Pentru a putea înțelege mai bine specificul activității turistice, a numeroaselor [606105]

Capitolul 1. Aspecte generale privind turismul și industria ospitalității

Pentru a putea înțelege mai bine specificul activității turistice, a numeroaselor
sectoare ale economiei care sunt implicate în activitatea turistică, dar și a interdepende țelor
ce se creează între acestea, este esențial să fie definite anumite noțiuni fundamentale din
turism.
1.1. Abordari actuale a noțiunilor fundamentale din turism

Apariția turismului nu poate fi datată clar, dar se poate observa că încă din cele mai
vechi timpuri, omul a fost curios să descopere locuri noi, practicând astfel formele
incipiente de turism. Pot fi observate aceste forme de turism la locuitorii Greciei Antice
care călătoreau pentru a vedea Jocurile Olimp ice, la patricienii roma ni care călătorea u în
stațiuni cu ape termale sau a egiptenilor antici care realizau călătorii în diferite orașe pentru
jubileele regale.
Mai târziu, în Evul Mediu, s -a dezvoltat în special turismul religios prin pelerinaje,
dar dezvoltarea acestuia a fost încetinit ã de numeroase războaie. Însă odată cu Revoluția
industrială, apariția locomotivelor cu aburi și construcția primelor căi ferate, urmate de
apariția automobilului, s -au dezoltat mijloacele de deplasare și omului i -a fost mult mai
ușor să călătorească, ceea ce a dus la o înflorire a activității turistice, dezvoltarea ce
continuă și în prezent și permite omului să își existinda constant destinațiile (de exemplu,
turismul spațial) și să diversifice activitățile practicate. 1
Turismul este călătoria efectuată în sc opul odihnei sau recreării, însă treptat scopul
călătoriilor s -a dezvoltat, generâ nd și mai multe forme de turism în prezent , cum ar fi
turism de afaceri sau turism medical. Organizația Mondială a Turismului ( O.M.T. )
definește turiștii că fiind persoanel e ce „călătoresc sau locuiesc în locuri din afară zonei
lor de resedin ță permanentă pentru o durată de minimum douăzeci și patru (24) de ore dar
nu mai lungă de un an consecutiv, în scop de recreere, afaceri sau altele nelegate de
exercitarea unei activită ti remunerate în localitatea vizatată.”
În privință turismului, potrivit noilor precizări, acesta se referă la activitătile desfăsurate de
persoane, pe durată călătoriilor și sejururilor, în locuri situate în afară reședinței
obișnuite, pentru o perioadă consecutivă ce nu depăseste un an (12 luni), cu scop de loisir,
pentru afaceri sau alte motive.

1 Muntean M., Note de curs Economia turismului , Galati , 2014, pag. 1

Organizația Mondială a Turismului, OMT, diferențiază în ceea ce privește turismul
internațional termeni precum vizitatori, turiști și excursioniști, cu scopul de a clarifica
aceste concepte, în vederea dezvoltării statisticilor, astfel încât definițiile pe care le oferă
sunt următoarele2:
„Vizitatorul este o persoană care vizitează pentru a nu mai putin de un an altă țară
decât cea în care își are reședința si a cărui motiv principal pentru vizita este diferit de
exercitarea unei activități lucrative în aceeași țară pe care o viziteaza”.
Definiția vizitatorului se completează cu două categorii distincte :
„Turiștii sunt vizitatorii care petrec cel puțin 24 de ore , dar nu mai mult de un an,
în țara pe care o vizitează și ale căror motive de călătorie poate fi oricare dintre
următoarele: plăcere, de evadare, vacanță, sport, afaceri, vizite la prieteni sau rude,
misiuni, întâlniri, conferințe, sănătate, educație, rel igie.”
„Excursionistii sunt vizitatorii care stau mai puțin de 24 de ore în țara pe care o
vizitează (inclusiv de pasager ii de croazieră)”
În funcție de conceptele descrise reies următoarele tipuri de turism în legătură cu o anumită
țara și categoriile de turism care rezultă din combinațiile realizate de către OMT.

