Pedagogia Waldorf

Pedagogia Waldorf a fost creată la începutul secolului XX de către Rudolf Steiner, la inițiativa directorului Waldorf Astoria, Emil Molt. Ea se bazează pe antropologia dezvoltată de Rudolf Steiner în cursurile de introducere în cunoașterea omului ținute în toamna anului 1919, înainte de începerea primelor clase. Prima scoala Waldorf a fost infiintata in 1919 Stuttgard in Germania pentru copiii angajatilor de la fabrica de tigarete Waldorf-Astoria,dupa care a urmat deschiderea unei intregi retele de scoli Waldorf.

În România, învățământul Waldorf este învățământ de stat, organizat de Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, în baza Acordului General de Cooperare, încheiat în anul 1996.

Obiectivul fundamental al pedagogiei Waldorf este întărirea, cultivarea și organizarea celor trei componente fundamentale ale ființei umane: voința, simțirea și gândirea, la nivelul fiecărei categorii de vârstă . Ea unește gândirea analitică și sintetică, intelectul obiectiv, de lucrul consecvent, cu sens și calitativ înalt, prin intermediul simțirii artistice și morale. Pedagogia Waldorf  se bazeaza si functioneaza pe baza unui numar de 7 principii pedagogice. Principiul fundamental este abordarea integrala a fiintei umane conform cu specificul vârstei si având ca tel dezvoltarea personalitatii copilului. Principiul educatiei permanente se refera la faptul ca educatia începe odata cu nasterea fiintei umane si devine o dimensiune a existentei sale pe parcursul întregii vieti

Conceptia pedagogica pe care se bazeaza acest sistem este :”Educatia este o arta care leaga natura spirituala a omului de cea fizica”.

Metodica școlilor Waldorf este bazată pe o serie de noțiuni despre dezvoltarea omului în domeniile trupesc, sufletesc și spiritual, ce sunt menite să îi ofere dascălului înțelegere pentru ființa lăuntrică a copilului. Acestea rămân însă numai metode de lucru și nu devin conținuturi propriu-zise de predare. De pildă, se consideră că fiecare copil parcurge o dezvoltare în septenarii (perioade de câte 7 ani) și în funcție de caracteristicile acestora se stabilesc unele aspecte ale desfășurării educației. Concepția pedagogică a școlilor Waldorf susține că numai printr-o predare corespunzătoare necesităților interioare ale fiecărei vârste se poate ajunge la o dezvoltare a omului în sensul libertății, motiv pentru care a fost numită "educație pentru libertate".În Școala Waldorf, ritmul are un rol important în educarea voinței, urmărindu-se ritmul unei ore, al zilei, al lunii și al anului. Ritmul orei este reliefat de împărțirea cursului principal, ce se desfășoară la începutul cursurilor în primele două ore, în trei părți:

partea ritmică, prin care este solicitată voința copilului

  o partea cognitivă care se adresează intelectului

o partea de povestire care se adresează simțirii.

Utilizarea ritmului în educație permite ca întreaga ființă a persoanei educate să fie abordată și nu numai componenta sa intelectuală.

Ritmul zilei presupune studierea materiilor cu caracter cognitiv în prima parte a acesteia și a celor artistice și practice în cea de a doua parte. Acest lucru face posibilă adâncirea subiectelor teoretice prin aplicarea lor în practică și prin însuflețirea lor artistică. Ritmul lunii se referă la existența unor module de 2-4 săptămâni în care zilnic între orele 8 și 10 sunt studiate materiile principale (română, matematică, fizică, chimie, geografie, istorie, biologie .).

Școlile Waldorf urmează un program special, unde materiile principale, specifice fiecărui ciclu, sunt predate în perioade intensive de trei sau patru săptămâni, numite epoci, spre aprofundare. Artele și mișcarea însoțesc toate materiile predate, învățarea devenind un joc pentru ciclul primar și gimnazial, respectiv un proiect și o provocare de descoperire a lumii și autodescoperire pentru ciclul superior.Un avantj ala predarii in epoci este faptul ca informațiile și întrebările primite peste zi sunt prelucrate subconștient noaptea, iar a doua zi, atât elevii, cât și profesorii, găsesc mai ușor rezolvarea lorToata lumea stie ca noaptea este un sfetnic bun.

