Pentru elaborarea acestui studiu am primit sprijin din partea mai multor instituții și persoane, față de care doresc să îmi arăt recunoștința. [301937]

[anonimizat]: Geografic

STUDIUL BIOGEOGRAFIC AL PĂDURII SNAGOV

Absolvent: [anonimizat]: [anonimizat], 2016

[anonimizat].

[anonimizat] a [anonimizat] a împărtășit cunoștințele acumulate în ani de experiență pentru a-mi ghidat pașii spre întocmirea unei lucrări științifice.

Îmi exprim gratitudinea și față de profesorii de excepție care m-[anonimizat]. [anonimizat], [anonimizat].

[anonimizat] a României și Administrația Națională de Meteorologie.

Mulțumiri speciale Universității din București care mi-a pus la dispoziție o mare parte din documentația utilizată în redactarea studiului.

CAPITOLUL I. INTRODUCERE

Importanța studiilor biogeografice

Călinescu (1973) a afirmat că biogeografia este o [anonimizat], vegetale sau animale.

Aceasta nu este o știință individuală ci mai degabă o îmbinare între biologie și geografie. Prin urmare face legătura dintre comunitățile vegetale și animale și particularitățile impuse de mediul natural.

De-a [anonimizat], un rol important în cunoașterea evoluției Pământului dar și în protecția comunițăților umane împotriva unor riscuri naturale.

Culturile agricole s-[anonimizat].

Prin cercetarea detaliată a arborilor s-a descoperit care dintre acestia au capacitatea de a [anonimizat] s-au organizat plantații.

Medicina modernă cât și cea tradițională se bazează pe remedii sau compuși furnizați de natură.

Cunoașterea mediilor în care plantele și animalele se dezvoltă a dus la descoperiri uimitoare privind evoluția Terrei folosind principiul actualismului.

În urma evenimentelor din trecut omul a [anonimizat] o amenințare considerabilă pentru el. Tocmai de aceea studiile biogeografice sunt utilizate și pentru protecția învelișului viu din care face parte și omul.

1.2 Istoricul preocupărilor pentru protecția naturii în România

De-a lungul timpului foarte mulți cercetători autohtoni au încercat să conserve peisajele românești și să înteleagă legăturile cauzale ce iau naștere în geosistem. Aceștia s-au preocupat îndeosebi pentru protecția florei și faunei din țara noastră.

[anonimizat] I. [anonimizat]-[anonimizat]: Simion Mehedinți, P. Antonescu și GR. Antipa.

Potrivit lui Mohan G. Și Ardelean A. (2006), secolul XX a fost făra îndoială prioada de referință în ceea ce privește protecția naturii pe meleagurile romanești.

Eforturile colective depuse de asociațiile ‘Hanul drumeților’,înființată în anul 1920 și ‘Frația munteană’, înființată în 1922, dar și a presiunii a numeroși geografi, geologi, biologi și silvicultori a dus la formarea de numeroase comisii pentru ocrotirea naturii.

În anul 1930, demersurile în sens ecologic s-au materializat prin înființarea primei rezervații naturale, în care distrugerea plantele și animalele de interes cultural și științific era pedepsită conform legislației în cauză.

Pâna în 1943 erau deja 36 de astfel de rezervații printre care se aflau: Valea Bâlei (Munții Făgărași), Pădurea Letea, Pietrosul Rodnei , Piatra Craiului și Parcul Național Retezat. Începând cu jumatatea secolului al XX-lea, Academia Romană se implică activ în problemele de mediu prin înglobarea Comisiei Monumetelor Naturii, înființată de catre Emil Racoviță în anul 1930. Drept urmare în 1990 a fost elaborată legea mediului, iar în 1995 au fost declarate alte 13 parcuri naționale.

1.3 Studii anterioare asemănătoare

Lucrarea de față reprezintă un studiu al biodiversității, realizat din necesitatea de a proteja atat habitatele specifice formațiunilor forestiere cât și elementele floristice și faunistice caracteristice.

Din dorința de a cunoaște și a înțelege cât mai bine interacțiunile dintre mediul biotic și cel abiotic am ales drept areal de studiu Pădurea Snagov, o pădure periurbană a orașului București. Acesta face parte dintr-un un areal cu o accesibilitate mare, supus permanent presiunilor antropice.

La nivelul Pădurii Snagov, au mai existat studii geografice ale Regiei Naționale a Pădurilor privind exploatarea durabilă a fondului forestier, însă acest studiu se îndepărtează de domeniul economic și își mută privirea spre legăturile cauzale care au dus la apariția speciilor faunistice și floristice în acest areal.

În anul 2011, Tinel Gheorghe în lucrarea sa de doctorat “Potențialul recreativ al pădurilor periurbane Municipiul București”, reamintește rolul Pădurii Snagov în ceea ce privește feneomenele de poluare și stărea de sănătate a oamenilor.

În anul 2015, Orăsanu Diana vorbește în lucrarea sa de licență despre compoziția floristică și faunistică a Pădurii Băneasa, prin urmare lucrarea de față reprezintă în același timp o extindere a suprafeței deja studiate în România.

1.4 Scopul și obiectivele lucrării

În elaborarea acestei lucrări am urmărit să surprind diversitatea biologică a formațiunii forestiere „Pădurea Snagov”. În procesul de realizare a studiului biogeografic am urmărit atingerea următoarelor obiective:

Obiectiv1 – Să scot în evidență relația dintre factorii naturali și condiționarea acestora pentru dezvoltarea formațiunii forestiere;

Obiectiv 2 – Să identific tipurilor de asociații vegetale și componenta faunistică din arealul de studiu.

1.5 Localizare

1.5.1 Localizarea arealului în cadrul Regiunilor biogeografice ale Europei

Potrivit Agentiei Europene de Mediu (2015), la nivelul Europei exista 11 regiuni biogeografice și anume regiunile: alpine, anatoliene, arctice, atlantice, ale Mării Negre, boreale, continentale, macaronesiene, mediteraneene, pannoniene și stepice.

România se suprapune peste 5 dintre aceste regiuni (alpină, pannoniană,stepică, regiunea Mării Negre sau pontică și regiunea continentală).

Datorită poziției geografice, Pădurea Snagov se află în cadrul regiunii biogeografice continentale dar are și o puternică influența stepică, aflându-se la contactul dintre aceste doua regiuni, într-o zonă de tranziție.

Figura 1 . Localizarea arealului în cadul regiunilor biogeografice ale Romaniei (EEA)

1.5.2 Localizarea arealului în cadrul României.

Potrivit Andronic M. (2004), Pădurea Snagov este așezată în sud-estul României, în Câmpia Româna la est de Râul Argeș, subunitatea Câmpia Vlăsiei și se întinde pe o suprafață de 1470 hectare.