Turism intern : rezidenții unei tări care călătoresc în interiorul aceleași țări.
Turism receptor : nerezidenții care călătoresc într -o anumită tară.
Turism emițător : rezidenții unei tări ca re călătoresc într -o anumită tară.

Dacă se combină aceste trei tipuri de turism rezultă următoarele trei categorii:
Turism interior : cuprinde turismul intern și turismul receptor.
Turism național : include turismul intern și turismul emițător.
Turism internațional : include turismul receptor și turismul emitator.3
Industria turistic ă reprezintă o parte a economiei, ce însumează mai multe
activități a căror rezultat este satisfacerea nevoilor turiștilor. Din industria turistică fac
parte următoarele s ectoare:
 cazare și alimentație : hoteluri, moteluri, hosteluri, vase de croazieră, vile, castele,
camping -uri, proprietăți time -share, reședințe secundare, restaurante (clasice, cu
specific, fastfood), baruri, cafenele;
 transport: sectorul comercial reprez entat de linii aeriene, curse navale, căi ferate,

2 Altimira R., Muñoz X., El turismo como motor de crecimiento ecomómico , Anuario Jurídico y Económico
Escurialense, Real Centro Universitario „Escorial -María Cristina”, San Lorenzo del Escorial, 2007, pag. 681 –
682, traducere personala
3 Idem 2, pag. 685, traducere personala

autocare, firme de închiriat automobile, operatori de taximetrie și sectorul
noncomercial constituit din automobile proprietate personală, aeronave proprii, iahturi;
 organizatorii de călătorii: agenții de v oiaj și touroperatori;
 activitati de agrement : elemente naturale (forme de relief, grădini, parcuri, lacuri
etc.) și construite – catedrale, castele, monumente, muzee, galerii de artă, teatre,
parcuri de distracție,facilități sportive, cazinouri precum și festivaluri și evenimente
cultural artistice;
 organizatorii/administratorii destinațiilor: oficii de turism naționale, regionale,
locale.4
Turismul este o ramură a economiei naționale ce este componen tã a sectorului
terțiar având următoarele caracteristic i : nematerialitate, in tangibilitate, nestocabilitate,
simultaneitatea producției și consumului.
Are caracter de ramur ă de interferen ță și este „rezultatul diversit ății
activit ăților ce dau con ținut presta țiilor turistice și prezen ței unora dintre ele în structura
altor ramuri ale economiei: transporturile, alimenta ție public ă – comer ț, tratament baleno –
medical, ocrotirea s ănătății ș.a”5
Si tot odata este o ramur ă de sintez ă si reprezint ã „desfășurarea activit ăților
turistice necesit ă intrări din alte ramur i ca industria construc țiilor ( și indirect: industria
materialelor de construc ții, a sticlei, lemnului, construc ții de ma șini, chimic ă, industria
energetic ă), alimentar ă, textil ă, agricultur ă, transport, telecomunica ții, gospod ărie
comunal ă, cultur ă și artă.”6
În plus fațã de aceste caracteristici generale, un aspect esențial în observarea
tendințelor turismului actual este relația consumatorului de produse și servicii turistice cu
acest sector. Astfel, putem spune cã, relaț ia consumatorului din anii 1960 și 1970 cu
sectorul turistic s -a bazat în principal pe servicii și un set destinații standardizate. Din 1980
începe o schimbare timidă legată de mișcările sociale din Europa., ce pune în discuție o
mare parte di n conținutul cultural și social din oferta tur ismului internațional. Apar pe piață
noi oferte și companii, care în plus față de simpla ofert ã de servicii turistice, ofer a și
cone ctarea cu natura și descoperirea de noi culturi.

4 Turcu D., Economia turismului, Editura Eurostampa, Timisoara, 2008, pag. 7
5 Idem, pag. 9
6 Turcu D., Economia turismului , Editura Eurostampa, Timisoara, 2008, pag. 9

Această evoluție a marcat o graniță, la începutul anilor '90, între vechiul consumator
turistic, mai nepasator și mai puțin pretențios, și noul consumator de turism, mai ancorat în
realitatea social ã și culturala a locurilor pe care le viziteaz ã și mai exigent cu întreaga sa
relație cu activitatea turistic ã. Se vorbe ște acum despre „noul client turistic” care
îndepline ște urmatoarele caracteritici:

1. Este grabit : Noile tehnologii și agilitate a în procesele de marketing au introdus pe
piață un nivel de răspuns imediat, noul turist dorind r ãspunsuri instantanee la cererile
sale.

