PEISAJE DISPĂRUTE: CAZUL SATELOR DE DEPORTAȚI DIN ESTUL BĂRĂGANULUI [305873]

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

Facultatea de Geografie

LUCRARE DE LICENȚĂ

Îndrumător științific:

Conf. univ. dr. OSACI-COSTACHE GABRIELA

Absolvent: [anonimizat]

2017

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

Facultatea de Geografie

Domeniul: Geografie

Programul de studii: Cartografie

PEISAJE DISPĂRUTE: CAZUL SATELOR DE DEPORTAȚI DIN ESTUL BĂRĂGANULUI

Îndrumător științific:

Conf. univ. dr. OSACI-COSTACHE GABRIELA

Absolvent: [anonimizat]

2017

CUPRINS

INTRODUCERE……………………………………………………………………………………………………. 3

1. CONSIDERAȚII GENERALE……………………………………………………………………………. 3

1.1. Scurtă caracterizare geografică……………………………………………………………………………… 3

1.1.2. Potențialul natural……………………………………………………………………………………..

1.1.2.1. Așezarea geografică și limitele spațiului…………………………………………

1.1.2.2. [anonimizat]…………………………………………..

1.1.2.3. Relieful………………………………………………………………………………………

1.1.2.4. Caracteristicile climatice………………………………………………………………

1.1.2.5. Hidrografia…………………………………………………………………………………

1.1.2.6. Aspecte biogeografice…………………………………………………………………

1.1.2.7. Arii protejate……………………………………………………………………………..

1.1.2. Potențialul uman și economic……………………………………………………………………

1.1.2.1. Scurt istoric al populării și dezvoltării zonei de est a Bărăganului……..

1.2.2.2. Populația……………………………………………………………………………………

1.1.2.3. Economia…………………………………………………………………………………

2. DOCUMENTE CARTOGRAFICE REFERITOARE LA ROMÂNIA CU PRIVIRE SPECIALĂ ASUPRA ZONEI DE EST A BĂRĂGANULUI………………………………………

2.1. Harta……………………………………………………………………………………………………………………

2.2. Harta…………………………………………………………………………………………………………………..

3. FOLOSIREA PROGRAMELOR OPEN SOURCE PENTRU VALORIFICAREA DOCUMENTELOR CARTOGRAFICE………………………………………………………………….

3.1. Programe GIS Open Source folosite………………………………………………………

3.1.1. QGIS…………………………………………………………………….

3.1.2. gvSIG…………………………………………………………………………….

3.1.3. GRASS………………………………………………………………………….

3.1.4. Metodologia folosită în prezenta lucrare pentru valorificarea hărților istorice…..

3.2. Programe de cartografie asistată de calculator și programe de desen…………………………….

3.2.1. CorelDRAW……………………………………………………………………………………………

3.2.2. Inkscape…………………………………………………………………………………………………..

3.3. Avantaje și dezavantaje ale programelor Open Source în comparație cu programele comerciale……………………………………………………………………………………………………………………

4. ISTORICUL DEPORTĂRILOR…………………………………………………………………………..

5. EVOLUȚIA SPAȚIO-TEMPORALĂ ZONEI DE EST A BĂRĂGANULUI…………..

5.1. Date arheologice și istorice……………………………………………………………………………………

5.2. Date cartografice………………………………………………………………………………………………….

5.3 Evoluția toponimelor din zona de est a Bărăganului……………………………………..

5.4. Dinamica elementelor cadrului natural în arealul administrativ al municipiului Fetești și comunei Bordușani pe baza hărților istorice………………………………………………………………….

5.4.1. Dinamica rețelei hidrografice…………………………………………………………………..

5.4.2. Dinamica vegetației……………………………………………………………………………….

5.4.3.1. Repartiția spațială a pădurilor pe hărți…………………………………………

5.4.3.2. Dinamica limitei pădurii……………………………………………………………

5.4.3.3. Consecințe ale dinamicii pădurilor……………………………………………..

5.5. Dinamica elementelor cadrului socio-economic în arealul administrativ al municipiului Fetești și comunei Bordușani pe baza datelor cartografice și istorice………………………………

5.5.1. Populația……………………………………………………………………………………………..

5.5.1.1. Evoluția numerică a populației…………………………………………………..

5.5.1.2. Structura populației pe grupe de vârstă și sexe…………………………….

5.5.2. Așezările umane……………………………………………………………………………………

5.5.2.1. Municipiul Fetești și comuna Bordușani în documente cartografice….

5.5.2.1 1. Evoluția teritorială între 1864 și 1950……………………………..

5.5.2.1.2. Evoluția teritorială între 1950 și 1970……………………………..

5.5.2.1.3. Evoluția teritorială între 1970 și 1980……………………………..

5.5.2.1.4. Evoluția teritorială între 1970 și 2016…………………………….

5.5.2.2. Regiunile componente ale municipiului Fetești……………………………

5.5.3. Modul de utilizare al terenurilor………………………………………………………………

5.5.4. Căile de comunicație…………………………………………………………………………….

6. INTERVENȚIA ANTROPICĂ ȘI DINAMICA PEISAJULUI ÎN MUNICIPIUL FETEȘTI ȘI COMUNA BORDUȘANI…………………………………………………………………..

6.1. Tipuri de peisaje…………………………………………………………………………………………………

6.2. Dinamica peisajului geografic……………………………………………………………………………..

6.2.1. Omul-agent morfogenetic………………………………………………………………………

6.2.2. Adaptările condițiilor naturale la procesul de antropizare…………………………..

6.2.3. Valorificarea resurselor locale și implicațiile asupra mediului…………………….

6.2.4. Lucrările antropice executate………………………………………………………………….

6.2.4.1. Lucrările pentru protecția albiilor și malurilor……………………………….

6.2.4.2. Regularizarea și rectificarea cursurilor de apă………………………………

6.2.4.3. Decolmatările……………………………………………………………………………

6.2.4.4. Lucrările pentru irigații…………………………………………………………….

6.2.4.5. Lucrările edilitare……………………………………………………………………..

6.2.4.6. Alimentările cu apă………………………………………………………………….

6.2.4.7. Căile de comunicație………………………………………………………………….

6.2.4.8. Lucrările pentru agrement…………………………………………………………..

7. CONCLUZII………………………………………………………………………………………………………..

8. BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………………………………….

INTRODUCERE

1. CONSIDERAȚII GENERALE

1.1. Scurtă caracterizare geografică

1.1.2. Potențialul natural

1.1.2.1. Așezarea geografică și limitele spațiului

Arealul de studiu al acestei lucrări este delimitat de cele două așezări formate în perioada deportărilor din Bărăgan, și anume: satul Valea Viilor și Lătești. Ambele așezări erau situate pe malul stâng al Brațului Borcea (Fig.1).

Satul Valea Viilor era localizat pe teritoriul actual al municipiului Fetești, între localitățile Buliga și Fetești. Aceste informații sunt regăsite pe harta topografică din 1970. (Fig.2)

Fig. 1 Așezarea geografică a celor două localități apărute în timpul deportărilor

Fig.2 Localizarea satului lagăr Valea Viilor (sursa datelor: harta topografică 1970)

Municipiul Fetești este format în prezent din următoarele cartiere: Buliga, Fetești (reședința), Fetești – Gară, Vlașca. Se află situat în sud – estul extrem al județului Ialomița, pe malul stâng al Dunării. (Fig. 3) Din punct de vedere administrativ este mărginit la nord de comuna Bordușani, la sud de comuna Borcea, în est de comuna Stelnica, iar în Vest comuna Movila.

Fig.3 Localizarea municipiului Fetești și a cartierelor sale componente (sursa datelor: ortofotoplan 2010)

Satul Lătești, menționat și el în lucrările despre deportările din Bărăgan, era situat pe teritoriul actual al comunei Bordușani, între localitățile Bordușani, Făcăeni și Movila la aproape 2km de Brațul Borcea și 15km de municipiul Fetești.

Comuna Bordușani este formată din satele: Bordușani (reședința) și Cegani. (Fig. 4) Este de asemenea situată în estul județului Ialomița, pe malul stâng al Dunării, în apropierea municipiului Fetești. Teritoriul administrativ al comunei este învecinat cu cel al comunei Făcăeni (nord), Topalu, Crucea și Seimeni (est), Stelnica și Fetești (sud), Movila (vest).

Fig.4 Localizarea comunei Bordușani și a satelor sale componente (sursa datelor: ortofotoplan 2010)

Poziția geografică

Relieful predominant al vechilor așezări Valea Viilor și Lătești îl reprezintă câmpurile de origine diferită (Câmpul Hagieni și Câmpul Făcăeni) care fac parte din unitatea geografică Bărăganul de Sud (Fig. 5), situat la sud de râul Ialomița, având la sud și est lunca Dunării.

