pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr…. [601524]
GUVERNUL ROMÂNIEI
HOTĂRÂRE
pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003
privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004
În temeiul art. 108 din Constituția României, republicată,
Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.2
Art. I. — Normele metodologice de aplicare a Legii
nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea
Guvernului nr. 44/2004, publicată în Monitorul Oficial alRomâniei, Partea I, nr. 112 din 6 februarie 2004, cu modificărileși completările ulterioare, se modifică și se completează dupăcum urmează:
A. Titlul VI „Taxa pe valoarea adăugată”1. Punctul 16
1se modifică și va avea următorul cuprins:
„161. (1) Prevederile art. 134 2alin. (2) lit. a) din Codul fiscal
se aplică în situația în care facturile totale ori parțiale pentru olivrare de bunuri sau o prestare de servicii au fost emise înainteafaptului generator de taxă și includ și situația în care sunt emisefacturi pentru avansuri înainte de încasarea acestora.
(2) În aplicarea art. 134
2alin. (3) din Codul fiscal, în cazul în
care intervin evenimentele prevăzute la art. 138 din Codul fiscal,ulterior datei de 1 iulie 2010, cota aplicabilă pentru ajustareabazei de impozitare este cota operațiunii de bază care a generataceste evenimente. Totuși, în cazul în care nu se poatedetermina operațiunea de bază care a generat acesteevenimente, se va aplica cota de TVA în vigoare la data la carea intervenit evenimentul.
(3) În cazul în care intervin evenimentele prevăzute la
art. 138 din Codul fiscal, ulterior datei de 1 iulie 2010, pentruachiziții intracomunitare de bunuri, cota aplicabilă pentruajustarea bazei de impozitare este cota în vigoare la data la carea intervenit exigibilitatea taxei pentru achiziția intracomunitarăpotrivit art. 135 din Codul fiscal. În situația în care nu se poatedetermina achiziția intracomunitară care a generat acesteevenimente, se va aplica cota de TVA în vigoare la data la carea intervenit evenimentul.
Exemplu:
Societatea A din România a primit o factură pentru
un avans la o achiziție intracomunitară de bunuri în sumă de1.000 euro, emisă la data de 12 mai 2010. Taxa aferentăachiziției intracomunitare s-a determinat pe baza cursului deschimb în vigoare la data de 12 mai 2010, respectiv4,18 lei/euro, aplicându-se cota de TVA de 19%, astfel:1.000 euro x 4,18 lei/euro x 19% = 794,2 lei.
În luna iulie, societatea primește factura emisă la data de
16 iulie 2010 pentru diferența până la valoarea integrală abunurilor care sunt achiziționate intracomunitar, în sumă de5.000 euro. Taxa aferentă achiziției intracomunitare s-adeterminat pe baza cursului de schimb în vigoare la data de16 iulie 2010, respectiv 4,26 lei/euro, aplicându-se cota de 24%de TVA, astfel: 5.000 euro x 4,26 lei/euro x 24% = 5.112 lei.
La data de 5 august 2010, furnizorul extern emite un credit-
note prin care acordă o reducere de preț de 10% aferentă livrăriiintracomunitare care a generat achiziția intracomunitară debunuri la societatea A din România. Cursul de schimb în vigoarela data la care intervine evenimentul este de 4,28 lei/euro.Societatea A are obligația să ajusteze baza de impozitare aachiziției intracomunitare cu sumele calculate astfel:
1.000 euro x 10% x 4,28 lei/euro x 19% = 81,32 lei5.000 euro x 10% x 4,28 lei/euro x 24% = 513,6 lei.”2. După punctul 16
1se introduce un nou punct, punctul 16 2,
cu următorul cuprins:
„Codul fiscal:
Exigibilitatea pentru livrări intracomunitare de bunuri,
scutite de taxă
Art. 134 3. — (1) Prin excepție de la prevederile art. 134 2,
în cazul unei livrări intracomunitare de bunuri, scutite detaxă conform art. 143 alin. (2), exigibilitatea taxei intervineîn cea de a 15-a zi a lunii următoare celei în care a intervenitfaptul generator.
(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1) exigibilitatea
taxei intervine la emiterea facturii prevăzute la art. 155alin. (1), dacă factura este emisă înainte de a 15-a zi a luniiurmătoare celei în care a intervenit faptul generator.
Norme metodologice:16
2. (1) În sensul art. 134 3alin. (2) din Codul fiscal, în cazul
livrărilor intracomunitare de bunuri scutite de taxă, exigibilitateaintervine la data emiterii unei facturi înainte de a 15-a zi a luniiurmătoare celei în care a intervenit faptul generator, indiferentdacă factura a fost emisă pentru încasarea unui avans saupentru contravaloarea integrală ori parțială a livrării.
(2) Exigibilitatea determină perioada fiscală în care livrarea
intracomunitară scutită se înregistrează în decontul de taxă pevaloarea adăugată prevăzut la art. 156
2din Codul fiscal și în
declarația recapitulativă prevăzută la art. 156 4din Codul fiscal.”
3. La punctul 19 alineatul (4), exemplul nr. 4 se modifică
și va avea următorul cuprins:
„Exemplul nr. 4: Societatea A din Franța își trimite angajații în
România pentru negocierea unor contracte cu parteneri dinRomânia. Conform înțelegerii dintre părți, facturile pentrucazare, transport local și alte cheltuieli efectuate pentru angajațiitrimiși din Franța vor fi emise către partenerii din România,aceștia urmând să își recupereze sumele achitate prinrefacturare către societatea A din Franța. Pentru fiecarecheltuială refacturată se va avea în vedere în primul rând loculprestării serviciului și dacă locul este în România refacturarea seva face aplicându-se același regim ca și cel aplicat deprestatorul acestor servicii. Astfel, serviciile de cazare au locul înRomânia, acolo unde este situat bunul imobil [art. 133 alin. (4)lit. a) din Codul fiscal], și vor fi refacturate prin aplicarea coteireduse de TVA de 9%, serviciile de transport local de călători aulocul în România, acolo unde sunt efectiv prestate [art. 133alin. (4) lit. b) din Codul fiscal], și vor fi refacturate prin aplicareacotei standard de TVA de 24%. În situația în care factura detransport ar fi fost emisă în luna iunie 2010 cu cota de 19%, dacărefacturarea ar avea loc în luna iulie 2010, cota de TVAaplicabilă de către persoana impozabilă din Romania este de24%. Se consideră că la aplicarea structurii de comisionar faptulgenerator pentru operațiunile refacturate intervine la dataemiterii facturii de către persoana care refacturează cheltuieliefectuate pentru alte persoane.”
4. La punctul 22 alineatul (2), exemplul se modifică și va
avea următorul cuprins:
„Exemplul nr. 1: În luna august 2010, o persoană impozabilă
A înregistrată în scopuri de TVA potrivit art. 153 din Codul fiscal
încasează 1.000 euro drept avans pentru livrarea în interiorulțării a unui automobil de la o altă societate B; A va emite ofactură către B la cursul de 4,2 lei/euro, valabil la data încasăriiavansului.
Baza de impozitare a TVA = 1.000 euro x 4,2 lei/euro = 4.200 lei.Taxa pe valoarea adăugată aferentă avansului = 4.200 lei x
24% = 1.008 lei.
După o perioadă de 3 luni are loc livrarea automobilului, care
costă 5.000 euro. Cursul din data livrării bunului este de4,3 lei/euro. La data livrării se vor storna avansul și taxa pevaloarea adăugată aferentă acestuia, respectiv 4.200 lei și 1.008 lei,cu semnul minus.
Baza de impozitare a TVA pentru livrare se determină astfel:[ (1.000 euro x 4,2 lei/euro) + (4.000 euro x 4,3 lei/euro) ] =
21.400 lei.
Taxa pe valoarea adăugată aferentă livrării se determină
astfel:
21.400 lei x 24% = 5.136 lei.Exemplul nr. 2:
Compania A încasează în luna iunie 2010 un
avans de 2.000 euro pentru livrarea în interiorul țării a unui utilajcătre clientul său B. Livrarea utilajului are loc în cursul lunii iuliela prețul de 6.000 euro.
A va emite o factură pentru avansul de 2.000 euro către B la
cursul de 4,1 lei/euro, valabil la data încasării avansului în lunaiunie.
Baza de impozitare a TVA pentru avans = 2.000 euro x
4,1 lei/euro = 8.200 lei.
Taxa pe valoarea adăugată aferentă avansului = 8.200 lei x
19% = 1.558 lei.
În luna iulie, la livrarea utilajului se regularizează avansul
facturat, inclusiv cota de taxă pe valoarea adăugată ca urmarea modificării cotei standard la 1 iulie 2010. Cursul din data livrăriibunului este de 4,3 lei/euro. Regularizările efectuate, inclusivregularizarea cotei de TVA:
Stornarea avansului, inclusiv a taxei pe valoarea adăugată
aferente acestuia, respectiv 8.200 lei și 1.558 lei, cu semnulminus.
Baza de impozitare a livrării: [(2.000 euro x 4,1 lei/euro) +
(4.000 euro x 4,3 lei/euro)] = 8.200 lei + 17.200 lei = 25.400 lei.
Taxa pe valoarea adăugată aferentă livrării: 25.400 lei x 24% =
6.096 lei.”
5. La punctul 23, alineatele (2) și (11) se modifică și vor
avea următorul cuprins:
„Codul fiscal:CoteleArt. 140. — (1) Cota standard este de 24% și se aplică
asupra bazei de impozitare pentru operațiunile impozabilecare nu sunt scutite de taxă sau care nu sunt supusecotelor reduse.
(2) Cota redusă de 9% se aplică asupra bazei de
impozitare pentru următoarele prestări de servicii și/saulivrări de bunuri:
a) serviciile constând în permiterea accesului la castele,
muzee, case memoriale, monumente istorice, monumentede arhitectură și arheologice, grădini zoologice și botanice,târguri, expoziții și evenimente culturale, cinematografe,altele decât cele scutite conform art. 141 alin. (1) lit. m);
b) livrarea de manuale școlare, cărți, ziare și reviste, cu
excepția celor destinate exclusiv sau în principalpublicității;
c) livrarea de proteze și accesorii ale acestora, cu
excepția protezelor dentare;
d) livrarea de produse ortopedice;e) livrarea de medicamente de uz uman și veterinar;
f) cazarea în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor
cu funcție similară, inclusiv închirierea terenuriloramenajate pentru camping.
(2
1) Cota redusă de 5% se aplică asupra bazei de
impozitare pentru livrarea locuințelor ca parte a politiciisociale, inclusiv a terenului pe care sunt construite. Terenulpe care este construită locuința include și amprenta la sola locuinței. În sensul prezentului titlu, prin locuință livrată
ca parte a politicii sociale se înțelege:
a) livrarea de clădiri, inclusiv a terenului pe care sunt
construite, destinate a fi utilizate drept cămine de bătrâni șide pensionari;
b) livrarea de clădiri, inclusiv a terenului pe care sunt
construite, destinate a fi utilizate drept case de copii șicentre de recuperare și reabilitare pentru minori cuhandicap;
c) livrarea de locuințe care au o suprafață utilă de
maximum 120 m
2, exclusiv anexele gospodărești, a căror
valoare, inclusiv a terenului pe care sunt construite, nudepășește suma de 380.000 lei, exclusiv taxa pe valoareaadăugată, achiziționate de orice persoană necăsătorită saufamilie. Suprafața utilă a locuinței este cea definită prinLegea locuinței nr. 114/1996, republicată, cu modificările șicompletările ulterioare. Anexele gospodărești sunt celedefinite prin Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executăriilucrărilor de construcții, republicată, cu modificările șicompletările ulterioare. Cota redusă se aplică numai încazul locuințelor care în momentul vânzării pot fi locuite caatare și dacă terenul pe care este construită locuința nudepășește suprafața de 250 m
2, inclusiv amprenta la sol a
locuinței, în cazul caselor de locuit individuale. În cazulimobilelor care au mai mult de două locuințe, cota indivizăa terenului aferent fiecărei locuințe nu poate depășisuprafața de 250 m
2, inclusiv amprenta la sol aferentă
fiecărei locuințe. Orice persoană necăsătorită sau familiepoate achiziționa o singură locuință cu cota redusă de 5%,respectiv:
1. în cazul persoanelor necăsătorite, să nu fi deținut și să
nu dețină nicio locuință în proprietate pe care auachiziționat-o cu cota de 5%;
2. în cazul familiilor, soțul sau soția să nu fi deținut și să
nu dețină, fiecare sau împreună, nicio locuință înproprietate pe care au achiziționat-o cu cota de 5%;
d) livrarea de clădiri, inclusiv a terenului pe care sunt
construite, către primării în vederea atribuirii de cătreacestea cu chirie subvenționată unor persoane sau familiia căror situație economică nu le permite accesul la olocuință în proprietate sau închirierea unei locuințe încondițiile pieței.
(3) Cota aplicabilă este cea în vigoare la data la care
intervine faptul generator, cu excepția cazurilor prevăzute laart. 134
2alin. (2), pentru care se aplică cota în vigoare la
data exigibilității taxei.
(4) În cazul schimbării cotei se va proceda la regularizare
pentru a se aplica cotele în vigoare la data livrării de bunurisau prestării de servicii, pentru cazurile prevăzute laart. 134
2alin. (2).
(5) Cota aplicabilă pentru importul de bunuri este cota
aplicabilă pe teritoriul României pentru livrarea aceluiașibun.
(6) Cota aplicabilă pentru achiziții intracomunitare de
bunuri este cota aplicată pe teritoriul României pentrulivrarea aceluiași bun și care este în vigoare la data la careintervine exigibilitatea taxei.
Norme metodologice:
(2) Se aplică procedeul sutei mărite pentru determinarea
sumei taxei, respectiv 24 x 100/124 în cazul cotei standard și9 x 100/109 sau 5 x 100/105 în cazul cotelor reduse, atunci cândprețul de vânzare include și taxa. De regulă, prețul include taxaîn cazul livrărilor de bunuri și/sau prestărilor de servicii directcătre populație, pentru care nu este necesară emiterea uneifacturi potrivit art. 155 alin. (7) din Codul fiscal, precum și în oricesituație în care prin natura operațiunii sau conform prevederilorcontractuale prețul include și taxa.
……………………………………………………………………………………(11) Persoanele impozabile care livrează locuințe vor aplica
cota de 5% inclusiv pentru avansurile aferente acestor livrări,dacă din contractele încheiate rezultă că la momentul livrării vorfi îndeplinite toate condițiile impuse de art. 140 alin. (2
1) lit. c) din
Codul fiscal și sunt în posesia declarației prevăzute la alin. (10)al prezentului punct. În situația în care avansurile au fostfacturate prin aplicarea cotei de 19% sau, după caz, de 24%,datorită neprezentării de către cumpărător a declarațieiprevăzute la alin. (10) sau din alte motive obiective, la livrareabunului imobil se pot efectua regularizările prevăzute la art. 140alin. (4) din Codul fiscal în vederea aplicării cotei de 5%, dacătoate condițiile impuse de art. 140 alin. (2
1) lit. c) din Codul fiscal,
astfel cum sunt detaliate și de prezentele norme metodologice,sunt îndeplinite la data livrării.”
6. După punctul 23 se introduce un nou punct, punctul 23
1,
cu următorul cuprins:
„231. (1) În cazul achizițiilor intracomunitare de bunuri nu se
fac regularizări în situația modificării cotelor de TVA, în sensulaplicării cotei de TVA de la data faptului generator de taxă, cotaaplicabilă fiind cea în vigoare la data la care intervineexigibilitatea taxei.
(2) Pentru livrările de bunuri și prestările de servicii, inclusiv
în cazul în care beneficiarul are obligația plății taxei potrivitart. 160 sau art. 150 alin. (2), (3), (5) și (6) din Codul fiscal, însituația modificărilor de cote se aplică regularizările prevăzute laart. 140 alin. (4) din Codul fiscal.
Exemplul nr. 1:
O societate de construcții întocmește situația
de lucrări în cursul lunii iunie, pentru lucrările efectuate în lunilemai și iunie. Contractul prevede că situația de lucrări trebuieacceptată de beneficiar. Beneficiarul acceptă situația de lucrăriîn luna iulie 2010. Faptul generator de taxă, respectiv data lacare se consideră serviciul prestat, intervine la data acceptăriisituației de lucrări de către beneficiar, potrivit prevederilorart. 134
1alin. (7) din Codul fiscal. În consecință, cota aplicabilă
pentru întreaga contravaloare a serviciilor acceptate debeneficiar este de 24%, cota în vigoare la data faptului generatorde taxă. În situația în care anterior emiterii situației de lucrări aufost emise facturi de avans cu cota de 19%, după data de 1 iulie2010 avansurile respective se regularizează prin aplicarea coteide 24%.
Exemplul nr. 2:
O societate de furnizare a energiei electrice
are încheiate contracte cu persoane fizice și cu persoanejuridice:
A. Pentru categoria de consumatori casnici, în contractul de
furnizare se prevede că societatea facturează energia electricăfurnizată la valoarea indexului comunicat de client lunar înintervalul 1—10 al fiecărei luni. După comunicarea indexuluipentru energia electrică consumată, societatea de furnizareemite factura în luna următoare celei în care a fost comunicatindexul de către client. Faptul generator intervine la data la caresocietatea de distribuție emite factura potrivit art. 134
1alin. (8)
din Codul fiscal. Presupunând că indexul a fost comunicat declient la data de 10 iunie 2010, iar factura este emisă în cursullunii iulie 2010, cota de TVA aplicabilă este de 24%.
De asemenea, contractul de furnizare a energiei electrice
prevede că în situația în care clientul nu transmite indexul,societatea de furnizare va emite factura pentru o valoareestimată a consumului de energie electrică, determinat potrivitconsumurilor anterioare efectuate de client. Presupunând căfacturarea s-a realizat în lunile mai, iunie și iulie 2010, pe bazaconsumului estimat, se consideră că faptul generator de taxă aintervenit la data emiterii fiecărei facturi pentru valoareaconsumului estimat, cu cota de TVA în vigoare în perioadelerespective,19% în mai și iunie 2010 și 24% în iulie 2010. În lunaaugust 2010, societatea de furnizare va trimite un reprezentantpentru citirea indexului în vederea regularizării la consumulefectiv din perioadele de facturare anterioare. Presupunând căexistă diferențe în plus sau în minus față de consumul estimatfacturat, în luna august 2010 intervine o situație de ajustare abazei de impozitare potrivit art. 138 din Codul fiscal, pentru caresocietatea de furnizare va emite o factură. În situația în caresocietatea de furnizare nu poate determina cărei livrări îicorespund diferențele respective, se va aplica cota de TVA învigoare la data la care a intervenit evenimentul prevăzut laart. 138 din Codul fiscal, conform art. 134
2alin. (3) din Codul
fiscal, respectiv 24%.
B. Pentru categoria de consumatori mari, potrivit contractului
de furnizare de energie electrică, societatea de furnizarefacturează lunar în avans o valoare a energiei electrice ceurmează a fi livrată în luna în curs, având la bază criterii dedeterminare a cantității necesare de energie electrică la punctelede consum ale clientului. La finalul perioadei de facturare lunare,societatea de furnizare regularizează valoarea facturată inițialîn vederea reflectării energiei electrice efectiv furnizate în lunarespectivă. În această situație, factura emisă inițial pentruvaloarea energiei electrice ce urmează să fie furnizată se vaconsidera o factură de avans și nu dă naștere unui faptgenerator de taxă. În acest sens, faptul generator va interveni laemiterea facturii pentru cantitatea de energie electrică efectivfurnizată în luna respectivă. Presupunând că la data de 1 iunie2010 se emite factura de avans pentru luna iunie 2010, se vaaplica cota de TVA de 19%, iar regularizarea facturii de avans serealizează la data de 1 iulie 2010, factura de avans va fi reluatăcu semnul minus și se va factura cantitatea de energie electricăfurnizată la cota de TVA de 24%, cota în vigoare la data faptuluigenerator de taxă. Presupunând că regularizarea facturii deavans se realizează la 30 iunie 2010, la facturarea cantității deenergie electrică furnizată se va aplica cota de TVA de 19%.
Exemplul nr. 3:
O societate de leasing are încheiate cu
utilizatori contracte de leasing financiar pentru autovehicule, încare se precizează un scadențar pentru efectuarea plății ratelorde leasing. Pentru rata de leasing având data scadentă pentruefectuarea plății în luna iunie 2010 se va aplica cota de TVA de19%. Pentru rata de leasing având data scadentă pentruefectuarea plății în luna iulie 2010 se va aplica cota de TVA de24%. Dacă societatea de leasing emite factura pentru o rată deleasing în avans față de data scadentă pentru efectuarea plățiiprevăzută în contract, aceasta se va considera o factură deavans. Prin urmare, se va efectua regularizarea facturii deavans, potrivit prevederilor art. 140 alin. (4) din Codul fiscal.
Exemplul nr. 4:
O societate de consultanță fiscală prestează
servicii de consultanță pentru care emite rapoarte de lucru. Princontract nu se prevede că este necesară acceptarea raportuluide lucru de către client. Faptul generator de taxă este, prinurmare, data emiterii raportului de lucru. Dacă societatea deconsultanță fiscală a prestat servicii de consultanță în lunile maiși iunie 2010 pentru care a emis rapoartele de lucru în luna iunie2010, factura va fi emisă aplicându-se cota de TVA de 19%,termenul de emitere a facturii fiind până la data de 15 iulie 2010,potrivit art. 155 alin. (1) din Codul fiscal.
Exemplul nr. 5:
O societate furnizează reviste online pe bază
de abonament, prin care clientul primește acces la consultarearevistei pentru perioada de timp la care se referă abonamentul.
Societatea facturează în luna iunie 2010 abonamente prin care
se acordă acces la revista online pentru o perioadă de 6 luni,aplicând cota de TVA de 19%. Faptul generator de taxă intervinela data emiterii facturii prin care se acordă dreptul de accesonline la reviste.
Exemplul nr. 6:
O societate înregistrată în scopuri de TVA
recepționează bunuri livrate din Ungaria în România în cursullunii iunie 2010. Până la data de 15 iulie 2010 societatea nuprimește factura aferentă bunurilor recepționate în luna iunie2010 și, în consecință, va emite autofactura prevăzută laart. 155
1alin. (1) din Codul fiscal la data de 15 iulie 2010,
aplicând cota de TVA de 24%. Achiziția intracomunitară debunuri se declară în decontul de TVA și în declarațiarecapitulativă aferente lunii iulie 2010. În luna august 2010,societatea primește factura emisă de furnizor având data de10 iunie 2010. Întrucât factura are data anterioară față de15 iulie 2010, exigibilitatea TVA intervine la data la care esteemisă factura. Prin urmare, în luna august 2010, societatea vaînscrie pe rândurile de regularizări din decontul de TVAdiferențele de curs valutar rezultate între cursul în vigoare ladata emiterii autofacturii și cursul de schimb în vigoare la dataemiterii facturii de către furnizor, pentru a raporta achizițiaintracomunitară de bunuri la cursul de schimb valutar valabil ladata exigibilității de taxă. De asemenea, societatea va regularizacota de TVA aferentă acestei achiziții intracomunitare de bunuriîn sensul aplicării cotei de TVA de 19%, cota de TVA aplicabilăla data exigibilității achiziției intracomunitare de bunuri. În ceeace privește declarația recapitulativă prevăzută la art. 156
4din
Codul fiscal, societatea va rectifica atât declarația recapitulativăaferentă lunii iulie 2010, în sensul excluderii achizițieiintracomunitare de bunuri, cât și declarația recapitulativăaferentă lunii iunie 2010, în sensul includerii achizițieiintracomunitare de bunuri.”
7. La punctul 25
1, alineatul (1) se modifică și va avea
următorul cuprins:
„251. (1) Scutirea prevăzută la art. 141 alin. (1) lit. f) din Codul
fiscal pentru formarea profesională a adulților se aplică depersoanele autorizate în acest scop conform OrdonanțeiGuvernului nr. 129/2000 privind formarea profesională aadulților, republicată, cu modificările și completările ulterioare,precum și de persoanele autorizate pentru formareaprofesională a personalului aeronautic civil navigant prevăzutde Legea nr. 223/2007 privind Statutul personalului aeronauticcivil navigant profesionist din aviația civilă din România, cumodificările ulterioare.”
8. La punctul 54 alineatul (6), exemplul se modifică și va
avea următorul cuprins:
„Exemplu:
O persoană impozabilă cu regim mixt cumpără un
utilaj la data de 1 noiembrie 2008, în valoare de 20.000 lei, plus19% TVA, adică 3.800 lei. Pro rata provizorie pentru anul 2008este 40%, iar taxa dedusă este de 1.520 lei (3.800 lei x 40%).Pro rata definitivă calculată la sfârșitul anului 2008 este de 30%.
La sfârșitul anului 2008 se realizează ajustarea taxei pe baza
pro rata definitivă, respectiv 3.800 lei x 30% = 1.140 lei taxă dededus, care se compară cu taxa dedusă pe baza pro rataprovizorie (1.520 lei), iar diferența de 380 lei se înscrie îndecontul din luna decembrie ca taxă nedeductibilă. Aceastăajustare a deducerii se referă la întreaga sumă dedusă inițialprovizoriu și prin urmare acoperă și ajustarea aferentă primeicincimi pentru bunurile de capital.
Ajustările pentru anii 2009, 2010, 2011 și 2012 se realizează
astfel:
TVA deductibilă se împarte la 5: 3.800 lei: 5 = 760.TVA efectiv dedusă în baza pro rata definitivă pentru prima
perioadă se împarte la rândul său la 5: 1.140 lei: 5 = 228 lei.Rezultatul înmulțirii taxei pe valoarea adăugată deductibile
de 760 lei cu pro rata definitivă pentru fiecare dintre perioadele
următoare se va compara apoi cu 228 lei.
Diferența rezultată va constitui ajustarea deducerii fie în
favoarea statului, fie a persoanei impozabile.
Ajustarea pentru anul 2009:— pro rata definitivă pentru anul 2009 este de 50%;— deducere autorizată: 760 lei x 50% = 380;— deja dedus: 228 lei;— deducerea suplimentară permisă: 380 lei – 228 lei = 152 lei.Ajustarea pentru anul 2010:— pro rata definitivă pentru anul 2010 este de 20%;— deducere autorizată: 760 lei x 20% = 152 lei;— deja dedus: 228;— ajustare în favoarea statului: 228 lei – 152 lei = 76 lei.Ajustarea pentru anul 2011:— pro rata definitivă pentru 2011 este de 25%;— deducere autorizată: 760 lei x 25% = 190 lei;— deja dedus: 228 lei;— ajustare în favoarea statului: 228 lei – 190 lei = 38 lei.Ajustarea pentru anul 2012:— pro rata definitivă pentru anul 2012 este de 70%;— deducere autorizată: 760 lei x 70% = 532 lei;— deja dedus: 228 lei;— deducere suplimentară permisă: 532 lei – 228 lei = 304 lei.Orice modificare a pro rata în anii următori, respectiv după
scurgerea ultimului an de ajustare (2012), nu va mai influențadeducerile efectuate pentru acest utilaj. Dar pentru livrări cătresine nu există limită de timp.
Dacă presupunem că utilajul ar fi vândut în cursul anului
2011 la valoarea de 15.000 lei plus 3.600 lei, reprezentând TVAcalculat aplicând cota de 24%, persoana impozabilă ar aveadreptul să efectueze o ajustare în favoarea sa, astfel:
— taxa nededusă: 2.660 lei;— taxa colectată: 3.600 lei;— ajustare permisă: 2.660 lei * 2/5 = 1.064 lei (deoarece este
mai mică decât taxa colectată).
Dacă presupunem că același utilaj ar fi alocat în cursul anului
2010 unui sector de activitate care nu dă drept de deducere sauîși încetează existența ori este utilizat pentru alte scopuri decâtactivitatea economică, persoana impozabilă ar avea obligația săefectueze următoarele ajustări:
— perioada rămasă din perioada de ajustare: 2 ani;— taxa dedusă inițial: 1.140 lei;— ajustare în favoarea bugetului de stat: 228 lei * 2/5 = 456 lei.”9. La punctul 69, după alineatul (3) se introduce un nou
alineat, alineatul (3
1), cu următorul cuprins:
„(31) Prin excepție de la prevederile alin. (3), în cazul
schimbării cotei de TVA, pentru a se aplica cota în vigoare ladata faptului generator de taxă potrivit art. 140 alin. (4) din Codulfiscal, se impune efectuarea următoarelor regularizări:
a) regularizarea facturilor emise de către furnizori/prestatori
pentru avansurile parțiale sau integrale încasate, precum și afacturilor emise înainte de livrare/prestare pentru contravaloareaparțială sau integrală a bunurilor livrate/serviciilor prestate;
b) regularizarea de către beneficiarul care are obligația plății
taxei, potrivit art. 150 alin. (2), (3), (5) și (6) din Codul fiscal, afacturilor de avans parțial sau integral ori a facturilor emise defurnizorii de bunuri sau de prestatorii de servicii înainte delivrare/prestare pentru contravaloarea parțială sau integrală abunurilor livrate/serviciilor prestate.”
10. Punctul 81
1se modifică și va avea următorul cuprins:
„Codul fiscal:Registrul operatorilor intracomunitariArt. 158
2. […]
(4) În vederea înscrierii în Registrul operatorilor
intracomunitari, persoanele impozabile și persoanele
juridice neimpozabile trebuie să depună la organul fiscal
competent o cerere de înregistrare însoțită și de altedocumente doveditoare, stabilite prin ordin al președinteluiAgenției Naționale de Administrare Fiscală. În cazulpersoanelor impozabile este obligatorie prezentareacazierului judiciar eliberat de autoritatea competentă dinRomânia al asociaților, cu excepția societăților pe acțiuni, șial administratorilor.
[…](8) Nu pot fi înscrise în Registrul operatorilor
intracomunitari:
a) persoanele impozabile și persoanele juridice
neimpozabile care nu sunt înregistrate în scopuri de TVAconform art. 153 sau 153
1;
b) persoanele impozabile care au ca asociat sau
administrator o persoană împotriva căreia s-a pus înmișcare acțiunea penală și/sau care are înscrise în cazieruljudiciar infracțiuni în legătură cu oricare dintre operațiunileprevăzute la alin. (1).
[…](10) Organul fiscal competent va radia din oficiu din
Registrul operatorilor intracomunitari:
a) persoanele impozabile și persoanele juridice
neimpozabile care figurează în lista contribuabililordeclarați inactivi potrivit legii;
b) persoanele impozabile în inactivitate temporară,
înscrisă în registrul comerțului, potrivit legii;
c) persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA
conform art. 153, care în anul următor înscrierii în registrunu au mai efectuat operațiuni intracomunitare de naturacelor prevăzute la alin. (1);
d) persoanele înregistrate conform art. 153 sau art. 153
1,
care solicită anularea înregistrării în scopuri de TVA, potrivitlegii;
e) persoanele impozabile care au ca asociat sau
administrator o persoană împotriva căreia s-a pus înmișcare acțiunea penală în legătură cu oricare dintreoperațiunile prevăzute la alin. (1).
Norme metodologice:81
1. — (1) În sensul art. 158 2alin. (4) din Codul fiscal, în
cazul persoanelor impozabile care au sediul activitățiieconomice în România, prin asociați și administratori se înțelege
numai asociații și administratorii societăților comercialereglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificărileși completările ulterioare.
(2) În cazul societăților pe acțiuni, inclusiv a celor în
comandită pe acțiuni, care au sediul activității economice înRomânia, în vederea înscrierii în Registrul operatorilorintracomunitari, se va prezenta cazierul judiciar aladministratorilor, nu și al asociaților.
