Pedepse Persoane Juridice

Rãspunderea penalã a persoanei juridice a fost introdusã prin modificãrile aduse de legea 278/2006 pin care persoanele juridice cu excepția statului, a autoritãților și instituțiilor publice, care desfãșoarã activitãți ce nu pot face obiectul domeniului privat, rãspund penal pentru infracțiunea sãvârșitã în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice.

Ca și rãspunderea persoanei fizice, rãspunderea persoanei juridice, este și ea un raport juridic penal de conflict, nãscut ca urmare a sãvârșirii unei infracțiuni, de data aceasta între stat pe de o parte și o persoanã juridicã pe de altã parte.

Statul are dreptul și îndatorirea de a trage la rãspundere penalã persoana juridicã, iar aceasta este obligatã sã rãspundã penal pentru infracțiunea sãvârșitã în realizarea obiectului sãu de activitate, în interesul ori în numele sãu. În acest caz subiect pasiv al rãspunderii penale este persoana juridicã.Întrucât însã persoana juridicã se manifestã în viața socialã prin persoana fizicã al cãrei reprezentant este sau care acționeazã pentru realizarea obiectului sãu de activitate, persoana juridicã e ținutã sã rãspundã de infracțiunile sãvârșite de persoana fizicã. Putem spune astfel cã persoana juridicã apare ca subiect indirect al infracțiunii sãvârșite.

Pentru ca persoana juridicã sã aibã calitatea de subiect indirect activ al infracțiunii trebuie sã se verificepe de o parte, dacã ea îndeplinește condițiile cerute de lege pentru a putea rãspunde penal, iar pe de altã parte trebuie examinate raporturile persoanei juridice cu persoana fizicã subiect activ nemijlocit al infracțiunii, pentru a putea stabili dacã fptele comise de aceștia pot fi impuatate persoanei jurdice și dacã se poate declanșa rãspunderea penalã a acesteia. Temeiurile obiective și subiective ale rãspunderii penale a persoanei juridice sunt specifice și se realizeazã în condiții diferite în raport cu rãspunderea penalã a persoanei juridice. Pentru înțelegerea mecanismului de funcționare a rãspunderii penale a persoanei juridice, este necesarã examinarea amãnunțitã a condițiilor obiective și subiective ale rãspunderii penale a persoanei juridice.¹

II Persoana juridicã, subiect al rãspunderii penale

Conform prevederilor Codului Penal pot fi subiecte active ale rãspunderii penale toate persoanele juridice existente cu excepția persoanelor juridice de drept public și anume: statul; autoritãțile publice; instituții publice ce desfãșoarã o activiate ce nu poate fi desfãșuratã de o persoanã juridicã de drept privat. Este justificatã exceptarea statului de la rãspunderea penalã deoarece deoarece el este titularul drptului de a trage la rãspundere persoana juridicã și astfel el nu poate fi în același timp subiect activ și subiect pasiv al rãspunderii penale. Eventualele infracțiuni comise de funcționarii publici nu sunt comise în numele autoritãții ce le reprezintã ci în nume personalși atrag rãspunderea penalã a celor ce le-au sãvârșit, ca infracțiuni de serviciu.

¹ Constantin Bulai, Bogdan Bulai; „Manual de drept penal. Partea generala” Editura Universul Juridic. Bucuresti 2007.

III Condițiile obiective ale rãspunderii penale a persoanelor juridice

Temeiul obiectiv al rãspunderii penale îl constituie sãvârșirea unei infracțiuni, însã în condițiile specifice persoanei juridice, adicã sãvârșirea unei infracțiuni de cãtre persoana sau persoanele fizice care acționeazã pentru îndeplinirea obiectului de activitate sau în numele sau în interesul acesteia. Pentru angajarea rãspunderii persoanei juridice trebuie sã se constate pe de o parte sãvârșirea unei infracțiun, iar pe de altã parte infracțiunea sãvârșitã se alã într-o anumitã legãturã cu persoana juridicã, anume sã fie determinatã de obiectul de actvitate al acesteia. În concepția legiuitorului român este suficient sã se constate cã infracțiunea a fost sãvârșitã de un reprezentant al persoanei juridice, de un angajat al acesteiaori de o persoanã care acționeazã în realizarea obiectului de activitate, în numele sau în interesul persoanei juridice. Este suficient sã se constate cã persoana se aflã în anumite relații de fapt cu persoana juridicã.

