
ca niște „spini“ care ne
opresc de la primirea
Sfintei Împărtășanii.
• Se notează ideile
principale și
învățăturile pe tablă.
1. Sfânta Liturghie
este cea mai
importantă slujbă a • Elevii răspund
la întrebări:

„-…cât mai des
sau măcar în cele
patru posturi de
peste an “.

• Elevii dau
variante de
răspuns.

• Elevii ascultă
cu atenție.

• Elevii notează
ideile principale
în caiet.

• Conversația

• Conversația

• Explicație

• Caietul

• Activitate
frontală

• Activitate
frontală

• Activitate
frontală

• Activitate
individuală
• Activitate
frontală

• Aprecieri
verbale

• Aprecieri
verbale

• Aprecieri
verbale

125

Bisericii.
2. Prin Sfânta
Împărtășanie Îl primim
pe Hristos.
3. Pentru a ne putea
Împărtăși , trebuie să
ne pregătim atât
sufletele, cât și
trupurile n oastre.

8. Aprecierea
activităților
elevilor 1’ • Se fac aprecieri
generale și individuale
privind implicarea
elevilor în predarea
noilor cunoștințe.
• Se notează elevii
care au participat la
lecție. • Elevii ascultă
cu atenție • Explicația •Activitate
frontală • Aprecieri
verbale
9. Precizarea și
explicarea
activității
suplimentare 1’ • Se anunță și se
explică activitatea
suplimentară:
exercițiul 3 pagina 37.
Colorează doar
obiectele legate de
primirea Sfintei
Împărtășanii. • Elevii notează
în caiete
activitatea
suplimentară. • Explicația • Activitate
individuală
• Activitate
frontală
10. Încheierea
activității 1’ • Rugăciunea.
• Salutul. •Rugăciunea.
• Salutul. • Activitate
frontală

126
ANEXA 5
Proiect de lecție
Profesor : Nicula Florentina
Data :
Unitatea de învățământ : Școala Gimnazială nr. 307
Disciplina: Religie ortodoxă
Clasa: a III-a
Unitatea de învățare: Dumnezeu Se face cunoscut omului
Subiectul lecției: Primirea iertării prin spovedanie
Tipul lecției : comunicare/însușire de noi cunoștințe
Scopul lecției : dobândirea unor cunoștințe despre importanța Sfintei Taine a Spovedaniei în viața spirituală a creștinului .
Competențe generale:
C1: Aplicarea unor norme de comportament specific moralei religioase, în diferite contexte de viață;
C2: Colaborarea cu copiii și cu adulții din mediul familiar, în acord cu valorile religioase;
C3: Explorarea activă a unor elemente din viața de zi cu zi, din perspectiva propriei credințe.
Competențe derivate:
La sfârșitul orei, elevii vor fi capabili:
C1 – să definea scă Sfânta Taină a Spovedaniei ;
C2 – să identifice săvârșitorul și primitor ul Sfintei Taine a Spovedaniei ;
C3 – să numească locul și momentul în care poate fi săvârșită această Sfântă Taină ;
C4 – să enumere condițiile pe care trebuie să le îndeplinească cel ce se spovedește pentru a i se ierta păcatele;
C5 – să explice importanța primir ii Sfintei Taine a Spovedaniei .

127
Strategia didactică:
1. Metode și procedee: conversația, povestirea, explicația, lectura, exercițiul.
2. Mijloace de învățământ: Caietul special.
3. Forme de organizare a activității elevilor: activitate frontală, activitate individuală.
Resurse :
1. Oficiale: Programa școlară pentru disciplina religie, clasa a III -a
Planificarea calendaristică orientativă, clasa a III -a
Proiectarea unității de învățare: Dumnezeu Se face cunoscut omului
2. Temporale : număr de l ecții 1
Durata: 45 minute