(3) Instituțiile publice, astfel cum sunt prevăzute de Legea
nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările șicompletările ulterioare, precum și orice alte persoane impozabilestabilite sau nestabilite în România, care nu sunt constituite înbaza Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările șicompletările ulterioare, nu au obligația prezentării cazieruluijudiciar în vederea înscrierii în Registrul operatorilorintracomunitari.
(4) Prevederile alin. (1)—(3) se aplică corespunzător și în
situațiile prevăzute la art. 158
2alin. (8) lit. b) și alin. (10) lit. e) din
Codul fiscal.”11. După punctul 81 1se introduce un nou punct, punctul
812, cu următorul cuprins:
„Codul fiscal:
Corectarea documentelorArt. 159. — (1) Corectarea informațiilor înscrise în facturi
sau în alte documente care țin loc de factură se efectueazăastfel:
a) în cazul în care documentul nu a fost transmis către
beneficiar, acesta se anulează și se emite un noudocument;
b) în cazul în care documentul a fost transmis
beneficiarului, fie se emite un nou document care trebuiesă cuprindă, pe de o parte, informațiile din documentulinițial, numărul și data documentului corectat, valorile cusemnul minus, iar pe de altă parte, informațiile și valorilecorecte, fie se emite un nou document conținândinformațiile și valorile corecte și concomitent se emite undocument cu valorile cu semnul minus în care se înscriunumărul și data documentului corectat.
(2) În situațiile prevăzute la art. 138 furnizorii de bunuri
și/sau prestatorii de servicii trebuie să emită facturi sau altedocumente, cu valorile înscrise cu semnul minus, cândbaza de impozitare se reduce sau, după caz, fără semnulminus, dacă baza de impozitare se majorează, care vor fitransmise și beneficiarului, cu excepția situației prevăzutela art. 138 lit. d).
(3) Persoanele impozabile care au fost supuse unui
control fiscal și au fost constatate și stabilite erori în ceeace privește stabilirea corectă a taxei colectate, fiind obligatela plata acestor sume în baza actului administrativ emis deautoritatea fiscală competentă, pot emite facturi de corecțieconform alin. (1) lit. b) către beneficiari. Pe facturile emisese va face mențiunea că sunt emise după control și vor fiînscrise într-o rubrică separată în decontul de taxă.Beneficiarii au drept de deducere a taxei înscrise în acestefacturi în limitele și în condițiile stabilite la art. 145—147
1.
Norme metodologice:81
2. — (1) În sensul prevederilor art. 159 alin. (1) din Codul
fiscal, documentul care ține loc de factură este documentul emispentru o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, înconformitate cu obligațiile impuse de un acord sau tratat la careRomânia este parte, care conține cel puțin informațiile prevăzutela art. 155 alin. (5) din Codul fiscal.
(2) În situația în care o persoană impozabilă a emis facturi
aplicând regimul de taxare și ulterior intră în posesiadocumentelor justificative care îi dau dreptul la aplicarea uneiscutiri de taxă pe valoarea adăugată prevăzute la art. 143, 144sau 144
1din Codul fiscal, aceasta poate corecta facturile emise,
potrivit art. 159 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal, aplicând regimulde scutire corespunzător operațiunilor realizate.
(3) Organele de inspecție fiscală vor permite deducerea taxei
pe valoarea adăugată în cazul în care documentele controlateaferente achizițiilor nu conțin toate informațiile prevăzute laart. 155 alin. (5) din Codul fiscal sau/și acestea sunt incorecte,dacă pe perioada desfășurării inspecției fiscale la beneficiardocumentele respective vor fi corectate de furnizor/prestator înconformitate cu art. 159 din Codul fiscal. Furnizorul/Prestatorulare dreptul să aplice prevederile art. 159 alin. (1) lit. b) din Codulfiscal pentru a corecta anumite informații din factură care suntobligatorii potrivit art. 155 alin. (5) din Codul fiscal, care au fostomise sau înscrise eronat, dar care nu sunt de natură sămodifice baza de impozitare și/sau taxa aferentă operațiunilorori nu modifică regimul fiscal al operațiunii facturate inițial, chiardacă a fost supus unei inspecții fiscale. Această factură va fiatașată facturii inițiale, fără să genereze înregistrări în decontulde taxă al perioadei fiscale în care se operează corecția, nici lafurnizor/prestator, nici la beneficiar.
(4) Furnizorii/Prestatorii care emit facturi de corecție după
inspecția fiscală, în conformitate cu prevederile art. 159 alin. (3)
din Codul fiscal, vor înscrie aceste facturi în jurnalul pentruvânzări într-o rubrică separată, care vor fi preluate de asemeneaîntr-o rubrică separată din decontul de taxă, fără a avea obligațiasă colecteze taxa pe valoarea adăugată înscrisă în respectivelefacturi. Pentru a evita situațiile de abuz și pentru a permiteidentificarea situațiilor în care se emit facturi după inspecțiafiscală, în cuprinsul acestor facturi furnizorii/prestatorii vormenționa că sunt emise după inspecția fiscală. Beneficiarii voravea dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată înscriseîn aceste facturi în limitele și în condițiile stabilite la art. 145—147
1
din Codul fiscal, taxa fiind înscrisă în rubricile din decontul detaxă aferente achizițiilor de bunuri și servicii. Emiterea facturilorde corecție nu poate depăși perioada prevăzută la art. 147
1
alin. (2) din Codul fiscal.
(5) Prevederile alin. (4) și ale art. 159 alin. (3) din Codul fiscal
se aplică și pentru situațiile în care facturile de corecție se referăla perioade fiscale anterioare datei de 1 ianuarie 2010.
(6) Prevederile alin. (4) și (5) se aplică inclusiv în cazul micilor
întreprinderi care nu s-au înregistrat în scopuri de TVA potrivitart. 153 din Codul fiscal la depășirea plafonului prevăzut deart. 152 din Codul fiscal și organele de inspecție fiscală au stabilit
diferențe de taxă colectată de plată conform pct. 62 alin. (2).
(7) Prevederile art. 159 din Codul fiscal se aplică numai de
către persoanele înregistrate în scopuri de TVA în România. Încazul persoanelor care nu sunt înregistrate și nu au obligațiaînregistrării în scopuri de TVA în România, se aplică prevederileart. 155 alin. (11) din Codul fiscal.”
B. Titlul VII „Accize și alte taxe speciale”1. La punctul 71, după alineatul (5) se introduce un nou
alineat, alineatul (6), cu următorul cuprins:
„(6) În înțelesul prezentelor norme metodologice, accize
percepute reprezintă accizele stabilite și înregistrate în
evidențele contabile ale plătitorului de accize ce urmează a fivirate la bugetul de stat în termenele prevăzute în titlul VII dinCodul fiscal.”
2. La punctul 72, alineatele (3) și (4) se modifică și vor
avea următorul cuprins:
„(3) Operațiunea de aditivare a produselor energetice în
regim suspensiv de accize poate fi realizată în antrepozitelefiscale ale antrepozitarilor autorizați pentru producția de produseenergetice sau în antrepozitele fiscale de depozitare alepersoanelor afiliate antrepozitarilor autorizați pentru producțiede produse energetice. În această situație, antrepozitarulautorizat pentru producția de produse energetice este operatoruleconomic care deține instalații, utilaje și echipamente pentrurafinarea țițeiului și prelucrarea fracțiilor rezultate în vedereaobținerii de produse supuse accizelor.
(4) În înțelesul prezentelor norme metodologice, autoritatea
competentă poate fi:
a) Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse
supuse accizelor armonizate, instituită prin ordin al ministruluifinanțelor publice, denumită în continuare Comisie ;
b) direcția de specialitate care asigură secretariatul Comisiei
și direcția cu atribuții în elaborarea legislației privind regimulaccizelor din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, denumite încontinuare autoritate fiscală centrală ;
c) direcțiile de specialitate din cadrul Autorității Naționale a
Vămilor, denumite în continuare autoritate vamală centrală ;
d) direcțiile generale ale finanțelor publice județene sau a
municipiului București și Direcția generală de administrare amarilor contribuabili, denumite în continuare autoritate fiscală
teritorială ;
e) direcțiile județene pentru accize și operațiuni vamale sau
a municipiului București și Direcția de autorizări din cadrulAutorității Naționale a Vămilor, în cazul operatorilor economicimari contribuabili, denumite în continuare autoritate vamală
teritorială .”
3. La punctul 73, alineatele (1) și (10) se modifică și vor
avea următorul cuprins:
„73. (1) Nu se consideră eliberare pentru consum deplasarea
produselor energetice din antrepozitul fiscal în vedereaalimentării navelor sau aeronavelor care au ca destinație unteritoriu din afara teritoriului comunitar, fiind asimilată uneioperațiuni de export. De asemenea, operațiunea de alimentarecu produse energetice a navelor sau aeronavelor care au cadestinație un teritoriu din afara teritoriului comunitar esteasimilată unei operațiuni de export.
……………………………………………………………………………………..(10) Pentru pierderile neadmise ca neimpozabile se
datorează accizele aferente acestora în România, calculate pebaza cotelor de accize în vigoare la momentul constatării deprimitorul produselor accizabile, obligația de plată a accizelor labugetul statului revenind în sarcina expeditorului.”
4. La punctul 78, după alineatul (3) se introduc două noi
alineate, alineatele (3
1) și (3 2), cu următorul cuprins:
„(31) Pe lângă documentele prevăzute la alin. (3), operatorul
economic, altul decât antrepozitarul autorizat, va depune laautoritatea fiscală centrală — direcția de specialitate careasigură secretariatul Comisiei și următoarele documente:
a) copia certificatului de înregistrare la oficiul registrului
comerțului;
b) certificatul constatator eliberat de oficiul registrului
comerțului, din care să rezulte obiectul de activitate aloperatorului economic;
c) confirmarea organului fiscal cu privire la calitatea
operatorului economic de plătitor de accize;
d) autorizația de mediu sau avizul de mediu, după caz.(3
2) Prevederile alin. (3) și (3 1) se aplică și în cazul
operatorilor economici pentru produsele prevăzute la art. 206 16
alin. (5) și (6) din Codul fiscal.”
5. La punctul 79, alineatele (1) și (2) se modifică și vor
avea următorul cuprins:
„79. (1) Înregistrarea operatorilor economici autorizați în
domeniul gazelor naturale se face la autoritatea fiscală centrală,direcția de specialitate care asigură secretariatul Comisiei.Această obligație revine operatorilor economici licențiați deautoritatea competentă în domeniu să distribuie sau să furnizezegaz natural direct consumatorilor finali. Înregistrarea se face pebaza cererii prezentate în anexa nr. 32.
(2) În cazul gazului natural provenit de la un distribuitor sau
redistribuitor dintr-un stat membru și destinat a fi eliberat înconsum în România, acciza va deveni exigibilă la furnizareacătre consumatorul final și va fi plătită de o societate desemnatăîn România de acel distribuitor sau redistribuitor, societate careare, de asemenea, obligația de a se înregistra la autoritateafiscală centrală, direcția de specialitate care asigură secretariatulComisiei, în calitatea sa de reprezentant al furnizorului extern.”
6. La punctul 80, alineatul (1) se modifică și va avea
următorul cuprins:
„80. (1) Operatorii economici autorizați pentru extracția
cărbunelui și lignitului, operatorii economici producători de cocs,precum și operatorii economici care efectuează achizițiiintracomunitare sau importă astfel de produse se vor înregistraîn calitate de operatori economici cu produse accizabile laautoritatea fiscală centrală, direcția de specialitate care asigurăsecretariatul Comisiei. Înregistrarea se face pe baza cereriiprevăzute în anexa nr. 32.”
7. La punctul 81, alineatele (2) și (3) se modifică și vor
avea următorul cuprins:
„(2) Operatorii economici autorizați în domeniul energiei
electrice de către Autoritatea Națională de Reglementare înDomeniul Energiei se vor înregistra în calitate de operatori
economici cu produse accizabile la autoritatea fiscală centrală,
direcția de specialitate care asigură secretariatul Comisiei.Această obligație revine operatorilor economici autorizați carefurnizează energie electrică direct consumatorilor finali.Înregistrarea se face pe baza cererii prevăzute în anexa nr. 32.
(3) În cazul energiei electrice provenite de la un distribuitor
sau redistribuitor dintr-un stat membru și destinate a fi eliberatăîn consum în România, acciza va deveni exigibilă la furnizareacătre consumatorul final și va fi plătită de o societate desemnatăîn România de acel distribuitor sau redistribuitor, societate careare, de asemenea, obligația de a se înregistra la autoritateafiscală centrală, direcția de specialitate care asigură secretariatulComisiei, în calitatea sa de reprezentant al furnizorului extern.”
8. Punctul 82 se modifică și va avea următorul cuprins:„Codul fiscal:ExcepțiiArt. 206
20. — (1) Nu se datorează accize pentru:
1. căldura rezultată și produsele cu codurile NC 4401 și
4402;
2. următoarele utilizări de produse energetice și energie
electrică:
a) produsele energetice utilizate în alte scopuri decât în
calitate de combustibil pentru motor sau combustibilpentru încălzire;
b) utilizarea duală a produselor energetice. Un produs
energetic este utilizat dual atunci când este folosit atât încalitate de combustibil pentru încălzire, cât și în alte scopuridecât pentru motor sau pentru încălzire. Utilizareaproduselor energetice pentru reducerea chimică și înprocesele electrolitic și metalurgic se consideră a fi utilizareduală;
c) energia electrică utilizată în principal în scopul
reducerii chimice și în procesele electrolitice șimetalurgice;
d) energia electrică, atunci când reprezintă mai mult de
50% din costul unui produs, potrivit prevederilor dinnormele metodologice;
e) procesele mineralogice, potrivit prevederilor din
normele metodologice.
(2) Nu se consideră producție de produse energetice:a) operațiunile pe durata cărora sunt obținute accidental
mici cantități de produse energetice;
b) operațiunile prin care utilizatorul unui produs
energetic face posibilă refolosirea sa în cadrul întreprinderiisale, cu condiția ca acciza deja plătită pentru un asemeneaprodus să nu fie mai mică decât acciza care poate ficuvenită, dacă produsul energetic refolosit ar fi pasibil deimpunere;
c) o operație constând din amestecul — în afara unui loc
de producție sau a unui antrepozit fiscal — al produselorenergetice cu alte produse energetice sau alte materiale, cucondiția ca:
1. accizele asupra componentelor să fi fost plătite
anterior; și
2. suma plătită să nu fie mai mică decât suma accizei
care ar putea să fie aplicată asupra amestecului.
(3) Condiția prevăzută la alin. (2) lit. c) pct. 1 nu se va
aplica dacă acel amestec este scutit pentru o utilizarespecifică.
(4) Modalitatea și condițiile de aplicare a alin. (1) vor fi
reglementate prin normele metodologice.
Norme metodologice:82. (1) Pentru produsele energetice de natura celor
prevăzute la art. 206
16alin. (2) din Codul fiscal nu se datorează
accize atunci când sunt livrate operatorilor economici care deținautorizații de utilizator final pentru utilizarea produselorrespective în unul dintre scopurile prevăzute la art. 206
20alin. (1)
pct. 2 lit. a), b) și e) din Codul fiscal.
(2) Prevederile alin. (1) cu privire la deținerea autorizației de
utilizator final nu se aplică produselor energetice care sunt
prezentate în ambalaje destinate comercializării cu amănuntul.
(3) Pentru produsele energetice prevăzute la alin. (1) livrate
operatorilor economici care nu dețin autorizații de utilizator finalise datorează accize calculate după cum urmează:
a) pentru produsele energetice prevăzute la art. 206
16
alin. (3) din Codul fiscal, pe baza cotelor de accize prevăzutede Codul fiscal;
b) pentru produsele energetice prevăzute la art. 206
16
alin. (2) din Codul fiscal, altele decât cele prevăzute la art. 206 16
alin. (3) din Codul fiscal, pe baza cotei de acciză aferentemotorinei.
(4) Operatorii economici care dețin autorizații de utilizator
final beneficiază de regimul de exceptare de la plata accizeloratunci când produsele sunt achiziționate de la un antrepozitfiscal, de la un destinatar înregistrat, provin din achizițiiintracomunitare proprii sau din operațiuni proprii de import.
(5) În cazul destinatarului înregistrat prevăzut la alin. (4),
acesta trebuie ca înainte de efectuarea achiziției intracomunitaresă dețină autorizație de utilizator final exclusiv pentru livrărilecătre operatorii economici care dețin autorizație de utilizator finalpotrivit alin. (1). Produsele energetice transportate în starevărsată prin cisterne, rezervoare sau alte containere similare,care fac parte integrantă din mijlocul de transport auto, pot filivrate unui singur utilizator final, situație în care se aplicăprevederile pct. 90 cu privire la locul de livrare directă. Acesteprevederi pot fi aplicate și în cazul transportului de produseenergetice în stare vărsată efectuat prin alte containere, cucondiția ca deplasarea produselor să se realizeze către unsingur utilizator final.
(6) Atunci când produsele energetice utilizate de operatorul
economic care deține autorizație de utilizator final provin dinachiziții intracomunitare proprii, acesta trebuie să dețină șicalitatea de destinatar înregistrat.
(7) Autorizațiile de utilizator final se eliberează de autoritatea
vamală teritorială, la cererea scrisă a operatorilor economici.
(8) Cererea pentru obținerea autorizației de utilizator final se
întocmește conform modelului prevăzut în anexa nr. 33.Cererea, însoțită de documentele prevăzute expres în aceasta,se depune la autoritatea vamală teritorială.
(9) În termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii,
autoritatea vamală teritorială eliberează autorizația de utilizatorfinal, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:
a) au fost prezentate documentele prevăzute în cerere;b) administratorul solicitantului nu are înscrise date în
cazierul judiciar;
c) solicitantul deține utilajele, terenurile și clădirile sub orice
formă legală;
d) solicitantul a utilizat produsele energetice achiziționate
anterior în scopul pentru care a obținut autorizație de utilizatorfinal.
(10) Autoritatea vamală teritorială atribuie și înscrie pe
autorizația de utilizator final un cod de utilizator, modelulautorizației fiind prevăzut în anexa nr. 34.
(11) După emiterea autorizației de utilizator final, o copie a
acestei autorizații va fi transmisă, la cerere, operatoruluieconomic furnizor al produselor energetice în regim deexceptare de accize.
(12) Deplasarea produselor energetice de la antrepozitul
fiscal la utilizatorul final va fi însoțită de un exemplar pe suporthârtie al documentului administrativ electronic prevăzut la pct. 91.
(13) Atunci când produsele energetice sunt achiziționate de
utilizatorul final prin operațiuni proprii de import, deplasarea
acestor produse de la biroul vamal de intrare în teritoriulcomunitar va fi însoțită de documentul administrativ unic.
(14) Deplasarea produselor energetice de la un destinatar
înregistrat către utilizatorul final, atunci când nu se aplicăprevederile aferente locului de livrare directă, va fi însoțită deun document care va conține aceleași informații ca exemplarulpe suport hârtie al documentului administrativ electronic, al căruimodel este prezentat în anexa nr. 40.1.
(15) La primirea produselor energetice, utilizatorul final
autorizat trebuie să înștiințeze autoritatea vamală teritorială șisă păstreze produsele în locul de recepție maximum 48 de orepentru o posibilă verificare din partea acestei autorități.
(16) Eliberarea autorizației de utilizator final este condiționată
de prezentarea de către operatorul economic solicitant a doveziiprivind constituirea unei garanții în favoarea autorității fiscaleteritoriale, al cărei cuantum se va stabili după cum urmează:
a) pentru produsele energetice prevăzute la art. 206
16
alin. (3) și, respectiv, în anexa nr. 1 la titlul VII din Codul fiscal,garanția va reprezenta o sumă echivalentă cu 50% din valoareaaccizelor aferente cantității de produse aprobate;
b) pentru produsele energetice prevăzute la art. 206
16
alin. (2), altele decât cele menționate la alin. (3) al aceluiașiarticol, din Codul fiscal, garanția va reprezenta o sumăechivalentă cu 50% din valoarea calculată pe baza accizeiaferente motorinei, aplicată asupra cantității de produseaprobate.
(17) Garanția stabilită în conformitate cu prevederile alin. (16)
se reduce după cum urmează:
a) cu 50%, în cazul în care operatorul economic și-a
desfășurat activitatea cu produse energetice în ultimii 2 aniconsecutivi, în calitate de utilizator final, fără încălcarealegislației fiscale aplicabile acestora, și a respectat, în ultimii2 ani, destinația utilizării produselor energetice în scopurileînscrise în autorizațiile de utilizator final anterioare;
b) cu 75%, în cazul în care operatorul economic și-a
desfășurat activitatea cu produse energetice în ultimii 3 aniconsecutivi, în calitate de utilizator final, fără încălcarealegislației fiscale aplicabile acestora, și a respectat, în ultimii3 ani, destinația utilizării produselor energetice în scopurileînscrise în autorizațiile de utilizator final anterioare;
c) cu 100%, în cazul în care operatorul economic și-a
desfășurat activitatea cu produse energetice în ultimii 4 aniconsecutivi, în calitate de utilizator final, fără încălcarealegislației fiscale aplicabile acestora, și a respectat, în ultimii4 ani, destinația utilizării produselor energetice în scopurileînscrise în autorizațiile de utilizator final anterioare.
(18) Garanția poate fi sub formă de depozit în numerar și/sau
de garanții personale, cu respectarea prevederilor pct. 108.
(19) Garanția poate fi deblocată, total sau parțial, la
solicitarea operatorului economic, cu viza autorității fiscaleteritoriale, pe măsură ce operatorul economic face dovadautilizării produselor în scopul pentru care acestea au fostachiziționate.
(20) Garanția poate fi executată atunci când se constată că
produsele achiziționate în regim de exceptare de la plataaccizelor au fost folosite în alt scop decât cel pentru care seacordă exceptarea și acciza aferentă acestor produse nu a fostplătită.
(21) Autorizația de utilizator final are o valabilitate de un an
de la data emiterii. Cantitatea de produse energetice înscrisăîntr-o autorizație de utilizator final poate fi suplimentată în situațiibine justificate, în cadrul aceleiași perioade de valabilitate aautorizației.
(22) Operatorii economici care dețin autorizații de utilizator
final au obligația de a transmite autorității vamale teritorialeemitente a autorizației, lunar, până la data de 15 inclusiv a luniiurmătoare celei pentru care se face raportarea, o situație privindachiziția și utilizarea produselor energetice, care va cuprindeinformații cu privire la furnizorul de produse energetice,cantitatea de produse energetice achiziționată, cantitateautilizată/comercializată, stocul de produse energetice la sfârșitullunii de raportare, cantitatea de produse finite realizate,cantitatea de produse finite expediate și destinatarul produselor,potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 35. Neprezentareasituației în termenul prevăzut atrage aplicarea de sancțiunicontravenționale potrivit prevederilor Codului de procedurăfiscală.
(23) Autoritatea vamală teritorială revocă autorizația de
utilizator final în următoarele situații:
a) operatorul economic a comis fapte repetate ce constituie
contravenții la regimul produselor accizabile, potrivit Codului deprocedură fiscală;
b) operatorul economic nu a justificat destinația cantității de
produse energetice achiziționate, în cazul destinataruluiînregistrat care efectuează livrări de produse energetice cătreutilizatori finali;
c) operatorul economic a utilizat produsul energetic
achiziționat altfel decât în scopul pentru care a obținutautorizație de utilizator final.
(24) Decizia de revocare a autorizației de utilizator final se
comunică deținătorului și produce efecte de la data comunicăriisau de la o altă dată cuprinsă în aceasta.
(25) Autoritatea vamală teritorială anulează autorizația de
utilizator final atunci când i-au fost oferite la autorizare informațiiinexacte sau incomplete în legătură cu scopul pentru careoperatorul economic a solicitat autorizația de utilizator final.
(26) Decizia de anulare a autorizației de utilizator final se
comunică deținătorului și produce efecte începând de la dataemiterii autorizației.
(27) Operatorul economic poate contesta decizia de revocare
sau de anulare a autorizației de utilizator final, potrivit legislațieiîn vigoare.
(28) O nouă autorizație de utilizator final va putea fi obținută
după 12 luni de la data revocării sau anulării autorizației.
(29) Stocurile de produse energetice înregistrate la data
revocării sau anulării autorizației de utilizator final pot fivalorificate sub supravegherea autorității vamale teritoriale.
(30) Autoritățile vamale teritoriale vor ține o evidență a
operatorilor economici prevăzuți la alin. (1) prin înscriereaacestora în registre speciale. De asemenea, vor asigurapublicarea pe pagina web a autorității vamale a listei cuprinzândacești operatori economici, listă care va fi actualizată lunar pânăla data de 15 a fiecărei luni.
(31) Pentru situația prevăzută la art. 206
20alin. (1) pct. 2
lit. d) din Codul fiscal, în înțelesul prezentelor normemetodologice, prin costul unui produs se înțelege suma tuturor
achizițiilor de bunuri și servicii la care se adaugă cheltuielile depersonal și consumul de capital fix la nivelul unei activități, așacum este definită la pct. 5
1.4al cap. I. Acest cost este calculat ca
un cost mediu pe unitate.
(32) În înțelesul prezentelor norme metodologice, prin costul
energiei electrice se înțelege valoarea reală de cumpărare a
energiei electrice sau costul de producție al energiei electrice,dacă este produsă în întreprindere.
(33) În sensul art. 206
20alin. (1) pct. 2 lit. b) din Codul fiscal,
cu titlu de exemplu, se consideră utilizare duală a produselorenergetice:
a) cărbunele, cocsul și gazul natural utilizate ca reductant
chimic în procesul de producție a fierului, zincului și a altormetale neferoase;
b) cocsul utilizat în furnalele cu arc electric pentru a regla
activitatea oxigenului în procesul de topire a oțelului;
c) cărbunele și cocsul utilizate în procesul de recarburare a
fierului și oțelului;
d) gazul utilizat pentru a menține sau a crește conținutul de
carbon al metalelor în timpul tratamentelor termice;
e) gazul natural utilizat drept reductant în sistemele pentru
controlul emisiilor;
f) cocsul utilizat ca o sursă de dioxid de carbon în procesul
de producție a carbonatului de sodiu;
g) acetilena utilizată prin ardere pentru tăierea/lipirea
metalelor.
(34) În înțelesul prezentelor norme metodologice, prin
procese metalurgice se înțelege procesele clasificate în
nomenclatura CAEN sub codul DJ 27 «Produse ale industriei
metalurgice», în conformitate cu Regulamentul (CEE)nr. 3.037/90 al Consiliului din 9 octombrie 1990 privindclasificarea statistică a activităților economice în ComunitateaEuropeană, cu modificările și completările ulterioare.
(35) În înțelesul prezentelor norme metodologice, prin
procese mineralogice se înțelege procesele clasificate în
nomenclatura CAEN sub codul DI 26 «Fabricarea altor produsedin minerale nemetalice», în conformitate cu Regulamentul(CEE) nr. 3.037/90 al Consiliului, cu modificările și completărileulterioare.
(36) Pentru produsele energetice reprezentând cărbune,
cocs, gaz natural sau pentru energia electrică, prevăzute laart. 206
16alin. (3) și, respectiv, la art. 206 19alin. (1) din Codul
fiscal, utilizate în scopurile exceptate de la plata accizelor,operatorii economici utilizatori notifică acest fapt autoritățiivamale teritoriale. După notificare, operatorul economic utilizatorva transmite furnizorului de astfel de produse o copie a notificăriicu numărul de înregistrare la autoritatea vamală teritorială.Transmiterea notificării nu este necesară atunci când produselerespective provin din achiziții intracomunitare proprii sau dinoperațiuni proprii de import.
(37) Notificarea prevăzută la alin. (36) va cuprinde informații
detaliate privind activitatea desfășurată de operatorul economicutilizator și costul produsului final, după caz.
(38) Nerespectarea prevederilor alin. (36) și (37) atrage plata
accizelor calculate pe baza cotei accizei prevăzute pentrucărbune, cocs, gaz natural sau energie electrică utilizate în scopcomercial.
(39) Procedura prin care se execută garanția și cea de
revocare sau de anulare a autorizației de utilizator final sestabilesc prin ordin al președintelui Agenției Naționale deAdministrare Fiscală, la propunerea Autorității Naționale aVămilor.”
9. Punctul 83 se modifică și va avea următorul cuprins:„Codul fiscal:Reguli generaleArt. 206
21. — (1) Producția și transformarea produselor
accizabile trebuie realizate într-un antrepozit fiscal.
(2) Depozitarea exclusivă a produselor accizabile în
regim suspensiv de accize poate avea loc în:
a) antrepozitele fiscale ale antrepozitarilor autorizați
pentru producția de produse energetice și ale persoanelorafiliate acestora, în sensul prevăzut la titlul I art. 7 pct. 21,pentru un număr maxim de 8 antrepozite fiscale dedepozitare pentru fiecare antrepozitar autorizat pentruproducția de astfel de produse din România, inclusivpersoanele afiliate acestuia. În înțelesul acestei prevederi,antrepozitarul autorizat pentru producția de produseenergetice este operatorul economic care deține instalații șiutilaje pentru rafinarea țițeiului și prelucrarea fracțiilorrezultate în vederea obținerii de produse supuse accizelor;
b) antrepozitele fiscale aflate în zona aeroporturilor,
destinate exclusiv aprovizionării aeronavelor cu produseenergetice, în baza certificatelor eliberate în acest sens deautoritatea competentă în domeniul aeronautic;c) antrepozitele fiscale ale antrepozitarilor autorizați
pentru producția de țigarete a căror cotă de piață reprezintă
peste 5% și ale persoanelor afiliate acestora, în sensulprevăzut la titlul I art. 7 pct. 21, pentru un număr maxim dedouă antrepozite fiscale de depozitare pentru fiecareantrepozitar autorizat pentru producția de astfel de produsedin România, inclusiv persoanele afiliate acestuia.
(3) Prevederile alin. (1) nu se aplică pentru:a) berea, vinurile și băuturile fermentate, altele decât
bere și vinuri, produse în gospodăriile individuale pentruconsumul propriu;
b) vinurile liniștite realizate de micii producători care
obțin în medie mai puțin de 1.000 hl de vin pe an;
c) energia electrică, gazul natural, cărbunele și cocsul.(4) În cazul în care micii producători prevăzuți la alin. (3)
lit. b) realizează ei înșiși tranzacții intracomunitare, aceștiainformează autoritățile competente și respectă cerințelestabilite prin Regulamentul (CE) nr. 884/2001 al Comisiei din24 aprilie 2001 de stabilire a normelor de aplicare privinddocumentele de însoțire a transporturilor de produsevitivinicole și evidențele obligatorii în sectorul vitivinicol,conform precizărilor din normele metodologice.
(5) Atunci când micii producători de vin dintr-un alt stat
membru sunt scutiți de la obligațiile privind deplasarea șimonitorizarea produselor accizabile, destinatarul dinRomânia informează autoritatea competentă teritorială cuprivire la livrările de vin primite, prin intermediuldocumentului solicitat în temeiul Regulamentului (CE)nr. 884/2001 sau printr-o trimitere la acesta, conformprecizărilor din normele metodologice.
(6) Antrepozitul fiscal nu poate fi folosit pentru vânzarea
cu amănuntul a produselor accizabile.
(7) Deținerea de produse accizabile în afara
antrepozitului fiscal, pentru care nu se poate face dovadaperceperii accizelor, atrage plata acestora.
(8) Fac excepție de la prevederile alin. (6) antrepozitele
fiscale care livrează produse energetice către aeronave, încondițiile prevăzute în normele metodologice.
