PENTRU OBȚINEREA GRADULUI DIDACTIC I COORDONATOR ȘTIIN ȚIFIC: Conf . univ. dr. Daniel Botez CANDIDAT: Prof. Voicu Cornelia BACĂU 2012 ROMÂNIA… [615941]

1

LUCRARE METODICO -ȘTIINȚIFICĂ
PENTRU OBȚINEREA GRADULUI DIDACTIC I

COORDONATOR ȘTIIN ȚIFIC:
Conf . univ. dr. Daniel Botez

CANDIDAT: [anonimizat]. Voicu Cornelia

BACĂU 2012
ROMÂNIA
MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINE RETULUI
ȘI SPORTULUI
UNIVERSITATEA „VASILE ALECSANDRI” DIN BACĂU
DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA
PERSONALULUI DIDACTIC
Str. Mărășești, Nr. 157, 600115
Tel/Fax: 0234/588935; Tel/Fax: 0234/580050
E-mail: [anonimizat]; [anonimizat]

2

ROMÂNIA
MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI
ȘI SPORTULUI
UNIVERSITATEA „VASILE ALECSANDRI” DIN BACĂU
DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA
PERSONALULUI DIDACTIC
Str. Mărășești, Nr. 157, 600115
Tel/Fax: 0234/588935; Tel/ Fax: 0234/580050
E-mail: [anonimizat]; [anonimizat]

CONTABILITATEA TREZORERIEI. STRATEGII DE
EVALUARE

COORDONATOR ȘTIIN ȚIFIC:
Conf . univ. dr. Daniel Botez

CANDIDAT: [anonimizat]. Voicu Cornelia

BACĂU 2012

3
Cuprins

INTRODUCERE …………………………………………………………………………………………. pag. 6
PARTEA I – Contabilitatea trezoreriei
CAPITOLUL I Carac terizarea general ă a trezoreriei …………. ………………. …………pag. 8
1.1 Delimitări privind trezoreria ………………………… ……………………….. …………….pag. 8
1.2 Structura trezoreriei ……………………….. ………………………………………………….pag. 10
1.3 Relația trezorerie – instrumente financiare …………………………………………. …..pag. 13
1.4 Recunoașterea și e valuarea elementelor de trezorerie ……………….. ………. …..pag. 14
CAPITOLUL II Organizarea contabilității trezoreriei ………………………………….pag. 18
2.1. Contabilitatea investițiilor pe termen scur t…………………………………….. ……..pag. 19
2.1.1 . Conturi specifi ce contabilității investițiilor pe termen s curt și funcțiunea lor
…………………………………………………………………………………………………….. ..pag. 20
2.1.2. Evenimente și tranzacții privind investițiile fina nciare pe termen scurt …..
……………………………………………………………………………………………………. ..pag. 23
2.2. Contabilitatea decontărilor prin conturile la bănci …………………………… …..pag. 28
2.2.1 . Conturi specifice decontărilor prin conturile la bănci și funcțiunea lo r…….
…………………………………………………………………………………………………………. .pag. 29
2.2.2. Evenimente și tranzacții efectuate prin conturi curente la bănc i ……..pag. 33
2.3. Contabilitatea decontărilor prin casă ……………………………………………….. ….pag. 37
2.3.1 . Conturi specifice decontărilor prin casierie și funcțiunea lor ………….pag. 38
2.3.2. Evenimente și tranzacții efectuate prin casă …….. ……………………….. ..pag. 40
2.4. Contabilitatea acreditivelor și avansurile de trezorerie ………………………. ……pag. 42
2.4.1 Conturi specifice conta bilității acreditivelor și avansurilor de trezorerie ..
………………………………………………………………………………………………………….. pag. 42
2.4.2. Evenimente și tranzacții privin d acreditivele și avan surile de trezorerie …..
………………………………………………………………………………………………………….. pag. 43
2.5. Contabilitatea viramentelor interne …………………….. …….. ………………. ………..pag. 46
2.5.1 . Conturi specifice contabilității viramentelor interne …………………… …..pag. 47
2.5.2. Evenimente și tranzacții privind viramentele interne ………………….. ……pag. 47
2.6. Contabilitatea operațiilor privind ajustăr ile pentru pierderea de valoare a conturilor
de trezorerie …………………………….. ………………….. …………………………………….. ….pag. 48

4
2.6.1. Conturi specifice contabilității ajustăril or pentru pierderea de valoarea
conturilor d e trezorerie ……………………………………………………………………. …..pag. 48
2.6.2. Evenimente și tranzacții privind ajustările pentru pierderea de valoarea
conturilor de trezorerie ……………………………………… …………………………….. ….pag. 49

CAPITOLUL III Situațiile financiare privind trezoreria unitații patrimoniale …
…………………………………………………………………………………………………………….. ……… pag. 52
3.1. Delimitări și structuri privind situațiilor financiare ………………………………… ….pag. 52
3.2. Utilitatea întocmirii s ituației fluxurilor de tre zorerie ……………………………. ……pag. 54
3.3. Structura si tuației fluxurilor de trezorerie ………………………………………….. ……pag. 57
3.4. Exemplu de calcul a l fluxurilor de trezorerie la SC PUBLICOM SRL …………pag. 62

BIBLIOGRAFIE I …………………………………………… ………………………………………. …pag. 65

PARTEA II – Strategii de evaluare
CAPITOLUL IV Relațiile dintre curriculum și evaluare ………………………….. …pag. 67
4.1. Delimitări conceptuale ………………………………. ……………………………………. ……pag. 67
4.2. Evaluarea – parte integrantă a curriculumului ………………………………………… ….pag. 71
4.3. Funcțiile evaluării …………………………………………………… ……………………… …….pag. 74
4.4. Formele evaluării ……………………………………………………………………………. ……pag. 76
4.5. Metode și instrumente de evaluare ……………………………………….. …………. …….pag. 80
4.6. Erori în evaluarea didactică ……………………………………………………………. ……pag. 100

CAPITOLUL V Cadrul experimental de aplicare a strategiilor de evaluare …pag. 102
5.1. Metodica cercetă rii ……………………………………………………………………….. …..pag. 102
5.1.1 . Repere generale …………………………………………………………………… …..pag. 102
5.1.2 . Prezentarea e șantioanului expe rimental ………………………………… …….pag. 104
5.1.3. Etapele cercetării ………………………………………………………………….. ….pag. 104
5.1.4. Ipoteza și obiectivele cercetării …………………………… ………………… ….pag. 105
5.1.5 . Metode și tehnici folosite în cercetare …………………………………… …….pag. 106
5.2. Desfășurarea cercetării ……………………………………………………………….. ……pag. 112
5.2.1. Etapa preexperimentală (ini țială) ……….pag. 112
5.2.2. Etapa experimentală propriu -zisă ……….pag. 116

5
5.2.3. Etapa postexperimentală ……….pag. 122

CAPITOLUL VI Prezentarea, analiza și interpretarea datelor ……pag. 127
6.1 Prezentarea datelor ……….pag. 127
6.2 Analiza și interpretarea datelor obținute ……….pag. 129
6.3. Concluzii privind evaluarea …….pag.

CAPITOLUL V II Concluzii privind oportunitatea cercetării ……pag. 138

BIBLIOGRAFIE II ……pag. 139

INTRODUCERE

Desfășurarea activității agenților economici presupu ne, alături de fluxuri reale
(materiale, produse, mărfuri, servicii, etc. ), și fluxuri monetare. Toate activitățile specifice
de organizare și conducere a intrărilor și ieșirilor monetare, care urmăresc asigurarea
lichidităților necesare și plasarea eficientă a excedentelor, reprezintă trezoreria. Aceasta

6
include totalitatea operațiilor bănești, cu sau fără caracter financiar, pe care entitatea le
realizează pe parcursul activităț ii sale folosind mijloace care îmbracă și/sau îndeplinesc
rolul de bani.
Trezoreria este o secțiune importantă a activității oricărui agent economic, deoarece
influențează desfășurarea normală a acitivității, pentru menținerea în permanent a
echilibrului f inanciar.
Trezoreria entit ății poate fi c onsiderată punctul său forte, deoarece de maniera în
care vor fi dirija te fluxurile bănești și financiare, va depinde în final situația patrimonială,
respectiv rezultatul final al agentului în cauză.
Chiar dacă, c ontabilitatea operațiilor de trezoreriei au caracter rutinier, prin
repetabilitatea fenomenelor sale, trezoreria oferă informații cheie deoarece cu ajutorul ei,
entitatea își finanțează activitatea și își asigură perinitatea. Prin ea, se determină indicato rii
necesari gestiunii și analizei financiare, atât pe termen lung cât și pe termen scurt.
Trezoreria rămâne în atenția permanentă a teoriei și practicii economice, deoarece
prudența și spirutul de economicitate sunt premi se sigure de care depinde eficie nța
activității în ansamblu.
Noțiunile de spre contabilitatea trezorerie sunt studiate în cadrul liceelor
tehnologice, profil servicii, specializarea tehnician în activități economice, clasa a XI -a, la
modulul „Contabilitatea evenimentelor și tranzacțiilor”. Conform Standardelor de
Pregătire Profesională, prin con ținuturile studiate la acest modul elevii își vor forma
următoarele competențe: utilizează planul general de conturi pentru înregistrarea
evenimentelor și tranzacțiilor; înregistrează evenimente și tr anzacții în contabilitate ;
completează registrele contabile și balanța de verificare .
Lucrarea de față este structurată pe două părți, partea I tratează aspecte teoretice și
practice cu privire la contabilitatea trezoreriei, iar partea II prezintă noțiuni și teoretice
privind strategiile de evaluare. Tot în paretea a II -a a lucrării am realizat o cerctare
experimentală privind infuența evaluării asupra progresului școlar și a dezvoltării
personalității elevilor.
Cerința obiectivă privind creșterea eficiențe i activității instructiv -educative, sub
impulsul exigențelor societății contemporane și a competențelor necesare secolului XXI , a
generat preocupări intense , promovate insistent în teoria pedagogică ș i practic a școlară,
pentru a conferi procesului de învăț ământ un caracter cât mai rațional și riguros. Ele
privesc multiple planuri ale actul ui didactic: determinarea clară a obiectivelor instruirii,

7
organizarea conținuturilor în concordanță cu principalele caracteristici și tendințe ale
științei și tehnicii și cu logica didactică, stabilirea strategiilor de predare -învățare -evaluare
în raport cu obiectivele vizate și conținuturile definite, perfecționarea acțiunilor de evaluare
a rezultatelor și a proceselor desfășurate.
Pentru accentua rea eficienț ei pedagogic e a sistemului ș colar, a activități i de
instruire, teoria evaluării nu se poate limita la examinarea și aprecierea rezultatelor
obținute, ci trebuie să -și extindă investițiile asupra eficienței sistemului școlar în ansamblu.
De asemenea, numai în măsura în care se ține seama de relația dintre rezultatele școlare și
celelalte componente ale activității (structura sistemului, dezvoltarea învățământului,
conținutul său, metodele și mijloacele de învățământ folosite etc.), rezultatele pot fi
explicate și aprecia te corespunzător.

PARTEA I – Contabilitatea trezoreriei

CAPITOLUL I
Caracterizarea general ă a trezoreriei

8
1.1 Delimitări privind trezoreria

Trezoreria constituie punctul forte a unei entități deoarece , de maniera în care vor
fi dirija te fluxurile bănești și financiare de care disp une aceasta va depinde, în cele din
urmă, situația patrimonială precum și rezultatul exerciț iului financiar . Trezorerie
reprezintă , de asemenea partea cea mai mobilă a activelor circulante, deoarece presupune o
transformare continuuă.
Termenul de trez orerie provine din limba franceză “trésorerie” (tezaur, visterie) ș i
este utilizat în sensuri diferite. În sens restrâns include disponibilitățile de la bănci și în
numerar, iar în sens lărgit reprezintă activitat ea în cadrul căreia se cuprind tranzacțiile și
evenimentele prin care se gestionează instrumentele financiare pe termen scurt, valorile de
încasat, disponibilitățile bănești aflate în conturi la societățile bancare, diponibilitățile
aflate în casierie, cre ditele bancare pe termen scurt, disponibilitățile bănești separate sub
formă de acreditive la societățile bancare și alte valori de trezorerie.
Conceptul de trezorerie poate fi abordat din două puncte de vedere: organizatoric și
structural. Din punct de v edere organizatoric trezoreria reprezintă parte din organigrama
unei entități, cu sarcini și atribuții precis delimitate. Funcțiile acestei structuri
administrative sunt operaționale și sunt legate de gestiunea lichidității și a riscurilor
financiare în as igurarea echilibrului financiar pe termen scurt și lung. Din punct de vedere
structural, d efinirea trezoreriei comportă a cepțiunile : “în sens static, trezoreria se
calculează la o dată determinată, ca diferență între fondul de rulment și nevoia de fond de
rulment, fiind dependent ă de situația relativă a resurselor și mijloacelor , iar în sens
dinamic, trezoreria se calculează între două date determinate, ca variație între fluxul de
încasări și plăți. ”1
Gestiunea trezoreriei cuprinde totalitatea procedurilor, regulilor și deciziilor
utilizate și fund amentate de entitate pentru asigurarea și menținerea echilibrului financiar.
Gestiun ea trezoreriei vizează două obiective importante, pe de o parte să minimizeze costul
capitalului (în cazul unei trezorerii defici tare), iar pe de altă parte să maximizeze
rentabilitatea capitalului (în cazul unui excedent de trezorerie) . Trezoreria ocazionează
intervenția simultană, atât a deciziei de finanțare, cât și a celei de plasament.

1 Deju M. (c oordonator), Contabilitatea general ă Concepte. Aplicații și studii de caz., Ed. Alma Mater,
Bacău, 2011, pag.424

9
Legat de activitatea enti tății apar terme nii de lichiditate și solvabilitate care
caracterizează eficiența economică a acesteia.
Lichiditatea reprezintă capacitatea entității de a transforma imediat s au într -un
anumit interval de timp, fară pierderi, mijloacele materiale și creanțele de care disp une, în
bani de cont sau bani în numerar (mijloace bănești lichide).
Solvabilitatea reprezintă capacitatea societății de a plăti la scadență și în orice
condiții, toate datoriile față de creditorii săi. O societate este solva bilă când suma activelor
sale investite în imobilizări corporale, active circulante, creanțe certe , resurse bănești, este
superioară sau cel puțin egală cu totalul obligațiilor de plată față de partenerii economici
(bugetul statului, furnizori, creditori, salariați, bănci etc.). Solvab ilitatea este condiția
financiară de supraviețuire a unei entități, da că activitatea acesteia nu este profitabilă,
pierderile din patrimoniu duc la insolvabilitate .
Creșterea lichidității și chiar a rentabilității impune stabilirea surselor și destinației
numerarului, cunoașterea evoluției numerarului și a surplusului și deficitului de numerar,
analiza și controlul numerarului, spre a lua măsuri eficiente și operative în funcție de
situația trezoreriei.
Trezoreria poate fi definită ca o imagine a disponibilităților monetare apărute din
evoluția curentă a încasărilor și plăților, disponibilități care trebuie să facă față scadențelor
în mod continuu.
Importanța trezoreriei a crescut în ultima perioadă datorită modificărilor din viața
economică, cu m ar fi: evoluția ratei dobânzii și a cursului valutar; amplificarea
tranzacțiilor economice între entități; integrarea activității economice naționale în sfera
pieței comune europene.
Organizarea contabilității trezoreriei trebuie realizată în mod cores punzător pentru
a asigura realiza rea în bune condiții a următoarele lor obiective: reflectarea, urmărirea și
controlul gestionării corecte a elemntelor de trezorerie ; respectarea disciplinei financiare;
urmărirea modificărilor care intervin în componența și v olumul elementelor de trezorerie;
asigurarea promptă și corectă a tuturor informațiilor privind elementele de trezorerie
necesare factorilor de decizie existenți la nivelul întreprinderii.

1.2 Structura trezoreriei

10

Trezoreria ent ității cuprinde din următoarele elemente : investiții financiare pe
termen scurt, disponibilități în conturi la bănci și în casă, acreditive.
Investițiile financiare pe termen scurt , denumite și titluri de plasament sau
valori mobiliare de plasament , sunt titluir i achiziționate de întreprindere pentru o
perioadă scurtă de timp în vederea obținerii unui câștig din p lasarea lor.
Titlurile de p lasament sunt component e ale activelor circulante, spre deosebire de
titlurile de participare a căror posesiune este durabilă încadrându -se în categoria
imobilizărilor financiare. Investițiile financiare au ca efect dobândirea dreptului de
proprietate asupra unei parti din capitalul emitentului titlurilor (acțiunilor) și dobândirea
dreptului de creanță față de emitentul titluirilor (obligațiu nilor, bonurilor de tezaur,
bonurilor de trezorerie etc.)
Investițiile financiare pe termen scurt includ: acțiuni, obligațiuni, acțiuni proprii
răscumpărate, obligațiuni emise și răscumpărate, precum și alte titluri și creanțe cum sunt
bunurile de tezaur p e termen scurt, certificatele de deposit etc.
În funcție de sursa de proveniență și de destinația lor, acțiunile și obligațiunile se
împart în două categorii:
 Acțiuni și obligațiuni cumpărate în scopul vânzării și obținerii în acest
mod a unui venit;
 Acțiuni și obligațiuni proprii. În această categorie sunt incluse titlurile
emise de societate, vândute din proprie inițiativă sau la cerere și apoi răscumpărate
în scopul revânzării sau anulării .
Acțiunile sunt titluri de valoare emise de o societate, care co nferă dreptul
deținătorului asupra capitalului societății emitente. Posesorii, denumiți acționari , au dreptul
de a încasa un venit variabil sub formă de dividend, în funcție de profitul obținut de
societatea emitentă. Dividentul poate varia de la un exerci țiu financiar la altul sau poate
lipsi, în funcț ie de hotărârea AGA sau dacă societatea nu a obținut profit anul respectiv .
Obligațiunile atestă dreptul de creanță al posesorului (creditorului) asupra societății
emitente (sau asupra statului). Creditorul î mprumută societatea cumpărând titluri de
valoare, în schimb acesta are dreptul de a încasa periodic o dobân dă fixa (prevăzută în
contractu l de creditare). Emitentul se obligă să răscumpere la scadență obligațiunile .
Alte titluri de plasament și creanțe asi milate sunt achiziț ionate de societate pentru
obținerea veniturilor sub formă de dobânzi, a u nui plus de valoare, prin revânz area lor sau

11
a unei creșteri de valoare prin deținerea lor. În această categorie se încadrează bonurile de
tezaur și bonurile de t rezorerie pe termen scurt, titlurile de creanțe negociabile pe termen
scurt etc.
Valorile de încasat , reprezintă hârtii de valoare aflate în patrimoniul societății
pentru a fi transformate într -o perioadă scurtă de timp în disponibilități bănești. În cadru l
acestora se includ: cecurile de încasat, efectele comerciale de încasat la bănci la scadență și
efectele comerciale remise spre scontare.
Cecurile de încasat sunt documente utilizate în decontările dintre furnizor și
cumpărător. Pentru bunurile achizițio nate cumpărătorul completează fila de cec, o
înmânează furnizorului, iar acesta o depune la bancă în vederea încasării la data scadentă.
Efectele de încasat descriu același circuit ca și cecurile de încasat, sumele înscrise
în aceste efecte fiind încasate la scadență de către furnizori în contul de disponibil. “Ele
sunt concomitent simbol al banilor și document de expresie a relețiilor de credit, respectiv
relații dintre debitori și creditori. ”2
Efectele remise și scontate sunt efecte de comerț existente î n portofoliu societății
care nu au ajuns la scadență, depuse la o bancă specializată pentru scontare (încasarea în
contul de disponibil a valorii efectului de comerț înainte ca acesta să ajungă la scadență) .
Ca urmare a scontării, societatea este creditată de banca specializată la nivelul valorii
efectului de comerț (bilet la ordin, cambie) corectată cu dobânda (taxa scontului) calculată
din momentul scontării pană la scadența înscrisă pe efectul de comerț.
Disponibilitățile bănești se prezintă sub forma numerarului din casieria societății, a
depozitelor păstrate la societățile bancare în conturile curente deschise în acest scop,
precum și alte valori financiare care sunt convertibile imediat în bani. Disponibilitățile
bănești pot fi în lei sau în devize.
Disponibilitățile sau depozitele create în conturile de la bancă pot funcționa la
vedere sau la termen. Dacă disponibilitățile sunt la vedere este recomandabil să se utilizeze
contul curent , înregistrându -se în acest cont toate operațiile bănești între soc ietate și bancă.
În situația în care încasările sunt mai mari decât plățile , soldul contului curent exprimă
disponibilitățile aflate în cont, dacă încasările sunt mai mici de cât plățile, soldul contului
curent exprimă creditele acordate de bancă și nerambu rsate. D epozitele la termen
reprezintă o formă de imobilizare a lichidităților pentru o perioadă scurtă de timp (până la
un an) fără ca acestea să fie transferabile sau utiliz ate înaintea termenului stabilit potrivit

2 Mati ș D., Atanasiu P., Contabilitate financiară, Ed. Alma Mater, Cluj Napoca, 2007, pag. 593

12
convențiilor încheiate cu banca. Dobând a aferentă depozitelor la termen este superioară
celei aferente disponibilităților la vedere. În categoria dispo nibilităților bănești se includ ,
de asemenea, acreditivele și avansurile de trezorerie.
Acreditivele reprezintă „disponibilități bănești (lei și /sau valută) păstrate la banca
clientului, destinate plății unor datorii față de furnizori, în momentul depunerii
documentelor care atestă livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor. ”3. Decontarea prin
acreditiv este solicitată de regulă de către furnizo r, pentru evitarea riscului de neîncasare a
creanțelor.
Avansurile de trezorerie reprezintă disponibilitățile bănești, în lei sau devize, puse
la dispoziția adm inistratorilor sau altor person e împuternicite de aceștia, în scopul
efectuării unor plăți în nu mele societății sau sume acordate salariaților pentru deplasări.
Alte valori de trezorerie reprezintă valorile cumpărate de societate de la furnizori
care urmează a fi consu mate în perioada următoare: timbre fiscale și poștale, bilete de
tratament și odihn ă, tichete și bilete de călătorie , tichete de masă și alte valori (bunuri de
tezaur, certificate de depozit cu dobândă, waranul și contractele futures) .
 “Bonurile de tezaur sunt titluri de valoare emise de stat cu reducere
(discount), pe termen scurt. Ris cul asociat bonurilor de tezaur este cel mai scăzut ”4
deoarece sunt emisede către stat.
 Certificatele de depozit cu dobândă sunt instrumente de credit emise de stat
sau bănci, pentru o perioadă mai mică de un an, câștigul fiind sub forma dobânzii.
 Waranul este un titlu de valoare care conferă dreptul deținătorului de a
cumpăra acțiunile societății care le -a emis, la un preț fix, pe o perioadă determinată.
 Contractele futures reprezintă o înțelegere între două părți de a vinde,
respectiv, a cumpăra, un anumi t activ, la o scadență viitoare.

1.3 Relația trezorerie – instrumente financiare

3 Dumitrean E., Contabilitate financiară, Ed. Se dcom Libris, Iași, 2008, pag. 346
4 Idem 3

13
Potrivit IAS 32 “Instrumente financiare: Prezentare”, un instrument financiar este
definit ca fiind “orice contract care generează simultan un ac tiv financiar al unei ent ități ș i
o datorie financiară sau un instrument de capitaluri proprii ale unei alte entități”5.
Activul financiar este orice activ care reprezintă: numerar, un instrument de capital
propriu au unei alte unități patrimoniale, un drept contractual de a înca sa numerar sau alte
active financiare de la o altă entitate sau un drept contractual de a schimba active
financiare sau datorii financiare cu altă entitate în condiții care sunt potențial favorabile .
Datoria financiară este o obligație contractuală : de a vărsa numerar sau un alt activ
financiar unei alte entități; sau de a schimba active financiare sau datorii financiare cu o
altă entitate în condiții care sunt potențial nefavorabile.
Numerarul este activ financiar, deoarece reprezintă mijlocul de schimb , motiv
pentru care, moneda este baza de evaluare și de recunoaștere a tuturor tranzacțiilor în
situațiile financiare. Depozitul de numerar deținut de entitate la o bancă sau la o instituție
finaciară similară este considerat de asemenea activ financiar de oarece reprezintă dreptul
contractual al deponantului de a obține numerar de la instituț ia respectivă sau de a emite
instrumente de plată în favoarea unui creditor pentru plata unei datorii financiare.
Cele mai cunoscute active financiare reprezentând un drept contractual de a încasa
în viitor numerar, cât și de datorii financiare corespunzătoare reprezentând obligații
contractuale de a plăti numerar în viitor sun t: conturi de creanțe și datorii comerciale,
efecte comerciale de încasat și de plătit, împru muturi de încasat și de plătit și obligațiuni de
încasat și de plătit.
După cum se observă, în definiția activelor și datoriilor financiare se încadrează o
mare parte a activelor și datoriilor bilanțiere. În ce privește elementele de trezorerie nu
intră în să decât disponibilitățile, investițiile financiare pe temen scurt precum și creditele
bancare pe termen scurt. Majoritatea instrumentelor financiare care se regăsesc în structura
trezoreriei fac parte din categoria celor deținute pentru a fi tranzacționat e și disponibile
pentru vânzare; excepție facând acțiunil e proprii, pe care le trată m separat și instrumentele
financiare deținute până la scadența mai mică de un an, cum ar fi certificatele de depozit
mai mici de un an.

1.4 Recunoașterea și e valuarea el ementelor de trezorerie

5 IFRS, Standardele Internaționale de Raportare Financiară, Ed. CECCAR, 2009, pag. 1616

14

Recunoașterea este operatiunea în urma căreia un element va fi înregistrat în cadrul
activelor, datoriilor sau a capitalurilor proprii. Criteriile de recunoaștere în concordanță cu
“Cadrul general pentru întocmirea și prezentarea situațiilor financiare” sunt:
Un activ financiar se va recunoaște în cazul în care:
a) este probabi l ca orice beneficiu economic viitor asociat să intre în entitate ; și
b) are un cost sau o valoare care poate fi evaluată în mod credibil.
O datorie financiară se va recunoaște în cazul în care :
a) este probabil ca orice beneficiu economic viitor asociat să iasă din entitate; și
b) are un cost sau o valoare care poate fi evaluată în mod credibil .
Conform IAS 39 : “ O entitate trebuie să recunoască un activ financiar sau o datorie
financiară în situația poziției sale financiare atunci când, și numai atunci când, entitatea
devine o parte a prevederilor contractuale ale instrumentului .”6
Recunoașterea activelor și datoriilor fianciar e poate fi făcută utilizând principiul
înregistrării în func ție de data tranzacționării (data la care entitatea se angajează să
cumpere un activ), sau de data decontării (data la care activul este livrat către entitate) .
Metoda folosită trebuie aplicată consecvent pentru activele financiare care aparțin aceleași
categorii.
În momentul în care activele financiare și datoriile financiare sunt inițial
recunoscute, entitatea trebuie să le evalueze la constul lor, adică la valoarea justă a
contraprestației oferite de acestea. Costul de tranzacționare fiind inclus în evaluarea inițială
a tuturor activelor și datoriilor financiare.
“Evaluarea reprezintă procesul prin care se determină valoarea la care elementele
situațiilor financiare sunt recunoscute în conabilitate și prezentate în bilanț și contul d e
profit și pierdere”7.
Conform “Cadru general al IASB” se folosesc diverse baze de evaluare care sunt
utilizate în situațiile financiare în combinații diferite. Ele includ următoarele elemente:
 Costul istoric. Elementele de activ sunt înregistrate la va loarea în numerar
sau echivalente ale numerarului sau la valoarea justă din momentul achiziției lor. Datoriile
sunt înregistrate la valoarea echivalentelor obținute în schimbul obligației sau, în unele
împrejurări (cum ar fi impozitul pe profit), la valoar ea la care se așteaptă să fie plătită în

6 IFRS, Standardele Internaționale de Raportare Financiară, Ed. CECCAR, 2009, pag. 2078
7 OMFP 3055/29.10.2009

15
numerar sau echivalente de numerar pentru stingerea datoriilor, pentru desfășurarea
normală a activității.
 Costul curent. Elementele de activ sunt înregistrate la valoarea în numerer
sau echivalente ale numerarului, care ar trebui plătită dacă acel eași active sau unul
asemă nător ar fi achiziționat în prez ent. Datoriile sunt înregistrate la valoarea nedecontată
în numerar sau echivalente ale numerarului, n ecesară pentru a deconta în prez ent obligația.
 Valoarea realiz abilă (de decontare). Elementele de activ sunt înregistrate la
valoarea în numera r sau echivalente ale numerarului , care poate fi obținută în prez ent prin
vânzarea lor. Datoriile sunt înregistrate la valoarea lor de decontare, aceasta reprezintă
valoarea n eactualizată în numerar sau echivalente ale numerarului, care trebuie plătită
pentru a deconta datoriile potrivit desfășurării normale a activității.
 Valoarea actualizată. Elementele de activ sunt înregistrate la valoarea
actualizată a viitoarelor intrări nete de numerar, care urmează să fie generate în derularea
normal a activității. Datoriile sunt înregistrate la valoarea actualizată a viitoarelor ieșiri de
numerar, care se așteaptă să fie necesare pentru a deconta datoriile, potrivit desfășurării
normale a activității.
Costul is toric este baz a de evaluare cel mai frecvent utilizată de unitățile
patrimoniale în vederea elaborării situațiilor financiare. De obicei acesta este combinat cu
alte baz e de evaluare. De exemplu, stocurile sunt înregistrate de ob icei la minimul dintre
cost și valoarea realizabilă netă, titlurile tranzacționabile pot fi înregistrate la valoarea de
piață, iar datoriile privind pensile la valoarea actualizată. Mai mult unele societăți
utilizează costul cu rent ca răspuns la inca pacita tea modelului contabil baz at pe costul
istoric de a rezolva problemele legate de efectul modificării prețurilor activelor
nemonetare.
Investițiile financiare pe termen scurt sunt evaluate astfel:
 Evaluarea la intrarea în patrimoniu se realizează la costul de achiziție, prin care se
întelege prețul de cumpărare , sau la valoarea stabilită în baza unui contract de achiziție .
Spre deosebire de alte categorii de elemente similar e, cheltuielile accesorii de achiziție a
titlurilor cum sunt comisioanele și alte c heltuieli aferente, nu se includ în costul de
achiziție, ci se înregistrează direct pe cheltuieli de exploatare.
 Evalu area la data bilanțului are la bază comparația valorii de inventar (determinată
în funcție de cursul mediu al ultimei luni sau în funcție de valoarea de negociere probabilă)
cu valoarea contabilă a titlurilor de plasament în condițiile aplicăr ii principiului prudenței.

16
În cazul diferențelor în minus (când valoarea de inventar este mai mică), ce se stabilesc în
urma
acestei operații se consti tuie provizioane pentru deprecierea titlurilor de plasament.
 Evaluarea la ieșirea din patrimoniu operează cu valoarea de ieșire stabilită prin una
din următoarele metode: metoda identificării specifice (valoarea de ieșire este identică cu
valoarea de intra re sau valoarea contabilă), costul mediu ponderat – CMP, metoda FIFO
(prima intrare – prima ieșire), metoda LIFO (ultuma intrare – prima ieșire) .
Evaluarea disponibilităților și a operațiilor în devize , implică următoarele aspecte:
 creanțele ș i datoriile entității patrimoniale, inclusiv cele în devize, se înregistrează
în contabilitate la valoarea lor nominală;
 operațiile comerciale de decontare în devize, precum și cele de încasări și plăți în
devize necesită evaluarea la cursul de schimb în vigoare din z iua când se face
operațiunea;
 diferențele de curs valutar, între data înregistrăni creanțelor și datoriilor în devize și
data încasării, respectiv a plății lor, inf1uențează veniturile sau cheltuielile financiare,
după cum sunt favorabile sau nefavorabile;
 diferențele nefavorabile de curs valutar aferente creditelor pentru investiții în
valută, precum și a furnizorilor externi de imobilizări se înregistrează ca si cheltuieli
privind diferențele de curs valutar;
 la închiderea exercițiului, creanțele și dator iile în devize se evaluează la cursul din
ultima zi a anului , stabilit de BNR , iar diferențele de curs valutar, față de data
înregistrării în contabilitate, se reflectă potrivit tratamentului de bază în conturile de
cheltuieli și v enituri financiare;
 la închiderea exercițiului financiar, disponibilitățile în devize se evaluează la cursul
de schimb în vigoare la acea dată, iar diferențele de curs rezultate sunt recunoscute ca
venituri sau cheltuieli financiare ,după caz.