Materiile cognitive sunt studiate în epoci:de exemplu fizica, zilnic, primele doua ore fără pauză, timp de 2–4 săptămâni. Într-o astfel de epocă se poate parcurge chiar și materia pe un an școlar, economia lucrului fiind deosebit de eficientă. Însă nu toate materiile participă la acest carusel al epocilor. Se predau în sistem modular limba maternă și gramatica, matematica, fizica, chimia, istoria, geografia și științele naturii. Aceste materii pot să apară și în ore de exerciții care au rolul de a fixa cât mai bine materia la cursul de bază. Celelalte materii, cum ar fi limbile străine, educația fizică, desenul și celelalte activități artistice sau practice, apar ca și ore fixe după cursul de bază și orele de exerciții.n Școala Waldorf uitarea este considerată un aliat, din două motive: în primul rând pentru că uitând fizica, elevul se va putea dedica cu toate capacitățile unui nou domeniu, de exemplu literaturii, iar în al doilea rând pentru că, după ce fizica a fost uitată aparent complet, la reîntâlnirea cu această știință, elevul își va reaminti mult mai intens cele învățate. Un avantaj al predării în epoci este faptul că informațiile și întrebările primite peste zi sunt prelucrate subconștient noaptea, iar a doua zi, atât elevii, cât și profesorii, găsesc mai ușor rezolvarea lor. In școlile Waldorf nu există manuale, în sensul strict al cuvântului. La îndemâna cadrului didactic există o bogată literatură pentru fiecare domeniu iar pentru elevi cărți de lectură și alte materiale informative care pot asigura atingerea obiectivelor propuse. Absența manualului unic contribuie la creșterea respectului față de cărți și la întărirea autorității profesorului, care are astfel o legătură directă în comunicarea cu elevii.

Pe de alta parte, elevii se obișnuiesc să se documenteze din cât mai multe surse în studiul unei teme. De asemenea, profesorul poate astfel introduce în cadrul procesului de învățământ noi informații sau materiale apărute în domeniul respectiv, și are posibilitatea de a adapta nivelul predării și al cerințelor la nivelul clasei.

Formarea unei păreri cât mai obiective, antrenamentul pentru facultate și viața de autodidact sunt calități evidente pe care le dobândesc elevii astfel școlarizați.Fiecare elev scrie pe parcursul unei etape propriul său “caiet de epocă” pe care îl realizează sub îndrumarea profesorului. Se folosesc de la clasa I până la clasa a XII-a caiete format A4 cu foaie velină, cuburi și creioane ceracolor pentru desene, creioane colorate și stilouri pentru scris. Nu se utilizează caietele tip sau caietele speciale care au proliferat atât de mult în ultima vreme, din motive ce țin fie de libertatea elevului, fie de libertatea profesorului, în procesul didactic. Altenativa Waldorf nu pledeaza pentru un scris dezordonat, ordinea, latura estetică în general, fiind puternic cultivate în școala noastră. În absența liniilor elevul va trebui să depună un efort mult mai mare pentru a-și ordona scrisul. Este indicat ca elevii să lucreze cât mai mult cu suprafețe, cel puțin în primele clase. Astfel, în clasa I elevii scriu cu blocuri cerate. În clasa a II-a dunga se subțiază, folosindu-se creioane cerate pline. Din clasa a II-a copii vor scrie cu creioane colorate groase . În clasa a IV-a elevii exersează scrisul cu pana și apoi încep să scrie cu stiloul. Pixul este evitat, cunoscut fiind faptul că acesta deformează scrisul.

Scoala Waldorf susține necesitatea ca învățătorul să însoțească o clasă până în clasa a VIII-a.   Școala Waldorf consideră că menținerea autorității eficiente a învățătorului până către 14 ani este mult mai importantă decât predarea fiecărei materii de către specialist El reprezinta interesele clasei in colegiul profesorilor.Particularitatile de varsta ,antropologice care sunt unitare in perioada de la 7-14 ani,cer in mod obiectiv prezenta aceleiasi persoane in aceasta functie coordonatoare.In sistemul Waldorf aceasta functie didactica este numita “invatatorul clasei” Rudolf Steiner a cerut corpului profesoral să accepte ca fundament pedagogico-organizatoric discutarea tuturor problemelor școlii, îndeosebi a celor pedagogice, în consiliul profesoral.