(9) Este interzisă producerea de produse accizabile în
afara antrepozitului fiscal.
(10) Este interzisă deținerea unui produs accizabil în
afara antrepozitului fiscal, dacă acciza pentru acel produsnu a fost percepută.
Norme metodologice:83. (1) Într-un antrepozit fiscal de producție pot fi produse
sau transformate în regim suspensiv de accize numai produseleaccizabile aparținând uneia dintre următoarele grupe deproduse:
a) alcool și băuturi alcoolice;b) tutun prelucrat;c) produse energetice.(2) În antrepozitul fiscal de producție este permisă
depozitarea în regim suspensiv de accize a produseloraccizabile achiziționate în vederea utilizării ca materie primă înprocesul de producție de produse accizabile și a produseloraccizabile rezultate din activitatea de producție pentru care afost autorizat antrepozitul fiscal.
(3) În antrepozitul fiscal de depozitare al unui antrepozitar
autorizat pentru producție sau al unei persoane afiliate acestuiaeste permisă depozitarea în regim suspensiv de accize aproduselor accizabile rezultate din activitatea de producțierealizată în antrepozitul fiscal al acelui antrepozitar autorizat. Încazul produselor energetice, în antrepozitul de depozitare estepermisă deținerea în regim suspensiv de accize și a produselorenergetice accizabile de natura aditivilor sau a produselorrealizate din biomasă, utilizate exclusiv pentru aditivare sauamestec.
(4) Intră sub incidența regimului de antrepozitare producția
de arome alimentare, extracte și concentrate alcoolice care au
o concentrație alcoolică ce depășește 1,2% în volum. Sistemulinformatizat se aplică numai în cazul mișcărilor de astfel deproduse pe teritoriul național. În cazul deplasărilorintracomunitare de astfel de produse se aplică prevederilelegislației statului membru de destinație.
(5) Nu intră sub incidența regimului de antrepozitare berea,
vinurile și băuturile fermentate, altele decât bere și vinuri,produse în gospodăriile individuale pentru consumul propriu.
(6) Prin gospodărie individuală se înțelege gospodăria care
aparține unei persoane fizice producătoare, a cărei producțieeste consumată de către aceasta și membrii familiei sale.
(7) Gospodăriile individuale care produc pentru consumul
propriu bere, vinuri și băuturi fermentate, altele decât bere șivinuri, au obligația de a depune în acest sens, până la data de15 ianuarie inclusiv a anului următor celui în care se produc, odeclarație la autoritatea vamală teritorială în raza căreia își audomiciliul. Declarația se întocmește potrivit modelului prevăzutîn anexa nr. 31.
(8) Autoritatea vamală teritorială va ține o evidență a
gospodăriilor individuale menționate la alin. (7), în care vor fiînscrise datele de identificare ale acestora, precum și informațiiprivind cantitățile de produse declarate.
(9) În situația în care gospodăria individuală intenționează să
vândă bere, vinuri sau băuturi fermentate, altele decât bere șivinuri, aceasta are obligația de a se autoriza potrivit prevederilorlegale.
(10) Producția de vinuri pentru consumul propriu al unei
gospodării individuale din recolta proprie poate fi realizată însistem de prestări de servicii numai în antrepozite fiscaleautorizate pentru producția de vinuri.
(11) Antrepozitele fiscale autorizate pentru producția de vinuri
vor primi pentru prelucrare, în sistem de prestări de servicii,strugurii aparținând unei gospodării individuale numai dacăaceasta prezintă carnetul de viticultor, eliberat conform normelorMinisterului Agriculturii și Dezvoltării Rurale și valabil pentru anulde producție viticolă.
(12) Persoanele juridice care dețin în proprietate suprafețe
viticole pot realiza vin în sistem de prestări de servicii numai înantrepozite fiscale autorizate pentru producție de vinuri.
(13) În cazurile prevăzute la alin. (10) și (12), antrepozitele
fiscale sunt obligate să țină o evidență distinctă care să cuprindăinformații cu privire la: numele gospodăriei individuale/persoaneijuridice, cantitatea de struguri dată pentru prelucrare, cantitateade vin rezultată, cantitatea de vin preluată, data preluării, numeleși semnătura persoanei care a preluat vinul. Se vor păstra copiiale carnetelor de viticultor prezentate de gospodăriileindividuale.
(14) Cantitățile de vin preluate de gospodăriile individuale
sau persoanele juridice vor fi însoțite de avizul de însoțire amărfii emis de antrepozitul fiscal care a efectuat prestarea deservicii.
(15) Pentru cantitățile de vin preluate de gospodăriile
individuale, antrepozitele fiscale care au efectuat prestarea deservicii au obligația ca lunar, până la data de 25 inclusiv a luniiurmătoare celei de raportare, să comunice informațiile prevăzutela alin. (13) autorității vamale teritoriale în raza căreia își audomiciliul membrii gospodăriilor individuale.
(16) Nu intră sub incidența regimului de antrepozitare micii
producători de vinuri liniștite care produc în medie mai puțin de1.000 hl de vin pe an.
(17) În înțelesul prezentelor norme metodologice, prin mici
producători de vinuri liniștite se înțelege operatorii economici
producători de vin liniștit, care din punct de vedere juridic șieconomic sunt independenți față de orice alt operator economicproducător de vin, utilizează mijloace proprii pentru producereavinului, folosesc spații de producție diferite de cele ale oricărui
alt operator economic producător de vin și nu funcționează sublicența de produs a altui operator economic producător de vin.
(18) Micii producători de vinuri liniștite au obligația ca în
fiecare an să depună semestrial, până la data de 15 inclusiv alunii imediat următoare semestrului, la autoritatea vamalăteritorială, o declarație privind cantitatea de vinuri liniștiteprodusă, precum și cantitățile de vinuri comercializate înperioada de raportare, potrivit situației al cărei model esteprevăzut în anexa nr. 36.
(19) În cazul în care în timpul anului micul producător de
vinuri liniștite înregistrează o producție mai mare de 1.000 hl devin și dorește să continue această activitate, este obligat ca întermen de 15 zile de la data înregistrării acestui fapt să depunăcerere de autorizare ca antrepozitar autorizat, potrivitprevederilor de la pct. 84. Până la obținerea autorizației,producătorul poate desfășura numai activitate de producție, darnu și de comercializare. După obținerea autorizației deantrepozit fiscal, indiferent de producția realizată în perioadaurmătoare, producătorul nu mai poate reveni la statutul de micproducător de vinuri liniștite.
(20) În situația în care cererea de autorizare este respinsă,
activitatea de producție încetează, iar valorificarea stocurilor sepoate efectua numai cu aprobarea și sub supraveghereaautorității vamale teritoriale.
(21) În situația în care producătorul de vinuri liniștite nu
respectă prevederile alin. (18) și (19), se consideră că producțiade vinuri se realizează în afara unui antrepozit fiscal, fapt ceatrage oprirea activității și aplicarea măsurilor prevăzute de lege.
(22) Micii producători de vinuri liniștite pot comercializa
aceste produse în vrac numai către magazine specializate învânzarea vinurilor, către unități de alimentație publică sau cătreantrepozite fiscale.
(23) În cazul în care micii producători prevăzuți la alin. (17)
realizează ei înșiși tranzacții intracomunitare, în sensul vânzăriivinului realizat către beneficiari din alte state membre, aceștia auobligația de a informa autoritatea vamală teritorială înainte deefectuarea tranzacției și de a se conforma reglementărilor legalecu privire la aprobarea documentelor de însoțire a transporturilorde produse vitivinicole și evidențelor obligatorii în sectorulvitivinicol, emise de ministerul de resort potrivit Regulamentului(CE) nr. 884/2001.
(24) Atunci când un operator economic din România, altul
decât un mic producător de vinuri, efectuează achiziții de vin dela un mic producător de vinuri dintr-un alt stat membru care estescutit de la obligațiile privind deplasarea și monitorizareaproduselor accizabile, acest operator economic din România areobligația de a informa autoritatea vamală teritorială cu privire lalivrările de vin prin intermediul documentului care a însoțittransportul, admis de statul membru de expediție.
(25) Micul producător de vinuri aflat în cazul prevăzut la
alin. (23), precum și destinatarul din România prevăzut laalin. (24) au obligația ca semestrial, până la data de 15 inclusiva lunii imediat următoare semestrului, să prezinte autoritățiivamale teritoriale o situație centralizatoare, conform modeluluiprezentat în anexa nr. 37.
(26) Nerespectarea prevederilor alin. (23)—(25) atrage
aplicarea de sancțiuni potrivit prevederilor Codului de procedurăfiscală.
(27) În sensul art. 206
21alin. (6) din Codul fiscal, nu se
consideră vânzare cu amănuntul:
a) livrările de produse energetice către avioane;b) acele livrări care indiferent de tipul destinatarului —
consumator final sau nu — se efectuează prin cisterne,rezervoare sau alte containere similare, care fac parte integrantădin mijlocul de transport care efectuează livrarea;
c) livrările de produse energetice în scopurile prevăzute la
art. 206 20alin. (1) pct. 2 din Codul fiscal;
d) vânzarea buteliilor de vin din cramele sau expozițiile din
interiorul antrepozitului fiscal autorizat exclusiv pentru producția
de vinuri liniștite și/sau spumoase;
e) livrările de produse energetice în scopurile prevăzute la
art. 206 60alin. (1) lit. b) din Codul fiscal.
(28) Antrepozitele fiscale autorizate pentru producția de
produse energetice, inclusiv pentru producția de bio-ETBE (bioetil terț butil eter), bio-TAEE (bio terț amil etil eter) și/sau alteproduse de aceeași natură realizate pe bază de bioetanol, potprimi în regim suspensiv de accize bioetanol pentru prelucrareîn vederea obținerii de bio-ETBE, bio-TAEE și/sau alte produsede aceeași natură realizate pe bază de bioetanol ori în vedereaamestecului cu benzină.
(29) Bioetanolul reprezintă alcoolul etilic realizat în
antrepozitele fiscale de producție a alcoolului etilic, produsdestinat utilizării în producția de produse energetice.
(30) Pentru aplicarea prevederilor alin. (28) și (29), la
solicitarea antrepozitarului autorizat, autorizația de antrepozitfiscal se va completa în mod corespunzător, după cum urmează:
a) pentru producția de alcool etilic, cu producție de bioetanol;b) pentru producția de produse energetice, cu:b1) producție de bio-ETBE, bio-TAEE și/sau alte produse de
aceeași natură realizate pe bază de bioetanol; și/sau
b2) depozitare de bioetanol denaturat sau nedenaturat în
vederea prelucrării sau a amestecului cu benzină.
(31) În afara antrepozitului fiscal pot fi deținute numai
produsele accizabile pentru care acciza a fost înregistrată caobligație de plată, iar prin circuitul economic se poate stabili decătre autoritățile competente cu atribuții de control că produseleprovin de la un antrepozitar autorizat, de la un destinatarînregistrat sau de la un importator.
(32) Atunci când pentru produsele accizabile deținute în afara
antrepozitului fiscal nu se poate stabili că acciza a fostînregistrată ca obligație de plată, intervine exigibilitatea accizei,obligația de plată revenind persoanei care nu poate justificaproveniența legală a produselor.
(33) În sensul art. 206
21alin. (2) lit. c) din Codul fiscal, cota
de piață este cea determinată pentru anul calendaristic anteriorcelui în curs, până la data de 31 ianuarie din anul în curs, decătre autoritatea fiscală centrală — direcția cu atribuții înelaborarea legislației în domeniul accizelor.
(34) În situația în care cota de piață înregistrată de
antrepozitarul autorizat pentru producția de țigarete, inclusiv prinpersoanele afiliate acestuia, se situează sub 5%, autorizațiilepentru antrepozitele fiscale de depozitare vor fi revocate.”
10. Punctul 84 se modifică și va avea următorul cuprins:
„Codul fiscal:Cererea de autorizare ca antrepozit fiscalArt. 206
22. — (1) Un antrepozit fiscal poate funcționa
numai pe baza autorizației valabile, emisă de autoritateacompetentă prin Comisia instituită la nivelul MinisteruluiFinanțelor Publice pentru autorizarea operatorilor deproduse supuse accizelor armonizate.
(2) În vederea obținerii autorizației, pentru ca un loc să
funcționeze ca antrepozit fiscal, persoana careintenționează să fie antrepozitar autorizat pentru acel loctrebuie să depună o cerere la autoritatea competentă, înmodul și în forma prevăzute în normele metodologice.
(3) Cererea trebuie să conțină informații și să fie însoțită
de documente cu privire la:
a) amplasarea și natura locului;b) tipurile și cantitatea de produse accizabile estimate a
fi produse și/sau depozitate în decursul unui an;
c) lista produselor accizabile care urmează a fi
achiziționate în regim suspensiv de accize în vedereautilizării ca materie primă în cadrul activității de producțiede produse accizabile;
d) identitatea și alte informații cu privire la persoana care
urmează să-și desfășoare activitatea ca antrepozitarautorizat;
e) organizarea administrativă, fluxurile operaționale,
randamentul utilajelor și instalațiilor și alte date relevantepentru colectarea și determinarea accizelor, prevăzuteîntr-un manual de procedură;
f) capacitatea persoanei care urmează a fi antrepozitar
autorizat de a satisface cerințele prevăzute la art. 206
26;
g) capacitatea maximă de producție a instalațiilor și
utilajelor în 24 de ore, declarată pe propria răspundere depersoana fizică sau de administratorul persoanei juridicecare intenționează să fie antrepozitar autorizat.
(4) Prevederile alin. (3) se vor adapta potrivit specificului
activității ce urmează a se desfășura în antrepozitul fiscal,conform precizărilor din normele metodologice.
(5) Persoana care intenționează să fie antrepozitar
autorizat va prezenta, de asemenea, o copie a contractuluide administrare sau a actelor de proprietate a sediului undelocul este amplasat.
(6) Persoana care își manifestă în mod expres intenția
de a fi antrepozitar autorizat pentru mai multe antrepozitefiscale poate depune la autoritatea competentă o singurăcerere. Cererea va fi însoțită de documentele prevăzute deprezentul capitol, aferente fiecărei locații.
(7) În exercitarea atribuțiilor sale, Comisia poate solicita
orice informații și documente de la structurile din cadrulMinisterului Finanțelor Publice, de la Agenția Națională deAdministrare Fiscală și de la alte instituții ale statului, pecare le consideră necesare în soluționarea cererilorînregistrate.
(8) În cazul în care solicitarea Comisiei este adresată
structurilor din cadrul Ministerului Finanțelor Publice sauAgenției Naționale de Administrare Fiscală, aceasta esteobligatorie, constituindu-se ca sarcină de serviciu pentrupersonalul acestor instituții. Nerespectarea acestei obligațiiatrage măsurile sancționatorii prevăzute de legislația învigoare.
(9) Comisia poate solicita, după caz, participarea la
ședințe a organelor de control, care au încheiat actele decontrol, precum și a reprezentantului legal al societățiicomerciale în cauză.
(10) Activitatea curentă a Comisiei se realizează prin
intermediul secretariatului care funcționează în cadruldirecției de specialitate din Ministerul Finanțelor Publice,direcție desemnată prin hotărârea de organizare șifuncționare a ministerului.
(11) În exercitarea atribuțiilor sale, direcția de
specialitate poate solicita de la diferite structuri centrale șiteritoriale din cadrul Ministerului Finanțelor Publice și,respectiv, de la Agenția Națională de Administrare Fiscalăorice alte informații și documente pe care le considerănecesare în soluționarea cererilor înregistrate.
(12) Dacă în urma analizării documentației anexate la
cererea înregistrată direcția de specialitate constată căaceasta este incompletă, dosarul în cauză poate fi restituitautorității emitente.
Norme metodologice:84. (1) Un antrepozit fiscal poate funcționa doar în baza unei
autorizații valabile emise de Comisie.
(2) Pentru a obține o autorizație de antrepozit fiscal,
antrepozitarul autorizat propus trebuie să depună o cerere laautoritatea vamală teritorială.
(3) Cererea privind acordarea autorizației de antrepozit fiscal
trebuie să fie întocmită potrivit modelului prevăzut în anexa
nr. 38 și să fie însoțită de documentele specificate în această
anexă. În cazul activității de producție, cererea va fi însoțită și demanualul de procedură.
(4) Persoanele care intenționează să fie autorizate ca
antrepozitari pentru producție sau pentru depozitare de produseaccizabile trebuie să dețină în proprietate sau să aibă drept defolosință a clădirilor și a terenurilor. Documentele care atestădeținerea în proprietate sau în folosință a clădirilor și aterenurilor sunt:
a) pentru clădiri, extrasul de carte funciară însoțit de copia
titlului de proprietate sau, după caz, a procesului-verbal derecepție, atunci când acestea au fost construite în regie propriesau copia actului care atestă dreptul de folosință sub orice formălegală;
b) pentru terenuri, extrasul de carte funciară însoțit de copia
titlului de proprietate sau copia actului care atestă dreptul defolosință sub orice formă legală.
(5) Persoanele care intenționează să fie autorizate ca
antrepozitari de producție de produse accizabile trebuie sădețină în proprietate sau să dețină contracte de leasing pentruinstalațiile și echipamentele care contribuie direct la producțiade produse accizabile pentru care urmează să fie autorizat.
(6) Nu intră sub incidența prevederilor alin. (4) și (5) unitățile
de cercetare-dezvoltare organizate potrivit reglementărilor Legiinr. 290/2002 privind organizarea și funcționarea unităților decercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii,industriei alimentare și a Academiei de Științe Agricole și Silvice«Gheorghe Ionescu-Șișești», cu modificările și completărileulterioare.
(7) În cazul producției de alcool și băuturi alcoolice,
antrepozitarul autorizat propus trebuie să depună pe lângădocumentația întocmită și lista tipurilor de produse ce urmeazăa se realiza în antrepozitul fiscal.
(8) Antrepozitarii autorizați propuși prevăzuți la alin. (7) pot
desfășura activitate în regim de probe tehnologice, sub controlulautorității vamale teritoriale, pe o perioadă de maximum 60 dezile de la întocmirea referatului favorabil de către aceastăautoritate. După efectuarea probelor tehnologice, antrepozitarulautorizat propus are obligația ca în prezența reprezentantuluiautorității vamale teritoriale să preleve probe din produseleaccizabile realizate, fiecare probă fiind constituită din douăeșantioane identice. Fiecare eșantion va fi sigilat de autoritateavamală teritorială, antrepozitarul autorizat propus urmând săpăstreze un eșantion ca probă-martor împreună cu rezultatulanalizelor de laborator efectuate asupra celui de-al doileaeșantion de un laborator autorizat.
(9) În perioada de probe tehnologice, antrepozitarul autorizat
propus are obligația să obțină încadrarea tarifară a produselorfinite, precum și încadrarea în nomenclatorul codurilor deproduse accizabile, efectuate de autoritatea vamală centrală,pentru care va prezenta acestei autorități:
a) copia referatului favorabil întocmit de autoritatea vamală
teritorială;
b) documentația tehnică din care să rezulte toate informațiile
necesare stabilirii clasificării tarifare și atribuirii codului de produsaccizabil, referitoare la caracteristicile produsului finit, natura,cantitatea și compoziția materiilor prime utilizate, procesultehnologic de fabricație a produsului finit.
(10) După obținerea încadrării tarifare a produselor finite și a
încadrării în nomenclatorul codurilor de produse accizabile,acestea vor fi transmise de antrepozitarul autorizat propus laautoritatea vamală teritorială la care s-a depus documentația învederea autorizării.
(11) În perioada de probe tehnologice, produsele accizabile
finite obținute nu pot părăsi locul propus a fi autorizat caantrepozit fiscal.(12) În cazul producției de produse energetice, antrepozitarul
autorizat propus trebuie să depună pe lângă documentația
întocmită și lista cu semifabricatele și produsele finite înscrise înnomenclatorul de fabricație, precum și domeniul de utilizare alacestora, avizată de Ministerul Economiei, Comerțului șiMediului de Afaceri. În plus, această listă va cuprinde și o rubricăaferentă asimilării produselor din punctul de vedere al accizelor.Procedura prevăzută la alin. (8)—(11) se va aplica șiantrepozitarilor autorizați propuși pentru producția de produseenergetice.
(13) În cazul antrepozitarilor autorizați propuși prevăzuți la
alin. (7) și (12), documentația va cuprinde și lista produseloraccizabile ce vor fi achiziționate în vederea utilizării ca materieprimă în procesul de producție, precum și încadrarea tarifară aacestora.
(14) Autoritatea vamală teritorială verifică realitatea și
exactitatea informațiilor și a documentelor depuse deantrepozitarul autorizat propus. Se au în vedere în specialîndeplinirea condițiilor de autorizare prevăzute la art. 206
23și a
obligațiilor prevăzute la art. 206 26alin. (1) lit. b), c) și d) din
Codul fiscal.
(15) Antrepozitarul autorizat propus este obligat ca pe durata
acțiunii de verificare să asigure condițiile necesare buneidesfășurări a acesteia.
(16) În acțiunea de verificare, autoritatea vamală teritorială
poate solicita sprijinul organelor cu atribuții de control și, dupăcaz, al Ministerului Administrației și Internelor, pentru furnizareaunor elemente de preinvestigare în ceea ce privește îndeplinireacondițiilor de autorizare prevăzute la art. 206
23din Codul fiscal.
(17) În termen de 30 de zile de la depunerea documentației
complete, autoritatea vamală teritorială va înainta aceastădocumentație la autoritatea fiscală centrală — direcția despecialitate care asigură secretariatul Comisiei, însoțită de unreferat întocmit de autoritatea vamală teritorială, care săcuprindă punctul de vedere asupra oportunității emiteriiautorizației de antrepozitar autorizat și, după caz, aspectelesesizate privind neconcordanța cu datele și informațiileprezentate de antrepozitarul autorizat propus. Referatul va purtasemnătura și ștampila autorității vamale teritoriale.
(18) Autoritatea fiscală centrală, prin direcția de specialitate
care asigură secretariatul Comisiei, poate să soliciteantrepozitarului autorizat propus orice informație și documentepe care le consideră necesare cu privire la:
a) amplasarea și natura antrepozitului fiscal propus;b) tipurile, caracteristicile fizico-chimice și cantitățile de
produse accizabile ce urmează a fi produse și/sau depozitate înantrepozitul fiscal propus;
c) identitatea antrepozitarului autorizat propus;d) capacitatea antrepozitarului autorizat propus de a asigura
garanția.
(19) În cazul oricărui nou produs ce urmează a intra în
nomenclatorul de fabricație, antrepozitarul autorizat are obligațiasă obțină încadrarea tarifară a produsului, precum și încadrareaîn nomenclatorul codurilor de produse accizabile, efectuate deautoritatea vamală centrală, pentru care va prezenta acesteiautorități documentația tehnică din care să rezulte toateinformațiile necesare stabilirii clasificării tarifare și atribuiriicodului de produs accizabil, referitoare la caracteristicileprodusului, natura, cantitatea și compoziția materiilor primeutilizate, precum și procesul tehnologic de fabricație. Imediatdupă introducerea în fabricație a noului produs antrepozitarulautorizat are obligația îndeplinirii procedurii cu privire laprelevarea de probe prevăzută la alin. (8).
(20) Nu intră sub incidența prevederilor alin. (8) antrepozitele
fiscale — mici distilerii — care realizează țuică și rachiuri defructe, inclusiv în sistem de prestări de servicii pentrugospodăriile individuale.
(21) Declarația pe propria răspundere privind capacitatea
maximă de producție în 24 de ore va cuprinde informații
referitoare la capacitatea de producție a tuturor instalațiilor șiutilajelor deținute în antrepozitul fiscal, precum și informații cuprivire la capacitatea tehnologică de producție, respectiv ceacare urmează a fi utilizată, volumul de producție la nivelul unuian și programul de funcționare stabilit de persoana careintenționează să fie antrepozitar autorizat.
(22) În înțelesul prezentelor norme metodologice, prin
organizare administrativă se înțelege schema organizatorică apersoanei care intenționează să fie antrepozitar autorizat.”
11. Punctul 85 se modifică și va avea următorul cuprins:
„Codul fiscal:Condiții de autorizareArt. 206
23. — (1) Autoritatea competentă eliberează
autorizația de antrepozit fiscal pentru un loc numai dacăsunt îndeplinite următoarele condiții:
a) locul urmează a fi folosit pentru producerea,
transformarea, deținerea, primirea și/sau expediereaproduselor accizabile în regim suspensiv de accize;
b) locul este amplasat, construit și echipat astfel încât
să nu permită scoaterea produselor accizabile din acest locfără plata accizelor, conform prevederilor din normelemetodologice;
c) locul nu va fi folosit pentru vânzarea cu amănuntul a
produselor accizabile, cu excepțiile prevăzute la art. 206
21
alin. (8);
d) în cazul unei persoane fizice care urmează să-și
desfășoare activitatea ca antrepozitar autorizat, aceasta sănu fi fost condamnată în mod definitiv pentru infracțiuneade abuz de încredere, fals, uz de fals, înșelăciune,delapidare, mărturie mincinoasă, dare ori luare de mită înRomânia sau în oricare dintre statele străine în care aceastaa avut domiciliul/rezidența în ultimii 5 ani, să nu fi fostcondamnată pentru o infracțiune dintre cele reglementatede prezentul cod, de Ordonanța Guvernului nr. 92/2003,republicată, cu modificările și completările ulterioare, deLegea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, cucompletările ulterioare, de Legea nr. 241/2005 pentruprevenirea și combaterea evaziunii fiscale, de Legeacontabilității nr. 82/1991, republicată, de Legea nr. 31/1990privind societățile comerciale, republicată, cu modificărileși completările ulterioare;
e) în cazul unei persoane juridice care urmează să-și
desfășoare activitatea ca antrepozitar autorizat,administratorii acestor persoane juridice să nu fi fostcondamnați în mod definitiv pentru infracțiunea de abuz deîncredere, fals, uz de fals, înșelăciune, delapidare, mărturiemincinoasă, dare ori luare de mită în România sau în oricaredintre statele străine în care aceasta a avutdomiciliul/rezidența în ultimii 5 ani, să nu fi fost condamnatăpentru o infracțiune dintre cele reglementate de prezentulcod, de Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicată, cumodificările și completările ulterioare, de Legea nr. 86/2006,cu completările ulterioare, de Legea nr. 241/2005, de Legeanr. 82/1991, republicată, de Legea nr. 31/1990, republicată,cu modificările și completările ulterioare;
f) persoana care urmează să își desfășoare activitatea
ca antrepozitar autorizat trebuie să dovedească că poateîndeplini cerințele prevăzute la art. 206
26;
g) persoana care urmează să își desfășoare activitatea
ca antrepozitar autorizat să nu înregistreze obligații fiscalerestante la bugetul general consolidat.
(2) Prevederile alin. (1) vor fi adaptate corespunzător pe
grupe de produse accizabile și categorii de antrepozitari,conform precizărilor din normele metodologice.(3) Locurile aferente rezervei de stat și rezervei de
mobilizare se asimilează antrepozitelor fiscale dedepozitare, potrivit prevederilor din normele metodologice.
Norme metodologice:85. (1) Locul care urmează să fie autorizat ca antrepozit fiscal
trebuie să fie strict delimitat — acces propriu, împrejmuire —, iaractivitatea ce se desfășoară în acest loc trebuie să fieindependentă de alte activități desfășurate de persoana caresolicită autorizarea și care nu au legătură cu producția saudepozitarea de produse accizabile.
(2) Locurile destinate producției de vinuri sau de băuturi
fermentate, altele decât berea și vinurile, trebuie să fie dotatecu vase litrate.
(3) Locurile destinate producției de alcool etilic și de distilate
ca materie primă și locurile destinate producției de băuturialcoolice obținute exclusiv din prelucrarea alcoolului și adistilatelor trebuie să fie dotate cu mijloace de măsurare legalăpentru determinarea concentrației alcoolice, avizate de BiroulRomân de Metrologie Legală.
(4) În cazul antrepozitelor fiscale de producție de alcool și de
distilate, coloanele de distilare și rafinare trebuie să fie dotatecu contoare pentru determinarea cantității de produse obținuteși a concentrației alcoolice avizate și sigilate conformreglementărilor specifice stabilite de Biroul Român de MetrologieLegală.
(5) În cazul antrepozitarilor autorizați pentru producția de
alcool etilic, contoarele vor fi amplasate la ieșirea din coloanelede distilare pentru alcoolul brut, la ieșirea din coloanele derafinare pentru alcoolul etilic rafinat și la ieșirea din coloaneleaferente alcoolului tehnic, astfel încât să fie contorizate toatecantitățile de alcool rezultate.
(6) În cazul antrepozitarilor autorizați pentru producția de
distilate, contoarele vor fi amplasate la ieșirea din coloanele dedistilare sau, după caz, la ieșirea din instalațiile de distilare.
(7) Folosirea conductelor mobile, a furtunurilor elastice sau a
altor conducte de acest fel, utilizarea rezervoarelor necalibrate,precum și amplasarea înaintea contoarelor a unor canele saurobinete, prin care se pot extrage cantități de alcool sau distilatenecontorizate, sunt interzise.
(8) Antrepozitarii autorizați propuși pentru producția de alcool
și de distilate sunt obligați să dețină certificate eliberate de BiroulRomân de Metrologie Legală sau de un laborator de metrologieagreat de acesta, pentru toate rezervoarele și recipientelecalibrate în care se depozitează alcoolul, distilatele și materiileprime din care provin acestea, indiferent de natura lor.
(9) În cazul antrepozitelor fiscale — mici distilerii — care
utilizează pentru realizarea producției instalații tip alambic,acestea trebuie să fie dotate cu vase calibrate avizate de BiroulRomân de Metrologie Legală.
(10) În cazul antrepozitelor fiscale prevăzute la alin. (9), pe
perioada de nefuncționare se va aplica procedura de sigilare șidesigilare prevăzută la pct. 77.
(11) Locurile destinate producției de alcool etilic și distilate, ca
materie primă, trebuie să fie dotate cu un sistem desupraveghere prin camere video a punctelor unde suntamplasate contoarele și rezervoarele de alcool și distilate,precum și a căilor de acces în antrepozitul fiscal. Stocareaimaginilor culese prin intermediul camerelor video se face pecasete video sau în memoria sistemului, durata de stocare aimaginilor înregistrate fiind de minimum 30 de zile. Sistemul desupraveghere trebuie să funcționeze permanent, inclusiv înperioadele de nefuncționare a antrepozitului, chiar și în condițiileîntreruperii alimentării cu energie electrică de la rețeaua dedistribuție.
(12) Nu intră sub incidența prevederilor alin. (11) micile
distilerii.
(13) Un loc poate fi autorizat ca antrepozit fiscal de producție
sau de depozitare de produse energetice numai dacă este
echipat cu rezervoare standardizate distincte pentru fiecareprodus în parte, calibrate de Biroul Român de MetrologieLegală.
(14) Locurile destinate producției sau depozitării de produse
energetice trebuie să fie dotate cu mijloace de măsurare adebitului volumic sau masic.
(15) Locurile destinate producerii de produse energetice
pentru care accizele se calculează numai pe baza accizeiexprimate în echivalent euro/tonă sau euro/1.000 kg, locuriledestinate producerii combustibililor al căror cod tarifar seîncadrează la art. 206
16alin. (3) lit. g) din Codul fiscal, precum
și locurile destinate îmbutelierii gazului petrolier lichefiat vor fidotate cu mijloace de măsurare a masei.
(16) Rezerva de stat și rezerva de mobilizare vor fi autorizate
ca un singur antrepozit fiscal de depozitare, indiferent denumărul locurilor de depozitare pe care le deține.