Cât privește cealaltã condiție anume aceea a existenței unei legãturi obiective între infracțiune și persoana juridicã, se realizeazã atunci când infracțiunea a fost sãvârșitã în una din cele trei situații prevãzute de lege: a. în realizarea obiectului de activitate; b. În interesul persoanei juridice; c. În numele persoanei juridice.

Se considerã a fi infracțiune și atunci când se realizeazã pentru îndeplinirea oricãrui obiect de activiate al acesteia. Și atunci când infracțiunea este sãvârșitã de o persoanã împuternicitã sã acționeze în numele și pentru persoana juridicã, de un reprezentant al acesteia.

IV Condițiile subiective ale rãspunderii penale a persoanei juridice

Ca și în cazul persoanei fizice și la persoana juridicã nu se poate ajunge lasãvârșirea unei infracțiuni fãrã stabilirea legãturii psihice între persoana juridicã și infracțiunea sãvârșitã. Legea nu face nici un fel de referire la condițiile subiective ale acestei rãspunderi. Astfel urmeazã ca stabilirea imputatiei sau a culpabilitãții sã se facã pe baza principiilor generale a dreptului penal.

Unul dintre aceste principii este acela cã vinovãția persoanelor juridice nu se poate confunda cu aceea a persoanei fizice care a sãvârșit infracțiunea, sau faptul cã infracțiunea sãvârșitã de persoana fizicã sub forma de vinovãție stabilitã de legea penalã nu induce neaparat și rãspunderea persoanei juridice.Însã fãrã existența unei infracțiuni sãvârșite de persoana fizicã nu se poate vorbi nicicând de rãspunderea penalã a persoanei juridice.

Un alt principiu aplicabil în materie este acela cã vinovãția persoanei juridice nu poate fi determinatã prin aplicarea mecanicã a dispozițiilor din Codul Penal privind vinovãția și formele acesteia.

Imputabilitatea subiectivã sau culpabilitatea poate fi definitã ca fiind atitudinea psihicã a persoanei juridice, care prin organul sãu individual sau colectiv de conducere, a cunoscut sau încurajat sau numaia încuviințat sãvârșirea cu intenție, de cãtre persoana fizicã a infracțiunii legate de obiectul sãu de activitate. În cazul infracțiunilor din culpã, atitudinea persoanei juridice este culpabilã atunci când se constatã în sarcina ei lipsa de supraveghere sau de control care a fãcut posibilã sãvârșirea acelei infracțiuni.² Trebuie sã fie examinat mecanismul de formare a voinței proprii a persoanei juridice și de funcționare a procesului decizional din cadrul acesteia, precum și dacã persoana juridicã în discuție a cunoscut în mod real, a voit, a încurajat sau încuvințat sãvârșirea unei infracțiuni ori dacã aceasta a fost comisã împotriva voinței persoanei juridice și cu excluderea oricãrei culpe.

În cazul în care nu poate fi identificatã persoana fizicã rãspunzãtoare, însã persoana juridicã a fost pe deplin doveditã, rãspunderea penalã va reveni exclusiv persoanei juridice.

V Termenele de prescripție a rãspunderii penale pentru persoana juridicã

Termenele de prescripție a rãspunderii penale a persoanei juridice sunt:

10 ani când legea prevede pentru infracțiunea sãvârșitã de persoana fizicã pedeapsa detențiunii pe viatã sau pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani;

5 ani când legea prevede pentru infracțiunea sãvârșitã de persoana fizicã pedeapsa inchisorii mai mici de 10 ani sau amenda.

Termenele diferite ale rãspunderii penale a paersoanei fizice fațã de cele ale persoanei juridice nu se confundã ci se suprapun deoarece rãspunderea penalã a persoanei juridice nu exclude rãspunderea penalã a persoanei fizice care a sãvârșit infracțiunea. Se înțelege cã este posibilã împlinirea termenului de prescripție rãspunderii penale a persoanei fizice care, prin ipotezã este ținutã sã rãspundã singurã pentru infracțiunea sãvârșitã deoarece este foarte posibil ca prescripția pentru persoana juridicã sã fi intervenit, deoarece termenul este mai scurt, iar pentru persoana juridicã nu.