Din punct de vedere al unităților administrativ teritoriale, arealul de studiu face parte preponderent din comuna Snagov, aflată în extremitatea nord-estică a județului Ilfov. Pe mici porțiuni înpartea vestică, pădurea se află sub administrația comunei Ciolpani.

Figura 2. Harta administrativă a Pădurii Snagov.

În ceea ce privește localizarea în cadrul județului este important de precizat apartenența la județul Ilfov (în partea nordică a acestuia), dar și proximitatea față de județul Prahova.

Limite:Nord: localitatea Siliștea Snagovului

Nord-est: localitatea Gruiu

Nord-vest: localitatea Lupăria

Sud: localitatea Dumbrăveni

Est: câmp arabil

Vest: localitățile Ciolpani și Tâncăbești

Figura 3. Poziția geografică a Pădurii Snagov în cadrul României și a județului Ilfov.

CAPITOLUL 2. METODOLOGIE

Pentru atingerea primul obiectiv am construit:

a) Harta solurilor în programul QGis 2.14 unde:

-am realizat limita vectorială a Pădurii Snagov,

– am încarcat baza de date care conținea tipurile de sol din România pe care am decupat-o după limita pădurii

-am stilizat harta folosind categorii de valori unice, apoi am exportat-o în format .jpeg

b) Modelul digital de elevație

Pentru realizarea acestuia am digitizat (în programul QGis 2.14) curbele de nivel și cotele altitudinale ce se suprapun limitei Pădurii Snagov, folosind o hartă topografică cu scara 1: 25 000. În continuarea am folosit opțiunile Raster și Interpolare, am stilizat harta și am exportat-o în format .jpg.

Pe baza DEM am contruit Profilul morfometric al Pădurii Snagov , cu ajutorul instrumentelor de analiză 3D.

c) Coloana Stratigrafică a fost realizata cu ajutorul programului Paint în funcție de componența depozitelor superficiale existente.

d) Graficul variației temperaturilor medii multianuale și a precipitațiilor medii multianuale a fost realizat în Microsoft Excel 2010, unde :

am introdus valorile medii multianuale ale temperaturilor și precipitațiilor medii multianuale sub formă de tabel;

am inserat o diagramă de tip coloană, pe care am modificat-o ulterior pentru a avea un grafic mixt (am transformat în linie coloanele care conțineau valorile temperaturilor medii multianuale).

am copiat tabelul într-un document Microsoft Word 2010

Pentru atingerea obiectivului numărul 2 am realizat:

Fișa biogeografică:

A fost construită pe trei suprafețe distincte, pe care le-am stabilit pe baza hărții topografice 1:25 000 împreună cu profesorul îndrumător.

Suprafața numărul 1 este un poligon cu o lungime de 20m și o lățime de 4,5m. Trei dintre laturile poligonului sunt linii drepte, excepție făcând a 4-a latură care din cauza apropierii de Lacul Snagov are o formă neregulată. După delimitarea suprafeței de probă am indentificat speciile componente si le-am completat în tabel:

stratul 5 – arbori cu o înălțime de peste 7 m;

stratul 4 – arbori cu înălțimi cuprinse între 3,5 și 7 m;

stratul 3 – arbori cu înălțimi cuprinse între 1,5 și 3,5 m;

stratul 2 – subarbuști cu înălțimi între 0,5 si 1,5 m;

stratul 1 – ierburi și mușchi;

stratul 0 – litiera.

Abundența pe specii s-a realizat numărând indivizii din fiecare specie

Dominanța pe strat a fost realizată după modelul Braun-Blanquet, astfel:

codul 5 – acoperire a suprafeței de probă între 100% și 75%;

codul 4 – acoperire a suprafeței de probă între 75 și 50 %;

codul 3 – acoperire a suprafeței de probă între 50 și 25%;

codul 2 – acoperire a suprafeței de probă între 25 și 10%;

codul 1 – acoperire a suprafeței de probă între 10 și 1% ;

codul p – acoperire a suprafeței de probă sub 1%.

Piramida vegetației

Piramida vegetației este o metodă grafică ce se realizează pe baza fișelor biogeografice.

Pentru construirea acesteia am realizat un tabel în programul Microsoft Excel 2010 care a inclus codurile corespunzătoare straturilor de vegetație și gradelor de acoperire în suprafață ale acestora , apoi am inserat o diagram de tip coloană 2D cu doua scări distincte:

Scara orizontală: 1 cm = 1 cod al straturilor de vegetație conform metodei Braun-Blanquet;

Scara verticală : 2 cm = 1 strat de vegetație.

În continuare am eliminat valorile negative de pe scara verticală folosind: Format axis – Number – select Custom – Format code: 0;0 și am modificat culorile fiecărui strat de vegetație. După terminarea stilizării am introdus diagrama, iar în colțul din dreapta am realizat legenda.

Am procedat identic pentru fiecare fisă biogeografică.

Histofenograma

Pentru a scoate în evidență modul în care temperatura condiționează fenofazele formațiunilor vegetale am construit histofenograma . Pentru realizarea acesteia am folosit date climatice de la stația meteorologică Snagov, fiind cea mai apropiata stație meteorologică de arealul de studiu.

Datele au cuprins valorile temperaturilor medii multianuale în intervalul 1930-2010, cât și altitudinea la care se află stația.

Inițial am elaborat un tabel folosind Microsoft Excel 2010 în care am trecut valorile temperaturii.

Apoi am selectat aceste valori și le-am introdus într-un grafic de tip „Line” de unde a rezultat diagrama pe care am modificat-o ulterior (în format jpg ) cu ajutorul programului Corel Draw X7.

În Corel am trasat pragurile termice de: 5, 10,15 și 20șC și am delimitat: durata medie a sezonului de vegetație, durata efectivă a sezonului de vegetație și perioada de activitate biologică maximă.

Profilul biogeografic

Profilul biogeografic a avut drept suport profilul morfometric realizat în programul QGis 2.14 și care a cuprins arealele pe care s-au realizat fisele biogeografice.

În programul Corel Draw X8 am creat câte un design grafic pentru fiecare specie de arbore sau arbust întâlnită pe suprafețele observate, apoi am:

Importat profilul morfometric și l-am transferat în bitmap pentru a realiza editările ulterioare;

Am delimitat 2 fășii paralele pe care le-am colorat în funcție de tipurile de sol și de geologia arealului;

Urmărind fisele biogeografice, am introdus simbolul pentru fiecare specie reprezentativă, ținând cont de straturile existente și de altitudinile corespunzătoare;

Pentru a reprezenta stratul ierbaceu am trasat o linie de culoare verde la baza arborilor în functie de variațiile altitudinale;

Legenda a fost făcută, în partea de jos a pagini și cuprinde atat speciile de arbori și arbuști căt și elementele legate de sol și geologie.

Profilul biogeografic a fost exportat în format jpg.