(17) Pentru obținerea autorizației, instituțiile care gestionează
rezerva de stat și rezerva de mobilizare vor depune o cerere laautoritatea fiscală centrală, potrivit modelului prevăzut în anexanr. 38.”
12. Punctul 86 se modifică și va avea următorul cuprins:
„Codul fiscal:Autorizarea ca antrepozit fiscalArt. 206
24. — (1) Autoritatea competentă va notifica în
scris autorizarea ca antrepozit fiscal, în termen de 60 de zilede la data depunerii documentației complete de autorizare.
(2) Autorizația va conține următoarele:a) codul de accize atribuit antrepozitului fiscal;b) elementele de identificare ale antrepozitarului
autorizat, inclusiv codul de accize atribuit acestuia;
c) descrierea și amplasarea locului antrepozitului fiscal;d) tipul produselor accizabile primite/expediate din
antrepozitul fiscal și natura activității;
e) capacitatea de depozitare a produselor accizabile în
antrepozitul fiscal, în cazul antrepozitarului autorizat pentrudepozitare;
f) nivelul garanției;g) perioada de valabilitate a autorizației. Perioada de
valabilitate este de 3 ani în cazul contribuabililor mari șimijlocii stabiliți conform reglementărilor în vigoare și de unan în celelalte cazuri;
h) orice alte informații relevante pentru autorizare.(3) Autorizațiile pot fi modificate de către autoritatea
competentă.
(4) Înainte de a fi modificată autorizația, autoritatea
competentă trebuie să-l informeze pe antrepozitarulautorizat asupra modificării propuse și asupra motiveloracesteia.
(5) Antrepozitarul autorizat poate solicita autorității
competente modificarea autorizației, în condițiile prevăzuteîn normele metodologice.
(6) Procedura de autorizare a antrepozitelor fiscale nu
intră sub incidența prevederilor legale privind proceduraaprobării tacite.
(7) Antrepozitarul autorizat care dorește continuarea
activității într-un antrepozit fiscal după expirarea perioadeide valabilitate înscrise în autorizația pentru acel antrepozitfiscal va solicita în scris autorității competentereautorizarea ca antrepozit fiscal cu cel puțin 60 de zileînainte de expirarea perioadei de valabilitate, conformprecizărilor din normele metodologice.
Norme metodologice:86. (1) După analizarea referatelor întocmite de autoritățile
vamale teritoriale și a documentațiilor depuse de solicitant,Comisia aprobă sau respinge cererea de autorizare a
antrepozitarului autorizat propus.
(2) La lucrările Comisiei va fi invitat, după caz, câte un
reprezentant din partea Ministerului Administrației și Internelor,a Ministerului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri și aMinisterului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, precum și câte unreprezentant al patronatelor producătorilor de produseaccizabile sau al depozitarilor de astfel de produse, legalînființate.
(3) Autorizația pentru un antrepozit fiscal are ca dată de
începere a valabilității data de 1 a lunii următoare celei în carea fost aprobată cererea de autorizare de către Comisie.
(4) În cazul antrepozitelor fiscale de producție, în baza
documentației depuse de antrepozitarul autorizat, în autorizațiaaferentă antrepozitului fiscal vor fi înscrise atât materiile primeaccizabile care pot fi achiziționate în regim suspensiv de accize,cât și produsele finite ce se realizează în antrepozitul fiscal.
(5) În cazul antrepozitelor fiscale de depozitare produse
energetice care efectuează operațiuni de aditivare a produselorenergetice, de amestec între biocarburanți și carburanțitradiționali sau între biocombustibili și combustibili tradiționali,în baza documentației depuse de antrepozitarul autorizat, înautorizația aferentă antrepozitului fiscal vor fi menționatemateriile prime accizabile plasate în regim suspensiv de accize,produsele finite rezultate, precum și operațiunile care seefectuează în antrepozitele fiscale.
(6) În cazul pierderii autorizației de antrepozit fiscal, titularul
autorizației va anunța pierderea în Monitorul Oficial al României,Partea a III-a.
(7) În baza documentului care atestă că anunțul referitor la
pierdere a fost înaintat spre publicare în Monitorul Oficial alRomâniei, Partea a III-a, autoritatea emitentă a autorizației vaelibera la cerere un duplicat al acesteia.
(8) Antrepozitarii autorizați pot solicita autorității fiscale
centrale modificarea autorizației atunci când constată erori înredactarea autorizației de antrepozit fiscal sau în alte situații încare se justifică acest fapt.
(9) Antrepozitarii autorizați care după expirarea perioadei de
valabilitate a autorizației de antrepozit fiscal dorescreautorizarea locului ca antrepozit fiscal vor depune laautoritatea vamală teritorială, cu cel puțin 60 de zile înainte deexpirarea termenului de valabilitate a autorizației, o cerere dereautorizare, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 38, la carese vor anexa documentele prevăzute la pct. I nr. 10 și 12 șipct. III din această anexă, declarația privind capacitatea maximăde producție în 24 de ore prevăzută la pct. 84 alin. (21), osituație privind cantitățile totale de produse accizabile deplasateîn regim suspensiv de accize la nivel național, intracomunitar șila export în anul anterior reautorizării, precum și orice altedocumente în cazul în care intervin modificări asupra datelorprezentate anterior la autorizare.
(10) Antrepozitarul autorizat sau persoana afiliată acestuia
care solicită autorizarea unui loc ca antrepozit fiscal dedepozitare va depune la autoritatea vamală teritorială o cerereîntocmită potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 38, însoțită dedocumentele specificate în această anexă și de orice altedocumente care fac dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute laart. 206
21din Codul fiscal.
(11) Antrepozitarul autorizat sau persoana afiliată acestuia
care după expirarea perioadei de valabilitate a autorizației deantrepozit fiscal de depozitare dorește reautorizarea locului caantrepozit fiscal va depune la autoritatea vamală teritorială, cucel puțin 60 de zile înainte de expirarea termenului devalabilitate a autorizației, o cerere de reautorizare, potrivitmodelului prevăzut în anexa nr. 38, la care se vor anexadocumentele prevăzute la pct. I nr. 10 și 12 și pct. III din aceastăanexă, o situație privind cantitățile totale de produse accizabile
deplasate în regim suspensiv de accize la nivel național,
intracomunitar și la export în anul anterior reautorizării, precumși orice alte documente în cazul în care intervin modificăriasupra datelor prezentate anterior la autorizare.
(12) În termen de 30 de zile de la depunerea cererilor potrivit
prevederilor alin. (10) și (11), autoritatea vamală teritorială vaînainta documentațiile către direcția de specialitate care asigurăsecretariatul Comisiei, însoțite de un referat întocmit deautoritatea vamală teritorială, care să cuprindă punctul devedere asupra oportunității autorizării/reautorizării antrepozituluifiscal și, după caz, aspectele sesizate privind neconcordanța cudatele și informațiile prezentate de antrepozitarul autorizat.Aceste referate vor purta semnătura și ștampila autoritățiivamale teritoriale.
(13) Direcția de specialitate care asigură secretariatul
Comisiei poate să solicite antrepozitarului autorizat oriceinformație și documente pe care le consideră necesare, cuprivire la:
a) amplasarea și natura antrepozitului fiscal;b) tipurile, caracteristicile fizico-chimice și cantitățile de
produse accizabile ce urmează a fi produse și/sau depozitate înantrepozitul fiscal;
c) capacitatea antrepozitarului autorizat de a asigura
garanția.
(14) Modificarea autorizațiilor de antrepozitar autorizat ca
urmare a schimbării sediului social, denumirii sau a formei deorganizare nu intră sub incidența alin. (3) și este valabilă de ladata aprobării de către Comisie.
(15) Modificarea prevăzută la alin. (14), precum și orice altă
modificare intervenită asupra autorizațiilor de antrepozitarautorizat în perioada de valabilitate a autorizației nu atragprelungirea acelei perioade de valabilitate.”
13. Punctul 87 se modifică și va avea următorul cuprins:
„Codul fiscal:Obligațiile antrepozitarului autorizatArt. 206
26. — (1) Orice antrepozitar autorizat are obligația
de a îndeplini următoarele cerințe:
a) să constituie în favoarea autorității competente o
garanție pentru producția, transformarea și deținerea deproduse accizabile în regim suspensiv de accize, precumși o garanție pentru circulația acestor produse în regimsuspensiv de accize, în conformitate cu prevederileart. 206
54și în condițiile stabilite prin normele
metodologice;
b) să instaleze și să mențină încuietori, sigilii,
instrumente de măsură sau alte instrumente similareadecvate, necesare securității produselor accizabileamplasate în antrepozitul fiscal;
c) să asigure menținerea sigiliilor aplicate sub
supravegherea autorității competente sub forma șiprocedura prevăzute în normele metodologice;
d) să țină evidențe exacte și actualizate cu privire la
materiile prime, lucrările în derulare și produsele accizabilefinite, produse sau primite în antrepozitele fiscale șiexpediate din antrepozitele fiscale, și să prezinte evidențelecorespunzătoare, la cererea autorităților competente;
e) să țină un sistem corespunzător de evidență a
stocurilor din antrepozitul fiscal, inclusiv un sistem deadministrare, contabil și de securitate;
f) să asigure accesul autorității competente în orice zonă
a antrepozitului fiscal, în orice moment în care antrepozitulfiscal este în exploatare și în orice moment în careantrepozitul fiscal este deschis pentru primirea sauexpedierea produselor;
g) să prezinte produsele accizabile pentru a fi inspectate
de autoritatea competentă, la cererea acestora;h) să asigure în mod gratuit un birou în incinta
antrepozitului fiscal, la cererea autorității competente;
i) să cerceteze și să raporteze către autoritatea
competentă orice pierdere, lipsă sau neregularitate cu
privire la produsele accizabile;
j) să înștiințeze autoritățile competente despre orice
modificare ce intenționează să o aducă asupra datelorinițiale în baza cărora a fost emisă autorizația deantrepozitar, cu minimum 5 zile înainte de producereamodificării;
k) să se conformeze cu alte cerințe impuse prin normele
metodologice.
(2) Prevederile alin. (1) vor fi adaptate corespunzător pe
grupe de produse accizabile și pe categorii de antrepozitari,conform precizărilor din normele metodologice.
(3) Cesionarea ori înstrăinarea sub orice formă a
acțiunilor sau a părților sociale ale antrepozitarilorautorizați ori ale unui antrepozitar a cărui autorizație a fostanulată sau revocată conform prezentului capitol va fiadusă la cunoștința autorității competente cu cel puțin 60de zile înainte de realizarea acestei operațiuni, în vedereaefectuării inspecției fiscale, cu excepția celor care facobiectul tranzacțiilor pe piața de capital.
(4) Înstrăinarea activelor de natura imobilizărilor
corporale care contribuie direct la producția și/saudepozitarea de produse accizabile ale antrepozitaruluiautorizat ori ale unui antrepozitar a cărui autorizație a fostanulată sau revocată conform prezentului capitol se vaputea face numai după ce s-au achitat la bugetul de stattoate obligațiile fiscale ori după ce persoana care urmeazăsă preia activele respective și-a asumat obligația de platărestantă a debitorului printr-un angajament de plată sauprintr-un alt act încheiat în formă autentică, cu asigurareaunei garanții sub forma unei scrisori de garanție bancară lanivelul obligațiilor fiscale restante, la data efectuăriitranzacției, ale antrepozitarului.
(5) Actele încheiate cu încălcarea prevederilor alin. (3) și
(4) sunt anulabile la cererea organului fiscal.
Norme metodologice:87. (1) Pentru orice antrepozitar autorizat Comisia stabilește
o garanție care să acopere riscul neplății accizelor pentruprodusele accizabile produse și/sau depozitate în fiecareantrepozit fiscal.
(2) Pentru orice antrepozitar autorizat Comisia stabilește
obligatoriu o garanție care să acopere riscul neplății accizelorpentru produsele accizabile deplasate în regim suspensiv deaccize, în cazul circulației intracomunitare.
(3) Nu sunt supuse obligației de a constitui garanție
produsele energetice supuse accizelor care sunt deplasate dinRomânia pe teritoriul Comunității exclusiv pe cale maritimă sauprin conducte fixe, în cazul în care celelalte state membreimplicate sunt de acord.
(4) Nivelul garanției ce urmează a se constitui se determină
potrivit prevederilor pct. 108.
(5) În vederea înregistrării producției de bere obținute, fiecare
antrepozitar autorizat pentru producție este obligat:
a) să înregistreze producția de bere rezultată la sfârșitul
procesului tehnologic, prin aparatura adecvată de măsurare abutoaielor, sticlelor, navetelor, paleților sau a berii filtrate lavasele de depozitare, și să înscrie aceste date în rapoartele deproducție și gestionare, cu specificarea capacității ambalajelor șia cantității de bere exprimate în litri;
b) să determine concentrația zaharometrică a berii, conform
standardelor în vigoare privind determinarea concentrațieiexprimate în grade Plato a berii, elaborate de Asociația deStandardizare din România, și să elibereze buletine de analizefizico-chimice. La verificarea realității concentrației
zaharometrice a sortimentelor de bere se va avea în vedere
concentrația înscrisă în specificația tehnică internă, elaboratăpe baza standardului în vigoare pentru fiecare sortiment.
(6) Antrepozitarii autorizați pentru producția de alcool și
distilate, după obținerea autorizației, își pot desfășura activitateanumai după aplicarea sigiliilor pe instalațiile și utilajele deproducție alcool etilic de către reprezentantul autorității vamaleteritoriale.
(7) În cazul antrepozitarilor autorizați pentru producția de
alcool, sigiliile se vor aplica pe întregul flux tehnologic de laieșirea alcoolului brut, rafinat și tehnic din coloanele de distilare,respectiv de rafinare, și până la contoare, inclusiv la acestea.
(8) În cazul antrepozitarilor autorizați pentru producția de
distilate, sigiliile se vor aplica la ieșirea distilatelor din coloanelede distilare sau din instalațiile de distilare.
(9) În situațiile prevăzute la alin. (7) și (8), sigiliile vor fi
aplicate și pe toate elementele de asamblare-racordare aleaparatelor de măsură și control, pe orice orificii și robinețiexistenți pe întregul flux tehnologic continuu sau discontinuu.
(10) În cazul producției de alcool, aparatele și piesele de pe
tot circuitul coloanelor de distilare și rafinare, precum și de pe totcircuitul instalațiilor de distilare trebuie îmbinate în așa fel încâtsă poată fi sigilate.
(11) Sigiliile aparțin autorității vamale teritoriale, vor fi
înseriate și vor purta, în mod obligatoriu, însemnele acesteia.Operațiunile de sigilare și desigilare, atunci când se impun, sevor efectua de către reprezentantul desemnat de autoritateavamală teritorială, astfel încât să nu se deterioreze aparatele șipiesele componente.
(12) Stabilirea tipului de sigilii, prevăzut la alin. (11), și a
caracteristicilor acestora, uniformizarea și/sau personalizarea,precum și coordonarea tuturor operațiunilor ce se impun revinAgenției Naționale de Administrare Fiscală, prin AutoritateaNațională a Vămilor.
(13) Amprentele sigiliilor aplicate de autoritatea vamală
teritorială trebuie să fie menținute intacte.
(14) Sigiliile prevăzute la alin. (11) sunt complementare
sigiliilor metrologice aplicate contoarelor.
(15) Se interzice antrepozitarilor autorizați deteriorarea sau
înlăturarea sigiliilor aplicate de către reprezentantul autoritățiivamale teritoriale. În cazul în care sigiliul este deteriorataccidental sau în caz de avarie, antrepozitarul autorizat esteobligat să solicite prezența unui reprezentant al autoritățiivamale teritoriale pentru constatarea cauzelor deteriorăriiaccidentale a sigiliului sau ale avariei.
(16) Atunci când intervin sigilarea și desigilarea aparatelor și
pieselor de pe tot fluxul tehnologic se va proceda după cumurmează:
a) desigilarea se face numai în baza unei solicitări scrise,
justificate, din partea antrepozitului fiscal de producție de alcoolși de distilate sau în situații de avarie;
b) cererea de desigilare se transmite autorității vamale
teritoriale cu cel puțin 3 zile înainte de termenul stabilit pentruefectuarea operațiunii propriu-zise, solicitând și desemnareaunui reprezentant al acestei autorități, care va proceda ladesigilare;
c) la desigilare, reprezentantul autorității vamale teritoriale
întocmește un proces-verbal de desigilare, întocmit în douăexemplare, în care va consemna data și ora desigilării,cantitatea de alcool și de distilate — în litri și în grade Dall —înregistrată de contoare la momentul desigilării, precum și stoculde alcool și de distilate, pe sortimente, aflat în rezervoare și înrecipiente.(17) Dacă antrepozitarul autorizat pentru producție de alcool
și distilate constată un incident sau o disfuncție în funcționarea
unui contor, acesta va proceda după cum urmează:
a) trebuie să facă imediat o declarație către autoritatea
vamală teritorială, care va fi consemnată într-un registru specialal antrepozitului fiscal destinat acestui scop și va solicitaprezența unui reprezentant al acestei autorități;
b) pentru remedierea defecțiunii va solicita prezența unui
reprezentant autorizat de către Biroul Român de MetrologieLegală pentru activități de reparații ale mijloacelor de măsuraredin categoria respectivă, în vederea desigilării mijloacelor demăsurare, a repunerii lor în stare de funcționare și a resigilării;
c) contoarele defecte pot fi reparate sau înlocuite, sub
supravegherea reprezentantului autorității vamale teritoriale, cualte contoare de rezervă, cu specificarea, într-un proces-verbalde înlocuire întocmit de acest reprezentant, a indicilor de la carese reia activitatea;
d) dacă timpul de remediere a contoarelor depășește 24 de
ore, se întrerupe activitatea de producție a alcoolului și adistilatelor, instalațiile respective fiind sigilate de reprezentantulautorității vamale teritoriale.
(18) Atunci când în situațiile prevăzute la alin. (15) și (17)
este necesară întreruperea activității, aceasta va fi consemnată
într-un proces-verbal încheiat în două exemplare de către
reprezentantul autorității vamale teritoriale, în prezențareprezentantului legal al antrepozitului fiscal. În procesul-verbalîncheiat se vor menționa cauzele accidentului sau ale avarieicare au generat întreruperea activității, data și ora întreruperiiacesteia, stocul de alcool și de distilate existent la acea dată șiindicii înregistrați de contoare în momentul întreruperii activității.
(19) Originalul procesului-verbal de desigilare prevăzut la
alin. (16) sau de întrerupere a activității prevăzut la alin. (18),după caz, se depune la autoritatea vamală teritorială, în termende 24 de ore de la încheierea acestuia. Al doilea exemplar alprocesului-verbal rămâne la antrepozitul fiscal.
(20) Reluarea activității în antrepozitul fiscal se va face în
baza unei declarații de remediere a defecțiunii, întocmită deantrepozitarul autorizat și vizată de reprezentantul autoritățiivamale teritoriale, însoțită, după caz, de un aviz eliberat despecialistul autorizat de către Biroul Român de MetrologieLegală pentru activități de reparații ale mijloacelor de măsurarecare a efectuat remedierea. Reprezentantul autorității vamaleteritoriale va proceda la sigilarea întregului flux tehnologic.
(21) Toți antrepozitarii autorizați trebuie să dețină un sistem
computerizat de evidență a produselor aflate în antrepozite, acelor intrate sau ieșite, a celor pierdute prin deteriorare,spargere, furt, precum și a accizelor aferente acestor categoriide produse.
(22) În cazul antrepozitelor fiscale autorizate pentru producția
de alcool etilic și distilate, sistemul computerizat trebuie săasigure și evidența materiilor prime introduse în fabricație,precum și a semifabricatelor aflate pe linia de fabricație.Cantitățile de alcool și de distilate obținute vor fi evidențiate atâtîn litri, cât și în grade Dall.
(23) Nu intră sub incidența prevederilor alin. (22)
antrepozitele fiscale — mici distilerii —, care utilizează pentrurealizarea producției instalații tip alambic.
(24) Intră sub incidența termenului de minimum 5 zile orice
modificare pe care antrepozitarul autorizat intenționează să oaducă asupra datelor inițiale în baza cărora a fost emisăautorizația de antrepozitar, prin notificarea intenției respectivela autoritatea vamală teritorială. Atunci când intenția demodificare atrage modificarea autorizației, această intenție va finotificată și la autoritatea fiscală centrală — direcția despecialitate care asigură secretariatul Comisiei. În cazulmodificărilor care se înregistrează la oficiul registruluicomerțului, antrepozitarul autorizat are obligația de a prezenta
atât autorității fiscale centrale, cât și autorității vamale teritoriale
documentul, în fotocopie, care atestă realizarea efectivă amodificării, în termen de 30 de zile de la data emiterii acestuidocument.”
14. Punctul 88 se modifică și va avea următorul cuprins:
„Codul fiscal:Anularea, revocarea și suspendarea autorizației Art. 206
28. — (1) Autoritatea competentă poate anula
autorizația pentru un antrepozit fiscal atunci când i-au fostoferite informații inexacte sau incomplete în legătură cuautorizarea antrepozitului fiscal.
(2) Autoritatea competentă poate revoca autorizația
pentru un antrepozit fiscal în următoarele situații:
a) în cazul unui antrepozitar autorizat, persoană fizică,
dacă:
1. persoana a decedat;2. persoana a fost condamnată printr-o hotărâre
judecătorească definitivă, în România sau într-un statstrăin, pentru infracțiunea de abuz de încredere, fals, uz defals, înșelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare sauluare de mită ori o infracțiune dintre cele reglementate deprezentul cod, de Ordonanța Guvernului nr. 92/2003,republicată, cu modificările și completările ulterioare, deLegea nr. 86/2006, cu completările ulterioare, de Legeanr. 241/2005, de Legea nr. 82/1991, republicată, de Legeanr. 31/1990, republicată, cu modificările și completărileulterioare;
3. activitatea desfășurată este în situație de faliment sau
de lichidare;
b) în cazul unui antrepozitar autorizat, care este
persoană juridică, dacă:
1. în legătură cu persoana juridică a fost deschisă o
procedură de faliment ori de lichidare; sau
2. oricare dintre administratorii persoanei juridice a fost
condamnat printr-o hotărâre judecătorească definitivă, înRomânia sau într-un stat străin, pentru infracțiunea de abuzde încredere, fals, uz de fals, înșelăciune, delapidare,mărturie mincinoasă, dare sau luare de mită ori oinfracțiune dintre cele reglementate de prezentul cod, deOrdonanța Guvernului nr. 92/2003, republicată, cumodificările și completările ulterioare, de Legea nr. 86/2006,cu completările ulterioare, de Legea nr. 241/2005, de Legeanr. 82/1991, republicată, de Legea nr. 31/1990, republicată,cu modificările și completările ulterioare;
c) antrepozitarul autorizat nu respectă oricare dintre
cerințele prevăzute la art. 206
26sau la art. 206 53—206 55;
d) când antrepozitarul încheie un act de vânzare a
locului;
e) pentru situația prevăzută la alin. (9);f) antrepozitarul autorizat înregistrează obligații fiscale
restante la bugetul general consolidat mai vechi de 60 dezile față de termenul legal de plată.
(3) Autoritatea competentă poate revoca autorizația
pentru un antrepozit fiscal și în cazul în care s-a pronunțato hotărâre definitivă pentru o infracțiune dintre celereglementate de prezentul cod, de Ordonanța Guvernuluinr. 92/2003, republicată, cu modificările și completărileulterioare, de Legea nr. 86/2006, cu completările ulterioare,de Legea nr. 241/2005, de Legea nr. 82/1991, republicată, deLegea nr. 31/1990, republicată, cu modificările șicompletările ulterioare.
(4) La propunerea organelor de control, autoritatea
competentă poate suspenda autorizația pentru unantrepozit fiscal, astfel:
a) pe o perioadă de 1—6 luni, în cazul în care s-a
constatat săvârșirea uneia dintre faptele contravenționalece atrag suspendarea autorizației;b) până la soluționarea definitivă a cauzei penale, în
cazul în care a fost pusă în mișcare acțiunea penală pentruo infracțiune dintre cele reglementate de prezentul cod, deOrdonanța Guvernului nr. 92/2003, republicată, cumodificările și completările ulterioare, de Legea nr. 86/2006,cu completările ulterioare, de Legea nr. 241/2005, de Legeanr. 82/1991, republicată, de Legea nr. 31/1990, republicată,cu modificările și completările ulterioare.
(5) Decizia prin care autoritatea competentă a hotărât
suspendarea, revocarea sau anularea autorizației deantrepozit fiscal va fi comunicată și antrepozitaruluideținător al autorizației.
(6) Antrepozitarul autorizat poate contesta decizia de
suspendare, revocare sau anulare a autorizației pentru unantrepozit fiscal, potrivit legislației în vigoare.
(7) Decizia de suspendare sau de revocare a autorizației
de antrepozit fiscal produce efecte de la data comunicăriisau de la o altă dată cuprinsă în aceasta, după caz. Deciziade anulare a autorizației de antrepozit fiscal produce efecteîncepând de la data emiterii autorizației.
(8) Contestarea deciziei de suspendare, revocare sau
anulare a autorizației de antrepozit fiscal suspendă efectelejuridice ale acestei decizii pe perioada soluționăriicontestației în procedură administrativă.
(9) În cazul în care antrepozitarul autorizat dorește să
renunțe la autorizația pentru un antrepozit fiscal, acesta areobligația să notifice acest fapt autorității competente cu celpuțin 60 de zile înainte de data de la care renunțarea laautorizație își produce efecte.
(10) În cazul anulării autorizației, o nouă autorizație poate
fi emisă de autoritatea competentă numai după o perioadăde cel puțin 5 ani de la data anulării.
(11) În cazul revocării autorizației, o nouă autorizație
poate fi emisă de autoritatea competentă numai după operioadă de cel puțin 6 luni de la data revocării.
(12) Antrepozitarii autorizați, cărora le-a fost suspendată,
revocată sau anulată autorizația și care dețin stocuri deproduse accizabile la data suspendării, revocării orianulării, pot valorifica produsele înregistrate în stoc —materii prime, semifabricate, produse finite —, în condițiileprevăzute de normele metodologice.
Norme metodologice:88. (1) Măsura suspendării — cu excepția cazului prevăzut
la alin. (4) —, a revocării sau a anulării autorizațiilor se vadispune de către Comisie, în baza actelor de control emise deorganele de specialitate, prin care s-au consemnat încălcări aleprevederilor legale care atrag aplicarea acestor măsuri.
(2) Actele de control prevăzute la alin. (1), temeinic justificate,
în care faptele constatate generează consecințe fiscale, vor fiaduse la cunoștința autorității fiscale centrale — direcția despecialitate care asigură secretariatul Comisiei, în termen dedouă zile lucrătoare de la finalizare, care le va înainta Comisieiîn vederea analizării și dispunerii măsurilor ce se impun.
(3) Decizia Comisiei va fi adusă la cunoștința antrepozitarului
autorizat sancționat. Totodată, decizia Comisiei va fi adusă și lacunoștința autorității vamale teritoriale, care, în maximum 48 deore de la data la care decizia produce efecte, va proceda laverificarea stocurilor de produse deținute de operatoruleconomic la acea dată.
(4) În situația neplății accizelor la termenele prevăzute de
lege, măsura suspendării autorizațiilor se va dispune de cătreautoritățile vamale teritoriale în baza datelor furnizate deautoritățile fiscale teritoriale.
(5) Atunci când deficiențele care atrag măsura revocării sau
a suspendării nu generează consecințe fiscale și sunt remediateîn termen de 10 zile lucrătoare de la data comunicării actului decontrol, după constatarea remedierii deficiențelor de către
organul de control, acesta nu va da curs propunerii de revocare
sau de suspendare către Comisie.
(6) În cazul în care a intervenit suspendarea autorizației
pentru un antrepozit fiscal — cu excepția cazului prevăzut laalin. (4) —, încetarea suspendării autorizației va fi dispusă deComisie, în baza referatului emis în acest sens de aceeașiautoritate care a efectuat controlul cu privire la înlăturareadeficiențelor înscrise în decizia Comisiei.
(7) În toate situațiile în care a intervenit suspendarea,
revocarea sau anularea autorizației, aceasta atrage întrerupereasau încetarea activității și, după caz, aplicarea sigiliilor peinstalațiile de producție, operațiune care va fi efectuată deautoritatea vamală teritorială.
(8) Antrepozitarii autorizați a căror autorizație a fost revocată
sau anulată pot să valorifice produsele accizabile înregistrate înstoc — materii prime, semifabricate, produse finite — numaidupă notificarea autorității vamale teritoriale cu privire la virareaaccizelor datorate bugetului de stat.
(9) În cazul suspendării sau în cazul revocării autorizației de
antrepozit fiscal — până la data când aceasta produce efecte —,deplasarea produselor accizabile înregistrate în stoc seefectuează sub supravegherea autorității vamale teritoriale,astfel:
a) fie către alte antrepozite fiscale, în regim suspensiv de
accize;
b) fie în afara regimului suspensiv de accize, cu accize
plătite.
(10) În cazul anulării sau revocării autorizației, o nouă
autorizație poate fi emisă de Comisie numai după o perioadă de5 ani, respectiv 6 luni, de la data la care decizia de anulare saurevocare a autorizației devine definitivă în sistemul căiloradministrative de atac sau de la data hotărârii judecătoreștidefinitive și irevocabile.
(11) Cererea de renunțare la un antrepozit fiscal, în care se
vor menționa și motivele acesteia, se depune la autoritateavamală teritorială. Această autoritate are obligația de a verificadacă la data depunerii cererii antrepozitarul autorizat deținestocuri de produse accizabile și dacă au fost respectateprevederile legale în domeniul accizelor. După verificare,cererea de renunțare, însoțită de actul de verificare, va fitransmisă Comisiei care va proceda la revocarea autorizației.
(12) Termenul de 6 luni prevăzut la alin. (10) nu se aplică în
cazul unui operator economic aflat în situația precizată laalin. (11) care dorește o nouă autorizare, cu condiția să firespectat prevederile legale în domeniul accizelor.
(13) Cererea de renunțare la autorizația emisă pentru un
antrepozit fiscal, după ce Comisia a decis revocarea sauanularea autorizației din alte motive, nu produce efecte juridicepe perioada în care decizia de revocare sau de anulare, dupăcaz, se află în procedura prevăzută de Legea contenciosuluiadministrativ nr. 554/2004, cu modificările și completărileulterioare.
(14) Atunci când renunțarea la autorizația de antrepozit fiscal
intervine ca urmare a unei operațiuni de fuziune aantrepozitarului autorizat cu un alt operator economic sau dedivizare totală ori parțială a activității, antrepozitarul autorizat vanotifica acest fapt autorității vamale teritoriale cu cel puțin 60 dezile înainte de data efectuării operațiunii și va solicita revocareaautorizației de antrepozitar deținută de acesta.
(15) În cazul prevăzut la alin. (14), în situația în care se
intenționează continuarea aceleiași activități cu produseaccizabile în regim suspensiv de accize și în aceleași condiții,antrepozitarul autorizat împreună cu antrepozitarul autorizatpropus pot solicita ca revocarea autorizației de antrepozitar săproducă efecte concomitent cu data la care produce efecte nouaautorizație.”15.La punctul 89, alineatele (10) și (16) se modifică și
vor avea următorul cuprins:
„(10) Nu va fi autorizată ca destinatar înregistrat persoana
care:
a) a fost condamnată printr-o hotărâre judecătorească
definitivă în România sau într-un alt stat pentru o infracțiune
dintre cele reglementate de legislația vamală sau fiscală, faptdovedit prin cazierul judiciar al societății;
b) înregistrează obligații fiscale restante la bugetul general
consolidat.
