Peisaje productive urbane: [309823]

Peisaje productive urbane:

[anonimizat] o ramură a [anonimizat] a metodelor întrebuințate în acest scop.

Agricultura în mediul urban poate fi privită din trei perspective: economică, a mediului, a siguranței alimentare; o [anonimizat], combustibil, [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat]-urbană. Agricultura din mediul urban se referă la „[anonimizat], pentru a produce o [anonimizat], sănătate, protejând mediul înconjurător și individual”1.

O altă definiție este formulată de Consiliul European și face referire la dimensiunea mediului înconjurător: „[anonimizat], procesare, marketing, [anonimizat] o multitudine de alte beneficii și servicii care sunt mai puțin cunoscute și documentate; acestea includ: recreere, [anonimizat], [anonimizat]”2. Din perspectiva CFSC (Community food Service Coalition) siguranță alimentară înseamnă că: toate persoanele dintr-o [anonimizat].3

[anonimizat] o nouă viziune asupra peisajului orașului. Conceptul de „peisaj productiv”, [anonimizat], non-orașului. [anonimizat] o [anonimizat]. Neconstruitul, [anonimizat] e văzut ca o „risipa de spatiu”, [anonimizat], însă cu același valoare ca și cel construit.4

Un peisaj productiv alături de intervenții punctuale alcătuiește rețele verzi definind peisaje productive continue urbane.

Preambul

În următorii 25 de ani populația globului va crește de la 7 miliarde la 9 miliarde. [anonimizat], iar până în 2035 70% din populație va trăi în orașe.5 [anonimizat].

[anonimizat] o agricultura inteligentă. În prezent mai mult de 40% din suprafața terestră e [anonimizat] 60 de ori mai mult decât suprafața orașelor și suburbiilor. În agricultură se intrebuintează 70% din totalul consumului de apă pentru irigații și tot aici se produc 30% din gazele cu efect de sera6 – cea mai mare influență umană asupra mediului.

Agricultura în mediul urban a fost prezentă de la apariția primelor orașe (nu este un concept nou), însă e un subiect de actualitate din ce în ce mai dezbătut.

Soluția pentru orașul viitorului vine din simbioza celor două (orașul și agricultura), care formează un peisaj productiv urban continuu 7, definind noi modele de dezvoltare.

The creation of new landscapes to provide healthy life-systems, not merely to remedy urban malfunctions, so that… urban development becomes a participant in the workings of natural systems8.

Peisajul productiv renaște ca o consecință a mai multor factori critici pentru sustenabilitatea mediului urban: sănătatea publică, accesul la hrană sănătoasă, spațiile verzi, calitatea aerului și a apei, dezvoltarea economică și implicarea socială. Ea reprezintă o oportunitate tangibilă, pe care o poate accesa orice locuitor al orașului.

Secarea Marii Aral prin oprirea alimentarii cu apa a fluviilor Syr Daria si Amir Darya (irigatii excesive), evolutie 1977-20134

Despadurire pentru plantatii de soia in padurea amazoniana 1975-2001

Descrierea temei si scopul ales prin lucrare

Prin tema lucrării doresc să prezint oportunitățile de tranformare a spațiilor remanente ale orașului si să propun prin prisma uneia din cele mai vechi ocupații umane (cea a agriculturii) noi modele de alcătuire a acestora, precum și de intervenție punctuală asupra unor funcțiuni existente, sub invocarea unor motive economice, sociale și urbanistice. Am tinut cont in lucrarea mea de diverse analize facute atat de specialisti in domeniu, cat si de arhitecti si urbanisti (spre exemplu: The Potential for Urban Agriculture in New York City11, Urban Agriculture in London12).

Am constat că termenul de agricultură urbană nu este suficient de cuprinzător.

În cartea Continous Productive Urban Landscape, scrisă de Andre Viljoen, Katrin Bohn, Joe Howe (arhitecți și lectori la Universitatea de Arhitectură din Brighton), apare conceptul de peisaj productiv urban continuu care cuprinde atât ocupația (agricultură) cât și efectele sale (ecologic, social, peisagistic).

„Putem găsi un limbaj universal care să nu țină cont de vârstă, venit, cultură, care să ajute oamenii să găsească un nou mod de viețuire, să folosească resursele în mod diferit, să vadă spațiile diferit, să facă lucrurile în mod diferit și apoi să fie replicat?”. Răspunsul a fost unul cât se poate de simplu – hrana. 13

Am încercat să răspund celor mai simple întrebări, și anume „Ce?”, „De ce?”, „Unde?”, „Cum?”, prin parcurgerea anumitor etape de înțelegere a contextului urban și periurban și prin explicarea necesității agriculturii în mediul urban, susținând adaptarea țesutului urban la aceast concept.

Studiile de caz arată cauzele și efectele introducerii agriculturii în mediul urban: Detroit, Cuba, Japonia. Ele au fost elementele motoare, experimentul care a dus la definirea conceptului de peisaj productiv urban continuu.

Această temă am introdus-o la scară mai mică în diverse proiecte din timpul facultății, observând în timp importanța ei la o scară mai largă. Tema care am ales-o pentru proiectul de diplomă constă în reabilitarea Stațiunii de Cercetare pentru Horticultură din Cluj-Napoca. Situl este “casa” unor soiuri de plante premiate și este amenințat factori economici, de dezvoltarea imobiliară; conservarea funcțiunii sale fiind, din punctul meu de vedere, una de mare importanță

Proiectul este un prim instrument pentru crearea peisajelor productive urbane, urmând ca alături de intervenții punctuale și de legături care alcătuiesc rețele verzi, să se definească în timp un oraș sustenabil și ecologic.

O parte din studiul pentru New York City (Brooklyn, districtul 16) ce reprezintă suprafețe posibile pentru implementarea agriculturii urbane și a spațiilor pentru comerț. 14

Ce?

Scurt istoric. Relația mediului urban cu agricultura

Am considerat importantă marcarea unor etape decisive din punct de vedere istoric: perioada de apariție a orașelor și perioadele în care agricultura ca activitate economică și socială a avut o influența vizibilă în dezvoltarea lor.

Începutul agriculturii este un subiect încă dezbătut, se crede că agricultura a apărut acum 10000 -15000 de ani. Cu toate că unii cercetători susțin că agricultura a precedat cu mult orașele, alții spun că agricultura a fost o condiție necesară apariției lor. Orașele au fost ridicate doar acolo unde condițiile climatice și geografice au permis practicarea agriculturii. 15

Ea a determinat formarea triburilor de vânători-culegători, care au abandonat stilul de viață nomad. Lor li s-au alăturat alte triburi, care au construit mai apoi asezări. Agricultura a produs un surplus de hrană permițând densificarea populației și apariția primelor orașe. 16

În timp ce procurarea resurselor locale a crescut, oamenii nu mai erau nevoiți să străbată distante mari pentru a-și găsi resursele necesare vieții, schimbând metoda procurării hranei. Compoziția grupurilor/triburilor a devenit mult mai densă și mai stabilă, iar în consecință populația a crescut în mod considerabil. 17

Dezvoltarea agriculturii a însemnat intensificarea procesului de extragere a resurselor din mediul înconjurător.

Situl de la Abu Hureyra din Siria este cel mai mare sit cunoscut din epoca neolitică, care conține primele dovezi despre cultivarea plantelor și domesticirea animalelor. Diversitatea resturilor de plante și animale găsite la Abu Hureyra arată că rezidenții au cultivat în cantități semnificative alac sălbatic (strămoșul grâului de astăzi), secară, linte și mazăre. 18

Mohenjo-Daro (unul din cele două orașe ale civilizației de pe valea Indului) a fost unul din cele mai mari orașe ale vremii (2500-1700 î.Hr.) ce se întindea pe aproximativ 5km. Orașul era dezvoltat pe o rețea de străzi paralele și perpendiculare. Grânarul se afla în centrul sau alături de piață, băi, colegiu și așezământul religios, într-o poziție privilegiată.19 Grânarul era folosit de toată comunitatea precum o bancă; în acea perioadă nu apăruseră moneda de schimb..

(sus) Imagine ruine Mohenjo Daro20

(stanga) planimetrie Mohenjo Daro21

Este un prim exemplu în care agricultura a primit o poziție privilegiată în oraș, peisajul productiv fiind cadrul în care acesta s-a dezvoltat. Din cele mai vechi timpuri, putem face o legătură între dezvoltarea agriculturii (acoperirea necesarului de hrană) și dezvoltarea orașelor.

Irigațiile, rotația culturilor și fertilizatorii au fost introduse imediat după Era Neolitică. 22

În Evul Mediu, atât în lumea islamică cât și în Europa, agricultura a cunoscut o transformare continuă prin perfecționarea tehnicilor și prin schimbul de semințe (schimbul Columbian – aducerea porumbului și a cartofului în Europa). Treptat, în centrul orașului locul cel mai important îi revine cultului religios, practicarea agriculturii fiind împinsă către limitele exterioare. De asemenea, fortificațiile nu au permis practicarea ei în incintă. 23

Putem observa că odată cu creșterea populației, agricultura este practicată pe suprafețe mari și se mută către zonele limitrofe.