CAPITOLUL 3. CONDIȚIILE STAȚIONALE PENTRU DEZVOLTAREA FORMAȚIEI FORESTIERE

3.1 Geologia

Din punt de vedere geologic Pădurea Snagov se afla pe unitațile de platformă de vârstă precambriană ale Câmpiei Romane la est de râul Argeș (Platforma moesică pe un fundament de tip valah).

Potrivit lui Juravle (2009), câmpia din care arealul de studiu face parte, a luat naștere în perioada Cuaternară, în Pleistocen. Timp în care au avut loc mai multe megacicluri de sedimentare (Cambrian – Carbonifer superior, Permian – Triasic, Jurasic inferior – Cretacic, Eocen – Oligocen și Badenian superior – Pleistocen). Din punct de vedere litologic aceste depozite sunt reprezentate de loess-uri cu o dispunere tabulară.

Depozitele superficiale sunt preponderent din Holocen alcatuite din loessuri, nisipuri, argile și pietrisuri cu o structură orizontală, tabulară, după cum se poate observa și în coloana stratigrafică alăturată. Figura 4. Compoziția fundamentului Valah

(Juravle, 2009)

Figura 5. Coloana stratigrafică a depozitelor

superficiale (Juravle, 2009)

3.2 Geomorfologia

Din punct de vedere geomorfologic arealul reprezintă o câmpie tabulară, iar pe suprafete restranse se întâlnesc depresiuni închise ce se numesc crovuri, datorate tasării stratului de loess.

Figura 6. Modelul digital al terenului pe care este amplasată Pădurea Snagov.

Arealul are altitudini cuprinse între 89,8 și 100,5 m, după cum reiese și din profilul morfometric din Figura 7.

Figura 7. Variația altitudinală a suprafeței forestiere Pădurea Snagov pe direcția nord-vest, sud-est.

3.3 Climatul regional și topoclimatul

Clima întregii regiuni este cea temperat-continentală cu influențe date poziția geografică si de masele de aer care traversează întreaga Câmpie Română pe sectiunea la est de râul Argeș. Prin urmare climatul este unul continental continental de câmpie și un climat districtual de pădure.

3.3.1 Temperaturile

Temperaturile medii multianuale sunt de 10,5 șC și sunt specifice ierni geroase cu averse substanțiale sub formă de ninsoare, primăveri scurte, veri foarte calde și secetoase, iar toamna are o durată prelungită în care precipitațiile cad în cantități mici.

Luna cea mai călduroasă este iulie cu o temperatură de 21,4 și 22,9șC, tot în această luna s-a înregistrat temperatura maxima absoluta pe data de 29.07.1928, la stația meteorologică Snagov și a fost de 40,5șC.

Luna cea mai rece este ianuarie, cu o medie multianuală a temperaturilor de -2,8 și -3,4șC și o temperatura minimă absoluta de -31,2șC, pe data de 24 ianuarie 1942.

Vânturile dominante suflă de pe directiile nord-est și est, cu intensitate sporita in timpul sezonului rece, în această perioada ele ating o viteză cuprinsă între 27 și 54km/ora. Vântul predominant în perioada de iarnă este crivațul cu o cu o activitate intensă în aproximativ 10 zile din an.

Masele de aer calde si uscate din spre continentul african, imprimă vara un caracter de uscăciune, ceea ce influențează vegetația forestieră printr-o scădere a umidității aerului aerului și o creștere a evapotranspirației.

Fenomenele meteorologice specifice sunt:

înghețul care apare toamna, la sfârșitul lunii octombrie și începutul lunii noiembrie și se termină în ultima parte a lunii aprilie și început de mai, durează între 95-100 de zile;

ceața care se înregistrează 40 – 50 de zile pe an, cu deosebire iarna și în perioadele de tranziție.

3.3.2 Precipitații

Regimul precipitațiilor este caracterizat printr-o medie cu valori de aproximativ 560 mm/an. Acestea sunt repartizate în special în sezoanele primăvara-vară unde s-a înregistrat maxima de precipitații de 92,4 mm/an la începutul lunii iunie. Cantitatea de precipitații scade toamna când se resimte seceta.

Potrivit Ocolului Silvic Snagov, în sezonul de vegetație cantitatea de apa provenită din precipitații este de 133-155 mm/an, primăvara, iar vara de 145-150mm/an.

Evapotranspirația potențială este în lunile de vară de 145-150 mm, care se intensifică pe masură ce crește radiația solară. Prin urmare apare un deficit de umiditate în timpul verii care influențează vegetația forestiera până la sfarșitul sezonului de vegetație.

Fapt ce este evidențiat și de valorile indicelui de ariditate de Martonne.

Unde:

P – precipitații medii anuale

T – temperatură medie anuală

Figura 8. Variația temperaturilor si precipitațiilor medii multianuale în perioada 1930-2010

(Date obținute de la ANM, 2016)

3.4 Rețeaua hidrografică

Din punct de vedere hidrologic, semnificativă pentru dezvoltarea formațiunilor vegetale este prezenta Lacului Snagov în partea sudică a pădurii ceea ce imprimă un microclimat de tip șleau de deal, fapt pentru care la altitudini de aproximativ 100 metri se întalnesc specii de fag (Fagus taurica și Fagus orientalis), Condițile legate de cantitatea de precipitații cât și altitudinea la care se afla aceste formațiuni nu favorizeaza dezvoltarea lor, fapt ce reiese și din valoarea mare a indicelui de continentalitate Games.

==6,02

Unde:

P=media precipitaților

Alt= altitudinea

Apele de adâncime sunt acumulate în stratele de Cândești care primesc apa din zona subcarpatică și din raurile ce strabat zonele din proximitatea Câmpiei Snagov. Acestea sunt alcătuite din pietrișuri și nisipuri.

Apele freatice sunt prezente la adâncimi mici,între 8 și 15 m, potrivit Posea G. (2005), lucru care a favorizat dezvoltarea formațiunii forestiere. Direcția de curgere a stratului acvifer freatic este de la sud – vest către nord – est.

3.5 Solurile

În funcție de morfologia arealului se întâlnescu următoarele tipuri de sol:

în rovinele mediu depresionate cu înmlăștinare de suprafață specifice sunt tipurile de stagnosoluri mijlocii-mici, au o floră hidrofilă, acest tip de sol prezintă uscăciune in sezonul estival. În sezonul cu aport ridicat de precipitații apar acumulari de apă în orizonturile superioare cât și la suprafața solului.