3. Bibliografice: 1. Biblia sau Sfânta Scriptură , Editura Institului Biblic și de Misiune al B.O.R., București, 2002.
2. Muha, Camelia, Caiet de religie creștin -ortodo xă pentru clasa a III -a, Editura Sfântul Mina , Iași, 2015.
3. Șebu, Pr. Prof. Univ. Dr. Sebastian, Metodica predării religiei , Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2000.
4. Cucoș, Constantin Educația R eligioasă , Editura Polirom, Iași, 1999;
5. Cucoș, prof. Univ. Dr. Constantin, Psihopedagogie pentru examenele de definitivare și grade didactice ,
Editura Polirom, Iași, 1998;
6. Todoran, Pr. Prof. Isidor, Zăgreanu, Arhid. Prof. Dr. Ioan, Teologia dogmatică , manual pentru seminariile
teologice, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1991;
7. Zăgreanu, Arhid. Pr of. Dr. Ioan, Morală creștină pentru seminariile teologice, Editura Institutului Biblic și de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1985.

128
Desfășurarea lecției (Scenariul didactic)

Nr.
Crt. Etapele lecției
C. S Timp
(min.) Activitatea
profesorului Activitatea
elevului Metode și
procedee Mijloace de
învățământ Forme de
organizare Evaluare
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
1. Momentul
organizatoric 2’ • Salutul
• Rugăciunea
• Notarea absențelor

• Pregătirea pentru
începerea orei • Salutul
• Rugăciunea
• Anunțarea
absenților
• Pregătirea
pentru începerea
orei •Activitate
frontală
2. Pregătirea
elevilor
pentru
receptarea
noilor
cunoștințe 5’ • Se adresează elevilor
următoarele întrebări:
„-Ce trebuie să facem
atunci când greșim
față de cineva?“
„-Cum putem primi
iertarea de la
Dumnezeu, dacă
regret ăm faptele pe
care le -am făcut?“
• Elevii r ăspund
la întrebări:
„-…să ne cerem
iertare “.

„-…spovedindu –
ne“.

• Conversa ția

• Activitate
frontală

• Aprecieri
verbale

129
3. Anunțarea
titlului și a
competen țelor
lecției 2’ • Se anunță și se
notează pe tablă titlul
lecției: Primirea
iertării prin
spovedanie.
• Se precizează
competențele lecției. • Elevii notează
data și titlul
lecției în caiete și
ascultă cu atenție
explicațiile
profesorului. • Explicația • Activitate
frontală
• Activitate
individuală

4. Comunicarea
noilor
cunoștințe

12’ • Se roagă elevii să
citească textul lecției
din Caietul special.
• Se prezintă elevilor
mai multe informații
despre Sfânta Taină a
Spovedaniei:
„Spovedania este
Sfânta Taină prin care
Dumnezeu iartă
creștinului toate
păcatele pe care le
mărturisește cu părere
de rău înaintea
preotului duhovnic,
hotărându -se să nu le
mai repete și să facă
fapte bune “.
„-Dar ce este
păcatul?“
• Elevii citesc cu
atenție textul
lecției.

• Elevii ascultă
cu atenție
explicațiile
profesorului.

„-…greșeală față
de Dumnezeu “.
• Lectura

• Explicația

• Conversația
• Caietul
special

• Activitate
frontală

• Activitate
frontală

• Activitate
frontală

130

Precizare:
• Cu alte cuvinte
putem spune că
păcatul este lipsa de
iubire față de
Dumnezeu și față de
semeni.
„-Când nu -L iubim pe
Dumnezeu? “

Precizare:
• Faptele voastre care
arată că a slăbit iubirea
față de Dumnezeu și
față de semenii noștri
sunt păcate. Pe acestea
trebuie să le
mărturisim.
Prin mărturisire,
sufletul se ușurează,
inima dobândește
liniște, conștiința
câștigă împăcare și
toate rănile cauzate de
păcat se vindecă. Faptul
că prin Taina
Spovedaniei,
Dumnezeu ne -a dat
posibilitatea îndreptării • Elevii ascultă
cu atenție
explicațiile
profesorului.

„-…când nu ne
rugăm, când Îl
uităm pe
Dumnez eu, când
nu mergem la
Biserică “.
• Elevii ascultă
cu atenție
explicațiile
profesorului

• Elevii ascultă
cu atenție
explicațiile
profesorului.