……………………………………………………………………………………..(16) În situația în care intervin modificări față de datele inițiale
menționate în autorizație, destinatarul înregistrat are obligațiade a depune o cerere la autoritatea fiscală centrală — direcția despecialitate care asigură secretariatul Comisiei, pentrumodificarea autorizației, după cum urmează:
a) pentru fiecare nouă locație în care urmează a se realiza
recepția de produse accizabile, cu cel puțin 15 zile înainte derecepția produselor, însoțită de dovada deținerii sub orice formălegală a spațiului și de certificatul constatator care sădovedească înscrierea la oficiul registrului comerțului ca punctde lucru;
b) dacă se modifică datele de identificare ale destinatarului
înregistrat, în termen de 30 de zile de la data înregistrăriimodificării, însoțită de actul adițional/hotărârea asociaților,certificatul de înscriere de mențiuni la oficiul registruluicomerțului și, după caz, cazierele judiciare ale administratorilorși certificatul de înregistrare la oficiul registrului comerțului.”
16.La punctul 89, după alineatul 30 se introduc șase noi
alineate, alineatele (31)—(36), cu următorul cuprins:
„(31) Autorizarea ca destinatar înregistrat a operatorului
economic care deține autorizație de utilizator final se realizeazăîn baza cererii depuse în acest scop la autoritatea fiscalăcentrală — direcția de specialitate care asigură secretariatulComisiei, însoțită de următoarele documente:
a) copia autorizației de utilizator final deținute de solicitant,
valabilă la data depunerii cererii;
b) copia contractelor încheiate cu antrepozitarii autorizați din
statele membre de expediere și codurile de acciză ale acestora;
c) declarația pe propria răspundere privind locurile unde
urmează a fi primite produsele și scopul pentru care suntachiziționate;
d) denumirea produsului, încadrarea tarifară (codul NC) și
încadrarea în nomenclatorul codurilor de produse accizabile;
e) certificatul de înregistrare la oficiul registrului comerțului.(32) Autorizația de destinatar înregistrat prevăzută la
alin. (31) este valabilă atât timp cât este valabilă autorizația deutilizator final.
(33) Modificarea autorizațiilor de destinatar înregistrat ca
urmare a schimbării sediului social, denumirii, formei deorganizare, completării sau eliminării unei locații unde seprimesc produsele este valabilă de la data emiterii autorizațieimodificate.
(34) Procedura de autorizare a destinatarului înregistrat nu
intră sub incidența prevederilor legale privind proceduraaprobării tacite.
(35) În cazul pierderii autorizației de destinatar înregistrat,
titularul autorizației va anunța pierderea în Monitorul Oficial alRomâniei, Partea a III-a.
(36) În baza documentului care atestă că anunțul referitor la
pierdere a fost înaintat spre publicare în Monitorul Oficial alRomâniei, Partea a III-a, autoritatea emitentă a autorizației vaelibera la cerere un duplicat al acesteia.”
17. Punctul 90 se modifică și va avea următorul cuprins:
„Codul fiscal:
Deplasarea produselor accizabile aflate în regim
suspensiv de accize
Art. 206 30. — (1) Antrepozitarii autorizați de către
autoritățile competente ale unui stat membru suntrecunoscuți ca fiind autorizați atât pentru circulațianațională, cât și pentru circulația intracomunitară aproduselor accizabile.
(2) Produsele accizabile pot fi deplasate în regim
suspensiv de accize pe teritoriul Comunității, inclusiv dacăprodusele sunt deplasate via o țară terță sau un teritoriuterț;
a) de la un antrepozit fiscal la:1. un alt antrepozit fiscal;2. un destinatar înregistrat;3. un loc de unde produsele accizabile părăsesc
teritoriul Comunității, în sensul art. 206
34alin. (1);
4. un destinatar în sensul art. 206 56alin. (1), în cazul în
care produsele sunt expediate din alt stat membru;
b) de la locul de import către oricare dintre destinațiile
prevăzute la lit. a), în cazul în care produsele în cauză suntexpediate de un expeditor înregistrat. În sensul prezentuluiarticol, locul de import înseamnă locul unde se află
produsele în momentul în care sunt puse în liberă circulație,în conformitate cu art. 79 din Regulamentul (CEE)nr. 2.913/92. Expeditorul înregistrat în România poate să îșidesfășoare activitatea în această calitate numai în bazaautorizației valabile emise de autoritatea competentă.
(3) Prin excepție de la prevederile alin. (2) lit. a) pct. 1 și 2
și lit. b) și cu excepția situației prevăzute la art. 206
29
alin. (4), produsele accizabile pot fi deplasate în regimsuspensiv de accize către un loc de livrare directă situat peteritoriul României, în cazul în care locul respectiv a fostindicat de antrepozitarul autorizat din România sau dedestinatarul înregistrat, în condițiile stabilite prin normelemetodologice.
(4) Antrepozitarul autorizat sau destinatarul înregistrat
prevăzuți la alin. (3) au obligația de a depune raportul deprimire prevăzut la art. 206
33alin. (1).
(5) Prevederile alin. (2) și (3) se aplică și deplasărilor de
produse accizabile cu nivel de accize zero care nu au fosteliberate pentru consum.
(6) Deplasarea produselor accizabile în regim suspensiv
de accize începe, în cazurile prevăzute la alin. (2) lit. a), înmomentul în care produsele accizabile părăsescantrepozitul fiscal de expediție și, în cazurile prevăzute laalin. (2) lit. b), în momentul în care aceste produse suntpuse în liberă circulație, în conformitate cu art. 79 dinRegulamentul (CEE) nr. 2.913/92.
(7) Deplasarea în regim suspensiv de accize a
produselor accizabile se încheie:
1. în cazurile prevăzute la alin. (2) lit. a) pct. 1, 2 și 4 și
lit. b), în momentul în care destinatarul a recepționatprodusele accizabile;
2. în cazurile prevăzute la alin. (2) lit. a) pct. 3, în
momentul în care produsele accizabile au părăsit teritoriulComunității.
Norme metodologice:90.90.1. (1) Expeditorul înregistrat poate funcționa numai în
baza autorizației emise de Comisie.
(2) Persoana care intenționează să obțină autorizație de
expeditor înregistrat depune la autoritatea vamală teritorială ocerere conform modelului prezentat în anexa nr. 55, însoțită deurmătoarele documente:
a) certificatul constatator eliberat de oficiul registrului
comerțului, din care să rezulte capitalul social, asociații, obiectulde activitate, administratorii, precum și o copie de pe certificatulde înmatriculare sau certificatul de înregistrare la oficiul
registrului comerțului, după caz;
b) cazierele judiciare ale administratorilor, eliberate de
instituțiile abilitate din România;
c) declarație pe propria răspundere care să cuprindă o
prezentare a operațiunilor cu produse accizabile ce urmează a
se desfășura;
d) contractele încheiate direct cu beneficiarul produselor
accizabile deplasate în regim suspensiv de accize care poate fiun antrepozitar autorizat în România sau în alt stat membru oriun destinatar înregistrat din alt stat membru;
e) contractele încheiate direct cu beneficiarul dintr-o țară
terță sau dintr-un teritoriu terț, precum și declarația pe propriarăspundere cu privire la locul de unde produsele accizabilepărăsesc teritoriul Comunității;
f) declarație privind forma de constituire a garanției;g) certificatul de atestare fiscală;h) cazierul fiscal;i) declarație pe propria răspundere cu privire la
locurile/birourile vamale de intrare pe teritoriul Comunității;
j) lista produselor accizabile și cantitățile estimate a fi
importate la nivelul unui an, precum și cantitatea maximăestimată aferentă unei deplasări, codul NC al produselor și coduldin Nomenclatorul codurilor de produse accizabile.
(3) În termen de 15 zile de la data depunerii cererii conform
prevederilor alin. (2), autoritatea vamală teritorială va înaintadocumentația autorității fiscale centrale — direcția despecialitate care asigură secretariatul Comisiei, însoțită de unreferat al acelei autorități vamale teritoriale asupra oportunitățiiemiterii acestei autorizații.
(4) Comisia aprobă eliberarea autorizației de expeditor
înregistrat dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:
a) au fost prezentate documentele prevăzute la alin. (2);b) administratorul solicitantului nu are înscrise date în
cazierul judiciar;
c) solicitantul nu înregistrează obligații fiscale restante la
bugetul general consolidat.
(5) Pentru antrepozitarii autorizați care intenționează să
achiziționeze produse accizabile, ca materii prime, din operațiuniproprii de import, autorizarea ca expeditor înregistrat șiatribuirea codului de accize se fac în baza unei cereri depuse laautoritatea fiscală centrală, conform modelului prezentat înanexa nr. 55, însoțită de declarația pe propria răspundere cuprivire la locurile/birourile vamale de intrare pe teritoriulComunității și de lista produselor accizabile în care să fiemenționate cantitățile estimate a fi importate la nivelul unui an,cantitatea maximă estimată aferentă unei deplasări, codul NC alproduselor și codul din Nomenclatorul codurilor de produseaccizabile.
(6) Autorizația de expeditor înregistrat se eliberează de
Comisie în termen de 60 de zile de la data depuneriidocumentației complete în cazul prevăzut la alin. (2) și în termende 30 de zile de la data depunerii documentației în cazulprevăzut la alin. (5).
(7) Autorizația de expeditor înregistrat este valabilă începând
cu data de 1 a lunii următoare celei în care expeditorulînregistrat face dovada constituirii garanției în cuantumul și înforma aprobate de Comisie potrivit pct. 108.
(8) Prin excepție de la prevederile alin. (7), antrepozitarii
autorizați trebuie să facă dovada constituirii garanției și pentrucalitatea de expeditor înregistrat, în cuantumul și în formaaprobate de Comisie potrivit pct. 108, iar valabilitatea autorizațieide expeditor începe de la emiterii acesteia.
(9) În situația în care intervin modificări față de datele inițiale
în baza cărora a fost emisă autorizația, expeditorul înregistratsau antrepozitarul autorizat în calitate de expeditor înregistratare obligația de a le notifica la autoritatea fiscală centrală —direcția de specialitate care asigură secretariatul Comisiei, în
vederea modificării autorizației, dacă este cazul, după cum
urmează:
a) pentru un nou loc de import, cu cel puțin 15 zile înainte de
punerea în liberă circulație a produselor;
b) dacă se modifică datele de identificare ale expeditorului
înregistrat, în termen de 30 de zile de la data înregistrăriimodificării, însoțită de actul adițional/hotărârea asociaților,certificatul de înscriere de mențiuni la oficiul registruluicomerțului și, după caz, cazierele judiciare ale administratorilorși certificatul de înregistrare la oficiul registrului comerțului;
c) pentru un nou beneficiar, cu cel puțin 15 zile înainte de
punerea în liberă circulație a produselor.
(10) În situația în care modificările care intervin se referă la
tipul produselor accizabile, expeditorul înregistrat sauantrepozitarul autorizat ce deține și calitatea de expeditorînregistrat are obligația de a solicita Comisiei modificareaautorizației cu cel puțin 30 de zile înainte de punerea în liberăcirculație a produselor.
(11) Modificarea autorizațiilor de expeditor înregistrat ca
urmare a schimbării sediului social, denumirii, formei deorganizare sau a locurilor de import nu intră sub incidențaalin. (7) și este valabilă de la data emiterii autorizației modificate.
(12) Autorizația de expeditor înregistrat poate fi revocată
atunci când titularul acesteia nu respectă una dintre cerințeleprevăzute la alin. (9).
(13) Decizia de revocare se comunică expeditorului
înregistrat și produce efecte de la data la care a fost adusă lacunoștința acestuia.
(14) Expeditorul înregistrat nemulțumit poate contesta
decizia de revocare a autorizației, potrivit legislației în vigoare.
(15) Contestarea deciziei de revocare a autorizației de
expeditor înregistrat suspendă efectele juridice ale acesteidecizii pe perioada soluționării contestației în procedurăadministrativă.
(16) În cazul în care expeditorul înregistrat dorește să
renunțe la autorizație, acesta are obligația să notifice acest faptComisiei cu cel puțin 60 de zile înainte de data de la carerenunțarea la autorizație produce efecte.
(17) Procedura de autorizare a expeditorului înregistrat nu
intră sub incidența prevederilor legale privind proceduraaprobării tacite.
(18) În cazul pierderii autorizației de expeditor înregistrat,
titularul autorizației va anunța pierderea în Monitorul Oficial alRomâniei, Partea a III-a.
(19) În baza documentului care atestă că anunțul referitor la
pierdere a fost înaintat spre publicare în Monitorul Oficial alRomâniei, Partea a III-a, autoritatea emitentă a autorizației vaelibera la cerere un duplicat al acesteia.
90.2. (1) În înțelesul prezentelor norme metodologice, locul
de livrare directă reprezintă locul unde pot fi primite produse
accizabile, cu excepția tutunului prelucrat, în regim suspensivde accize de la un antrepozit fiscal sau de la un expeditorînregistrat din alt stat membru și cu condiția ca acest loc să fieindicat de destinatar, respectiv antrepozitarul autorizat dinRomânia sau de destinatarul înregistrat prevăzut la pct. 89.
(2) Se consideră livrare directă de produse accizabile în
regim suspensiv de accize dacă sunt îndeplinite următoarelecerințe:
a) locul de livrare directă să fie notificat la autoritatea vamală
teritorială de către antrepozitarul autorizat sau destinatarulînregistrat înainte de expedierea produselor accizabile din statulmembru de expediere;
b) antrepozitarul autorizat sau destinatarul înregistrat
acceptă cantitatea de produse accizabile înscrisă în documentuladministrativ electronic ca fiind cantitatea sosită la destinație.Această cantitate va fi imediat înregistrată de către aceștia înevidențele lor privind stocurile de astfel de produse ca intrare și,în același timp, ca eliberare pentru consum;c) în cazul produselor energetice, autoritatea vamală
teritorială, de regulă, va fi informată cu 12 ore înainte de sosireaproduselor la locul de destinație de către antrepozitarul autorizatsau destinatarul înregistrat;
d) produsele accizabile trebuie păstrate la locul de livrare
directă cel puțin 24 de ore pentru o posibilă inspecție din parteaautorității vamale teritoriale.
(3) Un antrepozitar autorizat sau un expeditor înregistrat în
România poate expedia produse accizabile în regim suspensivde accize către un loc de livrare directă dintr-un alt stat membrudacă această operațiune este permisă în acel stat membru.
(4) Pe durata deplasării în regim suspensiv de accize,
ambalajul în care este deplasat produsul accizabil trebuie săaibă la exterior marcaje care identifică tipul și cantitatea deprodus aflat în interior.
90.3. (1) În cazul produselor de natura aditivilor sau al
produselor din biomasă realizate în antrepozite fiscale deproducție produse energetice și destinate aditivării sauamestecului cu produse energetice, al căror cod de produs nuse regăsește în Nomenclatorul codurilor de produse accizabile,deplasarea produselor în cauză către alte antrepozite fiscale aleantrepozitarului autorizat pentru producție de produseenergetice ori ale unui alt antrepozitar autorizat din România serealizează în regim suspensiv de accize și va fi însoțită de undocument comercial care va conține aceleași informații ca celedin documentul administrativ electronic pe suport hârtie prevăzutîn anexa nr. 40.1.
(2) În cazul produselor de natura aditivilor sau al produselor
din biomasă destinate aditivării sau amestecului cu produseenergetice într-un antrepozit fiscal al antrepozitarului autorizatpentru producție de produse energetice, al căror cod de produsnu se regăsește în Nomenclatorul codurilor de produseaccizabile, achiziționate de antrepozitul fiscal prin operațiuniproprii de import, deplasarea produselor de la locul de importpână la antrepozitul fiscal se realizează în regim suspensiv deaccize și va fi însoțită de documentul administrativ unic.
(3) În cazul produselor de natura aditivilor sau al produselor
din biomasă destinate aditivării sau amestecului cu produseenergetice într-un antrepozit fiscal al antrepozitarului autorizatpentru producție de produse energetice, al căror cod de produsnu se regăsește în Nomenclatorul codurilor de produseaccizabile, provenite din achiziții intracomunitare, regimulaplicabil pentru deplasarea produselor în cauză este în relațiedirectă cu legislația statului membru de expediere.
(4) Prevederile alin. (1)—(3) se aplică și în cazul
antrepozitelor fiscale ale persoanelor afiliate antrepozitarilorautorizați pentru producție de produse energetice.”
18. După punctul 93 se introduce un nou punct, punctul 93
1,
cu următorul cuprins:
„Codul fiscal:Art. 206
34. — (1) În situațiile prevăzute la art. 206 30
alin. (2) lit. a) pct. 3 și, după caz, la art. 206 30alin. (2) lit. (b),
autoritățile competente din statul membru de exportîntocmesc un raport de export, pe baza vizei biroului vamalde ieșire, prevăzută la art. 793 alin. (2) din Regulamentul(CEE) nr. 2.454/93 al Comisiei, sau de biroul unde serealizează formalitățile prevăzute la art. 206
4alin. (5), prin
care se atestă faptul că produsele accizabile au părăsitteritoriul Comunității.
(2) Autoritățile competente din statul membru de export
verifică pe cale electronică datele ce rezultă din vizaprevăzută la alin. (1). Odată ce aceste date au fost verificateși atunci când statul membru de expediție este diferit destatul membru de export, autoritățile competente din statulmembru de export transmit raportul de export autoritățilorcompetente din statul membru de expediție.
(3) Autoritățile competente din statul membru de
expediție înaintează raportul de export expeditorului.
Norme metodologice:
931. (1) Produsele accizabile pot fi deplasate în regim
suspensiv de accize pe teritoriul Comunității, inclusiv dacăprodusele sunt deplasate via o țară terță sau un teritoriu terț, dela un antrepozit fiscal la un loc de unde produsele accizabilepărăsesc teritoriul Comunității.
(2) Deplasarea produselor accizabile poate fi realizată în
regim suspensiv de accize doar dacă este acoperită dedocumentul administrativ electronic.
(3) Dovada prin care se încheie deplasarea produselor
accizabile în regim suspensiv de accize este raportul de exportîntocmit de autoritatea vamală teritorială din România sau, dupăcaz, de autoritatea competentă din statul membru de export,raport întocmit pe baza vizei biroului vamal de ieșire ori a birouluiunde se realizează formalitățile de ieșire a produselor, prin carese atestă faptul că produsele accizabile au părăsit teritoriulComunității.”
19. Punctul 98 se modifică și va avea următorul cuprins:
„Codul fiscal:Restituiri de accizeArt. 206
42. — (1) Cu excepția cazurilor prevăzute la
art. 206 44alin. (7), la art. 206 47alin. (5) și la art. 206 49alin. (3)
și (4), precum și a cazurilor prevăzute de la art. 206 58—
206 60, accizele privind produsele accizabile care au fost
eliberate pentru consum pot fi, la solicitarea persoanei încauză, restituite sau remise de către autoritățile competentedin statele membre unde respectivele produse au fosteliberate pentru consum, în situațiile prevăzute de statelemembre și în conformitate cu condițiile stabilite de statulmembru în cauză, în scopul de a preveni orice formăposibilă de evaziune sau abuz. O astfel de restituire sau deremitere nu poate genera alte scutiri decât cele prevăzute laart. 206
56și 206 58—206 60.
(2) Pentru produsele energetice contaminate sau
combinate în mod accidental, returnate antrepozitului fiscalpentru reciclare, accizele plătite vor putea fi restituite încondițiile prevăzute în normele metodologice.
(3) Pentru băuturile alcoolice și produsele din tutun
retrase de pe piață, dacă starea sau vechimea acestora leface improprii consumului, accizele plătite pot fi restituite încondițiile prevăzute în normele metodologice.
(4) Acciza restituită nu poate depăși suma efectiv plătită.Norme metodologice:98.98.1. (1) Pentru produsele energetice accizabile realizate de
antrepozitarii autorizați pentru producție produse energetice șilivrate la export din locuri de depozitare, altele decât celeautorizate ca antrepozite fiscale, accizele plătite ca urmare aeliberării pentru consum a acestor produse pot fi restituite lacererea antrepozitarului autorizat.
(2) Pentru a beneficia de restituirea accizelor, antrepozitarul
autorizat va depune o cerere în acest sens la autoritatea fiscalăteritorială unde este înregistrat ca plătitor de impozite și taxe,însoțită de următoarele documente:
a) copia facturii către cumpărătorul dintr-o țară terță;b) copia declarației vamale de export și, după caz, copia
documentului care atestă că produsele au părăsit teritoriulcomunitar;
c) copia documentului care atestă plata accizelor.(3) Pot beneficia de restituirea accizelor pentru produsele
energetice livrate la export și operatorii economici care auachiziționat produsele direct de la un antrepozit fiscal sau prinoperațiuni proprii de import care ulterior sunt exportate.
(4) Pentru a beneficia de restituirea accizelor în situația
prevăzută la alin. (3), operatorul economic va depune o cerereîn acest sens la autoritatea fiscală teritorială unde esteînregistrat ca plătitor de impozite și taxe sau la autoritateavamală teritorială, după caz, însoțită de următoarele documente:a) copia facturii de achiziție a produselor energetice, în care
acciza să fie evidențiată distinct, sau copia facturii de achiziție a
produselor energetice și a declarației vamale de import;
b) copia documentului care atestă plata accizelor;c) copia facturii către cumpărătorul dintr-o țară terță;d) copia declarației vamale de export și, după caz, copia
documentului care atestă că produsele au părăsit teritoriulcomunitar.
(5) Autoritatea fiscală teritorială sau autoritatea vamală
teritorială va analiza cererea și documentația depuse deantrepozitul fiscal sau de operatorul economic și va decideasupra restituirii accizelor.
98.2. (1) Pentru produsele returnate în antrepozitele fiscale
din România în vederea reciclării, recondiționării sau distrugerii,după caz, accizele plătite ca urmare a eliberării pentru consuma acestor produse pot fi restituite la cererea antrepozitaruluiautorizat care a eliberat pentru consum produsele respective.
(2) Antrepozitarul autorizat va înștiința în scris autoritatea
vamală teritorială în cazul returului produselor cu cel puțin douăzile înainte de efectuarea returului produselor, printr-o notificareîn care se vor menționa cauzele, cantitățile de produseaccizabile care fac obiectul returului în antrepozitul fiscal, dataeliberării pentru consum, valoarea accizelor aferente, data șilocul/locurile de unde urmează să fie retrase produselerespective, precum și procedura care urmează a fi aplicatăproduselor care fac obiectul restituirii accizelor (reciclare,recondiționare, distrugere).
(3) Autoritatea vamală teritorială va desemna un
reprezentant care să asiste la recepția produselor returnate învederea certificării documentului de recepție.
(4) Autoritatea vamală teritorială va analiza datele din
documentul de recepție certificat de reprezentantul acesteiautorități, prezentat în copie, odată cu informațiile prezentate deantrepozitar, și va comunica acestuia, în termen de 5 zilelucrătoare de la data documentului de recepție, punctul devedere asupra unei eventuale cereri de restituire a accizelorplătite pentru produsele returnate în antrepozitul fiscal, inclusiva sumei de restituit potrivit celor analizate.
(5) Pentru a beneficia de restituirea accizelor, antrepozitarul
autorizat va depune o cerere în acest sens la autoritatea fiscalăteritorială unde este înregistrat ca plătitor de impozite și taxe,însoțită de următoarele documente:
a) copia documentului de recepție certificat de reprezentantul
autorității vamale teritoriale;
b) adresa prin care se comunică punctul de vedere al
autorității vamale teritoriale, în original și în copie;
c) documentul care atestă că accizele au fost plătite de
antrepozitul fiscal care solicită restituirea accizelor.
(6) Autoritatea fiscală teritorială va analiza cererea și
documentația depuse de antrepozitul fiscal și va decide asuprarestituirii accizelor.
(7) Pentru produsele accizabile eliberate pentru consum în
România de un destinatar înregistrat, accizele pot fi restituite lacererea acestuia, cerere care se va depune la autoritatea fiscalăteritorială unde este înregistrat ca plătitor de impozite și taxe, cu7 zile lucrătoare înainte ca produsele accizabile să fie returnateantrepozitului fiscal din statul membru de expediție.Concomitent, acest fapt va fi notificat și autorității vamaleteritoriale pentru o posibilă verificare din partea acestei autorități.
(8) În situația prevăzută la alin. (7), cererea de restituire va fi
însoțită de următoarele documente:
a) o notă justificativă privind cauzele, cantitățile de produse
accizabile și locul/locurile unde se află produsele ce urmeazăsă fie returnate;
b) documentele care justifică faptul că produsele respective
au fost achiziționate de la antrepozitul fiscal din statul membrude expediție;
c) documentul care atestă că accizele au fost plătite în
România.
(9) În cazul produselor accizabile provenite din achiziții
intracomunitare, retrase de pe piață, acestea pot fi returnate
antrepozitului fiscal din statul membru de expediție, în condițiilestabilite de acel stat membru, de antrepozitul fiscal saudestinatarul înregistrat din România care a efectuat achiziția.Imediat ce produsele au fost returnate antrepozitului fiscal dinstatul membru de expediție, în completarea documentelorprevăzute la alin. (8), antrepozitul fiscal sau destinatarulînregistrat din România va transmite autorității fiscale teritorialeo copie a documentului sau a documentelor care atestă returulși recepția produselor.
(10) Pentru produsele accizabile provenite din operațiuni de
import, ce urmează a fi returnate furnizorului extern, operatoruleconomic importator poate beneficia de restituirea accizelor, cuîndeplinirea următoarelor cerințe:
a) să depună cererea de restituire la autoritatea vamală
teritorială, cu 7 zile lucrătoare înainte ca produsele accizabilesă fie returnate, pentru o posibilă verificare din partea acesteiautorități;
b) cererea de restituire să fie însoțită de:1. o notă justificativă privind cauzele, cantitățile de produse
accizabile și locul/locurile unde se află produsele ce urmeazăsă fie returnate;
2. documentul care atestă că accizele au fost plătite de
importator.
(11) Imediat ce produsele au fost returnate furnizorului
extern, importatorul din România va transmite autorității vamaleteritoriale o copie a documentului sau a documentelor careatestă returul și recepția produselor.
(12) În cazul produselor supuse marcării prin banderole sau
timbre, operatorul economic care solicită restituirea accizeloreste obligat să întocmească un registru care să conținăurmătoarele informații:
a) cantitatea produselor accizabile eliberate pentru consum
sau importate care fac obiectul restituirii accizelor;
b) data la care produsele au fost eliberate pentru consum
sau importate;
c) seria și numărul de identificare ale banderolelor sau
timbrelor;
d) valoarea accizelor plătite pentru produsele eliberate
pentru consum sau importate;
e) regimul care urmează a fi aplicat produselor care fac
obiectul restituirii accizelor.
(13) Restituirea accizelor va fi efectuată potrivit prevederilor
Codului de procedură fiscală.
(14) Produsele supuse accizelor, eliberate pentru consum
sau importate în România, care fac obiectul returului cătrefurnizorul extern, atunci când urmează a fi distruse, pot fi supuseoperațiunii de distrugere în România.
(15) Responsabilitatea distrugerii o are antrepozitul fiscal,
destinatarul înregistrat sau operatorul economic importator carea eliberat produsele accizabile pentru consum în România.
(16) Distrugerea produselor accizabile poate fi efectuată la
cererea operatorului economic, în baza aprobării date deautoritatea vamală teritorială.
(17) Cererea va fi însoțită de următoarele documente:a) o notă justificativă privind cauzele, cantitățile de produse
accizabile și locul/locurile unde se află produsele ce urmează afi distruse;
b) documentele justificative care confirmă cauzele ce
determină distrugerea produselor;
c) documentul care atestă că accizele au fost plătite de
operatorul economic care solicită restituirea accizelor șiprocedura care urmează a fi aplicată produselor ce fac obiectulrestituirii accizelor (reciclare, recondiționare, distrugere).(18) Pentru produsele accizabile marcate cu timbre sau
banderole, returnate în antrepozitul fiscal din România, învederea reciclării sau recondiționării, dezlipirea marcajelor seva efectua sub supravegherea autorității vamale teritoriale și vafi consemnată într-un proces-verbal. O copie a procesului-verbalva însoți marcajele care vor fi expediate pentru distrugereCompaniei Naționale «Imprimeria Națională» — S.A.,operațiunea de distrugere efectuându-se pe cheltuialaantrepozitului fiscal.
(19) În cazul produselor accizabile marcate cu timbre sau
banderole, înainte de returnarea produselor în antrepozitul fiscaldin alt stat membru ori producătorului dintr-o țară terță, se vaefectua dezlipirea marcajelor sub supravegherea autoritățiivamale teritoriale și va fi consemnată într-un proces-verbal. Ocopie a procesului-verbal va însoți marcajele care vor fiexpediate pentru distrugere Companiei Naționale «ImprimeriaNațională» — S.A., operațiunea de distrugere efectuându-se pecheltuiala operatorului economic care returnează marcajele.
(20) Nu intră sub incidența restituirii accizelor, produsele care
au fost eliberate pentru consum cu mai mult de 2 ani înainte dedata depunerii cererii de restituire.”
20. Punctul 107 se modifică și va avea următorul
cuprins:
„Codul fiscal:Documente fiscaleArt. 206
53. — Pentru produsele accizabile care sunt
transportate sau sunt deținute în afara antrepozitului fiscal,originea trebuie să fie dovedită folosindu-se un documentcare va fi stabilit prin normele metodologice.
Norme metodologice:107. (1) Orice plătitor de acciză care livrează produse
accizabile unei alte persoane are obligația de a-i emite acesteipersoane o factură. Această factură trebuie să respecteprevederile art. 155 din Codul fiscal. În cazul antrepozitarilorautorizați, destinatarilor înregistrați sau al expeditorilorînregistrați, aceștia au obligația de a înscrie în facturi codul deaccize, la rubrica aferentă datelor de identificare.
(2) Pentru livrările de produse accizabile efectuate din
antrepozitele fiscale, cu excepția livrărilor în regim suspensiv deaccize, factura trebuie să cuprindă distinct valoarea accizeipentru fiecare produs sau, dacă nu se datorează accize în urmaunei exceptări/scutiri, mențiunea «exceptat/scutit de accize».
(3) Pentru livrările de țigarete, factura va cuprinde și o rubrică
aferentă prețului maxim de vânzare cu amănuntul declarat.
(4) În cazul produselor accizabile, cu excepția situației în care
produsele circulă în regim suspensiv de accize, la transportulacestora de la antrepozitul fiscal către alte locuri proprii dedepozitare ale antrepozitarului autorizat, se va utiliza avizul deînsoțire, în care se va înscrie și valoarea accizei aferentecantităților de produse accizabile transferate.
(5) Transportul produselor accizabile de la locul de recepție
deținut de destinatarul înregistrat către alte locuri proprii aleacestuia va fi însoțit de avizul de însoțire a mărfii în care se vaînscrie «accize percepute».
(6) Avizul de însoțire în care acciza se evidențiază distinct se
utilizează și în cazul produselor accizabile pentru care accizadevine exigibilă la momentul ieșirii din antrepozitul fiscal, atuncicând nu se emite factura la momentul expedierii către clienți.
(7) Avizul de însoțire în care se va înscrie «accize percepute»
se utilizează și în cazul livrării de produse accizabile pentru careacciza devine exigibilă la momentul primirii acestora de cătredestinatarul înregistrat, atunci când nu se emite factura lamomentul expedierii către clienți.