17

CAPITOLUL II
Organizarea contabilității trezoreriei

Contabilitatea trezoreriei este oranizată conform prevederilor Legii contabilității
82/1991 republicată, asigură evidența existenței și mișcării investițiilor financiare pe
termen scurt (titlurilor de plasament ), disponibilităților bănești, creditelor bancare pe
termen scurt și altor valori de trezorerie.
Contabilitatea trezoreriei trebuie organizată și condusă în așa fel încât sa asigure
realizarea următoarelor obiective:
 reflectarea, urmărirea și controlul ex istenței și gestionării corecte a elementelor
de trezorerie;

18
 respectarea legislației financiare privind operațiile de încasări și plăți fără
numerar prin conturile deschise la bănci;
 urmărirea modificărilor ce intervin în componența și volumul elementelor de
trezorerie;
 alegerea și utilizarea eficientă a instrumentelor de trezorerie, precum și a celor
mai avantajoase forme de decontare;
 contractarea și utilizarea creditelor bancare pe baza unei analize detaliate și
numai în măsura în care acestea sunt neces are pentru reglarea lichidităților și
menț inerea capacității de plată, precum și pentru alte destinații bine definite;
 asigurarea promptă și corectă a tuturor informațiilor privind elementele de
trezorerie necesare factorilor de decizie pent ru elaborarea u nui buget de trez orerie
real, în deplină concordanță cu posibilitățile financiare ale entității .
Pentru îndeplinirea în condiții bune a obiectivelor care î i revin, contabilitatea
trezoreriei trebuie să fie organizată și condusă în mod corespunzător. În ace st scop trebuie
să se țină seama de influența următorilor factori:
 Structura elementelor de trezorerie. În structura trezoreriei se cuprind: titlurile de
plasament, disponibilitățile în conturi la bănci și în casă, în lei și în devize, creditele
bancare pe termen scurt și alte valori de trezorerie. În contabilitate, elementele de structură
ale trezoreriei sunt reflectate cu ajutorul diferitelor conturi sintetice de gradul I și II și a
conturilor analitice.
 Locul unde se af lă valorile de trezorerie, poate fi: casieria unității, băncile, terțe
unități sau persoane. Se folosesc evidențe operative și conturi sintetice adecvate locurilor
unde se află valorile de trezorerie.
 Formele decontărilor fără numerar prin intermediul conturilor deschise la bănci, cu
instru mentele de decontare adecvate, necesită nu numai folosirea de conturi sintetice ci și
înregistrări contabile diferite.
Contabilitatea sintetică a trezoreriei se organizează cu ajutorul conturilor din clasa
5 „Conturi de trezorerie” , care cuprinde următoare grupe de conturi:
 50 „Investiții financiare pe termen scurt”
 51 „Conturi la bănci”
 53 „Casa”
 54 „Acreditive”

19
 58 „Viramente interne”
 59 „Ajustări pentru pierdere de valoare a conturilor de trezorerie”

2.1 Contabilitatea investițiilor pe termen scurt

Investițiile financiare pe termen scurt sunt titluri de plasament concretizate în hârtii
de valoare, achiziționate de pe piața financiară, care au ca scop p rincipal realizarea unui
câștig pe termen scurt în urma revânzării acestora la un preț mai mare decât ce l de
cumpărare. În categoria investițiilor financiare pe termen scurt intră:
 acțiuni emise de către societăți d in cadrul grupului ;
 acțiuni proprii, care sunt răscumpărate cu scopul de a fi anulate sau
revândute;
 obligațiuni emise de către unitate, care sun t răscumpărate la scadență în
vederea anulării acestora;
 alte investiții financiare pe termen scurt: bonuri de subscriere automată,
certificate de investitor, drepturi de tragere, efecte comerciale, certificate de
depozit etc.
Titlurile de plasament se deo sebesc de titlurile imobilizate deoarece acestea din
urmă sunt achizițion ate și păstrate de către entitate în mod durabil (pe o perioadă mai mare
de un an) , pe când titlurile de plasament sunt achiziționate și păstrate pe termen scurt (până
la un an) .
Dacă titlurile de plasament achiziționate au fost emise de către alte societăți,
operația se numește cumpărare, iar d acă titlurile de plasament sunt redobândite de către
emițătorii lor pentru a fi anulate sau revândute, operația se numește răscumpărare.
Pot a vea loc reclasări ale unui titlu de valoare din cadrul imobilizărilor financiare
în cadrul investițiilor financiare pe termen scurt, și invers, în funcție de intenția entit ății cu
privire la termenu l deținerii lor în patrimoniu .

2.1.1 . Conturi specifice contabilității investițiilor pe termen scurt
și funcțiunea lor

20
Contabilitatea investițiilor financiare pe termen scurt se realizează cu ajutorul
grupei 50 „Investiții financiare pe termen scurt” , care cuprinde următoarele conturi
sintetice de gradul I și gradul II :
501 „Acțiuni deținute la entitățile afiliate ”
505 „Obligațiuni emise și răscumpărate”
506 „ Obligațiuni”
508 „Alte investiții pe termen scurt și creanțe asimilate”
5081 “Alte titluri de plasament”
5088 “Do bânzi la obligațiuni și titluri de plasament ”
509 „Vărsăminte de efectuat pentru investiții financiare pe termen scurt”
5091 „Vărsăminte de efectuat pentru acțiunile deținute la entitățile afiliate ”
5092 „Vărsăminte de efectuat pentru alte investiții pe termen scurt ”
Conturile 501 „Acțiuni deținute la entitățile afiliate ”, 505 „Obligațiuni emise și
răscumpărate” , 506 „ Obligațiuni” și 508 „Alte investiții pe termen scurt și creanțe
asimilate” au funcția contabilă de activ , iar contul 509 „Vărsăminte de efectuat pentru
investiții financiare pe termen scurt” are fu ncția contabilă de pasiv.
Investițiile financiare pe termen scurt sunt supuse deprecierii (reversibile), caz în
care se im pune constituirea ajustărilor pentru depreciere. Co ntabilitatea acestor ajustări se
conduce c u structura de conturi 59 „Ajustări pentru deprecierea conturilor de
trezorerie” , în cadrul căreia s -au nominalizat conturi operaționale, de gradul I, care au
funcția contabilă de pasiv.
Contul 501 „Acțiuni deținute la entitățile afiliate”, după conținutul economic
este un cont de plasamente și active bănești, cu ajutorul căruia se ține evidența acțiunilor
deținute la entitățile afiliate, concretizate în acțiuni, achiziționate în vederea obținerii unui
câștig pe termen scurt, prin vânzarea la un preț mai ma re decât cel de cumpărare, iar după
funcția contabilă este un cont de activ.
În debit se înregistrează : valoarea costului de achiziție al acțiunilor cumpărate de
entitate din cadrul grupulu i (509,512,531); diferențele favorabile din evaluarea la sfârșitul
exercițiului financ iar, a valorilor mobiliare pe t ermen scurt admise la tranzacționare pe o
piață reglementată (768) ; creșterea valorii activelor financiare disponibile pentru vânzare ,
inclusă în capitalul propriu în cadrul situațiilor financiare anuale co nsolidate (106) .
În credit se înregistrează : valoarea cos tului de achiziție al acțiunilor vândute (461,
512, 531 ); diferența dintre prețul de achiziție (mai mare) și prețul de vânzare (mai mic) al

21
acțiunilor vândute (664 ); diferențele nefavorabile din ev aluarea la închiderea exercițiului
financiar, a valorilor mobiliare pe termen scurt admise pentru tranzacționare (668) ;
ajustarea rezervei de valoare justă în urma constatării diferențelor nefavorabile din
evaluarea activelor financiare disponibile pentru vânzare în cadrul situațiilor financiare
anuale consolidate (106) .
Soldul debitor reprezintă valoarea acțiunilor deținute pe termen scurt la entitățile
din cadrul grupului.
Contul 505 „Obligațiuni emise și răscumpărate” , după conținutul economic, este
un cont de plasamente și active bănești, cu ajutorul căruia se ține evidența obligațiunilor
emise și r ăscumpărate în vederea anulării, iar după funcția contabilă este un cont de activ.
În debit se înregistrează : valoarea obligațiunilor emise și răscumpărate (509, 512,
531).
În credit se înregistrează : valoarea obligațiunilor emise și răscumpărate anulate
(161).
Soldul debitor reprezintă valoarea obligațiunilor emise și răscumpărate , neanulate.
Contul 506 „ Obligațiuni” , după conținutul economic este un co nt de plasamente
și active bănești, cu ajutorul căruia se ține evidența obligațiunilor cumpărate în vederea
obține rii unui câștig pe termen scurt, iar după funcția contabilă este un cont de activ.
În debit se înregistrează : valoarea costului de achiziție a obligațiu nilor cumpărate
(509, 512, 531 ); diferențele favorabile din evaluarea, la încheierea exercițiului financiar, a
valorilor mobiliare pe termen scurt admise la tranzacție (768 ).
În credit se înregistrează : valoarea costului de achiziție al obligați unilor vândute
(461, 512, 531); diferența dintre prețul de achiziție și prețul de vânzare al obl igațiunilor
vândute (664 ); diferențele nefavorabil din evaluarea la încheierea exercițiului financiar, a
valorilor mobiliare pe termen scurt admise la tranzacți onare pe piață (668) .
Soldul debitor reprezintă valoarea obligațiunilor deținute în portofoliul entității.
Contul 5081 “Alte titluri de plasament” , după conținutul economic este un cont
de plasamente și active bănești, cu ajutorul căruia se ține evidența altor titluri cumpărate în
vederea obținerii de venituri financi are, iar după funcția contabilă este un cont de activ.
În debit se înregistrează: valoarea costului de achiziție al altor investiții pe termen
scurt cumpărate (5092, 512, 531); diferențele fav orabile de curs valutar aferente altor
valori de trezorerie, cum sunt titlurile de stat în valută și depozitele pe termen scurt în
valută, stabilite la închiderea exercițiului financiar (765).

22
În credit se înregistrează: valoarea costului de achiziție al altor investiții pe
terme n scurt vândute (461, 512, 531 ); diferența dintre prețul de achiziție (mai mare) și
prețul de vânzare (mai mic) a altor titluri de plasament vândute (6642) ; diferen țele
nefavorabile de curs valutar aferente altor valori de trezorer ie în valută, stabilite la
vânzarea sau închiderea exercițiului financiar (665).
Soldul debitor reprezintă valoarea altor tittluri de plasament cumpărate, existente la
un moment dat.
Contul 5088 “Dobânzi la obligațiuni și titluri de plasament” , după conți nutul
economic este un cont de creanțe asimilate, cu ajutorul căruia se ține evidența dobânzilor
aferente obligațiunilor și titlurilor de pasament cumpărate în vederea o bținerii de venituri
financiare, iar după funcția contabilă este un cont de activ.
În debit se înregistrează: valoarea dobânzilor de încasat, aferente altor investiții pe
termen scurt (512, 531).
În credit se înregistrează: valoarea dobânzilor încasate (512, 531) .
Soldul debitor reprezintă valoarea dobânzilor de încasat, aferente altor titl uri de
plasament cumpărate, existente la un moment dat în portofoliul unității .
Conturile 5091 „Vărsăminte de efectuat pentru acțiunile deținute la
entitățile afiliate ”, 5092 „Vărsăminte de efectuat pentru alte investiții pe termen
scurt ”, după conținutul economic sunt conturi de datorii pe termen scurt, cu ajutorul cărora
se ține evidența vărsămintelor de efectuat pentru investi țiile pe termen scurt cumpărate, iar
după funcția contabilă este un cont de pasiv.
În credit se înregistrează: valoarea costului de achiziție al investițiilor pe
termen scurt cumpărate pe credit (501, 505, 506, 5081) ; diferen țele de curs valutar
nefavorabile , rezultate în urma evaluării datoriilor în valută, reprezentând vărsăminte
efectuate pentru investițiile pe termen scurt, la cursul de la încheierea exercițiului financiar
(665) .
În debit se înregistrează: valoarea costului de achiziție al investițiilor pe
termen scurt achitate (512, 531) ; diferențele de curs valutar favorabile, rezultate în urma
evaluării datoriilor în valută , reprezentând vărsăminte efectuate pentru investițiile pe
termen scurt, la cursul de la încheierea exercițiului financiar sau în urma achitării acestora
(765).
Soldul creditor reprezintă costul de achiziție al investițiilor pe termen scurt
cumpărate, d ar neachitate.

23

2.1.2. Evenimente și tranzacții privind investițiile financiare pe termen scurt

Valoarea contabilă de înregistrare a titlurilor în cadrul conturilor este egală cu
prețul de cumpărare sau cu valoarea stabilită conform contractelor de achiz iție. Cheltuielile
necesare de cumpărare a titlurilor de valoare, cum sunt comisioanele intermediarilor,
onorariile, spezele bancare și alte cheltuieli asimilate, se înregistrează direct în cheltuielile
de exploatare ale exercițiului.
Dacă titluri de valo are similare au prețuri de intrare diferite, evaluarea la ieșire se
face, după caz, potrivit metodei identificării specifice, costului mediu ponderat (CMP) sau
metodei primului intrat -primului ieșit (FIFO), în aceleași condiții ca și stocurile. După caz,
se poate folosi și metoda ultimului intrat – primului ieșit (LIFO).

1. O filial ă achiziți onează un pachet de 4 00 acțiuni emise de o altă filială din cadrul
grupului la cost de achiziție de 2 l ei/acțiune, pe care le va achită prin bancă. Ulterior ,se
vând în numerar 200 din acțiunile achiziționate cu prețul de 2,5 lei/acțiune și 100 de acțiuni
cu prețul de 1,8 lei/acțiune.

 Achiziționarea acțiunilor : 400 x 2 lei/acțiune = 800 lei
501
„Acțiuni deținute la entitățile afiliate” = 5091
„Vărsăminte de efectuat p entru
acțiunile deținute la entitățile afiliate ” 800

 Achitarea acțiunilor:
5091
„Vărsăminte de efectuat pentru acțiunile
deținute la entitățile afiliate ” = 5121
„Conturi la bănci în lei ” 800

 Vânzarea cu câștig a acțiunilor:
5311
“Casa în lei” = % 500

24
501
„Acțiuni deținute la entitățile afiliate” 400
7642
„Câștiguri din investiții pe termen
scurt cedate ” 100

 Vânzarea cu pierdere a acțiunilor:
% = 501
„Acțiuni deținute la entitățile afiliate” 200
5311
“Casa în lei” 180
6642
„Pierderi privind i nvestiții pe termen
scurt cedate ” 20

2. O entitate achiziționează, în numerar, un pachet de 400 acțiuni emise de o altă
societate , la cost de achiziție de 1 leu/acțiune. Ulterior, se vând 200 din acțiunile
achiziționate cu prețul de 1,5 lei/acțiune și 100 de acțiuni cu prețul de 0,9 lei/acțiune.
Încasarea creanțelor se face prin bancă.

 Achiziționarea acțiunilor : 400 x 1 leu/acțiune = 400 lei
5081
„Alte titluri de plasament” = 5311
“Casa în lei” 400

 Vânzarea cu câștig a acțiunilor:
461
“Debitori dive rși” = % 300
5081
„Alte titluri de plasament” 200

25
7642
„Câștiguri din investiții pe termen
scurt cedate ” 100

 Vânzarea cu pierdere a acțiunilor:
% = 5081
„Alte titluri de plasament” 100
461
“Debitori diverși ” 90
6642
„Pierderi privind investiții pe termen
scurt cedate ” 10

 Încasarea pin bancă a cțiunilor vândute :
5121
„Conturi la bănci în lei” = 461
“Debitori diverși ” 390

3. Se contractează un împrumut din emisiuni de obligațiuni în valoare de 5 000 lei.
Decontarea se face în numerar. La scadență, se răscumpără în numerar obligațiunile la
valoarea nominal ă.
 Subscrierea împrumutului:
461
“Debitori diverși ” = 161
„Împrumuturi din emisiuni de
obligațiuni ” 5 000

 Vânzarea obligațiunilor emise:
5311
„Casa în lei” = 461
“Debitori diverși ” 5 000

26
 Răscumpărarea obligațiunilor emise :
505
„Obligațiuni emise și răscumpărate” = 5311
„Casa în lei” 5 000

 Anularea obliga țiunilor răscumpărate :
161
„Împrumuturi din emisiuni de
obligațiuni ” = 505
„Obligațiuni emise și răscumpărate” 5 000

4. Se achiziț ionează un pachet de 500 obligațiuni la un preț unitar de 5
lei/obligațiune. Achitarea obligațiunilor se face ulterior prin bancă. Dobanda calculată
pentru obligațiunile deținute este de 250 lei, care se încasează în numerar. Ulterior, se vând
cu numerar 3 00 de obligațiuni cu prețul de 6 lei/obligațiune și 100 de obligațiuni la prețul
de 4,5 lei/obligațiune.

 Achiziționarea obligațiunilor:
506
„Obligațiuni ” = 5092
„ Vărsăminte de efectuat pentru alte
investiții pe termen scurt” 2 500

 Achitarea obligațiu nilor:
5092
„ Vărsăminte de efectuat pentru alte
investiții pe termen scurt” = 5121
„Conturi la bănci în lei” 2 500

 Înregistrarea dobânzii cuvenite:
5088
„Dobânzi la obligațiuni și titluri de
plasament” = 762
„ Venituri din investiții pe termen
scurt” 250

27

 Încasarea dobânzii:
5311
„Casa în lei” = 5088
„Dobânzi la obligațiuni și titluri de
plasament” 250

 Vânzarea cu câștig a obligațiunilor:
5311
„Casa în lei” = %
506 1 800
1 500
„Obligațiuni ”
7642
„Câștiguri din investiții pe termen
scurt cedate ” 300

 Vânzarea cu pierdere a obligațiunilor:
% = 506
„Obligațiuni” 500
5311
“Casa în lei ” 450
6642
„Pierderi privind investiții pe termen
scurt cedate ” 50

2.2 Contabilitatea decontă rilor prin conturile la bănci

28
Conturile deschise la bănci asigură atât concentrarea disponibilităților bănești cât și
efectuarea de plăți fără numerar.
Conturile la bănci se impart în următoarele categorii8:
 Conturi de disponibil (conturi de activ), din care se pot efectua plăți, de
catre titular doar în limita dispo nibilităților existente în sold;
 Contur i de credite bancare de trezorerie (conturi de pasiv), din care se pot
efectua plăți, de că tre titular, în limita creditelor de trezorerie aprobate, mai puțin
soldul creditor anterior angajării acestor plăți;
 Conturi curente (conturi bifuncționale), reprezentând o combinație a
primelor două, a căror sold debitor reprezintă disponibilitățile bănești proprii, iar
soldul creditor reprezintă plățile angajate î n limita creditelor de trezorerie, acceptate
de bancă.
 Tranzacțiile efectuate prin conturile bancare se numesc decontări fără
numerar si sunt efectuate prin virarea unei sume în lei sau devize din contul
debitorului în contul creditorului.
Contabilitatea decontărilor fără numerar reflectă operații economice care presupun
înregistrarea valorilor de încasat, cum sunt cecurile și efectele comerciale depuse la bancă,
disponibilitățile în lei ș i în devize, creditele bancare pe termen scurt, precum ș i dobânzilor
aferente disponibilităților și creditelor bancare.
Caracteristicile decontărilor fără numerar sunt9:
 Natura lor dublă, determinată de un transfer de fonduri propriu zis și de un
flux de mesaje între părți, conținând instrucțiunile de plată ;
 Diferen ța în t imp între momontul inițierii și cel al finalizării plății ;
 Existen ța unuia sau mai multor intermediari în procesarea acestui tip de
plăți.
Disponibilitățile în devize se înregistrează în conturi deschise distinct pentru fiecare
tip de valută. Încasările și plățile în valută se convertesc în lei la cursul zilei, iar la sfârșitul
lunii se evaluează în lei la cursul din ultima zi a lunii. Fluctuațiile cursurilor valutare pot
apărea fie ca diferențe favorabile (venituri financiare), fie ca diferențe nefavorabil e
(cheltuieli financiare).

8 M. D. Para schivescu, W. Păvăloaia, Contabilitate financiară, Ed. Tehnopress, Iași 2007, pag. 471
9 I. P. Pântea, GH. Bodea, Contabilitatea financiară, Ed. Intelcredo, Deva 2011, pag.190

29
2.2.1. Conturi specifice decontărilor prin conturile la bănci și funcțiunea lor

Contabilitatea decontărilor prin conturile la bănci se realizează cu ajutorul
conturilor din grupa 51 “Conturi la bănci ”, detaliată pe următoarele conturi sintetice de
gradul I și gradul II:
511 „Valori de încasat”
5112 „Cecuri de încasat ”
5113 „Efecte de încasat ”
5114 „Efecte remise spre scontare ”
512 „Conturi curente la bănci”
5121 „Conturi la bănci în lei ”
5124 „Conturi la bănci în valută ”
5125 „Sume în curs de decontare ”
518 „Dobânzi”
5186 „Dobânzi de plătit ”
5187 „Dobânzi de încasat ”
519 „Credite bancare pe termen scurt”
5191 „Credite bancare pe termen scurt”
5192 „Credite bancare pe termen scurt nerambursate la scadență ”
5193 „Credite externe guvernamentale ”
5194 „Credite externe garantate de stat ”
5195 „Credite externe garantate de bănci ”
5196 „Credite de la trezoreria statului ”
5197 „Credite interne garantate de stat ”
5198 „Dobânzi aferente creditelor bancare pe termen scurt”
Contul 511 “Valori de incasat” după conținutul economic, este un cont de active
circulante bănești cu ajuto rul căruia se ține evidența valorilor de încasat, cum sunt cecurile
și efectele comerciale primite de la clienț i.
În debit se înregistrează : valoarea cecurilor ș i a efectelor comerciale p rimite de la
clienți (411, 413) .
În credit se înregistrează : valoarea cecurilor și a efectelor comerciale încasate
(512); valoarea sconturilor acordate (667).
Soldul debitor reprezinta valoarea cecurilor și a efectelor comerciale neî ncasate.

30
Contul 512 "Conturi curente la banci" după conținutul economic este un cont de
active circulante bănești, cu ajutorul căruia se ține evidenț a disp onibilitătilor î n lei ( 5121
„Conturi la bănci în lei ”) și valut ă (5124 „Conturi la bănci în valută ”) aflate î n conturi la
bănci, a sumelor în curs de decontare, precum și a miscării acestora, iar după funcția
contabilă este un cont bifuncț ional.
În debit se înregistrează : sumele depuse sau virate în cont, rezultate din înca sările
în numerar, din cecuri, din alte conturi bancar e, din acreditive etc. (581); valoarea
subvențiilor primite și încasate (445); valoarea sumei î ncasate din vânzarea acț iunilor
proprii (109, 14 1); suma împrumuturilor obț inute prin e misiuni de obligati uni (161);
creditele bancare pe termen lung și scurt încasate (162, 519); sumele încasate de la entități
afiliate sau de la entităț i legate prin interese d e participare (166, 451, 453); sume le încasate
reprezentând alte împrumuturi și datorii asimilate (16 7); valoarea creanțelor imobilizate și
a dobânzilor aferente încasate, precum și a garanțiilor restituite (267); sumele încasate de
la clienți (411, 413); sumele recuperate din debite ale personalului (428); taxa pe valoarea
adaugată de recuperat , încasată de la bugetul statului (4424); sumele re stituite de la buget,
reprezentând vărsăminte efectuate în plus în relația cu bugetul statului și asigurările sociale
(448, 438); sumele lăsate temporar la dispozitia entității de catre acționari/asociați (455);
sumele depuse ca aport î n numer ar la capitalul social (456); sume le primite ca rezultat al
operațiilor în participație (458); sumele î ncasate de la debitorii diverși (461); sumele
încasate de la creditori i diverși (462); sumele încasate în avans și care priv esc exercițiile
urmatoare (472); sumele încasate, în curs de clarificare (473); sumele virate unității de
către subunități (în contabilitatea unității) sau subunităț ilor, de către unitate (î n
contabilitat ea subunitatilor) (481, 482); valoarea investiț iilor pe termen s curt cedate,
inclusiv a diferenț elor favorabile di n cedare (501, 506, 508, 764); valoarea cecurilor și a
efectelor comerciale încasate (511); sumele încasate reprezentând redevente, locații de
gestiune și chirii (706); sumele încasate din acti vități diverse (708); sumele încasate
reprezentând dobănzile aferente disponibilităților în conturi la bănci (766); dobanzile
încasate aferente disponibilit ăților aflate în conturile curente (518); sumele încasate
reprezentând subvenț ii aferente venituril or (741); sumele încasate reprezentâ nd alte
venituri din exploatare (758); sumele încasate reprezentând dividendele pentru
participaț iile la capitalul altor societati (761, 762); sumele încasate reprezentând dobâ nzile
aferente creantelor imobilizate (763); sumele încasate din investiții financiare cedate
(764); valoarea sconturilor încasate de la furnizori sau alți creditori (767); sumele î ncasat e

31
reprezentâ nd venituri extraordinare (771); creditele bancare pe termen scurt, acordate de
bancă pentru nevoi temporare, prin con turi bancare distincte (519); diferenț ele favorabile
de curs valutar, aferente operațiunilor efectuate în valută î n cursul perioadei sau
disponibilitaților la bancă, în valută , existente la finele lunii, respectiv la închiderea
exercițiu lui financiar (765); diferențele favorabile, aferente operațiunilor cu decontare în
funcție de cursul unei valute, î n cursul exercitiului (768).
În credit se înregistrează : sumele ridicate în numerar din cont sau virate î n alt
cont de trezorerie (581); sum ele plă tite reprezent ând rambursarea î mprum uturilor din
emisiuni de obligațiuni (161); creditele pe termen lung și scurt rambursate (162, 519);
sumele restituite entităților afiliate, entităț ilor legate prin interese de participare sau altor
entități (451, 453, 166); sumele plătite reprezentând rambursarea altor î mprumuturi și
datorii asimil ate, precum și garanțiile de bună execuție restituite terților (167); valoarea de
achiziție a imobiliză rilor financiare si a investitiilor pe termen scurt cumparate (26 1, 263,
265, 501, 505, 506, 508); vărsă mintele ef ectuate pentru partea neachitată a imobilizărilor
financiare și a investiț iilor pe termen scurt (269, 509); sumele achitate coparticipanț ilor sau
virate ca rezultat al operațiilor în coparticipație (458); su ma dobânzilor plătite (168, 518,
519, 666); valoarea î mprumuturilor acordate p e termen lung (267); plățile efectuate către
furnizori de bunuri ș i servicii, inclusiv prin intermediul efectelor com erciale (401, 403,
404, 405); plățile efectuate către persona lul entităț ii (421, 423, 424, 425, 426, 428); sumele
achitate terț ilor, reprezentând rețineri sau opriri din salarii (427); partea din subvenț iile
aferente activ elor sau veniturilor, restituită (4751, 4752, 472); plăți ocazionate de
inființ area sau dezvol tarea entității (201); sume a chitate colaboratorilor (401); cheltuieli
legate de emiterea instrumentelor de capitaluri proprii, atunci când nu sunt îndeplinite
condițiile pentru recunoaș terea lor ca imobiliz ări necorporale (149); alte cheltuieli legate
de răscumpă rarea instrumentelo r de capitaluri proprii (149); sumele achitate reprezentând
cheltuieli cu întreținerea și reparaț iile, redeventele, locatiile de gestiune si chiriile, primele
de asigurare, studiile si cercetarile, comisioanele si onorariile, pro tocol, deplasari, detasari,
transferari, postale si taxe de telecomunicatii, sume achitate pentru alte servicii executate
de terti ( 611 la 614, 622 la 626, 628); valoarea serviciilor bancare plătite (627); plăți
efectuate reprezentâ nd alte ch eltuieli de ex ploatare (658); sumele plătite anticipat (471);
sume le plătite pentru acți uni proprii răscumpărate (109); valoarea sconturilor reținute de
bănci (667); sumele achitate reprezentând contribuț ia la asigurările sociale și la asigurările
sociale de sănătate (4 31); sumele achitate reprezentând contribuț ia entității ș i a

32
personalului la constituir ea fondului pentru ajutorul de șomaj (437); sumele virate
asigură rilor sociale reflectate c a alte datorii sociale (438); sumele virate reprezentând
contribuția unităț ii la schemele de pensii facultative, respectiv l a primele de asigurare
voluntară de sănătate (438); sumele plătite la buget, reprezentâ nd imp ozitul pe profit/venit
(441); plata că tre bu get a taxei pe valoarea adaugată datorate ș i a taxei pe valoarea
adaugat ă plătite în vama (4423, 4426); plata către buget a impozitului pe venitu ri de natura
salariilor (444); plățile efectuate că tre orga nismele publice privind taxele și varsă mintele
asimilate datorate (447); plata că tre bugetul de stat a a ccizelor, altor impo zite, taxe și
vărsă minte asimilat e (446, 448); sumele achitate acționarilor/asociaților (455, 456); sumele
achitate actionarilor/asociatilor d in dividendele cuvenite (457); taxele de mediu achitate
(652); umele achitate creditorilor diverși (462); restitu irea sumelor aflate î n curs de
clarificare (473); plățile efectuate reprezentând sume transferate între unitate și subunități
(481, 482); diferenț ele nefavorabile de curs valutar, aferente operațiunilor în valută,
efectuate î n curs ul perioadei, sau dispon ibilităț ilor aflate în conturi la bancă în valută , la
finele lunii, respectiv la închiderea exercițiului financiar (665); diferențele nefavorabile,
aferente operatiunilor cu decontare în funcție de cursul unei valute, î n cursul perioadei
(668).
Soldul de bitor reprezintă disponibilitățile în lei și în valută , iar soldul creditor ,
creditele primite.
Contul 518 "Dobâ nzi" după conținutul economic sunt contu ri de datorii/creanțe
pe termen scurt, cu ajutorul căruia se ține evidenț a dobanzilor datorate, pre cum și a
dobânzilor de î ncasat, af erente creditelor acordate de bănci în conturile curente, respectiv
disponibilităților aflate în conturile curente, iar după funcț ia contabilă este un cont
bifunctional.
În debit se înregistrează : dobânzile de încasat aferente disponibilităților aflate î n
conturile curente (766); dobănzile plătite, aferente î mprumuturilor primite (512).
În credit se înregistrează : dobî nzile dato rate, af erente creditelor acordate de bănci
în conturile curente (666); dobanzile î ncasate afer ente disponibilitatilor aflate î n conturile
curente (512).
Soldul debitor reprezinta dobanzile de primit, iar soldul creditor , dobânzile de
plătit.
Contul 519 "Credite bancare pe termen scurt" după conținutul economic este
cont de datorii pe termen scurt, cu ajutorul căru ia se ține evidența creditelor acordate de

33
bănci pe termen scurt, iar după funcția contabilă este un cont de pasiv.
În credit se înregistrează : creditele bancare pe termen scurt, acordate de bancă
pentru nevoi temporare, prin conturi bancare distincte, i nclusiv dobanzile datorate (512,
666).
În debi t se înregistrează : creditele bancare pe termen scurt restituite, inclusiv
dobanzile platite (512).
Soldul creditor reprezintă creditele bancare pe termen scurt nerestituite

2.2.2. Eveni mente și tranzacții efectuate prin conturi curente la bănci

Fuxurile de înregistrări specific decontărilor fără numerar pot fi structurate în
următoarele categorii:
 încasări : stingeri de creanțe monetare , încasări de venituri și câștiguri ;
 plăți : stingeri de datorii monetare , plata cheltuielilor și pierderilor;
 transferuri : (viramente interne) între diferite conturi de trezorerie.

1. O societate comercială expediază prin poștă mărfuri în valoare de 500 lei plus
TVA, costul de achiziție al acestora fiind de 400 lei. Se primeș te de la client mandatul
poștal care atestă decontarea creanței, dar suma nu a intrat în contul bancar. Ulterior, suma
este consemnată în extrasul de cont.