Cu excepția termenelor de prescripție, care sunt diferite ca duratã, celelalte condiții în care poate fi prescrisã rãspunderea penalã a persoanei juridicesunt aceleași ca și pentru persoana fizicã.

VI Pedepsele aplicabile persoanei juridice

Prin dispozițiile articoleleor 53¹ și 53², introduse în Codul penal în vigoare prin legea 278/2006 sunt prevãzute felurile pedepselor aplicabile persoanei juridice ca urmare a rãspunderii penale a acestora. Articolul 53¹ prevede cã pedepsele aplicabile persoanei juridice sunt principale și complementare. Se prevede o singurã pedeapsã principalã anume amenda de la 2500 RON la 2000000 RON singura pedeapsã adecvatã în raport cu paticularitãțile persoanei juridice, dar care este proprie prin cuantumul ei sã îndeplineascã funcția specificã pedepsei fatã de subiectul rãspunderii penale ce i se aplicã. Legea prevede urmãtoarele pedepse complementare ce pot fi aplicate:

²Op. Cit. Pag 334

Conținutul pedepsei complementare a dizolvãrii persoanei juridice;

Conținutul pedepsei compementare a suspendãrii activitãții sau a uneia dintre activitãțile persoanei juridice;

Neaplicarea dizolvãrii sau a suspendãrii activitãții persoanei juridice;

Conținutul pedepsei complementare a închiderii unor puncte de lucru ale persoanei juridice;

Conținutul pedepsei complementare a interzicerii de a participa la procedurile de achiziții publice;

Conținutul pedepsei complementare a afișãrii sau difuzãrii hotãrârii de condamnare.

Aplicarea uneia sau a mai multor pedepse complementare se dispune atunci când se constatã cã fatã de natura, gravitatea infracțiunii și împrejurãrile acesteia, pedepsele sunt necesare. Aplicarea mai multor pedepse este obligatorie când legea prevede expres acest lucru.

Ca și în cazul pedepselor aplicate persoanei fizice și cele aplicate persoanei juridice își încep aplicarea odatã cu rãmânerea definitivã a hotãrârii de condamnare.

VI¹ Pedeapsa principalã a amenzii

Conținutul pedepsei amenzii este reglementatã de Codul Penal în art. 71 ¹ acesta având urmãtorul cuprins:

Pedeapsa amenzii constã în sumele de bani pe care persoana juridicã este condamnatã sã o plãteascã.

Când legea prevede pentru infracțiunea sãvârșitã de persoana fizicã pedeapsa închisorii de cel mult 10 ani sau amenda, minimul special al amenzii pentru persoana juridicã este de 5.000 lei, iar maximul special al amenzii este de 600.000.

Când legea prevede pentru infracțiunea sãvârșitã de persoana fizicã pedeapsa detențiunii pe viațã sau pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, minimul special al amenzii pentru persoana juridicã este de 10.000 lei, iar maximul special al amenzii este de 900.000 lei.

Amenda este o pedeapsã cu caracter patrimonial constând în diminuarea patrimoniului persoanei juridice prin obligarea acesteia la plata unei sume de bani care se face venit la bugetul statului.

Fațã de pedeapsa amenzii aplicabile persoanelor fizice, amenda aplicabilã persoanei juridice este reglementatã în partea generalã a Codului Penal, prin raportare la pedeapsa închisorii.

Pentru garantarea plãți amenzii penale se pot lua mãsuri asiguratorii (art. 163 C. Proc. Pen.)

Existența patrimoniului persoanei juridice este un argument în favoarea instituirii rãspunderii penale a acesteia deoarece îi pot fi aplcabile pedepse patrimoniale.

Amenda aplicabilã persoanei juridice nu se transformã întro creanțã civilã , nu urmeazã regimul de execuție al acesteia, ci regimul de execuție comun persoanelor fizice. Astfel pesoana juridicã nu are dreptul de a înainta o acțiune în regres pentru palta amenzii la care a fost condamnatã deoarece s-ar încãlca principiul rãspunderii personale pentru sãvârșirea infracțiunii.