(8) În situațiile prevăzute la alin. (4) și (6) nu este obligatorie
înscrierea accizelor în facturile întocmite la livrarea ulterioară aproduselor către clienți, dar se vor menționa cuvintele «accizepercepute».
(9) Mișcarea produselor accizabile în regim suspensiv de
accize este însoțită întotdeauna de documentul administrativ
electronic tipărit.
(10) Pe parcursul circulației intracomunitare a produselor
achiziționate în România, pentru care acciza a fost plătită înstatul membru de expediere, documentele care vor însoțitransportul sunt factura și documentul de însoțire reglementatla pct. 102 sau un alt document comercial care să conținăaceleași informații din documentul de însoțire.”
21. Punctul 108 se modifică și va avea următorul
cuprins:
„Codul fiscal:GaranțiiArt. 206
54. — (1) Antrepozitarul autorizat, destinatarul
înregistrat și expeditorul înregistrat au obligația depunerii laautoritatea competentă a unei garanții, conformprevederilor din normele metodologice, care să asigureplata accizelor care pot deveni exigibile. În situația în careantrepozitarul autorizat, destinatarul înregistrat șiexpeditorul înregistrat înregistrează obligații fiscalerestante cu mai mult de 30 de zile, administrate de AgențiaNațională de Administrare Fiscală, garanția se extinde șiasupra acestora de drept și fără nicio altă formalitate.
(2) Prin excepție de la prevederile la alin. (1), garanția
poate fi depusă de transportator, de proprietarul produseloraccizabile, de destinatar sau, în comun, de două ori maimulte dintre aceste persoane sau dintre persoaneleprevăzute la alin. (1), în cazurile și în condițiile stabilite prinnormele metodologice.
(3) Garanția este valabilă pe întreg teritoriul Comunității.(4) Garanția reprezintă 6% din valoarea accizelor
aferente produselor ce ar rezulta la nivelul unui an, potrivitcapacităților tehnologice de producție pentru antrepozitulnou-înființat. Pentru antrepozitarii autorizați, valoareagaranției se va calcula prin aplicarea procentului de 6% lavaloarea accizelor aferente ieșirilor de produse accizabiledin ultimul an, dar nu mai puțin de 6% din valoarea accizeloraferente produselor ce ar rezulta potrivit capacitățilortehnologice de producție. Tipul, modul de calcul, valoareași durata garanției vor fi prevăzute în normelemetodologice.
(5) Valoarea garanției va fi analizată periodic, pentru a
reflecta orice schimbări în volumul afacerii sau în nivelul deaccize datorat.
(6) Garanția aferentă deplasării produselor accizabile în
regim suspensiv de accize efectuată de un expeditorînregistrat reprezintă 100% din valoarea accizelorcorespunzătoare produselor deplasate, în condițiileprevăzute în normele metodologice.
Norme metodologice:108. (1) Garanția se constituie în favoarea autorității fiscale
teritoriale.
(2) Garanția poate fi sub formă de:a) depozit în numerar;b) garanție personală.(3) În cazul unui depozit în numerar constituit la nivelul
garanției se aplică următoarele reguli:
a) se consemnează mijloacele bănești la unitatea Trezoreriei
Statului la care este arondată autoritatea fiscală teritorială;
b) orice dobândă plătită de trezorerie în legătură cu depozitul
aparține deponentului.
(4) În cazul garanției personale se aplică următoarele reguli:a) garantul trebuie să fie o societate bancară din teritoriul
comunitar;
b) trebuie să existe o scrisoare de garanție bancară în
favoarea autorității fiscale teritoriale la care operatorul economiceste înregistrat ca plătitor de impozite și taxe.
(5) În cazul antrepozitarului autorizat pentru producție nou-
înființat, nivelul garanției ce trebuie constituite corespunde uneicote de 6% din valoarea accizelor aferente produselor ce ar
rezulta la nivelul unui an potrivit capacităților tehnologice deproducție declarate la autorizare.
(6) În cazul antrepozitarului autorizat pentru depozitare nou-
înființat, nivelul garanției ce trebuie constituite corespunde unei
cote de 6% din valoarea accizelor aferente produselor accizabileestimate a fi intrate la nivelul unui an.
(7) Antrepozitarul autorizat pentru producție nou-înființat,
care deține și antrepozite fiscale de depozitare, trebuie săconstituie garanție atât pentru antrepozitele de producție, cât șipentru antrepozitele fiscale de depozitare, potrivit prevederiloralin. (5) și (6).
(8) Orice antrepozitar autorizat are obligația constituirii unei
garanții corespunzătoare unei cote de 6% din valoarea accizeloraferente cantităților de produse accizabile deplasate în regimsuspensiv de accize către un alt stat membru în anul anteriorconstituirii garanției.
(9) În cazul expeditorului înregistrat, nivelul garanției de
constituit trebuie să acopere 100% valoarea accizelor aferenteoricărei deplasări de produse accizabile în regim suspensiv deaccize.
(10) Antrepozitarul autorizat pentru producție care deține și
calitatea de expeditor înregistrat trebuie să constituie garanțiaatât în calitate de antrepozitar autorizat, cât și în calitate deexpeditor înregistrat.
(11) În cazul destinatarului înregistrat, nivelul garanției ce
trebuie constituite obligatoriu corespunde unei cote de 6% dinsuma accizelor aferente achizițiilor de produse accizabile,estimate la nivelul unui an.
(12) În cazul antrepozitarului autorizat pentru producție de
biodiesel, destinat utilizării în producția de produse energetice,valoarea accizelor care constituie baza de calcul pentrustabilirea garanției se determină prin aplicarea cotei de accizăaferente motorinei.
(13) În cazul antrepozitarului autorizat exclusiv pentru
producție de bioetanol, destinat utilizării în producția de produseenergetice, valoarea accizelor care constituie baza de calculpentru stabilirea garanției se determină prin aplicarea cotei deacciză aferente benzinei fără plumb, cu condiția denaturăriiacestui produs potrivit procedurii prevăzute la pct. 111.
(14) Nivelul garanției se analizează anual de către autoritatea
vamală teritorială, în vederea actualizării în funcție deschimbările intervenite în volumul afacerii, în activitateaantrepozitarului autorizat/destinatarului înregistrat/expeditoruluiînregistrat sau în nivelul accizei datorate.
(15) Pentru antrepozitarul autorizat pentru producție, nivelul
garanției se actualizează în funcție de ieșirile de produseaccizabile din anul precedent, care nu poate fi mai mică de 6%din valoarea accizelor aferente produselor ce ar rezulta potrivitcapacităților tehnologice de producție declarate potrivitprevederilor pct. 84 alin. (21).
(16) Pentru antrepozitarii autorizați pentru depozitare, nivelul
garanției se actualizează în funcție de cantitățile de produseaccizabile intrate în anul precedent.
(17) Pentru antrepozitarul autorizat pentru producție, care
deține și antrepozite fiscale de depozitare, nivelul garanțieipentru aceste antrepozite se actualizează în funcție decantitățile de produse accizabile eliberate pentru consum în anulprecedent.
(18) Pentru destinatarul înregistrat, nivelul garanției se
actualizează în funcție de cantitățile de produse accizabileachiziționate în anul precedent.
(19) În vederea actualizării nivelului garanției, antrepozitarul
autorizat/destinatarul înregistrat/expeditorul înregistrat trebuiesă depună anual, până la data de 15 ianuarie inclusiv a anuluiurmător, la autoritatea vamală teritorială, o declarație privindinformațiile necesare analizei potrivit prevederilor alin. (14) — (18).
(20) Cuantumul garanției stabilite prin actualizare se va
comunica antrepozitarului autorizat/destinatarului înregistrat/
expeditorului înregistrat prin decizie emisă de autoritatea vamalăteritorială, care va face parte integrantă din autorizația deantrepozit fiscal/destinatar înregistrat/expeditor înregistrat. Ocopie a deciziei se transmite și Comisiei. Termenul de constituirea garanției astfel stabilite va fi de cel mult 30 de zile de la datacomunicării.
(21) Orice reprezentant fiscal are obligația de a constitui
garanția echivalentă cu valoarea accizelor aferente fiecăreioperațiuni cu produse accizabile. Garanția va fi constituităînainte de livrarea produselor de către vânzătorul din alt statmembru în România.
(22) Garanțiile constituite sunt valabile atât timp cât nu sunt
executate de autoritatea fiscală teritorială la care sunt înregistrațica plătitori de impozite și taxe antrepozitarul autorizat,destinatarul înregistrat și expeditorul înregistrat.
(23) Garanția poate fi executată atunci când se constată că
antrepozitarul autorizat, destinatarul înregistrat sau expeditorulînregistrat nu și-a respectat obligațiile legale privind plata accizeisau înregistrează orice alte obligații fiscale restante cu mai multde 30 de zile față de termenul legal de plată. Executareagaranției atrage suspendarea autorizației până la momentulreîntregirii acesteia. Procedura prin care se execută garanția șicea de suspendare a autorizației se stabilesc prin ordin alpreședintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
(24) Garanțiile constituite de antrepozitarii autorizați se
depun la autoritatea fiscală teritorială în termen de 30 de zile dela data când devine valabilă autorizația, iar eventualele diferențerezultate din actualizarea garanției, în cazul antrepozitarilorautorizați și al destinatarilor înregistrați, se depun la autoritateafiscală teritorială în termen de 30 de zile de la data când devinevalabilă autorizația ori de la data actualizării garanției, după caz.Autoritatea fiscală teritorială, în termen de 5 zile lucrătoare, vatransmite o copie a documentului care atestă constituireagaranției la autoritatea vamală teritorială, care va înștiințaComisia.
(25) În toate situațiile, valoarea accizelor care constituie baza
de calcul pentru stabilirea/actualizarea garanției se determinăprin aplicarea cotelor de acciză în vigoare la momentulconstituirii garanției, prevăzute în anexa nr. 1 la titlul VII —Accize și alte taxe speciale din Codul fiscal.
(26) Pentru actualizarea garanției prevăzute la alin. (14) se
utilizează cursul de schimb leu/euro valabil pentru calcululaccizelor la momentul efectuării actualizării.
(27) Orice antrepozitar autorizat poate să asigure, la cerere,
o singură garanție care să acopere riscul de neplată a accizelorpentru toate antrepozitele fiscale ale acelui antrepozitarautorizat. Valoarea garanției totale va fi egală cu sumagaranțiilor aferente fiecărui antrepozit fiscal deținut de cătreantrepozitarul autorizat.
(28) În cazul antrepozitarului autorizat pentru producție de
alcool etilic și băuturi alcoolice în sistem integrat, garanția va fistabilită în funcție de capacitatea tehnologică de producție ceamai mare, respectiv a alcoolului etilic ca materie primă sau abăuturilor alcoolice.
(29) În cazul antrepozitarului autorizat sau destinatarului
înregistrat, nivelul garanției se reduce de Comisie, după cumurmează:
a) cu 50%, în cazul în care în ultimii 3 ani consecutivi de
activitate pentru care a fost autorizat s-a conformat prevederilorlegale privind obligațiile datorate bugetului general consolidat;
b) cu 75%, în cazul în care în ultimii 5 ani consecutivi de
activitate pentru care a fost autorizat s-a conformat prevederilorlegale privind obligațiile datorate bugetului general consolidat și cu condiția ca în perioadele respective garanția să nu fi fostexecutată.(30) Prin conformarea cu prevederile legale privind obligațiile
datorate bugetului general consolidat se înțelege depunerea
declarațiilor și efectuarea plății la bugetul general consolidat,
inclusiv efectuarea eventualelor regularizări, în termenele legale.În situația în care plata accizelor se efectuează în termenuladmis de Codul fiscal pentru întârzierea la plată a accizelor saucontribuabilul, din proprie inițiativă, corectează declarațiile deaccize și efectuează plata eventualelor diferențe, condițiile deacordare a reducerii garanției nu sunt afectate.
(31) Nivelul de reducere a garanției stabilit de Comisie potrivit
prevederilor alin. (29) rămâne în vigoare până la o decizieulterioară a Comisiei, chiar dacă în acest interval de timp aintervenit actualizarea garanției.
(32) În cazul unui antrepozitar autorizat beneficiar al garanției
reduse, care solicită autorizarea unui nou loc ca antrepozit fiscal,Comisia poate decide ca la stabilirea garanției pentru acest nouantrepozit să aplice același nivel de reducere a garanției.
(33) În cazul unui antrepozitar autorizat beneficiar al garanției
reduse, care solicită reautorizarea, Comisia poate decideaplicarea în continuare a nivelului de reducere a garanției.
(34) Garanția poate fi deblocată, total sau parțial, la
solicitarea operatorului economic cu viza autorității fiscaleteritoriale, numai după verificarea asupra conformării cuprevederile legale ale titlului VII din Codul fiscal.”
22. La punctul 111, alineatele (7), (20), (26) și (28) se
modifică și vor avea următorul cuprins:
„(7) Denaturarea alcoolului etilic se realizează numai în
antrepozite fiscale de producție alcool etilic — materie primă —,autorizate pentru această operațiune, sub supraveghereaautorității vamale teritoriale.
……………………………………………………………………………………..(20) Autoritatea vamală teritorială aprobă eliberarea
autorizației de utilizator final dacă sunt îndeplinite următoarelecondiții:
a) au fost prezentate documentele prevăzute în cerere;b) administratorul solicitantului nu are înscrise date în
cazierul judiciar;
c) solicitantul deține utilajele, terenurile și clădirile sub orice
formă legală;
d) solicitantul a utilizat alcoolul etilic și produsele alcoolice
achiziționate anterior în scopul pentru care a obținut autorizațiede utilizator final.
……………………………………………………………………………………..(26) Autoritatea vamală teritorială revocă autorizația de
utilizator final în următoarele situații:
a) operatorul economic a comis fapte repetate ce constituie
contravenții la regimul produselor accizabile, potrivit Codului deprocedură fiscală;
b) operatorul economic nu a justificat legal destinația
cantității de alcool etilic și/sau de produse alcoolice achiziționate;
c) operatorul economic a utilizat alcoolul etilic și/sau
produsele alcoolice achiziționate altfel decât în scopul pentrucare a obținut autorizație de utilizator final.
…………………………………………………………………………………….(28) Autoritatea vamală teritorială anulează autorizația de
utilizator final atunci când i-au fost oferite la autorizare informațiiinexacte sau incomplete în legătură cu scopul pentru careoperatorul economic a solicitat autorizația de utilizator final.”
23. La punctul 111, după alineatul (42) se introduce un
nou alineat, alineatul (43), cu următorul cuprins:
„(43) Denaturarea alcoolului etilic pentru obținerea alcoolului
sanitar poate fi realizată numai în antrepozitul fiscal de producțieîn care se obține alcoolul etilic — materie primă.”
24. Punctul 113 se modifică și va avea următorul
cuprins:
„Codul fiscal:
Scutiri pentru produse energetice și energie electricăArt. 206
60. — (1) Sunt scutite de la plata accizelor:
a) produsele energetice livrate în vederea utilizării drept
combustibil pentru aviație, alta decât aviația turistică înscop privat. Prin a viație turistică în scop privat se înțelege
utilizarea unei aeronave de către proprietarul său ori decătre persoana fizică sau juridică ce o deține cu titlu deînchiriere sau cu un alt titlu, în alte scopuri decât celecomerciale și, în special, altele decât transportul depersoane ori de mărfuri sau prestări de servicii cu titluoneros ori pentru nevoile autorităților publice;
b) produsele energetice livrate în vederea utilizării drept
combustibil pentru navigația în apele comunitare și pentrunavigația pe căile navigabile interioare, inclusiv pentrupescuit, altele decât pentru navigația ambarcațiunilor deagrement private. De asemenea, este scutită de la plataaccizelor și electricitatea produsă la bordul navelor. Prinambarcațiune de agrement privată se înțelege orice
ambarcațiune utilizată de către proprietarul său ori de cătrepersoana fizică sau juridică ce o deține cu titlu de închiriereori cu un alt titlu, în alte scopuri decât cele comerciale și, înspecial, altele decât transportul de persoane sau de mărfuriori prestări de servicii cu titlu oneros sau pentru nevoileautorităților publice;
c) produsele energetice și energia electrică utilizate
pentru producția de energie electrică, precum și energiaelectrică utilizată pentru menținerea capacității de aproduce energie electrică;
d) produsele energetice și energia electrică utilizate
pentru producția combinată de energie electrică și energietermică;
e) produsele energetice — gazul natural, cărbunele și
combustibilii solizi — folosite de gospodării și/sau deorganizații de caritate;
f) combustibilii pentru motor utilizați în domeniul
producției, dezvoltării, testării și mentenanței aeronavelorși vapoarelor;
g) combustibilii pentru motor utilizați pentru operațiunile
de dragare în cursurile de apă navigabile și în porturi;
h) produsele energetice injectate în furnale sau în alte
agregate industriale în scop de reducere chimică, ca aditivla cocsul utilizat drept combustibil principal;
i) produsele energetice care intră în România dintr-o țară
terță, conținute în rezervorul standard al unui autovehiculcu motor, destinate utilizării drept combustibil pentru acelautovehicul, precum și în containere speciale și destinateutilizării pentru operarea, în timpul transportului, asistemelor ce echipează acele containere;
j) orice produs energetic care este scos de la rezerva de
stat sau rezerva de mobilizare, fiind acordat gratuit în scopde ajutor umanitar;
k) orice produs energetic utilizat drept combustibil
pentru încălzire de către spitale, sanatorii, aziluri de bătrâni,orfelinate și alte instituții de asistență socială, instituții deînvățământ și lăcașuri de cult;
l) produsele energetice, dacă astfel de produse sunt
obținute din unul sau mai multe dintre produsele
următoare:
— produse cuprinse în codurile NC de la 1507 la 1518
inclusiv;
— produse cuprinse în codurile NC 3824 90 55 și de la
3824 90 80 la 3824 90 99 inclusiv, pentru componentele lorproduse din biomase;
— produse cuprinse în codurile NC 2207 20 00 și 2905 11 00,
care nu sunt de origine sintetică;— produse obținute din biomase, inclusiv produse
cuprinse în codurile NC 4401 și 4402;
m) energia electrică produsă din surse regenerabile de
energie;
n) energia electrică obținută de acumulatori electrici,
grupurile electrogene mobile, instalațiile electrice
amplasate pe vehicule de orice fel, sursele staționare deenergie electrică în curent continuu, instalațiile energeticeamplasate în marea teritorială care nu sunt racordate larețeaua electrică și sursele electrice cu o putere activăinstalată sub 250 KW;
o) produsele cuprinse în codul NC 2705, utilizate pentru
încălzire.
(2) Modalitatea și condițiile de acordare a scutirilor
prevăzute la alin. (1) vor fi reglementate prin normelemetodologice.
(3) Produsele energetice care conțin unul sau mai multe
dintre produsele enumerate la alin. (1) lit. l) beneficiază deun nivel redus al accizelor, potrivit prevederilor din normelemetodologice.
Norme metodologice:113.113.1. În situațiile prevăzute la art. 206
60alin. (1) lit. a) și b)
din Codul fiscal, scutirea se acordă după cum urmează:
113.1.1. (1) În situația prevăzută la art. 206 60alin. (1) lit. a)
din Codul fiscal, scutirea se acordă direct, cu condiția caaprovizionarea cu produse energetice să se efectueze numaide la un antrepozit fiscal.
(2) Livrarea produselor energetice destinate utilizării drept
combustibil pentru aeronave se poate efectua la prețuri fărăaccize către:
a) operatorii economici care dețin certificate de autorizare
pentru aprovizionarea aeronavelor cu produse energetice,eliberate de autoritatea competentă în domeniul aeronautic;
b) persoana care deține certificat de autorizare ca operator
aerian.
(3) Certificatele prevăzute la alin. (2) se eliberează de
Autoritatea Aeronautică Civilă Română.
(4) Intră sub incidența prevederilor alin. (2) și livrările de
produse energetice destinate a fi utilizate drept combustibil decătre aeronavele înregistrate în alte state, care efectueazăzboruri, altele decât cele turistice în scop privat, fără a finecesară prezentarea certificatelor eliberate de autoritățileaeronautice civile din statele respective.
(5) Operatorii economici prevăzuți la alin. (2) lit. a) care
dispun de spații de depozitare și efectuează operațiuni dealimentare cu combustibil a aeronavelor trebuie să se autorizezeca antrepozite fiscale de depozitare.
(6) Pentru operatorii economici care dețin certificate de
autorizare ca agenți de handling combustibili, autorizația deantrepozit fiscal se emite pentru locurile și produsele specificateîn anexa la certificatul de autorizare emis de AutoritateaAeronautică Civilă Română.
(7) Scutirea de plata accizelor se aplică direct și în cazul
operatorilor economici prevăzuți la alin. (2) lit. a) care nu dispunde spații de depozitare și efectuează operațiuni de alimentare cucombustibil a aeronavelor, cu condiția ca deplasarea produselorenergetice să se realizeze direct de la antrepozitul fiscal cătrebeneficiarul scutirii.
(8) Deplasarea produselor energetice destinate utilizării drept
combustibil pentru aeronave, în cazul aeronavelor aflate pe alte
aeroporturi decât cele situate în apropierea antrepozitului fiscalcare asigură alimentarea aeronavelor, trebuie să fie însoțită deexemplarul tipărit al documentului administrativ electronic. Larubrica «Destinatar» se vor înscrie tot datele expeditorului, iar înrubrica «Locul livrării» se va înscrie adresa aeroportului încauză. După sosirea produselor la destinație, expeditorul vaîntocmi raportul de primire în maximum 5 zile lucrătoare de laîncheierea deplasării produselor, utilizând sistemul informatizat.
(9) Zilnic, antrepozitele fiscale de producție sau de
depozitare, altele decât cele prevăzute la alin. (5), vor înscrie
toate cantitățile de combustibil livrate cu destinația utilizăriiexclusive pentru aeronave în jurnale speciale întocmite potrivitmodelului prevăzut în anexa nr. 52.1.
(10) Jurnalele menționate la alin. (9) se vor întocmi pentru
fiecare lună calendaristică în baza documentelor de evidențăoperativă și vor fi transmise on-line, până la data de 15 inclusiva lunii următoare celei de raportare, autorității vamale teritoriale,potrivit procedurii stabilite prin ordin al președintelui AgențieiNaționale de Administrare Fiscală.
(11) Operatorii economici prevăzuți la alin. (5) vor înregistra
zilnic toate cantitățile intrate și ieșite în jurnalele privindachizițiile/livrările de combustibil destinat utilizării exclusiv pentruaviație, întocmite potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 53.1.
(12) Jurnalele menționate la alin. (11) se vor întocmi pentru
fiecare lună calendaristică în baza documentelor de evidențăoperativă și vor fi transmise on-line, până la data de 15 inclusiva lunii următoare celei de raportare, autorității vamale teritoriale,potrivit procedurii stabilite prin ordin al președintelui AgențieiNaționale de Administrare Fiscală.
(13) Intră sub incidența prevederilor alin. (1) și instituțiile de
stat care implică apărarea, ordinea publică, sănătatea publică,siguranța și securitatea națională, care, datorită specificuluiactivității lor, nu dețin certificate eliberate de AutoritateaAeronautică Civilă Română.
(14) În cazul deplasării produselor energetice destinate
utilizării drept combustibil pentru aviație, realizată de antrepozitulfiscal care alimentează efectiv aeronavele, aceasta va fi însoțităde avizul de însoțire. Dovada care stă la baza acordării scutiriio reprezintă certificatul de livrare semnat de comandantulaeronavei sau de reprezentantul companiei aeriene a căreiaeronavă a fost alimentată. Certificatul de livrare se întocmeștede antrepozitul fiscal care a efectuat alimentarea aeronavei, iarîn cazul în care factura privind alimentarea aeronavei seîntocmește în numele altui antrepozit fiscal, un exemplar alcertificatului de livrare va fi transmis și acelui antrepozit fiscal.Antrepozitul fiscal în numele căruia se emit facturile cătreaeronave va întocmi jurnalul prevăzut în anexa nr. 52.1.Antrepozitul fiscal care face alimentarea aeronavei va întocmijurnalul prevăzut în anexa nr. 53.1.
(15) În cazul în care combustibilul pentru aviație este facturat
de un antrepozit fiscal de produse energetice către unintermediar care administrează contracte cu companii aeriene șicare emite, la rândul lui, facturi către acestea, după alimentareaaeronavelor în aceleași condiții cu cele prevăzute la alin. (14),fără a avea loc un transfer fizic al produsului de la antrepozitulfiscal către intermediar, deplasarea combustibilului pentruaviație de la antrepozitul fiscal de depozitare către aeronave vafi însoțită de avizul de însoțire. Dovada care stă la baza acordăriiscutirii pentru cantitatea cu care a fost alimentată aeronava oreprezintă certificatul de livrare semnat de comandantulaeronavei sau de reprezentantul companiei aeriene a căreiaeronavă a fost alimentată. Certificatul de livrare se întocmeștede către antrepozitul fiscal care a efectuat alimentareaaeronavei. Primul antrepozit fiscal va întocmi jurnalul prevăzutîn anexa nr. 52.1. Antrepozitul fiscal care face alimentareaaeronavei va întocmi jurnalul prevăzut în anexa nr. 53.1.
113.1.2. (1) În situația prevăzută la art. 206
60alin. (1) lit. b)
din Codul fiscal, scutirea se acordă direct, cu condiția caaprovizionarea produselor energetice să se efectueze de la unantrepozit fiscal sau de la un operator economic care dețineautorizație ca distribuitor de combustibil pentru navigație,denumit în continuare distribuitor.
(2) Se pot aproviziona cu produse energetice destinate
exclusiv utilizării drept combustibil pentru navigația în apelecomunitare și pentru navigația pe căile navigabile interioare,inclusiv pentru pescuit, la prețuri fără accize, persoanele caredețin certificat de autorizare pentru navigație. Prin certificat de
autorizare pentru navigație se înțelege orice document care
atestă că nava este luată în evidența Autorității Navale Române,
în cazul navelor românești, ori a altei autorități competente dinalte state, în cazul navelor înregistrate în acele state.
(3) Intră sub incidența prevederilor alin. (2) și instituțiile de
stat care implică apărarea, ordinea publică, sănătatea publică,siguranța și securitatea națională, care, datorită specificuluiactivității lor, nu dețin certificate eliberate de Autoritatea NavalăRomână pentru navele din dotare.
(4) Deplasarea produselor energetice destinate utilizării drept
combustibil pentru nave, în cazul navelor aflate în alte porturidecât cele situate în apropierea antrepozitului fiscal care asigurăalimentarea navelor, trebuie să fie însoțită de exemplarul tipărital documentului administrativ electronic. La rubrica «Destinatar»se vor înscrie tot datele expeditorului, iar în rubrica «Locullivrării» se va înscrie adresa portului în cauză. După sosireaproduselor la destinație, expeditorul va întocmi raportul deprimire în maximum 5 zile lucrătoare de la încheierea deplasăriiproduselor, utilizând sistemul informatizat.
(5) În cazul deplasării produselor energetice destinate
utilizării drept combustibil pentru navigație, realizată deantrepozitul fiscal care alimentează efectiv navele, aceasta va fiînsoțită de avizul de însoțire sau de factură. Dovada care stă labaza acordării scutirii o reprezintă documentul de livrare semnatde comandantul navei sau de reprezentantul companiei de careaparține nava.
(6) Zilnic, antrepozitele fiscale de producție sau de
depozitare vor înscrie toate cantitățile de combustibil livrate cudestinația utilizării exclusive pentru nave în jurnale specialeîntocmite potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 52.2.
(7) Jurnalele menționate la alin. (6) se vor întocmi pentru
fiecare lună calendaristică în baza documentelor de evidențăoperativă și vor fi transmise on-line, până la data de 15 inclusiva lunii următoare celei de raportare, autorității vamale teritoriale,potrivit procedurii stabilite prin ordin al președintelui AgențieiNaționale de Administrare Fiscală.
(8) În vederea aprovizionării navelor de către distribuitori,
aceștia trebuie să dețină autorizație de utilizator final.
(9) Autorizația de utilizator final se eliberează de autoritatea
vamală teritorială, la cererea scrisă a operatorului economic.
(10) Cererea pentru obținerea autorizației de utilizator final se
întocmește conform modelului prevăzut în anexa nr. 33.Cererea, însoțită de documentele prevăzute expres în aceasta,se depune la autoritatea vamală teritorială.
(11) Autoritatea vamală teritorială aprobă eliberarea
autorizației de utilizator final dacă sunt îndeplinite următoarelecondiții:
a) au fost prezentate documentele prevăzute în cerere;b) administratorul solicitantului nu are înscrise date în
cazierul judiciar;
c) solicitantul deține spații de depozitare sub orice formă
legală;
d) nu înregistrează obligații fiscale restante la bugetul
general consolidat.
(12) Autoritatea vamală teritorială atribuie și înscrie pe
autorizația de utilizator final un cod de utilizator.
(13) Modelul autorizației de utilizator final este prezentat în
anexa nr. 34.
(14) Autorizațiile de utilizator final se emit în două exemplare,
cu următoarele destinații:
a) primul exemplar se păstrează de către distribuitor;b) al doilea exemplar se păstrează de către autoritatea
vamală teritorială emitentă.
(15) Autorizația de utilizator final are o valabilitate de un an
de la data emiterii. Cantitatea de produse accizabile înscrisăîntr-o autorizație de utilizator final poate fi suplimentată în situații
bine justificate, în cadrul aceleiași perioade de valabilitate a
autorizației.
(16) Distribuitorii vor înregistra zilnic toate cantitățile intrate și
ieșite în jurnalele privind achizițiile/livrările de combustibildestinat utilizării exclusiv pentru navigație, întocmite potrivitmodelului prevăzut în anexa nr. 53.2.
(17) Jurnalele menționate la alin. (16) se vor întocmi pentru
fiecare lună calendaristică în baza documentelor de evidențăoperativă și vor fi transmise on-line, până la data de 15 inclusiva lunii următoare celei de raportare, autorității vamale teritoriale,potrivit procedurii stabilite prin ordin al președintelui AgențieiNaționale de Administrare Fiscală.
(18) Produsele energetice destinate aprovizionării navelor de
către distribuitori trebuie să provină de la un antrepozit fiscal,din operațiuni proprii de import sau din achiziții intracomunitareproprii. Atunci când produsele energetice provin din achizițiiintracomunitare, distribuitorul trebuie să se autorizeze cadestinatar înregistrat.
(19) În cazul în care produsele energetice se achiziționează
de distribuitor de la un antrepozit fiscal, achiziția produselor seface la prețuri cu accize.
(20) Distribuitorul efectuează aprovizionarea navelor la
prețuri fără accize. În această situație prețul de vânzare alprodusului energetic va fi stabilit de către distribuitor pe bazaprețului de achiziție al produsului care nu are inclusă acciza.
(21) Deplasarea la nave a produselor energetice destinate
utilizării drept combustibil pentru nave, realizată de distribuitor,va fi însoțită de avizul de însoțire sau de factură. Dovada carestă la baza acordării scutirii o reprezintă documentul de livraresemnat de comandantul navei sau de reprezentantul companieide care aparține nava.
(22) Pentru cantitățile de produse energetice livrate la prețuri
fără accize navelor, distribuitorul poate solicitacompensarea/restituirea accizelor, potrivit prevederilor Coduluide procedură fiscală. În acest sens, distribuitorul depune laautoritatea fiscală teritorială cererea de restituire de accize,însoțită de:
a) copia autorizației de utilizator final;b) copia facturilor de achiziție;c) dovada plății accizelor;d) un exemplar pe suport hârtie al jurnalului prevăzut la
alin. (16) aferent lunii calendaristice în care sunt înscrisecantitățile pentru care se solicită restituirea accizei;
e) copii de pe documentele de livrare.(23) Autoritățile vamale teritoriale vor ține o evidență a
operatorilor economici care au obținut autorizații de utilizatorfinal prin înscrierea acestora în registre speciale. De asemenea,vor asigura publicarea pe pagina web a autorității vamale a listeicuprinzând acești operatori economici, listă care va fi actualizatălunar până la data de 15 a fiecărei luni.