• Explicația

• Conversația

• Explicația

• Explicația

• Activitate
frontală

• Activitate
frontală

• Activitate
frontală

• Activitate
frontală

• Aprecieri
verbale

131

și iertării păcatelor și
rătăcirilor noastre, este
o dovadă a marii iubiri
a lui Dumnezeu pentru
noi.
Această Sfântă Taină a
fost întemeiată după
Învierea lui Iisus din
morți, când arătân du-Se
Apostolilor, le -a zis:
,,Pace vouă! Precum
M-a trimis pe Mine
Tatăl Meu vă trimit și
Eu pe voi. Și zicând
aceasta, a suflat asupra
lor și le -a zis: Luați
Duh Sfânt; cărora veți
ierta păcatele, le vor fi
iertate și căro ra le veți
ține, vor fi ținute “.
Puterea iertării
păcatelor nu o are însă
preotul, ci numai
Dumnezeu. El însă le -a
dat această putere
Sfinților Apostoli, iar
prin ei, le -a dat -o
episcopilor și preoților,
urmașii lor. Taina
Spovedaniei se face în
fața preotului duhovnic,
de obicei în bise rică.

• Elevii ascultă
cu atenție
explicațiile
profesorului.

• Elevii ascultă
cu atenție
explicațiile
profesorului.

• Explicația

• Explicația

• Activitate
frontală

• Activitate
frontală

132

Acesta îl ascultă pe
credincios, îl ajută să se
spovedească în mod
corect și -l îndeamnă să
nu mai repete păcatele.
La sfârșitul
spovedaniei, preotul
rostește rugăciunile de
iertare și de dezlegare a
credinciosului de toate
păcatele mărturisite.
Apoi, în funcție de
gravitatea acestor
păcate, preotul îi dă
credinciosului un
canon, o rețetă pentru
vindecarea sufletului.
Prin Sfânta Taină a
Spovedaniei sunt iertate
păcatele mărturisite,
restabilindu -se prin
aceasta comuniunea cu
Dumnezeu și cu
semenii. As tfel, ni se
deschide din nou calea
spre desăvârșire. Pentru
ca Taina Spovedaniei
să-și îndeplinească
scopul, trebuie
îndeplinite anumite
condiții: mărturisirea
păcatelor trebuie să fie
• Elevii ascultă
cu atenție
explicațiile
profesorului.

• Elevii ascultă
cu atenție
explicațiile
profesorului.

• Explicația

•Explicația

• Activitate
frontală

• Activitate
frontală

133
completă, făcută de
bună voie și cu părere
de rău. De asemenea,
creștin ul care se
spovedește trebuie să ia
hotărârea de a nu mai
repeta păcatele .
5. Fixarea și
sistematizarea
cunoștințelor

C1

C2

C3 10’ • Se adresează elevilor
următoarele întrebări:
„-Ce este Spovedania? “

„-Cine poate săvârși
această Taină?“
„-Cine poate primi
această Taină?“
„-Unde și când poate fi
săvârșită acestă Sfântă • Elevii răspund
la întrebări:
„-…este Sfânta
Taină prin care
Dumnezeu iartă
creștinului toate
păcatele pe care
le mărturisește
cu părere de rău
înaintea
preotului
duhovnic,
hotărându -se să
nu le ma i repete
și să facă fapte
bune “.
„-…episcopul sau
preotul “.
„-…fiecare
creștin ortodox “.
„-…în fața
preotului
duhovnic, ori de

• Conversația

• Conversația

•Conversația

• Activitate
frontală

• Activitate
frontală
• Activitate
frontală

• Aprecieri
verbale

• Aprecieri
verbale

134

C3
C4 Taină?“
Precizare:
Fiecare creștin ortodox
este dator să se
spovedească în fiecare
din cele patru posturi
ale anului.
„-Care sunt momentele
acestei Sfinte Taine?“
câte ori creștinul
simte nevoia “.
• Elevii ascultă
cu atenție.