Pentru determinarea limitelor amenzii aplicabile trebuie sã aibã loc mai întâi, calificarea juridicã a faptei sãvârșitã de persoana fizicã în cadrul activitãții persoanei juridice în numele ori în interesul acesteia, pentru ca în raport cu pedeapsa prevãzutã de lege pentru persoana fizicã, sã se determine în concret limitele amenzii aplicabile persoanei juridice.

VI² Pedepepsele complementare aplicabile persoanei juridice

Conținutul pedepsei complementare a dizolvãrii persoanei juridice este reglementat de art 71² care are urmãtorul cuprins:

Pedeapsa compementarã a dizolvãrii persoanei juridice se aplicã atunci când persoana juridicã a fost costituitã în scopul sãvârșirii de infracțiuni sau când obiectul sãu de activitate a fost deturnat în acest scop.

În caz de neexecutare, cu rea-credințã, a uneia dintre pedepsele complementare prevazute în art. 53¹ alin.(3) lit. b)-d), instanța dispune dizolvarea persoanei juridice.

Pedeapsa compementarã a dizolvãrii persoanei juridice are ca efect deschiderea procedurii de lichidare, potrivit legii, iar o copie dupã dispozitivul hotãrârii definitive de condamnare prin care s-a aplicat aceastã pedeapsã va fi comunicatã, de îndatã, instanței civile competent, care va proceda la desemnarea lichidatorului.

Prin dizolvarea persoanei juridice se creeazã o veritabilã moarte civilã a acesteia, astfel cã majoritatea legislațiilor care au reglementat mai de mult acestã mãsurã o considerã o pedeapsã principalã, numai legislațiile noi în materie considerã aceastã moarte civila o pedeapsã complementarã.

Însã datoritã implicațiilor sociale acestã mãsurã se ia destul de rar pentru cã se considerã cã: angajații care și-au exercitat atribuțiile nu au nici o vinã cã s-au comis infracțiuni sau acționarii care nu au avut cunoștințã de infracțiunile comise. Legiuitorul român a restrâns tocmai din considerentele arãtate mai sus condițiile în care se poate dispune o asemenea pedeapsã, acestea fiind mai restrictive decât cele ale rãspunderii penale a persoanei fizice.

Astfel pedeapsa se poate lua dupã cum se precizeazã în alineatele urmãtoare doar atunci când : persoana juridicã a fost constituitã în scopul sãvârșirii de infracțiuni, când obiectul de activitate a fost deturnat în acest scop; sau atuci când persoana juridicã deși condamnatã definitiv nu a respectat pedesele complementare dispuse de instanțã pe baza art.53¹ alin.b)-d) care costau în suspenadarea în tot sau în parte a activitãții, închiderea unor puncte de lucru, interzicerea de a participa la procedurile de achiziții publice; toate realizându-se cu rea credințã.

Prima grupã de acțiuni pe baza cãrora se dizolvã persoana juridicã are ca temei legal faptul cã însãși existența persoanei în cauã nu este decât un „paravan” pentru sãvârșirea de infracțiuni, iar în cel de-al doilea caz dizolvarea este consecința nerespectãrii unor hotãrâri judecãtorești.

Dizolvarea persoanei juridice nu poate fi aplicatã în cazul partidelor politice sindicatelor, patronatelor, organizațiilor religioase ori aparținând minoritãților, presei.

Acestã hotãrâre are ca efect deschiderea procedurii de lichidare. În acest sens o copie a deciziei de condamnare va fi comunicatã de îndatã instanței civile competente, care va proceda la desemnarea lichidatorului. Instanța competentã este tribunalul în cazul societãților comerciale, dar se va urma procedura prevãzutã de Legea 31/1990 ori dispozițiile Lefii 85/2006 privind procedura insolvenței. Persoana juridicã dizolvatã prin hotãrârea judecãtoreascã de condamnare își continuã activitatea , având o capacitate juridicã restrânsã la acele activitãți necesare lichidãrii, fãcând încasãri și plãți în acest sens.