Urmează o perioadă caracterizată de o explozie demografică (Revoluția Agricolă din Marea Britanie), urmată de o creștere a forței de muncă și a potențialului științific.

Agricultura și orașul s-au despărțit vizibil în mijlocul Revoluției Industriale, în principal din cauza: migrației din zona rurală în zona urbană, mecanizării agriculturii, posibilității de transport a alimentelor pe distanțe lungi, prin refrigerare, și producției în masă a unoi soiuri noi productive și rezistente. Astfel, agricultura s-a depărtat de oraș deoarece se realizează acum la o scară mult mai mare necesitând mai mult spațiu.24 Ceea ce am pierdut din vedere e importanța unei practici corecte a agriculturii care să susțină milioanele de locuitori din oraș.

Revoluția verde se referă la dezvoltarea tehnologiei și a metodelor de cercetare (1940-1970) care a crescut în mod semnificativ producția din domeniul agriculturii. Inițiativele conduse de Norman Borlaug, cunoscute ca salvând peste un miliard de vieți de foamete, au permis dezvoltarea unor culturi cu productivitate ridicată, extinderea infrastructurii de irigație, modernizarea tehnicilor, distribuția de semințe hibridizate, fertilizatori sintetici și pesticide către fermieri.25

În prezent, metropole precum Londra, New York, Detroit, Melbourne, Sydney, Paris au început să caute noi moduri de avea acces la hrană sănătoasă și sustenabilă, prin reintroducerea agriculturii în mediul urban – orașe bazate pe relație de simbioză cu agricultura la scară micro sau macro. Acest proces generează un peisaj productiv urban continuu.

„Garden Cities of To-morrow”, Ebenezer Howard. O „viziune” asupra agriculturii în mediul urban

Conceptul de agricultură practicată în mediul urban a apărut în lucrarea lui Ebenezer Howard, intitulată Garden Cities of Tomorrow(1898). 28

George Cadbury propune pentru muncitorii săi în 1895 modelul așezării Bournville. George Cadbury a dorit să creeze o așezare pentru muncitorii săi, oferindu-le condiții mai bune de viață departe de aglomerația orașului modern. Exemplul său a fost sursa de inspirație în scrierea lui Ebenezer Howard. 29

Orașul grădină al lui Howard vedea dispersarea populației din mahala, care era supraaglomerată, din centrele industriale britanice, către noi orașe localizate în spatele unei centuri verzi, separandu-le de „orasul parinte”. Fiecare avea o populație de 30000 de locuitori și era grupat în jurul unui oraș mare central (dezvoltare polinucleară), totul generând așa-numitul „oras social”. 30

Producția de hrană din interiorul său din jurul orașelor grădină este un element cheie. În fiecare oraș 5/6 din totalitatea spațiului aparținea agriculturii. Spațiile rezidențiale erau divizate în parcele de 400 de metri pătrați, suficiente pentru a hrăni o familie de 4-5 persoane. Grădinile concesionate ale fiecărei familii se aflau în afara așezării. Welwyn și Letchworth sunt primele orașe apărute sub acest concept, însă ele nu s-au dezvoltat în entități sustenabile și autonome. Treizeci și trei de orașe s-au construit după această idee. 31

Agricultura în mediul urban și peri-urban joacă un rol important și în gândirea lui Le Corbusier. În capitolul 13 din The City of Tomorrow, Corbusier integrează agricultura în dezvoltarea surburbiilor fără a reduce densitatea acestora. Dintr-o parcelă de 400 de m2 destinată locuirii, 150 mp aparține unei grădini pentru horticultură. 32

În 1945 a definit „trei tipuri de așezări umane„: The Farm Unit (agricultura), The Linear Industrial City și RadioConcentric Change-Over City. Ele reprezintă o serie de rețele suprapuse: agricultura fiind stratul inferior pe care se așează orașele liniare pe lungimi de 50-200 kilometri, iar pe ultimul strat apar nodurile ce devin radiocentric change over cities (orașe radiale concentrice). Delimitările clare între unitățile agriculturale și orașe reprezintă un precursor al zonificării. Astăzi putem vedea că propunerea lui Le Corbusier Farm Unit se aseamănă foarte mult cu modul în care se dezvoltă practica agriculturii în zonele periurbane. 33

Spre deosebire de Corbusier, Frank Lloyd Wright a văzut agricultura în mediul urban ca parte integrantă din așezările suburbane, arhitectura Europei fiind una dezumanizatoare, iar orașele lui Corbusier „puriste”.

Architecture and acreage (agricultural land) will be seen together as landscape, as was the best in antique architecture, and will become more essential to each other. (Lloyd Wright, 1970). 34

Garden City35

(Ebenezer Howard)

Broadacre City36

(F.L. Wright)

Planurile sale pentru Broadacre City includ juxtapunerea funcțiunilor de locuire, comerț și industrie. Ele apar integrate peste un „open space”, păstrând terenurile agricole și construind parcuri. Clădirile trebuiau incluse în peisaje naturale.

Pentru Wright un peisaj organic însemna mai mult decât construirea un perspective frumoase, dorea ca omul să se îndepărteze de societatea mecanizată și să se întoarcă la rădăcinile sale. 37

Observăm astfel o viziune ce rezonează cu gândirea curentă despre esența peisajului productiv. Această viziune de arhitectură împreună cu spațiul cultivat, văzută împreună în peisaj productiv, ne eliberează oarecum de preconcepția de a segrega cei doi termeni.

Astfel privită, agricultura în mediul urban nu este doar un mijloc de producție și de a satisface o nevoie primară, ci satisface nevoi sociale și, prin infrumutesarea locului, nevoi artistice. După cum am menționat anterior în lucrare, ea poate fi practicată de toți locuitorii, fiind un limbaj comun ce depășește culturi, culoarea pielii, vârstă, sex, ocupație. Nu este un concept ce se adresează doar persoanelor înstărite, ci, după cum vom vedea în situațiile următoare, va interveni ca soluție eficientă în unele perioade de criză.

Imaginile alăturate arată viziunea lui Corbusier pentru o cooperativă dintr-o așezare de dimensiuni medii (poate comună). Reprezintă viziunea sa despre agricultură și spațiul rural. Este o comună construită după principii moderniste, însă clădirile par izolate: există o unitate de locuit ce cuprinde 35 de apartamente, unde e restaurantul și un serviciu medical, o clădire a poștei, o librărie, un club social și o clădire administrativă. Cred că e dificil a face o diferență între urbanul și ruralul lui Corbusier. 38

De ce?

Detroit – post-industrializarea, reocuparea orașului 42

Detroit, situat în zona central-vestică, este și a fost unul din cele mai mari centre industriale ale Americii, cu acces la Marile Lacuri și o puternică infrastructură într-o zonă cu multe resurse. A devenit rapid centrul industriei auto, cu nume mari precum: Ford, General Motors și Chrystler. Acești constructori au angajat o mare parte din populație, implicându-se activ în viață politică a orașului. Insă în 1979 apare criza petrolului în America, iar marile fabrici de automobile se decentralizeaza și se deplasează spre suburbii lăsând loturi uriașe libere ( aproximativ 60 km pătrați). Numeroase persoane au rămas fără locuri de muncă, însă aceste aspecte au condus la o revoluție în oraș.

În 2009 John Hantz, un locuitor din Southfield (cartier al Detroit-ului), propune schimbarea destinației terenurilor vacante cu terenuri agricole, o idee ce ar putea reface economia Detroitului, agricultura fiind realizată la fel de intensiv că industria. Conjuctura este una favorabilă: terenul este ieftin, sunt numeroase situri libere, iar locuitorii deveniți șomeri își pot găsi din nou locuri de muncă. Schimbarea destinației terenurilor s-a făcut prin legislație: de la industrial la agricol, de la producerea emisiilor de dioxid de carbon la un model de urbanism pentru mase, verde și sustenabil. Astăzi sunt peste 600 de grădini comunale, grădini în școli și grădinițe, grădini în incinta instituțiilor, acestora adaugandu-li-se alte câteva sute sau chiar mii amenajate în curți private.

S-au format asociații de agricultori, cea mai mare fiind The Garden Resource Program Collaborative. Aceasta a creat nuclee prin grădini unde s-au construit mici ateliere și depozite, unde se împrumutau unelte, era depozitat compost, pari pentru susținerea plantelor și semințe pentru diverse soiuri de plante; toate aceastea pentru a fi distribuite populației din zona adiacentă. Au avut și rolul de educare a comunității, prin diverse workshopuri, tururi ale serelor, excursii de studiu.

În cazul prezentat viața socială și sănătatea populației au fost inițial grav afectate. Apoi au fost reabilitate într-un termen relativ scurt, printr-un concept cât se poate de simplu care a început prin a fi un experiment: asigurarea de hrană proaspătă zilnică cetățenilor prin eforturi proprii – agricultura practicată în mediu urban și alcătuirea unui peisaj productiv urban. Asigurarea unei nevoie umane esențială pentru supraviețuire a salvat orașul de la dispariție și, mai mult, l-a făcut să înflorească.