„-…părerea de
rău pentru
păcatele făcute,
mărturisirea
păcatelor,
hotărârea de a nu
mai repeta
păcatele, canonul
și dezlegarea
păcat elor prin
rugăciunea
preotului “.
• Explicația

• Conversația • Activitate
frontală

• Activitate
frontală • Aprecieri
verbale

• Aprecieri
verbale

6. Aprecierea,
asocierea și
generalizarea

10’ • Se adresează
elevilor următoarele
întrebări:
„-Care este scopul
primirii acestor sfinte
taine de către
creștini?“

„-Ce Sfântă Taină • Elevii răspund
la întrebăr i:

„-…iertarea
păcatelor și
curățirea
sufletului de
păcate.“
„-…Sfânta Taină

• Conversația

• Activitate
frontală

• Aprecieri
verbale

135

primim de obicei, în
funcție de vrednicie,
după Sfânta Taină a
Spovedaniei?“
• Se citește elevilor
lectura Taina Sfintei
Spovedanii:
„Discutând despre cele
sfinte, un om îi spuse
unui călugăr:
-Părinte, eu cred în
Dumnezeu, însă nu
prea merg la biserică,
nu am mai fost la
slujbe sau la Sfânta
Spovedanie de foarte
mult timp și nu cred că
este neapărat nevoie să
mergi. Este suficient
să crezi în Dumnezeu
și atât.
Călugărul îl ascultă
gânditor și -i zise:
-Fiule, ai o cămașă
foarte frumoasă!
Nedumerit, omul n -a
mai știut ce să zică,
însă călugărul a
continuat: a Împărtățaniei “.

• Elevii ascultă
cu atenție.

• Elevii ascultă
cu atenție.

• Conversația

• Lectura

• Lectura

• Activitate
frontală

• Activitate
frontală

• Activitate
frontală

• Aprecieri
verbale

136

-Spune -mi, porți toată
ziua această cămașă?
-Da, răspunse omul.
-Dar două zile o porți?
-S-ar putea.
-Dar o săptămână sau
o lună, o porți?
-Ei nu, părinte.
Bineînțeles că nu!
-Dar de ce? Îl mai
întrebă călugărul ca și
când nu ar fi priceput.
-Păi…pentru că se
murdărește, părinte. Și
apoi trebuie spălat ă;
abia după aceea o iau
iarăși pe mine, când
este curată și
frumoasă.
-Păi vezi, fiule?!…Așa
cum se murdărește
cămașa ta și trebuie
spălată pentru a o
purta iarăși, la fel și
sufletul se murdărește
cu păcate și răutate și
cum l -ai putea curăța
altfel d acă nu la

• Elevii ascultă
cu atenție.

• Lectura

• Activitate
frontală

• Activitate
frontală

• Activitate
frontală

137

C5 spovedanie și la
slujbe, cu dr agstea și
cu harul
Domnului?…“ (Pilde și
povestiri pentru copii ,
Editura Credința
Străbună , 1998, p. 32)
• Se cere elevilor să
explice importanța
Sfintei Spovedanii în
viața creștinului.
• Elevii ascultă
cu atenție.

• Elevii răspund:
„-Fără
mărturisirea și
ierarea păcatelor,
creștinu l nu
poate avea
sufletul curat “. • Lectura

• Conversația

• Aprecieri
verbale

7. Aprecierea
activităților
elevilor 2’ • Se fac aprecieri
generale și individuale
privind implicarea
elevilor în predarea
noilor cunoștințe.
• Se notează elevii
care au participat la
lecție. • Elevii ascultă
cu atenție • Explicația •Activitate
frontală • Aprecieri
verbale
8. Încheierea
activității 2’ • Rugăciunea.
• Salutul. •Rugăciunea.
• Salutul. • Activitate
frontală