Fig. 5 Bărăganul de Sud și subunitățile sale adiacente

(sursa: harta geomorfologică a României, 1976)

,,E un pustiu și nu e. În toate părțile se desfășoară, ca o mare liniștită ce s-ar închega pentru totdeauna, șesul cu desăvârșire gol. Nimic mai rar decât, tocmai în fund, o perdea de arbori săraci. Satele nu se văd decât doar câte unul în marginea depărtării imense.” (Iorga N, 1904, p. 78)

1.1.2.2. Alcătuirea geologică, geneza și solurile

Sub aspect morfostructural teritoriul orașului Fetești și al comunei Bordușani, fac parte din Câmpia Română, ce are un fundament de platformă (Platforma Valahă). Se remarcă două etape structurale: soclul cristalin și cuvertura sedimentară. La nivelul sedimentelor s-au conturat mai multe ridicări și afundări ca urmare a prezenței unui sistem de falii(Fig. 6).

Fig. 6 Schiță geologică reprezentând sistemul de falii din Câmpia Bărăganului de Sud

(sursa datelor: Dubău, 2016, p26)

Depozitele cuaternare

La suprafață, Câmpia Română este formată din formațiuni care aparțin exclusiv Cuaternarului. Tipul de rocă predominant este loessul, având grosimi variabile 20 – 50 m. Loessurile s-au depus, în majoritate, în fazele de tip glaciar – periglaciar, ca praf eolian.

În lungul văilor se găsesc depozite aluvionare formate din pietrișuri și nisipuri aduse de râuri, formând șesuri aluvionare sau lunci.(Fig.7 și 8)

Fig. 7 Harta geologică a orașului Fetești (sursa: harta geologică a României)

Fig. 8 Harta geologică a comunei Bordușani (sursa: harta geologică a României)

Analizând cele două hărți se poate menționa faptul că în această regiune au fost depuse materiale în cele două perioade ale Cuaternarului, respectiv: Pleistocen și Holocen. Sedimentele depuse în Pleistocen au drept corespondent unitatea de relief Câmpul Hagieni și se suprapun preponderent în unitatea administrativă a municipiului Fetești. În lungul rețelei hidrografice se observă sedimente depuse în ultima fază a Cuaternarului, ele fiind de vârstă recentă.

Solurile

Pe acest teritoriu se găsesc mai multe tipuri de sol favorabile dezvoltării agriculturii. Din tratarea grupelor de sol și prezentarea repartiției lor geografice, se poate înțelege mai bine distribuția plantelor de cultură. Solurile sunt specifice zonei de stepă, sunt evoluate și fac parte din clasa cernisoluri. Sunt soluri formate pe loess, fertile și bogate în humus.Atât în Fig. 9 cât și în Fig. 10 se poate analiza distribuția tipurilor de sol pe suprafețele administrative a celor două localități studiate. Se regăesc preponderent cernoziomurile, fie tipice, fie vermice (cele în care activitatea biologică este intensă).Pe lângă solurile din clasa cernisoluri se mai întâlnesc și soluri hidromorfe (gleice) și soluri neevoluate (soluri aluviale).

Fig. 9 Harta solurilor din orașul Fetești (sursa: harta solurilor României 1986)

Fig. 10 Harta solurilor din comuna Bordușani (sursa: harta solurilor României 1986)

1.1.2.3. Relieful

Din punct de vedere geomorfologic, teritoriul analizat face parte din Câmpia Română cu subregiunea Câmpia Bărăganului și Lunca Dunării. “Datorită particularităților ei de formare, concretizate prin prezența teraselor, a zonelor de subsidență, a reliefului de dune și crovuri, “Câmpia Română prezintă o mare diversitate a formelor de relief” (Vâlsan G., 1915, p.15)

Câmpia Bărăganului este situată în partea de est a Câmpiei Române și are o limită vestică și nord-vestică mai puțin clară din cauza unor tranziții.

Se deosebesc trei subregiuni despărțite de luncile Călmățuiului și Ialomiței, mărginite la sud și la vest de valea Dunării: Câmpia Brăilei (Bărăganul de Nord), Bărăganul Ialomiței (Bărăganul Central), Câmpia Mostiștei și Bărăganul Sudic.

“Bărăganul sudic este cel mai important și cel mai grandios câmp al Câmpiei Române, suspendat mult prin colțul de est deasupra luncii și bălții Ialomiței” (Coteț P. 1976, p.25)

Diviziunile acestei regiuni sunt: Câmpia Lehliu la vest; Câmpia Mărculești (cu Câmpul Ciulniței în nord – din nisipuri, Câmpul Jegăliei – foste bălți ale Dunării); Câmpul Hagieni, Câmpul Făcăeni – terasă cu nisipuri.

Câmpul Hagieni, o câmpie de glacis de platformă, este situat în parte de est a Bărăganului de Sud, învecinându-se la nord cu Valea Ialomiței, la sud cu Valea Dunării, la est cu Câmpul Făcăeni – terasă cu nisipuri, iar în vest cu Câmpul Jegăliei (fostă băltă a Dunării) și Câmpul Ciulniței (o câmpie nisipoasă). “Bărăganul Hagienilor constituie un martor de eroziune separat pentru prima dată de un vechi braț al Dunării, pe direcția actuală a văii Jegălia.Bărăganul Feteștilor a fost martor de eroziune înconjurat de brațele Dunării”. (Posea Gr., 1984, p 10-11). Redând schematic aceste informații (Fig. 11) se pot înțelege mai ușor aceste realități geografice.

Fig. 11 Captarea Dunării în regiunea Fetești și Țăndărei (după Posea Gr, 1984) 1.Dunărea la nivelul t1-t2; 2.Dunărea la nivelul t2; 3.Dunărea la nivelul t3; 4.”Poarta de la Țăndărei”; 5.punct de captare prin deversare; 6.lunca actuală a Dunării.

(sursa datelor: Posea Gr, 1984, p.14)

Relieful major

Relieful major al acestei unități este redat de: terase, lunci, văi.

Terasele se extind și se conturează vizibil de-a lungul Dunării.

„Terasele Dunării sunt larg dezvoltate între Argeș și Mostiștea : t4 (Greaca) are 31 m altitudine relativă și 40 – 45 m altitudine absolută; t3 – 26 m (35 m), t2 – 11 m (20 m), t1 5 m (14 m), iar lunca are 9 m. De aici, primele trei mai înalte se pierd la nivelul câmpului dar la vest de Câmpul Hagieni; terasa 1 (Călărași) este singura ce se insinuează prin estul câmpului Hagieni, pe la Făcăeni (Câmpul Făcăeni) până la Gura Ialomiței, de unde se îneacă sub luncă. La est și nord de terasa Făcăeni apare și o terasă de luncă (lunca înaltă). Terasa 2 se extinde însă larg și în estul Câmpiei Brăilei” (Posea Gr. 2005, p 343).

Dunărea a format numai bălțile de la est de Mostiștea și vest de Câmpul Hagieni; ca evoluție și-a deplasat un braț prin „poarta” Țăndărei (când a separat „Muchia” Nasu Mare de Câmpul Hagieni), la nivelul primei terase trecând total pe la sud de Fetești (separând Câmpul Hagieni de Dobrogea de Sud).

Văile și cursurile vechi au un aspect specific în Bărăgan. Câmpul Hagieni și Făcăeni domină semeț la est și sud Valea Dunării.

Lunca Dunării este rezultatul activității marelui fluviu ce s-a desfășurat prin eroziune laterală foarte accentuată și acumulare longitudinală de grosimi variabile ce depășesc 10-20 metri. Lunca Dunării reprezintă în faza actuală cea mai antropogenizată unitate a Câmpiei Române, datorită lucrărilor de îndiguire, desecări (Iezerul Iorga, Iezerul cu Butuci), construirea canalelor de irigație,ea depășind faza dezvoltării naturale și trecând la faza unei dirijări complexe.

“Se pot distinge două faze de evoluție:

– Prima fază este reprezentată de sectorul Bălților, cuprins între Călărași și Brăila, prin despletirea în două brațe principale, lunca Dunării capătă aspectul unor ”delte interioare”, în care în primul plan stau ostroavele, cu caracter de lunci insulare, interioare și cu fâșii înguste, de lunci marginale, brațe părăsite (Săltava).

– A doua fază o constituie restul luncii Dunării, până la Călărași, cu o evoluție înaintată de colmatare a brațului secundar, de transformare a lui în bălți cu ostroave atașate luncii.” (Coteț P. 1976, p. 99).

Relieful minor

Relieful minor acestei zone poate fi împărțit în două categorii: de luncă și de câmpie.

În luncă sunt întâlnite microdepresiuni, popine, conuri de dejecție ale râurilor, dune de nisip. În lunca Dunării se găsește Popina Bordușani, martor de eroziune provenit din eroziunea laterală a Dunării.

Microrelieful de câmp este legat de loess și depozitele loessoide, de nisipuri, de procesele de șiroire, prăbușiri și de intervenția antropică. Această unitate de relief aparține în totalitate câmpului. Formele de relief dezolvate pe loess sunt crovurile, găvanele, padinele. Crovurile (Fig. 12) apar ca rezultat al sufoziunii și tasării, ca niște excavații închise.