(24) Modelul cererii de restituire de accize va fi aprobat prin
ordin al ministrului finanțelor publice.
(25) În cazul scutirii directe aplicate aprovizionării navelor cu
produse energetice, aceste produse vor circula marcate potrivitprevederilor pct. 113.10. În cazul distribuitorului, autorizația deutilizator final atestă și dreptul de marcare a produselor.
(26) Distribuitorii care dețin autorizație de utilizator final nu
au obligația obținerii atestatului de înregistrare pentrucomercializarea produselor energetice.
(27) Potrivit prevederilor art. 23 lit. b) din Ordonanța
Guvernului nr. 42/1997 privind transportul maritim și pe căilenavigabile interioare, republicată, cu modificările și completărileulterioare, instalațiile plutitoare de tipul macaralelor, cu sau fărăpropulsie, sunt considerate nave.
113.2. (1) În situațiile prevăzute la art. 206
60alin. (1) lit. c), d)
și h) din Codul fiscal, scutirea se acordă direct, cu condiția caenergia electrică să provină de la operatori economici autorizațide Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei(ANRE), iar produsele energetice să fie aprovizionate direct de
la un antrepozit fiscal, de la un destinatar înregistrat, de la unimportator, din operațiuni proprii de import, de la companii deextracție a cărbunelui sau alți operatori economici carecomercializează acest produs ori de la un distribuitor autorizat,în cazul gazului natural.
(2) Pentru aplicarea scutirii, titularii centralelor de producție
de energie electrică, ai centralelor combinate de energieelectrică și termică, precum și operatorii economici utilizatori aiproduselor energetice prevăzute la art. 206
60alin. (1) lit. h) din
Codul fiscal vor solicita autorității vamale teritoriale în raza
căreia își au sediul autorizații de utilizator final pentru produseenergetice.
(3) Nu intră sub incidența prevederilor alin. (2) energia
electrică și gazul natural.
(4) Prevederile alin. (2) se aplică și în cazul producției de
energie electrică sau producției combinate de energie electricăși termică realizate din cărbune și lignit în sistem de prestări deservicii. În această situație, obligația deținerii autorizației deutilizator final revine și beneficiarului prestării de servicii.
(5) Autorizația de utilizator final se eliberează la cererea
scrisă a beneficiarului.
(6) Cererea pentru obținerea autorizației de utilizator final se
întocmește conform modelului prevăzut în anexa nr. 33.Cererea, însoțită de documentele prevăzute expres în aceasta,se depune la autoritatea vamală teritorială.
(7) Autoritatea vamală teritorială aprobă eliberarea
autorizației de utilizator final dacă sunt îndeplinite următoarelecondiții:
a) au fost prezentate documentele prevăzute în cerere;b) administratorul solicitantului nu are înscrise date în
cazierul judiciar;
c) solicitantul deține utilajele, terenurile și clădirile sub orice
formă legală. Face excepție de la această condiție operatoruleconomic beneficiar al prestării de servicii;
d) solicitantul a utilizat produsele energetice în scopul pentru
care a obținut anterior autorizație de utilizator final.
(8) Autoritatea vamală teritorială atribuie și înscrie pe
autorizația de utilizator final un cod de utilizator.
(9) Modelul autorizației de utilizator final este prezentat în
anexa nr. 34.
(10) Autorizațiile de utilizator final se emit în două exemplare,
cu următoarele destinații:
a) primul exemplar se păstrează de către utilizatorul final.
Câte o copie a acestui exemplar va fi transmisă și păstrată decătre operatorul economic furnizor al produselor energetice înregim de scutire;
b) al doilea exemplar se păstrează de către autoritatea
vamală teritorială emitentă.
(11) Autorizația de utilizator final are o valabilitate de 3 ani
de la data emiterii. Cantitatea de produse accizabile înscrisăîntr-o autorizație de utilizator final poate fi suplimentată în situațiibine justificate, în cadrul aceleiași perioade de valabilitate aautorizației.
(12) Operatorii economici care dețin autorizații de utilizator
final au obligația de a transmite autorității vamale teritorialeemitente a autorizației, lunar, până la data de 15 inclusiv a luniiurmătoare celei pentru care se face raportarea, o situație privindachiziția și utilizarea produselor energetice, care va cuprindeinformații, după caz, cu privire la furnizorul de produseenergetice, cantitatea de produse achiziționată, cantitateautilizată, stocul de produse energetice la sfârșitul lunii deraportare și cantitatea de produse finite realizate. Neprezentareasituației în termenul prevăzut atrage aplicarea de sancțiunicontravenționale potrivit prevederilor Codului de procedurăfiscală.
(13) Cantitățile de produse scutite de plata accizelor înscrise
într-o autorizație vor fi estimate pe baza normelor de consum și
a producției preconizate a se realiza pe o perioadă de 3 ani.
(14) Autoritățile vamale teritoriale vor ține o evidență a
operatorilor economici care au obținut autorizații de utilizatorfinal prin înscrierea acestora în registre speciale. De asemenea,vor asigura publicarea pe pagina web a autorității vamale a listeicuprinzând acești operatori economici, listă care va fi actualizatălunar până la data de 15 a fiecărei luni.
(15) În situația în care achiziționarea produselor energetice
se efectuează de la un antrepozit fiscal în regim de scutiredirectă, livrarea produselor se face la prețuri fără accize, iardeplasarea acestora este obligatoriu însoțită de exemplarultipărit al documentului administrativ electronic prevăzut la pct. 91.
(16) La sosirea produsului, cu excepția energiei electrice și
a gazului natural, la operatorul economic utilizator, acestatrebuie să înainteze în sistemul informatizat raportul de primire,potrivit prevederilor art. 206
33din Codul fiscal, și are obligația
deținerii produselor maximum 48 de ore pentru un posibil controldin partea autorității vamale teritoriale.
(17) În situația în care nu se respectă prevederile alin. (15) și
(16), operațiunea respectivă se consideră eliberare pentruconsum și după expirarea termenului de 5 zile acciza devineexigibilă.
(18) Destinatarii înregistrați, importatorii sau operatorii
economici care achiziționează produse energetice în vederealivrării în regim de scutire directă către centralele de producție deenergie electrică sau producție combinată de energie electricăși termică, precum și către operatorii economici prevăzuți laalin. (4) vor livra produsele către acești beneficiari la prețuri fărăaccize și vor solicita autorității fiscale teritoriale restituireaaccizelor aferente cantităților livrate cu această destinație, careau fost plătite la momentul recepției, importului sau al achiziției.Nu intră sub incidența acestor prevederi beneficiarii scutirilorcare utilizează produse energetice provenite din operațiuniproprii de import, pentru care scutirea se acordă direct.
(19) În vederea restituirii accizelor în situația prevăzută la
alin. (18), destinatarul înregistrat, importatorul sau operatoruleconomic va depune la autoritatea fiscală/vamală teritorială lacare a efectuat plata o cerere de restituire de accize al căreimodel va fi aprobat prin ordin al ministrului finanțelor publice.Cererea va fi însoțită de copia autorizației de utilizator final acentralei beneficiare a scutirii și de documentul care atestă plataaccizelor de către destinatarul înregistrat, importator sauoperatorul economic.
(20) Atunci când, în situațiile prevăzute la art. 206
60alin. (1)
lit. c) și d) din Codul fiscal, centralele de producție de energieelectrică sau centralele de producție combinată de energieelectrică și termică preiau produse energetice cu titlu deîmprumut de la rezerva de stat în baza unor acte normativespeciale, preluarea se face în baza autorizației de utilizator final.Atât achiziționarea de produse energetice de la un antrepozitfiscal autorizat, în vederea stingerii obligației, cât și restituireaefectivă a cantităților astfel preluate se efectuează în regim descutire de la plata accizelor, în baza autorizației de utilizator final.
113.3. (1) În situația prevăzută la art. 206
60alin. (1) lit. e) din
Codul fiscal, scutirea se acordă direct, cu condiția ca produselesă fie achiziționate direct de la operatorii economici înregistrațila autoritatea fiscală centrală în calitate de furnizori de produseenergetice ori — în cazul gazului natural provenit dintr-un statmembru — direct de la un distribuitor/furnizor autorizat/licențiatde autoritatea competentă din acel stat membru.
(2) Produsele energetice — respectiv gazul natural,
cărbunele și combustibilii solizi — sunt scutite de la plataaccizelor atunci când sunt furnizate consumatorilor casnici,precum și organizațiilor de caritate.
(3) În înțelesul prezentelor norme metodologice, organizațiile
de caritate sunt organizațiile care au înscrise în obiectul deactivitate și care desfășoară efectiv activități caritabile cu titlugratuit în domeniul sănătății, al protecției mamei și copilului, alprotecției bătrânilor, persoanelor cu handicap, persoanelor caretrăiesc în sărăcie sau în cazuri de calamități naturale.
(4) În cazul organizațiilor de caritate, scutirea se acordă în
baza autorizației de utilizator final emise de autoritatea vamalăteritorială, mai puțin în cazul gazului natural, pentru care nu esteobligatorie deținerea acestei autorizații.
(5) Autorizațiile de utilizator final se eliberează la cererea
scrisă a organizației de caritate, însoțită de:
a) actul de constituire — în copie și în original — din care să
rezulte că organizația desfășoară una dintre activitățileprevăzute la alin. (3);
b) fundamentarea cantităților ce urmează a fi achiziționate în
regim de scutire de la plata accizelor, la nivelul unui ancalendaristic;
c) orice informație și documente pe care autoritatea vamală
teritorială le consideră necesare pentru eliberarea autorizațiilor.
(6) Autorizațiile de utilizator final se emit de autoritatea
vamală teritorială și au o valabilitate de un an de la data emiterii.Modelul autorizației este prevăzut în anexa nr. 34.
(7) Autorizațiile de utilizator final se emit în două exemplare,
cu următoarele destinații:
a) primul exemplar se păstrează de către utilizatorul final.
Câte o copie a acestui exemplar va fi transmisă și păstrată decătre operatorul economic furnizor al produselor accizabile înregim de scutire;
b) al doilea exemplar se păstrează de către autoritatea
vamală teritorială emitentă.
(8) Autoritățile vamale teritoriale vor ține o evidență a
operatorilor economici care au obținut autorizații de utilizatorfinal prin înscrierea acestora în registre speciale. De asemenea,vor asigura publicarea pe pagina web a autorității vamale a listeicuprinzând acești operatori economici, listă care va fi actualizatălunar până la data de 15 a fiecărei luni.
(9) Anual, până la data de 31 ianuarie a fiecărui an pentru
anul precedent, fiecare organizație de caritate care dețineautorizație de utilizator final este obligată să prezinte autoritățiivamale teritoriale emitente a autorizației o situațiecentralizatoare privind cantitățile de produse energeticeachiziționate în decursul unui an calendaristic, cantitățile utilizateîn scopul desfășurării activităților caritabile și stocul de produseenergetice rămas neutilizat, potrivit modelului prevăzut în anexanr. 35. Neprezentarea situației în termenul prevăzut atrageaplicarea de sancțiuni contravenționale potrivit prevederilorCodului de procedură fiscală.
113.4. (1) În situațiile prevăzute la art. 206
60alin. (1) lit. f) și
g) din Codul fiscal, scutirea se acordă indirect, cu condiția caaprovizionarea să se efectueze de la un antrepozit fiscal sau dela un distribuitor prevăzut la pct. 113.1.2.
(2) Înainte de fiecare achiziție de combustibil pentru motor în
regim de scutire, utilizatorul va notifica această operațiune laautoritatea vamală teritorială în raza căreia își desfășoarăactivitatea, pentru un posibil control. Notificarea va cuprindeinformații cu privire la furnizor, produse și cantitățile ce urmeazăa fi achiziționate.
(3) Trimestrial, până la data de 25 inclusiv a lunii imediat
următoare trimestrului, operatorii economici pot solicitacompensarea/restituirea accizelor potrivit prevederilor Coduluide procedură fiscală.
(4) Pentru restituirea accizelor, utilizatorii vor depune la
autoritatea fiscală teritorială cererea de restituire de accize,însoțită de:
a) copia facturii de achiziție a combustibilului pentru motor, în
care acciza să fie evidențiată distinct;
b) dovada plății accizelor către furnizor, constând în
documentul de plată confirmat de banca la care utilizatorul arecontul deschis;
c) dovada cantității utilizate în scopul pentru care se acordă
scutirea, constând în copia documentului care atestă realizarea
operațiunilor de dragare — certificată de autoritatea competentăîn acest sens;
d) memoriul în care va fi descrisă operațiunea pentru care a
fost necesar consumul de combustibil pentru motor și în care sevor menționa: perioada de desfășurare a operațiunii, numărulorelor de funcționare a motoarelor și a instalațiilor de dragare șiconsumul normat de combustibil pentru motor.
(5) Modelul cererii de restituire de accize va fi aprobat prin
ordin al ministrului finanțelor publice.
(6) În înțelesul prezentelor norme metodologice, combustibilii
pentru motor utilizați în domeniul producției, dezvoltării, testăriiși mentenanței aeronavelor și vapoarelor înseamnă inclusiv
combustibilii pentru motor utilizați în domeniul testării șimentenanței motoarelor ce echipează aeronavele și vapoarele.
113.5. În cazul scutirii prevăzute la art. 206
60alin. (1) lit. i)
din Codul fiscal, în înțelesul prezentelor norme metodologice:
a) rezervor standard înseamnă:
— rezervoarele fixate definitiv de producător pe toate
autovehiculele de același tip ca și vehiculul în cauză și a cărormontare definitivă permite carburantului să fie utilizat direct, atâtpentru propulsie, cât și pentru funcționarea în timpultransportului, dacă este cazul, a sistemelor frigorifice și a altorsisteme. De asemenea, sunt considerate rezervoare standardrezervoarele de gaz montate pe autovehicule, destinate utilizăriidirecte a gazului drept carburant, precum și rezervoareleadaptate altor sisteme cu care poate fi echipat vehiculul;
— rezervoarele fixate definitiv de producător pe toate
containerele de același tip ca și containerul în cauză și a cărormontare definitivă permite carburantului să fie utilizat directpentru funcționarea, în timpul transportului, a sistemelorfrigorifice și a altor sisteme cu care pot fi echipate containerelespeciale;
b) containere speciale înseamnă orice container echipat cu
dispozitive special destinate sistemelor frigorifice, de oxigenare,de izolare termică sau altor sisteme.
113.6. În situația prevăzută la art. 206
60alin. (1) lit. j) din
Codul fiscal, scutirea se acordă direct, în baza actelor normativeemise pentru gratuități în scop de ajutor umanitar.
113.7. (1) În situația prevăzută la art. 206
60alin. (1) lit. k) din
Codul fiscal, scutirea se acordă direct atunci cândaprovizionarea se efectuează de la un antrepozit fiscal. Scutirease acordă direct și în cazul furnizării gazului natural.
(2) Scutirea se acordă în baza autorizației de utilizator final
emise de autoritatea vamală teritorială, mai puțin în cazulgazului natural, pentru care nu este obligatorie deținerea acesteiautorizații.
(3) Autorizația de utilizator final se eliberează la cererea
scrisă a beneficiarului, însoțită de fundamentarea cantităților deproduse energetice ce urmează a fi achiziționate în regim descutire de la plata accizelor. Cererea se depune la autoritateavamală teritorială.
(4) Autoritatea vamală teritorială atribuie și înscrie pe
autorizația de utilizator final un cod de utilizator.
(5) Modelul autorizației de utilizator final este prezentat în
anexa nr. 34.
(6) Autorizațiile de utilizator final se emit în două exemplare,
cu următoarele destinații:
a) primul exemplar se păstrează de către utilizatorul final.
Câte o copie a acestui exemplar va fi transmisă și păstrată decătre operatorul economic furnizor al produselor energetice înregim de scutire;
b) al doilea exemplar se păstrează de către autoritatea
vamală teritorială emitentă.
(7) Autorizația de utilizator final are o valabilitate de 3 ani de
la data emiterii. Cantitatea de produse accizabile înscrisă într-oautorizație de utilizator final poate fi suplimentată în situații binejustificate, în cadrul aceleiași perioade de valabilitate a
autorizației.
(8) Deținătorii de autorizații de utilizator final au obligația de
a transmite autorității vamale teritoriale emitente a autorizației,
trimestrial, până la data de 15 inclusiv a lunii imediat următoaretrimestrului pentru care se face raportarea, o situație privindachiziția și utilizarea produselor energetice, care va cuprindeinformații, după caz, cu privire la furnizorul de produseenergetice, cantitatea de produse achiziționată, cantitateautilizată și stocul de produse energetice la sfârșitul perioadei deraportare, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 35.Neprezentarea situației în termenul prevăzut atrage aplicareade sancțiuni contravenționale potrivit prevederilor Codului deprocedură fiscală.
(9) Cantitățile de produse scutite de plata accizelor înscrise
într-o autorizație vor fi estimate pe baza datelor determinate în
funcție de perioada de utilizare a combustibilului pentru încălzireși de parametrii tehnici ai instalațiilor pe o durată de 3 ani.
(10) Autoritățile vamale teritoriale vor ține o evidență a
operatorilor economici care au obținut autorizații de utilizatorfinal prin înscrierea acestora în registre speciale. De asemenea,vor asigura publicarea pe pagina de web a autorității vamale alistei cuprinzând acești operatori economici, listă care va fiactualizată lunar până la data de 15 a fiecărei luni.
(11) În situația în care achiziționarea produselor energetice
se efectuează de la un antrepozit fiscal în regim de scutiredirectă, livrarea produselor se face la prețuri fără accize, iardeplasarea acestora este obligatoriu însoțită de exemplarultipărit al documentului administrativ electronic prevăzut la pct. 91.
(12) La sosirea produsului energetic la utilizator, acesta
trebuie să înainteze în sistemul informatizat raportul de primire,
potrivit prevederilor art. 206
33din Codul fiscal, și are obligația
deținerii produselor maximum 48 de ore pentru un posibil controldin partea autorității vamale teritoriale.
(13) În situația în care nu se respectă prevederile alin. (11) și
(12), operațiunea respectivă se consideră eliberare pentruconsum și după expirarea termenului de 5 zile acciza devineexigibilă.
(14) În înțelesul prezentelor norme metodologice prin
lăcașuri de cult se înțelege lăcașurile așa cum sunt definite
potrivit legislației în domeniul cultelor.
(15) În cazul produselor energetice achiziționate de la
importatori sau de la alți operatori economici, scutirea de la plata
accizelor se acordă indirect, prin restituire.
(16) Pentru restituirea accizelor, beneficiarul scutirii va
depune la autoritatea fiscală teritorială cererea de restituire deaccize, însoțită de:
a) copia facturii de achiziție a produselor energetice;b) dovada cantității utilizate în scopul pentru care se acordă
scutirea.
(17) Modelul cererii de restituire de accize va fi aprobat prin
ordin al ministrului finanțelor publice.
113.8. (1) În situația prevăzută la art. 206
60alin. (1) lit. l) din
Codul fiscal, atunci când produsele energetice utilizate dreptcombustibil pentru încălzire sunt produse în totalitate dinbiomase, denumite în continuare biocombustibili , scutirea este
totală.
(2) În situația prevăzută la art. 206
60alin. (1) lit. l) din Codul
fiscal, atunci când produsele energetice utilizate dreptcombustibil pentru motor sunt produse în totalitate din biomase,denumite în continuare biocarburanți , scutirea este totală.
(3) În înțelesul prezentelor norme metodologice, prin
biomasă se înțelege fracțiunea biodegradabilă a produselor,
deșeurilor și reziduurilor provenite din agricultură — inclusiv
substanțe vegetale și animale —, silvicultură și industriileconexe, precum și fracțiunea biodegradabilă a deșeurilorindustriale și urbane.
(4) Atunci când produsele energetice utilizate drept
combustibil pentru încălzire conțin minimum 4% în volum
produse obținute din biomasă, se practică o acciză redusă.Acciza redusă care se va aplica amestecului va reprezentaacciza aferentă combustibilului pentru încălzire echivalent alamestecului, diminuată cu 4%.
(5) Pentru produsele energetice care conțin minimum 4% în
volum produse obținute din biomasă, potrivit Hotărârii
Guvernului nr. 1.844/2005 privind promovarea utilizăriibiocarburanților și a altor carburanți regenerabili pentrutransport, cu modificările și completările ulterioare, se practică oacciză redusă. Acciza redusă care se va aplica amestecului vareprezenta acciza aferentă combustibilului pentru motorechivalent al amestecului, diminuată cu 4%.
(6) Amestecul în vrac dintre biocarburanți și carburanții
tradiționali, în conformitate cu legislația specifică, se poate
realiza în regim suspensiv de accize numai în antrepozitelefiscale ale antrepozitarilor autorizați pentru producția de produseenergetice sau în antrepozitele fiscale de depozitare alepersoanelor afiliate antrepozitarilor autorizați pentru producțiade produse energetice.
(7) Amestecul în vrac dintre biocombustibili și combustibilii
tradiționali se poate realiza în regim suspensiv de accize numaiîn antrepozitele fiscale ale antrepozitarilor autorizați pentruproducția de produse energetice sau în antrepozitele fiscale dedepozitare ale persoanelor afiliate antrepozitarilor autorizațipentru producția de produse energetice.
(8) În situațiile prevăzute la alin. (6) și (7), antrepozitarul
autorizat pentru producția de produse energetice este operatorul
economic care deține instalații, utilaje și echipamente pentrurafinarea țiteiului și prelucrarea fracțiilor rezultate în vedereaobținerii de produse supuse accizelor.
(9) Atunci când stațiile de distribuție comercializează produse
energetice utilizate drept carburant, realizate în totalitate din
biomasă, acestea trebuie să se asigure că sunt respectatecondițiile prevăzute la art. 206
20alin. (2) lit. c) din Codul fiscal.
Stațiile de distribuție vor afișa în acest sens avertismente înatenția clienților.
113.9. (1) În situația prevăzută la art. 206
60alin. (1) lit. m) din
Codul fiscal, scutirea de la plata accizelor se acordă cu condiția
ca operatorii economici producători de energie electrică sănotifice acest fapt la autoritatea vamală teritorială, iar energiaelectrică astfel realizată să fie furnizată direct unui consumatorfinal. Notificarea va cuprinde informații detaliate privindactivitatea desfășurată de operatorul economic și va fi însoțităde copia documentelor care atestă autorizarea de cătreAutoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei.După înregistrarea notificării, o copie a acestei notificări cunumărul de înregistrare va fi păstrată de operatorul economic.
(2) În înțelesul prezentelor norme metodologice, surse
regenerabile de energie sunt: eoliană, solară, geotermală, a
valurilor, a mareelor, energia hidro-, biomasă, gaz de fermentare
a deșeurilor, gaz de fermentare a nămolurilor din instalațiile deepurare a apelor uzate și biogaz.
113.10. (1) Scutirile directe de la plata accizelor pentru
motorina și kerosenul utilizate drept combustibil pentru motor însituațiile prevăzute la art. 206
60alin. (1) din Codul fiscal se
acordă cu condiția ca aceste produse să fie marcate potrivitprevederilor Directivei nr. 95/60/CE a Consiliului din27 noiembrie 1995 privind marcarea fiscală a motorinei șikerosenului, precum și celor din legislația națională specifică îndomeniu.
(2) Marcarea motorinei și a kerosenului se face în antrepozite
fiscale sau în locurile deținute de distribuitorii prevăzuți la
pct. 113.1.2, sub supraveghere fiscală, potrivit proceduriistabilite prin ordin al președintelui Agenției Naționale deAdministrare Fiscală.(3) Nu intră sub incidența marcării produsele energetice
destinate utilizării drept combustibil pentru aviație.
113.11. (1) În toate situațiile de acordare a scutirii directe,
autorizația de utilizator final se eliberează la cererea scrisă a
beneficiarului.
(2) Autoritatea vamală teritorială revocă autorizația de
utilizator final în următoarele situații:
a) operatorul economic a comis fapte repetate ce constituie
contravenții la regimul produselor accizabile, potrivit Codului deprocedură fiscală;
b) operatorul economic nu a justificat legal destinația
cantității de produse energetice achiziționate;
c) operatorul economic a utilizat produsul energetic
achiziționat altfel decât în scopul pentru care a obținutautorizație de utilizator final.
(3) Decizia de suspendare sau de revocare a autorizației de
utilizator final se comunică deținătorului și produce efecte de ladata comunicării sau de la o altă dată cuprinsă în aceasta.
(4) Autoritatea vamală teritorială anulează autorizația de
utilizator final atunci când i-au fost oferite la autorizare informațiiinexacte sau incomplete în legătură cu scopul pentru careoperatorul economic a solicitat autorizația de utilizator final.
(5) Decizia de anulare a autorizației de utilizator final se
comunică deținătorului și produce efecte începând de la dataemiterii autorizației.
(6) Operatorul economic poate contesta decizia de revocare,
de anulare sau de suspendare a autorizației de utilizator final,potrivit legislației în vigoare.
(7) O nouă autorizație de utilizator final va putea fi obținută
după 12 luni de la data revocării sau anulării autorizației.
(8) Stocurile de produse energetice înregistrate la data
revocării sau anulării autorizației de utilizator final pot fivalorificate sub supravegherea autorității vamale teritoriale.”
25. Punctul 115 se modifică și va avea următorul
cuprins:
„Codul fiscal:Responsabilitatea marcăriiArt. 206
62. — Responsabilitatea marcării produselor
accizabile revine antrepozitarilor autorizați, destinatarilorînregistrați, expeditorilor înregistrați sau importatorilorautorizați, potrivit precizărilor din normele metodologice.
Norme metodologice:115. (1) Autorizația de antrepozit fiscal sau de destinatar
înregistrat atestă și dreptul de marcare a produselor supuseacestui regim.
(2) Dreptul de marcare a produselor supuse acestui regim
revine importatorului de astfel de produse din țări terțe, în bazaautorizației emise de Comisie în vederea realizării acestorachiziții.
(3) Autorizația de importator se acordă de Comisie în
conformitate cu prevederile pct. 117.1.
(4) În vederea realizării achizițiilor de produse din tutun
prelucrat din alte state membre, timbrele procurate dedestinatarii înregistrați se expediază pe adresa antrepozituluifiscal de producție care urmează să le aplice pe produse.
(5) În vederea realizării achizițiilor de băuturi alcoolice
supuse marcării din alte state membre, banderolele procuratede destinatarii înregistrați se expediază pe adresa antrepozituluifiscal de producție sau a unui antrepozit fiscal desemnat decătre acesta, care urmează să le aplice pe produse.
(6) În vederea realizării achizițiilor de băuturi alcoolice
supuse marcării din alte state membre pentru care antrepozitul
fiscal expeditor nu aplică banderole, banderolele procurate dedestinatarii înregistrați se aplică de către aceștia în locurileautorizate pentru primirea produselor în regim suspensiv deaccize. În această situație, banderolele se aplică înainte decomercializarea băuturilor alcoolice pe teritoriul României, darnu mai târziu de data de 25 a lunii următoare celei în careaccizele au devenit exigibile.
(7) În vederea realizării importurilor de produse supuse
marcării, timbrele sau banderolele, după caz, procurate de
importatori se expediază pe adresa producătorului extern careurmează să le aplice pe produse.
(8) În vederea realizării importurilor de băuturi alcoolice
supuse marcării pentru care furnizorul extern nu aplică
banderole, banderolele procurate de importatori se aplică decătre aceștia în antrepozite vamale, antrepozite libere sau zonelibere.
(9) În situațiile prevăzute la alin. (4), (5) și (7), expedierea
marcajelor se face în maximum 15 zile de la executareacomenzii de către unitatea autorizată cu tipărirea.
(10) După expirarea termenului de 15 zile, destinatarii
înregistrați sau importatorii autorizați sunt obligați să returneze
unității specializate autorizate cu tipărirea, în vederea distrugerii,marcajele neexpediate în termen.
(11) În cazul importurilor de produse accizabile supuse
marcării, expedierea marcajelor către producătorii externi seface numai ca bagaj neînsoțit, cu depunerea în vamă adocumentului vamal de export temporar. Documentul vamal deexport temporar trebuie să fie însoțit de:
a) documentul de transport internațional, din care să rezulte
că destinatarul este producătorul mărfurilor ce urmează a fi
importate;
b) o copie a contractului încheiat între importator și
producătorul extern sau reprezentantul acestuia;
c) o copie a autorizației de importator.(12) Cu ocazia importului, odată cu documentul vamal de
import, se depune un document vamal de reimport, pentrumarcajele aplicate, în vederea încheierii regimului acordat lascoaterea temporară din țară a acestora.”
26. Punctul 117 se modifică și va avea următorul
cuprins:
„Codul fiscal:Eliberarea marcajelorArt. 206
64. — (1) Autoritatea competentă aprobă
eliberarea marcajelor, potrivit procedurii prevăzute înnormele metodologice.
(2) Eliberarea marcajelor se face către:a) antrepozitarii autorizați pentru produsele accizabile
prevăzute la art. 206
61;
b) destinatarii înregistrați care achiziționează produsele
accizabile prevăzute la art. 206 61;
c) expeditorul înregistrat sau importatorul autorizat care
importă produsele accizabile prevăzute la art. 206 61.
Autorizația de importator se acordă de către autoritateacompetentă, în condițiile prevăzute în normelemetodologice.
(3) Solicitarea marcajelor se face prin depunerea unei
cereri la autoritatea competentă, în condițiile prevăzute înnormele metodologice.
(4) Eliberarea marcajelor se face de către unitatea
specializată pentru tipărirea acestora, desemnată deautoritatea competentă, potrivit prevederilor din normelemetodologice.
(5) Contravaloarea marcajelor se asigură de la bugetul
de stat, din valoarea accizelor aferente produseloraccizabile supuse marcării, conform prevederilor dinnormele metodologice.
Norme metodologice:117.117.1. (1) Persoana care intenționează să obțină autorizație
de importator depune la autoritatea vamală teritorială o cerereconform modelului prezentat în anexa nr. 55, însoțită deurmătoarele documente:
a) certificatul constatator eliberat de oficiul registrului
comerțului, din care să rezulte capitalul social, asociații, obiectulde activitate, administratorii, punctele de lucru în care urmeazăsă își desfășoare activitatea, precum și o copie de pe certificatulde înmatriculare sau certificatul de înregistrare, după caz;b) cazierele judiciare ale administratorilor, eliberate de
instituțiile abilitate din România;
c) contractele încheiate direct între importator și producătorul
extern sau reprezentantul acestuia. În cazul în care contractul
este încheiat cu un reprezentant al producătorului extern, se vaprezenta o declarație a producătorului extern care să atesterelația contractuală dintre acesta și furnizorul extern aldeținătorului de autorizație de importator;
d) declarație privind forma de constituire a garanției;e) certificatul de atestare fiscală;f) cazierul fiscal.(2) În termen de 15 zile de la data depunerii cererii conform
prevederilor alin. (1), autoritatea vamală teritorială va înaintadocumentația autorității fiscale centrale — direcția despecialitate care asigură secretariatul Comisiei, însoțită de unreferat al acelei autorități vamale teritoriale asupra oportunitățiiemiterii acestei autorizații.