143

BIBLIOGRAFIE:
I. IZVOARE:
1. BIBLIA sau SFÂNTA SCRIPTURĂ , tipărită sub îndrumarea și c u purtarea de grijă a
Prea Fericitului Teoctist, cu aprob area Sfântului Sinod, E.I.B.M.B.O.R. , București, 1993.
II. DICȚIONARE:
1. BRIA, Pr. Prof. Dr. Ioan, Dicționar de Teologie Ortodoxă , E.I.B.M.B.O.R. , București,
1994.
2. COMTE , Fernand , Dicționar de creștinism , Editura Niculescu, București, 1999 .
3. MIRCEA, Pr. Prof. Dr., Ioan , Dicționar al Noului Testament , E.I.B.M. B.O.R., București,
1995.
III. SFINȚI PĂRINȚI:
1. Sfântul IGNATIE TEOFORUL, „ Către efeseni“ în P.S.B. , vol. I, E.I.B.M.B.O.R.,
București, 1979.
2. Sfântul IOAN GURĂ DE AUR, Omilii la Matei (trad. rom. de pr. Dumitru FECIORU), în
P.S.B., vol. 23.
3. Sfântul IOAN GURĂ DE AUR, Problemele vieții, trad. C. Spătărelu și D. Filioreanu,
Editura Egumenița, București, 2007.
4. Sfântul IOAN GURĂ DE AUR, Puțul sau împărțirea de grâu, Editura Buna Vestire,
Bacău, 1995.
5. Sfântul I oan SCĂRARUL SINAITUL , Cuvântul V, „Despre pocăință“ , în Scara, (trad.
rom. de Pr. Prof. Dumitru STĂNILOAE în Filocalia, vol. IX , E.I.B.M.B.O.R., București, 1980 ).
6. Sfântul Isaac SIRUL , „Cuvântul 81“ , în Scrieri ascetice , Editura Rigopoulos, 1976.
7. Sfântul VLADIMIR Mitropolitul Kievului, Despre educație , Editura Soph ia, București,
2003 .

144
IV. LUCRĂRI ȘI REVISTE DE SPECIALITATE:
1. ANDREICUȚ, Episcop, Andrei , Spovedanie și comuniune, Alba Iulia, 1998.
2. ARION , Pr. Prof. Univ. D r. Leon, Compendiu neotestamentar de introducere și
exegeză, Editura Grafica Pra hoveană, Ploiești, 2002.
3. BANU, Drd. Emanuel , „Importanța Sfintelor Taine în creșterea noastră în Hristos “, în Studii
Teologice , 1973, nr. 7 -10.
4. BĂLAN, Arhim. Ioanichie , Rânduiala Sfintei Spovedanii și a Sfintei Împărtășanii ,
Editura Mitropoliei Moldovei și a Bucovinei, Iași, 1993.
5. BĂNCILĂ, Vasile , Inițierea religioasă a copilului , Editura An astasia, București,
1996.
6. BĂNCILĂ , Vasile, Educația religioasă a copilului , Editura An astasia, București,
1996.
7. BELEA, Prot. Nicodim , „Funcțiunea soteriologică și educativă a Tainei Spovedaniei“ ,
în Biserica Ortodoxă Română , 1982, nr. 5 -6.
8. BULACU , Pr. prof. Mihail, „Cuvânt de învățătură desp re Sfânta Taină a
Împărtășaniei“ , în Glasul Bisericii, 1970, nr. 9 -10.
9. BRANIȘTE, Pr. Prof. Dr. Ene , Liturgica specială , Editura Nemira, București, 2002.
10. CABASILA, Nicolae , Despere viața în Hristos, E.I.B.M.B.O.R. , București, 2001 .
11. CABASILA, Nicolae , Tâlcuirea Dumnezeieștii Liturghii și Despre Viața în Hristos ,
trad. rom. BRANIȘTE, Pr. Prof. Dr. Ene , Editura Arhiescopiei Bucureștilor, 1989 .
12. CĂLUGĂR, Pr. Prof. Dr. Dumitru , Manual de catehetică , E.I.B.M.B.O.R., București,
1984.
13. CHIȚESCU, Pr. Prof. Dr. Nicolae , Teologie dogmatică și simbolică , vol . II,
E.I.B.M.B.O.R., București , 1958.
14. CIOBOTEA, Patria rhul Bisericii Ortodoxe Române Daniel , „Luminile pocă inței și ale
iertării păcatelor“ , în Spoveda nia și Euharistia – izvoare ale vieții creștine . Sfânta
Spovedanie – Taina pocăinței și a iertării păcatelor , vol. I, Editura B asilica,
București, 2014.
15. COMAN , Pr. Prof. Ioan GH., „ Unitatea Bisericii și problema refacerii ei în lumina
Sfinților Părinți“ , în Ortodoxia , 1954, nr. 2 -3.