 Livrarea mărfurilor :
4111
„Clienți ” = % 620
707
„Venituri din vânzarea mărfurilor ” 500
4427
„TVA colectată ” 120

 Descărcarea gestiunii de mărfurile vândute:
607
„Cheltuieli privind mărfurile ” = 371
„Mărfuri ” 400

34

 Primirea mandatului poștal:
5125
„Sume în curs de decontare ” = 4111
„Clienți ” 620

 Intrarea sumei în contul bancar:
5121
„Conturi la bănci în lei ” = 5125
„Sume în curs de decontare ” 620

2. O entitate facturează servicii prestate în valoare de 1 000 lei plus TVA.
Decontarea se face printr -un bilet la ordin, care va fi depus la bancă și încasat la scadență.

 Facturarea serviciilor prestate:
4111
„Clienți ” = % 1 240
704
„Venituri din servicii prestate ” 1 000
4427
„TVA colectată ” 240

 Acceptarea biletului la ordin:
413
„Efecte de primit de la clienți ” = 4111
„Clienți ” 1 240

 Primirea și depunerea biletului la ordin la bancă:
5113
„Efecte de încasat ” = 413
„Efecte de primit de la clienți ” 1 240

 Încasarea biletului la scadență:

35
5121
„Conturi la bănci în lei ” = 5113
„Efecte de încasat ” 1 240

OBS: Dac ă furnizoriul solicită scontarea biletului la ordin (încasarea înainte de
scadență) pentru o taxă de scont de 3%, se va înregistra :
 Remiterea biletului spre scontare:
5114
„Efecte remise spre scontare ” = 5113
„Efecte de încasat ” 1 240

 Încasarea biletului la ordin și taxa de scontare :
%
5121
„Conturi la bănci în lei ”
667
„Cheltui eli privind scontări acordate ” = 5114
„Efecte remise spre scontare ”

1 240
1 203

37

3. Se achită o datorie față de un furnizor extern în valoare de 800 euro, la un curs
de 4,4 lei/euro, datoria fiind înregistrată la un curs de 4,35 lei/euro.
%
401
„Furnizori ”
665
„Cheltuieli din diferențe de curs
valutar ” = 5124
„Conturi la bănci în valută ”

3 520
3 480

40

4. O entitate exportă mărfuri în afara Comunității Europene, în valoare de 1 000
USD, la un curs de 3, 42 lei/USD, costul mărfii vândute fiind de 2 700 lei. Încasarea
clientului extern se va face prin contul bancar la un curs de 3,5 lei/USD.

 Livrarea mărfurilor:
4111
„Clienți ” = 707
„Venituri din vânzarea mărfurilor ” 3 420

 Descărcarea gestiunii de mărfurile vândute:
607 = 371 27 00

36
„Cheltuieli privind măr furile ” „Mărfuri ”

 Încasarea mărfurilor vândute:
5124
„Conturi la bănci în valută ”
= %
4111
„Clienți ”
765
„Venituri din diferențe de curs
valutar ” 3 500
3 420

80

5. O entitate primește un credit bancar pe termen scurt (3 luni) în valoar e de 6 000
lei, cu o dobândă de 12% pe an. Societate rambursează lunar suma de 2 060 lei din care 2
000 lei rata și 60 lei dobânda aferentă.

 Primirea creditului bancar pe termen scurt:
5121
„Conturi la bănci în lei ” = 5191
„Credite bancare pe termen scur t” 6 000

 Înregistrarea dobânzii de plătit:
666
„Cheltuieli privind dobânzile ” = 5198
„Dobânzi aferente creditelor bancare
pe termen scurt ” 60

 Plata sumei lunare:
%
5191
„Credite bancare pe termen scurt ”
5198
„Dobânzi aferente creditelor bancare pe
termen scurt ” = 5121
„Conturi la bănci în lei ”

2 060
2 000

60

37
2.3 Contabilitatea decontărilor prin casă

Numerarul deținut de o entitate, în lei sau valută, este păstrat în casieria proprie
unității și se caracterizează printr -o mare rigurozitate în ges tiune . În condiții normale,
ponderea acestor operațiuni este redusă în totalul decontărilor, întrucât sumele mari de
numerar necesită spații mari pentru depozitare, precum și riscuri în manevrarea acestora.
Decontările cu numerar se fac individual, fără in termediere, cu respectarea
reglementărilor în vigoare. Conform Ordonan ței Guvernului nr. 15/1996 privind întă rirea
disciplinei financiar -valutare, modificată prin ordonanța 94/2004, persoanele juridice pot
efectua plăți în numerar în urmatoarele cazuri: plata salariilor și a altor drepturi de
personal; alte operațiuni de plăți ale persoanelor juridice cu persoane fizice; plăți către o
persoană juridică, în limita unui plafon zilnic maxim de 5 000 lei. Sunt interzise plăți
fragmentare către furnizori, pen tru facturile a coror valoare este mai mare de 5 000 lei, cu
excepția plăț ilor către magazinele de tipul c ash&carry, pentru care plafonul maxim este de
10 000 lei.
Înregistrarea zilnică a operațiilo r prin casă are la bază “Registru de casă”, întocmit
zilnic de către casier pe baza documentelor justificative de încasări și plăți cu numerar .
Registrul de casă cuprinde soldul la începutul zilei, încasările în cursul zilei, plățile în
cursul zilei și soldul zilei determinat ca difernță între soldul inițial și încasări, pe de o parte
și plăți pe de altă parte.
În casieria unității economice se pot păstra pe lângă numerar și alte valori cum ar fi:
timbre po ștale și fiscale, bilete de tratament și odihnă, tichete de călătorie, bonuri de
combustibil, tichete de mas ă etc.

2.3.1. Conturi specifice decontărilor prin casierie și funcțiunea lor

Contabilitatea decontări lor în numerar se realizează cu ajutorul conturilor din grupa
53 “Casa ”, detaliată pe următoarele conturi sintetice de gradul I și gradul II:
531 „Casa”
5311 „Casa în lei”
5314 „Casa în valută”
532 „Alte valori”

38
5321 „Timbre fiscale și poștale”
5322 „Bilete de tratament și odihnă”
5323 „Tichete și bilete de călătorie”
5328 „Alte valori”
Contul 531 "Casa" după conținutul economic este un cont de active circulante
bănești cu ajutorul căruia se ține evidența numerarului aflat în casieria entității, precum și
a mișcării acestuia, ca urmare a încasărilor și plăț ilor efectuate , iar după funcția contabilă
este un cont de activ.
În debit se înregistrează : sumel e ridicate de la bănci (581); sumele încasate de la
clienți (411); sumele încasate de la acționari/asociați și din operații în participație (455,
458); sumele î ncasate reprezentâ nd apo rt la capitalul social (456); debite î ncasate de la
salariați și debitori diverși (428, 461); sumele încasate de la creditori diverși (462); sumele
încasate reprezentând venituri anticipate (472); sumele î ncasate și necuvenite unită ții
(473); sumele virate unității de către subunități (în contabilitatea unității) sau subunităților,
de către unitate (î n contabilitat ea subunitatilor) (481, 482); sumele restituite î n numerar
reprezentâ nd avansuri de trezorerie neutilizate (542); sumele încasate din servicii prestate,
vânzarea mă rfurilor și alte activități (704, 707, 708, 4427); sumele încasate din studii,
redevențe, locații de gestiune și chirii (705, 706); sumele încasate din despăgubiri ș i alte
venituri din exploatare (758); caștigul r ezultat din vâ nzarea investitiilor pe termen s curt la
un preț de cesiune mai mare decât valoarea contabilă (764); diferenț ele favorabile de curs
valutar aferente operațiunilor efectuate în valută î n cur sul perioadei sau disponibilităților în
valută, î nregi strate la finele lunii, respectiv la î nchide rea exerciț iului financiar (765).
În credit se înregistrează : depuneri le de numerar la banci (581); costul de
achiziție al investițiilor financiare cumpărate î n numerar (261, 263, 265, 267, 2 69, 501,
505, 506, 50 8, 509); plăț ile efectuate către furnizori (401, 404); sumele achitate
personalului (4 21, 423, 424, 425, 426, 428); plăți ocazionate de inființarea sau dezvoltarea
entității (201); sumele ac hitate colaboratorilor (401); plățile efectuate reprezentâ nd sume
transfer ate între unitate și subunități (481, 482); sumele achitate reprezentând cheltuielile
cu redevenț ele, chiriile, primele de asigurari, comisioanel e, onorariile, protocol, deplasări,
detașări, transferări, taxe postale și taxe de telecomunicaț ii, sum e achitate pentru alte
servicii executate de terț i (612, 613, 622 la 626, 628); plățile efectuate reprezentâ nd alte
cheltuieli de exploatare (658); sumele achitate terților reprezentând rețineri sau opriri din
remunerații (427); sumele plătite din operaț ii în participație (458); sumele restituite

39
asociaților/acționarilor (455, 456); dividendele platite ac tionarilor/asociatilor (457); sumele
achitat e creditorilor diversi (462); sumele platite anticipat (471); sumele încasate și
necuvenite unităț ii (473); plățile efectuate reprezentând sume transferate între unitate și
subunități, precum ș i între subunități (481, 482);
cheltuieli legate de emiterea instrumentelor de capitaluri proprii, atunci când nu sunt
îndeplinite condițiile pentru recunoaș terea lor ca i mobilizări necorporale (149); alte
cheltuieli legate de ră scumpararea instrumentelor de capitaluri proprii (149); plătile î n
numerar reprezentând alte valori achiziț ionate ( 532); avansurile de trezorerie acordate
(542); diferenț ele nefavorabile de curs valutar, aferente operațiunilor în valută efectuate î n
cursul perioadei sau disponibilităților în valută existente la finele lunii, respectiv la
închiderea exerciț iului fina nciar (665).
Soldul debitor al contului reprezintă numerarul (în lei sau valută) existent î n
casierie.
Contul 532 "Alte valori" după conținutul economic este un cont de active
circulante bănești cu ajutorul căruia se ține evidenș a bonuril or valorice, timbrelor fiscale și
poștale, biletelor de tratament și odihnă, tichetelor și biletelor de călătorie, tichetelor de
masă, a altor valori, precum și a mișcări i acestora, iar după funcția contabilă este un cont
de activ.
În debit se înregistreaz ă: valoarea bonurilor valorice, a timbrelor fiscale și
poștale, biletelor de tratament și odihnă, tichetelor și biletelor de călătorie, tichetelor de
masă ș i a altor valo ri, achizi ționate (401, 531, 542).
În credit se inregistrează : valoarea bonurilor valorice, a timbrelor fiscale și
poștale, biletelor de tratament și odihnă, tichetelor și biletelor de călătorie ș i a altor valori,
consumate (302, 428, 624, 625, 626); valoa rea tichetelor de ma sa acordate salariaț ilor
(642).
Soldul debitor al contului reprezintă alte valori existente.

2.3.2. Eveni mente și tranzacții efectuate prin casă

1. O entitate achiziționează în numerar timbre poștale în valoare de 50 lei, pe care
ulterior le utilizează pentru timiterea corespondenței.
 Achiziționarea timbrelor poștale:

40
5321
„Timbre fiscale și poștale ” = 5311
„Casa în lei ” 50

 Utilizarea timbrelor:
626
„Cheltuieli poștale ” = 5321
„Timbre fiscale și poștale ” 50

2. O entitate achiziți onează bilete de tratament în numerar, în valoare de 80 0 lei, pe
care ulterior le repartizează salariaților care vor urma un tratament .
 Achiziționarea biletelor de tratament :
5322
„Bilete de tratament și odihnă ” = 5311
„Casa în lei ” 800

 Utilizarea bilete lor:
6458
„Alte cheltuieli privind asigurările și
protecția socială ” = 5322
„Bilete de tratament și odihnă ” 800

3. O entitate export ă produse finite în afara Comunității Europene, în valoare de
500 USD, la un curs de 3,45 lei/USD, costul produselor vândute fiind de 900 lei.
Decontarea clientului extern se va face în numerar la un curs de 3,4 lei/USD , iar suma se
va depune în contul bancar .
 Livrarea mărfurilor:
4111
„Clienți ” = 701
„Venituri din vânzarea produselor
finite ” 1 725

 Descărcare a gestiunii d e produsele finite vândute :
711
„Venituri aferente costurilor stocurilor
de produse ” = 345
„Produse finite ” 900

 Încasarea produselor vândute:

41
%
5314
„Casa în valută ”
665
„Cheltuieli din diferențe de curs
valutar ” = 4111
„Clienți ”
1 725
1 700

25

 Depu nerea la bancă a numerarului în valută:
581
„Viramente interne ”
5124
„Conturi la bănci în valută ” =

= 5314
„Casa în valută ”
581
„Viramente interne ” 1 700

1 700

2.4 Contabilitatea acreditivelor și avansurile de trezorerie

Acreditivul reprezintă o sumă de bani rezervată î n mod special de entitate, într -un
cont distinct, la dispoziția terților, de regulă furnizori, și destinate achitării obligațiilor față
de acesta, pe măsura îndeplinirii condițiilor aferente acreditivului: livrări de bunuri,
prest ări de servicii sau executare de lucrări. Acreditivul este o modalitate de plată, impusă
de către furnizor, utilizată frecvent în decontările internaționale, ca o masură de siguranță
pentru încasarea creanțelor. Acreditivele pot fi deschise în lei sau în v alută și pot fi
alimentate și din credite pe termen scurt, dacă clientul nu dispune de lichidități proprii.
Avansurile de trezore rie reprezintă sume de bani, la dispoziția administratorului sau
altor person e împuternicite de entitate , în vederea realizări i de plăți în favoarea acesteia.
Justificarea avansului și transformarea lui în cheltuială efectivă se face pe baza decontului
de cheltuieli.

2.4.1. Conturi specifice contabilității acreditivelor și avansurilor de trezorerie

42

Contabilitatea acreditivelor și avansurilor de trezorerie se realizează cu ajutorul
conturilor din grupa 54 “Acreditive” , detaliată pe următoarele conturi sintetice de gradul I
și gradul II:
541 „Acreditive ”
5411 „ Acreditive în lei”
5412 „Acreditive în valută”
542 „Avansuri de tr ezorerie ”
Contul 541 "Acreditive" după conținutul economic es te un cont de active
circulante bănești, cu ajutorul căruia se ț ine evidenț a acre ditivelor de schise în bănci pentru
efectuarea de plăți în favoarea terț ilor, iar după funcția contabilă este un cont de activ
În debit se înregistrează : valoarea ac reditivelor deschise la dispoziția terților
(581); diferenț ele favorabile de curs valutar, aferente s oldului privind acreditivele deschise
în valută, î nregistrate la finele lunii, respectiv la închiderea exercițiului financiar (765).
În cre dit se înregistrează: sumele plătite terț ilor sa u virate în conturile de
disponibilități ca urmare a incetării valabi lității acreditivului (401, 404, 581); diferenț ele
nefavorabile de curs valutar, aferente operațiunilor efectuate în valută î n cursul perioadei
sau soldului privind acreditivele deschis e în valută , la finele lunii, respectiv la închiderea
exerciț iului fina nciar, sa u la lichidarea acestora (665).
Soldul debitor reprezintă valoarea acreditivelor deschise în bă nci, existente.
Contul 542 "Avansuri de trezorerie" după conținutul economic este un cont de
active circulante bănești, cu ajutorul căruia se ține evidența avansurilor de trezorerie, iar
după funcția contabilă este un cont de activ.
În debit se înregistrează: avansurile de trezore rie acordate (531); diferenț ele
favorabile de curs valutar afer ente avansurilor de trezorerie în valută, î registrate la finele
lunii, respectiv la închiderea exercițiului financiar (765).
În credit se înregistrează: avansurile de tre zorerie justificate pri n achiziția de
stocuri, inclusiv diferențele de preț nefavorabile aferente (301 la 303, 308, 3 61, 368, 371,
381, 388, 401); cheltuieli reprezentâ nd valoarea materialelor nest ocate, consumurilor de
energie și apă, întreținere si reparaț ii, primele de asigur are, studii și cercetare executate de
terți, comisioane și onorarii, protocol, reclamă ș i publicita te, transport de bunuri, deplasări,
poștale ș i telecomunicaț ii, alte servicii executate de terț i (602, 604, 605, 611 la 614, 622 la
626, 628); sume reprezent ând avansuri nejustificate (428); sumele reprezentâ nd avansu ri

43
de trezorerie, nedecontate până la data bilanțului (461, 428); sume restituite în numerar
reprezentâ nd avansuri de trezorerie neutilizate (531); sume utilizate pentru achitarea altor
valori ( 532); diferenț ele nefavorabile de curs valutar, afer ente avansurilor de trezorerie în
valută, î nregistrate la finele lunii, respectiv la închiderea exerciț iului financia r, sa u la
lichidarea acestora (665).
Soldul debitor reprezintă sumele acordate ca avansuri de trezorerie, nedecontate.

2.4.2. Eveni mente și tranzacții privind acreditivele și avansurile de trezorerie

1. O entitate deschide un acreditiv în sumă de 2 000 lei, din care se efectuează plăți
către furnizori în valoare de 1 800 lei. Acreditivul neutilizat va fi firat în contul de
disponibil.
 Deschiderea acredititului:
581
„Viramente interne ”
5411
„Acreditive în lei ” =

= 5121
„Conturi la bănci în lei ”
581
„Viramente interne ” 2 000

2 000

 Achitarea datoriei față de furnizor:
401
„Furnizori ” = 5411
„Acreditive în lei ” 1 800

 Retragerea acredititului neutilizat:

44
581
„Viramente interne ”

5121
„Conturi la bănci în lei ” =

= 5411
„Acreditive în lei ”

581
„Viramente interne ”
200

200

2. Se deschide un acreditiv în devize în favoarea unui furnizor extern în sumă de
300 € , la un curs de schimb de 4,4 lei/€. Ulterior se achită furnizorului datoria de 250 €, iar
acreditivul neutilizat se va vira în contu l de disponibil la un curs de schimb de 4,45 lei/€.

 Deschiderea acredititului:
581
„Viramente interne ”

5412
„Acreditive în devize ” =

= 5124
„Conturi la bănci în devize ”

581
„Viramente interne ”
1 320

1 320

 Achitarea datoriei față de furnizor:
401
„Furnizori ” = 5412
„Acreditive în devize ” 1 100

 Restituirea acredititului neutilizat:
5124
„Conturi la bănci în devize ” =

%
5412
„Acreditive în devi ze”
765
„Venituri din diferențe de curs
valutar ” 225
220

5

3. Se acordă un avans de trez oreie unui salaiat în sumă de 30 0 lei, din care se
achită : materiale consumabile 15 0 lei plus TVA, transport 31 lei (TVA inclus) , iar avansul
neutili zat se restituie casieriei.
 Acordarea avansului:

45
542
„Avansuri de trezorerie ” = 5311
„Casa în lei ” 300

 Achitarea m aterialelor consumabile :
%
302
„Materiale consumabile ”
4426
„TVA deductibilă ” = 542
„Avansuri de trezorerie ”
186
150

36

 Achitarea cheltuielilor de transport:
%
625
„Cheltuieli cu deplasări ”
4426
„TVA deductibilă ” = 542
„Avansuri de trezorerie ”
31
25

6

 Restituirea avansului neutilizat:
5311
„Casa în lei ” = 542
„Avansuri de trezorerie ” 83

4. În luna decembrie se acordă unui salariat un avans de trezorerie în valoare de 400
lei, care se decontează după data bilanțului, pe baya documentelor de d eplasare.
 Acordarea avansului:
542
„Avansuri de trezorerie ” = 5311
„Casa în lei ” 400

 Transferul sumelor privind avansurile nedecontate până law data bilanțului
în contul de debitori diverși10:
461 = 542 400

10 OMFP nr. 3055/2009, cap. VII.

46
„Debitori diverși ” „Avansuri de trezorerie ”

 Decontarea avansului:
625
„Cheltuieli cu deplasări, detașări și
transferuri ” = 461
„Debitori diverși ” 400

2.5 Contabilitatea viramentelor interne

În cadrul trezoreriei au loc transferuri de mijloace bănești dintr -un cont în altul cum
ar fi: între co nturi bancare deschise la aceeași bancă sau bănci diferite sau între conturile
bancare și casieria entit ății. Deoarece e vidențierea acestor operații se face în mai multe
registre (registrul de casă, extrase de cont), apare riscul unor înregistrări duble sa u omiterea
înregistrării operațiilor. Pentru evitarea acestor riscuri se utilizează contul de tranzit 581
“Viramente interne” , care dă posibilitatea ca dintr -o singură formulă contabilă să se
construiască două formule contabile prin intercalarea acestui co nt intermediar.

2.5.1. Conturi specifice contabilității viramentelor interne

Contabilitatea viramentelor de disponibilități între conturile de trezorerie se
realizează cu ajutorul grupei 58 "Viramente interne" formată din contul sintetic 581
“Viramente interne”
Contul 581 "Viramen te interne" după conținutul economie este un cont de tranzit
de mijloace bănești cu aju torul căruia se ține evidenț a viramentelor de disponibilitati între
conturile de trezorerie, iar după funcția contabilă este un cont de activ.
În debit se înregistrează : sumele virate dintr -un cont de trezorer ie în alt cont de
trezorerie (512, 531, 541).
În credit se înregistrează : sumele intrate î ntr-un cont de trezorerie din alt cont de
trezorerie (512, 531, 541).

47
De regulă, contul nu prezintă sold.

2.5.2. Eveni mente și tranzacții privind viramentele interne

Se înregistrează atât în extrasele de cont, cât și registrul de casă formulele contabile
privind următoarele operații:
 Ridicarea de la bancă și depunerea în casierie a sumei de 200 lei:
Extrasul de cont
581
„Viramente interne ”
Registrul de casă
5311
„Casa în lei ”

=

=
5121
„Conturi la bănci în lei ”

581
„Viramente interne ”

200

200

 Ridicarea de la casierie și depunerea la bancă a sumei de 500 lei:
Extrasul de cont
5121
„Conturi la bănci în lei ”
Registrul de casă
581
„Viramente interne ”

=

=
581
„Viramente interne ”

5311
„Casa în lei ”

500

500

2.6 Contabilitatea operațiilor privind ajustăr ile pentru
pierderea de valoare a conturilor de trezorerie

Ajustările se constiuie în cazul în ca re cu ocazia inventarierii de la sfârșitul
exercițiului financiar, se constată că valoarea de piață a investițiilor pe termen scurt este

48
mai mică decât valoarea de cumpărare a acestora . Pentru diferența nefavorabilă,
considerată o pierdere de valoare rever sibilă, se constituie o ajustare pe seama cheltuielilor
financiare. Atunci când titlurile de plasament se vând sau valoarea lor crește până la
nivelul valorii de piață, ajustările se anulează pe seama veniturilor financiare.

2.6.1. Conturi specifice conta bilității ajustăr ilor pentru pierderea de valoarea
conturilor de trezorerie

Contabilitatea ajustărilor pentru deprecierea conturilor de trezorerie se realizează cu
ajutorul grupei 59 “Ajustari pentru pierderea de valoare a conturilor de trezorerie”
detali ată pe următoarele conturi sintetice de grad I:
591 “Ajustă ri pentru pierderea de valoare a acț iunilor de ținute la entitățile afiliate”;
595 “Ajustă ri pentr u pierderea de valoare a obligațiunilor emise și răscumpărate”;
596 “Ajustă ri pentru pierdere a de va loare a obligațiunilor”;
598 “Ajustă ri pentru pierd erea de valoare a altor investiții pe termen scurt și creanț e
asimilate”.

Conturile din grupa 59 “Ajustari pentru pierderea de valoare a conturilor de
trezorerie” , după conținutul economic sunt conturi re ctificative a valorii investițiilor
financiare pe termen scurt, c u ajuto rul cărora se ț ine eviden ța constituirii ajustă rilor pentru
pierderea de valoare a investi țiilor financiare la entități i afiliate, a obliga țiunilor emise și
răscumparate, obligațiunilo r și a altor investiții financiare și creanțe asimilate, precum ș i a
supliment ării, diminuării sau anulării acestora, după caz ; iar după funcția contabilă sunt
conturide pasiv.
În credit se înregistrează : valoarea ajustă rilor pentru pierderea de valoare a
conturilor de trezorerie, co nstituite sau suplimentate, după caz (686).
În debit se înregistrează : sumele reprezentâ nd diminuarea sau anularea ajustă rilor
pentru pierderea de valoare a conturilor de trezorerie (786).
Soldul creditor conturilor reprezin tă valoarea ajustă ilor constituite pentru
pierderile de valoare, existente la sfarș itul perioadei.

49

2.6.2. Eveni mente și tranzacții privind ajustăr ile pentru pierderea de valoarea
conturilor de trezorerie

La sfârșitul exercițiului fin anciar N se const ituie ajustări pentru pierderea de
valoare a investițiilor pe termen scurt, după cum urmează:

INVESTI ȚII FINANCIARE PE
TERMEN SCURT VALOARE
DE INTRARE VALOARE
ACTUALĂ MINUS DE
VALOARE
Acțini deținute de la entitățile afiliate 3 500 3 000 500
Acțiuni emi se de către terți 5 000 3 800 1 200
Obligațiuni proprii răscumpărate 7 500 7 300 200
Obligațiuni emise de către terți 2 500 2 400 100

 Constituirea ajustărilor pentru pierdere de valoare:
6864
„Cheltuieli privind ajustările pentru
pierdere de valoare a activelor
circulante ” =

%
591
„Ajustă ri pentru pierderea de valoare a
acțiunilor de ținute la entitățile afiliate ”
595
„Ajustă ri pentr u pierderea de valoare a
obligațiunilor emise și răscumpărate ”
596
„Ajustă ri pentru pierdere a de valoare a
obligațiunilo r”
598
“Ajustă ri pentru pierd erea de
valoare a altor investiții pe termen
scurt și creanț e asimilate” 2 000
500

200

100

1 200

În exercițiul financiar N+1 au loc următoarele operații:

50
 Se vând în numerar acțiunile deținute la entitățile afiliate pen tru suma de
3 200 lei, ocazie cu care se anulează ajustările pentru pie rderea de valoare, constituite î n
anul precedent :
%
5311
„Casa în lei ”
6642
„Pierderi privind investițiile pe termen
scurt cedate ” =

501
„Acțiuni deținute la entitățile afiliate ”
3 500
3 200

300

591
„Ajustă ri pentru pierderea de valoare a
acțiunilor de ținute la entitățile afiliate ” = 7864
„Venituri din ajustările pentru pierdere
de valoare a activelor circulante ” 500

 Se v ând prin bancă acțiunile emise de către terți la pentr u suma de 5 400 lei,
ocazie cu care se anulează ajustările pentru pierderea de valoare, constituite în anul
precedent :
5121
„Conturi la bănci în lei ” =

%
5081
„Alte titluri de plasament ”
7642
„Câștiguri din investiții pe termen
scurt cedate ” 5 400
5 000

400

598
„Ajustă ri pentru pierd erea de valoare a
altor investiții pe termen scurt și creanț e
asimilate ” = 7864
„Venituri din ajustările pentru pierdere
de valoare a activelor circulante ” 1 200

 Se anulează obligațiunile emise și răscumpărate, concomite nt se anulează
ajustările pentru pierderea de valoare, constituite în anul precedent :
161
„Împrumuturi din emisiuni de
obligațiuni ” = 505
„Obligațiuni emise și rărcumpărate ” 7 500

595
„Ajustă ri pentr u pierderea de valoare a = 7864
„Venituri din ajustările pentru pierdere 200

51
obligațiunilor emise și răscu mpărate ” de valoare a activelor circulante ”

 La sfârșitul exercițiului financiar N+1 valoarea de piață a ob ligațiunilor
emise de către terț i și păstrate în portofoliul entității este de 2 800 lei, motiv pentru care se
anulează ajustările pentru pierderea de valoare, constituite în anul precedent pentru aceste
obligațiuni :
596
„Ajustă ri pentru pierdere a de valoare a
obligațiunilor ” = 7864
„Venituri din ajustările pentru pierdere
de valoare a activelor circ ulante ” 100

CAPITOLUL III
Situațiile financiare privind trezoreria unitații patrimoniale

3.1 Delimitări și structuri privind Situațiile Financiare Anuale

Situațiile financiare a nuale sunt o reprezentare structurată cu privire la poziția
financia ră, performanțele financiare și alte informații referitoare la activitatea desfășurată
de entitatea economică , oferind informații utile unei categorii largi de utilizatori .
Întreprinderea trebuie privită ca un sistem care există și funcționează prin relaț iile
sale cu terții (investitori, creditori, debitori, buget etc.), relații concretizate prin fluxuri
patrimoniale. Conducerea entității, cât și terții sunt interesați d e măsura în care aceste
fluxuri îmbracă forma lichidităților, pentru că numai astfel si stemul poate funcționa.

52
“Situațiile financiare cu scop general sunt acelea menite să satisfacă nevoile
utilizatorilor care nu sunt în postura de a impune unei entități să întocmească rapoarte
specific nevoilor lor de informații ”.11
Valorile prezentate în situațiile financiare cu scop general se stabilesc utilizându -se
raționamente profesionale. Aceste decizi i vor fi fundamentate ținând cont de diferiți factori
cum ar fi, semnificația informațiilor precum și dacă acestea trebuie prezentate separat fie în
bilanț, fie în con tul de profit și pierderi, fie î n notele explicative la situațiile financiare,
precum și cât de interesați sunt utilizatorii situațiilor financiare să aibă acces la aceste
infor mații, chiar dacă acestea nu se referă la tranzacții de valoa re.
Structura situațiilor financiare anuale întocmite de persoanele juridice diferă în
funcție de mărimea acestora. Persoanele juridice care, la închiderea exercițiului financiar,
depășesc simultan limitele a două dintre următoarele criterii : cifr ă de afac ere 7,3 milioane
euro, total active 3,65 milioane euro și au un număr mediu de 50 salariați , aplică
reglementările contabile conforme cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară.
Situațiile financiare individuale sau consolidate se compun din: Bilanț, Contul de
profit și pierdere , Situația modificării capitalului propriu , Situația fluxurilor de trezorerie ,
anexele care cuprind o descriere a politicilor contabile semnificative și notele explicative.
Persoanele juridice care nu depășesc limitele a două din cele trei criterii anterior
menționate, întocmesc „Situațiile financiare anuale simplificate ” care cuprind: Bilanțul
prescurtat, Contul de profit și pierdere și Note explicativ e. Opțional ele pot întocmi
Situația modificării capitalului propriu și/sau Situația fluxurilor de trezorerie .
Situțiile financiare anuale sunt însoțite de o Declarație scrisă de asumare a
răspunderii conducerii persoanei juridice pentru întocmirea acestora în concordanță cu
Reglementările contabile conforme cu Directiva aI V-a a C onunității Economice
Europene12.

11 IFRS, Standardele Internaționale de Raportar e Financiară, Ed. CECCAR, 2009, pag. 931 .
12 OMFP nr. 3055/2009, cap. II, secțiunea 1. SITUAȚII FINANCIARE Poziția financiară Performanțele Modificarea
poziției financiare Modificarea
capitalului propriu

53

Bilanț ul est e documentul contabil de sinteză și raportare cu ajutorul căruia se
prezint ă elementele de activ, datorii și capital propriu ale entitații la sfârșitul exercițiului
finan ciar, precum și în celelalte situații prevazute de lege. În bilanț elementele de activ ș i
datori i sunt grupate după natură și lichiditate, respectiv natură ș i exigibilitate.
Pentru fiecare element de bilanț, de cont de profit și pierdere și, după caz, din situația
modificărilor capitalului propriu ș i/sau situatia fluxurilor de numerar trebuie prezent ată
valoarea aferenta element ului corespondent pentru exerciț iul financiar curent și precedent.
Contul de profit ș i pierdere reflectă veniturile, cheltuielile ș i profitul obținut de o
entitate î n perioada de timp la care se referă raportul. Spre deosebire de bilanț ul contabil,
care este un raport static (imor talizează activele si pasivele unei entități la momentul
întocmirii sale), contul de profit ș i pierdere este un raport dinamic, evidenț iind tota lurile
unor fluxuri de cheltuieli și venituri care au avut loc în perioada de timp raportată. Î n
general, pentru comparabilitate, indicatorii sunt pre zenta ți atât pentru exercițiul financiar
curent cât ș i pentru cel precedent.
Situația modificărilor capitalurilor proprii reprezintă o componentă separată a
situațiilor financiare anuale, care cuprinde o prezentare a soldurilor la începutul exercițiului
financiar și la sfârșitul exercițiului financiar, precum și o situa ție a modificărilor de pe
parcursul exercițiului, aferente fiecărui element de capital propriu.
Situaț ia fluxurilor de trezorerie este o altă componentă a situaț iilor financiare
anuale care oferă informații despre creșterea sau descreșterea netă a mijloace lor bănești în
cursul unui exercițiu financiar. Principalul obiectiv al acestora este de a reflecta influența
activității de exploatare, de investiții și de finanțare asupra mijloacelor bănești ale entității,
pe parcursul unui exercițiu financiar. Deciziil e economice luate de c ătre utilizat ori impun o
evaluare a capacităț ii une i entități de a genera numerar ș i echivalente de numerar, precum
și a momentului și a siguranț ei concretiz ării acestora.
Notele explicative la situaț iile financiare anuale conțin info rmații referitoare la
metodele d e evaluare a activelor, precum și orice informaț ii suplimentare care sunt
relevante pentru necesitățile utilizatorilor în ceea ce priveș te poziția financiară ș i Bilanțul contabil Contul de profit și
pierde re Situația fluxurilor de
trezorerie Situația modificării
capitalurilor proprii
Politici contabile și note explicative

54
rezultatele obtinute. Pentru fiecare element semnificativ din b ilanț și contul de profit ș i
pierdere trebuie sa existe informații aferente î n notele explicative.