2. Cauta experien țe: Necesitatea de a exprima căutarea pentru necunoscut implică
cerința de experiență în timpul dedicat calatoriilor . De asemenea, uniformizarea și
standardizarea modurilor de viață, de agrement și destinații turistice, precum și
încorpora rea de noi valori (solidaritate, durabilitate și conștiința colectivă) au motivat
noul turist să trăiască experiențe inovatoare în călătoria sa.

3. Este bine informat și este exigent : Volumul actual de informații turistice, datorită
internetului, permite nou lui client turistic accesul la informații exacte, personalizarea
consumului în funcție de nevoile lui specifice, oferind un caracter de exigen țã
industriei turismului. Turistul actual acceptă mai putin dinamica tradiționala a unei
cãlãtorii org anizate, înclin ând mai mult spre a -și compune propriul lui produs turistic
bazat pe interesele și preocupările sale.

4. Cauta un bun raport calitate -preț: Turistul actual este mai pu țin impresionat de
simblourile de prestigiu, chiar dac â însãși cãlãtoria este unul di n ele, și dore ș sã iși
aleag ã calitatea și pre țul serviciilor ce le va primi. O caracteristic ã foarte important ã
pentru dezvoltarea viitoarelor produse turistice este c ã noul turist este dispus s ã
plãteasca mai mult pentru incorporarea unor valori intangib ile în experien ța sa de
cãlãtorie. Calitatea este o valoare absolut relevanta în domeniul turismului, astfel c ã
exist ã o preocupare continu ã în acest sens și o implementare accelerată a sistemelor de
calitate.

Ținând cont de aceste tendințe este esențial să se adauge două aspecte, caracterul
„policonsumator” al turistului actual, adică aceeași persoană cu același caracteristici

demografice apelează la servicii turistice diferite în funcție de motivații sau situații diferite.
Prin urmare, tradițională asim ilare a produsului sau a segementului de piață pierde din
valoarea în favoarea canalelor de dist ribuție puse imediat la îndemâna consumatorului de
servicii turistice. În al doilea rând, factorul preț nu mai determină alegerea consumatorului,
deoarece turis tul este dispus să plătească mai mult pentru valoarea adăugată a unei noi
experiențe. Aici există o lipsă de opțiuni cu această valoare adăugată deoarece lipsesc
produse turistice cu un conținut creativ, riguros și atractiv.7

Turismul ca fenomen social și ca activitate economică este, de câțiva ani, o realitate
asumată. Se poate spune că sectorul turismului trece în prezent, printr -o perioadă de
dezvoltare și o creștere notabilă în care :
– Călătorii le, fluxurile turistice și nivelurile de cheltuieli cresc în mod continuu si de
asemenea este in creștere si concurența între regiuni sau țări de destinație ;
– Exista o cunoa ștere mai bun ã a efectelor economice și sociale;
– Domina ția tehnologiei în ceea ce prive ște comportamentul consumatorului, mai ales
în cautarea d e informa ții și rezerv ãri.8

Pe scurt, apare într -un orizont în curs de dezvoltare o tipologie de turist mai sensibil la
noile experiențe și valori, cu mai multă libertate în procesul de luare a deciziilor, mai
respectos cu acele culturi locale de care est e interesat, și capabil de a aprecia valorile
culturale autentice. Această perspectivă, pe termen lung, poate și ar trebui să însemne o
schimbare, de asemenea, în ofertă turistică care trebuie acum adaptată la noile cerințe
turistului.9 De aceea este neces ar ca în viitorul apropiat s ã se creeze pachete bazate pe
experien țe autentice și inedite.