145
16. COMAN , Pr. Prof. Ioan GH., „Sensul ecumenic al Sfintei Euharis tii la Sfântul Ioan
Gură de Aur “, în Ortodoxia, 1965, nr. 4.
17. CONSTANTIN, Pr. Pro f. Galeriu, „Taina Mărturisirii“ , în Ortodoxia , XXXI (1979),
nr. 3.
18. CORNIȚESCU, Magistrand Constantin, „ Idei dogmatice în cuvântările Sfântului Ioan
Hrisostom “, în Studii Teologice , 1965, nr. 7 -8.
19. COSMA, Magistrand Sorin, „ Valoarea morală creș tină a Dumnezeieștii Euharistii“ , în
Studii Teologice , 1964, nr. 3 -4.
20. CRĂCIUNAȘ , (Suceveanul) Irineu , „Învăț ătura ortodoxă despre pocăință“ , în
Ortodoxia, XII, 1960, nr. 3.
21. CUCOȘ, Constantin, Educația religioasă . Repere teoretice și metodice , ediția a II -a,
Editura Polirom, Iași, 2009.
22. DESPRE PREOȚIE , III, 5 -6, P.G. 48.
23. DIDAHIA CELOR 12 APOSTOLI, în P.S.B., vol. I, E.I.B.M.B.O.R., București, 1979.
24. DOTTRENS, Robert, Institutori ieri, educatori mâine , Editura Didactică și
pedagogi că, București, 1997.
25. EVDOKIMOV , Paul, Ortodoxia , E.I.B.M.B.O.R., București, 1996.
26. FAIRE , Cornelius, H. S., Știința rezolvării conflictelor , Editura Științifică și tehnică,
București, 1996.
27. FELEA, Pr. Ilarion V. , Pocăința , Editura Apa Vieții, Sibiu, 1939.
28. GALERIU, Pr. Prof. Constantin , „Taina Mărturisirii“ , în Ortodoxia, XXXI (1979),
nr. 3.
29. GHEORGHESCU, Arhim. Prof. Chesarie, „Sfânta Euharistie – Paharul vieții, Paharul
comuniunii“ , în Glasul Bisericii, 1973, nr. 3 -4.
30. HOLBEA, Pr. Conf. Gheorghe, OPRIȘ, Pr. Lect. Dr. Dorin, OPRIȘ, Lect. Dr.
Monica , JAMBORE, Diac. George , Apostolat educațional , Editu ra Basilica,
București, 2010.
31. ICĂ, Pr. Prof. Ioan I. , „Taina Mărturisirii în practica sacramentală și importanța ei în
lucrarea pastorală a Bisericii Ortodoxe“ , în Mitropolia Ardealului , XXVIII (1983), nr.
7-8.