în rovinele cu adancimi reduse și o slabă înmlăstinare se întâlnesc stagnosoluri, cu volum fiziologic mijlociu, volum de umiditate alternant(regim excesiv în anotipul vernal și uscat în estival)

terenurile plane sau slab înclinate apar tipuril preluvosol cel mult slab podzolite sau pseudogleizate cu volum edafic și fiziologic mijlociu.Acestea au un profil dezvoltat de tip neutru

terenurile plane au specific tipul de preluvosol foarte profund, cu volum fiziologic mare;

terenurile de luncă înalte spre grinduri înalte sau albii părasite colmatate au aluviosoluri stratificate și făra pietrișuri.Terenul este rar inundabil ,iar vara prezintă deficit de umiditate.

lunca înaltă cu grinduri joase sau zonele periodic inundabile prezintă luvosoluri stratificate, nisipo-lutoase sau luto-nisipoase, situate deasupra nivelului apei freatice

pe luncile înalte rar inundabile și pe grindurile joase apar aluviosoluri stratificate cu un aport sporit de humus;

pe luncile joase și în depresiunile adânci cu exces de apă stagnantă se întâlnesc soluri gleice;

în unele zone periferice, la contactul cu suprafețele agricole se întâlnesc pe areale restrănse soluri de tipul faeoziomurilor.

Harta 9. Repartiția principalelor tipuri de sol în Pădurea Snagov (SRTS, 2012)

CAPITOLUL 4. ANALIZA BIOGEOGRAFICĂ A PĂDURII SNAGOV

4.1. Structura vegetației

Arealul de studiu face parte din biomul pădurilor nemorale europene.. Acesta include numeroase specii vegetale ierboase, subarbustive, arbustive, arboricole și multe specii de arbori cu o “uniformitate remarcabilă” potrivit Manea G. (2008, 128 ) , influențată de interacțiunea cu factorii stationari. Cadrul natural, marcat de elementele de natură climatică, petrografică și hidrologică a dus la apariția unei formațiuni forestiere cu elemente floristice diverse, unele dintre ele păstrându-se încă din terțiar. Pădurea Snagov însumează mai multe tipuri naturale de pădure. Compoziția acestora a fost modificată prin implicarea factorului antropic, însă caracteristicile de bază încă rămân dominante. În prezent formațiile forestiere existente sunt:

strejărete pure de Quercus robur

sleauri cu Quercus robur

sleauri cu Quercus cerris și Quercus frainetto

plopișuri pure de Populus alba

plopișuri pure de Populus nigra

amestecuri de Populus alba și Populus nigra

plopișuri de Populus tremula

aninișuri cu Alnus glutinosa

Toate acestea au în compoziție numeroase alte specii, a căror distribuție este strâns legată de cadrul natural, astfel:

Pe suprafețele tabulare, cu variații scăzute ale altitudinii se găsesc arbori precum Quercus robur, Quercus rubla, Fraxinus excelsior, Acer platanoides, Acer campestre, Acer tataricum, Tilia tomentosa, Carpinus betulus și Prunus avium. Pătura vie este formată din plante precum: Asperula odorata, Allium ursinum, Mercurialis perensis, Poligonatum latifolium, Carex pilosa, Hedera helix. În cazul stejăretelor pure predomină Brachypodium silvaticum, Pulmonaria mollissima și Geum urbanum, iar în cazul șleaurilor și a stejăreto – șleaurilor apar în special Arum orientale, Arum maculatum și Pulmonaria mollissima

Pe suprafețele usor depresionare, pe care apa stagnează după ploi puternice pentru o perioadă scurtă de timp, întâlnim Populus alba, Populus Canadensis, Salix alba, Quercus robur, și rare exemplare de Carpinus betulus, Acer campestre, Acer tataricum, specii de arbuști Crataegus monogyna, Ligustrum vulgare. Stratul ierbaceu este sărac compus predominant din Genista tinctoria, Fragaria vesca, Hypericum perforatum, Poa pratensis, Lithospermum purpureo-coeruleum.

Pe suprafețele în care se întâlnesc crovuri, specifici sunt arborii precum Quercus cerris, Fraxinus escelsior, Acer campestre, iar pătura vie este compusă din plante adaptate la excesul de umiditate Carex riparia, Iris pseudoacorus, Juncus effuses.

Pe marginea Lacului Snagov, unde se formează un topoclimat umed și mai răcoros apar elemente de vegetație care nu sunt specific acestei zone cum sunt exemplarele de Fagus sylvatica , Ouercus polycarpa și Sorbus domestica.

Pentru a evidenția cât mai bine structura vegetație am ales trei suprafețe de probă, poziționate conform Figura 10, pe care am inventariat și analizat compoziția floristică și faunistică.

Figura 10. Pădurea Snagov, pozițiea față de Lacul Snagov și localizarea suprafețelor pe care s-au realizat fisele biogeografice.

Fiecărei suprafațe de probă îi corespunde câte o fișă biogeografică, iar pentru fiecare fisă biogeografică am realizat piramida vegetației.

Piramida vegetației redă modelul arhitectural al formațiunii vegetale și conține informații privind abundența speciilor pe strat și dominanța acestora. În urma realizării piramidei de vegetație a reieșit faptul că Pădurea Snagov este o formațiune închisă, cu diferențe în ceea ce privește straturile de vegetație.

FIȘA BIOGEOGRAFICĂ nr. 1

I.Localizarea suprafeței de probă

II.Modelul arhitectural al formației vegetale

Figura 11. Fisa biogeografică numărul 1, arealul în care s-a completat fișa este ilustrat în Figura 9

III. Potențialul ecologic.

Forma de relief: mal

Roca parentală: loess

Altitudinea: 90 m

Declivitatea: 5-7ș

Expunerea: sud-est

Tipul genetic de sol: luvosol

Gradul de eroziune a solului: nu se poate preciza

Regim climatic general și particularități microclimatice: ierni geroase, veri secetoase, fenomene specifice precum ceata, înghețul și grindină

T(⁰C): 10,5°C T(⁰C) momentană: 16șC

Precipitații medii anuale (mm): 560 mm/an

Dinamica de ansamblu a formației vegetale: progresivă, arie protejată de interes național.

Prima suprafață de probă se află în proximitatea Lacului Snagov.

După inventarierea speciilor reiese că arealul conține specii floristice încadrate în toate cele cinci straturi de vegetație. Stratul superior este compus din arbori forestieri și pomi fructiferi, de mărimea a III-a (între 5 și 15 m). Aceștia fac parte din Familiile Betulaceae, Fagaceae, Ulmaceae, Rosaceae, Tiliaceae, Oleaceae și Aceraceae.

Surprinzătoare este prezența unor subarbuști (Crataegus monogyna și Prunus cerasifera) cu dimensiuni ce depășesc 7 m, o talie neobișnuită, datorată solului foarte bine aerisit, a umidității și a luminii puternice care au permis dezvoltarea acestora.