1.2. Definirea industriei ospitalit ãții

Ospitalitatea este calitatea de a primi și de a trata cu bunătate și generozitate oaspeții sau
persoanele străine. Ospitali tatea se provine din grecescul „filoxenia” și înseamnă literal

7 Altimira R., Muñoz X., El turismo como motor de crecimiento ecomómico , Anuario Jurídico y Económico
Escurialense, Real Centro Universitario „Escorial -María Cristina”, San Lorenzo del Escorial , 2007, pag. 685,
traducere personala
8 HUÉSCAR, A., Nuevo marco conceptual del turismo , in Estudios turísticos, Instituto de Estudios Turísticos
D.G. de Política Turística, 1993, pag. 23, traducere personala
9 Idem 7, pag. 686

„iubire” (afecțiune sau bunătate) față de străini. În latină, „hospitare” s -ar putea tradu ce
precum „a primi o persoană ca pe un oaspete”. Există câteva cuvinte cu rădăcini l atine care
sunt str âns legate precum „spital ”, „ospiciu ”, și „pensiune ” („hostel ”), care în limba
română au pierdut forma latină, dar care în spaniolă, de exemplu, este mai bine evidențiată:
„hospital, hospicio y hostal”. În fiecare dintre aceste cuvinte, semnificația princi pală se
concentrează pe o gazdă care salută și satisface nevoile persoanelor care sunt temporar
absente din locuințele lor.
Expresia „a primi că pe un oaspete“ implică pregătirea gazdei pentru a îndeplini
cerințele de bază ale unui invitat, acestea fiind în mod tradițional de alimente, băuturi și
cazare sau adăpost. În plus, unele persoane oferă și activități de divertisment pentru
oaspeții săi. Cu toate acestea, divertismentul a devenit o industrie separată, care include
unele dintre cele mai mari compan ii din lume, cum ar fi parcuri tematice, festivaluri,
evenimente muzicale. Deci, divertismentul este strâns asociat cu turismul și călătoriile, dar
nu este necesar pentru a satisface nevoile de bază ale călătorilor, elementele de bază ale
industriei ospita lității fiind alimentația și spațiile de cazare.10
Dacă cuvântul ospitalitate se referă la actul de a furniza produse alimentare, băuturi și
cazare călătorilor, industria ospitalității este formată din companiile care fac acest lucru.
Într-o definiție dată de către Organizația Mondială a Turismului ( OMT ) prin termenul de
industrie a ospitalitătii sunt definite totalitatea organizațiilor, firmelor și instituțiilor care
oferă că prim serviciu cazare și alimentație, atât pentru turiști, cât și pentru populaț ia din
zonă respectivă, locală.
Acest lucru conduce la două distincții importante între industria ospitalității și alte
companii prestatoare de servicii:
1. Industria ospitalitatii oferă băuturi, alimente, locuințe, sau o combinație a celor trei,
pe care alt e companii le oferă mai mult pe o baza incidentala.
2. Industria ospitalității oferă un serviciu în primul rând călătorilor, în sensul larg al
termenului. Prin contrast, alte companii de servicii au în primul rând clienți care
sunt rezidenți locali și care su nt stabili și nu participă la procesul de deplasare.
Astfel, un salon de infrumusetare presteaza servicii în mod normal, pentru
comunitatea locală. Călătorii sunt, de obicei, o mică parte a activității lor.

10 Dittmer P., „Dimensions of the Hospitality Industry” ,Third Edition, John Wiley &Sons, New York, 2002,
pag. 5 , traducere persoanala