3.2 Utilitatea întocmirii “Situației fluxurilor de tre zorerie”

Utilizatorii informați ilor contabile sunt interesați de fluiditatea activității dintr -o
entitate și în special de capa citatea acesteia de a asigura viteza de rotație corespunzăto are
pentru lichidități. Intervine astfel, necesitatea exploatării informației contabile, prin care să
se cunoască fluxurile de trezorerie, acestea fiind corespondentul fl uxurilor patrimoniale ce
tranzitează întreprinderea, cu impact imediat asupra lichi dităților. Nevoia de a reliefa
analiza fluxurilor de trezorerie s -a făcut resimțită pe plan internațional la sfârșitul anilor
’80, când apar și primele preocupări ale anali știlor și ale teoreticienilor economici în acest
domeniu.
Pe plan mondial, acest document este prezent sub denumirea generală de „tablou de
flux” și se referă la toate tablourile în care conceptul de flux are un rol determinant13.
Sarcina care îi revine contabilității, este de a ofe ri informații despre potențialul
întreprinderii de a face față plăților prin intermediul viitoarelor sale încasări , cu alte
cuvinte de a genera fluxuri de trezorerie.
Dacă din punct de vedere teoretic fl uxurile de trezorerie s unt prezentate amănunțit
în literatura de specialitate, din punct de vedere al reflectării în contabilitate, există tendința
de a fi asimilate cu contabilitatea de trezorerie.
În vederea evidențierii rolului central pe care îl ocupă trezoreria în cadrul
sistemului informațional al entității patrimoniale, se impune , delimitare a principalelor
categorii de fluxuri de trezorerie din multitudinea de operațiuni economico -financiare ce
sunt transpuse de către contabilitate într -un limbaj propriu și sistematizarea acestora .
Prin reg lementările contabile conforme cu Directiva a IV -a a Comunității
Economice Europene și cu Standardele Internaționale de Contabilitate , aprobate prin
Ordin ul Ministrului Finanțelor Publice nr. 3055/2009 , se stabilește cadrul legislativ d in
România în ceea ce privește întocmirea unui document de sinteză care să evidențieze
fluxurile de trezorerie.

13 Feleagă . N., Contabilitate financiară o abordare europeană și internațională, vol I, Editura InfoMega,
Bucureti, 2005

55
Situațiile financiare anuale permit exprimarea unor judecăți de valoare privind
riscul pe care și -l asumă o entitate și evaluarea viitoare lor mi șcări de trezorerie. P e baza
bilanțului, se analizează indicator ii de lichiditate precum și flexibilitatea financiară a unei
entități .
Lichiditatea se referă la intervalul de timp necesar pentru ca un element de activ să
fie convertit în disponibilități, s au pentru ca o datorie să fie achitată. P entru o entitate, se
spune că, în principiu , cu cât lichiditatea este mai mare, cu atât riscul de a da faliment este
mai mic.
Flexibilitatea financiară se referă la capacitatea entități i de a lua măsurile
necesare, în vederea modificării valorilor și calendarului mișcărilor de trezorerie, astfel
încât să poată face față nevoi lor și s ituațiilor neprevăzute. Cu cât adaptabilitatea
financiară a entității este mai mare, cu atât riscă mai puțin să dea faliment.
Bilanț ul nu prezintă valoarea întreprinderii, deoarece nu toate componentele valorii
sunt active și pentru că metodele utilizate în evaluarea activităților sunt bazate în mod
normal, mai degrabă pe costuri istorice decât de valori actuale de piată. Această afirm ație
este paradoxală dacă ținem cont de faptul că, în urmă cu multe secole, bilanțul era
considerat ca fiind o situație a averii întreprinderii.14
Contul de profit și p ierdere este un document de sinteză care masoară performanța
financiară a activității une i entități în cursul unei perioade date . Contul de profit și pierdere
evidențiază și explică într -o formă analitică rezultatele prin prisma echilibrului dintre
venituri și cheltuieli.
Contul de profit și pierdere furnizează investitorilor și creditorilor informații
necesare prognosticării valorilor și capacității întreprinderii de a genera fluxuri de
trezorerie.
Determinarea cash-flowul ui repune în discuție deosebirea dintre profitul net ca
informație contabilă (din contul de profit și pierdere) și cash -flow-ul ca informație
monetară din situația fluxurilor de trezorerie . După cum Keynes explică în macroeconomie
că „pe termen lung profitul net este egal cu cash -flow-ul”. Dar așa cum se contraafirmă în
macroeconomie că „pe termen lung mulți vor fi duși”, to t astfel se contraargumentează că,
pe termen scurt, profitul net este diferit de cash -flow.

14 Feleagă,N., Contabilitate financiară o abordar e europeană și internațională, vol I, Editura InfoMega,
Bucureti, 2005

56
În primul rând, profitul net exprimă o potențialitate (contabilă) de a avea încasări în
prezent sau în viitor, în timp ce cash -flow-ul (CF) exprimă „devenirea” con cretă a
încasărilor entității patrimoni ale. În al doilea rând, profitul net este un rezultat exclusiv (cel
puțin pe termen scurt) al operațiunilor de gestiune, respectiv de exploatare, financiare și
excepționale, în timp ce cash -ul și cash -flow-ul sunt gen erate atât de operațiunile de
gestiune, cât și cele de capital: dezinvestiții sau investiții și finan țări sau rambursări . În al
treilea rând, cash și cash -flow-ul corectează veniturile încasabile și cheltuielile plătibile cu
decalaje le între momentul angaj ării și momentul plății acestora. Obligațiile de plată la
scadență sunt decalaje favorabile, în timp ce drepturile de creanță la scadență sunt decalaje
nefavorabile, iar diferența dintre acestea ( NFR – nevoia de fond de rulment, pentru
operațiunile de ges tiune) corectează potențialitatea de cash efectiv a veniturilor și
cheltuie lilor entității .
O sursă de asimetrie între cash -flow și profit o reprezintă înregistrarea în contul de
profit și pierdere a operațiunilor de capital (de investiții și dezinvestiții sau de finanțare –
creditare și de restituire – rambursare). Cash -flow-ul, deși are ca sursă poten țială profitul,
este esențial influențat de plățile pentru investiții noi în active fixe și circulante, de
încasările din vânzarea ca atare a unor active neperf ormante, de plățile pentru rambursarea
creditelor sau de încasările din vânzarea ca atare a unor active neperformante, de plățile
pentru rambursarea creditelor sau de încasările din majorările de capital sau de
împrumuturi noi.
Situația fluxurilor de trezo rerie prezintă astfel de fluxuri, cunoscute sub numele de
încasări (cash -recei pts) și plați (cash -payments), î n cursul peroadei. Cu alte cuvinte , el
arată de unde au venit lichiditățile și cum au fost ele cheltuite, explicând astfel cauzele
variației lor.
Situație a fluxurilor de numerar ca și componentă a situațiilor financiare își relevă
utilitatea în următoarele direcții:
 Asigurarea calității informațiilor contabile. Prin conținutul său, Situația fluxurilor
de trezorerie se circumscrie orientării genera le a standardelor de a asigura calitatea
informațiilor, printre care și comparabilitatea.
 Posibiliatea efectuării unor analize financiare. Informațiile contabile sunt utile
atunci când ajută la luarea unor decizii economice corecte, fundamentate. În proce sul luării
deciziilor sunt implicate tehnici de gestiune care folosesc instrumente specifice analizelor
financiare și evaluării economice a afacerilor. Este de înțeles atunci aportul informațional

57
suplimentar al situațiilor financiare care oferă, mai ales prin intermediul Situației fluxurilor
de numerar, o bază de date parțial prelucrate din punct de vedere financiar și economic.
 Posibilitatea evaluării afacerilor . Evaluările de afaceri, ca ramură a evaluărilor
economice, de piață, sunt foarte apreciate de utilizatorii informațiilor contabile.

3. 3 Structura situațiilor fluxurilor de trezorerie

Forma și conținutul situației fluxurilor de trezorerie trebuie să prezinte elementele
conform Standardului Internațional IAS 7, înt -un clasament funcțional al flu xurilor
entității, în fluxuri de trezorerie legate de exploatare, fluxuri de trezorerie legate de
investiții și fluxuri de trezorerie legate de finanțare. La rândul lor, notele explicative, ca
parte componentă a situațiilor financiare, trebuie să prezinte politicile contabile adoptate de
întreprindere pentru a determina valorile elementelor din bilanț, ale profitului sau pierderii
aferente fiecărui exercițiu, ale fluxurilor de trezorerie și modificărilor capitalului propriu.
Modelul tabloului de flux de tr ezorerie este generalizat în întreaga lume, pe fondul
renunțării la "tradiționala" concepție a fondului de rulment și a capacități de autofinanțare.
Obiectivul principal al acestuia este: furnizarea informațiilor pertinente asupra
încasărilor și plăților u nei întreprinderi pe parcursul unei perioade determinate și de a
analiza solvabilitatea.
Întocmirea situației fluxurilor de trezorerie trebuie să se facă de fiecare dată când
se elaborează completul de situații financiare și anume: la închiderea exercițiu lui financiar,
precum și cu ocazia lichidării, fuziunii sau altor operații cu scop patrimonial care reclamă
elaborarea situațiilor financiare în cursul exercițiului financiar.

Activitățile de exploatare

“Valoarea fluxu rilor de trezorerie care provin din activitatea de exploatare este
indicator -cheie al măsurii în care activitățile entității au generat suficiente fluxuri de
trezorerie necesare pentru rambursarea împrumuturilor, pentru menținerea capacității de

58
funcționare a entității, pentru a plăti divid ente și a face noi investiții fără a recurge la surse
externe de finanțare .”15
Fluxurile de numerar provenite din activități de exploatare sunt derivate din
principalele activități care furnizează venituri entității.
Încasările generate de activitatea de ex ploatare – încasări de n umerar din vânzarea
de bunuri, prestarea de servicii sau executarea de lucrări precum și încasări provenite din
redevențe, onorarii, comisioane și alte venituri – corespund principalelor activități
producătoare de venit ale întrepr inderii, așa cum sunt detaliate în Standardul Internațional
IAS 18.
Plățile către furnizori incluse în fluxurile de exploatare sunt cele legate de bunurile
și serv iciile aprovizionate. Rezultă deci, că în mod normal, plățile către furnizorii de
imobilizări trebuie raportate la activitatea de investiții.
Plățile și încasările legate de impozitul pe profit ar trebui identificate cu activitățile
care le -au generat și raportate ca atare. Dacă acest lucru nu este posibil, ele sunt raportate
integral la activita tea de exploatare.
Titlurile de valoare achizițio nate în scop speculative sunt a similate stocurilor. Ca
atare, plățile și încasările care le corespund sunt prezentate în cadrul activității de
exploatare.
Pentru determinarea fluxului de trezorerie legat de activitate de exploatare sunt
posibile de aplicat două modalități de calcul : metoda direct ă și metoda indirectă.
Metoda directă:
Încasări din relațiile cu clienții
– Plați în favoarea furnizorilor și personalului
– Dobânzi și dividende plătite*
– Plăti privind impozitele asupra beneficiilor**
+/- Elemente extraordinare
= Flux net de trezorerie relativ la activitățile de exploatare

Metoda indirectă:
=/- Rezultatul net înaintea impozitării și a elementelor extraordinare
Eliminarea elementelor nelegate de exploatare
+/- Rezultatul cesiunii imobilizărilor și plasamentelor

15 IFRS, Standardele Internaționale de Raportare Financiară, Ed. CECCAR, 2009, pag. 1038 .

59
+ Cheltuieli privind dobânzile
– Venituri din plasamente
Elim inarea elementelor fără incidență asupra trezoreriei
+ Chel tuieli cu amortizările, ajustările și provizioanele
– Venituri din provizioane
= +/- Rezultatu l din exploatare înaintea variaț iei necesarului de fond de rulment
– Variaț ia stocurilor
– Variația conturilor clienți și a altor creanț e din exploat are
+ Variaț ia conturilor furnizori și a altor datorii din exploatare
– Dobânzi și dividende plătite*
– Plăti privind impozitele asupra beneficiilor**
+/- Elemente extraordinare
= Flux net de trezorerie relativ la activităț ile de exploatare
* Aceste fluxuri ar putea fi incluse și în categoria celor de finan țare
** Acest flux ar putea fi împărțit între activităț ile de exploatare, cele de in vestiț ii și
cele de finanț are.
Pentru obținerea fluxurilor de trezorerie legate de activitate a de exploatare se
corectează fluxurile de trezorerie ale exploatării cu alte încasări și plăți legate de activitate.
Pentru a clasifica corect fluxurile de numerar trebuie analizate atent activitățile
specifice ale unei întreprinderi date. Sunt considerat e fluxuri de exploatare cele care rezultă
din pricipalele activități producătoare de venit ale întreprinderii.
Activitățile de investiții
“Prezentarea separată a fluxurilor de trezorerie provenite din activitățile de
investiții este importantă deoarece fl uxurile de trezorerie reprezintă măsura în care
cheltuielile au servit obținerii de resurse menite a genera viitoare venituri și fluxuri de
trezorerie.”16
Fluxurile de trezorerie legate de operațiile de investiții dau indicații asupra
resurselor consacrate de întreprindere pentru reânoirea sau dezvoltarea activităților, în
vederea menținerii stabilității fluxurilor viitoare de trezorerie.

16 IFRS, Standardele Internaționale de Raportare Financiară, Ed. CECCAR, 2009, pag. 1039 .

60
Fluxurile de numerar provenite din activitățile de investiții cuprind încasări și plăți
după cum urmează :
– plățile în num erar pentru achiziționarea de terenuri și mijloace fixe, active
necorporale și alte active pe termen lung , precum și cele care se referă la construcția
imobilizărilor în regie proprie ;
– plăți/încasările în numerar pentru achiziția de instrumente de capital propriu și de
creanțe ale altor entități și de interesele asocierilor în participație ;
– încasări în numerar din vânzarea de terenuri și clădiri, instalații și echipamente,
active necorporale și alte active pe termen lung;
– avansuri în numerar și împrumut urile efectuate către alte părți;
– încasări în numerar din rambursarea avansurilor și împrumuturilor efectuate către
alte părți ;
– plățile/încasăile în numerar pentru contractele futures, forward contractele de
opțiuni și contractele de swap, în afara cazur ilor în care aceste sunt deținute în vederea
tranzacționării .
Determinarea fluxului de trezorerie legat de activitate de investiții se realizează astfel:
Încasari rezultate din cesiunea imobilizarilor necorporale si corporale
+ Încasari rezultate din cesi unea imobilizarilor financiare
+ Rambursarea obținută din creanț e imobilizate
– Plăti provenind din achizitiona rea de imobilizari necorporale ș i financiare
– Plăți provenind din achiziț ionarea imobilizarilor financiare
– Cheltuieli de repartizat pe mai mul te exerciț ii
= Fluxul numerar pro venit din operații de investiț ie

Activitățile de finanțare

„ Prezentarea separată a fluxurilor de trezorerie provenite din activitatea de
finanțare este importantă deoarece este utilă pentru prognozarea pretențiilor enti tății asupra
fluxurilor de trezorerie viitoare. ”17

17 IFRS, Standardele Internaționale de Raportare Financiară, Ed. CECCAR, 2009, pag. 1010 .

61
Fluxurile activității de finanțare sunt apreciate în special de către acționari și
creditori. Cunoscând mărimea remunerării fondurilor avansate de ei (sub forma
dividendelor și dobânzilor) în perioadele tre cute, aceștia pot face previziuni cu privire la
rentabilitatea investițiilor în perioadele viitoare .
Acestă analiză este posibilă în situția în care întreprinderea raportează plățile
privind dividendele și dobânzile în cadrul activității de finanțare și nu al activității de
exploatare.
Fluxurile de numerar a le activității de finanțare includ încăsările și plățile
ocazionate de datoriile fina nciare pe termen lung sau scurt, plățile privind leasingul
financiar. Este vorba de achitarea de către locatar a rate i de leasing scadentă, compusă din
suma în principal a acestei datorii financiare și din dobânda aferentă.
Dobânda corespunzătoare leasingului financiar, ca de altfel și altor datorii
financiare, este inclusă la activități de finanțare conform tratamentulu i de bază, respectiv la
activitatea de exploatare, conform tratamenului alternative.
Leasingul financiar, deși genereză plăți, nu ocazionează vreo încasare care să fie
reflectată în Situația fluxurilor de numer ar. Aceasta pentru că acestă datorie financia ră are
contrapartidă un activ care nu poate fi înstrăinat până nu intr ă în proprietatea entității la
încheierea contractului de leasing.
În cazul activitatilor de finanț are, formula de calcul folosită pentru determinarea
fluxului de trezorerie este:
Încasă ri din creș teri de capitaluri proprii
+ Creșterile de datorii financiare
– Plăți privind reduceri de capitaluri proprii
– Rambursari de datorii financiare
– Dividende vărsate asociaț ilor
– Avansuri p e termen lung primite de la terț i
= Fluxu l de numerar pro venit din operații de finanț are

3.4 Exemplu de calcul a fluxurilor de trezorerie la SC PUBLICOM SRL

Prezentare SC Publicom SRL

62
SC Publicom SRL a fost înființată în anul 2003 având un c apital social la acea dată
de 500 000 lei, divizat în 50 părți s ociale a 100 000 lei, împărțit e 50% și 50% între cei doi
asociați.
Societatea are ca domeniu de activitate servicii, iar obiectul principal de activitate
publicitate. Pe lângă obiectul principal societatea are prevăzut în statut o serie de obiecte
secund are, printre acestea comerțul cu ridicata de case de marcat precum și service -ul
aferent acestora.
Forma juridică de constituire este „societate cu răspundere limitată ” (SRL).
Societatea este persoan ă juridică română de la momentul înscrierii la Registrul Comerțului,
se supune legislației române în vigoare și prevederilor contractului și statutului societății.
Pe baza activității desfășurate în anul fiscal 2010 -2011, am determinat fluxurile de
trezorerie pe cele trei tipuri de activități: activitatea de exploatare, activitatea de investiție
și activitatea de finanțare. Dadele folosite în calcul sunt preluate din Balanța de verificare,
Bilanț și Contul de profit ți piederi (vezi ANEXA 1).

Calculul fluxurilor de trezorerie la SC Publicom SR

Flux trezore rie activitate exploatare
Metoda direct ă
+Încasări clienț i 502722,68
-Plăți furnizori și personal 420267,24
-Plăți impozite 43421
I. FNT E 39034,44
Metoda indirect ă
+Rezultat net 6418,96
+Cheltuieli privind dobânzile 6174
+Cheltuieli cu amort izările 21533,83
+Cheltuieli privind activele cedate 8169
-Venituri din diferențe de curs valutar 1465
-Alte venituri din exploatare 1613
=Rezultatul din exploatare 39217,79
-Variația stocurilor 173,4
-Variația conturilor clienț i 789,2
+Variația co nturilor de furnizori 4197,25
-Cheltuieli cu impozitul pe profit 3418
I. FNT E 39034,44

63
Flux trezorerie activitate investiț ii
Încasări din vânzarea imob . corporale 2000
Plăți provenite din achiziția imob. 0
II. FNT I 2000
Flux trezorerie activit ate finanț are
Încasă ri credite 5057,39
Plați leasing 38599,46
III. FNT F -33542,07

IV. Flux net global (FNG) – (I + II + III) 7492.37

Din calculul fluxurilor de trezorerie la SC Publicom SRL, pentru anul 2011, pe
tipur i de activități se pot determina următoarele concluzii : fluxurile nete de trezorerie al
activităț ii de exploatare și cel al activității de investiții sunt pozitiv e în perioada analizată ,
iau fluxul net de trezorerie al activității de finanț are este negati v.
Fluxul net global de trezorerie este pozitiv, determinat în primul rând de fluxul net
de trezorerie din exploatare care contribuie în tr-o măsură importantă la finanțarea
activităț ii de investiții.

64

BIBLIOGRAFIE I

1. Bojian , O., Bazele c ontabilității , Editura Economică, București, 2003.
2. Capotă , V. (coordinator), Contabilitate – monografii contabile (auxiliar
curricular), Editura Niculescu, București, 2003 .
3. Caraiani , C., Dumitrana M. (coordonatori), Bazele contabilității , Ediția a
III-a, Editura Universitară, București, 2008 .
4. Călin, O., Ristea M., Bazele contabilității , Editura Național, București,
2000.
5. Deju , M., Munteanu , M., Rotilă , A.(coordonatori) , Contabilitatea generală
Concepte. Aplicații și studii de caz., Editura Alma Mater, Bacău , 2011 .
6. Dumitrean , E., Contabilitate financiară , Edditura Sedcom Libris, Iași,
2008 .
7. Feleagă, N., Contabilitate financiară o abordare europeană și
internațională , vol I, Editura InfoMega, Bucureti, 2005 .
8. Horomnea , E. (coordonator), Bazele contabilității – concepte, modele,
aplicații , Editura Sedcom Libris, Iași 2008 .

65
9. Horomnea , E. (coordonator), Introdocere în contabilitate Concepte și
aplicații , Editura Tipo Moldova, Iași 2010 .
10. Matiș , D., Pop A. (coordonatori), Contabilitate financiară , Editura Alma
Mater, Bacău, 2007 .
11. Paraschivescu , M. D., Păvăloaia , W., Radu , F., Olaru , G.D., Contabilitatea
financiară – Aplicații și studii de caz, Editura Tehnopress, Iași, 2007 .
12. Pătruț, V., Dragomirescu , S. E., Inițiere în „limbajul universal al
afacerilor” sau Conta bilitatea pe înțelesul tuturor , Editura EduSoft, Bacău, 2010 .
13. Pătruț , V. Rotilă , A., Contabilitatea întreprinderii , Editura Alma Mater,
Bacău 2002 .
14. Pântea , I. P., Bodea , GH., Contabilitatea financiară , Editura Intelcredo,
Deva, 2011 .
15. Pântea , I. P., Bodea , GH., Contabilitatea financiară românească conformă
cu directivele europene , Editura Intelcredo, Deva, 2008 .
16. Possler , L., Lambru , Gh. Lambru , B., Contabilitatea întreprinderii –
Îndrumător practic , Ediția a X -a, Editura Fundației „Andrei Șaguna”, Constanța 2010 .
17. Ristea , M. (coordonator), Contabilitatea financiară a întreprinderii , Editura
Universitară, București, 2005 .
18. Stanciu , C., Mihai , M., Drăgan , C., Brabete , V., Contabilitate financiară ,
Editura Universitaria, Craiova, 2007 .
19. Țugui , I., Contabilitatea fl uxurilor de trezorerie , Ed itura Economică,
București, 2002.
20. IFRS, Standardele Internaționale de Raporta re Financiară, Editura
CECCAR, București 2009 .
21. *** OMFP nr. 3055/29.10.2009 .
22. *** Legea contabilității 82/1991.

66
23. ***Codul fiscal

PARTEA II – Strat egii de evaluare

CAPITOLUL IV
Relața dintre curriculum și evaluare

Evaluarea educațională trebuie privită ca o parte integrantă, activă și import antă a
curriculum -ului, dezvoltâ nd relații specifice și semnificative în termeni de impact și efecte
asupra elevilor, asupra profesorilor, asupra celorlalți agenți educaționali, ca și asupra
factorilor de decizie responabilizați în cadrul procesului.
În România, după 1980, reforma curriculară a cunoscut mai multe etape de
desfășurare și sistematiz are. Conceptul central, cel de curriculum național a devenit activ
și operațional începând cu 1997, când conceptorii de curriculum și -au concentrat eforturile
de a ridica gradurile de coerență în implementarea deciziilor de politică educațională
vânzând schimbări pe ter men scurt, mediu și lung.

4.1 Delimitări conceptuale
Conceptul de curriculum are o îndelungată tradiție în spațiul educaționa l
internațional, fiind unul dintre cele mai controversate concepte ale pedagogiei. Conceptul
fiind vehiculat cu perseverență în sp ațiul românesc al școlii de mai puțin de do uă decenii
(deși a mai fost menționat în lucrări de specialitate traduse în limba română), de unde și
inconstastanța în definirea și utilizarea sa.

67
În sens larg curriculum reprezintă întreaga experiență de învă țare dobândită în
contexte educaționale formale, nonformale și informale. În sens restrâns curriculum
cuprinde conținuturile învățării concretizate în planuri de învățământ, programe, manuale
Ralph W. Tyler (1949,citat de Franklin,1987) în Basic Principle s of Curriculum
and Instruction, prezintă răspunsuri la următoarele întrebări :
 Ce obiective trebuie să realizeze școala?
 Ce experiențe educaționale trebuie să fi e oferite pentru a atingerea obiective lor?
 Cum trebuie să fie organizate aceste experiențe?
 Cum putem ști dacă aceste obiective au fost atinse?
Abordare a din acest punct de vedere indică structura și componentele
curriculumului: finalitățile educaționale, conținuturile, strategiile și metodele de predare –
învățare, strategiile și metodele de evalua re.
Componentele curriculumului sunt într -o strănsă interdependență și trebuie
abordate strânsă legătură între ele, evaluarea cu finalitățile educaționale, conținuturile și
strategiile de predare -învățare, la care s -ar putea adăuga – potrivit unor pedago gi –
mijloacele de învățământ și timpul școlar.
Orice modificare l a nivelul uneia dintre componenț ele curriculumului, va genera
automat , trasformări la nivelul celorl alte elemente. Profesorul nu poate alege conținuturi
care să nu se afle în conformitate cu finalitățile educaționale, după cum nu poat e utiliz a
strategii didactice nepotrivite conținuturilor, sau nu poate evalua conținuturi nevehiculate
în timpul demersului didactic.
LOGICA PROCESULUI DIDACTIC

S

IDEAL EDUCA ȚIONAL
SCOPUL GENERAL AL
EDUCA ȚIEI
OBIECTIVELE
EDUCAȚIEI
CONȚINUTURI FORME ȘI MODURI
DE LUCRU CU ELEVII
METODE ȘI
MIJLOACE DE
ÎNVĂȚARE

68

Curriculu mul Național cuprinde două segmente : curriculumul nucleu și
curriculumul la decizia școlii, aflate într-o relație de interdependență; ponderea (inclusiv ca
număr de ore) a curriculumului la decizia școlii crește odată cu vârsta elevilor, respectând
astfel ritmul de dezvoltare psiho -socială a acestora.
Curriculum nucleu (CN) se referă la t runchiul comun și reprezintă numărul minim
de ore de la fiecare disciplină obligatorie prevăzut în planul de învățământ , care constituie
unicul sistem de referință pentru toate tipurile de evaluare externă școlii și care va fi
consemnat la nivelul standardelor de performanță.
Curriculum la decizia școlii (CDȘ) cuprinde ansamblul proceselor educative și a
experiențelor de învățare pe care școala le propune elevilor săi. Se concretizeză în
curriculum nucleu aprofundat, curriculum extins, curriculum elaborat în școală. Numărul
de ore destinat curriculumului la dec izia școlii acoperă numărul maxim de ore prevăzut în
plaja orară a unei discipline .
 Curriculum nucleu aprofundat urmărește realizarea obiectivelor și însuș irea
conținuturilor obligatorii din programa disciplinei, prin diversificarea și
adaptarea activităților de învățare, până la acoperirea numărului maxim de ore
din plaja orară a disciplinei respective prevăzut în pl anul cadru , cu elevii care
nu pot însuși curriculumul obiligatoriu în numărul de ore alocat.
 Curriculum extins implică parcurgerea în întregime a conținuturilor
programă , atât a conținuturilor obligator ii, cât și a celor cu asterisc , extinzându –
se astfel oferta de învățare (cunoștințe, capa cități, atitudini etc.), în numărul
maxim de ore din plaja orară a disciplinei respective.
 Curriculum elaborat în școală permite organizarea de activități opționale pe
care le concepe școala sau pe care le alege din ofe rta elaborată și propusă de
către aut oritățile educaționale .
Proiect area curriculum -ului la decizia școlii se realizează în acord cu resursele
umane și materiale existente în școală, interesele și aptitudinile elevilor, opțiunile și
necesitățile comunit ății locale. TIPURI ȘI TEHNICI
DE EVALUARE

69
Reforma curriculară din sistemul educațional românesc n -a fost nici consecventă,
nici lipsită de sincope, produsele curriculare ( planul cadru, programa școlară, auxiliare
pentru profesori și pentru elevi – manualele alternative , ghiduri metod ologice, enciclopedii
etc.) ilustrează structu ra curriculumului prin precizarea finalităților educaționale (obiective
cadru și de referință, respectiv competențe ge nerale și specifice).
Planul de învățământ este un document cu rol reglator care reglement ează
resursele de timp alocate și parcursul de formare pentru un nivel de învățământ.
Planul -cadru pentru învățământul obligatoriu cuprind e disicipline le comune
tuturor elevilor din țară în sc opul asigurării egalității de șanse a acestora, precum și
discipline opționale sau diferite, în scopul diferențierii parcursului școlar în funcție de
interesele, nevoile și aptitudinile specifice ale elevilor.
Programa școlară este parte integrantă a Curriculumului Național, care
structurează conținutul procesulu i didactic la o disciplină iar elaborarea sa este orientată în
pricipal de principi ul centrării pe elev, prin funcția reglato are asociat ă obiectivelor,
respectiv competențelor. Programa șc olară este documentul pe baza căruia se pornește în
proiectarea dida ctică având valoare instrumentală și operațională. Acest document școlar
detaliază oferta educațională corespunzătoare.
Programa școlar ă la nivel liceal , ciclul inferior (clasa a IX -a și clasa a X -a) și cilul
superior (clasa a XI -a și clasa a XII -a) cup rinde următoarele elemente : nota de pre zentare
(nota introductivă), competențe generale și competențe specifice , valori și atitudini, tabel
de corelare a competențelor și conținuturi lor, sugestii metodologice și de evaluare a
rezultatelor elevilor .
Compe tențele reprezintă ansambluri integrate de cunoștințe, capacități și abilități de
aplicare, operare și transfer al achizițiilor, care permit desfășurarea cu succes a unei
activități, rezolvarea eficientă a unei problem e sau a unei situații .
Competenț ele î ntrebuințează , întegrează și mobilizează cunoștințe, resurse
cognitive, dar și af ective și contextuale adec vate pentru a trata cu succes o situație, însă nu
se confundă cu aceste resurse. Competențele cresc valoarea utilizării resurselor, pentru că
le ordo nează, le pun în relație astfel încât ele să se completeze și să se valorizeze reciproc,
le structurează într -un sistem mai bogat decât simpla lor reunire aditivă.
Competențele specifice se defines c la nivelul unei discipline de studiu ș i ghidează
activ itățile didactice dintr -un an școlar, fiind derivate din competențele generale și asociate
cu anumite unități de conținut . Corelația între competențele specifice și unitățile de

70
conținut are în vedere posibilitatea ca orice competență specifică să poată fi atinsă prin
diferite unități de conținut, neexistând o corespondență biunivocă între acestea. Pe baza
competențelor specifice, se formulează competențele derivate , care vor fi vizate în cadrul
activității educaționale.
Competențele generale se definesc la nivelul unei discipline de studiu și se
formează pe durata unui ciclu de învățământ, având rolul de a orienta demersul didactic
către achizițiile finale dobândite de elev prin învățare. Ca și obiectivele cadru, ele se
caracterizează printr -un nivel ridica t de generalitate și complexitate.
Exemplele de activități de învățare însoțesc elementele de conținut din programă și
sugerează modalități concrete de organizare a proceselor de predare -învățare, pornind de la
experiența elevului.
Conținuturile tematice se constituie în instrumente de atingere competențelor
generale și specifice , fiind organizate fie monodisciplinar, fie tematic (integrat) în
concordanța cu logica internă a domeniului de studiu.
Standardele curriculare de performanță reprezintă un sistem de referință comun și
echivalent la sfârșitul unei trepte de școlaritate, care permite evidențierea progresului
realizat de elevi la finalul fiecărei etape a învățământului obligatoriu (sunt standarde
naționale) . În sens larg standardul educațional este un in strument de normare socială a
calității și cantității învățământului .
Elaborarea standarde lor de performanță se subordonează unei întregi filosofii de
reformă a educ ației românești, care avansează un echilibru între descentralizarea
conținuturilor și cent ralizarea evaluării (prin evaluări și examene naționale, inclusiv pe
traseul învățăm ântului obligatoriu). Din perspectiva evaluării și examinării, standardele
de performanță vizează perfornanțele elevilor în situația de evaluare sau de examinare, se
află l a interfața dintre curriculum și evaluare și, în esență, sunt forrmulări, în termen de
comportamente observabile, a ceea ce elevii știu și pot să facă în contextul curriculum -ului
parcurs. Acestea descriu ceea ce trebuie să fie atins -realizat -performat de către elevi după
parcurgerea unei etape de formare și acționează ca „ținte” cunoscute de către elevi, cât și
de către profesori, de urmărit în demersul lor comun.