Cuba- Dezintegrarea blocului comunist 46

După revoluția din 1959 în Cuba a apărut regimul comunist. Pentru a avea o anumită siguranță în ceea ce privește alimentația populației, guvernul a creat un sistem de distribuție a hrănii la prețuri subvenționate. Urmând exemplul celorlalte țări din blocul comunist, agricultura s-a centralizat și mecanizat excesiv,și au fost folosite îngrășăminte artificiale, plantandu-se în principal culturi pentru export trestie de zahăr. Atenția asupra acestor culturi a destabilizat sectorul alimentar: în 1980 peste 50% din hrana consumată în Cuba provenea din import (schimburi făcute în principal cu alte țări din blocul socialist).

Când blocul socialist a început să se dezintegreze, Cuba a pierdut accesul către combustibil ieftin(provenit din Rusia), iar atunci când importul de combustibil a devenit prea scump, și SUA a pus embargo asupra țării, produsele agricole au scăzut cu 70%, iar economia Cubei s-a prăbușit. A urmat un deficit de hrană care a obligat oarecum raționalizarea produselor necesare supraviețuirii. Dacă până atunci nu aveau nevoie să își producă hrana deoarece era furnizată de stat, acum cubanezii se trezesc în mijlocul unei crize.

Însă această criză, a determinat apariția agriculturii în medii urbane. Fidel Castro a susținut că nici o fărâmă de pământ să nu rămână necultivata ( incluzând și peluza din față Ministerului agriculturii). A urmat descentralizarea producției agricole, și treptat au observat avantajele legate de transport și tiparele de consum. Această decentralizare nu a însemnat neimplicarea statului, a însemnat crearea unui nou Departament pentru Agricultură Urbană, este un concept ce se produce în comunitate, pentru comunitate.

Grădinile au început să apară: în curți, garaje, balcoane, pe acoperișurile clădirilor, în zonele industriale, produsele fiind utilizate pentru uz propriu. Legislația s-a schimbat și a redus taxele comercianților oferindu-le posibilitatea de a fructifica munca depusă prin comercializare. Astăzi, sunt peste 26000 de grădini ce acoperă 2440 ha și produce anual 25000 tone de hrană.

Locuitorii nu au devenit peste noapte grădinări. Au fost sprijiniți de acest Departament pentru Agricultura Urbană care a format o rețea de educație în practici agricole. Cetățenii Havanei au format diverse asociații care prin educație au reușit să facă acest concept să funcționeze. Acest concept a reușit să rezolve nu doar această parte economică ci și una socială, prin crearea a peste 150000 de locuri de muncă (~10% din piața muncii), și prin crearea acestor asociații.

Cuba are un mare sector de cercetare în acest domeniu agriculturii, fără de care acestea nu ar fi fost posibile, fiindcă acesta a oferit ajutor tehnic locuitorilor ( semințe, tehnici, irigații,etc). Centrul de cercetare pentru agricultură din Havana e într-o relație foartă strânsă cu asociațiile de “fermierii urbani” încercând să răspundă nevoile acestora, prin cursuri și ateliere venite în sprijinul lor,.

(sus) “Organoponicos” – grădinile statului, grădini organice cu inserții de plante ce produc în mod natural insectid, fertilizate în mod natural 47

(jos) mici standuri de vanzare48

consolidarea infrastructurii, dar și cetățenilor care se implică în comunitate prin acest concept. În consecință, această rezolvare a crizei economice nu a însemnat doar plantarea în oraș a plantelor leguminoase și a pomilor fructiferi, ci a creat și anumite reforme în învățământ, a oferit oamenilor locuri de muncă, și i-a unit printr-un scop- acela de a-și asigura hrana- nevoie de bază esențială pentru supraviețuire.

Japonia 52

Japonia, o țara puternic industrializată, e un caz unic în ceea ce privește agricultura în mediul urban.

Țara poate folosi doar 12 % din suprafața pentru cultivarea plantelor, importând anual 50 de milioane de tone de hrană, majoritatea de la distanțe foarte mari 12 000 de km. Numărul de persoane ce practică agricultura a scăzut dramatic cu mai mult de 60% din 1975. Japonia importă peste 60% din totalul produselor agricole.

Aici prezența terenului agricol face parte din mediul urban. O treime din producția totală a agriculturii din Japonia vine din orașe. “Fermierii” din orașe reprezintă 25% din totalitatea fermierilor din țară.

Agricultura în mediul urban e mult mai productivă decât cea din mediul rural. Ministerul Agriculturii, și Silviculturii susține, în 2010, că agricultura urbană e cea mai productivă și fezabilă (logistica, tehnologii), cu 10% față de zonă de câmpie și 20% față de zonă muntoasă. Într-o metropolă ca Tokyo, puternic congestionată, cu un sistem complex de transport, urbanism dens, agricultura urbană își face loc pentru a hrăni peste 1 milion de locuitori.

În Japonia, diverși factori sociali și de mediu care s-au dovedit favorabil au făcut ca agricultura urbană să facă parte din sistemul legislativ.

Ministerul Agriculturii și Silviculturii identifică scopul agriculturii urbane:

Sursă de produse sigure și proaspete, obținute culturi ecologice,produse cerute tot mai mult de consumatori. Se bazează pe o relație de încredere între fermieri și locuitori

Oportunitatea ca locuitorii să se angajeze în activități agriculturale atât direct ( prin grădini alocate de guvern, prin concesiune), cât și indirect (comercianți)

Spațiu liber pentru managementul dizastrelor, oprind răspândirea incendiilor, spațiu de evacuare pentru cutremure

Spații de recreere și timp liber, incluzând spații verzi pentru comfort spiritual și fizic

Educarea și conștientizarea populației în a înțelege agricultura și problemele contemporane a ceea ce mâncăm

Studiile de caz prezentate fac dovadă unor situații care puțeau fi evitate, putem observa însă că motivele, pentru care s-a abordat aceeași rezolvare, au fost diferite.

Putem spunem că un peisaj productiv prezintă o soluție la mai multe probleme pe care orașul actual le întâmpină, în același timp că nevoile umane de bază precum producția de hrană -agricultura- nu ar trebui ignorate și scoase în afara ariei urbane complet, în detrimentul altor funcțiuni. Ele trebuie să coexiste armonios, conform unor strategii urbane corespunzătoare, dar și unei arhitecturi a clădirilor care, prin intervenții punctuale să alcătuiască rețele verzi ce pot defini noul concept de peisajul productiv.

Orașul viitorului ar trebui caracterizat prin acest concept, el ar trebui să fie fără excepție un peisaj productiv continuu urban care să ofere cetățenilor necesarul de hrană proaspătă zilnică și să faciliteze nevoile sociale ale cetățenilor.

La scară mare orașele cu cel mai succes în aplicarea acestui concept sunt cele care aparțin de țări subdezvoltate sau în curs de dezvoltare. Cu toate acestea, orașe precum Seoul, New York, Los Angeles, Sydney, Melbourne, Paris doresc să implementeze acest concept pentru a acoperi local necesarul de hrană, a diminua poluarea și o fac cu succes.

Los Angeles – Guerrilla Gardening56

SUA se confruntă cu o lipsă acută de hrană sănătoasă, mai ales în suburbii unde fast-food-urile iau locul cantinelor și restaurantelor, iar locuitorii nu își pot permite hrană proaspătă și sănătoasă, produsele refrigerate și semipreparatele luându-le locul .

Un astfel de exemplu este Los Angeles-ul, unde locuitorii din suburbii trebuie să parcurgă 40-50 minute cu mașina pentru a găsi fructe sau legume care de cel mai multe ori nu sunt proaspete.

Ron Finley un locuitor al Los Angeles-ului a decis să folosească spațiul verde dintre casă și carosabil, pentru cultivarea legumelor, “de ce să conduci 50 minute să îți iei mâncare proaspătă când poți să o iei din fața casei.”57. Ce a urmat a fost un nou concept din cadrul agriculturii practicate în mediul urban, numit “guerrilla gardening”58: “este actul de grădinărit pe terenuri pe care grădinarii nu au dreptul legal de a-l utiliza , cum ar fi un sit abandonat , o zonă care nu este ingrijită. Este un protest pentru accesul la hrana sanatoasa.

Experimentul acesta a fost cea mai bună metodă care a arătat și celorlalți cetățeni valoarea conceptului, pornind de la o scară micro la una macro atât în zona periurbană cât și în zonă intraurbană. Implementarea conceptului se face la nivel global, în orașe de pe toate continentele.

Fenomenul este unul global, dar conceptele și abordările sunt diferite, pentru că nu s-au alcătuit strategii concrete și implicarea statului este foarte mică sau inexistentă în unele țări.

Culturi pe acoperisul unui restaurant59

Culturi aeroponice pe acoperisuri60 Guerrilla gardening61

Agricultura vs mediu urban:impedimente62

Îmbătrânirea populației: relație cu demografia, vârstă medie a agricultorilor atât din orașe cât și din zonă rurală crește. În prezent există o mică populație urbană care își fac grădini cu legume în curte.

Chiar dacă, agricultura în mediul urban are numeroase beneficii ea este amenințată în principal de dezinteresul populației tinere. Dar acest dezinteres este de cele mai multe ori cauzat de viteză cu care viață se desfășoară în mediul urban contemporan și a dezinteresului față de necesitățile umane reale.