Persoana juridicã societate comercialã își înceteazã existența doar prin radierea din Registrul Comerțului, dupã depunerea și aprobarea raportului lichidatorului, iar asociațiile și fundațiile prin radierea din registrul asociațiilor și fundațiilor de la instanța care a autorizat înființarea lor.

Conținutul pedepsei compementare a suspendãrii activitãții sau a uneia dintre activitãțile persoanei juridice este reglementat de art. 71³ care are urmãtorul conținut:

Pedeapsa compementarã a suspendãrii activitãții persoanei juridice constã în interzicerea desfãșurãrii activitãțiisau a uneia dintre activitãțile persoanei juridice, în realizarea cãreia a fost sãvârșitã infracțiunea.

În caz de neexecutare, cu rea-credințã, a pedepsei complementare prevãzute de art.53¹ alin. 3 lit. e) instanța dispune suspendarea activitãții sau a uneia dintre activitãțile persoanei juridice pâna la punerea în executare a pedepsei complementare , dar nu mai mult de trei luni.

Dacã pânã la împlinirea termenului prevãzut în alin. (2) pedeapsa complementarã nu a fost pusã în execuatare instanța dispune dizolvarea persoanei juridice.

În articolul menționat anterior se reglementeazã de fapt douã situații juridice disticte: a) este reglementat conținutul pedepsei complementarea suspendãrii activitãții sau a uneia dintre activitãțile desfãșurate de persoana amintitã; b) se reglementeazã o adevãratã pedeapsã în caz de neexecutare, cu rea-credințã, a pedepsei complementare a afișãrii sau difuzãrii hotãrârii de condamnare. Suspendarea întregii activitãți înseamnã de fapt încetarea tuturor activitãților prevãzute în actul constitutiv al persoanei juridice pe o perioadã de la 3 luni la 1 an. Acestã pedeapsã se poate dispune atunci când întreaga activitate a persoanei juridice conadamnate are un caracter infracțional prin deturnarea de la activitãțile și scopurile licite stabilite în actul de înființare.

Suspendarea întregii activitãți poate avea ca efect falimentarea acesteia, putând avea efecte sociale similare dizolvãrii, motiv pentru care considerãm cã în aplicarea ei trebuie fãcutã o distincție între activitãțile licite cu cele iliciteși numai dacã întreaga activitate este ilicitã se poate dispune încetarea tuturor activitãților.

Suspendarea întregii activitãți sau suspendarea uneia poate sã aparã ca sancțiune subsecventã neexecutãrii cu rea-credința, a pedepsei complementare a afișãrii sau difuzãrii hotãrârii de condamnare, prevãzutã de art. 53¹ alin(3) lit e).

Persoana condamnatã are obligația de a comunica instanței dovada începerii executãrii afișãrii sau a publicãriiîn termen de 30 de zile de la comunicarea hotãrârii. În caz de neexecutare din oficiu instanța poate aplica pedeapsa complementarã de a opri total activitatea dar într-un termen de maxim trei luni. În cazul în care persoana insistã în refuzul acesteia de a nu afișa se poate lua mãsura dizolvãrii persoanei juridice. Astfel ajungem la concluzia cã neexecutarea unei pedepse complementare poate duce la impunerea unei pedepse mult mai severe ajungând pânã la cea capitalã anume dizolvare.

Neaplicarea dizolvãrii sau a suspendãrii activitãții persoanei juridice este reglementatã de art.71 care are urmãtorul conținut:

Pedepsele complementare prevãzute în art.53¹ alin. (3) lit a) și b) nu pot fi aplicate partidelor politice, sindicatelor, patronateor și organizațiilor religioase ori aparținând minoritãților, constituite potrivit legii.

Dispozițiile prevãzute în alin(1) se aplicã și persoanelor juridice vare își desfãșoarã activitatea în domeniul presei.

Din considerente de politicã penalã legiuitorul a instituit o rãspundere oarecum atenuatã în sarcina organizațiilor enumerate anterior fatã de care sunt incapabile pedepsele complementare a dizolvãrii și suspendãrii totale ori parțiale a activitãții.