Fig. 12 Secțiune transversală printr-un crov (după M. Grigore)(sursa datelor: Grigore M, p. 50)

Relieful antropic

O acțiune deosebită asupra scoarței terestre o exercită omul. Ea s-a manifestat mai intens încă din cele mai vechi timpuri și s-a accelerat odată cu dezvoltarea mijloacelor de producție. Din punct de vedere economic, această activitate poate fi distructivă dar și constructivă. Prima duce la distrugerea solului și a scoarței de alterare, iar cealaltă la folosirea rațională și crearea unor forme de relief folositoare omului. Cele mai vechi forme de relief sunt reprezentate prin movile.

Tipuri de peisaje

Peisajul agricol este cel mai întâlnit în zonă și se caracterizează prin nivelări, prin terasări. Un tip aparte al acestui peisaj este cel de irigare care se întâlnește aici, fiind o zonă cu reduse cantități de precipitații. În cadrul acestuia se schimbă distribuția naturală a rețelei hidrografice, apar noi direcții de scurgere, canale, diguri.

Peisajul căilor de comunicație implică o serie de amenajări sub formă de terasări pe distanțe lungi care din loc în loc capătă aspect ridicat față de regiunea din jur (rambleul) sau coborât (debleul). El cuprinde: șosele, căi ferate, canale de apă.

Peisajul așezărilor omenești, cu subtipul orașelor și al satelor, se caracterizează prin nivelarea și terasarea unor porțiuni pentru așezări sau străzi, prin canalizări, șanțuri pentru conducte. Cunoașterea legilor eroziunii și formării reliefului, în general, reprezintă o necesitate practică pentru societate, pentru a putea folosi într-un mod optim, suprafața acestui câmp.

1.1.2.4. Caracteristicile climatice

Teritoriul municipiului Fetești si cel al comunei Bordușani fac parte din punct de vedere climatic din ținuturile limitrofe Văii Dunăre de la periferia estică a Câmpiei Bărăganului. Climatul este deci de câmpie. Datorită latitudinii geografice la care se află cele două așezări, clima este una temperată ce are un caracter continental de tranziție. Această regiune este precum un culoar climatic între Podișul Dobrogei și Câmpia Bărăganului, ce orientează vânturile reci din nord cu felurite efecte cum ar fi reducerea temperaturii, a calmului atmosferic. Începutul sezonului rece aduce înghețuri, ninsori timpurii și târzii, adesea însoțite de viscole. Verile sunt calde și secetoase (sunt întâlnite frecvent temperaturi caniculare de peste 40°C).

Regimul temperaturii aerului

Pe acest teritoriu se înregistreazã anual circa 30 zile cu temperatura maximă de peste 30°C. Aceste zile alcătuiesc zilele tropicale, începând din luna mai până în septembrie, atingând numărul cel mai mare în luna iulie (peste 20 zile).

Temperatura multianulă este de 11°C. În ultimii 115 de ani (1896-2015) (Fig. 13) se observă cum temperatura medie a aerului în luna ianuarie scade până la -3°C, iar pe timp de vară, în luna iulie ajunge la o medie de 23,8°C. Aceste observații sunt făcute la stația meteorologică Fetești și reflectă datele înregistrate între anii 1896-2015. În decursul acestei perioade, valoarea cea mai ridicată a temperaturii a fost înregistrată în 1960, de 13°C, iar valoarea cea mai mică a fost înregistrată în anul 1985 (9,7°C).

Fig. 13 Temperatura medie lunară a aerului la stația meteorologică Fetești (1896-2015)

(sursa datelor: Anuarul meteorologic)

Regimul precipitațiilor

Precipitațiile atmosferice constituie un alt parametru meteorologic care influențează peisajul geografic, economia și agricultura regiunii.La stația meteorologică Fetești sunt înregistrate valori în medie de 450 mm/an.(Fig. 14) Teritoriul acestui oraș este aflat sub influența maselor de aer de origine continentală, oceanică și mediteraneană. Anul 2005 se înscrie cu cea mai mare cantitate de precipitații (744mm), la polul opus, cea mai mică cantitate de precipitații a fost înregistrată în 1990 cu doar 260mm. Intervale cu ani secetoși au fost 1945-1946, 1981-1990, media anuală fiind de 398mm. Conform graficului în care sunt prezentate mediile lunare ale precipitațiilor din perioada 1960-2015,deci pe jumătate de secol, se observă cantitățile cele mai mici de precipitații înregistrate în luna decembrie, de 2,1mm, iar valorile cele mai mari de 82,7 mm, în luna martie. Valorile mari ale precipitațiilor înregistrate în lunile mai și iunie au drept cauză pătrunderea în țara noastră, la sfârșitul primăverii și începutul verii, a aerului maritim umed, transportat prin anticiclonul Azorelor. Cele mai mici valori se produc la sfârșitul semestrului rece, în februarie și martie, fiind cele mai secetoase luni când se înregistrează cele mai mici cantități de precipitații. Acest fapt poate fi explicat de persistența anticiclonilor pe acest teritoriu în decursul acestor luni.

Fig. 14 Precipitațiile atmosferice medii lunare la stația meteorologică Fetești (1960-2015)

(sursa datelor: Anuarul meteorologic)

Regimul eolian

Principalele vânturi

Crivățul din nord-est acționează iarna și vara. Este un vânt uscat și iarna aduce viscol. Vara, Crivățul ridică termometrul la +35°C.

Băltărețul bate dispre sud-est, aducând ploi. Este singurul vânt care aduce deseori ploi binefăcătoare în tot timpul perioadei de vegetație a plantelor și toamna. Este un vânt cald ce suflă dinspre bălți și încarcă aerul cu vapori de apă. Suflă mai ales din aprilie până în octombrie.

În Balta Ialomiței, în afară de vânturile amintite, se mai simt și mișcări de aer cu caracter local ascendent și descendent. Cele cu caracter ascendent au loc la începutul zilei datorită încălzirii aerului, iar cele descendente se produc seara și noaptea datorită răcirii aerului.

1.1.2.5. Hidrografia

Dunărea și caracteristicile ei hidrografice

Fluviul Dunărea are pe teritoriul județului Ialomița o lungime de 120 km între localitatea Fetești și localitatea Giurgeni. În dreptul municipiului Călărași, fluviul se desparte în Brațele Dunărea Veche și Brațul Borcea, pe stânga celui din urmă braț se află și Municipiul Fetești și Comuna Bordușani. Prin despletirea fluviului s-au format Balta Ialomiței și Balta Brăilei.

Despletirea Dunării în două brațe este explicată de G. M. Murgoci (1912) prin colmatarea golfului terminal existent pe teritoriul actualei câmpii și prin aluvionarea intensă și neregulată a spațiului de către fluviu. Un studiu al hărților din diferite etape relevă faptul că au variat și dimensiunile celor două brațe și mărimea lor în funcție de debit. Aceste variații sunt puse pe seama condițiilor locale de aluvionare din cadrul albiei.

Pe brațul Dunărea Veche s-au observat cele mai numeroase cazuri de colmatare a micilor brațe auxiliare existente, alipirea si creșterea în dimensiuni a ostroavelor. Studiul hărților relevă pentru trecutul apropiat, o instabilitate hidrografică destul de accentuată. Astfel, „grindurile înalte din lungul axei longitudinale a teritoriului bălții, mărginite de maluri supuse eroziunii par să indice existența în trecut a unui al treilea braț fluvial între Dunăre și Borcea.” (Mihăilescu V, 1969, p. 93).

1.1.2.6. Aspecte biogeografice

Vegetația

Vegetația reprezintă una din componentele principale ale cadrului natural, sub influența căruia se formează și evoluează solurile.

Prezența regiunii studiate în Câmpia Bărăgan, o situează în zona pajiștilor vest pontice.

Câmpia Hagieni se află în zona de stepă, caracteristică pentru parte estică a Bărăganului, unde regimul precipitațiilor este mai redus, fiind frecvente vânturile uscate.

Pajiștile de stepă erau alcătuite mai ales din plante ierboase anuale, dar și perene. Ele au dispărut din sec XIX fie prin înlocuirea lor cu culturi agricole, fie prin pășunat excesiv și bătătorirea terenurilor.

Pajiștile de luncă sunt mult deosebite însă. În locurile inundate mai mult timp este mai răspândită iarba câmpului alături de care apar specii de rogoz, trifoi.

Vegetația antropică

Arbori și arbuști plantați în parcuri și pe străzi. În parcul central se află specii diverse ca: pin, stejar, tei, mesteacăn. În curtea Școlii Generale Nr. 7 din localitatea Fetești (Fig. 15) se află un exemplar căreia i se spune popular arborele cu lalele, deoarece florile au aspectul lalelelor. Pentru frumusețea florilor Academia Română a declarat acest arbore, monument al naturii.