4.2 Evaluarea – parte integrantă a curriculumului

71
Creșterea eficienței activității de inst rucție și educație, este o c erință obiectivă
determinată de exigenț ele societății contemporane, care a generat preocupări ample,
promovate insistent în teoria pedagogică și de practică școlară, pentru a conferi procesului
de învățământ un caracter cât mai rațional și riguros.
Progresele înregistrate sunt în legătură , și cu perfecționarea formelor, mijloacelor și
tehnicilor de măsurare a rezultatelor școlare, promovarea unor modalități care permit
emiterea unor judecăți de valoare cu un grad mai mare de obie ctivism asupra
randamentului școlar, creșterea efectelor stimulative ale evaluării asupra învăță rii și
îmbunățățirii demersului didactic . În același timp, ele au dus la ideea că în noirea didacticii
presupune “reconsiderarea nu numai a tehnicilor de predare , a modurilor de organizare și
dirijare a învățării ci și a formelor și tehnicil or de evaluare a randamentului ș colar”18.
Indiferent de nivelurile la care se poziționează, orice act de evaluare care se
finalizează printr -o judecată de valoare sau de existen ță cu impact asupra elevului aflat la
orice nivel al parcursului său educațional, participă într -o formă sau alta la furnizarea de
informații privind anumite secvențe ale procesului educațional, efectele asupra elevilor sau
rezultatele lor concrete. Aceste informații pot avea o natură, o structurare, forme și utilizări
extrem de variate. Pe baza analizei acestor informații pot fi definite două tipuri de efecte
ale acțiunii relației curriculum -evaluare:
a. Efectul de feedback
Fluxurile de informație obținute pe baza aplic ării metodelor și tehnicilor de
evaluare specifi ce, către toți cei implicați, la un nivel sau altul, sub o formă sau alta, în
procesul de evaluare, este o formă de feedback semnificativ deoarece în baza acestei
circulații se pot lua deciziile dorite de optimizare a procesului. Monitorizarea ac estui efect
conduce la îmbunătățirea activităților de predare -învățare -instruire. Pentru o „exploatare”
optimă a efectului de către pr ofesori răspunsul ( reacția informată ), decizia acestuia trebuie
să se succeadă și să se finalizeze cu rapiditate.
Cea mai cunoscută formă de feedback este cea a fluxului informațiilor specifice
dinspre elevi spre profesori, pe două căi: prin intermediul evaluării curente a activităților
zilnice și prin intermediul examenelor . Această mișcare a informației se face în spirală, în
cadrul circuitului educațional.

18 Radu I. T., Evalua rea randamentului școlar, EDP, București 200, pag. 20

72
Feedback -ul formativ obținut în urma evaluării continue, contribuie în mare
măsură la urmărirea și evidențierea progresului educațional al elevului. Prin diagnosticarea
deficiențelor, a punctelor slabe, ca și a punctelor tari ale educabilului, în cadrul procesului
de evaluare curentă, continuă, dialogul educațional dintre profesor și elev capătă consitența
și forța necesare pentru a schimba atitudinile. Calitatea comunică rii în relația profesor -elev
este esențială, iar feedback -ul formativ are atât rolul de a ridica nive lul motivațional al
elevului , cât și de a induce și întări în timp, comportamente metacognitive cu miză
formativă majoră.
Feedback -ul sumativ realizat în u rma unei evaluări cu caracter preponderent
sumativ, este un prețios instrument pentru profesor, deoarece îi furnizează acestuia date le
necesare p entru a -și modifica și adapta demersul didactic viitor în funcție de răspunsurile
la sarcină ale educabililor. Pentru elevii confruntați cu evaluarea sumativă, acest tip de
feedback are în primul rând semnificația recunoașterii valorilor sau efortului personal a
„recompensei” de natură simbolică pe care trebuie să o primească toți cei care se află în
situația de e valuare sau examinare.
Rolul pe care poate să -l joace un feedback „pozitiv” într -un context educațional
activ poate fi ilustrat prin demonstrația lui Royce Sadler, din articolul său Formative
Assesement: revisting the Territorry. Astfel, feedback -ul este p rivit ca un posibil model
pentru practica educațională de la clasă. În condițiile în care este activată funcția
profesorului ca evaluator. La întrebarea „Ce aduce un profesor competent în actul
evaluării? sunt enumerate șase categorii de elemente:
 cunoaște rea amplă și extinsă privind conținutul sau substanța a ceea ce trebuie
învățat. Acestea pot fi de natură factuală, procedurală sau de aprofundare a unui anumit
domeniu sau a unei disciplinde de studiu;
 un set de aptitudini, atitudini și dispoziții față de procesul de învățare, inclusiv
„atitudinea de a empatiza cu cel ce învață”, culminând cu adecvarea demersului de
evaluare curentă, internă la caracteristicile și cerințele individuale;
 abilitate a de a construi, de a crea teste de evaluare adecvate sarcin ilor de evaluare
alese sau proiectate ;
 cunoașterea extinsă și în profunzime a criteriilor și standardelor de evaluare
potrivite sarcinilor de evaluare alese;
 expertiză în formulare a judecăților de evaluare, pe baza experiențelor anterioare de
apreciere a p erformanței elevilor în relația cu anumite sarcini;

73
 expertiză în comunicarea feedback -ului către elevi, părinți și, eventual, autorități
educaționale. “19
Ultimele două categorii de elemente pot fi satisfăcute doar de către profesorii cu
experiența practici i evaluative, dar nu și cu cea a rutinei din domeniu. Autorul citat
consideră că structura clasică a feedback -ului trebuie să fie completă cu ceea ce numește
„valoarea catalitică și de antrenare, precum și cu abilitatea de a inspira încredere și
speranță” celor evaluați. În analiza acestui efect se centrează din ce în ce mai mult pe
calitatea sa în sensul maximei sale pozitivări.
a. Efectul de backwash /washback sau efectul de siaj
Reprezintă impactul vizibil, de su bstanță și de durată pe care îl au evaluare a și
examinarea asupra curriculumului ca întreg, în mod general și asupra disciplinei de studiu
în mod particular . Acest efect poate fi:
 negativ – în sensul că numai ceea ce se evaluează se predă și se învață ;
 pozitiv – atunci când curiculum -ul evaluat se suprapune în mod eficient și
satisfăcător peste curriculum -ul realizat.
Efectul de siaj poate avea și o dimensiune predictivă, astfel că a apărut conceptul de
washbefore , care se referă la influența pe care evaluarea o are asupra curriculum -ului
ulterior sau asupra parcur surilor educaționale din etapele următoare (A. Stoica, 2001).

Model grafic pentru evidențierea relației dintre curriculum -ul intenționat,
curriculum -ul predat, curriculum -ul învățat și curriculum -ul evaluat

19 Stoica A. (coordonator), SNEE, Evaluarea curentă și examenele, Ed. Prognosis, București 2001, pag. 36 Curriculum evaluat
Curriculum învățat
Curriculum predat
Curriculum
intenționat

74
4.3 Funcțiile evaluării

Actul de evaluare poate fi definit ca fiind procesul menit să măsoare și să aprecieze
valoarea rezultatelor sistemului de educație sau a unei părți a acestuia, eficacitatea
resurselor, a condițiilor și operațiilor folosite în desfășurarea activității, pr in compararea
rezultatelor cu obiectivele propuse, în vederea luării deciziilor privind ameliorarea activității
în etapele următoare.
În literatura de specialitate se cunosc diferențe în abordare de la autor la autor din
punct de vedere al teminologiei fol osite în prezentar ea funcțiilor evaluării. Marin Stoica
descrie următoarele funcții ale evaluării :
 funcția de constatare si diagnosticare a performanțelor obț inute de elevi ;
 funcția de rega re și perfecț ionare continuă a metodolo giei instruirii pe baza
informațiilor obț inute din explicarea factorilor și a condiț iilor c are au dete rminat
rezultatele învățării.Aceast ă funcție se realizează prin feed back.;
 funcția de predicție (prognostică) și de decizie privind desfășurarea în viitor
a activității instructiv -educative în scopul ameliorarii ei pe baza cunoașterii
cauzelor ineficienței ;
 funcția de selectionare și clasificare a elevilor în raport cu rezultatele
obținute ;
 funcția formativ -educativă , de ameliorare a metodelor de învățare folosite
de elevi, de stim ulare și optimizare a învățării și de consolidare a competentelor
școlare ;
 funcția de perfecționare și inovare a întregului sistem școlar.
În “didactica modernă ” I. Radu și M Ionescu prezintă următoarele funcții ale
evaluării :
 moment al conexiunii inverse în procesul de instruire ;
 măsurare a prograsului realizat de elevi;
 valoarea motivațională a evaluării;
 moment al autoevalării, al formării conștiinței de sine;
 factor de reglare a activității profesorului și elevului, iar pentru părinți “o
bază de predicț ie sau garanție a reușitei în viitor”.
I. T. Radu face o sinteză a funcțiilor evaluării și le prezintă astfel:

75
 funcția de constatare și apreciere a rezultatelor școlare;
 funcția de diagnosticare a activității desfășurate, prin cunoașterea factorilor
și situațiilor care au condus la rezultatele constatate;
 funcția de predicție (prognostică), de prevedere a desfășurării activității în
secvențele următoare.
Aceleași funcții sunt evidențiate și de autorii C. Cucoș, I. Nicola, S. Cirstea, ele
fiind denumite func ții de informare, motivare, de control, diagnoză, selecție și certificare,
prognoză, reglare și autoreglare.
„Funcțiile specifice pedagogice privesc în primul rând elevii și profesorii:
 Pentru elevi evaluarea rezultatelor are efecte pozitive asupra activit ății,
orientând -o către conținuturile esențiale, o susține motivațional, o stimuleză prin
aprecierile pe care le implică ; clarifică și consolidează cunoștințele asimilate care sunt
fixate, sistematizate, integrate în sisteme de activitatea de recapitulare și sinteză pe care o
prilejuiește; oferă un feedback operativ asupra performanțelor atinse, contribuind la
dezvoltarea capacității de autoevaluare.
 Pentru profesori cunoașterea nivelului atins de către elevi îî ajută să
determine aspectele pozitive și lacu nare procesului de instruire, prin raportare la
obiectivele avute în vedere; oferă posibilitatea diagnosticării dificultăților întâmpinate și le
sugerează modificările ce se impun în desfășurarea activității în următoarea etapă. ”20
Funcții le evaluării se în trepătru nd, tratarea lor distinctă se face doar în scop didactic.
În practică, în raport cu scopul evaluării, unele funcții vor avea o pondere mai mare decât
altele sau se vor urmări în exclusivitate.

4.4 Formele evaluării

Literatura de specialitate prez intă trei forme de evaluare, după modul de integrare a
lor în desfășurarea procesului didactic: evaluarea inițială (predictivă), evaluarea continuă
(formativă) și evaluarea cumulativă (sumativă). Fiecare dintre tipurile de evaluare
constituie o modalita te de control distinctă asupra calității demersului didactic oferit elevilor
și asupra achizițiilor realizate de aceștia.

20 Dumitriu Gh., Dumitriu C., Damian I., Dumitriu I., Psihopedagogie, Ed Alma Mater, Bacău, 2002, pag.
264

76
Evaluarea inițială sau predictivă se efectuează la începutul unei activități de
instruire (an școlar, semestru, capitol ) în scopul cunoașterii capacităților de învățare ale
elevilor, a nivelului general de pregătire al acestora , a gradului în care stăpânesc
cunoștințele și dacă și -au format capacități necesare asimilării conținutului etapei care
urmează. Evaluarea inițială constituie o condiție hotărâtoare pentru reușita activității de
instruire. Ceea ce influențează cel mai mult învățarea sunt cunoștințele pe care le posedă
elevul “ la plecare ”.
Pornind de la înțelegerea rolului acestu i tip de evaluare D. Ausubel : “Dacă aș vrea
să reduc toată psihopedagogia la un singur principiu, eu spun : ceea ce influențează cel mai
mult învățarea este ceea ce elevul știe la plecare. Asigurați -vă de ceea ce știe e l și instruiți -l
în consecință”.21
Cunoașterea nivelul ui inițial înseamnă soluționa rea, în mod conțient, a unor aspecte
metodologice privitoare la activitatea de învățare ulterioară. Evaluarea inițială are o
însemnătate deoseb ită, deoaece ajută profesorul să întocmească planificarea, să stabilească
ritmul de parcurgere a materiei și gradul de aprofundare, precum și metodele folosite.
Evaluările inițiale ajută la conturarea obiectivelor proiectării viitoarelor activități pe
următoarele planuri : adaptarea demersului didactic la posibilitățile de învățare ale elevilor,
organizarea unui pro gram de recuperare /remedier e pentru întreaga clasă sau doar în folosul
unor elevi.
În scopul evaluării inițiale se dovedește deosebit de utilă aplicarea unor probe (teste)
de inventariere raportate la problemele esențiale care constituie premisele însușir ii
cunoști nțelor și formării competențelor viitoare .
Elaborarea testelor predicative implică defi nirea retroactivă a competențelor ce
urmează a fi atinse, în vederea stabilirii capacităților pe care toți elevii ar trebui să le posede
cel puțin până la nive lul performa nței școlare minimal acceptate .
Obiectiv ele nerealizat e cel puțin la nivel minimal , marchează o lacună care se va
răsfrânge negativ asupra capacității de înțelegere a conținuturilor viitoare . Existența unor
lacune instrucționale obligă la org anizarea unui proces de instruire recuperatori e. În mod
similar , depășirea su bstanțială a nivelului standard de performanță va face posibilă
organizarea programelor de îmbogățire. Conținutul acestora va putea fi însă optimizat și în
funcție de rezultate le evaluărilor formative și sumative practicate în pr ocesul de instruire .

21 Ausubel D., Robinson F., Învățarea în școală , Editura Didactică și Pedagogică, Bucuresti, 1981, pag.27.

77
Evaluarea continuă sau formativă presupune măsurarea și aprecierea rezultatelor pe
parcursul unui program, pe secvențe mai mici, din momen tul începerii lui până la închei ere.
Această formă de evaluare constă în informarea elevilor asupra obiectivelor pe care trebuie
să le atingă (rezultatele așteptate) precum și asupra rezultatelor obținute, comparându -le cu
obiectivele.
Acest tip de evaluare ritmică, presupune feedback continuu, care generează relații de
cooperare între profesor și elev, oferind elevilor informații cu privire la eficiența
metodelor de învățare folosite și crează posibilitatea ameliorării și perfecționării continue a
procesului de învățământ. Evaluarea formativ ă permite situarea elevului în cursul învățării
în funcție de obiectivele pe care învățarea le desemnează, cu scopul de a diagnostica
eventuale dificultăți și de a le remedia.
Evaluarea formativă este tipul de evaluare preferat de profesor , deoarece r ăspunde în
cel mai înalt gr ad funcțiilor pe care le are actul de evaluare: de ameliorare, de producere a
unor schimbări i mediate și cu efecte pozitive în pregătirea elevilor. Dacă este corect
integrată în actul didactic , evaluarea formativă este un mod de evaluare și în acelaș i timp o
strategie de lucru. S e caracterizează printr -o frecvență ridicată a verificărilor în scopul
sesizării la timp a dificultăților în activitate, a lacunelor în pregătirea elevilor. Astfel, ea se
realizează pe secvențe mici și se centrează pe elemente esențiale, având scop de ameliorare,
nu privește cantitatea, ci calitatea și nu conduce la ierarhi zarea elevilor, ci la impulsionarea
dezvoltării lor.
Caracteristica esențială a evaluării formative este aceea că permit e utilizarea în timp
optim a unor măsuri rectificative care să modifice rezultatele elevilor în sensul dorit.
Frecvența verificărilor fiind mai mare, informațiile acumulate sunt valorificate
imediat, prin interve nțiile prompte ale profesorului .
“Principalele avantaje al e evaluării formative sunt:
 verifică sistematic, pe secvențe mici, toți elevii, din toată materia ;
 asigură ghidarea elevului în învățare, corectarea oportună a greșelilor, remedierea
lor ori aprofundarea prin programe de îmbogățire a cunoștințelor;
 evalue ză nu numai rezultatul învățării, ci și procesul prin care s -a ajuns la un anumit
rezultat, permițând ameliorarea lui, în viitor;

78
 cultivă cooperarea profesor – elev și capacitatea de autoeducare, pe baza cuno așterii
criteriilor de evaluare ;”22
Evaluare fo rmativă nu certifică o etapă, ci permite îmbunătățirea rezultatelor, reflectare
asupra celor învățate pentru a le corecta și a facilita trecerea spre o altă etapă , este centrată
spre un ajutor imediat ș i corelează caracteristicile elevului (inclusiv nevoil e, interesele) cu
cele ale conținuturilor de învățat.
Evaluarea cumulativă sau sumativă constă în verificarea și aprecierea periodic pe
parcursul programului, constând într -o estimare globală, de bilanț asupra întregului proces
la sfârșitul unei etape de instruire (semestru, an școlar, ciclu de școlarizare) .
Evaluarea sumativă verifică nivelul de atingere al unor competențe a căror formare
și dezvoltare necesită o perioadă mai mare de timp . Întrucât se efectuează la sfârșitul unor
perioade deja încheia te acest tip de evaluare îndeplinește funcția de constatare a rezultatelor
și ierarhizare a elevilor.
Evaluarea sumativă se realizează prin sondaj atât în rândul elevi lor, cât și materiei
însușite de aceștia . Din acest considerent , evaluarea sumativă nu o feră informații complete
cu privire la măsura în care elevii cunosc conținuturile predat e. Evaluarea realizată sub
această formă nu însoțește procesul didactic secvență cu secvență și, în consecință, nu
permite ameliorarea lui decât după perioade relativ î ndelungate.
Informațiile furnizate de acest ă formă de evaluare pot fi valorificate, în scop
ameliorativ, de factorii decizionali la nivelul proiectării activității educ ative. Ele constituie
sugestii și puncte de sprijin în activitatea de perfecționare con tinuă a sistemului și
procesului de învățământ, prin adoptarea și aplicarea unor decizii și modalități de
intervenție în organizarea și desfășurarea sa.
Totodată rezultatele obținute de e levi la evaluările summative, constituie elemente
de ref erință uni ce, deci criterii de clasificare și promovare a lor, realizându -se astfel una din
funcțiile evaluă rii.
Evaluare sumativă arată n ivelul la care a ajuns un elev l a un moment dat, este o
apreciere definitivă care confirmă sau sancționează calitatea acelui ev aluat, care se produce
„la termen”, fiind o evaluare finală și se bazează pe informații obținute în urm a unui test,
examen ori însumând datele obținute în timpul evaluării continue.
Cele tre i forme de evaluare ( inițială, formativă și sumativă) constituie componentele
unui sis tem unic de evaluare. Ele nu pot fi administrate la întâmpl are, după cum nici nu

22 Postelnicu C., Fundamente ale did acticii școlare, Aramis, 2000, pag.105

79
putem elimina un tip de evaluare în favoarea altuia, căci ele se articulează într -un tot, astfel
încât presupun o anumită “intrare” și dirijare spre o anum ită “i eșire” .
Evaluarea iniția lă indică intrarea în sistem, p rin evaluarea formativă se realizează
feedback-ul necesar realizării progresului școlar, iar evaluarea sumativă constată atingerea
unor performanțe, nivelul competențelor elevilor pentru a căror realizare s -a lucrat pe
perioada evaluării formative.
Este recomandat îmbinarea celor trei forme de evaluare, folosind cu precădere
evaluare formativă, care permite dezvăluirea cauzelor eșecului școlar, are un caracter
predicativ și vizează dezvoltarea cap acităților intelectuale.
Aprecierile evaluării sumative devin mai obiective dacă se bazează pe pe datele
oferite de evaluarea formativă. Astfel, rezultatele elevilor vor fi mai apro ape de așteptările
profesorului, căci un elev cu rezultate foarte bune pe o perioadă de timp mai mare va fi bun
și la finalul perioadei. De aceea, evaluarea formativă trebuie privită ca o formă a evaluării
sumati ve. I. Jinga scria că: “reușita continuă este condiția sine -qua-non a reușitei finale .”

4.5 Metode și instrumente d e evaluare

Etimologic, conceptul de metodă derivă din grecescul „method s”, care semnifică
„drum spre”… „cale de urmat” pentru atingerea unui obiectiv bine precizat și definit, un
demers de cercetare sau investigare a modalităților eficiente de cunoașter e a realității, de
reflecție asupra ei și de transformare a acesteia pe baza experienței anterioare a elevilor.
Circumscrisă acțiunii instructiv -educative , metoda devine acea cale eficientă de organizare
și conducere a învățării sub semnul comun al aceluia și mod de acțiune obiectivat în
interacțiunea dintre profesor și elevii săi.
Din perspectiva evaluării , metoda cumulează aceleași semnificații educaționale,
reprezentând un mod eficient de realizare a demersului inițiat în vederea atingerii
obiectivelor d e evaluare propuse. Metoda de evaluare este o cale prin care profesorul oferă
elevilor posibilitatea de a demonstra nivelul de însușire al cunoștințelor de formare a
diferitelor capcacități testate prin utilizarea unei diversități de instrumente adecvate
scopului urmărit.
“Relația dintre metoda de evaluare și instrumentul de evaluare trebuie interpretată ca
o relație de dependență univocă a instrumentului de metodă, în sensul că cel dintâi âși

80
subsumează valențele formative și operaționale realizării persp ectivei metodologice
propuse.
Metoda de evaluare, în ansamblul său, vizează întregul demers de proiectare și
realizare a actului evaluativ, de la stabilirea obiectivelor de evaluare și până la construirea
și aplicarea instrumentului de evaluare prin care intenționăm să obținem informațiile
necesare și relevante pentru scopurile propuse. Din această prespectivă, instrumentul de
evaluare este parte integrantă a metodei, fiind cel care concretizează la nivel de produs
opțiunea metodologică a profesorului pent ru testarea performanțelor elevului într -o situație
educațională bine definită. ”23
Măsurarea și aprecierea procesului educativ, capătă semnificație și coerență în
funcție de metoda utilizată în suținerea acestui demers. Astfel, pentru un anumit tip de
evaluare, instrumentul în sine devine partea operațională relaționată cu sarcina de lucru
prin intermediul căreia elevul demonstrează abilități și capacități spe cifice situației de
învățare sau de evaluare.
Instrumentul de evaluare pune în valoare atât obie ctivele de evaluare, cât și demersul
inițiat pentru a atinge scopul propus uneori reușind chiar o schimbare a modului de
abordare a practicii evaluativ e curente . Utilizar ea unor instrumente de evaluare care
valorizează sarcinile de lucru centrate pe compet ențe și abilități de ordin practic ar putea
revigora întreaga viziune a profesorului asupra a ceea ce trebuie evaluat.
Teoria și practica evaluării discrimine ază între metodele de evaluare tradiționale și
cele complementare.

Metode și
instrumente
de evaluare

TRADIȚIONALE Probe orale
Probe scrise
Probe practice

COMPLEMENTARE Observarea sistematică a elevilor
Investigația
Proiectul
Portofoliul

23 Stoica A. (coordonator), SNEE, Evaluarea curentă și examenele, Ed. Prognosis, București 2001, pag. 36

81
Autoevaluarea

Metode tradiționale de evaluare

Aceste met ode au căpătat această denumire datorită consacrării lor în timp ca fiind
cele mai des utilizate. Din această categorie fac parte:
 Probele orale reprezintă metoda de evaluare cel mai des utilizată la clasă. Din
cauza fidelității și validității lor scăzute, aceste probe nu sunt recomandabile în situații de
examen. Însă, în evaluarea la clasă, acestea își demonstrează valoarea mai ales în cazul
disciplinelor care presupun demonstrarea unor capacități și abilități dificil de surprins prin
intermediul probelor scrise (de exemplu, capacitatea de comunicare verbală).
„Avantajele utilizării probelor orale vizează:
 flexibilitatea și adaptarea individuală a modului de evaluare prin
posibilitatea de a alterna tipul întrebărilor și gradul lor de dificultate în funcție de
calitatea răspunsurilor oferite de către elev;
 posibilitatea de a clarifica și corecta imediat eventualele erori sau
neînțelegeri ale elevului în raport cu un conținut specific;
 formularea răspunsurilor urmărind logica și dinamica unui discurs oral,
ceea ce oferă mai multă libertate de manifestare a originalității elevului, a
capacității sale de argumentare;
 tipul de interacțiune directă creată între evaluator (profesor) și evaluat
(elev) de natură să stimuleze modul de structurare a răspunsurilor de către elev,
încurajând și manifestări care permit evaluarea comportamentului afectiv –
atitudinal. ”24

24 Stoica A. (coordonator), SNEE, Evaluarea curentă și examenele, Ed. Prognosis, București 2001, pag. 48

82
Probele orale impun anumite limite cum ar fi : diversele circumsanțe care pot
influența obiectivitatea evaluării, atât din perspectiva profesorului, cât și d in cea a elevului;
nivelul scăzut de validitate și fidelitate; consumul mare de timp, având în vedere că elevii
sunt evaluați individual.
 Probele scrise sunt utilizate și uneori chiar p referate, din cauza avantaje lor
imposibil de ignor at în care se dorește eficientizarea procesului de instruire și creșterea
gradului de obiectivitate în apreciere. Dintre acestea amintim: “asigură verificarea modului
în care a fost însuțit un anumit conținut de către toți elevii; permit verificarea unor
capacități (de analiză , sinteză, rezolvarea problemelor), competențe specifice ale învățării ;
permit verificarea unui număr mare d elevi într -un timp dat; fac posibilă verificarea tuturor
subiecților referitor la însușirea unui anumit conținut, favorizând compararea rezultatelo r;
oferă posibilitatea elevilor de a -și elabor a răspunsul în mod independent și în ritm propriu;
diminuează stresul, stările tensionale, care influențează negativ asupra performanța elevilor
timizi sau cu alte probleme emoționale. ”25
Dezavantajul major est e relativa întârziere în timp a momentului în care se
realizează corectarea unor greșeli sau completarea unor lacune identificate.
 Probele practice se folosesc pentru a evalua capacitatea elevilor de a utiliza
cunoștințe le teoretice în rezolvarea unor prob leme practice, gradul de stăpânire a unor
priceperi și deprinderi. Se utilizează mai ales, atunci când se urmărește evaluarea
conținutului experimental și practic al instruirii, dar oferă și informații cu privire la î nsușirea
cunoștințelor teoretice. Repre zintă o modalitate importantă de dezvoltare a unor competențe
generale și specifice, aplicative. Gradul de obiectivitate al aprecierii în cadrul acestor probe
este determinat de faptul că se finalizează cu o serie de produse ce pot fi analizate prin
rapor tare la criterii obiective precise.
Probele practice au o importanță deosebită în cadrul activității instructiv -educative.
Lucrările practice prezintă o serie de avantaje și anume: permit consolidarea celor învățate
prin practică, îl pun pe elev într -o situație activă, dezvoltă spiritul de observație, capacitatea
de a lua decizii precum și încrederea în sine, permit confruntarea temelor practice cu cele
parcurse la cursuri, permit să se aprecieze dacă obiectivele educaționale au fost atinse.
Metodele tr adiționale de evaluare, concepute ca realizând un echilibru între probele
orale, scrise și cele practice, constituie la momentul actual elementele principale și

25 Dumit riu Gh., Dumitriu C., Damian I., Dumitriu I., Psihopedagogie, Ed Alma Mater, Bacău, 2002, pag.
270

83
predominante în desfășurarea actului evaluativ. Pornind de la această realitate obiectivă,
strategiile moderne de evaluare caută să accentueze acea dimensiune a acțiunii evaluative
care să ofere elevilor suficiente și variate posibilități de a demonstra ceea ce știu (ca
ansamblu de cunoștințe), dar mai ales, ceea ce pot să facă (priceperi, deprinder i, abilități).
Acest lucru se poate realiza prin utilizarea metodelor complementare de evaluare.