(3) Comisia aprobă eliberarea autorizației de importator dacă
sunt îndeplinite următoarele condiții:
a) au fost prezentate documentele prevăzute la alin. (1);b) administratorul solicitantului nu are înscrise date în
cazierul judiciar;
c) solicitantul nu înregistrează obligații fiscale restante la
bugetul general consolidat.
(4) Autorizația de importator se eliberează de Comisie în
termen de 60 de zile de la data depunerii documentațieicomplete.
(5) Orice importator autorizat are obligația de a constitui o
garanție corespunzătoare unei cote de 6% din accizele estimateaferente produselor ce urmează a fi importate pe parcursul unuian.
(6) Autorizația este valabilă începând cu data de 1 a lunii
următoare celei în care importatorul autorizat face dovadaconstituirii garanției în cuantumul și în forma aprobate deComisie potrivit pct. 108.
(7) În situația în care intervin modificări față de datele inițiale
în baza cărora a fost emisă autorizația, importatorul autorizatare obligația de a le notifica la secretariatul Comisiei, în vedereamodificării autorizației, dacă este cazul, după cum urmează:
a) dacă se modifică datele de identificare ale importatorului
autorizat, în termen de 30 de zile de la data înregistrăriimodificării, însoțită de actul adițional/hotărârea asociaților,certificatul de înscriere de mențiuni la oficiul registruluicomerțului și, după caz, cazierele judiciare ale administratorilorși certificatul de înregistrare la oficiul registrului comerțului;
b) în situația în care modificările care intervin se referă la tipul
produselor accizabile, cu cel puțin 60 de zile înainte derealizarea importului.
(8) Autorizația de importator autorizat poate fi revocată atunci
când titularul acesteia nu respectă una dintre cerințele prevăzutela alin. (7).
(9) Decizia de revocare se comunică importatorului autorizat
și produce efecte de la data la care a fost adusă la cunoștințaacestuia.
(10) În cazuri excepționale când interesele legitime ale
importatorului autorizat impun aceasta, Comisia poate decalatermenul de intrare în vigoare a deciziei de revocare la o datăulterioară.
(11) Importatorul autorizat nemulțumit poate contesta decizia
de revocare a autorizației, potrivit legislației în vigoare.
(12) Contestarea deciziei de revocare a autorizației de
importator autorizat suspendă efectele juridice ale acestei deciziipe perioada soluționării contestației în procedură administrativă.
(13) În cazul în care importatorul autorizat dorește să renunțe
la autorizație, acesta are obligația să notifice acest fapt Comisieicu cel puțin 60 de zile înainte de data de la care renunțarea laautorizație produce efecte.
(14) Modificarea autorizațiilor de importator autorizat ca
urmare a schimbării sediului social, denumirii sau a formei de
organizare nu intră sub incidența alin. (6) și este valabilă de la
data emiterii autorizației modificate.
(15) Procedura de autorizare a importatorului autorizat nu
intră sub incidența prevederilor legale privind proceduraaprobării tacite.
(16) În cazul pierderii autorizației de importator autorizat,
titularul autorizației va anunța pierderea în Monitorul Oficial alRomâniei, Partea a III-a.
(17) În baza documentului care atestă că anunțul referitor la
pierdere a fost înaintat spre publicare în Monitorul Oficial alRomâniei, Partea a III-a, autoritatea emitentă a autorizației vaelibera la cerere un duplicat al acesteia.
117.2. (1) Pentru fiecare solicitare de marcaje, antrepozitarul
autorizat, destinatarul înregistrat și importatorul autorizat depunnota de comandă la autoritățile vamale teritoriale.
(2) Modelul notei de comandă este prevăzut în anexa nr. 56.(3) În cazul antrepozitarului autorizat, al destinatarului
înregistrat și al importatorului autorizat, fiecare notă de comandăse aprobă — total sau parțial — de către autoritatea vamalăteritorială, în funcție de:
a) datele din situația lunară privind evidența achiziționării,
utilizării și returnării marcajelor, prezentată de solicitant laautoritatea vamală competentă, cu aprobarea notelor decomandă de marcaje, potrivit alin. (9);
b) livrările de produse accizabile marcate, efectuate în
ultimele 6 luni față de data solicitării unei noi note de comandă.
(4) În situația în care în decursul unei luni se solicită o
cantitate de marcaje mai mare decât media lunară a livrărilordin ultimele 6 luni, se va depune un memoriu justificativ în carevor fi explicate motivele care au generat necesitățilesuplimentare.
(5) Notele de comandă se întocmesc de către solicitant în
3 exemplare.
(6) Notele de comandă se aprobă în termen de 7 zile
lucrătoare de la data înregistrării la autoritatea vamală teritorială.După aprobare, cele 3 exemplare ale notelor de comandă auurmătoarele destinații: primul exemplar se păstrează de cătresolicitant, al doilea exemplar se transmite Companiei Naționale«Imprimeria Națională» — S.A. și al treilea exemplar sepăstrează de către autoritatea vamală teritorială care aprobănotele de comandă.
(7) Operatorii economici cu drept de marcare au obligația
utilizării marcajelor aprobate prin notele de comandă în termende 6 luni consecutive de la eliberarea acestora de cătreCompania Națională «Imprimeria Națională» — S.A. Dupăexpirarea acestui termen, marcajele neutilizate vor fi restituiteCompaniei Naționale «Imprimeria Națională» — S.A., învederea distrugerii, operațiune care se va desfășura subsupraveghere fiscală, pe cheltuiala operatorului economic cudrept de marcare.
(8) În sensul prevederilor alin. (7), prin utilizarea marcajelor
se înțelege aplicarea efectivă a acestora pe ambalajulprodusului accizabil. În cazul produselor accizabile marcateprovenite din achiziții intracomunitare sau din import, dovadamarcajelor utilizate este reprezentată de o scrisoare deconfirmare din partea producătorului transmisă operatoruluieconomic cu drept de marcare, care va fi anexată semestrial lasituația privind evidența marcajelor achiziționate, utilizate șireturnate, fără ca termenul de restituire a marcajelor neutilizatesă depășească 12 luni consecutive.
(9) Antrepozitarii autorizați, destinatarii înregistrați și
importatorii autorizați de produse supuse marcării sunt obligațisă prezinte lunar, până la data de 15 inclusiv a fiecărei luni,autorității vamale teritoriale situația privind marcajele utilizate înluna anterioară celei în care se face raportarea, potrivitmodelului prevăzut în anexa nr. 57. În cazul banderolelor,această situație se va întocmi pe fiecare tip de banderolă,potrivit dimensiunilor și caracteristicilor inscripționate peacestea.(10) Procentul maxim admis de marcaje distruse în procesul
de marcare și care nu pot fi recuperate pentru a fi evidențiate
este de 0,5% din numărul marcajelor utilizate.
(11) Pentru cantitatea de marcaje distruse în procesul de
marcare peste limita maximă admisă prevăzută la alin. (10) se
datorează accizele aferente cantităților de produse care ar fiputut fi marcate.
(12) În situația prevăzută la alin. (11), acciza devine exigibilă
în ultima zi a lunii în care s-a înregistrat distrugerea, iar termenulde plată al acesteia este până la data de 25 inclusiv a luniiimediat următoare.
(13) Antrepozitarii autorizați, destinatarii înregistrați și
importatorii autorizați de produse supuse marcării vor ține oevidență distinctă a marcajelor distruse, precum și a celordeteriorate, conform modelului prevăzut în anexa nr. 58.
(14) Toate marcajele deteriorate vor fi lipite la sfârșitul fiecărei
zile pe un formular special, destinat pentru aceasta, potrivitmodelului prevăzut în anexa nr. 59.
(15) Semestrial, până la data de 15 inclusiv a lunii următoare
semestrului, marcajele deteriorate, prevăzute în anexa nr. 59,vor fi distruse de către antrepozitarul autorizat, destinatarulînregistrat sau importatorul autorizat, pe cheltuiala acestora, încondițiile prevăzute de legislația în domeniu, obligatoriu subsupraveghere fiscală.
(16) În cazul marcajelor pierdute sau sustrase, antrepozitarii
autorizați, destinatarii înregistrați și importatorii autorizați au
obligația ca, în termen de 15 zile de la înregistrarea declarației,procesului-verbal de constatare sau a sesizării scrise apersoanei care a constatat dispariția marcajelor, să anunțeautoritatea vamală teritorială în vederea stabilirii obligației deplată privind accizele.
(17) În situația depășirii termenului prevăzut la alin. (16),
acciza devine exigibilă în ziua imediat următoare depășiriitermenului și se va plăti în 3 zile lucrătoare de la data depășiriitermenului respectiv.
(18) În cadrul antrepozitului de producție este permisă
operațiunea de distrugere a marcajelor achiziționate de clienți
prin autoritățile competente din țările lor de rezidență, atuncicând se impune această operațiune și dacă este admisă deacele autorități. Cu cel mult 7 zile înainte de desfășurareaoperațiunii de distrugere a marcajelor, antrepozitul fiscal vaînștiința autoritatea vamală teritorială în vederea desemnării decătre această autoritate a unui reprezentant care să asiguresupravegherea fiscală și semnarea procesului-verbal întocmitdupă încheierea operațiunii respective.
117.3. (1) După aprobarea notelor de comandă de marcaje
de către autoritatea vamală teritorială, exemplarul 2 al notei decomandă se va transmite de către operatorul economic cu dreptde marcare către Compania Națională «Imprimeria Națională» —S.A. și va fi însoțit de dovada achitării contravalorii marcajelorcomandate în contul acestei companii.
(2) Eliberarea marcajelor se face de către Compania
Națională «Imprimeria Națională» — S.A.
(3) Marcajele se realizează de către Compania Națională
«Imprimeria Națională» — S.A. prin emisiuni identificate printr-uncod și o serie de emisiune aprobate de către direcția specializatăcu atribuții de control din cadrul Agenției Naționale deAdministrare Fiscală.
(4) Termenul de executare a comenzilor de către Compania
Națională «Imprimeria Națională» — S.A. este de 15 zilelucrătoare de la data primirii și înregistrării notelor de comandăaprobate de autoritatea vamală teritorială.
(5) Până la eliberarea marcajelor către beneficiari, acestea se
depozitează la Compania Națională «Imprimeria Națională» —S.A. în condiții de deplină securitate.
(6) Contravaloarea marcajelor se asigură de la bugetul de
stat, din valoarea accizelor aferente produselor accizabilesupuse marcării, astfel:
a) antrepozitarii autorizați, lunar, din suma ce urmează a se
vira bugetului de stat cu titlu de accize, determinată potrivit
prevederilor pct. 71 alin. (5), vor deduce numai contravaloarea
marcajelor aferente cantităților de produse efectiv eliberatepentru consum. Contravaloarea marcajelor ce urmează a sededuce din accize se determină pe baza prețurilor fără TVA;
b) destinatarul înregistrat, din suma ce urmează a se vira
bugetului de stat cu titlu de accize, determinată potrivitprevederilor pct. 71 alin. (5), va deduce numai contravaloareamarcajelor aferente cantităților de produse efectiv marcate.Contravaloarea marcajelor ce urmează a se deduce din accizese determină pe baza prețurilor fără TVA;
c) importatorul autorizat, cu ocazia fiecărei operațiuni de
import de produse marcate, din suma ce urmează a se virabugetului de stat cu titlu de accize, determinată potrivitprevederilor pct. 71 alin. (5), va deduce numai contravaloareamarcajelor aferente cantităților de produse efectiv importate.Contravaloarea marcajelor ce urmează a se deduce din accizese determină pe baza prețurilor fără TVA.”
27. La punctul 118, alineatul (2) se modifică și va avea
următorul cuprins:
„(2) Trimestrial, situația privind cotele de piață se comunică
de direcția cu atribuții în elaborarea legislației în domeniulaccizelor din cadrul autorității fiscale centrale către direcția despecialitate care asigură secretariatul Comisiei, autoritateavamală centrală, direcțiile cu atribuții de control din subordineaAgenției Naționale de Administrare Fiscală și a MinisteruluiAdministrației și Internelor.”
28. La punctul 120 subpunctul 120.3, după alineatul (3)
se introduce un nou alineat, alineatul (4), cu următorulcuprins:
„(4) În înțelesul prezentelor norme metodologice, prin tutun
brutsau tutun parțial prelucrat se înțelege produsul rezultat în
urma operațiunilor de primă transformare a tutunului frunză înunități autorizate ca prim-procesatoare.”
29. Anexele nr. 33, 34, 52 și 53 se modifică și se
înlocuiesc potrivit anexelor nr. 1—6, care fac parteintegrantă din prezenta hotărâre.
Art. II. — Operatorii economici care dețin autorizații de
utilizator final pentru utilizarea cărbunelui și cocsului în unuldintre scopurile prevăzute la art. 206
20alin. (1) pct. 2 lit. a), b) și
e) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările șicompletările ulterioare, își pot desfășura în continuare activitateafără a proceda la notificarea prevăzută la art. I lit. B pct. 8 dinprezenta hotărâre aferent pct. 82 de la titlul VII din Normelemetodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codulfiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cumodificările și completările ulterioare, dar nu mai târziu deexpirarea termenului de valabilitate a autorizației de utilizatorfinal.
Art. III. — Având în vedere dispozițiile tranzitorii ale art. IV din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 54/2010 privind unelemăsuri pentru combaterea evaziunii fiscale, se emit următoareleprecizări:
„Art. IV. — (1) Prevederile art. I pct. 4, 21 și 22 se aplică
începând cu data de 1 iulie 2010.
(2) Autorizațiile deținute de antrepozitarii autorizați
pentru antrepozitele fiscale de depozitare produseaccizabile, cu excepția situațiilor prevăzute la art. I pct. 5, îșiîncetează valabilitatea la data de 1 septembrie 2010.
(3) Antrepozitarii autorizați pentru producția de produse
energetice și antrepozitarii autorizați pentru producția dețigarete, inclusiv persoanele afiliate acestora, prevăzuți laart. I pct. 5, care la data intrării în vigoare a prezenteiordonanțe de urgență dețin mai mult de 8 antrepozite fiscalede depozitare de produse energetice și mai mult de douăantrepozite fiscale de depozitare țigarete, au obligația ca întermen de 10 zile lucrătoare de la intrarea în vigoare aprezentei ordonanțe de urgență să comunice Comisieipentru autorizarea operatorilor de produse supuseaccizelor lista antrepozitelor fiscale de depozitare, în numărde maximum 8, respectiv două, pentru care se
intenționează reautorizarea acestora.
(4) După 48 de ore de la data intrării în vigoare a
prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, cu excepția
cazurilor prevăzute la art. I pct. 5, se interzice deplasareaproduselor accizabile în regim suspensiv de accize cătreantrepozite fiscale de depozitare.
(5) Antrepozitarii autorizați care la data intrării în vigoare
a prezentei ordonanțe de urgență dețin autorizații valabile,care au depășit perioada de 3 ani în cazul contribuabililormari și mijlocii stabiliți conform reglementărilor în vigoareși, respectiv, de un an în celelalte cazuri de la data deîncepere a valabilității autorizației și doresc să își continueactivitatea ca antrepozitar autorizat, au obligația de asolicita reautorizarea până la data de 31 august 2010inclusiv, în condițiile prevăzute în Normele metodologice deaplicarea a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobateprin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările șicompletările ulterioare.
(6) Antrepozitarii autorizați care dețin autorizații valabile
la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență,a căror valabilitate, până la data de 31 august 2010, nudepășește 3 ani în cazul contribuabililor mari și mijlocii și,respectiv, un an în cazul contribuabililor mici de la data deîncepere a valabilității autorizației, au obligația de a seconforma prevederilor art. I pct. 13, 15 și 17 până la data de31 august 2010 inclusiv.
(7) Nerespectarea prevederilor alin. (5) și (6) atrage
revocarea autorizațiilor de antrepozit fiscal.”
Precizări:
(1) Deplasările de produse accizabile în regim suspensiv de
accize care au fost începute înainte de data de 26 iunie 2010 se
efectuează și se încheie în conformitate cu prevederile legaleale titlului VII din Codul fiscal în vigoare până la modificareaacestuia prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 54/2010. Înaceastă situație, produsele accizabile pot fi plasate și deținute înantrepozitele fiscale de depozitare în regim suspensiv de accize.
(2) Produsele accizabile deținute de antrepozitele fiscale de
depozitare în regim suspensiv de accize la data intrării învigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 54/2010,inclusiv în cazul prevăzut la alin. (1), pot beneficia de acestregim până la data de 1 septembrie 2010, dată la care intervineexigibilitatea accizelor, cu excepția situațiilor prevăzute la art. Ipct. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 54/2010referitoare la art. 206
21alin. (2) din Codul fiscal.
(3) Produsele accizabile prevăzute la alin. (2) pot fi deplasate
în regim suspensiv de accize până la data de 1 septembrie2010, după cum urmează:
a) de la un antrepozit fiscal de depozitare la un antrepozit
fiscal de producție;
b) de la un antrepozit fiscal de depozitare la un alt antrepozit
fiscal de depozitare, atunci când asupra produselor accizabilenu intervine schimbul de proprietate, acestea fiind înproprietatea antrepozitarului autorizat care deține antrepozitulfiscal de depozitare primitor.
(4) Produsele accizabile prevăzute la alin. (2) care intră sub
incidența sistemului de marcare pot fi marcate în antrepozitulfiscal de depozitare dacă antrepozitarul autorizat deținător alacelui antrepozit a fost autorizat pentru marcarea produselor,dar nu mai târziu de data de 1 septembrie 2010. Marcajeleneutilizate până la această dată vor fi restituite până la data de15 septembrie 2010 Companiei Naționale „ImprimeriaNațională” — S.A., în vederea distrugerii, operațiune care se vadesfășura sub supraveghere fiscală, pe cheltuiala operatoruluieconomic.
(5) Începând cu data de 26 iunie 2010, deplasările
intracomunitare de produse accizabile pot fi realizate în regimsuspensiv de accize până la locul de primire care a fost autorizatca antrepozit fiscal de depozitare, situație în care exigibilitateaaccizelor intervine la momentul primirii produselor accizabile,
plata accizelor urmând a se efectua potrivit prevederilor
art. 206 51alin. (1) din Codul fiscal. În acest caz, antrepozitarului
autorizat deținător al antrepozitului de depozitare îi suntaplicabile prevederile destinatarului înregistrat, până laobținerea de către acest operator economic a autorizației dedestinatar înregistrat, dar nu mai târziu de data de 1 septembrie2010. Produsele accizabile astfel achiziționate vor fi admisepentru depozitare în locul autorizat ca antrepozit fiscal, cucondiția ca produsele să fie delimitate distinct de cele deținuteîn regim suspensiv de accize, dacă este cazul.
(6) Pentru situația prevăzută la alin. (5), în cazul produselor
accizabile supuse marcării, marcarea produselor se poaterealiza în locul de primire, care anterior a fost autorizat caantrepozit fiscal de depozitare, cu condiția ca antrepozitarulautorizat deținător al acelui antrepozit să fi fost autorizat pentrumarcarea produselor. Produsele accizabile astfel primite trebuiemarcate înainte de comercializarea acestora pe piața națională,dar nu mai târziu de termenul de plată al accizelor care audevenit exigibile, respectiv la data primirii lor.
(7) În situația produselor accizabile supuse marcării
provenite din operațiuni proprii de import începute după data de26 iunie 2010, aplicarea marcajelor poate fi realizată de cătreantrepozitarul care a fost autorizat pentru depozitare și marcare,înainte de punerea în liberă circulație a produselor, respectiv înantrepozite vamale, antrepozite libere sau zone libere. Înaceastă situație, antrepozitarului autorizat îi sunt aplicabileprevederile importatorului autorizat pentru marcarea produseloraccizabile, până la obținerea de către acest operator economica autorizației de importator autorizat, dar nu mai târziu de1 septembrie 2010. Dacă până la această dată operatoruleconomic nu obține autorizația de importator autorizat,marcajele neutilizate până la data de 1 septembrie 2010 vor firestituite până la data de 15 septembrie 2010 CompanieiNaționale „Imprimeria Națională” — S.A., în vederea distrugerii,operațiune care se va desfășura sub supraveghere fiscală, pecheltuiala operatorului economic.
(8) Până la obținerea autorizației de destinatar înregistrat sau
de importator autorizat, dar nu mai târziu de data de1 septembrie 2010, operatorii economici pot utiliza marcajeleaferente notelor de comandă aprobate.
(9) În cazul prevăzut la alin. (5), antrepozitarul autorizat
pentru depozitare în vederea autorizării în calitate de destinatarînregistrat va depune la autoritatea fiscală centrală — direcțiade specialitate care asigură secretariatul Comisiei pentruautorizarea operatorilor de produse supuse accizelorarmonizate, denumită în continuare Comisie , o cerere potrivit
modelului prevăzut în anexa nr. 39 la Normele metodologice deaplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prinHotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările și completărileulterioare, denumite în continuare norme metodologice, însoțită
de următoarele documente:
a) copia autorizației de antrepozitar autorizat;b) certificatul de atestare fiscală;c) cazierul fiscal;d) informațiile necesare determinării garanției, potrivit
pct. 108 din normele metodologice;e) copia contractelor încheiate cu antrepozitele fiscale din
statele membre de expediere.
(10) În cazul prevăzut la alin. (7), antrepozitarul autorizat
pentru depozitare în vederea autorizării în calitate de importator
autorizat va depune la autoritatea fiscală centrală — direcția despecialitate care asigură secretariatul Comisiei o cerere potrivitmodelului prevăzut în anexa nr. 55 la normele metodologice,însoțită de următoarele documente:
a) copia autorizației de antrepozitar autorizat;
b) certificatul de atestare fiscală;c) cazierul fiscal;d) informațiile necesare determinării garanției, potrivit
pct. 117.1 din normele metodologice;
e) copia contractelor încheiate cu furnizorii din țări terțe.
(11) Antrepozitarii autorizați deținători de autorizații valabile
a căror valabilitate, la data intrării în vigoare a prevederilorOrdonanței de urgență a Guvernului nr. 54/2010, a depășit, dela data autorizării antrepozitului fiscal, 3 ani în cazulcontribuabililor mari și mijlocii și, respectiv, un an în celelaltecazuri, care solicită reautorizarea până la data de 31 august2010, pot desfășura activitatea în baza vechilor autorizații pânăla eliberarea de către Comisie a noilor autorizații.
(12) În situația în care Comisia respinge cererea de
reautorizare, Comisia va emite decizie de revocare aautorizației, care va fi comunicată operatorului economic, prinautoritatea vamală teritorială.
(13) Decizia prevăzută la alin. (12) produce efecte de la data
comunicării acesteia operatorului economic.
(14) În vederea respectării prevederilor art. IV alin. (6) din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 54/2010, antrepozitariiautorizați au obligația de a depune la autoritatea fiscală centrală —direcția de specialitate care asigură secretariatul Comisiei, pânăla data de 31 august 2010 inclusiv, documentele necesarepentru conformarea prevederilor respective.
(15) Revocarea autorizațiilor de antrepozite fiscale ale
antrepozitarilor autorizați care nu se conformează prevederilorart. IV alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernuluinr. 54/2010 se face prin decizie a Comisiei.
(16) În cazul expeditorilor înregistrați care dețin autorizații
valabile la data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență aGuvernului nr. 54/2010, conformarea cu prevederile art. I pct. 18din această ordonanță de urgență se dovedește prin depunereadocumentului care atestă completarea nivelului garanției, dupăcaz, la autoritatea fiscală teritorială, înainte de operațiunile deimport ce urmează a se efectua. Autoritatea fiscală teritorială vatransmite o copie a documentului respectiv la autoritatea fiscalăcentrală — direcția de specialitate care asigură secretariatulComisiei.
Art. IV. — Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 pentru
aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii
nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial alRomâniei, Partea I, nr. 112 din 6 februarie 2004, cu modificărileși completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezentahotărâre, se va republica în Monitorul Oficial al României,Partea I, dându-se textelor o nouă numerotare.
PRIM-MINISTRU
EMIL BOC
Contrasemnează:Ministrul finanțelor publice,
Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu
Șeful Departamentului pentru Afaceri Europene,
Bogdan Mănoiu
București, 23 iulie 2010.
Nr. 768.
ANEXA Nr. 1*)
(Anexa nr. 33 la Normele metodologice
de aplicare a prevederilor titlului VII din Codul fiscal)
CERERE
privind acordarea autorizației de utilizator final
1Codul NC va fi completat în mod obligatoriu la nivel de 8 cifre.
2Prin cantitatea estimată pentru un an se înțelege cantitatea necesară pentru 12 luni consecutive, iar prin cantitatea estimată pentru 3 ani se înțelege
cantitatea necesară pentru 36 de luni consecutive.
3Rubrica „Tip autorizație” se va completa cu toate tipurile de autorizații emise anterior sau în derulare.
*) Anexa nr. 1 este reprodusă în facsimil.
ANEXA Nr. 2
(Anexa nr. 34 la Normele metodologice
de aplicare a prevederilor titlului VII din Codul fiscal)
Autoritatea vamală teritorială
……………………………………….
AUTORIZAȚIE DE UTILIZATOR FINAL
Nr. …………….. din data ………………..
Cod utilizator final ……………………..
……………………………………………….., cu sediul în …………………………, str. …………… nr. ……, bl. …., sc. ….., et. ….., ap. …..,
cod poștal …………., județul ……………., telefon/fax ……………….., înregistrată la registrul comerțului cu nr. ……………….., având codulde identificare fiscală …………………………, se autorizează ca utilizator final de produse accizabile pentru punctul de lucru având codde utilizator …………………………….., situat în ………………………., str. ……………………………… nr. ….., bl. ….., sc. ….., et. ….., ap. ……,cod poștal …………., județul ……………….., telefon/fax …………………….. .
Această autorizație permite achiziționarea în regim de scutire directă/indirectă/exceptare de la plata accizelor, în scopul
prevăzut de Codul fiscal la art. …. alin. …. pct. …. lit. …., a următoarelor produse:
— denumire produs, cod NC și cantitate …………………………………;— denumire produs, cod NC și cantitate …………………………………;— denumire produs, cod NC și cantitate ……………………………….. .
Nivelul garanției ………………..Autorizația este valabilă începând cu data de …………………………… .
Conducătorul autorității vamale teritoriale,
……………………………………………………………………
(numele, prenumele, semnătura și ștampila)
ANEXA Nr. 3
(Anexa nr. 52.1 la Normele metodologice de aplicare a prevederilor titlului VII din Codul fiscal)
Denumirea antrepozitarului autorizat pentru producție/depozitare
………………………………………………………………………………………….Sediul:Județul …………………….., sectorul ……………….., localitatea ……………………..Str. ……………………… nr. ……….., bl. …………., sc. ………., et. ………, ap. …….Codul poștal ……………………………., telefon/fax ………………………………………Codul de accize/Codul de identificare fiscală …………………………………………
JURNAL
privind livrările de combustibil destinat utilizării exclusiv pentru aviație în luna ………….. anul ……………..38
Certificată de conducerea antrepozitului
Numele și prenumele …………………………………………Semnătura și ștampila ………………………………………
/elipsis/elipsis/elipsis/elipsis/elipsis/elipsis/elipsis/elipsis/elipsis/elipsis/elipsis.
DataNr.
crt.Tipul
produsului/
Cod NCU.M.Beneficiarul livrării
Cantitatea
totală
livrată
(6+10)Antrepozite de depozitare Alți beneficiari
Denumirea operatorului Codul de accizeNumărul
și data facturiiCantitatea livratăDenumirea
operatoruluiCodul de
identificare
fiscalăNumărul
și data facturiiCantitatea livrată
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
TOTAL
ANEXA Nr. 4
(Anexa nr. 52.2 la Normele metodologice de aplicare a prevederilor titlului VII din Codul fiscal)
Denumirea antrepozitarului autorizat pentru producție/depozitare
………………………………………………………………………………………….Sediul:Județul …………………….., sectorul ……………….., localitatea …………………….Str. ……………………… nr. ……….., bl. …………., sc. ………., et. ………, ap. …….Codul poștal ……………………………., telefon/fax ……………………………………..Codul de accize/Codul de identificare fiscală ………………………………………..
JURNAL
privind livrările de combustibil destinat utilizării exclusiv pentru navigație în luna …………….. anul ………39
Nr.
crt.Tipul
produsului/
Cod NCU.M.Beneficiarul livrării
Cantitatea
totală
livrată
(6+10)Antrepozite de depozitare Alți beneficiari
Denumirea operatorului Codul de accizeNumărul
și data facturiiCantitatea livratăDenumirea
operatoruluiCodul de
identificare
fiscalăNumărul
și data facturiiCantitatea livrată
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
TOTAL
Certificată de conducerea antrepozitului
Numele și prenumele …………………………………………Semnătura și ștampila ………………………………………
/elipsis/elipsis/elipsis/elipsis/elipsis/elipsis/elipsis/elipsis/elipsis/elipsis/elipsis.
Data
ANEXA Nr. 5
(Anexa nr. 53.1 la Normele metodologice de aplicare a prevederilor titlului VII din Codul fiscal)
Denumirea antrepozitarului autorizat pentru producție/depozitare
………………………………………………………………………………………….Sediul:Județul …………………….., sectorul ……………….., localitatea …………………..Str. ……………………… nr. ……….., bl. …………., sc. ………., et. ………, ap. …….Codul poștal ……………………………., telefon/fax …………………………………Codul de accize/Codul de identificare fiscală ……………………………………
JURNAL
privind achizițiile/livrările de combustibil destinat utilizării exclusiv pentru aviație în luna …………..anul ……………..40
Certificată de conducerea antrepozitului
Numele și prenumele …………………………………………Semnătura și ștampila ………………………………………
/elipsis/elipsis/elipsis/elipsis/elipsis/elipsis/elipsis/elipsis/elipsis/elipsis/elipsis.
DataNr.
crt.Numărul
și data
facturiiTipul produsului/
Cod NCU.M.Antrepozitul fiscal de la care s-a făcut achiziția Beneficiarul livrării
Destinația
produselor
(aeronavelor) DenumireaCodul de
identificare
fiscalăCantitatea
achiziționatăDenumirea
operatorului
economicNr. de înmatriculare
al aeronaveiCantitatea
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
TOTAL
ANEXA Nr. 6
(Anexa nr. 53.2 la Normele metodologice de aplicare a prevederilor titlului VII din Codul fiscal)
Denumirea antrepozitarului autorizat pentru producție/depozitare
………………………………………………………………………………………….Sediul:Județul …………………….., sectorul ……………….., localitatea ……………………..Str. ……………………… nr. ……….., bl. …………., sc. ………., et. ………, ap. …….Codul poștal ……………………………., telefon/fax ……………………………………..Codul de accize/Codul de identificare fiscală ………………………………………..
JURNAL
privind achizițiile/livrările de combustibil destinat utilizării exclusiv pentru navigație în luna …………..anul ……………..41
Certificată de conducerea antrepozitului
Numele și prenumele …………………………………………Semnătura și ștampila ………………………………………
/elipsis/elipsis/elipsis/elipsis/elipsis/elipsis/elipsis/elipsis/elipsis/elipsis/elipsis.
Data
1)Se va specifica AF, dacă aprovizionarea se face de la un antrepozitar autorizat, DÎ, dacă produsele provin din achiziții intracomunitare proprii în calitate de destinatar înregistrat, sau IM, dacă produsele
provin din operațiuni proprii de import.Nr.
crt.Proveniența produselor
energetice 1)Numărul și data
facturiiTipul produsului/
Cod NCU.M.Furnizor Beneficiarul livrării
DenumireaCodul de
identificare fiscalăCantitatea
achiziționatăDenumirea
operatorului
economicNr. de înmatriculare al navei Cantitatea
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
TOTAL
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr…. [601524] (ID: 601524)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.