Taxele și susținerea agricultorior: ajutorul dat de stat e unul mic comparativ cu costurile producției, la oraș impozitele devin mari pentru suprafețe mai mari de teren.

Comercializarea: persoanele care încearcă să vândă produse proprii ecologice sunt deseori descurajați avize necesare comercializării, de inchierea spațiilor , de prețurile celor pe produc en-gros.

Terenuri disponibile: probabil principalul argument împotriva agriculturii urbane. Terenurile din oraș sunt vândute la prețuri mult peste cele din zonă rurală, impozitele sunt mari. O posibilă soluție ar fi acest concept de „allotment garden” (parcelă de pământ pentru folosință individuală pentru grădinărit necomercial sau pentru cultivarea plantelor ce produc legume sau fructe pentru folosință personală). Sunt în general terenuri concesionate unor asociații ce dau în folosință mai departe locuitori

O altă soluție ar fi practicarea unui alt tip de agricultura un peisaj productiv urban pe verticală, agricultura intensivă fiind caracteristică mediului rural.

Brownfield-urile și greenfield-urile: sunt cele mai avantajoase zone pentru expansiunea orașului. Agricultura concurează cu alte funcțiuni precum: clădiri de birouri, locuințe,ș.a. pentru ocuparea acestor situri, însă poate ocupa aceste spații temporar. Poate fi și inclusă în intervențiile ulterioare, ea legând aceste situri de mari dimensiuni sau poate fi un element de sine stătător pentru activarea zonei (centru comunitar).

Obstacole tehnice: calitatea solului trebuie menținută, în spațiile remanente ale orașului unde s-ar putea practica acest concept calitatea solului e precară din pricina neîngrijirii sale sau deșeuri ce contaminează solul ( multe industrii care în prezent nu mai există au lăsat solul contaminat), necesită infrastructura ( de la instalații pentru irigare, la spații de depozitare).

Agricultura si mediu urban :beneficii63

Observăm că fenomenul este unul a cărui apariție e spontană și vine din nevoia omului de a fi într-o strânsă legătură din nou cu ceea ce consumă și cu ceea ce crește. Agricultura în mediul urban contribuie la starea generală de bine a cetățenilor orașelor și la sustenabilitatea orașelor. Terenurile plantate absorb mare parte din cantitatea de ploaie, reglând temperatura medie anuală (vară răcind aerul prin transpirația plantelor, iarna crescandu-l prin putrefacție- proces ce produce căldură). Contribuie la biodiversitate prin polenizare și cultivarea speciilor indigene.

Efecte asupra vieții sociale

Creșterea hranei în orașe e un factor a dezvoltării comunității, e un agent pentru regenerarea urbană, și generează beneficii economice.

Regenerarea urbană, unul din punctele importante, are capacitatea să facă o diferență în calitatea vieții. „Proiectul de generare a unor peisaje productive poate să aducă comunitatea împreună, să creeze un scop, și să ajute localul să devină dististinctiv, fiecare spațiu având o valoare unică” 64

Cultivarea în mediul urban e în general făcută prin diverse asociații. Când are succes, acest concept poate fi un mod de a activă comunități locale, sprijinind interacțiuni sociale,creând posibile locuri de muncă și asigurând siguranță alimentară. Agricultura din mediul urban poate interveni în comunitate și prin estetică, modificând uneori peisaje dezolante, sau spații remanente.

Încurajarea la implicare socială și crearea unor comunități sustenabile prin administrarea spațiilor verzi, dezvoltare personală- oferind oamenilor oportunitatea să ia parte la diferite activități(incluziune socială- agricultura fiind accesibilă oamenilor proveniți din diferite medii sociale întărind și regenerand comunitatea). În Lima, o organizație non-guvernamentală denumită Peru-Mujer65, a administrat un program de grădini pentru comunitate(până în 1994), care a contribuit la sănătatea și hrănirea a 5000 de familii aflate în situații dezavantajoase. O grădină era formată din 40 de parcele a câte 60-200mp, iar ele erau cultivate de femei cu venituri mici-medii, în majoritate pentru consum propriu. Asociația Peru Mujer a oferit training, ajutor în procesarea legumelor și vinderea lor, iar pe lângă această a creat o structură de conducere printre fermieri.(mai ales prin agrosilvicultura- proces de utilizare a terenului în care copaci,pomi fructiferi sau diverși arbuști sunt plantați pe terenuri cu altă destinație agricolă. Mixajul de arbuști,pomi fructiferi și copaci crează un mediu mult mai divers, productiv, profitabil, sănătos și sustenabil”66), habitat pentru animale sălbatice, temperaturi medii anuale reduce, creșterea umidității și imbunatarirea calității aerului, oferă loc pentru exercițiu fizic, reduce poluarea fonică, conferă protecție împotriva razelor solare și a ploii.

Efecte asupra mediului

Rezultatele sunt vizibile: aer, apa și pământ poluat, temperatura medie anuală în creștere, o vulnerabilitate în față inundațiilor, alunecărilor de teren, distrugerea biodiversității. Beneficiile unei noi înverziri urbane ar include: îmbunătățirea biodiversității.

Agricultura poate produce mult mai multă biodiversitate față de celelalte funcțiuni urbane. Se bazează pe faptul că agricultura contribuie la un sol bogat, care atrage diverse insecte și păsări. Contribuția să e cea mai vizibilă atunci când e cuplată cu alte funcțiuni

Beneficii pentru sănătate..

Implicarea în activități de grădinărit e recunoscută că fiind o metodă de terapie eficientă ( Mental Health Foundation în the UK)68. Un studiu al Universității din Florida(Spence,1999) arată că un peisaj productiv ce include mici amenajări: alei, locuri de ședere, piste pentru bicicliști, poate avea același efect psihic ca și cum l-ar avea o grădină botanică ( reducerea stresului, relaxare, meditație).

Crescutul hranei, constă de fapt într-un exercițiu fizic regulat, și continuu ce poate ajută în cazul obezității sau a altor boli.

Cel mai important punct este accesul la mâncare proaspătă, organică și sănătoasă. Fiind în zonă urbană, găzduite de multe ori de clădiri, culturile sunt mult mai ușor de controlat, evitand pesticidele și ingramantul artificial. Timpul de aprovizionare a unităților comerciale ar fi unul mult mai scurt (food mileage). Multe din produsele ce se află pe rafturi sunt culese cu săptămâni sau luni înainte, parcurgând uneori mii de kilometri. 69

Accesul la legume sau fructe crescute local pot vedea unde si cum sunt crescute ele. Aceste lucruri pot crește atenția publicului în privința a ceea ce consumă, prin tehnicile de producție. Agricultura urbană în asociere cu campanii de conștientizare a publicului, pot reduce numărul de afecțiuni provocate de alimentație incorectă.

Importanța economică

Valoarea economică a agriculturii urbane nu poate fi văzută doar din vânzare directă. Fiind un mijloc de mică și medie producție, preferabil organică și sezonieră, cu o concentrare pe vânzare în unități locale, agricultura urbană e o abordare diferită care poate intra în competiție sau suplimenta produsele alimentare din lanțurile mari de magazine.

Activități ce cuprind creșterea hranei în urban pot fi resurse educaționale importante care pot fi predate în școli împreună cu subiecte tradiționale precum Geografia, Biologia, Științele mediului. În Marea Britanie școli de învățământ primar și gimnazial practică cultivarea plantelor în interiorul curții școlii. 70

Scheme OMA pentru reducerea distantelor dintre consumator si culturile agricole71 72

Unde ? Cum?

Unde își are locul agricultura în mediul urban? Sub ce forme regăsim agricultura în mediul urban?

Creerea unui peisaj productiv urban -Terenuri aflate la marginea oraselor-

Preconcepția, e că orașul este un corp solid cu clădiri. Agricultura ca și ocupație este asociată direct cu mediul rural fiind văzută în "conflict" cu mediul urban, respectiv cu urbanizarea. Orașul, spațiul construit, agricultura, spațiu neconstruit.

Tot ce e neconstruit e văzut ca fiind temporar pentru oraș; din acest motiv categoria de folosință a tuturor terenurilor agricole de la marginea orașelor , în momentul în care orașul se extinde, se schimbă , terenurile fiind înglobate în masa de clădiri.

Modalitatea de inserție a terenurilor, pentru producția hranei din zone periurbane ,mari ca suprafețe, în cadrul orașului ar trebui evaluată, motivând păstrarea categoriei de folosință în cazul unora.

Soluția este foarte diferită față de altele cu care s-a confruntat orașul în extinderea lui:-a crea părți integrate a unui sistem intelegent și de a defini un peisaj productiv-, nuclee periferice care să își mențină categoria de folosință a terenului care să comunice cu centrul orașului prin trasee cu caracter productiv generând rețele în cadrul mediului urban, dezvoltând această nouă latură a orașului de peisaj productiv continuu.