Fig. 15 Arborele de lalea din curtea Școlii Nr. 7 Fig. 16 Floarea cu aspect de lalea (sursa datelor: arhivă personală, anul prelucrării 2005)

Fauna

Fauna stepei este bogată și foarte variată datorită abundenței de hrană. Mamiferele, mai răspândite sunt rozătoarele : cârtița europeană (Talpa europaea), orbetele sau cățelul pământului (Spalax leucodon), șoarecele de stepă (Sicista subtilis), hârciogul (Cricetus cricetus). “Tăcerea era asemănătoare cu a Bărăganului, sfâșiată doar de strigătele ascuțite ale hultanilor și vulturilor” (Istrati P. 1928, p. 67).

Păsările găsind o hrană bogată și variată au o largă răspândire atât ca număr de specii cât și ca număr de indivizi. Cele mai multe cuibăresc pe sol : prepelița (Coturnix coturnix), potârnichea (Perdix), în arbuști : cioara de sămănătură (Corvus frugilegus), sfrânciocul cu fruntea neagră (Lanius minor), sfrânciocul roșcat (Lanius collurio), Mai cunoscute sunt : guguștiucul (Streptopelia decacrata), cucuveaua comună (Athene noctua),

Reptilele sunt și ele destul de numeroase, fiind reprezentate din câteva specii de șopârle și șerpi. Mai frecvente sunt șopârla verde sau gușterul (Lacerta viridis), șopârla de stepă (Lacerta taurica). (Simionescu I., 1983, p. 117).

1.1.2.7. Arii protejate

Conform datelor de la Agenția Națională pentru Protecția Mediului, în această zonă singura arie protejată este Brațul Borcea.

Această arie protejată se află pe teritoriul administrativ al județelor Ialomița și Călărași, făcând parte din regiunea de stepă. În urma activității apelor curgătoare s-au creat lacuri de tip belciug, de meandru părăsit. Există în acest areal trei astfel de lacuri: Lacul Bentu Mare, Bentu Mic (Fig. 17), Bentu Mic Cotoi, iar în sezoanele când nivelul apei este crescut apare Bentu Pisica.

Aici sunt întâlnite următoarele specii de arbori: stejarul (Quercus robur), plopul alb (Populus alba), specii de păsări: Gâsca cu piept roșu (Branta ruficollis),Rața roșie (Aythya nyroca).

În Balta Ialomiței nu este doar exploatat potențialul natural ci și cultural-istoric. În cadrul satului Bordușani este concentrată cea mai mare comunitate de lipoveni din județul Ialomița. Cercetările arheologice ce s-au derulat în comuna Bordușani au scos la iveală urme ale primelor civilizații din zonă.”În sezoanele când apa a avut un nivel scăzut au fost descoperite vestigii arheologice atribuite culturii Dridu (sec. X – XII).” (Fig. 18). Cel mai important sit arheologic al zonei se găsește ȋn Balta Ialomiței și poartă denumirea de Popina Bordușani, situat la 2,5 km față de malul drept al Brațului Borcea, având o altitudine de 11 m.” (www.isjialomita.ro) Zona este exploatată din punct de vedere turistic; în acest sens s-a creat un traseu numit „biodrom” cu scopul observării tuturor obiectivelor turistice menționate anterior. (Fig.19 )

Fig. 17 Bentu Mic (sursa datelor: arhivă personală, anul prelucrării: 2011)

Fig. 18 Situl arheologic situat în Balta Ialomiței (sursa datelor: arhivă personală, anul prelucrării: 2011)

Fig. 19 Lacurile Bentu Mic, Bentu Mare, Bentu Cotoi și traseul „Biodrom” (sursa datelor: ISJIalomița)

1.1.2. Potențialul uman și economic

1.1.2.1. Scurt istoric al populării și dezvoltării zonei de est a Bărăganului

Bărăganul a fost din timpuri străvechi o zonă puțin locuită, fapt confirmat de izvoarele istorice unde este numită această câmpie, “pustia getica”. Zona era cunoscută pentru climatul neprielnic locuirii, lipsit de apă, unde se manifestau tot timpul anului vânturi puternice. “Până în secolul trecut era o câmpie plină de scaieți de peste doi metri înălțime, populată de cai sălbatici, în care așezările umane erau singuratice”(Dumitru Maican, 1983, p. 8). Analizând hărțile istorice se observă locuirea dintotdeauna a extremităților sale sudice și estice.

Balta Ialomiței, sau “Mica Mesopotamie”, cum o numea geograful Ion Conea, a jucat un rol important în dezvoltarea părții de sud-est a țării. Existența unor așezări umane în Balta Ialomiței este certificată de Vasile Pârvan care descrie acest areal drept un ținut plin de grădiști, locuite de mii de ani î. Hr. Brațul Borcea a oferit întotdeauna condiții propice de viață, majoritatea așezărilor fiind situate pe malul stâng al acestui braț, în locuri ferite de inundații, cât mai aproape de apă. Ion Conea confirma acest fapt spunând astfel, „ca umbra de corp, așa se țin satele de ape”.

Atestarea documentară a comunei Bordușani este strâns legată de hrisovul lui Radu cel Frumos emis în 1467, unde confirmă prezența acestei localități. La început de secol XX, această comună facea parte din plașa Țăndărei și avea în alcătuire satele: Bordușanii Mari, Bordușanii Mici, Lăteni. În 1950 comuna a fost inclusă în raionul Fetești din regiunea Ialomița iar din 1968 a fost inclusă sub tutela județului Ialomița.

Orașul Fetești a fost atestat documentar câțiva ani mai târziu,față de comuna menționată anterior, respectiv în 1528 prin hrisovul lui Radu de la Afumați. „Feteștiul devine comună în anul 1868 și în 1901 se formează satul Vlașca. Legea agrară din 1923 a produs schimbări noi în evoluția teritorială a Feteștiului, prin împroprietărirea unor familii ce proveneau din județul Buzău, luând ființă satul Coloniști; în anul 1925 satul Buliga era transferat comunei Fetești.” (Dubău Dumitru, 2003, p. 15)

Odată cu darea în folosință a căii ferate București-Constanța, în jurul stației CFR apare o nouă așezare care, dezvoltându-se continuu, va intra în componența Feteștiului în 1934.Ca urmare a dezvoltării sale ca centru de schimb și nod de transporturi Feteștiul devine oraș în același ani. Tot din anul 1968, și acest oraș intră în componența județului Ialomița iar din anul 1995 este declarat municipiu.

1.2.2.2. Populația

Evoluția populației din orașul Fetești, în perioada recensămintelor 1948-2011 poate fi analizată în Fig.20. Se poate observa o evoluție ascendentă a numărului populației în perioada 1948- 1992, pentru ca la ultimele recensăminte din 2002, respectiv 2011 să se înregistreze o stagnare. Creșterea bruscă de după 1948 se datorează deportărilor care au avut loc în zonă. Chiaburii din Banat veniseră în număr mare în Bărăgan, unde s-au stabilit cu familiile acestora în acest spațiu. Mai apoi la recensământul din 1977s-a înregistrat un număr mare de localnici, fapt datorat decretului adoptat cu un deceniu în urmă, ce a avut drept consecință creșterea populației. La ultimele două recensăminte populația a stagnat, deoarece tinerii au plecat fie în orașele mari din apropiere, Constanța, București, fie în străinătate.

Fig. 20 Evoluția numerică a populației din orașul Fetești la recensămintele din 1948- 2011 (sursa datelor: INS)

Bilanțul natural reprezintă rezultatul scăderii natalității cu mortalitatea. Bilanțul natural al municipiului Fetești (Fig. 21) este unul pozitiv, însă înregistrează valori îngrijorătoare la ultimele recensăminte, puțin peste 0, fapt ce va duce la o îmbătrânire demografică în zonă.

Fig. 21 Bilanțul natural al orașului Fetești în perioada recensămintelor 1992-2011

Bilanțul migratoriu reprezintă diferența dintre sosiri și plecări. Bilanțul migratoriu al orașului Fetești (Fig. 22) a înregistrat la recensămintele din 1992 și 2002 valori pozitive. În anul 2011, în schimb apar valori extrem de scăzute, datorită scăderii numărului de locuitori la nivelul orașului determinați să plece în alte zone mai dezvoltate economic, deoarece piața muncii în oraș nu a evoluat favorabil.

Fig. 22 Bilanțul migratoriu al orașului Fetești în perioada recensămintelor 1992-2011

1.1.2.3. Economia

Cele două așezări, situate în Lunca Dunării, pe malul stâng al Brațului Borcea,au avut din timpuri străvechi condiții propice de trai. Terenul cu soluri fertile a determinat stabilitatea mai mare a populațiilor din această zonă întrucât se putea practica cultivarea plantelor și creșterea animalelor. Cultura plantelor a putut să se intensifice odată cu defrișările pădurilor, care ocupau spații întinse din câmpie. Profilul activității agricole este unul cerealier, zootehnic, legumicol și viticol.