Totodată se remarcă existența unor biogrupuri:

Biogrup de 4 indivizi în cazul Ulmus foliaceae

Biogrup de 3 indivizi din speciile Tilia cordata și Fraxinus excelsior

3 biogrupuri de câte 2 indivizi de Acer campestre

Stratul cuprins între 7 și 3,5 m este compus din specii precum Salix alba, Cornus mas, Tilia cordata, Carpinus betulus, și Crataegus monogyna, avand o dominanță pe strat cuprinsă între 25 și 50%. Stratele arbustiv și subarbustiv au în alcătuire Robinia pseudoacacia, specie inexistentă în celelalte straturi.

Pentru această suprafață de probă, relevantă este înălțimea arborilor, care nu depășește 13 m, fapt ce a permis dezoltarea tuturor celorlaltor straturi în proporții ridicate. De asemenea, poziția suprafeței de probă, la periferia pădurii și în imediata proximitate a Lacului Snagov, a dus la rarefierea elementelor vegetale componente, prin urmare lumina poate pătrunde cu usurință până în apropierea solului. Pătura vie acoperă solul în proporție de 50 – 75%, fiind caracterizată printr-o diversitate accentuată a speciilor, iar aportul de materie vegetală a dus la formarea unei litiere continue, în componența căreia intră o cantitate mare de crengi uscate. Se remarcă existența speciilor stepice, Cornus mas și Crataegus monogyna, în statele superioare.

Piramida vegetației pentru fișa biogeografică numărul 1

0

Legendă:

Stratul arborilor cu înălțime de peste 7 m

Stratul arborilor cuprins între 3,5 și 7 m

Stratul subarbustiv (0,5 – 3,5 m)

Stratul ierbaceu și muscinal (sub 0,5 m)

Litiera continuă

Figura 12. Modelul arhitectural al formațiunilor vegetale realizat pe baza fisei biogeografice numărul 1.

FIȘA BIOGEOGRAFICĂ nr. 2

I.Localizarea suprafeței de probă

II.Modelul arhitectural al formației vegetale

Figura 13. Fisa biogeografică numărul 2, arealul în care s-a completat fișa este ilustrat în Figura 9

III. Potențialul ecologic al teritoriului

Forma de relief: interfluviu (câmp)

Roca parentală: Loess

Altitudinea: 96 m

Declivitatea: 0-3ș

Expunerea: –

Tipul genetic de sol: luvosol

Gradul de eroziune al solului: nu se poate deduce

Regim climatic general și particularități microclimatice: ierni geroase, veri secetoase, fenomene specifice precum ceata, înghețul și grindina

T(⁰C): 10,5°C T(⁰C) momentană: 16șC

Precipitații medii anuale (mm): 560 mm/an

Dinamica de ansamblu a formației vegetale: progresivă, arie protejată de interes național.

Pe suprafața pe care s-a construită fișa biogeografică numarul 2, apar toate straturile de vegetație după cum reiese și din piramida de vegetație construită pe baza fișei. În ciuda faptului că stratul arborilor este prezent în proporție cuprinsă între 75 – 100%, a fost posibilă și dezvoltarea celorlaltor straturi, fapt ce se datorează acoperirii reduse a stratului arborescent (1 – 10%), fiind compus din 5 exemplare de Tilia cordata. Prin urmare a fost posibilă pătrunderea luminii și dezvoltarea arbuștilor și subarbuștilor care au o dominanță între 25 și 50%. Pătura vie este foarte bogată, constituită din specii heliosciofile și ombrofile. Litiera continuă arată aportul constant de frunze și de crengi uscate.

În stratul arborilor întâlnim trei specii distincte ce au o acoperire cuprinsă între 75 și 100%. Cele mai multe exemplare sunt de Quercus robur (5 exemplare), urmate de Tilia cordata (4 specii) și un singur exemplar de Carpinus betulus.

Următoarele două straturi sunt compuse din specii de Tilia cordata, Carpinus betulus, Acer platanoides. Stratul ierbaceu este bogat, cu heliofite(Lilium margaton, Allium ursinum) și epifite.

Piramida vegetației pentru fișa biogeografică numărul 2

0

Legendă:

Stratul arborilor cu înălțime de peste 7 m

Stratul arborilor cuprins între 3,5 și 7 m

Stratul subarbustiv (0,5 – 3,5 m)

Stratul ierbaceu și muscinal (sub 0,5 m)

Litiera continuă

Figura 14. Modelul arhitectural al formațiunilor vegetale realizat pe baza fisei biogeografice numărul 2

FIȘA BIOGEOGRAFICĂ nr 3

I.Localizarea suprafeței de probă

II.Modelul arhitectural al formației vegetale

Figura 15. Fisa biogeografică numărul 3, arealul în care s-a completat fișa este ilustrat în Figura 9

III. Potențialul ecologic al teritoriului

Forma de relief: interfluviu (câmp)

Roca parentală: loess

Altitudinea: 93 m

Declivitatea: 0-3ș

Expunerea: –

Tipul genetic de sol: luvosol

Gradul de eroziune a solului: nu se poate preciza

Regim climatic general și particularități microclimatice: ierni geroase, veri secetoase, fenomene specifice precum ceata, înghețul și grindina

T(⁰C): 10,5 șC T(⁰C) momentană: 16șC

Precipitații medii anuale (mm): 560mm/an

Dinamica de ansamblu a formației vegetale: progresivă, arie protejată de interes național.

Pe ultima suprafață de probă cel mai dezvoltat este stratul arborilor. Aceștia au înălțimi de peste 30 m și sunt reprezentați de Carpenus betulus, Quercus robur, Fraxinus excelsio. Putem spune că în momentul creșterii acestora a existat o luptă puternică pentru lumină prin urmare straturile următoare nu s-au mai putut dezvolta. Stratul subarbustiv este slab dezvoltat, format din 5 exemplare de Tilia cordata. Pătura vie profită astfel de acoperirea redusă și se dezvoltă considerabil, dominând solul în proporție de 90%. Speciile reprezentative sunt puieții de Tilia cordata, Carpinus betulus, Fraxinus excelsior, dar și ierburi precum Urtica dioica, specifică solurilor bogate în calcar, Hypericum perforatum, Chelidonium majus și Alium ursinium, specii stepice. În acest caz litiera este discontinuă, dovadă a lipsei unor straturi care reprezentau la rândul lor o sursă de materie vegetală

Piramida vegetației pentru fișa biogeografică numărul 3

0

Legendă:

Stratul arborilor cu înălțime de peste 7 m

Stratul ierbaceu și muscinal (sub 0,5 m)

Litiera discontinuă

Figura 16. Modelul arhitectural al formațiunilor vegetale realizat pe baza fisei biogeografice numărul 1

4.2. Succesiunea fenofazelor

Dintre toate ecosistemele terestre, pădurile sunt cele mai complexe privind raporturile de interdependență dintre componentele sale. În mediul forestier formațiunile vegetale sunt condiționate de ecotop ( compus din factorii de natură climatică și edafică) și geotop ( reprezentat de factorii geomorfologici și geologici). Ecotopul acționează în mod direct asupra componentei vegetale împrimându-i principalele caracteristici, iar formațiunile vegetale la rândul lor nuanțează ecotopul. Clima intră în alcătuirea complexului de factori ecologici și impune, pe langă altele, modul de organizare al plantelor, fiind elementul declanșator în ceea ce privește sezonul de vegetație. Histofenograma este metoda deductivă care explimă cel mai bine legătura dintre temperatură și vegetație. Cu ajutorul acesteia putem determina modul de organizare al formațiunilor vegetale în funcție de valorile temperaturii.