Așadar pe măsură ce orașul crește, agricultura poate crește împreună cu el. -Spațiile urbane au fost centrele inovației în ceea ce privește agricultura, deseori în zone cu un anumit specific. Spre exemplu două foste mlaștini: chinampas73 – Mexicul precolumbian și marais-ul Parisului(sec XIX)74 au devenit locuri importante pentru practicarea agriculturii intensive.-

Agricultura în mediul urban nu trebuie privită ca o agricultura intensivă, ea poate fi un complement pentru funcțiuni existențe, reducând dependența de resursele alocate de stat, și poate crea o activitate socio-economică. Spre exemplu la tabere de refugiați (tabere kurde de câteva săptămâni din turcia sau palestineene care au durat peste 2 generații) sau la case pentru copii.

Aceste situri nu trebuiesc privite ca o monofunctiune ci ca un nucleu multifuncțional. La alegerea lor ar trebui să se țină cont de legăturile cu centrul vechi al orașului, având în vedere o simbioză între cele două -nucleul periferic și nucleul central.

Chinampas sistem aqua-terra agricultural. Chinampas e un sistem agricultral, folosit în America Latină, în Pre-Columbian, în care se alternează culturi cu canale. Când au ajuns spaniolii în secolul 16 ei le-au perceput ca niște grădini plutitoare. Ele erau dispuse în apropierea lacurilor.75 76 77

Agricultura în mediul urban prevede părăsirea unei definiții clasice a ei, făcând loc noilor abordări.

Definiția clasică a agriculturii cuprinde mai multe ramuri, însă agricultura în mediul urban face referire la terenuri și modul de alcătuire a unor peisaje productive. Horticultura fără sol (aeroponice,hiproponice) poate fi practicată în zonele intens pavate, creșterea animalelor nu se poate face în zona urbană(apare la exteriorul zonei metropolitane). Livezile și agrosilvicultura necesită spații întinse cu o folosință de lungă durată(minim 5 ani), practicată în afara mediului urban.

Intervenții punctuale-În cadrul orașului- Tipuri de spații folosite

După cum am menționat în capitolul cu descrierea temei, agricultura în mediul urban se poate practica sub diverse forme, incluzând spații din, de pe sau din jurul clădirii, parcuri, zone remanente ale orașului, pe situri de tip “brownfield” sau “greenfield" , în interiorul unor clădiri cu funcțiuni diverse pe baza de complementaritate , pe marginea drumului, în locuri unde nu se poate construi, terenuri inundabile, pante abrupte cu pământuri erozive, zona de protecție a aeroporturilor, corpuri de apa.

Pomi fructiferi de-a lungul șoselelor

Grădina de legume în spatele curții

Arbori folosiți pentru compustibil în zona periurbană

Legume pe dealurile cu pantă ridicată

Seră în spatele benzinăriei

Ferme verticale în zona industrială

Livadă în curtea școlii

Creșterea ciupercilor în depozitari vechi

Plantații hidroponice în sere

Sunt doar câteva din elementele care pot alcătui intervențiile punctuale .

1.„ În jurul casei”79

Cel mai cunoscut loc de a crește hrană este bineînțeles "în jurul casei." Prin această sintagmă înțelegem : funcțiuni diverse de la locuire, școală, grădiniță până spitale, unități urbanistice monofunctionale, care folosesc din terenul pe care îl dețin pentru practicarea agriculturii.

În cazul locuințelor individuale, proprietarul ar avea acces la o grădină pe propria parcelă la nivelul solului, dar pentru locuințele colective putem spune că situația e diferită.

Dezvoltarea pe verticală poate fi în acest caz un mod eficient de a crește plante. Pereții pot susține vița de vie și alte plante agățătoare, prin folosirea elementelor verticale pentru suspendare și agățare. Noile tehnici hidroponice reduc spațiul necesar tuburilor pentru irigații ce pot fi suspendate de pereții de zidărie.

Astfel spațiul "din jurul casei", în cazul locuințelor colective vine din conceptul denumit "roofscape" -peisaj productiv la înălțime- acoperișurile blocurilor-, care deținut de asociații de locatari devine un loc bogat în resurse .

Organizația SUSTAIN din Londra are un program denumit Edible Building, care promovează creșterea hranei pe cele 3 dimensiuni ale clădirii-în interior, pe pereți, pe acoperiș.

O altă metodă presupune că agricultura să vină ca un element complementar funcțiunii existențe: un restaurant/cafenea ce își crește în spațiul lor propriile alimente vândute, grădinițe și școli unde în curtea școlii sunt livezi, fațade de verzi, spații de recreere în interiorul clădirilor pentru birouri.

2. Grădini comunitare

O grădină comunitară este un condominiu sau o cooperativă, în care fiecare participant care deține și o cotă parte își cultivă propria parcelă și își împart responsabilitatea pentru elemente comune precum alei, împrejmuiri, alimentare cu apa, depozitare și securitate. Apar în general unde a existat o tradiție. Sistemele grădinilor comunitare implică o horticultura cu o diversitate cât mai mare a plantelor, de la leguminoase la plante ornamentale, pomi fructiferi la arbuști, limita fiind dată de spațiul avut la dispoziție83

Berlinul are peste 80000 de grădini comunale pe peste 2000 de situri. 84

Grădinile comunitare concesionate au caracteristici instituționale, sociale și de locație. Sunt în general sprijinite de organizații non-guvernamentale (ONG) și de instituțiile locale. Unele devin adevărate centre ale comunității. Organizațiile implicate în dezvoltarea grădinile comunitare din orașele mari îi ajută pe cei implicați prin acces la apă, securitate, tehnologie, depozitari și, mai important acces la teren (cerând o sumă pentru aceste servicii).

Studiile pentru dezvoltarea Seattle-ului sau Washingtonului au arătat că aceste grădini au devenit cel mai eficient mod de a aduce comunitatea împreună. În Asia, Africa și America Latină, majoritatea grădinilor sunt în primul rând un centru de producție, unele bazându-se pe calitatea, altele pe cantitatea producției. Ideal ar fi că ele să apară în centrul unei comunități. Chiar dacă unele nu rezistă pentru mult timp, altele continuă pentru generații la rând. Grădinile comunitare pot fi ajutate de guvern, cum e cazul Cubei(după independență și finalul războiului rece). 85

Terenurile folosite pentru agricultura cuprind în general: terenuri neconstruibile, terenuri pe care sunt prevăzute viitoare dezvoltări în cadrul orașului , zone de recreere, parcuri, zone abandonate în cartiere periferice, zone prevăzute în planuri urbanistice pentru extinderea orașului. Ele pot fi de orice dimensiune de la 20 de metri pătrați până la 20 de hectare.

Zonele abandonate sunt de obicei cultivate în mod ilegal. În multe țări, nu există proceduri legale pentru că fermierul să poată concesiona sau închiria terenul, și nici ca proprietarul să împiedice stabilirea ilegala a unor ocupanți.

Practicarea agriculturii în acest tip de spații poate aduce venituri din chirii și ajută la întreținerea locului. Astfel, există o relație de câștig-câștig între fermieri și consumatori (cazul Accra). 88

3. Zone industriale părăsite în interiorul orașelor sau la periferie– greening the brownfields; pot deveni semnificative pentru agricultura în mediul urban.89

Agricultura își poate găsi locul în zonele industriale atât în mod temporar cât și permanent. Pot fi create în cadrul ansamblului industrial zone speciale pentru agricultura, atât în spatiile abandonate (ciupercărie, culturi hidroponice) cât și în exterior profitând de infrastructura existentă.

Cultivarea pe situri contaminate necesită o planificare și tehnologie adecvată. Apare termenul de fitoremediere(se referă la bioremedierea botanică și implică utilizarea plantelor verzi pentru decontaminarea solurilor, apelor și aerului. Este o tehnologie care poate fi aplicată atât poluanților organici cât și poluanților anorganici (metale mai ales) prezenți în sol, apa sau aer). 90 Plantarea de păiuș și arbori și arbuști cu frunze căzătoare reduc în timp nivelul de contaminare a solului.

În unele cazuri cea mai eficientă metodă este aceea a agrosilviculturii: arborii curată solul, iar materialul lemnos se poate vinde sub forma de combustibil sau material pentru mobilier. Altă metodă este fitoremedierea care necesită un timp de așteptare pentru culturile viitoare. Cea mai simplă din ele ar fi plasarea unor folii impermeabile peste care s-ar pune solul necesar cultivării (în spațiu deschis sau în sere) – timpul de așteptare fiind minim.

Un alt punct ar fi ca terenuri din fabrici sau din jurul lor, din complexe industriale abandonate, prin închiriere aduc un venit pentru proprietar și câștig în resurse pentru cine închiriază. De asemenea este vorba de suprafețe mai întinse de teren.

În Durgapur, un mare oraș industrial aflat în vestul Bengal-ului, din India, managerii fabricii au închiriat mare parte din terenul fabricii muncitorilor. Astfel, angajații obțin un surplus de hrană prin grădinărit pe lângă venitul de la locul de muncă, și toate acestea fără a pierde timp pentru deplasare . 91

Alt caz este acela al complexului petrochimic COPEC, în Carnacari, Brazilia. E unul din cele mai mari complexe de acest fel din America Latină și cuprinde peste 8000 de hectare, sute din ele fiind situate în zona de protecție, sau păstrate pentru o dezvoltare viitoare. Mare parte din aceste terenuri părăsite vor fi folosite pentru producție agriculturala ( proiect PRONATURA). 92

Obiectivul principal e crearea locurilor de muncă pentru persoanele necalificate care duc o viață subzistență la periferia complexului, fără a fi angajate acolo, pentru ca ei să își mărească veniturile, accesul la combustibil, nutriție, creând un peisaj productiv. Proiectul a prevăzut mai multe folosințe pentru teren: păduri, stupi de albine, livezi, culturi de plante rădăcinoase pentru o microdistilerie, și creștere a legumelor.