Evoluția economică a zonei feteștene

„Dezvoltarea economică a orașului Fetești a fost lentă și s-a bazat pe resursele economice ale zonei și pe poziția sa de principal nod feroviar. Astfel, patru ramuri principale de activitate, industrie alimentară, agricultură, textilă (Fig.23) si transporturile asigură numărul total de locuri de muncă din municipiu.” (www.primariafetesti.ro)

Fig. 23 Fabrica de tricotaje din Fetești

(sursa: arhivă personală, anul prelucrării: 2015)

Funcțiunea de nod feroviar și important centru urban situat pe autostradă creează posibilități de dezvoltare a activităților existente (specifice căii ferate), cât și a unor dotări specifice turismului de tranzit (alimentație publică, hoteluri, service auto) unități de întreținere a rețelei rutiere și feroviare.

Evoluția economică a comunei Bordușani

Aici situația este diferită, așezarea este mult mai slab dezvoltată. Locuitorii se ocupă cu agricultura, creșterea animalelor, pescuitul, pentru obținerea necesarului zilnic de hrană. Dintre resursele naturale care pot fi valorificate aici cel mai reprezentativ este lemnul.

2. DOCUMENTE CARTOGRAFICE REFERITOARE LA ROMÂNIA CU PRIVIRE SPECIALĂ ASUPRA ZONEI DE EST A BĂRĂGANULUI

Harta realizată de Szathmári în 1864

Planul director de tragere

Harta topografică realizată în 1970

Harta topografică realizată în 1980

Ortofotoplan

3. FOLOSIREA PROGRAMELOR OPEN SOURCE PENTRU VALORIFICAREA DOCUMENTELOR CARTOGRAFICE

3.1. Programe GIS Open Source folosite

3.1.1. QGIS

QGIS este un program open source (sursă deschisă) ce permite accesul liber al utilizatorului fără a folosi o licență în acest sens. QGIS este un sistem informațional geografic ce poate încărca și edita date vectoriale, date raster, precum și baze de date. Sistemul vector se bazează pe primitive grafice: punct, linie, poligon. Versiunea folosită a programului QGIS a fost 2.8.6.

3.1.3. GRASS

Este un software de sisteme informatice geografice ce utilizează date raster și vector, procesând imaginile pentru a obține modelul numeric al terenului. Astfel, programul creează, gestionează și stochează date spațiale. Principalele date compatibile de tip raster în GRASS sunt: PNG, TIFF, iar în cele de tip vector se înscrie fișierul de tip SHAPE.

3.1.4. Metodologia folosită în prezenta lucrare pentru valorificarea hărților istorice

Principala metodă pentru valorificarea hărților istorice a constat în georeferențierea acestora prin tehnica image to image. Prin folosirea hărților suprapuse se poate compara actualul peisaj al zonei de studiu cu realitatea din trecut, ceea ce permite atât recuperarea unor peisaje pierdute, cât și dinamica peisajelor în timp și spațiu. Ca surse de date vectoriale am folosit în realizarea lucrării hărțile menționate în capitolul anterior. Metoda de lucru a constat în conversia datelor analogice (raster) în date numerice (vector) prin vectorizare (digitizare).

Etapele de lucru au fost următoarele: 1. Procurarea hărților și scanarea acestora pentru a obține un format digital, 2. Analiza acestora, 3. Georeferențierea, 4. Digitizarea, 5. Analiza conținutului geografic al straturilor vectoriale și 6. Crearea hărților.

1. Procurarea hărților și scanarea acestora. Acestea au fost scanate cu rezoluția minimă de 300 dpi și salvate în format .tif. Unele dintre ele au fost descărcate direct în format digital (Fig.24)

Fig. 24 Tabel cu lista hărților și sursele de unde au fost obținute

2. Analiza lor s-a realizat cu scopul observării diferențelor apărute de-a lungul timpului în acest areal.

3. Georeferențierea image to image s-a realizat în programul Open Source QGIS și a avut ca scop obținerea hărților suprapuse, prin aducerea hărților în același sistem de referință (Dealul Piscului/Stereo 70). Cea mai recentă hartă folosită (Harta topografică în proiecție Gauss- Kruger, 1980) a fost georeferențiată în proiecția originală, alegându-se transformarea Helmert (ce permite doar translația și rotația) pe baza punctelor vecine, apoi reproiectată în sistemul de referință Dealul Piscului/Stereo 70 (EPSG: 31700).

Pentru a georeferenția și restul de hărți mai vechi, am ales mai multe puncte de control (GCP, Ground Control Point) identificabile atât pe harta veche, cât și pe harta cea mai recentă: intersecții de drumuri, biserici,movile.(Fig. 25)

În final, hărții georeferențiate i-am ales tipul de transformare TPS (Thin Plate Spin), acest tip de transformare fiind apt pentru a implementa deformări locale în date.

Fig. 25 Georeferențierea unei foi de hartă din 1970, pe baza punctelor comune GCP (dreapta) cu harta topografică din 1980 (stânga). Captură de ecran realizată în programul QGIS.

Pe lângă această metodă cartografică de reprezentare a realității geografice din estul Bărăganului, am utilizat și metodele statistice în care sunt incluse diagramele de diferite tipuri. Acestea sunt reprezentări grafice ce permit compararea diferitelor date numerice în decursul mai multor perioade. Această metodă este utilă întrucât facilitează înțelegerea acestor informații ce pot fi mai greu de observat prin alte mijloace. În acest sens am realizat o serie de grafice ce pot fi analizate în figurile 13, 14 unde am reprezentat mediile lunare ale temperaturilor și precipitațiilor din stația Fetești.

3.2. Programe de cartografie asistată de calculator și programe de desen

3.2.1. CorelDRAW

Este un program de editare vectorială, versiunea folosită fiind cea de X7. Cu ajutorul acestui program de desen am reușit să adaug toponimele pe hartă fără ca acestea să se suprapună, cum apăreau inițial în QGIS, în compozitorul de hărți. Folosindu-mă de liniile de ghidaj am putut poziționa scrierile pe hartă cât mai precis și uniform.

3.2.2. Inkscape

Asemănător programului prezentat anterior, și Inkscape este un program de desen open source. L-am folosit preponderent în editarea diagramelor pentru ca forma finală a acestora să fie cât mai corectă.

3.3. Avantaje și dezavantaje ale programelor Open Source în comparație cu programele comerciale

Au fost alese aceste programe Open Source, din motive economice, dat fiind faptul că sunt studentă dar și pentru că sunt de încredere, rezultatele lor fiind dovedite în această lucrare. Un alt avantaj al folosirii programelor Open Source îl reprezintă faptul că permit utilizatorului să personalizeze programul după bunul plac. Posibilitatea de a accesa programele Open Source din diferite locații, oricând fără a fi restricționați de accesul la internet constituie un beneficiu important care trebuie menționat și el.

Dezavantajul folosirii acestor programe îl reprezintă permanenta îmbogățire a variantelor care pot bulversa utilizatorii. De asemenea, erorile apărute nu pot fi la fel de bine rezolvate ca cele întâlnite în cadrul programelor comerciale.

4. ISTORICUL DEPORTĂRILOR

Implicată fiind prin drama familiei mele am decis să încep informarea legată de fenomenul Bărăgan în lucrarea mea de licență.

Definite ca acțiuni întreprinse de forțele armate în spații extinse și izolate, cu condiții naturale vitrege, unde oamenii sunt considerați nesupuși și separați de restul societății pentru atitudini impuse de guvernanți, deportările au fost practicate „îndeosebi de Rusia țarilor”(Marineasa, Vighi, Screciu,1994, p.2). Singurul lor scop era de a anihila populații, atitudini, istorii.

Timp de 45 de ani, regimul totalitar comunist, care a inițiat acest fenomen traumatizant, a interzis analiza temelor legate de deportați politici în mass-media. Abia după căderea comunismului, în 1989, au reușit să iasă la lumină informații despre aceste dislocări în masă. S-a ajuns, chiar, în prezent la accesul liber al informațiilor considerate până atunci secrete prin intermediul internetului. (exemple de astfel de surse: www.procesulcomunismului.com).

Cauzele deportării:

După ce a avut loc instaurarea primului guvern comunist în România, condus de Petru Groza (la 6 martie 1945), principala activitate a Partidului Comunist a reprezentat-o înlăturarea adversarilor politici după modelul oferit de Lenin, atunci când la rândul lui a preluat puterea la Moscova. Persoanele care nu aveau orientări așa-zise democratice (liberali, țărăniști, intelectuali, dușmani de clasă, chiaburi) urmau să fie scoși în afara societății, atunci când nu vor putea fi reeducați prin muncă să fie deportați pe perioadă nedeterminată.

Comuniștii de la acea vreme se bazau pe următorul act legislativ prin care instaurau represiunea politică, și anume: H.C. M. Nr. 2/13 ianuarie 1950, în baza căruia a fost emis Decretul nr. 6/1950.(Calestru, 2006, p.40 ) În acest decret se preciza faptul că vor fi deportate persoanele care „defăimează puterea de stat sau organele sale”.Aplicarea decretului a avut loc pe 3 aprilie 1950, prin ordinul ministrului.