În joc este exercițiul libertãții de conștiințã al libertãții de exprimare , al dreptului la informație și al dreptului la asociere; toate reglementate de Constituție.

Tot legiuitorul declarã ca neconstituționale partidele sau organizațiile care prin scopurile ori activitatea lor militeazã împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranitãții sau integritãții teritoriale.

Se naște astfel întrebarea dacã este sancționatã corect desfințarea partidelor numai dupã ce Curtea Constituționalã se pronunțã asupa constituționalitãții constituirii partidului sau a activitãții sale?

Conținutul pedepsei complementare a închiderii unor puncte de lucru ale persoanei juridice este reglementat de art. 71 care are urmãtorul cuprins:

Pedeapasa complementarã a închiderii unor puncte de lucru ale persoanei juridice constã în închiderea unuia sau a mai multora dintre punctele de lucru aparținând persoanei juridice cu scop lucrativ, în care s-a desfãșurat activitatea în realizarea cãreia a fost sãvârșitã infracțiunea.

Dispozițiile prevãzute în alin.(1) nu se aplicã persoanelor juridice care își desfãșoarã activitatea în domeniul presei.

Închiderea unuia sau mai multor puncte de lucru nu se poate dispune decât în cazul persoanelor juridice cu scop lucrativ respectiv în cazul: societãților comerciale, organizații cooperatiste, societãți personale cu personalitate juridicã.

Între punctul sau punctele de lucru, activitatea desfãșuratã și infracțiunea sãvârșitã trebuie sã existe o legãturã indisolubilã pentru a se putea dispune închiderea acestora, fiind indiferent dacã deschiderea respectivelor puncte de lucru a fost sau nu legal deschisã.

Prin pedeapsa atribuitã persoana juridicã este obligatã sã intre în legalitate și sã desfãșoare în acele locuri, dupã execuatrea pedepsei, doar activitãțile licite, conforme cu obiectul de activitate stabilit prin actul de înfințare.

Neexecutarea cu rea-credințã a pedepsei complementare a închiderii unuia sau mai multor puncte de lucri are drept consecințã dizolvarea persoanei juridice. Dizolvarea înlocuiește astfel pedeapsa complementarã a închiderii punctului sau punctelor de lucru, neexecutatã cu rea-credințã. Considerãm cã și partea vãtãmatã ar fi fost îndreptãțitã sã facã o asemenea sesizare.

Aceastã sancțiune îndeplinește și funcția de mãsurã de siguranțã constând în eliminarea posibilitãții de sãvârșire de noi infracțiuni odatã cu încetarea activitãții generatoare de infracțiuni. Pedeapsa nu se poate aplica persoanei juridice ce își desfãșoarã activiatea în domeniul presei.

Conținutul pedepsei complementare a interzicerii de a participa la procedurile de achiziții publice este reglementatã de art. 71 care are urmãtorul conținut:

Pedeapsa pedepsei complementare a interzicerii de a participa la procedurile de achiziții publice constã în interzicerea de a participa, direct sau indirect, la procedurile pentru atribuirea contractelor de achiziții publice prevãzute de lege.

Pedeapsa complementarã a interzicerii de a participa la procedurile de achiziții publice are ca efect o restrângere a capacitãții de folosințãși de exercițiu a persoanei juridice, respectiv o incapacitate de a contracta lucrãri de achiziții publice în oricare dintre modalitãțile prevãzute în O.U.G. 34/2006. Sunt asemenea contracte care nu pot fi încheiate nici direct nici indirect, prin interpunere de persoanesau prin asociere cu alte persoane juridice, contractele de lucrãri, contractele de furnizare, contractele de servicii, contractul de achiziție publicã.; precum și contractele de concesiune, contracte sectoriale, parteneriatul public-privat. Procedurile de atribuire a contractelor de achiziții publice sunt licitația deschisã, licitația restrânsã, dialogul competitiv, negocierea cu sau fãrã publicarea prealabilã a unui anunț de participare, cererea de ofertã sau concursul de soluții.