Industria ospitalit ãții se poate diviza in doua segmente:
1. Segmentul serviciului de alimenta ție (alimente și bã uturi)
Toată lumea este constientă de numărul aparent nelimitat de organizații care oferă produse
alimentare și băuturi pentru public. Astăzi, acestea includ orice tip de locație imiginabila ,
de la un restaurant fast -food viu colorat într -o cameră lini ștită, la restaurante elegante cu
bucătar ii rafinate. Nu contează ce fel de preparate alimentare doresc călătorii și rezidenții
deopotrivă, serviciile alimentare trebuie să fie disponibile pentru ei la momentul potrivit
pentru micul dejun, prânz, cină, gustări, etc. Publicul caută servicii alimen tare peste tot:
hoteluri, moteluri, fabrici, drumuri, croaziere, străzi urbane, trenuri, birouri, linii aeriene,
parcuri naționale, aeroporturi, terminale de autobuz, centre comerciale și oriunde în afară
locuinței lor, unde oamenii se pot găsi angajați în diverse activități precum: cumpărături,
conducere, lucru, divertisment.
Restaurante comerciale se găsesc în jurul nostru în fiecare zi: restaurante de
hamburgeri, carne de pui, pizza, paște, sandwich -uri, cu specific chinezesc, mexican,
italian și zeci de alte tipuri de restaurante cu diverse preparate culinare sau restaurante de
specialitate în care se servesc fructe de mare, fripturi, paște, pui sau produse vegetariene,
restaurante organizate în jurul unor teme, cum ar fi pub -uri englezești parade medi evale,
operă și multe altele.
2. Segmentul de cazare
Acest segment al industriei ospitalității include tipuri mai familiare de cazare , care au oferit
mult timp adăpost călătorilor precum hoteluri și moteluri pe care le vedem pe străzile
orașului, de -a lungul autostrăzilor, în apropiere de plaje, și aproape de aeroporturi, părții de
schi, parcuri tematice, lacuri și parcuri naționale. Cei mai puțin familiarizați cu industria ar
putea să nu realizeze că unele facilită ți de cazare numite hanuri sau hoteluri tema tice,
cabane cu tematică auto și multe altele sunt din ce în ce mai căutate pentru că sunt
inedite.11
Indiferent de tipul hotelului, acesta este o unitate care oferă servicii de cazare contra
unui tarif pentru serviciile oferite. ” Hotelul este considerat o structură de primire amenajată
în clădiri sau corpuri de clădiri, care pune la dispoziția turiștilor camere, garsoniere și
apartamente dotate corespunzător, care asigură prestări de servcii specifice, dispune de
recepție și spații de alimentație în incintă .”12

11 Dittmer P., „Dimensions of the Hospitality Industry” ,Third Edition, John Wiley &Sons, New York, 2002 ,
pag. 6 -8, traducere persoanala
12 Man, O., “Tehnologie hoteliera si de restaurant”, Suport de curs, Editura Europlus, Galati, 2011, pag. 5

Așa cum se poate observă cele două segmente fundamentale ale industriei ospitalității
se pot găsi în aceeași locație, de cele mai multe ori hotelurile fiind cele care preiau și
serviciul de alimentație, astfel că între acestea se creează o relație de i nterdependență.
După cum industria turismului a schimbat abordarea în privința călătoriilor, așa și
industria ospitalității începe să își reînnoiască strategiile și obiectivele. Această modificare
nu s-a produs doar în locațiile hotelurilor sau a restaura ntelor, ci și în implementarea unor
noi modalități de a gestiona administrarea lor. Factorii care au marcat aceste tendințe sunt :
– Economia mondială a influențat întotdeauna toate companiile, dar pe cele din
această industrie în mod special, deoarece dacă n u există suficient capital,
persoanele își folosesc veniturile pentru achizionarea bunurilor de prima necesitate
mai mult decât le -ar folosi pentru a merge în vacanță. Din fericire, se pare ce după
perioadă dificilă de recesiune, veniturile acestei industr ii tind să crească.
– Apariția unor noi destinații turistice cum sunt țările orientale care și -au deschis
granițele lumii occidentale, ofera o mare atrac ție nu numai pentru turiști, ci și
pentru marile lanțuri hoteliere care au deschis o mulțime de hoteluri in aceste
locuri.
– Creșterea capacitãț ii de transport a companiilor aeriene, pre țurile mai competitive
precum și posibilitatea de creditare.
– Schimb ãrile demografice, în special la popula ția europeanã , exist ã o tendințã la
persoanele în vârstã, sã își chelt uie veniturile pe c ãlãtorii în mod curent, în
destinaț ii turistice atractive.
– Inovați i tehnologice.
În acest ultim punct, inovațiile tehnologice au apărut într -un mod rapid și sunt de o
vitală importan ță și pentru industria ospitalității și cu cât aceasta se va adapta mai repede
cu atât se vor putea obține cât mai multe beneficii și în rândul hotelurilor, dar și a
restaurantelor, astfel ele își pot îmbunătăți serviciile și se pot adapta la noile standarde de
viață modernă pe care le caută noul tip de turist reușind astfel sã fie mult mai competitivi.13
Datorit ã particularit ãților acestei industrii , aceasta prezint ã anumite caracteristici care sunt
specifice industriilor prestatoare de servicii:
 Exist ã un contact direct între producator și consumator, acest lu cru fiind un avatanj
pentru mul ți, deoarece se poate stabili imediat o rela ție bun ã cu clientul , lucru ce
favorizeaza formarea unei impresii bune asupra serviciilor oferite, dar este absolut