146
32. IOAN din KRÖNSTADT, Liturghia – cerul pe pământ , trad. rom. d e Buris BUZILĂ ,
Editura Deisis, Sibiu, 2002 .
33. IONESCU, Pr. Ioan , „Taina Sfi ntei Împărtășanii sau Cuminecături“ , în Glasul
Bisericii, 1990, nr. 1 -2.
34. Învățătura de credință creștină ortodoxă, E.I.B.M.B.O.R, București, 1992.
35. KAVSOKALIVITUL, Cuviosul Porfirie , Ne vorbește părintele Porfirie , Editura
Bunavestire, Galați, 2003.
36. Mama Sica, Cum să -i învățăm pe copii religia , Editura Ana stasia, București, 1995.
37. Maica Magdalena, Cum să comunicăm copiilor credința ortodoxă . Convor biri,
reflecții și alte sfaturi, trad. de POP, Cristian și de ICĂ jr., diac. Ioan I, ediția a II -a,
Editura Desis.
38. MANOLACHE , Anca, „Sfânta Taină a Mărturisirii“ , în Spovedania și Euharistia –
izvoare ale vieții creștine , vol. I, Editura Ba silica, București, 2014.
39. MATSOUKAS , Pr. Nicolaos, Teologie Dogmatică și Simbolică, manual pentru
institutele teologice, vol. II, E .I.B.M.B.O.R., București, 1958.
40. MIHAI, Pr. Lect. Dr. Marian , „Copiii, Biserica și Spovedania“ , în Sfânta Spovedanie
și Sfânta Împărtășanie -întrebări și răspunsuri liturgice, Editura Tr initas, București,
2014.
41. MIHAI, Pr. Lect. Dr. Marian, „De ce este necesară Taina Pocăinței?“ în Sfânta
Spovedanie și Sfânta Împărtășanie -întrebări și răspunsuri liturgice , Editura Tri nitas,
București, 2014.
42. MLADIN , Pr. Prof. Nicolae, Curs de Teologie Morală , Sibiu, 1956.
43. MLADIN, Mitrop. Dr. Nicolae, BUCEVSCHI, Prof. Diacon D r. Orest, PAVEL, Prof.
Dr. Constantin, ZĂGREAN, Pr. Diacon D r. Ioan, Teologie morală ortodoxă , vol. I,
Editura Reîntreg irea, Alba – Iulia, 2003.
44. MIHOC, Pr. Prof. Dr. Vasile, Sfânta Evanghelie de la Ioan, vol. I , Editur a Teofania,
Sibiu, 2003.
45. MOLDOVAN, Pr. Prof. Ilie , „Preotul duhovnic și darul iertării păcatelor“ , în
Ortodoxia , XXXIV (1982), nr. 4.
46. Molitfelnic , tipărit cu binecuvântarea Daniel, Patriarhu l Bisericii Ortodoxe Române,
E.I.B.M.B.O. R, București, 2013.

147
47. NECULA, Pr. Prof. D r. Nicolae D. , „Care sunt urmările s povedaniei și ale
nespovedirii?“ în Sfânta Spovedanie și Sfânta Împărtățanie – întrebări și răspunsuri ,
Editura Trin itas, București, 2014.
48. NECULA, Pr. Prof. D r. Nicolae D., „Când și cum a fo st întemei ată Taina
Spovedaniei“ , în Sfânta Spovedanie și Sfânta Împărtășanie -întrebări și răspunsuri
liturgice , Editura Trinitas, Bucureș ti, 2014.
49. OPRIȘ, Monica, OPRIȘ, Dorin, BOCOȘ, Mușata, Cercetarea pedagogică în domeniul
educației religioase , Editura Reînt regirea, Alba Iulia, 2004 .
50. OPRIȘ, Dorin, Ipostaze ale utilizării textului biblic în educația religioasă. Teorie, Aplicații,
Cercetare , Ediția a II a, Editur a Sfântul Mina, Iași, 2010 .
51. POPOVICI, Nicolae I. , Epicleza euharistică, Editura Nemira, București, 2003.
52. RADU, Pr. P rof. D r. Dumitru, „Caracterul ecleziologic al Sfintel or Taine și problema
comuniunii“ , în Ortodoxia , 1978, nr. 1 -2.
53. RADU, Pr. Prof. Dr. Dumitru, „Taina Sfi ntei Împărtășanii ( Euharistia)“ , în Îndrumări
misionare , E.I.B.M.B.O.R., București, 1986.
54. RADU, Pr. Prof. Dr. Dumitru, „Preotul ca săvârșitor al Tainei Spovedaniei și puterea
lui de a dezlega păcatele , după învățătura ortodoxă“ , în Biserica Ortodoxă Română , C
(1982), nr. 9 -10.
55. RADU, Pr. Prof. Dr. Dumitru, „Sfintele Taine în viața Bisericii“ , în Studii Teologice ,
1981, nr. 3 -4.
56. SAVA, Pr. Prof. D r. Viorel , „Care este legătura dintre Taina Spov edaniei și Taina
Împărtășaniei?“ , în Sfânta Spovedanie și Sfânta Împărtășanie – întrebări și răspunsuri
liturgice, Editura T rinitas, București, 2014.
57. SAVA, Diac. Drd. Gheorghe, „ Aspectul comunitar al Sfintei Euharistii “, în
Ortodoxia , nr. 4, București, 1987.
58. SCHMEMANN , Alexander, Din apă și din duh (trad. rom. de P r. Prof. BUGA, Ion ),
Editura Simbol, 1992.
59. SIMA, Drd. Gheorghe , „Lucrarea Sfântului Duh în Taina Pocăinței după Sfântul
Simeon Noul Teolog“ , Studii Teologice , XLII, 1990, nr. 3.
60. STAN, Drd. Liviu, „Desăvârșirea creștină după Sfântul Simeon Noul Teolog“ , în
Studii Teologice, 1985, nr. 5 -6, p. 405.