4. În lungul căilor de circulație-trasee care leagă peisaje productive urbane 99

Spațiile aflate în lungul căilor de circulație sunt distribuite în parcele lungi și înguste, sau pe malul cursurilor de apă.

Aceste tipuri de spații alcătuiesc legături între peisaje productive și intervenții punctuale, sau între inteventii punctuale facilitând citirea traseelor și trecerea de la un peisaj productiv la altul, în timpul traversării lor.

Acest mod de practicare a agriculturii în lungul drumului implică anumite probleme. Ploile sunt principalele surse de apa, iar agricultura e în general sezonieră. Avantajul major e accesul și comercializarea facilă. Irigarea se mai poate face și artificial prin preluarea apelor pluviale.

Agrosilvicultura sau livada în lungul străzii poate fi un mod eficient și plăcut de a trata traseele. În câteva orașe, autoritățile locale încurajează plantarea pomilor fructiferi(China, India, Maroc, Argentina). În Senegal, arborii plantați de-a lungul străzii sunt folosiți pentru producerea de medicamente, împletit și combustibil. În zone tropicale se pot produce atât culturi de pomi fructiferi cât și de grâu.

Terenurile aflate de-a lungul râurilor și zonelor inundabile sunt neconstruibile din cauza pericolului creșterii apelor. Sunt în general soluri foarte fertile adecvate agriculturii. Diferă de agricultura aflată în lungul cailor de circulație, prin ușurința irigării, lipsa poluării aerului. În aceste zone se investește mai mult în pregătirea solului și terasări.

Diverse forme de cultivare atât pe sol cât și în apa pot aduce biodiversitate în oraș. Spre exemplu în Mexico City, chinampas, combină acvaticul cu legumicultură, silvicultură, fiind o importantă sursă pentru turism și recreere. Producția de plante acvatice și pești nu e restricționată corpurilor de apa, din contra ea crește calitatea zonelor unde e practicată

5.Corpuri de apă100

Prin corpurile de apă, din mediul urban înțelegem :golfuri,râuri, lacuri,canale, rezervoare, care sunt de multe ori disponibile publicului pentru diverse activități loisir, plimbări sau pescuit. .

.

Pescăriile sunt un componenta importantă în sistemul de hrană în orașe precum Hong Kong. Ariile unde se practică pescuitul sunt conservate și resursele le sunt regenerate.

O altă practică interesantă e apariția acvaculturii pe acoperișurile din Brisbane, iar în Manilla sunt crescuți țipari în containere metalice, folosind ca surse de hrană ape menajere.105

Scara implementării în funcție de mărimea orașelor

Pentru fiecare oraș se poate determina o scară a implementării conceptelor în infrastructura diferită în funcție de caracterul orașului și de mărime.

Orașele cu o istorie lungă, cum e Londra, am crede că ar putea face integrarea agriculturii urbane dificilă în zonele centrale,dar intervenții acupuncturale se pot crea, iar agricultura de care vorbim în mediul urban nu este una extensivă; zona periurbană va rămâne în continuare un punct important în dezvoltarea conceptelor de peisaje productive continue.

Într-un viitor îndepărtat planificările urbanistice, s-ar putea, să permită ca, ocuparea poziției de centru al orașului, să preia funcțiuni preponderent din domeniul agriculturii și cercetării.

Noile spații din mediul urban bazate pe conceptul de peisaj productiv pot deseori să apară spontan după cum am descoperit în capitolul "De ce? Motive diferite ajung la aceași soluție. Cu toate acestea planificarea urbană și alcătuirea unor strategiii de dezvoltare care să fie puse în aplicare și intervenții punctuale imaginative ar putea facilita și grăbi procesul de alcătuire a peisajului urban productiv continuu.

Deschiderea spațiului 105

Începuturile implementării conceptului ar consta în intervenții la o scară mică, care conduc prin conectarea lor la o rețea de spații interdependente, dar cu caractere comune productive.

O astfel de abordare poate crea în timp o deschidere a spațiului într-un mediu uniform ocupat de construcții omogene. Agricultura în mediul urban își face loc în situri abandonate și încercă să le activeze. Ea ocupă spații intersitiale găsite în golurile țesutului urban, legând spații care altfel ar fi fost deconectate sau izolate.

Interacțuni locale106

Intervențiile punctuale și peisajul productiv, elemente conectate prin coridoare cu același caracter sunt intervenții care se fac asupra existentului dar și noului și dezvăluie simbioza dintre arhitectură clădirii nexistente sau noi și elementul vegetal productiv.

“Lângă rutele către magazine sunt cultivate lânuri de porumb. Fiecare plimbare printre acestea dezvăluie o experiență sezonieră, și accelerează trecerea timpului, prin compactitatea spațiului în care natura e simțită. Timpul e intensificat.”

Spațiul promovează și provoacă interacțiuni locale și poate fi văzut că un spațiu al întâlnirilor. El se extinde înafara limitelor peisajului productiv local. Prin conexiuni, peisajul agricol își mărește sfera de influență asupra funcțiunilor apropiate: clădiri de birouri, spații recreative și instituții. Procesul de transformare a orașelor a început, spontan prin intervenții punctuale-agripunctura- conform lui Dylan Kwok.

Natura urbană107

Peisaje naturale protejate nu fac parte din cadrul peisajelor productive. Spațiile verzi din mediul urban spre exemplul parcurile fac parte din mediul urban construit, rolul lor este de loisir, de a oferi un spațiu memento.

Imaginea naturii existentă în orașe, este de asemenea o imagine construită, dar din care lipsesc piese, peisajul productiv va îngloba construitul din mediul urban și astfel locuitorul orașului va fi mult mai aproape de natura existenței sale, conștientizându-și poziția în mediu.

Peisajele productive vor asigura apariția naturii în oraș sub alte forme decât a fost prezentă până acum.

“Mediul înconjurător ar fi poate mai ușor de înțeles, prin caracterul sezonier al culturilor, prin metamorfoza lor continuă, prin expunerea lor, prin diversitatea

sunetelor,mirosurilor și a priveliștilor. Peisajele continue productive vor intensifica conexiunea între locuitori și mediul înconjurător”.110

Stimulare vizuală111

Câmpurile cultivate împreună cu râurile contribuie la o stimulare vizuală perpetuă. “In unele cazuri există o relație directă între spații cu diferite ritmuri, spre exemplu un râu, cu undulatiile sale frecvențe reflectând lumina, și un sunet surd, lung, dat de ciclurile de viață al culturilor” 112

Aranjarea paturilor pentru plante, găsite în siturile agriculturii din mediul urban au un ecou în vechiile modele spațiale, folosite în agricultura în trecut. Agricultura urbană poate fi văzută ca o formă de ornament din oraș.

Artistul Tom Philips a speculat că “ ornamentul își are rădăcină în peisajul natural: prin indicatori primari: linia, punctul hașura și prin caracteristici: ramificarea,bifurcația,repetițiia”. 113

Inspirația naturală în dezvoltare urbană va fi ajunsă în armonie abia când va fi reintregită cu elementul vegetal productiv de care a fost lipsită până acum.

Schimbarea peisajului , prin arbori sezonieri 114

Modalități de introducere a elementelor care alcătuiesc peisaje productive în arhitectura orașelor

Agricultura practicată în mediul urban poate fi un program de șine stătător, însă ea se integrează mai bine când este tratată ca un element complementar unei funcțiuni existente, formând un peisaj productiv urban continuu.

Agricultura in mediul urban ca element complementar unei functiuni:-interventii punctuale-“in jurul casei”

Pasona –Kono Designs 115

Clădire veche existentă, opt etaje, în centrul orașului Tokyo

Proiectul a constat în renovarea clădirii vechi (1964), prin păstrarea suprastructurii și a anvelopei, urmând să fie acoperită de o fațadă verde cu 2 învelișuri.

Clădirea adăpostește birouri, un auditorium și ca funcțiune de consum: cantină. Douăzeci la sută din suprafața clădirii, cca. 13000 de mp, ocupată de cultivarea plantelor, mai precis peste 200 de soiuri de: fructe, legume, orez, ce sunt servite în cantina clădirii.

Sunt utilizate, atât plantații hidroponice cât și plantații pe sol, unde plantele și birourile împart un spațiu comun; spre exemplu, vițe de roșii suspendate deaspura sălii de conferința, lămâi și portocali folosiți ca elemente de delimitare a spațiilor, salata care e cultivată în sălile de seminar.