13 http://unid.edu.mx/cursos11.html , accesat la 26.03.2017, traducere personala

necesar ca personalul sa fie calificat pentru a reusi s ã creeze o bunã imagine de la
primul contact cu turistul.
 Inova ția trebuie s ã fie rapida si continua. A șa cum industria turismul ui se schimb ã,
așa și cea a ospitalit ãții trebuie s ã reacționeze cu rapiditate și eficacitate la
schimbare pentru a putea satisface noile cerin țe ale turi știlor.
 Este afectat ã în mod direct de situa ția economic ã, politic ã și sociala a locului în
care i și desf ãșoarã activitatea.
 Este o industrie cu produc ție limitat ã, deoarece hotelurile au num ãr fix de camere,
iar restaurantele un num ãr de l ocuri și nu pot produce dincolo de capacitatea sa.
 Nu exist ã o a doua șansã. Controlul ș evaluarea calit ãții se face dup ã ce serviciul a
fost prestat, ș foarte rar se mai ivesc ocazii în care se pot rectifica erorile comise.
Acest lucru necesit ã prestarea unor servicii de calitate.14

Industria ospitalității este un sector care avut o creștere importantã si a influențat
economia diferitelor țãri, iar acest lucru se datorează faptului are un efect multiplicator în
comunit ãțile în care operează.
Din ce în ce mai frecvent se aude de implementarea noilor dezvolt ãri turistice, de
fiecare dat ã mai diverse și cu cat mai multe servicii complementare care împreun ã cu
dezvoltarea c ãilor de transport, ce faciliteaz ãturistului accesul în cele mai îndepartate
destinații, prezic un viitor promi țãtor acestei industrii.

1.3. Rela ția dintre industria turismului și industria ospitalit ãții

Prin turism se înțelege ansamblul de activităti pe care turistul dorește să le realizeze
în afară orașului de reședința, călătorind în altă regiune sau în altă ț ara pentru a admira
atracțiile turistice, pentru tratament, pentru sport și divertisment, pentru a acumula
cunoștințe noi despre diverse culturi, iar în al doilea rând, este industria creată cu scopul de
a le oferi turiștilor, toate bunurile și serviciile solicitate la un nivel înalt de calitate, fiind
foarte importantă în același timp protejarea resurselor turistice în special și a mediului
inconjurător. Dar oricare ar fi scopurile industriei turismului, acestea nu sunt realiz abile
fără implicarea resurselor umane ale căror rol decisiv este de a da dovadă de ospitalitate.

14 http://unid.edu.mx/cursos5.html , accesat la 26.03.2017, traducere personala

„Delimitarea conceptuală a industriei turistice și a industriei ospitalității necesită în
prealabil divizarea serviciilor de cazare în servicii comerciale , și, respectiv, necomerciale
(Goeldner, Ritchie,2009) (sociale, instituționalizate). Primele sunt prestate cu scopul
obținerii de profit (hoteluri, moteluri, pensiuni, vile turistice, campinguri, sate de vacanță
etc.), în timp ce ultimele sunt prestate în f olosul unei anumite părți a comunității, fără
scopul obținerii de profit (adăposturi pentru perso ane defavorizate, case de copii etc.)
În mod similar și serviciile de alimentație publică pot fi comerciale(restaurante,
baruri, unități de tip fast -food) sau necomerciale, sociale, instituționalizate, prestate în
cadrul cantinelor studențești sau școlare, militare, sociale (destinate persoane nevoiașe),
spitalelor, caselor de copii. (…)
Serviciile de cazare comerciale, la rândul lor, pot fi grupate în două ca tegorii –
primare și secundare(Stănciulescu, 2002) –primele referindu -se la acele unități de cazare
care alături de serviciul de cazare propriu -zis oferă și servicii de alimentație publică
prestate în cadrul aceluiași imobil sau grup de imobile (toate hotelu rile și motelurile și,
respectiv, acele pensiuni care au un restaurant propriu). Corespunzător, se poate vorbi de o
”industrie hotelieră”(incluzând serviciile de cazare primare) și, respectiv, de o ”industrie” a
serviciilor de cazare secundare. (…)
În ca drul serviciilor de alimentație publică comerciale pot fi de asemenea
delimitate două categorii aparte de servicii de acest tip: turistice (prestate în cadrul
restaurantelor din incinta unităților de cazare sau în cadrul unităților de alimentație publică
situate în municipii, stațiuni turistice sau pe trasee turistice și care se adresează cu
precădere sau în mare măsură vizitatorilor) și, respectiv, non -turistice (prestate în cadrul
unităților de alimentație publică, altele decât cele menționate anterior, și care se adresează
cu precădere localnicilor, rezidenților). ”15