De ce totuși s-a stabilit domiciliul obligatoriu a chiaburilor în Bărăgan? Deoarece reprezenta o zonă vastă, departe de civilizație, unde condițiile de trai erau extrem de grele.

Obiectivul principal al acestei propagande s-a născut din dorința de elimina oamenii din mijlocul societății pentru a putea fi mai ușor condusă și manipulată, izolarea deportaților într-un spațiu nefavorabil ar fi grăbit astfel dispariția lor fizică.

Într-o notă cu caracter strict secret, conducerea comunistă din București explica deportarea în Bărăgan ca fiind o „politică dușmănoasă a guvernului titoist din Iugoslavia”. Din cauza acestui pericol, trebuia să se elibereze zona de frontieră în vederea unui eventual război cu Iugoslavia, deci militarizarea zonei. La 14 noiembrie 1950, Securitatea a finalizat primul Plan de evacuare din zona de frontieră cu Iugoslavia pe o porțiune de 25 km în interior de la graniță a persoanelor care prin prezența lor, reprezentau un pericol în această zonă. (Fig.1)

Fig. 1 arealul din apropierea graniței cu Iugoslavia și așezările formate în Câmpia Bărăganului. (sursa datelor: SRTM- http://www.geo-spatial.org/download/datele-srtm90-reproiectate-in-stereo70 ; date privind arealul din zona graniței: https:// energeein .wordpress. com/ 2015/ 10/04/ harti-romania-martira/)

În prima categorie a celor ce urmau să aibă domiciliu obligatoriu erau cuprinși „cetățenii statelor imperialiste și ai Iugoslaviei, funcționarii epurați, militarii deblocați și cei care nu sunt originari din zonă”. În cea de-a doua categorie erau înscriși „cetățeni originari din Basarabia stabiliți în România după 1 iulie 1940, macedoneni, elemente de vârf din conducerea organizațiilor locale ale fostului Grup Etnic German, rudele celor fugiți din țară, chiaburii și cârciumarii din comune, foști industriași și moșieri”. Din ultima categorie făceau parte „persoanele care au executat o condamnare pentru o infracțiune politică sau pentru trecerea frauduloasă a frontierei și care după eliberare s-au stabilit în această zonă”. Aceste informații se regăsesc în Directiva I, aflată în Arhiva Foștilor Deportați din Bărăgan de la Timișoara publicate în volumul Rusalii 51.

Prin toate aceste acțiuni, de depopulare a Banatului, de stabilire a deportaților în Bărăgan în cele 18 sate – lagăr, economia din acea vreme nu a progresat în mod revoluționar, așa cum se spera.

În istoria contemporană a României, acest fenomen, de a transfera un grup social din spațiul natal într-o zonă stabilită în mod neprevăzut, a cunoscut punctul culminant în seara de 17-18 iunie 1951, cunoscută drept celebra noapte a Rusaliilor. Atunci, un număr însemnat de soldați înarmați le-a cerut locuitorilor din zonă să fie gata de îmbarcare. Timp de o săptămână, cât a avut loc călătoria, oamenii își șopteau speriați “Siberia!”, însă destinul lor avea să îi așeze în plină câmpie a Bărăganului. (Fig. 2, Fig. 3)

Printre noile așezări apărute în Câmpia Bărăganului, în regiunea Ialomița se numără:

Fig.2 Așezările apărute în Câmpia Bărăganului, în regiunea Ialomița. (sursa: Calestru, V.(2006), Martiraj în Bărăgan. Lătești-drum spre un alt destin)

Se poate observa conform datelor din tabel, că așezările nou create nu au primit nume, ci purtau numele G.A.S – ului din zonă.

Fig. 3 Așezarea geografică a satelor Valea Viilor și Lătești. (sursa: Calestru, V.(2006), Martiraj în Bărăgan. Lătești-drum spre un alt destin)

Desfășurarea fenomenului deportării

În acea noapte fatidică de 17 spre 18 iunie 1951, când creștinii ortodocși sărbătoreau Sfânta Sărbătoare a Rusaliilor, în zona Banatului s-a declanșat calvarul vieții a mii de persoane, deportarea în Bărăgan. Ofițerii au năvălit peste oameni confiscându-le actele: buletine de identitate, certificate de căsătorie. Amenințați fiind cu pistolul, li s-a spus pe un ton glacial că vor vi obligați să își părăsească domiciliul din ordinul partidului și guvernului.

La doar șase ani după încheierea războiului, când consecințele sale încă erau resimțite, bănățenii au fost supuși unui alt chin, devenind o robie a sărăciei, durerii, terorii care avea să urmeze: îmbarcarea în vagoane de marfă, cunoscute drept bou-vagon, și plecarea spre necunoscut. În acest spațiu nu erau transportați doar oamenii ci și ce apucaseră să împacheteze înainte de plecare și anume: obiecte de mobilier, saci cu grâne, animale: vite, cai. Fără bani și acte aceștia se îndreptau terifiați spre o destinație incertă cu o hârtie pe care scria “Dislocați conform Decretului Nr. 200/1951”. Nimeni nu cunoștea însemnătatea acestui decret.

Timp de o săptămână aceste bou-vagoane au traversat aproape toată țara, de la Timișoara până la Fetești. Se mergea în special noaptea, ocolindu-se orașele mari. Pentru aprovizionarea cu strictul necesar: apă și furaje se opreau pe linii secundare. Când trenul oprea în gări era interzisă deschiderea ușilor de la vagoane iar oamenilor le era interzisă până și comunicarea cu rudele aflate în celelalte vagoane.

Când trenul a ajuns la destinație, și anume în gara Fetești (regiunea Ialomița) un nou coșmar avea să se dezlănțuie. Oamenii au fost așezați în spații bine delimitate, de țăruși, fiecare lot având lungimea de 70m și lățimea de 31m (Calestru, 2006, p. 102) Bineînțeles, bine păzite de forțele armate. Li se interzicea, de asemenea, persoanelor dislocate deplasarea pe o distanță mai mare de 15 km în afara satului nou.

Satul Lătești

Aici, pe câmpia nesfârșită a Bărăganului, sub cerul liber și arșița care toropea pe toată lumea va apărea o nouă așezare omenească: Lătești, construită pe vechiul loc al satului Lățeni, descris de Panait Istrati în “Ciulinii Bărăganului” (ciulinii reprezentau o plantă cu frunze spinoase pe care oamenii o întrebuințau la încălzitul locuinței). Satul a purtat inițial numele de Bordușanii Noi, dat de numele comunei Bordușani, situată în apropiere. Ulterior a devenit Lătești (situat în Raionul Fetești, Regiunea Constanța). Se afla situat la 2 km de Brațul Borcea, la 15 km de Fetești- Gară și la 5 km de celelalte sate. (Fig. 4)

Fig. 4. Regăsirea satului Lătești pe hărți istorice: (a) localizarea zonei de studiu; (b) Charta României Meridionale- realizată de Szathmári în 1864 (c) plan director de tragere în proiecție Lambert, 1930; (d) harta topografică în proiecție Gauss-Krüger 1970; (e) harta topografică în proiecție Gauss-Krüger 1980; (f) ortofotoplan 2010. Sursa hărților: (b)- http://charta1864.ro/charta.html; (c) – http://www.geo-spatial.org/harti/download-planuri-tragere.php; (d), (e), (f) – Universitatea din București, Facultatea de Geografie.

Numărul persoanelor dislocate precum și naționalitatea acestora poate fi observată și analizată în graficele ilustrate în Fig. 5și Fig. 6.În comuna Lătești au fost deportate 542 de familii și 24 “elemente” cu D.O. pe diferite termene. Acestea sunt prezentate mai jos, în Fig. 4. În categoria foștilor exploatatori se încadrau: foști moșieri, bancheri, negustori, fabricanți.

Fig. 5 Alcătuirea comunei Lătești, raion Fetești, Regiunea Constanța (sursa: Calestru, V.(2006), Martiraj în Bărăgan. Lătești-drum spre un alt destin)

Fig. 6 Naționalități ale populației stabilite în comuna Lătești, Regiunea Constanța. (sursa: Calestru, V.(2006), Martiraj în Bărăgan. Lătești-drum spre un alt destin)

Poziționarea a noii așezări bineînțeles ca era în defavoarea oamenilor, se afla la distanță mare de alte aste de orașe, nu era apă, electricitate. Astfel se îndeplineau cerințele autorităților care doreau izolarea deplină a deportaților.

În prima noapte au dormit sub cerul liber, pentru ca mai apoi să înceapă să își creeze bordeie săpate în pământ și acoperite cu pământ, paie, stuf. (Fig.7)

Fig. 7 Familie în fața unui bordei din Lătești. (sursa: Calestru, V.(2006), Martiraj în Bărăgan. Lătești-drum spre un alt destin)

În Fig. 8 se poate observa o schiță a localității Lătești, aflată sub asediu, deoarece deținuții nu aveau voie să iasă din împrejurimile lui. Se pot observa casele cu numele locatarilor, cele două bisericuțe, fântânile de unde scoteau apa, dispensarul, școala, dar și postul de miliție de unde ulițele erau supravegheate zi și noapte.