Metode complementare de evaluare

Metodele complementar e de evaluare, susțin particularizarea actului didactic prin
sprijinul acordat elevului, și se înscriu în categoria acelor strategii de evaluare care urmăresc
să ofere elevilor posibilități sporite de a d ovedi nu numai că și -au însușit un ansamblu de
cunoștințe, dar și că dispun de priceperi, deprinderi, abilități de a opera cu respe ctivele
cunoștințe. În categoria metodelor complementare de evaluare sunt incluse:
 Observarea sistematică a activității și comportamentului elevilor furnizează
profesorului informații relevante asupra performanțelor elevilor din perspectiva capacității
lor de acțiune și reacționare, a competențelo r și abilităților dobândite . Permite cunoașterea
unor per formanțe mai greu de cu antificat , dar foarte importante pentru aprecierea
randamentului școlar: conduită morală, trăsături de personalitate și implicit pe ntru calitatea
și eficiența demersului didactic.
Pentru ca metoda folosită în evaluare să conducă la obținerea unor informații cu
adevărat re levante, este foarte important modul în care acestea sunt înregistrate și prelucrate.
Caracteri sticile ce pot fi evaluate prin observarea sistematică a elevilor sunt
prezentate în fișa de evaluare prezentată mai jos :

Exemplu – FIȘĂ DE OBSERVARE SISTEMATICĂ
Numele și
prenumele
elevului Ascultă
activ Foloseș te
adecvat
limbajul
trupului Solicită
informaț ii
supliment are Oferă
informa ții Exprimă
opinii Susține
cu
exemple
Argumentează
X nu e X X – – X

84
elocvent

 Investigația ca metodă complementară de evalua re, oferă posibilitatea elevilor
de a aplica în mod creativ cunoștințele însușite, în situații noi și variate, pe parcursul unei
ore de curs sau a unei succesiuni de mai multe ore. Prin intermediul acestei metode se pot
evalua diverse aspecte privind capacitatea elevilor de a defini și înțelege problema
investiga tă, de a folosi procedee multiple pentru a o bține informațiile necesare, de a colecta
și organiza datele obținute, de a formula și verifica ipoteze cu privire la pro blema studiată ,
de a alege și descrie metodele folosite, de a prezenta rezultatele la care a ajuns.
Folosirea ca metodă complementară investigația are o importanță deosebită deoarece
contribuie la dezvoltarea capacităților de ordin aplicativ, familiarizându -i pe elevi cu
tehnicile investigației științifice.
Activitatea didactică desfășurată prin intermediul aces tei practici evaluative se
desfășoară în sala de clasă, poate fi organizată individual sau pe grupuri de lucru, iar
aprecierea modului de realizare a investigației este de obicei de tip holistic.
Investigația este un element important al demersului de învățare prin descoperire,
deoarece “predarea, învățarea și evaluarea sunt intedenpedente în contextul strategiilor
educaționale modern, investigația reprezintă prin valențele sale formative indiscutabile o
metodă care desăvârșește toate cele trei activități menționate anterior.”26
Investigația presupune obiective care urmăresc: înțelegerea și clarificarea sarcinilor;
aflarea procedeelor pentru găsirea de informații; colectarea și organizarea datelor sau
informațiilor necesare; formularea și testarea ipotezelor de lucru; modificarea planului sau
colectarea alt or date dacă este util ; întocmirea unui scurt raport privind prezentarea
rezultatele investigației;
Investigația permite urmărirea unor caracteristic i personale ale elevilor, cum ar fi :
creativitatea și inițiativa; implicarea în cadrul grupului; cooperarea și colaborare în cadrul
grupului; perseverență ; flexibilitate și deschidere către idei noi; dorința de generalizare.
 Proiectul ca metodă complementară de evaluare este mai amplă decât
investigația, recomandată mai ales în cadr ul evaluării sumative, ce se poate realiza
individual sau în grup. Presupune abordarea completă a unei teme, la nivelul

26 Radu I. T., Evaluarea randa mentului școlar, EDP, București 200, pag. 58

85
particularităților de vârstă. De obicei cuprinde o parte teoretică și una practică,
experimentală. În cazul în care, datorită specificul ui disciplinei, partea experimentală este
redusă sau nu se poate realiza, îmbracă forma referatului.
Tema proiectului este propusă inițial de profesor, dar după ce elevii sunt
familiarizați cu acest tip de activitate și pot să -și aleagă singuri temele. Această metodă are
puternice implicații în realizarea efectivă a învățări i, proiectul trebuie să fie centrat pe o
temă care să favorizeze trans ferul de cunoștințe, priceperi, deprinderi, abilități, abordarea
transdisciplinară și interdisciplinară, consolida rea capacității operaționale a cunoștințelor și
abilităților sociale. Proiectul începe în clasă, prin d efinirea și înțelegerea sarcinilor de lucru,
posibil și prin începerea acestuia , se continuă acasă pe parcursul a câtorva zile sau
săptămâni, timp în car e elevul are permanente consultări cu profesorul și se încheie tot în
clasă, prin prezentarea în fața colegilor a unui raport asupra rezultatelor obținute și dacă este
cazul, a produsului realizat.
La fe l ca și investigația, proiectul are mai multe etape de elaborare ce presupun
direcționarea eforturilor elevilor în două direcții la fel de importante din punct de vedere
metodologic și practic: colectarea datelor, realizarea produsului. Fiecare direcție conține
elemente care conferă specificitate proiectul ui în funcție de disciplina pe care o vizează.
Evaluarea proiectului se face pe baza unor criterii bine stabilite ce vizează calitatea
proiectului ca produs precum și criterii ce vizează calitatea procesului prin care s -a ajuns la
produsul respectiv (acti vitatea depusă de elev). Printre capacitățile elevilor care pot fi
evaluate prin intermediul acestei metode se pot enumera:
– adecvarea metodelor de lucru și a instrumentarului ales la obiectivele
propuse prin proiect;
– folosirea corespunzătoare a materialelo r și echipamentelor din dotare;
– calitatea documentării în problema respectivă;
– modul de prelucrare și valorificare a informației obținute din diferite surse
bibliografice;
– relevanța proiectului (uti litate, conexiuni intra și trans disciplinare);
– modul de pr ezentare al proiectului (claritate, coerență, capacitate de
sinteză );
Strategia de evaluare a proiectului, care este una de tip holistic, trebuie la
rândul ei să fie clar definită prin criterii negociate sau nu cu elevii, astfel încât să evidențieze
efortul exclusiv al elevului în realizarea proiectului.

86
Evaluarea produselor rezultate în urma proiectului se poate re aliza pe baza
unor criterii stabilite la nivelul fiecărei grupe de lucru din cel puțin trei puncte de vedere :
design, con ținut, comunicar e.
 Portofoliul este o metodă și un instrument d e evaluare complex, integrator,
flexibil prin care profesorul urmăreșt e progresul realizat de elev la o disciplină în plan
cognitiv, atitudinal, comportamental de -a lungul unui se mestru sau an școlar.
“Portof oliu a fost perceput ca procedura care permite renovarea practicilor evaluării
pentru a le pune în concordanță cu noutățile vizate de către învățământul orientat spre
dezvoltarea competențelor complexe, insesizabile prin teste obișnuite, standardizate.”27
Folosirea portofoliului ca metodă complementară de evaluare în pr actica școlară
curentă st ârnește din ce în ce mai mult atenția și interesul profesorilor. Portofoliul include
rezultatele relevante obținute prin celelalte metode și tehnici de evaluare (prob e orale,
scrise, practice, observarea sistematică a comportamentului elevului, proiectul,
autoevaluarea), precum și sarcini specifice fiecărei discipline.
Portofoliul reprezintă “cartea de vizită“ a elevului urmărindu -i progresul înregistrat
pe o perioadă determinată a parcursului școlar. D eoarece realizează o sinteză a activității
elevului pe o perioadă mai îndelungată de timp poate servi și ca evaluare sumativă.
Portofoliul p ermite evaluarea un or produse care, în mod curent, nu se au în vedere
prin cel elalte metode de evaluare, ceea ce încurajează exprimarea personală a elevului,
implicarea lui în activități de învățare complexe, cu grad ridicat de originalitate și
creativitate. În felul acesta evaluarea devine motivantă pentru elev. În plus, portofoliu l ca
metodă de evaluare înlătură în bună parte tensiunile, stările emoționale negative care
însoțesc formele tradiționale de evaluare. În cazul acestui instrument de evaluare se
recomandă și o apreciere holistică, ce se bazează pe impresia generală asupra performanței
elevilor sau asupra produselor realizate, luând în considerare piesele individuale incluse în
portofoliu. Aprecierea se poate realiza prin cali ficative sau simboluri numerice

27 Dumitriu Gh., Dumitriu C., Damian I., Dumitriu I., Psihopedagogie, Ed Alma Mater, Bacău, 2002, pag.
275

87

PORTOFOLIU

Ce conține un portofoliu?

&

 Autoevaluarea este metoda prin care elevii își analizează critic și evaluează
propriile cunoștințe, abilități, competențe . Elev ii au nevoie să se autocunoască, deoarece
acest fapt are multiple implicații în plan motivațional și atitudinal. Această metodă ajută
elevul să conștientizeze progresele și achizițiile, să -și raporteze performanțele la exigențele
și sarc inile învățării, să -și creeze un s til propriu de învățare . Pentru a -și îndeplini rol ul, este
util ca elevul să aibă o serie de puncte de referință ( criterii ) în baza cărora să procedeze la
evaluarea diverselor aspecte ale devenirii sale.
Metodele c omplementare de evaluare reprezintă o al ternativă ale metodelor
tradiționale, reprezentând opțiuni metodologice și instrumentale care îmbogățesc practica
evaluării, contribuind eficient la realizarea învățării euristice. Ele au meritul de a -i oferi Selecții din însemnări care
exemplifică reflecții,
originalitate, culoare,
pătrundere, etc.
Produse
elaborate, de
variate tipuri Produse car e arată
procesul d e
dezvoltare
Produse care indică interesele,
stilul elevului și folosirea unei
varietăți de inteligențe
Criteriile pe baza cărora munca va fi evaluată

88
profesorului informații asupra nivelului de pre gătire a elevilor ce nu pot fi obținute prin
metodele tradiționale și pe baza acestora se pot formula aprecieri cu grad ridicat de
obiectivitate asupra performanțelor și progreselor înregistrate de aceștia. Prin intermediul
lor se evaluează ce știe să facă elevul, cum poate valorifica, aplica în conte xte și situații noi
conținuturile asimilate, abilitățile, capacitățile de care dispune.
Utilizarea lor imprimă un pronunțat caracter interactiv actului de predare -învățare,
favorizează individualizarea sarcini lor de lucru, valorifică și stimulează întregul potențial
creativ al elevilor și creează cel mai potrivit cadru pentru exersarea abilităților intelectuale și
practic -aplicative ale acestora.

Instrumente de evaluare

Eficiența utilizării metodelor de evaluare, tradiționale sau complementare, derivă din
folosirea unor instrumente adecvate de evaluare, elaborarea unor probe care să servească cel
mai bine obiectivelor propuse . Instrumentul de evaluare este parte integrantă a metodei de
evaluare, fiind cel care concretizează la nivel de produs opțiunea metodologică a
profesorului pentru măsurarea și aprecierea cunoștințelor și competențelor elevului într -o
situație educațională bine definită. Principalele calități ale unu i inst rument de evaluare sunt:
 validitatea exprimată conform autorilor Ausubel și Robinson “faptul dac ă
testul măsoară ceea ce este destinat să măsoare ”;
 fidelitatea reprezintă calitatea unui instrument de a produce rezultate
constante în urma aplicării sale r epetate;
 obiectivitatea reprezintă gradul de concordanță între aprecierile făcute de
evaluatori independenți asupra răspunsurilor corecte pentru fiecare item, adică toți
cei care îl corectează sunt de acord asupra aceluiași răspuns corect ;
 aplicabilitatea desemnează calitatea unui instrument de a fi administrat și
interpretat cu ușurință.
Elaborarea a unui test de evaluare este o activitate complexă c are presupune a fi
parcurse “ur mătoarele etape :
 determinarea tipului de test;
 proiectarea matricei de speci ficații;
 definirea obiectivelor de evaluare ;
 construirea itemilor;

89
 elaborarea schemei de notare;
 elaborarea schemei de notare;
 pilotarea și revizuirea testelor, precum și a schemei de notare;
 administrarea testelor.
 corectarea și analiza rezultatelor. ”28
Una dintre etapele principale ale proiectării testului de evaluare este proiectarea
matricei de specificații, pentru a fi siguri că testul măsoară obiectivele propuse. Pe liniile
matricei sunt enunțate conținuturile testate , iar coloanele conțin niveluri cog nitive la care
dorim să măsurăm aceste conținuturi (exemplu: cunoaștere, întelegere, aplicare, analiză și
sinteză, conform taxonomiei lui Bloom).
O importanță deosebită în elaborarea testelor de evaluare, o reprezintă formularea
itemilor. Itemul poate fi definit ca unitate de măsurare care conține un stimul și o formă
prescriptivă de răspuns, fiind formulat cu intenția de a provoca un răspuns de la cel evaluat ,
pe baza căruia se pot emite judecăți cu privire la nivelul achizițiilor acestuia într -o direcți e
sau alta (Downing și Haladyna, 2006).
Itemul poate fi prezentat izolat sau în strânsă relație cu alți itemi de același tip sau
din tipologii diferite, poate presupune alegerea sau elaborarea răspunsului, într -un timp
strict determinat sau fără limită d e timp.
În teoria și practica evaluării se întâlnesc o gamă largă de itemi a cărei cunoaștere
poate ajuta efectiv profesorul în elaborarea instrumentelor de evaluar e. Cea mai frecventă
tipologie a itemilor, care are drept criteriu obiectivi tatea în corectare și notare include itemi
obiectivi, semiobiectivi și subiectivi .

A. Itemii obiectivi solic ită elevului evaluat selectarea răspuns ului/răspunsurilor
corect e (sau a celui mai bun răspuns) dintr -o gamă de variante oferite . Acești itemi vizează
preponderent capacitățile de ordin cognitiv , verifică un număr mare de elemente de conținut
într-un timp relativ scurt, asigură obiectivitate în apreciere și notare, punctajul acordându -se
integral în cazul răspunsului corect.
Obiectivitatea acestor it emi are în vedere următoarele aspecte:
– obiectivitatea construcției itemului – cerinț a este explicită, puternic structurată și
corelată cu un obiectiv de evaluare;

28 Stoica A. (coordonator), SNEE, Evaluarea curentă și examenele, Ed. Prognosis, București 2001, pag. 82

90
– obiectivitatea percepției și raportarea la sarcină de către subiectul evaluat – subiecți
diferiți exprimă același mod de percepere și raportare la sarcină;
– obiectivitatea evaluării și notării – evaluatori diferiți acordă același punctaj pentru
aceeași soluție a unui item.
Itemii obiectivi permit măsurarea precisă a rezultatelor și sunt utilizați mai ales în
testele standardizate și pot fi (Evans, 1985; Crocker și Algina, 1986; Radu, 2000; Moise,
2003): itemi cu alegere duală, itemi cu alegere multiplă , itemi de împerechere sau de
asociere.

o Itemi cu alegere duală solicit ă subiectu lui alegerea răspunsului corect din două
variante propuse, de tipul: adevărat/fals; corect/greșit; potrivit/nepotrivit; da/nu. Sunt ușor
de formulat, evaluează în special cunoștințele factuale, pot acoperi un volum mare de
informații, asigură obiectivitate în apreciere, dar prezint ă și riscul ca elevul să ghicească
răspunsul corect sau să -l copie de la un coleg .
În formularea itemilor cu alegere duală se cere respectarea unor “reguli de proiectare
a enun țului: clar, fără ambiguități; scurt, nu lung sau c omplex; fără negație sau dublă
negație; o singură idee într -un enunț; nu reproduce textul din manual; s ă fie plauzibile; nici
prea ușoare, nici prea absurde ; să fie plauzibile.”29

Exemplu:
Obiectiv de evaluare – să identifice car acteristicile decontăril or cu nu merar .
Sarcină de lucru – Notați cu adevărat (A) sau fals (F) următoarele afirmații :
1. Decont ările cu numerar cuprind toate operațiunile de încasări și plăți efectuate
prin casieria proprie unei entități.
2. Evidența contabilă a numerarului din casierie se ține cu ajutorul contului 5311
“Casa în lei”.
3. Soldul final al contului 5311 “Casa în lei” este creditor.
4. Registrul de casă se întocmește lunar de către casier.
5. În registrul de casă se înregistrează documentele justificative de înca sări și plăți în
numerar.
Barem de corectare : Se acordă 0.50 puncte pentru fiecare răspuns correct.

29 Dulam ă M.E., Didactica axată pe competențe, Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj -Napoca, 2010, pag.
241

91

o Itemi cu alegere multiplă se mai numesc și itemi cu răspuns selectat, deoarece
elevul nu generează un răspuns , ci alege un răspuns dintr -o listă de al ternative . Lista de
alternative cuprinde un singur răspuns corect și alternative incorecte, dar plauzibile și
paralele.
Utilizarea acestui tip de item este recomandată atunci când profesorul dorește să
evalueze cunoștințe (terminologia specifică discipli nei, informații punctuale de natură
factuală sau teoretică, metode, proceduri, algoritmi de rezolvare a unor sarcini concrete)
precum și înțelegerea și capacitatea de aplicare a principiilor, enunțurilor cu caracter
general, a metodelor și procedurilor.
În form ularea itemilor cu alegere multiplă se cere respectarea unor “reguli de
proiectare a enun țului: premisa să fie o problemă bine definită și semnificativă, independent
de alternative; să existe un răspuns indiscutabil corect; răspunsurile să aibă, pe câ t posibil,
aceeași lungime; răspunsurile să nu fie sinonime sau opuse ca înțeles; răspunsurile să fie
clare, fără ambiguități ; o singură idee într -un enunț; să nu sugereze alegerea unei
alternative.”30

Exemplu:
Obiectiv de evaluare – să identifice operații le specifice contabilității decontărilor fără
numerar .
Sarcină de lucru – Încercuiți litera corespunzătoare răspunsului corect:
1. Încasarea creanței de la clienți conform ordinului de plată se înregistrează astfel:
a) 5121 = 401;
b) 5121 = 4111;
c) 4111 = 5121;
d) 413 = 4111 .
2. Prin formula contabil ă 5121 = 5113, se înregistrază:
a) depunerea la banc ă a unui efect comercial;
b) acceptarea efectului comercial;
c) încasarea efectului comercial;
d) plata efectului comercial .

30 Dulam ă M.E., Didacti ca axată pe competențe, Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj -Napoca, 2010, pag.
244

92
3. Dobânda de plătit în cazul soldului creditor al cont ului 5121 se înregistrează:
a) 666 = 5121 ;
b) 666 = 5186;
c) 5121 = 666;
d) 666 = 5191;
Barem de corectare : Se acordă 0.50 puncte pentru fiecare răspuns correct.

o Itemi de tip pereche ( de asociere ) solicită stabilirea unei corespondențe între două
liste de afirmații sau concepte . Sunt alcătuiți din două categorii de informați i repartizate pe
două coloane, i nformațiile din prima coloană reprezintă premisele, iar cele din a doua
coloană răspunsuri le, elevul având sarcina de a le asocia corect. Itemii de tip pereche pun
elevul în situația de a determina corespondența corectă între cuvinte, propoziții, fraze, valori
numerice, semnificații, litere, simboluri, infirmații, etc. Instrucțiunile care preced cele două
coloane se referă la criteriul sau criteriile în baza cărora t rebuie realizată asocierea într e
premise și răspunsuri. Acești itemi se folosesc pentru a evalua în ce măsură elevii pot
identi fica relațiile core cte dintre diferite informații, fapte, nume, date, evenimente, rezultate,
expresii ale unor legi, etc. Este i ndicat ca numărul de răspunsuri și premise să fie diferit și să
li se precizeze elevilor dacă un răspuns poate fi ales o dată sau de mai multe ori.
Proiectarea enunțului itemilor de tip asociere ar trebui să respecte următoarele reguli:
clar, fără interpr etări; o singură idee într -un enunț; toate premisele și răspunsuri le să fie
așezate față în față, pe aceeași pagină ; răspunsurile ordonate alfabetic,
crescător/descrescător, pentru a nu induce răspunsul.

Exemplu:
Obiectiv de evaluare – să identifice opera țiile specifice contabilității decontărilor cu
numerar.
Sarcină de lucru – Asociați explicațiile operațiilor economice din coloana A cu
formulele contabile corespunzătare din coloana B :
A. B.
1. încasarea unei creanțe
2. restituirea avansului de trezorer ie neutilizat
3. depunerea încasărilor din vânzări la bancă
4. plata ajutoarelor materiale a. 581 = 5311 și 5121 = 581
b. 423 = 5311
c. 5311 = 4111
d. 505 = 5311

93
5. răscumpărarea obligațiunilor emise e. 506 = 5311
f. 5311 = 542

Barem de corectare : Se aco rdă 0.50 p uncte pentru fiecare răspuns co rect.

B. Itemii semiobiectivi sunt acea categorie de itemi care solicită elevului construirea
parțială sau totală a unui răspuns la sarcina definită în enunțul itemului. În general, itemii
semiobiectivi se caracte rizează prin aceea că pot testa o gamă largă de capacități intelectuale
și rezultate ale învățării, plasează elevul într -o situație cognitivă cu un grad de complexitate
mai ridicat decât reușesc să o facă itemi i obiectivi și permit folosirea unor materiale
auxiliare. Acest tip de itemi pot încuraja elevul în aprofundarea noțiunilor învățate, creșterea
vitezei de o perare cu acestea, conciziei și acurateței exprimării.
Din categoria itemilor semiobiectivi fac parte: itemi cu răspuns scurt, itemi
de completare, întrebări structurate.
o Itemi cu răspuns scurt necesită formularea unui răspuns scurt , liber, atât din
punct de vedere al formei, cât și al conținutului, sub forma unor propoziții, fraze, cuvinte,
simboluri, numere . Presupun atât stăpânirea unor cunoștințe cât și abilitate de a formula și
structura cel mai potrivit răspuns scurt , dar nu permit evaluarea unor capacități intelectuale
superioare. Itemii permit un control rapid ușor, relativ obiectiv, diminuând problemele
legate de exprimarea liberă. Elevii pot formula răspunsuri parțial corecte sau incomplete ,
fapt ce trebuie ilustrat în baremul de corectare.

Exemplu:
Obiectiv de evaluare – să identifice elementele specifice trezoreriei .
Sarcină de lucru – Răspundeți corect la următoarele întrebări :
1. Care sunt instrumentele de plată folosite în decontările fără numerar?
2. Ce este acreditivul?
3. Ce sunt obligațiunile?
4. Ce conturi se utilizează pentru evidența valorilor de încasat?
5. Cum se calculeză disponibilitățile bănești din casierie la sfâ rșitul zilei?
Barem de corectare : Se acordă 0.50 p uncte pentru fiecare răspuns co rect și coplet .
Pentru un răspuns incomplet se acordă 0 .25 puncte.

94
o Itemi de completare reprezintă o variantă a itemilor cu răspuns scurt. Solicită
elevii să formuleze un răsp uns care să completeze o afirmație incompletă sau un enunț
lacunar pentru a -i conferi valoare de adevăr. Se recomandă să nu se folosească drept suport
texte din manual pentru a preveni memorarea mecanică.
Itemii de completare nu sunt adecvați pentru evaluarea capacităților intelectuale
superioare (analiză, sinteză, capacitate de rezolvare de probleme, evaluare), iar răspunsurile
foarte scurte pe care le solicită, dacă sunt folosiți în exces și exclusiv, pot chiar frâna
dezvoltarea acestora.
Proiecta rea itemilor de completare impune respectarea următoarelor reguli :
“spațiile libere de dimensiuni diferite pot sugera, prin lungimea lor, răspunsul așteptat ;
excesul de spa ții libere duce la pierderea sensului enunțului oferit spre analiză și completare,
precum și la obținerea altor răspunsuri corecte altele decât cele așteptate .”31

Exemplu:
Obiectiv de evaluare – să identifice conturile specifice contabilității trezoreriei .
Sarcină de lucru – Completați spațiile libere prin cuvintele corespunzătoare
contex tului dat :
Contul 5121 are funcția contabilă …..(1)……. . În debit se înregistrează …….(2)………,
iar în credit se înregistrează ……..(3)……… Soldul poate fi debitor, care reprezintă
……..(4)…….. din cont și creditor, care repre zintă ……….(5)……… acordat de bancă
pentru …….(6)………..
Barem de corectare : Se acordă 3 puncte în total, câte 0.50 p uncte pentru fiecare
răspuns co rect.

o Întrebări structurate sunt itemi care conțin mai multe sarcini de lucru, punând
elevul în situația de a construi răspunsurile și de a alege modalităț ile de formulare a
acestora. Acești itemi realizează trecerea de la itemii obiectivi și s emiobiectivi către itemii
subiectivi .
O întrebare structurată este formată dintr -un număr variabil d e secvențe
(subîntrebări ) care pot avea forma unor itemi obiectivi, semiob iectivi sau a unui eseu scurt,
a căror coerență și succesiune derivă dintr -un element comun (idee, fapt, principiu, lege,
rațiune internă a problematicii vizate). În elaborarea într ebărilor se pornește, în general, de

31 Stoica A. (coordonator), SNEE, Evaluarea curentă și examenele, Ed. Prognosis, București 2001, pag. 110

95
la un material -stimul constând în diferite texte, hărți, grafice, diagrame. Prezintă avantajul
că orientează elevul în elaborarea răspunsurilor, creează condiții pentru evaluarea unor
abilități cognitive superioare, nu numai reproducerea sau aplicarea informațiilor, precum și
gradarea complexității și dificultății sarcinilor de lucru, permit transformarea unui item de
tip eseu într -o suită de itemi obiectivi și semiobiectivi, sporind astfel gradul de obiectivitate
în apr eciere și notare.
Stimulează dezvoltarea capacităților și abilităților intelectuale superioare,
originalitatea, creativitatea persoanei evaluate. Întrebările solicită un răspuns deschis, dar
relativ scurt, care să nu depindă de răspunsul la întrebarea pre cedentă pentru a putea fi
apreciat și notat corect, conform baremului. Ele trebuie să fie în concordanță și strict
corelate cu materialele stimul folosite, să testeze unul sau mai multe obiective. Întrebările
structurate permit testarea unei varietăți de c unoștințe, competențe, abilități, gradarea
complexității și dificultății sarcinii, crearea condițiilor ca evaluarea să ofere șansa unor
răspunsuri corecte pentru toți elevii, dar și să discrimineze performanțele la vârf.

Exemplu:
Obiectiv de evaluare – să identifice elementele contului 5311 “Casa în lei” .
Sarcină de lucru – Pe baza informațiilore din T -ul contului 5311 “Casa în lei” ,
calculați următoarele elemente :
1. TSD (total sume debitoare) ;
2. TSC (toal sume creditoare);
3. Soldul final.

D 5311 Casa în lei C
SID 4 500
RD 3 800 5 600 RC

Barem de corectare : Se acordă 0.50 p uncte pentru fiecare răspuns co rect.

96
C. Itemii subiectivi (cu răspuns deschis) au drept principală ca racteristică faptul că
testează creativit atea elevului, originalitatea și capacitatea sa de personalizare a
cunoștințelor. Acești itemi se caracterizează prin faptul că solicită elevului evaluat
elaborarea unui răspuns foarte puțin sau deloc orientat.
Prin intermediul lor se evaluează rezult ate complexe ale învățării, capacități,
competențe care apar ca efecte acumulate în timp (analiză, sinteză, argumentare, exprimare,
organizare a unui discurs).
Cu toate că acești itemi par relativ ușor de construit, exigențele formulării corecte a
cerințe i și a baremului de corectare și notare sunt foarte stricte; ele trebuie să prevină acea
subiectivitate a profesorului care conduce la evaluarea neprofesională, arbitrară și la punerea
elevului în situația de a fi nedreptățit.
Corectarea și notarea lor pr ezintă un grad redus de obiectivitate; se poate realiza fie
analitic (acordarea unui număr de puncte pentru diferite elemente ale răspunsului așteptat),
fie holistic (global), prin formularea unei judecăți de ansamblu asupra răspunsului în
conformitate cu anumite criterii de evaluare sau descriptori de performanță.
În categoria itemilor subiectivi se înscriu : itemii rezolvare de probleme, eseul.

o Rezolvarea de problem e (situații problem ă) constituie o modalitate prin care
profesorul poate crea situații de învățare ce dezvoltă creativitatea, gândirea divergentă,
imaginația, capacitatea de transfer, de generalizare sau/și de concretizare a informațiilor și
procedurilor.
Capacitatea de a rezolva probleme nu este ereditară ; ea se d ezvoltă treptat prin
exersare, fiind situată la nivelul superior al capacităților cognitive și presupunând chiar
anumite caracteristici generale de personalitate pe care elevul le dobândește în procesul
formării sale. Din aceste motive , utilizarea rezolvării de probleme ca metodă de evaluare
trebuie să țină cont de experiența de luc ru a elevilor cu această metodă, iar gradul de
dificultate al problemelor trebuie să crească progresiv, pe măsură ce elevii acumulează
experiența specifică.
Rezolvarea de situații problematice contribui e nu numai la eva luarea randamentului
școlar, ci și la dezvoltarea cr eativității, gândirii critice , imaginației, capacității de
generalizare și de transfer. Acest tip de item dezvoltă gândirea euristică, independentă,
spiritul anali tic și critic, reflexiv, formează abilități de comunicare, cooperare, lucrul în
echipă (când este realizată ca activitate de grup). În această situație evaluarea va avea în

97
vedere comportamentele implicate în rezolvarea problemei, nu numai indicarea propriu –
zisă a soluției, cum ar fi: înțelegerea problemei, documentarea în vederea identificării
informațiilor necesare în rezolvarea problemei, formularea și testarea ipotezelor, stabilirea
strategiei rezolutive, prezentarea și interpretarea rezultatelor.
Rezolvarea de probleme impl ică o anumită subiectivitate în evaluare, mai ales în
cazul problemelor care solicită rezolvarea în termeni de optim sau dezirabil. Dacă activitatea
a fost organizată în echipă, notarea trebuie individualizată, ținându -se cont de rolul și
sarcinile concret e rezolvate de fiecare membru al echipei.

Exemplu:
Obiectiv de evaluare – să rezolve aplicații practice privind contabilitatea trezoreriei .
Sarcină de lucru
Efectuați analiza contabilă și întocmiți formulele contabile pentru următoarele
operațiuni comp letând tabelul de mai jos:
Nr
crt Explicația operției economice Conturi
corespondente A/ P
+/-
D/C Formula contabilă
1 Plata furnizor ului dintr -un acreditiv
2 Încasarea de la clienți a
contravalorii facturilor conform
ordinului de plată
3 Depunere a încasărilor din vânzări
la bancă
4 Achiziționarea de timbre fiscale cu
numerar
5 Folosirea timbrelor fiscale

6 Achiziționarea de obligațiuni cu
plata ulterioară.

Barem de corectare : Se acordă 1 .50 p uncte pentru fiecare operațiune corect
rezolvată, astfel: 0.50 puncte pentru identificarea conturilor corespondente, 0.50 puncte
pentru aplicarea regulilor de funcționare, 0.50 puncte pentru întocmirea corectă a formulei
contabile .

98
o Eseul permite evaluarea capacităților cognitive superioare, de complexitate
ridicată. Eseurile reprezintă un instrument adecvat și frecvent utilizat deoarece răspunde
într-o mare măsură competențelor sociale ce se doresc a fi formate la elevi. Itemul de tip
eseu pune elevul în situația de a construi un răspuns liber în conformitate cu un set dat de
cerințe; cu cât cerințele sunt mai precis formulate și mai explicit ilustrate în schema de
notare, cu atât crește fidelitatea evaluării și notării (gradul de obiectivitate în raport cu mai
mulți evaluatori și/sau cu mai mul te evaluări succesive). Eseul permite deci evaluarea
abordării globale a unei sarcini de lucru în care cunoștințele, gradul de înțelegere și
capacitatea de aplicare a cunoștințelor, inclusiv măsura și m odul în care învățarea a fost
personalizată (contribui nd astfel la formarea reală a personalității elevului), se întrepătrund
și se manifestă în mod integrat.
În funcție de gradul de detaliere a cerințelor și criteriilor ce trebuie respectate în
formularea răspunsului, distingem:
1) După dimensiunile răspunsulu i așteptat:
a) Eseu cu răspuns scurt (minieseu) – în care, printre cerințele
enunțului, este precizată și dimensiunea maximă admisă a răspunsului
așteptat: număr maxim de cuvinte, număr maxim de paragrafe, număr
maxim de rânduri;
b) Eseu cu răspuns extins – la care singura limită ce operează este
aceea a timpului de lucru maxim admis;
2) După tipul răspunsului așteptat :
a) Eseu structurat sau semistructurat – în care, prin cerințe explicite,
indicii sau sugestii, răspunsul elevului este organizat, structurat ,
orientat, ordonat;
b) Eseu liber – în care originalitatea și creativitatea elevului se pot
manifesta maximal.
Eseurile acoperă o gamă largă de obiective, dar o arie relativ mică de conținuturi.
Solicită un timp mai mare pentru rezolvare, da r și pentru corectare și apreciere. Evaluează
obiective de maximă complexitate cum ar fi: abilitatea de a actualiza, organiza și reorganiza
cunoștințele într -un mod personal , de a interpreta informațiile și de a exprima un punct de
vedere personal, de a u tiliza un limbaj nu numai corect, dar și elevat .
În cazul în care se folosește eseul ca instrument de evaluare se impune o atenție în
plus pentru formularea precisă a obiectivelor și elaborarea sistemului de notare pentru a

99
diminua cât mai mult posibil s ubiectivitatea în apreciere. Se vor a vea în vedere aspecte
multiple: conținutul științific, argumentarea, organizarea și prezentarea ideilor, abilitățile
analitice și critice, originalitatea, creativitatea. Un alt criteriu de notare a eseului este
folosire a limbii, ortografia, punctuația, așezarea în pagină, acuratețea lucrări i și altele, în
funcție de temă și clasă .