15 Cocean R. , Moisescu O.I., Toader V. , Economie și planificare strategică în turism, Risporint, Cluj -Napoca,
2014, p. 25 –30

Figura 1.1 Relația dintre industria turistică și industria ospitalității

Sursa: Cocean R., Moisescu O., Toader V., p.27

Industria turistic ã este un concept mai larg dec ât industria ospitalit ãții, peste care se
suprapune în mare parte. Astfel, ea reprezint ã ansamblul activita ților ce furnizează servicii
a căror funcție este satisfacerea tuturor nevoilor și dorințelor speci fice ale vizitatorilor
(turiști și excursioniști) . (Cocean R.,2014)

Industria turistic ã cuprinde :
 Servicii de cazare comerciale (primare și secundare) – este principala component ã;
 Servicii de alimenta ție comerciale (doar pe cele turistice) – servicii pr estate de către
restaurante, baruri, cofetării ; Industria ospitalit ãții
Servicii de cazare
Comerciale
Primare
Secundare
Necomerciale
Servicii de alimenta ție
Comerciale
Turistice
Non-turistice
Necomerciale Industria turistic ã
Transpor t turistic
Agrement și
divertisment
Tratament
Organizare și
comercializare

 Servicii de transport turistic : transport rutier cu autobuze, transport aerian,
feroviar, naval;
 Servicii de agrement și divertisment : vizitarea parcurilor tematice, de distrac ție sau
obiective turistice pr ecum castele, monumente, trasee turistice sau spectacole
(cinema, teatru);
 Servicii de tratament : centre de tratament, centre spa;
 Servicii de organizare și comerzializare : servicii de preg ãtire a c ãlãtoriilor, de
închirieri, de informare, servicii de gh idaj, interpretariat și animare, servicii de
inițiere, asisten țã și supraveghere, realizate de c ãtre agen ția de turism.16

Putem afirma c ã industria turismului și cea a ospit alitãții nu pot fi separate. Un
exemplu poate fi hotelul BurjAl -Arab, primul hotel de șapte stele din lume, care a devenit
el însuși o atrac ție turistic ã, îndeplinindu -și în acela și timp și functia principal ã, cea de
cazare. O alt ã exemplificare a interdependen ței ce exist ã între cele dou ã industrii poate fi
observat ã în Africa, care are numeroase atrac ții turistice, însa nu sunt valorificate și
totodata numarul de hoteluri in a numite regiuni este foarte mic, iar fãrã dezvoltarea
infrastructurii numãrul de turiști nu poate fi în creștere.
Astfel, industria ospitalit ãții și cea a turismulu i se promoveaz ã și interac ționeaz ã
reciproc și împreun ã contribuie la dezvoltarea economiei si a societ ãții, în general.
În concluzie, serviciile de cazare și alimenta ție de calitate atrag numero și turi ști în
destina ția turistic ã în care sunt localizate, d eoarece turistul întotdeauna va cauta servicii
care s ã aduc ã un plus de valoare sejurului s ãu.

16 Cocean R. , Moisescu O.I., Toader V. , Economie și planificare strategică în turism, Risporint, Cluj -Napoca,
2014, p. 25 –30