148
61. STĂNILOAE, Pr. Prof. Dumitru , Teologia dogmatică ortodoxă , vol. III,
E.I.B.M.B.O.R., București, 2003.
62. STĂNILOAE, Pr. Prof. Dumitru , „Mărturisirea păcatelor și pocăința în trecutul
Bisericii“ , în Biserica Ortodoxă Română , LXXIII (1955), nr. 3-4.
63. STĂNILOAE, Pr. Prof. Dumitru , „Legătura între Euharistie și iubirea creștină“ , în
Studii Teologice , 1965, nr. 1 -2.
64. STĂNILOAE, Pr. Prof. Dumitru , Spiritualitate și comuniune în Liturghia ortodoxă ,
Editura Mitropolia Olteniei , Craiova, 1986.
65. STĂNULEȚ, Drd. Constantin , „Doctrina euharistică în oper ele lui Chiril al
Ierusalimului“ , în Ortodoxia, 1971 , nr. 2.
66. ȘEBU, Pr. Prof. Univ. Dr. Sebastian, OPRIȘ, Prof. Monica, OPRIȘ, Prof. Dorin,
Metodica predării religiei , Editura Reî ntregirea, Alba Iulia, 2010.
67. TODORAN, Drd. Simion, „ Sfânta Euharistie – studiu exegetic“ , în Biserica Ortodoxă
Română , 1982, nr. 9 -10.
68. TOFANĂ, Pr. prof. Drd. Stelian , „Unitatea creștinilor în eforturile de apărare a păcii
și vieț ii în lume, după Noul Testament“ , în Studii Teologice, 1985, nr. 5 -6.
69. VINTILESCU, Pr. Petre , Spovedania și duhovnicia , Editura Episcopiei Albei I uliei,
Alba Iulia, 1995.
70. VIZITIU, Drd. Mihai GH. , „Iisus Hristos – viața lumii“ , în Ortodoxia , 1983, nr. 1.
71. VOICU, Diac. Magistrand Constantin , „Probleme dogmatice în opera Marele cuvânt
catehetic al Sfântului Grigorie de Nyssa“ , în Ortodoxia , 1961, nr. 2.
72. ZIZIOULAS, Ioanis, Creația ca euharistie (trad. rom. de Caliopie PAPACIOC),
Editura Bizantină, București, 1999.

149
DECLARA ȚIE DE AUTENTICITATE

Subsemnata Nicula Florentina , cad ru didactic la Școala Gimnazială nr. 307 din localitatea
București, sectorul 2 , înscrisă la examenul de acordare a gradul ui didactic I, seria 2015 -2017,
declar pe propria răspundere următoarele:
a) lucrarea a fost elaborată personal și îmi aparține în întregime;
b) nu am folosit alte surse decât cele menționate în bibliografie;
c) nu am preluat texte, date sau elemente de grafică din alte lucrări sau din alte surse fără a
fi citate și fără a fi precizată sursa preluării;
d) lucrarea nu a mai fost folosită în alte contexte de examen sau de concurs.
Dau prezenta declarație fiindu -mi necesară la predarea lucrării metodico -științifice .

Declarant,
Prof. Nicu la Florentina