Figura 17. Histofenograma la stația meteorologică Snagov, în perioada 1930 – 2010. (ANM)

Pentru începutul și sfârșitul sezonului de vegetație importantă este atingerea temperaturilor medii de 5° C . Sezonul de vegețație în ecotonul pădurilor nemorale europene începe în luna martie atunci când temperaturile cresc peste 5° C și se sfârșește în luna noiembrie moment în care temperaturile medii descresc până sub valoarea de 5° C. Durata medie a sezonului de vegetație pentru stația metrorologică Snagov, este de 240 de zile. Durata efectivă a sezonului de vegetație, cuprinsă între pragurile de 10 și 20 de grade, este de 192 de zile, iar perioada cu activitate biologică maximă se desfășoară într-un interval de 79 de zile.În acest interval au loc principalele fenofaze. Între valorile de 5 și 10° C, pentru majoritatea speciilor ce intră în componența Pădurii Snagov, are loc înmugurirea, fenofază ce se desfășoară în aproximativ 24 de zile. Există însă și specii în cazul cărora fenofazele se succed rapid, de cele mai multe ori înainte ca arborii să își dezvolte aparatul foliar. În această categorie intră speciile efemeroide precum Galanthus nivalis, Ficaria verna și Viola odorata, care în perioadele cu umbrire puternică se usucă și continuă să trăiască prin organele subterane, până cand primăvara revine. Între 10 și 20° C, într-un interval de 62 de zile, se defășoară fenofazele de infrunzire, înflorire și fructificare. Excepție face Prunus cerasifera care de multe ori înflorește înainte ca temperaturile să atingă valoarea de 10° C. Coacerea și maturizarea coincid cu perioada cu activitate biologică maximă. La Tilia cordata, în această perioadă are loc de fapt înflorirea.După perioada de diseminare a semințelor realizata la descreșterea temperaturilor de la 20 la 10° C ( realizată într-o perioadă de aproximativ 52 de zile, cu diferențieri în funcție de specie), are loc pierderea totală a aparatului foliar până la jumătatea lunii noiembrie când sezonul de vegetație ia sfârșit.

Speciilor de conifere introduse prin plantații pe areale restrânse nu le corespund aceste fenofaze.

4.3. Succesiunea tipurilor de asociații vegetale

Succesiunea tipurilor de asociații vegetale este redată cu ajutorul profilului biogeografic expus în Figura 14 . Din acesta reies diferențele majore în ceea ce privește dispunerea speciilor floristice în funcție de altitudine, de componența edafică și de cantitatea de lumină care ajunge la sol.

În Pădurea Snagov se observă cum la periferie, la altitudini de 90 m, în imediata apropiere a Lacului Snagov, apar arbori precum corcodușul, frasinul, carpenul, jugastrul, teiul și ulmul, arbuști (corn, gherginar) și o pătură vie diversă care acoperă solul în proporție de aproximativ 60%. Cu toate că diversitatea speciilor este mare, elementele floristice cele mai înalte ajug la înălțimi de maxim 10 – 12 m, ceea ce înseamnă că aceasta porțiune este compusă din arbori tineri, probabil apăruți spontan după defrisare. Prezența biogrupurilor indică favorabilitatea condițiilor de mediu dar și un puternic proces de diseminare. De asemenea arată faptul că nu au avut loc lucrari de ingrijire în această porțiune a pădurii. Pe măsură ce altitudinea crește, scade diversitatea speciilor de arbori. Astfel la altitudini de 96 metri întâlnim arbori precum stejarul, carpenul și teiul, tot pe acestea le întâlnim și în celelalte straturi la care se mai adaugă paltinul de camp. În acest caz înalțimea arborilor este mare, peste 20 – 30 m fapt pentru care nu se pot dezvolta arbuștii. Pătura vie este extrem de bogată, cu o acoperire a solului cuprinsă între 75 – 100 % compusă din specii precum Hedera helix, Alium usinum și un număr foarte mare de puieți ai arborilor prezenți în stratul arborilor, fapt datorat însămânțării naturale. În zonele de profunzime ale pădurii sunt prezente specii de stejar, carpen și frasin, cu exemplare ce au între 30 și 40 m, stratele arborescent și arbustiv lipsesc cu desăvârșire ca urmare a umbririi puternice. Stratul viu este foarte bogat, sunt prezente specii ombrofile.

La periferia formațiunii forestiere înălțimea arborilor scade, stratele arborescent, arbustiv și subarbustiv sunt dezvoltate, apar specii fotofile cum ar fi Fraxinus excelsior, Robinia pseudoacacia, Rosa canina.

Figura 18. Profilul biogeografic realizat pe baza fiselor biogeografice.

Tipuri de habitate

Într-un interviu acordat Agenției Europene de Mediu în anul 2016, specialistul în păduri și mediu Annemarie Bastrup-Birk afirmă că în spațiul european suprafața pădurilor a crescut în ultimul timp ca urmare a eforturilor de reîmpădurire, însă principala îngrijorare a rămas actuală. Aceasta reamintește rolul vital al formațiunilor forestiere și subliniază faptul că habitatele împreună cu speciile componente reprezintă preocuparea specialistilor deoarece s-a observat o tendință de degradare a habitatelor și evident o scădere a diversității biologice din cauza intervențiilor omului. Prin urmare este foarte important să cunoștem ecosistemele forestiere pentru a intervenii în cazul unui dezechilibru. Pădurea Snagov face parte din zona nemorală din spațiul cu un climat cald și cu altitudini joase. După Ielenicz (2006), în aria pădurilor de foioase se resimte cel mai puternic influențele antropice, datorită poziționării așezărilor umane și practicilor agricole. Prin compararea unor hărți topografice vechii ale Pădurii Snagov cu o hartă de actualitate se poate observa cum suprafața acoperită de pădure a suferit modificări.

Figura 19. Variația suprafeței Pădurii Snagov în intervalul 1912 – 1971 – 2016.

În vederea unei cunoașteri cât mai amănunțite a arealului de studiu voi detalia habitatul ce se regăsește în aria de studiu și voi preciza particularitățile acestuia în funcție de principalele forme de relief.