Pasona, firmă de recrutare, se concentrează pe educarea și cultivarea următoarei generații de fermieri prin seminarii publice, lecturi și programe de internship. Programul încurajează studenții să deprindă aptitudini manageriale și le oferă sfaturi financiare pentru a promova atât agricultura tradițională cât și cea practicată în mediul urban. Ținta principală este de a aduce un interes pentru o agricultura sustenabilă, și de a crea o interacțiune cu spațiul cultivat.

Cei 20% din suprafața clădirii folosiți pentru cultivarea plantelor nu satisfac doar necesarul pentru funcțiunea de consum cantină, au și un rol pentru recreere și socializare, sau după cum vedem în imaginile alăturate poate fi și un element de design.

"It is important to note that this is not a passive building with plants on the walls, this is an actively growing building, with plantings used for educational workshops where Pasona employees and outside community members can come in and learn farming practices."116

R-URBAN, Atelier d’Architecture Autogeree118

AgroCite este o unitate de agricultură urbană formată dintr-o microfermă experimentală, grădini comunitare, spații pedagogice și culturale și dispozitive de producere a energiei electrice, de transformare a deșeurilor organice în compost, de colectare a apelor pluviale și de fitoepurare a apelor uzate.

Este un experiment urban care urmează să fie implementat și în alte suburbii: Bagneux, Gennevilliers și Montreuil. A apărut în principal din aceleași cauze că și cele din Detroit: rată de șomaj mare în suburbii; acces la mâncare proaspătă.

Este o intervenție locală care prin repetarea ei în diverse zone poate forma rețele verzi (500-5000m).

FARM: shop, Something and Son119

FARM:shop s-a născut dintr-un experiment: “cat de multă hrană poate fi crescută într-un magazin” și acum este o afacere sustenabilă, un adevărat hub urban pentru hrană, o cafenea și un spațiu expozițional.

Clădirea cu trei niveluri adăpostește atât în interior cât și în exterior: un magazin cu un mic bazin aquaponic pentru pești, spații pentru cultivarea legumelor, cafenea, spațiu de birou pentru închiriat, săli de conferința și spațiu expozițional.

Arhitecții experimentează diferite moduri de amenajare a spațiilor pentru creșterea hranei. Este un experiment ce marchează aducerea agriculturii în mediul urban.

Amusefood – Something and Son120

Chioșcul pentru “Fish and Chips” este situat pe acoperișul Academiei Folkestone. Cuprinde o seră pentru cartofi, mazăre dar și un acvariu pentru pești; aceastea alcătuiesc un ecosistem în miniatură și sunt adaptate tehnologic pentru a avea asigurată o creștere ecologică. (sedimentele de la pești sunt folosite că fertilizant, iar peștii sunt hrăniți cu apa menajeră reciclată din cantina școlii).

.

Agricultura urbana ca functiune primara: Greening the brownfields

Food Port- Community farming facility in Kentucky – OMA 127

Alcătuirea unui peisaj productiv continuu, în armonie cu țesutul urban existent în acest caz se face chiar în centrul orașului, profitându-se de zona industrială părăsită. –

Planurile firmei OMA sunt de a converti un sit industrial de aproximativ 10 hectare, ce aparținea unei fabrici pentru tabac, într-un spațiu dedicat comunității, care sprijină fermierii și industria agriculturii, numită Food Port.

Corpurile noi de clădire dezvoltate, în zig-zag vor delimita atât spațiile interioare și exterioare folosite pentru cultivarea plantelor, cât și zonele de vânzare și distribuție.

Acest food port va opera astfel; prin adiționarea tuturor programelor necesare prin care alimentul ajunge din stare brută în stare finită ( de la cultivare, la procesare, vânzare, reciclare).

Programul e organizat în funcție de nevoile și funcțiunile necesare populației. În partea de NE a sitului apar funcțiuni de retail, prelucrarea boabelor de cafea și fabrică de sucuri. Funcțiunile de procesare și atelierul culinar sunt localizate în centrul sitului, împreună cu sediul unei asociații care s-ar ocupa de programul sitului. Tronsonul central este suspendat pentru a lăsa agricultura să ocupe mai mult spațiu. Partea de reciclare apare în partea de SV. Spațiile exterioare din partea estică includ o piață pentru vânzarea produselor, mici amenajări pentru vânzarea mâncării-food truck plaza și o grădină.

Planul clădirii permite extinderea sa ulterioară. Clădirea devoltata pe direcția N-S împarte spațiul exterior: în partea de est apare parter publică, iar în partea de vest partea ce ține de logistică.

Agricultura ca nucleu in comunitate:

ReGen Villages – EFFEKT Studio 133

Așezarea ReGen, expusă în pavilionul danez de la Bienala de Arhitectură din Veneția, propune o “comunitate de locuinte” care își produc propria hrană și energie; este un concept ce se adresează unui spectru larg de probleme globale ce privesc sustenabilitatea. Este un proiect pilot pentru o comunitate de 75-100 de persoane în Almere, Olanda.

Rezidenții din această așezare devin participanții unui ecosistem local, fiecare membru primind un rol diferit în comunitate. Conceptul e de a crea legături și cooperare în comunitate.

Structura funcțională a așezării e împărțită în două inele: inelul exterior deservește locuirii și formează incinta, iar în inelul interior se află zonă de producție a hranei.

Inelul exterior cuprinde o tipologie diversă a locuințelor. Lor le este atașată seră, sau pot fi incluse în seră, mărind spațiul pentru locuit. Fiecare locuința deține atât panouri fotovoltaice pentru electricitate și pentru încălzirea apei, cât și sisteme pasive de control al temperaturii și umidității aerului.

Inelul interior cel al producției cuprinde mai multe tipologii de cultivare: în sere neîncălzite sau încălzite, plantații hidroponice și plantații sezoniere în exterior.

Spațiile interstițiale sunt folosite pentru a crea diverse amenajări pentru socializare: zone de șezut, parc, locuri de joacă.

Așezarea este un sistem închis de producere a hranei.(sunt folosite atât sisteme de încălzire și producere a energiei, cât și structuri pentru compost).

Reabilitarea Stațiunii de Cercetare pentru Pomicultură Cluj-Napoca

Istoric

Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Cluj este o unitate de cercetare fundamentală și aplicată în domeniul pomiculturii subordonată Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj-Napoca.

Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Cluj a fost infiintată în 1953 prin contribuția importantă a lui Teodor Bordeianu. Primul director al stațiunii a fost celebrul biolog autodidact Rudolf Polocsay;cu acesta a colaborat la începutul carierei și cunoscutul horticultor, profesorul Ștefan Oprea. De-a lungul anilor, la stațiunea din Cluj au fost omologate și introduse în patrimoniul pomicol național peste 27 de soiuri, a căror valoare stiintifică a fost confirmată de horticultori.

Stațiunea ocupă înainte de 1990 circa 1036 de hectare. A avut 250 de angajați și 1000 de zilieri, și o bază de lucru mecanizată. Anul trecut au rămas 28 de angajați, dintre care 10 lucrează în cercetare. Mare parte din suprafața să a fost retrocedata, ajungând la doar 168 de hectare, iar din cei. Din cei peste 40000 mp de sere astăzi sunt funcționali sub 2000.

Prin HG din 19 februarie 2015, Stațiunea de cercetare și producție pentru pomicultură Cluj-Napoca trece în posesia USAMV(Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară) sub denumirea Stațiunea de Cercetare Horticolă Cluj-Napoca.

Descrierea sitului

Situl pe care e amplasată stațiunea de cercetare e mărginit în partea vestică de strada Horticultorilor nr. 5, în partea nordică de Aleea Baisoara și Aleea Văleni, în partea estică cu Colonia Sopor, iar în partea sudică cu drumul județean 103G.

După zonificare observăm că: zona de laboratoare și administrație se află în centrul stațiunii în capătul unei perspective lungi marcate de sere și arbori în aliniament, clădiri pentru cazare, magazii, ateliere,casa de oaspeți.

În partea nordică, în apropierea Aleii Baisoara se află 3 construcții din 1955, care aveau funcțiunea de cazare pentru zilieri. Astăzi, clădirea nr 1, e parazitată de un depozit pentru pui, iar restul clădirilor se află într-o stare avansată de degradare.

În partea estică se află o zonă tehnică, ce cuprinde ateliere, depozitari; una din clădiri fiind închiriată pentru un depozit de furaje.

Lângă intrarea de pe stradă Horticultorilor nr 5, se afla casă de oaspeți. Era un punct important al sitului, unde diverși miniștrii ai vremii erau primiți. În față ei se află expoziția de trandafiri ce ocupă peste 4000mp, iar în partea din spate se află o curte ascunsă de arbori înalți.

Obiectivul proiectului de diploma

Cladirea

Stațiunea se află în acest moment într-o situație defavorabilă. După cum am menționat în istoric, mare parte din suprafața ei a fost retrocedata, iar clădirile se afla în stare avansată de degradare.

Reabilitarea stațiunii cred că este un punct important pentru activarea zonei. Poziția sitului în oraș îl face potrivit pentru o intervenție de tip peisaj productive urban: în zona periurbană între cartierul Gheorgheni și comună aflată în expansiune: Borhanci.