4.6 Erori în evaluarea didactică

Practica docimologică evidențiază existența unor disfuncțiuni și dificultăți în
evaluarea obiectivă a rezul tatelor școlare. Notarea corectă, obiectivă este afectată de
numeroase circumstanțe care generează variații semnificative relevate fie la același
examinator în momente diferite (variabilitate intra -individuală), fie la examinatori diferiți
(variabilitate i nterindividuală).
Evaluarea defectuasă poate cunoaște următoarele forme: notarea strategică –
practicată la începutul activității pentru a ține elevii sub control, sub amenintarea notelor
slabe sau a nepromovării; notarea sancț iune – care nu are nimic de -a face cu achizițiile
sau performanțele elevilor ci cu anumite atitudini considerate neacceptabile; notarea
etichetă – prin notarea pe termen lung după aceleasi pareri favorabile/nefavorabile, sau în
concordanță cu celelalte note ale elevului.
Cei mai mul ți factori perturbatori privesc activitatea profesorului. Situațiile cel mai
frecvent intalnite sunt:
 Efectul "Halo" – profesorul realizează aprecierea elevilor prin prisma unei
evaluări inițiale si prin generalizarea notării la toate disciplinele. În vir tutea judecății
anticipative profesorul nu mai remarcă progresele sau părțile pozitive ale elevului slab,
după cum nici minusurile celui bun. Pentru a corecta aceste tendințe se poate recurge la
anonimatul probelor scrise sau la recurgerea la corectori de la alte școli.
 Efectul de ancorare – supraevaluarea unor rezultate deoarece pun în lumină
elemente neasteptate, mai puțin frecvente, care vor constitui baza unor noi grile de
corectare a răspunsurilor.
 Efectul Pygmalion – anticipațiile sau predicțiile prof esorului asupra
performanțelor elevilor sfârsesc prin a se produce, datorită influențării conștiente sau
inconștiente a comportamentului elevilor. Încrederea in posibilitatile elevilor și încrederea

100
în reușita lor constituie un puternic factor motivaționa l, care sfârsește prin creșterea
performantelor acestora.
 Stilul personal al evaluatorului – fiecare profesor are propria sa g rilă de
apreciere, unii apreciind reproducere cantitativă, iar alții apreciind origina litate. Unii
notează mai indulgent , alții mai exigent, iar alții preferă notele de mijloc. Unii consideră
nota, o modalitate de incurajare, alții de constrâ ngere.
 Efectul tendinței centrale – apare mai ales î n cazul profesorilor începatori
care din dorința de a nu greși sau subaprecia elevii acor da note , în jurul valorilor medii.
 Efectul de similaritate – apare atunci cand profesorul se ia drept reper pe el
insuși. De exemplu, profesorii care au experiența de foști "premianți" sau au copii cu
rezultate excelente, vor avea tendința de a fi mai se veri si invers.
 Efectul de contrast – apare atunci cand un elev primeste o nota mai bună sau
mai slabă datorită comparației cu rezultatul anterior. După o notă slabă un rezultat bun va
parea și mai bun, sau după un candidat foarte bun, următorul care este mediocru va părea
mult mai slab.
 Efectul de ordine – se referă la inerția aprecierii (notarea concomitentă cu
aceeași notă) deși între răspunsuri există diferențe calitative. Se datorează mai ales
factorilor ca oboseala, indispoziția, lipsa de interes etc .
 Eroarea logică – se referă la înlocuirea parametrilor de performanță urmariți
cu alte considerații, care în realitate sunt elemente secundare, cum ar fi efortul depus
pentru a ajunge la rezultat, conștiinciozitatea, acuratețea stilul sau sistematizarea e xpunerii
etc., deși uneori acest efec t se justifică, nu trebuie să devină o regulă, deoarece crește
riscul de subiectivitate în notare.

101

CAPITOLUL V
Cadrul experimental de aplicare a strategiilor de evaluare

5.1 Metodica cercetării

5.1.1. Repere generale

Pentru realizarea în bune condi ții a cercetării, am stabilit și respectat metodologia
cercetării, ținând cont de metodele și tehnicile utilizate pentru colectarea datelor, de
eșantioanele selectate, de etapele parcurse, toate acestea corel ându -le cu tipul de cercetare
întreprinsă, și anume cercetarea de tip experimental. Cercetarea de tip experimental
cunoa ște, conform indica țiilor teoretice, următoarele etape:
 delimitarea și formularea fenomenului ce urmează a fi studiat;
 emiterea ipotezei sau ipotezelor de lucru;
 alegerea variabilelor;
 stabilirea tipului de experiment, a condi țiilor de desfă șurare;
 alcătuirea e șantioanelor (claselor) experimental și de control;
 pretestarea;
 aplicarea experimentului pe eșantionul experimental;
 înregistrarea , prelucrarea, analiza și interpretarea rezultatelor și determinarea
diferențelor;
 întocmirea raportului de cercetare.
Experimentul este apreciat ca fiind metoda cea mai importantă d e cercetare
deoarece „p e baza ipotezei avansate, în cadrul experimentului se modifică în mod
sistematic un factor sau altul și se notează efectele acestei modificări asupra activității și
conduitei subiectului sau grupului. Factorul care operează și pe care îl variază
experimentatorul constituie variabila independentă (v. i.), i ar modificările care s -au produs

102
și care urmează să fie măsurate și explicate constituie variabila dependentă (v. d.).”32 Spre
deosebire de observație, unde are loc urmărirea intenționată a modificărilor fără a se
interveni asupra comportamentului subiecțil or cercetați, experimentul presupune
intervenția și așteaptă rezultatul ei. La variabilele menționate se pot adăuga o variabilă
provocată , creată de către cercetător și o variabilă invocată necreată de cercetător (vârstă,
număr de subiecți, coeficient inte lectual).
Pentru ca experimentul să fie corect elaborat, se porne ște de la observa ția ini țială a
modului de manifestare a fenomenului ce trebuie studiat, se formulează ipoteza, pentru ca,
în final, să se verifice ipoteza prin analiza datelor colectate. Ast fel, trebuie parcurse
anumite etape specifice cercetării de tip experimental: formularea problemei ce trebuie
elucidată, formularea ipotezei de lucru, pretestarea, stabilirea situa ției experimentale,
constituirea celor două e șantioane (experimental și de c ontrol), introducerea factorului de
progres pe e șantionul experimental, testarea finală, înregistrarea, prelucrarea, analiza și
interpretarea rezultatelor. Ipoteza ce a stat la baza realizării experimentului poate fi
confirmată doar dacă datele ob ținute su nt semnificative statistic.
Există mai multe tipuri de experiment ce pot fi folosite în realizarea cercetării:
experimentul de laborator, experimentul natural și experimentul psihopedagogic, o variantă
a celui natural. Dacă experimentul de laborator presu pune scoaterea subiectului din mediul
obișnuit de activitate și introducerea acestuia într -un mediu anume creat, folosindu -se
anumite materiale, experimentul psihopedagogic , ca variantă a experimentului natural, se
realizează în condiții familiare, natural e de viață și de activitate. Acest tip de experiment ne
oferă date de ordin cantitativ și calitativ, cu un grad mare de precizie, putând fi prelucrate
și interpretate cu ajutorul tehnicilor statistico -matematice. Experimentul psihopedagogic
poate fi consta tativ și formativ. Experimentul constatativ presupune măsurarea unui
fenomen la un moment dat. Experimentul formativ presupune intervenția în grupul școlar
prin introducerea unui factor de progres, menit să conducă la formarea de noi capacități.
Experiment ul psihopedagogic are o serie de limite, iar utilizarea lui presupune o
anumită prudență din partea cercetătorului. Aceste limite provin din faptul că experimentul
psihologic se desfășoară în condiții variate, ce nu pot fi în totalitate ținute sub control.
Rezultatele obținute se datorează atât factorului de progres introdus în experiment, cât și
anumitor influențe externe care intervin pe parcursul experimentului. Se poate vorbi în

32 Dumitriu C., Introducere în cercetarea psihopedagogică, Editura Didactică și Pedagogică, R. A., București,
2004 , pag. 87

103
acest sens despre o maturizare a subiecților, ca urmare a propriei evoluții naturale, ce poate
influența variabila dependentă. De asemenea , s-a constatat faptul că subiecții supuși
experimentului, conștienți că sunt supuși unor probe, se vor pregăti mai intens asupra temei
introduse, ceea ce va duce la modificarea comportamentulu i lor anterior. Evenimentele
care au loc pe parcursul cercetării pot conduce la o diferențiere a celor două măsurători,
inițială și finală. Toate aceste limite nu pot reprezenta un obstacol în derularea
experimentului psihopedagogic, practica științifică d emonstrând aceasta prin colectarea
unui număr consistent de date experimentale certe, posibilitatea interacționării acestor
limite fiind foarte redusă.

5.1.2. Prezentarea eșantionului experimental

Eșantionarea presupune alegerea unui număr de subiecți di n populația școlară, ce
urmează a fi supuși experimentării sau controlului cercetării. În aceste cazuri, se folosește
numai eșantionul experimental, testându -se înainte de experimentare, pentru a se cunoaște
situația de la care se pornește.
Subiecții care fac parte din eșantionul experimenta l frecventează cursurile
Colegiului Economic „Ion Ghica” Bacău și au parcurs conținuturile modulelor de
specialitate prevăzute pentru profilul economic, pregătindu -se pentru a deveni tehnicieni în
activități economice.
Clasa experimentală (Ce): clasa a XI -a E, domeniu – economic, profil – servicii,
specializare – tehnician în activități economice , cu un număr de 2 9 elevi (17 fete și 12
băieți) cu vârsta de 17 -18 ani.
Clasa de control (Cc): clasa a X I-a C, domeniu – econo mic, profil – servicii,
specializare – tehnician în activități economice , cu un număr de 27 elevi ( 18 fete și 9 băieți)
cu vârsta de 17 -18 ani..
Elevii ambelor clase au fost observați permanent pe parcursul școlarității, cu ei
desfășurându -se o activitate normală cu respectarea programei obiectelor de specialitate.

5.1.3. Etapele cercetării

104
Cercetarea experimentală privind eficiența evaluării asupra progresului școlar și
dezvoltării personalității elevului, s-a desfășurat în trei etape din anul ș colar 20 11-2012 la
Colegiul Economic „Ion Ghica”, Bacău:
a. Etapa constatativă a evaluării inițiale s -a desfășurat în perioada 1 2 septembrie
– 7 octombrie 2011 și a constat în aplicarea unor teste inițiale. Prelucrarea și
analiza rezultatelor au ajutat la „diagnostic area” nivelului de însușire a
noțiunilor depte cont, formula contabilă și aplicarea acestor noțiuni în
rezolvarea de probleme .
b. Etapa formativ -ameliorativă a introducerii factorului de progr es s-a desfășurat
în perioada 10 octombrie – 25 mai 2012 și a cupri ns proiectarea, organizarea și
desfășurarea unor activități de predare -învățare -evaluare menite să conducă la
sporirea randamentului școlar în direcția vizată.
c. Etapa evaluării finale s-a desfășurat în perioada 28 mai – 15 iunie 2012 și a
constat în aplicar ea unor probe de evaluare pentru a stabili nivelul de pregătire a
elevilor. În aceeași perioadă s -au analizat rezultatele și s -au stabilit concluziile
privind efectul intervenției ameliorative, sugestiile și propunerile desprinse din
cercetare.

5.1.4. Ip oteza și obiectivele cercetării

Ipoteză – Prin Folosirea tehnicilor și instrumentelor de evaluare alterantive, se
realizează progresul școlar la nivelul elevilor precum și dezvolatarea personalității acestora
(la modulul – Contabilitatea evenimentelor și trenzacțiilor ).
Verificarea ipotezei reclamă următoarele obiective:
 identificar ea nivelului de cunoaștere a noțiunilor de bază din contabilitate ;
 identificarea nivelului de însușire a terminologiei specifice contabilit ății trezoreriei ;
 identificarea capaci tății de a recunoaște conturile specifice contabilității trezoreriei ;
 estimarea capacității de a rezolva probleme specifice contabilității trezoreriei ;
 sesizarea utilizării greșite a co nturilor la întocmirea formulelor contabile ;
 conceperea, proiectarea și realizarea unui experiment psihopedagogic de
eficientizare a orelor de contabilitate ;
 identificarea soluțiilor de optimizare a comunicării și formularea unor concluzii,
sugestii și propuneri cu rol optimizat or pentru orele de contabilitate ;

105
În vederea tes tării ipotezei formulate am acționat în următoarele direcții:
– stabilirea eșantionului experimental;
– conceperea probelor;
– administrarea probelor;
– înregistrarea, prelucrarea, analiza și interpretarea rezultatelor;
– elaborarea intervenției ameliorative;
– stabi lirea diferențelor între cele două faze (inițială și finală) în cadrul eșantionului;
– stabilirea diferențelor între grupa experimentală și grupa martor (de control);
– preconizarea unor soluții pentru optimizarea activității didactice viitoare.

5.1.5 . Metod e și tehnici folosite în cercetare

Metoda de cercetare științifică este „un ansamblu de operații intelectuale prin care o
disciplină sau o ramură a cunoașterii caută să ajungă la adevăruri pe care să le
demonstreze, să le verifice. Ele sunt ghidate de co ncepția generală a cercetătorului, de
principiile teoretico -științifice de la care acesta pornește, respectiv de metodologia
cercetării.”33
Prezenta cercetare a folosit metode, tehnici și procedee care au permis cunoașterea
personalită ții elevilor și compo rtamentului acestora în activitatea de învă țare și în
împrejurări neoficiale, cunoa șterea condi țiilor în care se instruiesc (ambian ță, manuale,
lucrări auxiliare) și mai ales cunoa șterea volumului și a calității cunoșt ințelor din domeniul
contabilității pe care le p osedă elevii din cele două clase a X I-a. Metodele au permis
observarea, înregistrarea, estimarea și măsurarea reacțiilor subiecților la stimulii externi.
Metoda principală folosită în cercetare a fost experimentul, dar datorită faptului că
este f oarte complexă, a implicat și folosirea altor metode, care au fost subordonate
acestuia . Aceste metode se împart în două categorii :
 de colectare a informa țiilor/datelor: observarea psihologică, convorbirea,
analiza produselor activită ții școlare, ancheta p e bază de chestionar, probe de
evaluare (testul docimologic), experimentul;

33 Dumitriu C., Introducere în cercetarea psihopedagogică, Editura Didactică și Pedagogică, R. A., București,
2004 , pag. 53

106
 de prelucrare a informa țiilor/datelor: numărarea rezultatelor, a răspunsurilor
elevilor cu anumite rezultate, a categoriilor de dificultă ți, interpretarea calitativă
prin analize v ariate; clasificarea, ordonarea, ierarhizarea rezultatelor folosind
scările de evaluare, tabele analitice și sintetice, reprezentări grafice, diagrame,
histograme.

Metode de colectare a datelor

Observarea presupune urmărirea atentă a faptelor de educați e așa cum se
desfășoară în condiții naturale. Ca metodă, se deosebește de observația spontană prin faptul
că presupune elaborarea prealabilă a unui plan de observație cu precizarea obiectivelor ce
vor fi urmărite și a cadrului în care se desfășoară. Observ ația a urmărit:
a. comportamentul socioafectiv al elevilor în colectivul clasei:
-frecvența;
-atitudinea față de activitatea didactică, gradul de participare la lecții;
-implicarea în activități de grup: munca în echipă, studii de caz etc.;
-posibilități de c oncentrare pentru formularea răspunsurilor;
b. trăsături de caracter:
-conduita intelectuală în timpul lecțiilor (rapiditate, spontaneitate, stabilitatea
atenției, atenție distributivă);
-spiritul de observație;
-motivația pentru învățare;
-atitudinea f ață de muncă (tenacitatea, seriozitatea, spiritul creator);
-predilecția pentru activități teoretice sau practice;
-nivelul la care sunt utilizate în comunicare resursele limbii;
-atitudinea față de sine și față de ceilalți (exigență, demnitate personală,
ambiție, modestie etc.).
c. temperamentul:
-încadrarea în tipologie pe baza comportamentului;
-gradul de rezistență la efort, la solicitări continue;
-echilibrul stărilor afective;

107
-viteza și ritmul vorbirii;
-trăsăturile comunicării verbale și nonverbale .

Elevii au fost urmăriț i în timpul orelor de contabilitate și au fost consemnate în fișe
de observație după modelul :

Fișă de observare a activității elevilor
Lista este concepută pentru a înregistra rapid cu DA/NU , prezența sau absența unor
calități.
Nr.
Crt Numele și prenumele
Comunicare
Colaborare
Gândire
Participare/
implicare
Respectarea
termenelor
Respectarea
regulilor
Rezolvare de
probleme
1.
2.

Informațiile acumulate au contribuit la perfecționarea strategiilor didactice: selec ția
și adaptarea conținutului, dirijarea instruirii pentru atingerea performanței, opțiunea pentru
o tehnică sau alta de evaluare.

Exemplu: observarea elevilor la modulul „Contabilitatea evenimentelor și
trenzacțiilor ” (tema „Contabilitatea operațiilor de trezorerie ”). S -a urmărit compor tamentul
la o lecție de formare de priceperi și deprinderi construită pe baza un ui studiu de caz .
S-a constatat că elevii B. R., C. C., P. M., , Ș. D . C., stăpânesc regulile de
funcționare ale conturilor, etapele analizei contabile, tehnica întocmirii formulei contabile
și sunt foarte rapizi în reacții. Au decodat rapid cerințele aplicației , au elaborat în timp util
mesajul -răspuns. Elevii C . B., M. A. și V. A . au înt âmpinat dificultăți cu privire la
aplicarea regulilor de funcționare a conturilor și la întocmirea formulei contabile.

108
Ca urmare a semnalării acestor carențe, elevii au primit ca temă pentru acasă
(pentru portofoliu) un studiu de caz asemănător cu cel făcut în clasă pentru a exersa tehnica
analizei contabile și întocmirea formulelor contabile.
Convorbirea constă într -un dialog între cercetători și subiecții supuși investigației
în vederea colectării de date care să elucideze fenomenele urmărite. Desfășurată pe baza
unui plan, cu întrebări prestabilite, convers ația a furnizat informații pentru înțelegerea
motivelor interne ale conduitei comunicaționale și a determinat dezvăluirea demersurilor
gândirii subiecților. Cu ajutorul acestei metode s -a putut stabili dacă elevii cunosc
elementele componente ale trezoreri ei și dacă pot opera transferurile de sens .
Am constatat că unii elevi sunt superficiali în exp rimare , folosesc un limbaj
simplest și nu folosesc în definirea conceptelor termenii de specialitate învățați la orele de
curs.
Analiza produselor activității școlare reprezintă studiul obiectivărilor muncii
elevilor la cursuri și în afara lor, sub îndrumarea profesorului; produsele activității școlare
s-au concretizat în mijloace foarte utile pentru cunoașterea evoluției comunicării.
Elevii au avut de elaborat pentru portofoliu teme (vezi ANEXA 2) aferente
capitolului ”Contabilitatea operațiilor de trezorerie ”. Se va oferi indicații elevilor pe
parcursul realizării temelor portofoliu și se va verifica fiecare tema la ora de curs imediat
următoare primirii indica țiilor.
Metoda a contribuit la cunoașterea carenț elor și la gândirea unor soluții de
remediere. Alte informații obținute prin intermediul acestei metode au fost: cunoașterea
capacității de a înțelege și analiza cerințele unui subiect, de a rezolva subie ctul utilizând
informațiile și experiența de viață.
Probele de evaluare administrate în cadrul experimentului, lucrările scrise
semestriale, proiectul , au fost supuse analizei în vederea desprinderii unor aprecieri asupra
calității instruirii. Ele au ind icat progresele sau oscilațiile subiecților și au determinat în
cadrul experimentului, lucrul diferențiat.
Metoda anchetei psihologice , considerată a fi metodă complexă de cunoa ștere
științifică a opiniilor, atitudinilor, aspira țiilor, comportamentelor, t rebuin țelor, motiva ției,
presupune recoltarea unor informa ții despre via ța psihică a unui individ sau a unui grup
social și interpretarea acestora cu scopul desprinderii semnifica ției lor
psihocomportamentale. Această metodă se poate realiza sub două aspec te: ancheta pe bază
de chestionar și ancheta pe bază de interviu.

109
În realizarea feedback -ului, a m folosit ancheta pe bază de chestionar pentru a
identifica părerile elevilor despre eficiența evaluării prin test și prin proiect.
La sfârșitul experimentului, am distribuit chestionare, elevilor din eșantionul
experimentat, pentru a determina eficiența diferitelor instrumente de evaluare asupra
progresului școlar și dezvoltării personalității elevilor. Chestionarul a fost de opinie cu
răspunsuri mixte (cu răspu nsuri închise și cu răspunsuri deschise) .
Testul este o metodă preponderent psihologică care presupune măsurarea
capacită ților și a însușirilor psihice ale individului. O formă a metodei testelor este
reprezentată de testul de cuno ștințe, probă standardiz ată, folosită permanent în învă țământ,
având ca scop măsurarea nivelului de cuno ștințe al elevilor, progresele sau dificultă țile din
activitatea de învă țare. Prin intermediul testului de cuno ștințe se apreciază gradul de
înțelegere, analiză, sinteză și aplicare a informa țiilor dobândite într -o anumită perioadă de
timp.
Testul de cuno ștințe (testul docimologic ), este o probă complexă alcătuită dintr -un
ansamblu de itemi care, în urma aplicării în condi ții aproape identice, oferă, pe baza unor
măsurători și aprecieri ra ționale, informa ții potrivite referitoare la modul de realizare a
obiectivelor didactice, la progresul școlar, la direc țiile de interven ție viitoare a cadrelor
didactice pentru ameliorarea eficien ței demersurilor instructiv -educative. Dacă în
psihologia experimentală , testul reprezintă o probă prin care se examinează aptitudinile
psihice și fizice ale unei persoane, în școală testul reprezintă un set de probe prin care se
evaluează cuno ștințele, priceperile, aptitudinile și deprinderile elevilor.
Conform didacticii disciplinelor economice testele sun “probe standardizate sub
aspectul conținutului, condițiilor de aplicare, formulării răspunsurilor și al criteriilor de
apreciere a rezultatelor .”34
Pe toată perioada cercetării, în etapa ini țială (pre experimentală), în etapa
experimentală propriu -zisă și în etapa finală (postexperimentală), am aplicat teste (probe)
de evaluare adecvate. Pentru ob ținerea unei situa ții cât mai aproape de adevăr, în
elaborarea testelor folosite în cele trei etape am ținut seama de următoarele cerin țe:
 itemii propu și să acopere cerin țele programei de clasa a XI -a de la liceele
tehnologice, profil servicii ;

34 Druță M. E., Didactica disciplinelor economice. Considerații teoretice și aplicații, Ed. ASE, București
2002, pag 118

110
 itemii să creeze posibilitatea de a cuantifica volumul cuno ștințelor și
calitatea acestora;
 itemii să fie astfel formu lați, încât să nu fie pasibili de interpretări diferite;
 cerin țele formulate să solicite pe lângă cuno ștințe, priceperi și deprinderi, un
efort intelectual impus de situa ții noi;
 punctajul acordat să concorde cu dificultatea sarcinilor formulate.
În etapa inițială am aplicat proba de evaluare predictivă , care a avut ca scop
identificarea eventualelor lacune existente în informa țiile asimilate de elevi și stabilirea
strategiilor care se impun pentru recuperarea acestora. În etapa experimentală propriu -zisă,
am aplicat probe de evaluare formativă menite să urmărească realizarea obiectivelor
opera ționale, iar în etapa finală am aplicat proba de evaluare sumativă cu scopul de a
observa nivelul cuno ștințelor elevilor. Probele de evaluare inițială și finală au fo st aplicate
identic pe ambele e șantioane (clasa experimentală și clasa de control), evaluarea sumativă
făcându -se diferențiat, urmărindu -se cu precădere volumul cuno ștințelor elevilor, de la ce
nivel s -a pornit și la ce nivel s -a ajuns după ce s -a interven it didactic, pedagogic și
experimental. Datorită nivelului mediu al clasei, am încercat să alternez probele de
evaluare în func ție de gradul de dificultate, ținând cont de cantitatea de informa ții asimilate
în diferite momente ale parcursului instruirii ș colar e și totodată de capacită țile receptive
ale elevilor. Probele de evaluare au fost astfel elaborate , încât să alterneze itemii obiectivi
cu cei semiobiectivi și subiectivi.
Probele de evaluare aplicate au respectat metodologia care stă la baza elaboră rii lor,
ținând totodată cont de competențele generale și specifice prevăzute în programă .
Experimentul derulat în scopul elaborării prezentei lucrări este de tip formativ și a
parcurs cele trei etape specifice: evaluarea ini țială, introducerea factorului de progres și
evaluarea finală. În elaborarea cercetării experimentale, am formulat ipoteza cercetării care
va face legătura între variabilele independente și cele dependente: Folosirea testelor
formative, a proiectului și diversificarea tehnicilor și ins trumentelor de evaluare
realizează progresul școlar la nivelul elevilor precum și dezvolatarea personalității
acestora .
Experimentul realizat a îndeplinit cele două funcții principale: gnoseologică (de
cunoaștere a unor aspecte relevante privitoare la acț iunea educațională) și de practică (de
introducere a unor elemente de optimizare).

111

Metode de prelucrare a informațiilor /datelor

Metode le de prelucrare a datelor reprezintă un ansamblu de instrumente și procedee
destinate să înregistreze și să măsoare co nfigurația de ansamblu a colectivelor de elevi,
privite din diverse puncte de vedere. Ele permit cunoașterea climatului psihosocial
(constituit din țesătura relațiilor interpe rsonale dintre membrii grupului și a relațiilor cu
personalul didactic) precum și a eficienței sistemului educațional.
După efectuarea observației și consemnarea datelor în foile de observații, după
administrarea testelor, evaluarea și înregistrarea perfor manțelor (operația de măsurare) s -a
realizat gruparea datelor sub forma unui tab el de rezultate.
Tabelele analitice consemnează rezultatele individuale ale subiecților din clasa
experimentală și din clasa martor ( de control). Elevii sunt înscriși în ordine alfabetică , iar
în dreptul lor este prezentat rezultatul măsurării exprimat sub forma datelor numerice .
Tabelele sintetice realizează o grupare a datelor măsurate, făcându -se abstracție de
numele subiecților. Gruparea datelor s -a făcut în funcție de doi indicatori: amplitudinea sau
întinderea scării de repartizare și frecvența măsură torilor efectuate.
Reprezent ările grafice utilizate pentru aprecierea perfo rmanțelor, în cadrul
experimentului sunt : histograma (reprezentare prin batoane sau dreptunghiuri, înălțimea lor
corespunzând mărimii respective), poligonul frecvențelor (se obține prin unirea vârfurilor
batoanelor sau mijlocului bazelor superioare ale dreptunghiurilor din histograma),
diagra ma areolară (suprafața unui cerc se împarte în funcție de rezultatul măsurăto rii
efectuate în cercetare, 360° fiind considerat echivalentul lui 100 %) .

5.2 Desfășurarea cercetării

5.2.1. Etapa preexperimentală (inițială)

S-a derulat în perioada 12 septembrie – 7 octombrie 2011 și a avut ca scop
cunoașterea fenomenului ce urmează a fi cercetat.
Etapa preexperimentală a avut următoarea structu ră:

112
a. alcătuirea eșantioanelor;
b. elaborarea testului inițial și a matricei de pecificație ;
c. aplicarea probei de evaluare predictivă la ambele clase;
d. analiza și interpretarea rezultatelor.
Am început prin a selecta eșantioanele, conform cerințelor metodologice. Am ales
două clase a XI -a, deoarece conform programei “Contabilitatea operațiilor de trezorerie”
se studiază la modulul Contabilitatea evenimentelor și tranzacțiilor clasa a XI -a . Într -o
cercetare conform cerințelor, cele două eșantioane trebuie să fie omogene (pe cât posibil)
atât din punct de vedere numeric, cât și ca potențial. Am considerat că în momentul
începerii experimentului elevii de la ambele clase au avut un nivel de pregătire similar
(media la testul inițial clasa experimentală 6,96, iar cl asa control 7,01) . Clasele au fost
relativ omogene ca vârstă a elevilor, a mediului lor de proveniență (urban/rural) și a
condițiilor de studiu (fiind la același profil și specializare, au parcurs aceleași programe de
instruire ).
În etapa preexperimentală am aplicat proba de evaluare inițială (predictivă) pentru a
observa nivelul intelectual al elevilor, lacunele pe care le au și pentru a stabili strategiile
care se impun pentru remedierea acestora.
În elaborarea probei de evaluare am avut în vedere compe tențele prevăzute de
standardele de pregătire profesională pentru specializarea technician în activități
economice .
Competențele pentru unitatea 16. Contabilitatea evenimentelor și tranzacțiilor sunt:
1.Utilizează planul general de conturi pentru înregis trarea evenimentelor și
tranzacțiilor.
2. Înregistrează evenimente și tranzacții în contabilitate.
3. Completează registrele contabile și balanța de verificare
Testul de evaluare inițială au fost a urmărit atingerea următoarelor obiective
operaționale :
– O1 să identifice elem entele contului;
– O2 să calculeze elementele contului;
– O3 să identifice elementele formulei contabile ;
– O4 să utilizeze analiza contabilă pentru î ntocmirea formulei contabile ;
– O5 să rezolve cu ușurință aplicații cu operații economice simp le.

113
Proba de evaluare inițială a fost realizată dup ă modelul propus de Ministerul
Educatiei, Cercetării, Tineretului și Sportului. Proba este formată din două părți: parte I –
itemi cu alegere multiplă (subiectul I.A), itemi cu alegere duală (subiectul II. A); partea II –
întrebare structurată (subiectul II.A), rezolva re de problem e (subiectul II.B), (vezi ANEXA
3). S-a stabilit un punctaj maxim de 100 puncte (nota 10). , din care 10 puncte din oficiu.

Analiza rezultatelor probei de evaluare ini țială
În urm a aplicării probei de evaluare inițială, am constatat că există problem ă la
aplicarea regulilor de funcționare a conturilor cât și la întocmirea formulei contabile , la
ambele clase. Unii elevi au dificultăți în stabilirea corectă a funcției contabile a uno r
conturi și aplicarea regulilor de funcționare, iar alții nu cunosc locul pe care îl ocupă contul
în formula contabilă . Majoritatea cunosc elementele componente ale contului și stiu să le și
calculeze .

Număr
elevi
înscri și Număr
elevi
evalua ți Note acor date test inițial
clasa a XI -a E Media
clasei
Sub 5 5 – 5,99 6 – 6,99 7 – 7,99 8 – 8,99 9 – 10
6.96 29 29 1 3 7 11 6 1
024681012
sub 5 5-5,99 6-6,99 7-7,99 8-8,99 9–10FRECVENȚĂ NOTE
VALOARE NOTEProba de evaluare ini țială
clasa experimentală -11 E

Număr
elevi
înscri și Număr
elevi
evalua ți Note acordate test iniț ial
clasa a XI -a C Media
clasei
Sub 5 5 – 5,99 6 – 6,99 7 – 7,99 8 – 8,99 9 – 10
7,01 27 26 1 0 12 5 6 2

114

02468101214
sub 5 5-5,99 6-6,99 7-7,99 8-8,99 9–10FRECVENȚĂ NOTE
VALOARE NOTEProba de evaluare ini țială
clasa control -11 C
051015
sub 5 5 -5,99 6 -6,99 7 -7,99 8 -8,99 9 -9,99FRECVENȚA NOTELOR
VALOARE NOTEProba de evaluare ini țială
-11 Eși 11 C-

Poligonul frecvenței pentru evaluarea inițială arață că elevii din cele două clase
alese pentru experiment au nu nivel a l cunoștințelor asemănător, acesta fiind și unul din
motivele pentru care au fost alese cele două colective de elevi.
Concluzii: În urma verificării și corectării testului ini țial s-a constatat că: 62 %
dintre elevi i clasei experimentale au note peste 7, i ar în cazul clasei control 50% din
numărul elevilor evaluați au obținut note peste 7. Elevii care au obținut rezultatele bune și
foarte bune cunosc elementele contului, regulile de funcționare ale conturilor precum și
elemnt ele formulei contabile. Cei care au obținut note sub 7 au probleme în aplicarea
regulilor de funcționare ale conturilor și la întocmirea formulei contabile.

Analiza rezultatelor ob ținute la testul ini țial a determinat următoarele măsuri:

115
 alocarea unui număr de două ore (o săptăm ână) pentru actualizarea și
aprofundarea cuno ștințelor teoretice despre cont și formula contabilă ;
 utilizarea metodelor active pentru stimularea interesului și a atractivită ții
activită ților de învă țare;
 acordarea unei aten ții suplimentare în orele de reca pitulare aferente fiecărei
unități ;
 elaborarea de exerci ții de recuperare pentru elevii slabi și mediocri care au
dificultă ți;
 elaborarea de exerci ții suplimentare pentru elevii capabili de performan ță.

5.2.2. Etapa experimentală propriu -zisă

S-a înti ns pe o perioadă îndelungată, din 10 octombrie – 25 mai 2012 . Această etapă
a cuprins:
 introducerea factorului de progres;
 urmărirea permanentă a evolu ției fenomenului cercetat;
 dezvoltarea capacită ților de operare cu Planul General de Conturi ;
 aprofundare a deprinderilor și capacită ților de întocmire a formulelor
contabile ;
 aplicarea periodică a probelor intermediare de evaluare formativă;
 intervenirea cu măsuri formativ -funcționale permanente;
 cuantificarea rezultatelor.
Pe parcursul acestei etape, am apli cat metode, tehnici și procedee de cercetare
amintite anterior. De asemenea, am introdus factorul de progres modificându -l în funcție
de necesități și diversificând maniera de aplicare. Factorul de progres introdus, utilizarea
metodelor activ -participative au avut ca scop progresul școlar și dezvoltarea personalității
elevilor. Metodele aplicate au avut un impact puternic, pozitiv asupra conduitei de învățare
a elevilor, antrenându -i în diverse activități în grup sau pe echipe.
După analiza testului predict iv, am apreciat că este nevoie de lucrul diferen țiat; am
întocmit și distribuit unor elevi fi șe de recuperare și altor elevi fi șe pentru performan ță.