În anul 2005, Doniță a identificat și caracterizat habitatele din România, potrit acestuia suprafața de studiu Pădurea Snagov este poziționată în arealul în care se desfăsoară “Păduri danubian-balcanice de cer (Quercus cerris) cu Pulmonaria mollis”. Acest habitat este caracterizat prin prezența luvosoluriloe și a preluvosolurilor, prin temperaturi de peste 10° C (nunață mediteraneană) și precipitații între 500 și 700 mm/an.

În cazul Pădurii Snagov apar diferențieri în ceea ce privește organizarea habitatului,datorate variației altitudinale. Astfel, pe o suprafață extinsă unde nu exista denivelări, depozitele loessoide au dus la formarea solului cu profil dezvoltat ce prezintă o aciditate slabă până la foarte slabă și un caracter calcaros. Compoziția glanulometrică este relativ constantă pe întreg profilul lucru ce este benefic pentru aerația solului și prin urmare pentru productivitatea solului.

În regiunile joase, după ploi puternice apa stagnează la suprafața solului de tip preluvosol, cu aciditate moderată și un conținut de substanță organică mai scăzută. Pe aceste suprafețe pătura vie este compusă din specii indicatoare de uscăciune estivală, arborii întâlniți sunt stejarul peduncular și proporții scăzute de tei și carpen.

În rovine, apa stagnează pentru o perioadă îndelungată de timp, prin urmare vegetația forestieră este de tipul stejoretelor de câmpie cu o pătură vie compusă din specii rezistente la excesul de umiditate cum sunt Carex brizoides și Agrostis alba.

Potrivit lui Primack R. (2008), deteriorarea unui habitat, poate influența foarte mult și spațiile din proximitate. Pornind de la această idee, putem afirma ca este foarte importantă menținerea echilibrului din acest teritoriu deoarece un dezechilibru poate duce indirect la vătămarea Ariei Naturale Protejate Pădurea Snagov, un areal de importanță națională.

Studiu de caz: Aria Naturală Protejată Pădurea Snagov

Localizare și limite:

Aria naturală protejată Pădurea Snagov face parte din Pădurea Snagov, și este situată în sectorul nord-estic al acesteia dupa cum reiese și din Figura 10 .

Limite:

N: drum asfaltat de acces catre Palatul Snagov
        S: drum asfaltat de acces catre Lacul Snagov
          E: Lacul Snagov,
          V: drum asfaltat catre Palatul Snagov

Caracterizare :

Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii sau IUCN este prima organizație globală care a avut ca obiectiv conservarea mediului. Aceasta s-a înființat în anul 1942, iar în anul 1972 a facut public “Sistemul de Clasificarea al Ariilor Protejate”.

Comform clasificării IUCN există 6 categorii de arii naturale protejate.

Aria Naturală Protejată Pădurea Snagov este a rezervație de categoria a IV-a IUCN( “arie de management pentru habitat/specie”) o rezervație naturalistică, geobotanică și forestieră declarată prin legea 5/2000.

Motivul principal pentru care s-a instituit regimul de protectie este existenta a 15 exemplare de Fagus sylvatica.

Fagus sylvatica este o specie componentă a zonei nemorale, cu cea mai mare arie de acoperire, preponderent întâlnit în etajul cuprins între 800 – 1200 m, prezența lui în Pădurea Snagov (altitudini sub 100 m), într-un climat influențat de mase de aer ce imprimă uscăciune, cu energie calorică ridicată este un argument puternic pentru protecția acestui areal. (Ielenicz, 2005)

Fagul reprezintă în același timp o relicvă a Codrilor Vlăsiei ce formau odonioară o pădure de tip galerie situată pe de o parte și de alta a Râului Ialomiță.

În Aria Naturală Protejată Pădurea Snagov există exemplare de acest gen cu înălțimi de aproximativ 33 m, diametre de până la 100 cm și vârste apreciate de 220 ani după Tinel Gheorghe (2011).

Suprafață: După vectorizarea rezervației reiese că aceasta se întinde pe 17,7 ha.

Accesul se face cu scopuri educaționale, științifice sau turistice (eco-turism),prin comuna Ciolpani, pe D.N.1 București – Ploiești.

Informații administrative:Arealul de studiu este proprietatea statului roman, însă este administrat de catre Ocolul Silvic Snagov.

Conform informațiilor primite de la Ocolul Silvic Snagov, rezervația este alcatuită din două parcele:

-parcela 99 A – zona de management durabil;

-parcela 99 B – zona de protecție integrală.

Managementul:

Este forte important un management bine pus la punct în acest areal pentru conservarea unei relicve a Codrilor Vlăsiei și tot odată pentru a proteja limita inferioară a pădurilor de fag.

În ceea ce urmează voi prezenta obiectivele Fundației Snagov (custodele ariei naturale) în vederea păstrării integrității teritoriale și a biodiversității teritoriului de interes național.

Planurile de management pentru Rezervația Pădurea Snagov:

Figura 19 . Planuri de management pentru Aria Naturală Protejată Pădurea Snagov

(Informații preluate de la custodele Rezervației Snagov)

Solurile:

Tipurile de sol din Aria Naturală Protejată Pădurea Snagov sunt repartizate astfel:

-în unitatea administrativă 99 A, se găsesc preluvosoluri foarte profunde, cu volum fiziologic mare, de productivitate superioară pentru cvercinee și sleauri cu stejar,

-în unitatea administrativă 99 B, în zona de protecție strictă se găsesc preluvosoluri și pe porțiuni scăzute se găsesc soluri gleice, cu volum edafic și fiziologic mijlociu și productibilitate pentru stejar și șleauri.

Flora:

Pe suprafața Arie Naturale Protejate Pădurea Snagov s-au dezvoltat foarte multe specii de arbori precum:

stejarul (Quercus robur),

stejarul pedunculat (Quercus pedunculiflora),

frasinul (Fraxinus angustifolia și Fraxinus palissae ),

ulmul (Ulmus foliacea), plopul alb (Populus alba),

plopul cenusiu (Populus canescens),

plopul tremurător (Populus tremula),

teiul (Tilia cordata )

cerul (Quercus cerris).