– Cazul Cubei ne-a arătat importanța centrelor de cercetare în dezvoltarea tehnicilor practicării unei agriculturi eficiente —

Declanșarea apariției unor peisaje productive în dezvoltarea orașelor

Pentru că stațiunea de cercetare să devină un pol de declanșare a practicii agriculturii în mediul urban, trebuie să găzduiască un complex de funcțiuni: de cercetare, producție(existențe), culturale, educaționale și de consum. Funcțiunea de cercetare, trebuie să comunice cu publicul direct prin spații expoziționale, ateliere sau alte funcțiuni care să vină în completarea ei. Acest tip de dezvoltare ar încuraja implicarea directă a publicului, trezind interesul pentru astfel de practici.

Intervenția în cadrul stațiunii de cercetare am ales să o fac, în partea nordică unde se aflau cele 3 clădiri ce găzduiau funcțiuni de cazare și o clădire cu funcțiuni tehnice. Propunerea implică păstrarea “profilului” clădirilor existente în peisaj; prevederea unor legături transparente, atât vizual cât și funcțional, pentru a facilita traversarea noului complex; funcțiuni diferite pentru fiecare din cele 4 clădiri dispuse gradat făcând o trecere treptată de la public spre privat.

Din punct de vedere al regimului de înălțime clădirilor P sau P+M le-am adăugat câte un nivel pentru a mari suprafața funcțională.

Clădirea din partea nordică, aflată în capătul străzii Liviu Rebreanu găzduiește o funcțiune predominantă de consum: restaurant pentru centrul de cercetare dar deschis și publicului și ateliere pentru gătit, dar și o cafenea cu hidroponice; și se continuă în exterior cu o curte pentru consum.

Clădirea din partea de sud găzduiește la parter o mică bibliotecă specializată, iar la etaj două săli de clasă pentru studenții Facultății de Horticultură, USAMV.

În partea estică, clădirea centrală adăpostește un spațiu expozițional, iar la etaj ateliere pentru public.

Cele trei clădiri sunt legate de o structură transparentă de sticlă, care formează holul principal, unul din spațiile de legătură transparente atât vizual cât și funcțional;

În holul principal este amenajată o expoziție cu proiecții vizuale și digitale temporare în centru, despre istoricul plantelor, iar în partea nordică a holului, turnul de observație are amenajat central un herbarium.

Următoarea legătura se face între public și privat printr-o curte amenajată la nivelul subsolului, între clădirea ce adăpostește spațiile expoziționale în parter și atelierele în etaj și clădirea cu fostă zonă tehnică care acuma va adăposti laboratoarele zona de cercetare.

Curtea este marginata la partea de N de o seră experimentală care poate fi accesată de public de la nivelul parterului și subsolului, dar și de personalul angajat în cercetare de la nivelul etajului 1 printr-o pasarelă. În partea de S curtea se învecinează cu foyerul unei săli multifuncționale, care se află în legătură cu publicul , dar și cu personalul angajat în cercetare pe la nivelul subsolului. Administrația se dezvoltă pe latură clădirii care adăpostește laboratoarele și este deschisă spre curte, că și foyerul și seră, iar pe latură opusă un hol cu expoziții de plante presate conduce spre o rampă care urcă la nivelul terenului.

Acest concept de ritm plin-transparent și alternarea înălțimilor, văzute în fațadele din N și S, mimează ritmicitatea și liniaritatea livezii, iar dezvoltarea pe lungime cu parcelele agricole.

La nivelul întregului sit –

În partea vestică în față intrării în complex se va forma o mică piață volantă ce va servi că punct de vânzare sezonier.

Clădirea care adăpostește în prezent funcțiunea de administrație, va avea destinație de cazare . Serele vor fi recondiționate .

Traseul

Intervenția asupra unui singur sit poate produce o practicarea agriculturii urbane. Prin intervenții punctuale înlănțuite se pot crea trasee diverse în oraș. Un traseu devine interesant când parcurge funcțiuni diferite cu zone de recreere pe parcursul său.

Un astfel de traseu care va include și Stațiunea de Cercetare pentru Pomicultură se poate forma în partea sud-estică a orașului, în cartierele Gheorgheni și Mărăști , conectând atât spații verzi cât și funcțiuni de consum și culturale. Traseul își propune să facă parte dintr-un circuit – Serele din partea estică a orașului, Băile Someșeni(inactive), Pepinierele Becas(inactiv), Parcul Iulius Mall, Aleea Slănic, Parcul Mercur, Stațiunea pentru Cercetare pentru Pomicultură Cluj-Napoca, continuându-se apoi cu Livada Palocsay și Pădurea Făget.

Funcțiunile de consum, cult și sănătate aflate pe parcurs servesc ca un complement traseului. Alternanța spațiilor verzi: parcuri de joacă, livezi, grădini comunitare, sere, aliniamente verzi pot crea o ambianță diversă în contrast cu construitul.

Acoperișul locuințelor colective poate fi folosit în scopul construcției unor mici amenajări sau sere. Suprafața nu trebuie să fie folosit complet pentru agricultura, se poate folosi și pentru recreere și socializare (mici amenajări pentru șezut).

Expansiunea locuințelor ar putea ține cont de condiții de sustenabilitate, prin alocarea unei părți din lot pentru a produce o parte din alimentele folosite, sau prin folosirea serei ca element complementar. Pe lângă avantajele cultivării pe tot timpul anului, seră, atașată clădirii poate ajuta în menținerea confortului termic.

În zonă Între Lacuri, între locuințe și lacuri există numeroase garaje, care sunt folosite în număr mare pentru depozitare. Înlocuirea lor cu grădini comunitare, ar putea crea atât un spațiu de tranziție între locuințe și zonă verde, cât și o permeabilitate a spațiului.

Traseul nu depinde de reabilitarea anumitor funcțiuni cum sunt: Băile Someșeni sau a serelor din zona estică; el există și acuma, însă prin aceste intervenții se poate formă acest peisaj productiv urban. Traseul are scopul de a conecta mai multe zone ale orașului cu caractere diverse.

Concluzii

“Solutia” de peisaj productiv urban este un răspuns la explorarea și adaptarea mediului urban în care trăim în prezent, sub formă unui echilibru dinamic, omul își face loc între artificial și natural.

Important este rolul individului și a colectivității în crearea unor comunități sustenabile, care funcționează pe baza principiului “solutie”.

Peisajul productiv urban poate fi un sistem inteligent care se adaptează la mediul construit, în care se află. Este un sistem care ia în considerare probleme contemporane ale orașului: sociale, economice, dezvoltarea sa necontrolată, poluarea.

Revoluționarea strategiilor de dezvoltare a mediului urban va fi făcută prin introducerea peisajului productiv, la nivel global, dezvoltând relații flexibile și durabile. Orașul va deveni un organism în continuă adaptare, va asimila elementele ce îl înconjoară, iar cele care îl alcătuiesc vor funcționa în simbioză.

Bibliografie

Carti

Urban Agriculture Food, Jobs and Sustainable Cities, Jac Smit Joe Nasr Annu Ratta, , The Agriculture Network,2001

Continous Productive Urban Landscapes, Andre Viljoen, Katrin Bohn,Jon Howe, ed. Architectural Press

Garden Cities of Tomorrow, Ebenezer Howard,

Peter B.R. Hazel, The Asian Green Revolution, IFPRI Discussion Paper. Intl Food Policy Res Inst. GGKEY:HS2UT4LADZD,

A History of Western Architecture, David Watkin, 5h edition, Laurence King Publishing, 2011

Peisaj cu gradina si casa, Kazmer Kovacs, Simetra, 2011

Publicatii

The Potential forUrban Agriculture in New York City, Urban Design Lab, California University, 2012

URBAN AGRICULTURE IN LONDON, James Petts, REGIONAL OFFICE FOR EUROPE,Ianuarie 2001

The Value of urban agriculture in urban design and development: literature Review and Case study in Detroit, JOONGSUB KIM, Lawrence Technological University

URBAN AGRICULTURE IN THE CITY OF HAVANA: A POPULAR RESPONSE TO A CRISIS, Mario Gonzalez Novo and Catherine Murphy

Re-imagining garden cities for the 21st century, Town and Country Planning Association London, 2001

Lively Hood Farm, Shivani Ganguly, Piper Kujac, Presidio Graduate School,2011

The CPUL City Action Plan, Andre Viljoen, Katrin Bohn,Jon Howe

Climate Change 2007: The Physical Science Basis, INTERGOVERNMENTAL PANEL ON CLIMATE CHANGE , Paris, February 2007

Portofolii si proiecte

Sub-urban Agriculture, Tom, Bishop, https://issuu.com/cambridgedesignresearchstudio/docs/sub_urban_agriculture_tom_bishop, pp103, accesat la 25.05.2016

Productive Urban Landscapes, Minke Mulder&Claire Oude Aarnikeef, https://issuu.com/claire_oa/docs/pul_book_s

Bojan Tudor, Vlaic Serban, Locuinte sociale, anul 3 sem 2

Pusco Oana, Tatu Mihaela, Proiect centru comunitar an 2013,anul 5, sem 2

Site-uri web

www.dezeen.com

www.archdaily.com

www.oma.eu

www.presidentsmedals.com

www.regenvillages.com

www.r-urban.net

www.somethingandson.com