Fig. 8 Lătești – sat sub asediu, schiță realizată de Aurelian Păuna. (sursa: arhivă personală, Memorialul Durerii, Sighetul Marmației, iulie 2016)

Pentru că un rău nu vine niciodată singur, oamenii s-au mai confruntat și cu condițiile climatice dure din acea perioadă. În anuarele meteorologice este menționat anul 1951 ca fiind anul când s-a înregistrat cea mai mare temperatură din România, de 44,5°. Vara lui 1951 a adus inundații în Lătești, fiind detaliate într-un raport informativ al Comitetului provizoriu din 25 august publicat în “România liberă” de D. Brusalinschi în 1990: “Din cauza inundației din ziua de 22 august 1951 cât și a amplasamentului clădirilor în două văi s-au dărâmat 5 case”. Neavând scurgere, apa a stagnat vreme de 10 zile îngreunând accesul oamenilor în propriile case.

Oamenii au fost nevoiți să depășească singuri dezastrul, fără vreo susținere din partea oficialităților. Revoltați fiind, populația din Lătești s-a văzut nevoită să ia cu asalt depozitul de materiale de construcție care urmau a fi întrebuințate la înfăptuirea unor clădiri publice. Revolta a avut caracter spontan și a fost rapid stopată de autorități ducând la arestarea celor care au condus revolta, inclusiv a primarului de atunci care a susținut demersurile locuitorilor. (Calestru, 2006, p. 124)

Nici iernile nu erau mai prejos, Crivățul aducând ger cumplit, viscol. În terifianta iarnă a anilor 1953/1954, oamenii nu au putut ieși din case timp de o săptămână. Bunicul meu îmi povestea cum în acea iarnă riscau să moară toți membri familiei sale, dacă vecinii nu le săreau în ajutor și nu reușeau sa îi scoată din bordei săpând tunele prin muntele de zăpadă. Singura sursă de hrană pe care o aveau era formată din mămăligă și apa pe care o topeau din zăpadă.

Topirea zăpezilor, în primăvară nu a făcut decât ca apa să se strecoare prin acoperișul din paie și implicit să îl facă să se prăbușească. Astfel, erau cu toții supuși la o muncă de Sisif.

Personalități marcante care au avut domiciliu obligatoriu în satul Lătești au fost Adrian, Marino, Aurelian Păuna, Paul Goma. Cel din urmă,reușește să ia examenul de admitere de la Institutul de literatură și critică literară „Mihai Eminescu” în 1954. Pentru atitudinea sa nonconformistă a fost arestat la 2 ani de închisoare la Jilava și Gherla. În noiembrie 1958 a fost trimis pentru 36 de luni domiciliu obligatoriu în Bărăgan, în satul Lătești. Fără explicații, însă, acest termen i-a fost prelungit cu încă 2 ani. Experiențele trăite în această perioadă au fost povestite de el în cartea „Gherla – Lătești”.

Satul Valea Viilor

Poziționat la 5 km de Fetești și la 6 km de Brațul Borcea, cu vaste culturi de grâu și bumbac satul oferea persoanelor dislocate locuri de muncă la ferma G. A. S. Fetești, situată lângă satul Buliga. (Fig. 9)

Inițial satul a purtat numele de G. A. S Fetești, deoarece nu primise nume și a preluat numele G. A. S– ului aflat în vecinătate. Numele de Valea Viilor sugerează întinderi mari de viță-de-vie, fapt confirmat de existența acestor areale pe hărțile din acea perioadă.

Fig.9. Regăsirea satului Valea Viilor pe hărți istorice: (a) localizarea zonei de studiu; (b) Charta României Meridionale- realizată de Szathmári în 1864 (c) plan director de tragere în proiecție Lambert, 1930; (d) harta topografică în proiecție Gauss-Krüger 1970; (e) harta topografică în proiecție Gauss-Krüger 1980; (f) ortofotoplan 2010. Sursa hărților: (b)- http://charta1864.ro/charta.html; (c) – http://www.geo-spatial.org/harti/download-planuri-tragere.php; (d), (e), (f) – Universitatea din București, Facultatea de Geografie.

În comuna Valea Viilor au fost deportate 696 de familii (2460 locuitori) și 15 “elemente” cu D.O. pe diferite termene. Acestea sunt prezentate mai jos, în Fig. 10.

Fig. 10 Alcătuirea comunei Valea Viilor, Regiunea Constanța. (sursa: Calestru, V.(2006), Martiraj în Bărăgan. Lătești-drum spre un alt destin)

În ceea ce privește naționalitățile deplasate și stabilite în satul Valea Viilor sunt aceleași ca cele din Lătești, cuprinzând: români, sârbi, basarabeni, germani. (Fig. 11) În cadrul acestora s-a numărat și familia bunicului meu instalată în Valea Viilor, mărturiile sale fiind edificatoare.

Fig. 11 Naționalități ale populației stabilite în comuna Valea Viilor, Regiunea Constanța. (sursa: Calestru, V.(2006), Martiraj în Bărăgan. Lătești-drum spre un alt destin)

Cele două așezări nou formate au prezentat încă de la începuturi diferențe. Printre acestea se numără și diferența dintre numărul naționalităților stabilite în fiecare comună menționată (Lătești și Valea Viilor) (Fig. 12). Conform graficului se observă numărul mai crescut al populației din Valea Viilor, fapt ce poate fi explicat prin proximitatea față de gara Fetești. (Fig. 13)

Fig. 12 Diferențele dintre numărul naționalităților stabilite în comunele Lătești și Valea Viilor. (sursa: Calestru, V.(2006), Martiraj în Bărăgan. Lătești-drum spre un alt destin)

Fig. 13 Gara Fetești. (sursa: Calestru, V.(2006), Martiraj în Bărăgan. Lătești-drum spre un alt destin)

Personalități marcante care au avut domiciliu obligatoriu în Valea Viilor au fost: Bibi Catargi, acuzat de spionaj, Traian Dumșa, medic legionar, Victor Atanasiu, membru PNȚ.

Condițiile de trai

Calitatea apei din ambele sate-lagăr nu era satisfăcătoare. În cazul așezării Lătești, oamenii erau nevoiți să sape 30-60 m adâncime pentru a obține apa din fântâni, iar în Valea Viilor situația era și mai dificilă, apa potabilă situându-se la adâncimi mai mari, și anume, de 70-120 m. Analizând statisticile din acea vreme am descoperit următoarele date: numărul de fântâni necesare pentru Lătești și Valea Viilor era de 43, însă în realitate nu funcționa niciuna. (Calestru, 2006, p 149).

În ceea ce privește electricitatea, ambele comune se confruntau cu problema lipsei acesteia. Problema rămânând nesoluționată pe toată perioada deportării. În astfel de condiții, deportații au încercat diferite posibilități de încălzire pe timpul iernii. În lipsa lemnelor, erau folosite pentru ardere diverse plante uscate: ciulini, coceni, paie.

În condițiile în care munca era grea și prost plătită, lucrătorii ajungeau deseori datori pentru o hrană neîndestulătoare. Deportații care aveau studii superioare nu aveau dreptul să-și practice meseria.

Printre principalele activități ale deportaților se numără cultivatul cerealelor. Cantitățile uriașe obținute din recolta de grâu a adus Bărăganului renumele de „grânarul României.”În satul Lătești a fost înființată o orezărie ce presupunea o muncă asiduă. În această cultură a plantelor se făcuse remarcată cea a bumbacului, nouă pentru întreaga populație. (Fig. 14) Presupunea atenție sporită, migală și condiții grele de muncă.

Fig. 14 La prășitul bumbacului- Fetești. (sursa: Calestru, V.(2006), Martiraj în Bărăgan. Lătești-drum spre un alt destin)

Referitor la cultura animalelor se precizează în mărturiile lui Vasile Calestru faptul că și animalele au avut de suferit. Lipsa apei și a furajelor le îngreuna existența. Deportații nu aveau dreptul să taie animale în particular, trebuiau predate la abatoare cu scopul de a aproviziona oamenii de la orașe.

După o perioadă de trei ani de domiciliu obligatoriu, deportații au primit 1-2 ha de pământ arabil, ca merit al regimului, însă neputând fi comparată această posesie cu cea de dinainte, cu mult mai mare.

În lipsa apei și condițiile de caniculă se impunea construirea unor spații sanitare în satele – lagăr. Prin muncă voluntară oamenii au construit dispensarul din Lătești.

Este binecunoscută ideologia comunistă de ateism, dar care nu a reușit să izbândească în fața românilor întrucât religia era puternic înrădăcinată în spiritualitatea acestora. (Fig. 15) Din inițiativa locuitorilor din Lătești și a preoților s-a obținut autorizație de funcționare pentru două biserici: una catolică (Fig. 16) și alta ortodoxă.