Contractele încheiate cu încãlcarea acestei incapacitãți sunt lovite de nulitate absolutã , iar omisiunea persoanei juridice condamnate de a informa partenerul contractual despre acesta poate atrage obligarea la despãgubiri pentru pagubele cauzate prin conduita ilicitã a persoanei juridice condamnate.

Încãlcarea cu rea-credințã a interdicției de a participa la procedurile de achiziții publice are drept consecințã dizolvarea persoanei juridice.

Autoritatea publicã organizatoare a procedurilor este îndreptãțitã sã se adreseze judecãtorului delegat cu executarea pedepselor pentru a se lua o mãsurã fatã de persoana condamnatã la o asemenea pedeapsã și cu rea-credințã se înscrie la o procedurã de atribuire a contractelor de achiziții publice.

Conținutul pedepsei complementare a afișãrii sau difuzãrii hotãrârii de condamnare este reglementat de articolul 71 și are urmãtorul cuprins:

Afișarea hotãrârii definitive de condamnare sau difuzarea acesteia se realizeazã pe cheltuiala persoanei juridice condamnate.

Prin afișarea sau difuzarea hotãrârii de condamnare nu poate fi dezvãluitã identitatea victimei, afarã în cazul în care existã acordul acesteia sau al reprezentantului sãu legal.

Afișarea hotãrârii de condamnare se realizeazã în extras, în forma și locul stabilite de instanțã pentru o perioadã cuprinsã între o lunã și trei luni.

Difuzarea hotãrârii de condamnare se face în extras și în forma stabilitã de instanțã, prin intermediul presei scrise sau audio-vizuale ori prin alte mijloace de comunicare audio-vizualã, desemnate de instanțã.

Dacã difuzarea se face prin presa scrisã sau audio-vizualã instanța stabilește numãrul aparițiilor , care nu poate fi mai mare de 10, iar în cazul difuzãrii prin alte mijloace audio-vizuale, durata acestora nu poate depãși 3 luni.

Aceata este o pedeapsã infamantã , supunând persoana oprobiului public, fiind la urma urmei o publicitate negativã efectuatã pe cheltuiala proprie, menitã sã avertizeze publicul cu privire la activitatea desfãșuratã, ca sã nu mai vorbim de efectele economice pe care le poate avea aceastã pedeapsã.

Afișarea hotãrârii se realizeazã de cãtre persoana condamnatã, cãreia i se comunicã hotãrârea, acesta fiind obligat sã afișeze în acele locuri descrise de instanțã ca aceastã afișare sã ajungã la cunoștința publicului întro formulare cât mai bunã. Astfel de locuri ar fi sediul Registrului Comerțuluisau al unor asociații profesionalela care este afiliatã persoana juridicã ori chiar sediul social al persoanei juridice. Afișarea se realizeazã pe o perioadã de la o luna la trei luni.

În cazul în care instanța dispune ca hotãrârea sã fie publicatã audio-vizual ea stabilește în cuprinsul hotãrârii și numãrul de apriții care nu poate fi mai mare de 10 apariții. Astfel ea are o limtã maximã de apariții .

Persoana juridicã are obligația de a înnainta instanței de executare dovada afișãrii sau difuzãrii hotãrârii în termen de 30 de zile de la comunicare, dar nu mai târziu de 10 zile de la începerea executãrii ori de la executare.

În caz de neexecutare cu rea-credințã a pedepsei, poate dispune aplicarea sancțiunii de suspendare totale sau parțiale a activitãții persoanei juidice pe o perioadã de pânã la 3 luni.

BIBLIOGRAFIE

Antoniu George- „Noul Cod Penal. Codul Penal anterior. Studiu comparativ”, Editura ALLBeck, București 2004;

Basarab Matei; Pașca Viorel; Mateuț Gheorghițã; Butiuc Constantin- „ Codul Penal comentat. Partea generalã”, Vol1 , Editura Hamagiu, București 2007.

Bulai Constantin; Bulai Bogdan N. -„Manual de drept penal. Partea generalã”; Editura Universul Juridic, București 2007.

Mitrache Constantin; Mitrache Cristian: Drept penal. Partea generală, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2007;

Pașca Viorel : Modificãrile codului pena. Legea 278/2006. Comentarii și explicații, Editura Hamangiu, București 2007

Legislație