116
Elevi care au primit fi șe cu exerci ții pentru recuperare: C. B. (6); D. D.(5,5 0); I. I.
(6,00 ); L. B. (4,5 0); M. A. (5,00); M. L . (6,50); P . M (6,50); R. D. (6, 50); S. M. (6,50); V.
A. (5,50) .

Fișă de recuperare

I. Încercuiți litera corespunzătoare răspunsului corect: (0,25×4=1p)

1. Conturi le de activ prezintă la sfârș itul perioadei sold final:
a) Creditor ;
b) Debitor ;
c) Creditor si debitor ;
d) Sold initial .
2. Prima cifra din simbolul contului reprezintă :
a) Clasa ;
b) Grupa ;
c) Subgrupa ;
d) Contul sintetic de gradul I.
3. Reprezentarea grafică a relaț iei de echilibru generată de înregistrarea unei operații
sau tranzacții se numeș te:
a) Formulă contabilă ;
b) Analiză contabilă ;
c) Dubla reprezentare ;
d) Simbolul contului .
4. Legatura logica dintre contul care se debitează și contul care se creditează se
numeș te:
a) Contare;
b) Debitare ;
c) Corespondență ;
d) Creditare .
II. Uniți cu o linie termenii din coloana A care corespund afirmaț iilor din
coloana B (0,40×5=2 p)

117
A B
1. DEBIT a. reprezentarea cifrică a denumirii contului
2. RULAJ b. soldul iniț ial + rulaj
3. TOTAL SU ME c. modificările intervenite î n cadrul elementelor
patrimoniale în urma operaț iilor economice
4. SOLD FINAL CREDITOR d. partea sau situația din stâ nga a oricarui cont
5. SIMBOLUL CONTULUI e. total sume creditoare – total sume debitoare

III. (1x6p = 6p)
Întocmiți T-ul contului 5311 „Casa în lei ”, știind că soldul ini ial este în valoare de 350
lei. Opera țiile efectuate prin casierie sunt :
 Încasare factură nr 206 din 01.08.2010 , în valoare de 785 lei.
 Acordarea unui avans de trezorerie administ ratorului în vederea plății facturii de utilități
în valoare de 235 lei.
 Încasări din vânzarea mărfurilor prin mag azin în valoare de 372 lei.
 Plata facturii nr 61 din 11.07.2010 , în valoare de 250 lei, .
Pentru fiecare element identificat corect se acordă 1 punct
Notă: Se acordă 1 punct din oficiu
Punctaj total: 1+2+6+1=10 puncte

Elevi i R. B. (9,00); B. R. (8,50); Ș. C.(8.50) , au primit fișe cu exerciții pentru
performanț ă deoarece doresc să participe la olimpiada interdisciplinară și vizează
învățăm ântul superior economic.

Fișă cu exerci ții pentru performan ță

SC “Alfa” SRL prezinta urmatoare a situatie patrimoniala la 01.05.2011 :
Denumirea elementelor patrimoniale Solduri iniț iale
212 Construcț ii 5200
301 Materii prime 150
411 Clienț i 450
5311 Casa î n lei 100

118
5121 Conturi la bănci î n lei 3 300
461 Debitori diverș i 300
TOTAL ACTIV 9 450
401 Furnizori 4 300
1012 Capital subscris vă rsat 4 800
1061 Rezerve legale 350
TOTAL PASIV 9 450

În cursul lunii mai au loc următoarele operaț ii econom ice:
a) Se încasează de la un client suma de 190 lei, conforn ordinului de plata nr. 3.
b) Se primeș te un credit bancar pe termen scurt, în valoare de 1 000 lei conform
extrasului de cont.
c) Se achită o datorie față de un furnizor i î valoare de 100 lei astfel: 50% din c ontul
bancar, 50% î n numerar.
d) Se acordă un ava ns de trezorerie unui salariat în valoare de 30 lei î n numerar.
Se cere :
a. Analiza contabilă ș i formulele contabile corespunzatoare fiecarei operatii.
(1,5×4= 6p )
b. T-eurile contu rilor 5311 ”Casa în lei” și 5121 “Conturi la banci î n lei”
(1.5×2=3p )
Notă: Se acordă 1 punct din oficiu
Punctaj total: 6+3+1=10 puncte

Factorul de progr es introdus clasei experiment este folosirea metodelor și
instrumentelor alternative de evaluare. Elevii din clasa experimet au primit fișe pentru
portofoliu (vezi A NEXA2) și temă de proiect „Contabilitatea operațiilor de trezorerie ”.
Proiectul este o mo dalitate de evaluare datorită căruia elevii e fectuează o cercetare
indreptată spre ob iective practice și finalizate î ntr-un produs: obiecte, prezentări, bloguri ,
pliante, planș e, albume tematice, etc. Produsele sun t rodul unei cercetari, proiectări și
acțiuni pra ctice efectuate individual sau î n grup, caract erizandu -se prin originalitate și
utilitate practică. Proiectul îmbină munca de investigație științifică cu activitate a practică a
elevului în activități de durată.

119
Titlul proiectului : Contabilitatea op erațiilor de trezorerie
Scopul: Evaluarea capacității de culegere și pr elucrare a informațiilor privind
contabilitatea operațiilor de trezorerie .
Obiective:
 să identifice surse de informare privind tema proiectului;
 să selecteze informații în legătură cu tema propusă;
 să organizeze informațiile provenite din diverse surse;
 să realizeze în grup un produs corespunzător temei proiectului;
 să respecte elementele de conținut ale proiectului ;
Resursele proiectului :
Materiale : Manualul de contabilitate – clasa a XI -a, Standardele Internaționale de
Contabilitate, Planul General de Conturi, OMFP 3055/2009, formulare tipizate a diferitelor
documente, reviste, cărți , interne t, etc
Umane : elevii clasei a XI -a E
De timp : două săptămâni
Elevii vor realiza în gru p unul din următoarele produse la alegere :
 prezentare PPT;
 filmule ț;
 broșură;
 pliant ;
 newsletter;
 blog;

Planul proiectului
Contabilitatea operațiilor de trezorerie

1. Delimitări și structuri p rivind contabilitatea opera țiilor de trezorerie
Noțiuni gener ale privind trezoreria
Structura trezoreriei
Documente specifice operațiilor de trezorerie
2. Contabilitatea operațiilor de trezorerie
Conturi specifice operațiilor de trezorerie

120
Evenimente și tranzacții privind trezoreria
3. Studiu de caz p rivind cont abilitatea trezoreriei
Bibliografie

CRITERII DE EVALUARE PROIECT
Grupa: _____________________________________________________
DA/NU DESIGN
Informația din prezentare este ușor de citit?
Tot spațiul este folosit într -un mod corespunzător și efectiv, în formatul cel mai potrivit?
Graficele/ tabelele/ imaginile fac atractivă prezentarea și au legătură cu ceea ce este
prezentat?
Secvențierea informațiilor și secțiunilor prezentării este clară și logică?

DA/NU CONȚINUT
Conceptul/ procedeul urmări t este abordat/ explicat corect din punct de vedere științific?
Rezultatele sunt explicate folosind terminologia corespunzătoare?
Implicațiile activității desfășurate, relativ la una din întrebările unității, sunt precizate?

DA/NU COMUNICARE
Ideile sunt comunicate eficient?
Rezultatele sunt comentate?
Ortografia și regulile gramaticale sunt respectate?
Textul este creativ și angajant?

Pentru a observa modificările produse prin introducerea factorului de progres, am
administrat clasei contr ol pe aceeși temă un test de evaluare sumativă (vezi ANEXA 4) . Pe
parcursul aplicării probelor de evaluare formativă am putut constata progresul sau regresul
elevilor și am aplicat o serie de strategii care să elimine eventualele lipsuri. De apreciat

121
este faptul că, în perioada administrării probelor de evaluare formativă, s -a înregistrat o
evolu ție constantă a tât a nivelului intelectual al elevilor, cât și a personalității lor, ceea ce
presupune că folosirea diferitelor metode și instrumente de evaluare, au avut un impact
pozitiv asupra elevilor, asigurând o motiva ție corespunzătoare învă țării.
Rezultatele obținut e de elevi la evaluarea intermediară pe tema Contabilitatea
operațiilor de trezorerie sunt prezentate în tabelul sintetic mai jos:

TABE L SINTETIC
Privind rezulta tele probei de evaluare intermediară – Contabilitatea
operațiilor de trezorerie
– Ce (a XI -a E) și Cc (a XI -a C) –
Număr de elevi
înscriși Număr de elevi
evaluați Medie

Ce
Cc Ce
PROIECT Cc
TEST Ce
PROIECT Cc
TEST
29 27 29 27 8,86 7,62

Concluzii: În urma aplicării evaluării intermediare, datorită faptului că s -au folosit
instrument e diferite (Ce proiect, Cc test), clasa experiment a obținut rezultate net
superioare deoarece prin proiect se verifică nu numai cunoștințele însu șite , ci și alte
competențe și abilități diverse ale elevilor cum ar fi: competențe digitale, gândirea critică,
spirit de inițiativă, capacitatea de analiză și sinteză, capacitatea de planificare etc.

122
5.2.3. Etapa postexperimentală

S-a desfășurat în pe rioada 28 mai – 15 iunie 2012 . În această etapă s -au realizat:
 Administrarea probei de evaluare sumativă;
 Înregistrarea și cuantificarea rezultatelor;
 Confirmarea sau infirmarea ipotezei de lucru;
 Stabilirea rolului factorului de progres;
 Selectarea con ținuturilor ce trebuie aprofundate;
 Organizarea demersului didactic al ac țiunilor viitoare.
Testarea finală a elevilor din ambele clase, experimentală și de control, prin
administr area probei de evaluare finală , a avut ca scop înregistrarea progresului sau
regresului elevilor, astfel încât, pe baza rezultatelor ob ținute, să pot confirma sau infirma
ipoteza avansată la începutul cercetării, precum și valabilitatea și eficacitatea factorului de
progres. R ezultatele ob ținute, au determinat demersul didactic viitor, în ceea ce prive ște fie
continuarea și consolidarea ac țiunilor începute, fie modificarea și ameliorarea acestora.
Proba de evaluare sumativă s -a administrat după acelea și condi ții ca și celelalte probe și a
avut un grad de dificultate mediu, dar mai di ficil decât cele anterioare.
În urma administrării probei de evaluare sumativă, am constatat un progres în ceea
ce prive ște nivelul de cuno ștințe al elevilor . Spre deosebire de proba de evaluare ini țială,
unde elevii arătau caren țe și ezitări, în ce priv ește funcțiile conturilor și întocmirea
formulei contabile, la proba finală dovedesc, mai multă siguran ță, comit mai pu ține gre șeli.
Rezultatele probei de evaluare sumativă au cunoscut o cre ștere semnificativă, ceea ce
denotă eficacitatea și valabilitatea metodelor aplicate în etapa experimentală, acestea având
o influen ță pozitivă asupra elevilor, determinându -i să fie mai activi, să se implice și mai
mult în diverse activită ți.
Rezultatele obținute de elevi la evaluarea sumativă sunt prezentate în tabelel e de
mai jos:

Număr
elevi
înscri și Număr
elevi
evalua ți Note acordate test sumativ
clasa a XI -a E Media
clasei
Sub 5 5 – 5,99 6 – 6,99 7 – 7,99 8 – 8,99 9 – 10
7.76 29 29 0 1 3 14 7 4

123

0246810121416
sub 5 5-5,99 6-6,99 7-7,99 8-8,99 9–10FRECVENȚĂ NOTE
VALOARE NOTEProba de evaluare sumativa
clasa experimentală -11 E

Număr
elevi
înscri și Număr
elevi
evalua ți Note acordate test sumativ
clasa a XI -a C Media
clasei
Sub 5 5 – 5,99 6 – 6,99 7 – 7,99 8 – 8,99 9 – 10
7,55 27 26 0 1 6 8 10 2

024681012
sub 5 5-5,99 6-6,99 7-7,99 8-8,99 9–10FRECVENȚĂ NOTE
VALOARE NOTEProba de evaluare sumativă
clasa control -11 C

Pentru a verifica ipoteza lansată la începutul cercetării , în etapa postexpe rimentală,
am aplicat elevilor un chestionar de feedback pentru a identifica părerile ecestora despre

124
eficiența evaluării prin test și prin proiect. Chestionarul cuprinde șase întrebări din care una
este cu răspuns deschis, iar restul cu rărpuns închis.

Chestionar
Realizez o cercetare privind eficiența evaluării prin test și prin proiect asupra
progresului școlar și dezvoltarea personalității elevului. Informațiile obținute sunt
confidențiale și vor fi folosite pentru perfecționarea ulterioară a procesulu i de evaluare.
Vă mulțumesc anticipat pentru colaborare.
1. În ce măsură evaluarea corectă și completă vă motivează în procesul de învățare ?
o foarte mult
o mult
o indiferent
o puțin
o foarte puțin

2. Căt timp acordați zilnic pregătirii pentru evaluare?
Evaluarea prin test Evaluarea prin proiect
o mai puțin de o oră
o între 1 și 3 ore o mai puțin de o oră
o între 1 și 3 ore
o peste 3 ore o peste 3 ore
3. Care sunt principalele surse de documentare/informare?
Evaluarea prin test Evaluarea prin proiect
o caietul de notițe o caietul de notițe
o manualul o manualul
o internetul
o bibligrafia recomandată
o combinație a celor de mai sus o internetul
o bibligrafia recomandată
o combinație a celor de mai sus
4. Apreciați în funcție de intensitatea opiniei, în ce masură sunteți deacord cu
următoare le afirmații:
Utilizarea de către profesor a evaluării prin test produce următoarele efecte
Acord
total Acord Indiferent Dezacord Dezacord
total

125
1. Capacitate mare de re ținere a
informațiilor.
2. Capacitate mare de aplicare a
informațiilor.
3. Generează erori de evaluare, conflicte.
4. Dezvoltă capacitatea de comunicare și
argumentare.
5. Crește gradul de motivare și încredere în
forțele proprii.
6. Dezvoltă personalitatea și formează
abilități diverse (digitale, capacitate d e
adaptare, toleranță față de alte opinii,
gândire critică, capacitate de analiză și
sinteză, spirit de inițiativă, capacitate de
implicare și mobilizare a resurselor,
capacitate de planificare și previziune,
empatie, capacitate de autoevaluare)
«În cazul acordului total sa u acordului
subliniați abiliățtile care credeți că sunt
formate»

Utilizarea de către profesor a evaluării prin proiect produce următoarele efecte
Acord
total Acord Indiferent Dezacord Dezacord
total
1. Capacitate mare de re ținere a
informațiilor.
2. Capacitate mare de aplicare a
informațiilor.
3. Generează erori de evaluare, conflicte.
4. Dezvoltă capacitatea de comunicare și
argumentare.
5. Crește gradul de motivare și încredere în
forțele proprii.
6. Dezvoltă personalitatea și formează
abilități diverse (digitale, capacitate de
adaptare, toleranță față de alte opinii,
gândire critică, capacitate de analiză și
sinteză, spirit de inițiativă, capacitate de
implicare și mobilizare a resurselor,
capacitat e de planificare și previziune,
empatie, capacitate de autoevaluare)

126

«În cazul acordului total sa u acordului
subliniați abilitatile care credeți că sunt
formate»

5. Ce stil de învățare aveți?
o vizual
o auditiv
o practic

6. Descrieți în câteva cuvinte c um v -ați dori să se desfășoare evaluarea ?

CAPITOLUL VI
Prezentarea, analiza și interpretarea datelor

6.1 Prezentarea datelor

Datele colectate cu ajutorul diverse lor metode și tehnici oferă posibilitatea
comparării rezultatelor obținute concret cu c ele avansate în cursul ipo tezei. Tabelele
analitice prezintă mediile obținute de elevii de la clasa experimentală și clasa de control la
proba de evaluare inițială și la proba de evaluare finală. Prin compararea celor două
rezultate, s e observă progresul majorității elevilor de la ambele clase, de la prima la ultima
probă.

Clasa experimentală a XI -a E ( Ce )
Tabel analitic cu rezultatele obținute

Nr. crt . Numele si prenumele
(inițiale) Note test inițial
Note test final
1. B. A. 7,50 7.80
2. B. R. 8.50 9
3. B. R.. 9 9.60

127
4. C. C. 8 9.20
5. C . B. 6 7
6. C. R. 7 8.80
7. C. R 7,50 7
8. D. I 6,50 7.20
9. D. D. 5,50 6.40
10. D. D. 8 8.10
11. G. M. 7 6.30
12. I. I. 6 7.30
13. L. B. 7,50 7.80
14. L. B. . 4,50 6
15. M. A. R. 7,50 8
16. M. A. 5 5.60
17. M. P. 8 8.80
18. M. L . 7 7.80
19. M. A 6,50 7.20
20. N. C. 8 7.60
21. P. M. 6,50 8.80
22. R. R. . 7 8.50
23. R. D . 6,50 7.40
24. S. A. L. 8 7.80
25. S. M . 6,50 7.60
26. Ș. D. C . 7 9.40
27. S. B. 7 7.60
28. V. A . 5,50 7.60
29. Z. A. 7,50 8

Clasa control a XI -a C ( Cc )
Tabel analitic cu r ezultatele obținute în urma testului final

Nr. crt. Numele si prenumele
(inițiale) Note test inițial
Note test final
1. A. I. S. 6,50 6,50
2. A. E. 7 8,50
3. B. C. C. 6 8,40
4. C. A. M. 6 6,80
5. C . I. C. 8 8,60
6. C. S. 8 8
7. C. M. C. 7 7,50
8. C. V. V. 6,50 7
9. G. T. D. 6,50 7,20
10. H. P. E. 6,50 8
11. H. A. 5 6
12. L. A. 6 7
13. M. A. 6,50 6,5
14. M. M. 8,50 8
15. M. C. A. 8,50 9
16. M. A. 8 8,40
17. N. M. E. 9 9,50
18. N. D. V. 6 7,20
19. P. L. V. 6 7
20. P. V. B. I. 7,50 8,50
21. P. A. E. 7 7,50
22. P. A. 9 8,80

128
23. R. I. R. 8 7,60
24. S. S. I. 6 6,50
25. S. A. V. 6,50 6,50
26. S. R. M. 7,50 8
27. V. A. M 4,50 5,60

Tabelele sintetice prezintă mediile clasei experimentale și mediile clasei de control
la proba de evaluare inițială și la proba de evaluare finală. Prin compararea celor două
rezultate, s e observă progresul celor două clase de la proba inițială la ce finală .

TABEL SINTETIC
Privind rezultatele probei de evaluare ini țială
Ce (a XI – E) și Cc (a XI –a C)
Număr de elevi
înscri și Număr de elevi
evalua ți Medie
Ce Cc Ce Cc Ce Cc
29 27 29 26 6,96 7,01

TABEL SINTETIC
Privind rezultatele probei de evaluare sumativă
Ce (a XI – E) și Cc (a XI –a C)
Număr de elevi
înscri și Număr de elevi
evalua ți Medie
Ce Cc Ce Cc Ce Cc

129
29 27 29 27 7,76 7,55

6.2 Analiza și interpretarea datelor obținute

Analiza și interpretarea datelor constă în prelucrarea acestora, prin efectuarea unor
opera ții de centralizare și grupare a rezultatelor în tabele și grafice, în calcularea și
interpretarea unor indici statici, în surprinderea unor corela ții existente între două șiruri de
mărimi și în descifrarea mecanismelor ce se află în spatele corela țiilor respective.
Vizualizarea atentă a tabelelor și graficelor ce urmează a fi prezentate indică
evolu ția concretă a cuno ștințelor investigate ale elevilor. Comparând rezultatele atât
longitudinal, cât și transversal, cu ajutorul tabelelor, se pot ob ține informa ții despre
valoarea mediilor fie cărei probe de evaluare (ini țial, intermediară și finală) și despre
frecven ța notelor ob ținute la fiecare probă de evaluare. Progresul înregistrat de elevii
ambelor clase se datorează amplificării și intensificării activită ților de învă țare pe parcursul
asimilării materiei ad ecvată anului de studiu și particularătăților individuale .
Progresul nu s -ar fi realizat dacă n -ar fi existat o continuă colaborare între elevi și
profesor, dacă ace știa nu s -ar fi implicat activ în rezolvarea sarcinilor.

TABEL SINTET IC
Privind rezultatele probelor de evaluare ini țială și sumativă
– Ce și Cc –
Număr de elevi Medie test inițial Medie test sumativ
Ce Cc Ce Cc Ce Cc
29 27 6,69 7,01 7,76 7,55

Analizând și comparând rezultate le obținute la cele două probe de evaluare, se
poate constata că elevii au avut un progres vizibil, atât cei din clasa experimentală, cât și
cei din clasa de control. S atisfacția este că progresul elevilor din clasa experimentală de
12% între evaluarea inițială și cea finală, iar prograsul elevilor din clasa de control este de
8% între cele două momente evaluate. Progresul înregistrat de clasa experimentală fa ță de

130
clasa de control (cu 4% mai mare) demonstrează eficacitatea, valabilitatea și utilitatea
factorului de progres cu care s -a intervenit pe parcursul derulării cercetării, acesta având un
rol formativ (educativ) și func țional (utilitar), ceea ce denotă faptul că ipoteza avansată este
confirmată.
Progresul înregistrat de cele două clase rezultă și din graficele prezentate mai jos.

131

132
Analiza rezultatelor ob ținute de elevii eșantinului experimental , din cele două clase
experimentală și de control, atât la proba de evaluare ini țială, cât și la cea sumativă,
conduce la desprinderea următoarelor concluzii:
 media ob ținută la proba de eva luare sumativă de clasa experimentală a
cunoscut o cre ștere destul de mare, spre deosebire de media probei de
evaluare ini țială; media a crescut cu 0,80 puncte, de la 6,96 la 7,76 ;
 media clasei de control a crescut cu 0,54 puncte, de la 7,01 la 7,55 , difer ența
înregistrată fiind inferioară celei înregistrate de clasa experimentală;
 la proba de evaluare ini țială, clasa de control a ob ținut o medie mai mare
decât a clasei experimentale, diferen ța fiind de 0,05 puncte, iar la proba de
evaluare sumativă, clasa experimentală a înregistrat o medie superioară
mediei clasei de control, diferen ța fiind de 0,21 puncte;
 notele acordate reflectă nivelul bun atât al clasei experimentale, cât și al
clasei de control; dacă la proba de evaluare ini țială clasa experimentală a
înregistrat un număr de 7 note peste 8, iar clasa de control 8 note peste 8, la
proba de evaluare sumativă notele peste 8 ale clasei experimentale au fost în
număr de 11 iar cele ale clasei de control în număr de 12.
Considerând notele situate între 9 și 10 ca reprezentând rezultate foarte bune , între
7-8,99 rezultate bune , între 5 -6,99 rezultate mediocre și sub 5 rezultate slabe (sub limită),
situa ția este următoarea:

 Proba de evaluare ini țială:
Interpretare:
– rezultate slabe (sub limită): 4 % Ce și 4 % Cc;
– rezultate mediocre: 35 % Ce și 45 % Cc;
– rezultate bune: 55 % Ce și 40 % Cc;
– rezultate foarte bune: 6 % Ce și 11 % Cc.
Concluzii:
 rezultatele slabe sunt identice la ambele clase ;
 rezultatele mediocre su nt mai multe la clasa control (45 % față de 35 %);
 clasa experimentală a obținut mai multe rezultate bune și foarte bune decât clasa
control .

133

 Proba de evaluare sumativă :
Interpretare:
– rezultate slabe (sub limită): 0 % Ce și 0 % Cc;
– rezultate mediocre: 14 % Ce și 26 % Cc;
– rezultate bune: 72 % Ce și 67 % Cc;
– rezultate foarte bune: 14 % Ce și 7 % Cc.
Concluzii:
 clasa experimentală înregistrează un progres vizibil în privin ța rezultatelor bune și
foarte bune, depă șind pe cele ale clasei de control și pe cele ale ei înse și din etapa
inițială;
 ambele clase nu au înregistrat rezultate slabe ;
 ambele clase înregistrează un număr mare de rezultate bune și foarte bune, clasa
experimentală 25 de note peste 7 și clasa control 20 note peste 7.

6.3 Concluzii privind evaluarea

Evaluarea reprezintă o latură important ă a procesul de învă țământ, oferind
posibilitatea de a determina progresul sau regresul elevilor și de a corecta eventualele
lipsuri pe care ace știa le posedă. Proiectarea activită ții de evaluare se află într -o strânsă
legătură cu proiectarea activită ții de pred are-învățare, acestea completându -se reciproc.
Pentru concluziile privind evaluarea am interpretat chestionarului de feedback pe care
l-am aplicat elevilor de la clasa experimentală.
1. În ce măsură evaluarea corectă și completă vă motivează în procesul d e învățare?
34%
58%5% 3%
foarte mult
mult
indiferent
puțin

2. Căt timp acordați zilnic pregătirii pentru evaluare?

134

3. Care sunt principalele surse de documentare/informare?

4. Apreciați în funcție de intensitatea opiniei, în ce masură sunteți deacord cu
următoarele a firmații:

Utilizarea de către profesor a evaluării prin test/proiect produce următoarele
efecte :

a. Capacitate mare de reținere a informațiilor.

135

b. Capacitate mare de aplicare a informațiilor.

c. Generează erori de evaluare, conflicte.

d. Dezvoltă capacitatea de comunicare și argumentare

136
e. Crește gradul de motivare și încredere în forțele proprii

f. Dezvoltă personalitatea și formează abilități

Elevii care au răspuns cu acord sau acord total au considerat că prin test se dezvoltă
următoarele abilități : capacitate de analiză și sinteză, gândire critic ă, capacitate de
autoevaluare, capacitate de adaptare, cpacita te de planificare și previziune; iar prin proiect
pe lângă cele de mai sus se mai dezvoltă și abilitățile digitale , spiritual de inițiativă
capacitatea de implicare și mobilizare a resurselor, empatia.
În concluzie elevii sunt de accord că metoda proiectului dezvoltă mai multe abilități
decât evaluarea prin test.
5. Ce stil de învățare aveți ?

137

6. Descrieți în câtev a cuvinte cum v -ați dori să se desfășoare evaluarea.
Elevii chestionați au au propus ca evaluarea să se bazeze mai mult pe partea
practică, să fie adaptată personalității fiecărui elev, indiferent de metoda folosită, să li se
ofere un barem de corectare ș i eventual corectarea s ă se realizeze în prezența lor. O altă
propunere a fost ca evaluarea să se desfășoare „într -un mediu care să nu inhibe elevii”, iar
profesorul să fie mai indulgent în notare.

CAPITOLUL V II
Concluzii privind oportunitatea cercetării

Idealul educațional al școlii românești precizat în Legea educației naționale , constă
în “dezvoltarea liberă, integrală și armonioasă a individualătății umane, în formarea
personalității autonome și creative, fundamentată pe asumarea reală a un ui set de valori
necesare propriei dezvoltări și împliniri personale și integrării sociale și profesionale într -o
societate a cunoașterii.”

138
Pornind de la acest ideal profesorul trebuie să aibă în vedere, pe tot parcursul
actului didactic, formarea acelor c ompetențe care vor duce în final cât mai aproape de acest
ideal. Procesul prin care se poate determina atingerea competențelor vizate, este evaluarea.
Evaluarea este cea mai importantă etapă în procesul de învățare. Ea este componenta care
poate oferi feed back și poate fi utilizată pentru a stabili modul optim în care procesul de
învățare trebuie să continue, de aceea obiectivitatea evaluării este foarte importantă.
Evaluarea reprezintă un proces continuu, formal sau informal, de apreciere a
calității, a importanței și a utilității actului didactic. O evaluare corectă presupune
identificarea celor mai eficiente tehnici și instr umente de evaluare, individualizarea actului
educațional prin sprijinul acordat elevului.
Deontologia profesională obligă profes orul ca în procesul de evaluare să fie cât mai
corect și obiectiv așa încât elevul să își poată forma o imagine fidelă a nivelului de
cunoștințe și abilitățile pe care le are dar și să cunoască elementele pe care trebuie să pună
accent în viitor.
Prezenta lucrare încearcă să evidențieze importanța pe care o are diversificarea
instrumentelor și tehnicilor de evaluare în progresul școlar și dezvolarea personalității
elevilor .
Prin îmbinarea armonioasă a metodelor de evaluare tradiționale cu cele
complementare , prin elaborarea și aplicarea unor teste compuse din itemi bine structurați,
am reușit să realizez o evaluare obiectivă nu numai a cunoștințelor acumulate de elevi, ci și
a deprinderilor de bază, a capacităților intelectuale și trăsăturilor de personalita te – aspecte
care constituie produsul cel mai important al activității școlare .

BIBLIOGRAFIE II

1. Cerghit , I., Metode de învățământ , Editura Polirom, Iași, 2006.
2. Cerghit , I., Radu , I.T., Popescu , E., Vlăsceanu , L., Didactica , Editura Didactică și
Pedagog ică, Bucerești, 1994.

139
3. Cojocaru , V.M., Teoria și metodologia instruieirii , Editura Didactică și
Pedagogică, Bucerești, 2004.
4. Cucoș , C, Balan , B., Boncu , Ș., Cosmovici , A., Cozma , T., Crețu , C., Dafinoiu , I.,
Iacob , L., Moise , C., Momanu , M., Neculau , A., Ru dică, T., Psihopedagoghie
pentru examenele de definitivare și grade didactice , Editura Polirom, Iași, 2008.
5. Cocoș , C.,Teor ia și metodologia evalu ării, Editura Polirom, București, 2008
6. Dumitriu, C. , Strategii alternative de evaluare, modele teoretico -experi mentale ,
Editura Didactică și Pedagogică, R. A., București, 2003
7. Dumitriu, C. , Introducere în cercetarea psihopedagogică , Editura Didactică și
Pedagogică, R. A., București, 2004
8. Dulamă, M.E., Metodologia didactică , Editura Clusium, Cluj Napoca, 2008.
9. Dulam ă. M.E, Metodele, strategii și tehnici didactice activizate , Editura Clusium,
Cluj Napoca, 2002.
10. Ionescu , M., Lecția între proiectare și realitate , Editura Dacia, Cluj Napoca, 1982.
11. Ionescu , M., Didactica modernă , Editura Dacia, Cluj Napoca, 1995.
12. Jinga , I., Negreț , I., Învățarea eficientă , Editura EDITIS, Bucerești, 1994.
13. Landsheere , G., Evaluation continue et examene. Precis de docimologie . Labor,
Bruxelles, 1971.
14. Manolescu, M., Evaluarea școlar ă. Metode, tehnici, instrumente , Editura Meteor
Press, Bucureș ti, 2005 .
15. Neacșu, I., Stoica, A. (coord.), Ghid general de evaluare și examinare , Editura
Aramis, București, 1996

16. Nicola , I., Pedagogie generală , Editura Didactică și Pedagogică, Bucerești, 1994.
17. Nicola , I., Pedagogie , Editura Didactică și Pedagogică, Buc erești, 1994.
18. Oprea , C.L. Metode activ -participative de stimulare și dezvoltare a creativității în
educația adulților , revista Paideia, nr.1 -2, 2000.

140
19. Popovici , M.M, Chicioreanu , T.D., Proiectarea didactică , Editura Pritech,
Bucerești, 2003.
20. Potolea , D., M anolescu , M., Teor i a și practica evalu ă rii educa ț ionale , Ministerul
Educației și Cercetării, Proiectul pentru învăț ământul rural, București, 2005
21. Sacară , L., Dumitriu , I.C. Psihopedagogie – Sinteze pentru examenele de
definitivare și gradul didactic II , Editura Alma Mater, Bacău, 2007.
22. Stoica , M., Pedagogie școlară , Editura Gh. Cârțu – Alexandru, Craiova, 1995.
23. *****Psihopedagogie, Editura Spiru Haret, Iași, 1994.
24. *** www.forum.portal.edu.ro