Dintre arbuștii prezenți în acest areal amintim:

Porumbarul (Prunus spinosa)

Paducelul (Crataegus monogyna)

Măceșul (Rosa canina)

Drăcila (Berberis vulgaris)

Lemnul cainesc (Ligustrum vulgare)

Cătina albă (Hippophae rhamnoides)

Cătina roșie (Tamarix gallica)

Alunul (Corylus avellana)

Socul (Sambucus nigra)

Stratul ierbaceu este compus din:

Ghiocelul (Galanthus nivalis )

Brândușa (Crocus vernus)

Brebeneii (Corydalis bulbosa)

Mărgăritarul (Convallaria majalis)

Crinul de pădure (Lilium margaton)

Leurda (Allium ursinum)

Vița sălbatică (Vitis silvestris)

Idera (Hedera helix )

Drobița (Genista tinctoria)

Fragul (Fragaria vesca)

Sunătoarea (Hypericum perforatum)

Firuța (Poa pratensis)

Albăsteaua (Lithospermum purpureo-coeruleum)

Fauna:

În Aria Naturală Protejată Pădurea Snagov sunt prezente animale de interes cinegertic cum ar fi: căpriorul (Capreolus capreolus), cerbul lopătar (Dama dama), fazanul(Phasianus colchicus), potârnichea (Perdix perdix), melcul comestibil (Helix lucorum), iepurele (Lepus europaeus), porcul mistreț (Sus scrofa). Speciile care sunt stâns legate de mediu acvatic și pe care le întâlnim și în zona de protecție sunt: broasca de lac mare (Rana ridibunda), brotăcelul (Hila arborea), șarpele de casă (Natrix natrix), croitorul mare (Cerambyx cerdo). Păsările prezente în acest areal sun cucul(Cuculus lacorum și Circus macrourus), pupăza (Upupa epops), uliul (Accipiter nisus), cucuveaua (Athene noctua), cintezoii (Fringilla coeleps), pițigoii (Aegitalus caudatus), privighetorile (Luscinia megarhinchos), porumbeii sălbatici (Steptopelia decaocto) și turturelele (Streptopelia turtur). Alte specii faunistice care se întâlnesc sunt: melcul de livadă (Helix pomatia), dihorul (Mustela putorius), burscucul (Meles meles), vulpea (Vulpes vulpes), pisica sălbatică (Felis sylvestris), veverița (Sciurus vulgaris) și insecte precum Antipalus varipes, Calliphora vomitoria, Nitellia vera, Phaenicia sericata, Kiefferulus tedipediformis.

CONCLUZII

Pădurea Snagov este o formațiune vegetală închisă care se situează la contactul dintre două zone biogeografice, prin urmare este compusă din elemente floristice care aparțin atat Regiunii Biogeografice Continentale cât și Regiunii Biogeografice Stepice. Localizarea, în partea centrală a Câmpiei Române, a impus principalele caracteristici în ceea ce privește factorii de natura pedologică, geologică și climatică. Cadrul natural în care s-a dezvoltat pădurea este marcat de temperaturi de 10,5°C, precipitații de 560 mm/an, soluri de tip luvosol, preluvosol, foeziom care s-au format deasupra unor depozite loessoide. Din punct de vedere hidrologic, importantă este prezența Lacului Snagov care a sprijinit existența unor specii ce nu sunt caracteristice Câmpiei Române. Mai mult de atat, acesta a susținut menținerea unor relicve terțiare, adică a unor exemplare de Fagus sylvatica. Din punt de vedere altitudinal, putem spune că suprafața pe care se desfășoară pădurea nu prezintă variații mari, avănd în vedere înălțimea maximă de 100,5 m și cea minimă de 86,8 m, însă semnificative sunt porțiunile depresionare, în care se acumulează apă pe o perioadă îndelungată de timp, deoarece aici se dezvoltă vegetație specifică, cu adaptări distincte cum ar fi Carex riparia, Iris pseudoacorus, Juncus effuses.

În ceea ce privește compoziția stratului de arbori, putem spune că în cadul acestei formațiuni forestiere preponderent întâlnim specii de stejar (Quercus robur), carpen (Carpinus betulus), tei (Tilia cordata), frasin (Fraxinus excelsior) și jugastru (Acer campestre). Arbuștii prezenți sunt porumbarul (Prunus spinosa), gherginarul (Crataegus monogyna), măceșul (Rosa canina), drăcila (Berberis vulgaris), lemnul cainesc (Ligustrum vulgare), cătina albă (Hippophae rhamnoides), cătina roșie (Tamarix gallica), alunul (Corylus avellana), socul (Sambucus nigra), majoritatea dintre aceștia fiind specii stepice și substepice.

Pădurea Snagov este caracterizată prin complexitatea habitatului care a făcut posibilă dezvoltarea și organizarea speciilor forestiere. Acest habitat este în permanență influențat de intervenția omului, iar dezechilibrul ar putea pune în pericol nu numai biocenoza corespunzătoare acestuia ci și pe cea limitrofă.

BIBLIOGRAFIE

Agenția Națională pentru protecția mediului (n.d), Arii protejate de interes națonal, [Online] Accesibil pe : http://apmbucold.anpm.ro/files/ARPM%20BUCURESTI/Biodiversitate/ARIIPROTEJATE.pdf [Accesat pe 09.04.2016]

Andronic Mariana, (2004), Plan Urbanistic General Comuna Snagov (Ilfov), București

Clinovschi F. (2005), Dendrologie, Suceava, Universității Suceava,

Doniță Niculae et al. (2005), Habitatele din România , Editura Tehnică Silvică, București

EEA (11. 04.2016), Sustainable management is the key, Danemarca (n.d), 5-7

Gherasimov, C. H. (1960), Monografia geografica a Republicii Populare Romîne (Vol. I).

IUCN, (n.d) About IUCN , [online] Accesibil pe : http://www.iucn.org/about/ [Accesat pe 03.02.20016]

Juravle Doru (2009), Geologia României, Geologia terenurilor Est-Carpatice, Vol I, Iași, Stef, 45 – 84

Ministerul Mediului (18.06.2010), Arii de interes național,[online] Accesibil pe: http://biodiversitate.mmediu.ro/romanian-biodiversity/despre-arii-protejate/arpm/regiunea-bucuresti-ilofv/arii-protejate-de-interes-national/arii-de-interes-national [Accesat pe 09.04.2017]

Ministerul mediului, (15.03.20010), Aplicarea categoriilor IUCN [online] Accesibil pe: http://biodiversitate.mmediu.ro/romanian-biodiversity/despre-arii-protejate/definitii-si-clasificari-ale-ariilor-protejate/aplicarea-categoriilor-iucn [Accesat pe 10.03.20016]

Mohan G., Ardelean A., (2006), Parcuri și rezervații naturale din România,București, Victor B Victor

Manea Gabriela, (2008), Elemente de biogeografie, București, Universitară

Negulescu, E.G. et al, (1973) Silvicultura, București, Ceres

Negulescu E., Săvulescu Al.(1965), Dendrologie, București, Agro – Silvică

P Preda M. (1989), Dicționar dengrofloricol, București, Științifică și Enciclopedică

Richard B. Primack, et al.(2008), Fundamentele conservării diversității biologice. București, Agir, 166 – 167

Tinel Gheorghe (2011), Teză de doctorat: Potențialul recreativ al pădurilor periurbane Municipiul București, Brașov

Țărău D, Dicu D.(2014), Cartarea și bonitatea solurilor, Timișoara,[n.d], 18-38