Fig. 15 Botezul unui copil din Lătești. (sursa: Calestru, V.(2006), Martiraj în Bărăgan. Lătești-drum spre un alt destin)

Fig. 16 Comunitatea catolică din Lătești în fața capelei-1959. (sursa: Calestru, V.(2006), Martiraj în Bărăgan. Lătești-drum spre un alt destin)

Cea de-a doua clădire publică construită în acest sat a fost școala, în fiecare sat-lagăr înființându-se o școală de 7 clase. Frecvența școlară era satisfăcătoare, dar și puternic influențată de condițiile de trai, elevii fiind implicați în diverse munci ale câmpului.

Distrugerea urmelor satelor – lagăr Valea Viilor și Lătești

Comuna Lătești devine, în 1968, sat care aparține de comuna Bordușani. Vasile Calestru precizează că într-o vizită făcută comunei a observat în 1971 că se mai puteau zări doar câteva din casele vechi, iar în 1976 rămăseseră doar ruinele școlii și o casă a fostului deținut politic Constantin Ticu Dumitrescu. Acesta din urmă a povestit cum a asistat la demolarea ultimei case din sat și cum autoritățile survolau zona pentru a se convinge că ultima casă a fost dărâmată. „La Lătești, buldozerele au intrat în curțile oamenilor, au fost scoase viile și pomii fructiferi”. Astfel „Lăteștii au dispărut de pe harta Bărăganului”.

Pentru a verifica veridicitatea acestor fapte, am mers pe teren, unde am descoperit cu stupoare câteva case separate de o uliță, amintind de vechea așezare a deportaților.(Fig. 17, Fig. 18).

Fig. 17. Casele rămase pe teritoriul comunei Lătești. (sursa: arhivă personală, zona fotografiată în august 2016)

Fig. 18 Ulița care separă casele din Lătești. (sursa: arhivă personală, zona fotografiată în august 2016)

Cum se poate demonstra că aceste imagini sunt preluate din zona fostului sat- lagăr Lătești? Printr-o bornă kilometrică situată pe celălalt sens de mers al șoselei care duce spre Fetești. (Fig. 19)

Fig. 19 Bornă de kilometraj, ce indică apropierea comunei Lătești față de așezările învecinate, respectiv: Fetești- 12 km, Stelnica- 10km. (sursa: arhivă personală, zona fotografiată în august 2016)

Vizitând împrejurimile nu am putut rămâne indiferentă la cadrul natural. Aici, în peisajul liniștit și plin de culoare se remarcă maiestuos, Brațul Borcea. (Fig. 20)

Fig. 20 Priveliște asupra Brațului stâng al Borcei oglindit din apropierea așezării Lătești. (sursa: arhivă personală, zona fotografiată în august 2016)

Se mai precizează în cărți, că de pe harta Bărăganului a dispărut și Valea Viilor în 1964. Ca în cazul precedent, am fost pe teren pentru a verifica aceste informații și a aduce dovezi în acest sens. Am observat că așezarea a dispărut definitiv, însă terenurile sunt în continuare cultivate cu viță-de-vie, așa cum se poate vedea în imaginea alăturată. (Fig. 21) Este important să precizez și faptul că fosta fermă I.A.S. care apare și pe hărțile topografice, nu a fost demolată, iar în prezent funcționează ca fermă de animale.

Fig. 21 Privire panoramică în zona unde se găsea Valea Viilor. (sursa: arhivă personală, zona fotografiată în august 2016)

Suferința umană de nedescris și dispariția oamenilor rămân cele mai importante consecințe ale fenomenului deportării. Aceste dislocări au ascuns adevărate traume ale oamenilor, pe principiul că nu individul face istoria ci forța decizională. Deportarea în Bărăgan, nu numai că nu a reușit să-i dezbine, ci dimpotrivă, i-a unit pe miile de oameni de diferite etnii. Traiul în comun, munca grea și idealul supraviețuirii prin solidaritate au fost un liant puternic. Satele din Bărăgan au fost o școală a omeniei, a caracterelor.

5. EVOLUȚIA SPAȚIO-TEMPORALĂ ZONEI DE EST A BĂRĂGANULUI

5.1. Date arheologice și istorice

5.2. Date cartografice

5.3 Evoluția toponimelor din zona de est a Bărăganului

Toponimia o reprezintă știința numelor de locuri. Este impetuos necesar acest studiu întrucât geografie înseamnă toponimie. Acest studiu toponimic a fost axat pe analiza numelor de locuri și a clasificării acestora după niște criterii bine stabilite. (hidronime cu subcategoriile: limnonime și potamonime, toponime, apelative). Modul de lucru a constat în analiza hărților din perioada 1864- 1980, de unde am extras denumirile care apăreau înscrise pe acestea.

Astfel, am putut deosebi atât elemente de continuitate, care nu și-au schimbat denumirea în decursul acestei perioade (lacul Bentul Lătenilor, Brațul Borcea, Privalul Bâtlanul, Movila Foamei, Valea Viilor) cât și elemente temporare (atât numele așezării Lătești cât și a comunei Bordușani pe al cărui teritoriu administrativ se găsește, au cunoscut diverse denumiri de-a lungul acestei perioade; de asemenea și numele localității Fetești a avut diferite scrieri, însemnate și ele pe hărțile acelor perioade).

Așezarea Lâteani ce apărea pe hartă în anii 1800, va apărea sub numele de Lăteni un secol mai târziu, pentru ca în 1980 să apară sub numele de Lătești. Localitatea Bordușiani mari, ce apărea pentru prima dată în harta lui Szathmári a suferit și ea modificări, căpătând o nouă formă: Bordușani.

Toponimul Valea Viilor desemnează o vale torențială ce se situează la vest de Fetești- Oraș, fiind cea mai importantă prin dimensiuni, de circa 3,7km. (Dubău, 2016, p. 100) El apare în documente cartografice încă din perioada realizării planurilor directoare de tragere (1950). Din analiza însemnărilor de pe harta topografică realizată în 1970, am descoperit un drum al bănățenilor ce lega așezările Valea Viilor de Lătești. Acest drum nu mai există în prezent, însă pe teritoriul municipiului Fetești a fost denumită în acest mod o stradă, în scop comemorativ. Strada Bănățenilor se găsește în cartierul Fetești-Gară în partea de sud-vest a acestuia ca mărturie a rămășițelor vechiului drum ce a adus în zonă persoanele deportate.

Primul nume cunoscut al așezării Fetești a fost Futești, format dintr-o poreclă cu caracter pornografic. În Istoria Daciei” a lui Dionisie Fotino (p. 197) numele apare schimbat în Fotești. Această schimbare apărută poate fi explicată ca fiind o inițiativă a oficialităților ori a locuitorilor așezării. Forma actuală a acestui toponim a avut următorul mod de formare: Fetești> Fetescu> Fetea (fata cu sufixul ea). (Dubău Dumitru,2016, p.19)

În concluzie, este esențial să se cunoască nu doar istoria locală ci și istoria denumirilor ce au fost atribuite diverselor elemente: localități, ape, forme de relief. Cunoscând etimologia cuvintelor se poate înțelege mai ușor evoluția limbii române și a cauzei ce a dus la alegerea acelui toponim.

5.4. Dinamica elementelor cadrului natural în arealul administrativ al municipiului Fetești și comunei Bordușani pe baza hărților istorice

5.4.1. Dinamica rețelei hidrografice

Acest sector de câmpie este drenat de Brațul Borcea. Analizând documentele cartografice din 1864 până în prezent se observă cursul neschimbat al râului, cu puternicele sale meandrări, precum și ostrovul Borcei, din apropierea comunei Bordușani, neschimbat și el. Sectorul care a suferit modificări a fost cel de baltă, unde se remarcă puternice desecări, îndiguiri ale lacurilor din zonă menite să extindă terenurile agricole.

5.4.2. Dinamica vegetației

5.4.3.1. Repartiția spațială a pădurilor pe hărți

5.4.3.2. Dinamica limitei pădurii

5.4.3.3. Consecințe ale dinamicii pădurilor

5.5. Dinamica elementelor cadrului socio-economic în arealul administrativ al municipiului Fetești și comunei Bordușani pe baza datelor cartografice și istorice

5.5.1. Populația

5.5.1.1. Evoluția numerică a populației

5.5.1.2. Structura populației pe grupe de vârstă și sexe

5.5.2. Așezările umane

5.5.2.1. Municipiul Fetești și comuna Bordușani în documente cartografice

5.5.2.1 1. Evoluția teritorială între 1864 și 1950

5.5.2.1.2. Evoluția teritorială între 1950 și 1970

5.5.2.1.3. Evoluția teritorială între 1970 și 1980

5.5.2.1.4. Evoluția teritorială între 1970 și 2016

5.5.2.2. Regiunile componente ale municipiului Fetești

5.5.3. Modul de utilizare al terenurilor

5.5.4. Căile de comunicație