Acesta este de fapt directorul școlii. Și pentru că problemele curente se cer discutate pe măsură ce au loc, consiliul profesoral se întrunește săptămânal. Aici profesorii spun ce predau, cum predau, dacă au avut succes cu o temă sau eșec cu alta. Aici sunt luate în discuție clase de elevi sau elevi în parte, care trec printr-o situație mai dificilă sau mai deosebită și au nevoie de atenția întregului corp profesoral pentru a depăși situația creată. Aici sunt dezbătute teme pedagogice generale, indiferent de specialitate, la care participă toți profesorii și învățătorii, căci pe toți „membrii familiei” îi interesează drumul celuilalt.

Scoala Waldorf este o scoala fara note.  Orele sunt mult mai libere, elevii fiind deosebit de deschiși, participând în mod natural la oră, fără frica de note proaste. Majoritatea elevilor întreabă când nu au înțeles și ies cu curaj la tablă. La sfârșitul fiecărui an școlar, elevul primește un certificat în care fiecare profesor descrie activitatea sa din toate punctele de vedere. Din aceste certificate părinții află mult mai multe despre copilul lor decât dintr-o medie seacă.  Pentru a putea fi caracterizată oficial activitatea elevului, în registrul matricol acesta primește la fiecare materie un calificativ ce poate oricând echivala evaluarea (la nevoie, în cazul unui transfer sau la admiterea în liceu).In scoala Waldorf se pune mare accent pe relatia parinti-scoala ,armonia și constanța relației dintre profesori și părinți răsfrângându-se pozitiv asupra elevilor. Cel mai evident aspect al acestei colaborări este faptul că cele două lumi ale elevului, școala și familia, știu tot timpul una de cealaltă, formează de fapt un întreg sănătos. Părinții și profesorii se întâlnesc și colaborează în multe alte ocazii: tabere, spectacole și serbări, bazare și carnavaluri. La acestea muncesc toți, cot la cot, pregătind împreună acțiunea respectivă. Și această munca  în colectiv este deosebit de educativă, puterea exemplului celor din jur influențându-l pozitiv pe copil.

Scoala Waldorf este o scoala fara director . Rudolf Steiner a cerul corpului profesoral să accepte ca fundament pedagogico-organizatoric discutarea tuturor problemelor școlii, îndeosebi a celor pedagogice, în consiliul profesoral. Acesta este de fapt directorul școlii.   Și pentru că problemele curente se cer discutate pe măsură ce au loc, consiliul profesoral se întâlnește săptămânal.  Aici profesorii spun ce predau, cum predau, dacă au avut succes cu o temă sau eșec cu alta. Aici sunt luate în discuție clase de elevi sau elevi în parte, care trec printr-o situație mai dificilă sau mai deosebită și au nevoie de atenția întregului corp profesoral pentru a depăși situațiacreată.
            Aici sunt dezbătute teme pedagogice generale, indiferent de specialitate, la care participă toți profesorii și învățătorii, căci pe toți „membrii familiei” îi interesează drumul celuilalt. Rămâne însă mereu ca imagine centrală a preocupării imaginea copilului. Aceasta stă în mijlocul oricărei teme, fie ea și administrativă. Mai există și probleme delicate. Unul sau altul dintre dascăli are dificultăți majore în stăpânirea clasei; există dascăli noi în activitate, care trebuie îndrumați; se cer organizate încadrările cu personal pentru anul școlar următor: toate aceste sunt discutate într-un cerc mai restrâns, în consiliul intern. La el participă acei pedagogi care au experiență pedagogică și în existența școlii respective, care își asumă de bună-voie viitorul școlii, ca viitor al propriei biografii.
            Dintre toți colegii, unul este ales în fiecare an ca reprezentant al școlii în fața terților. Nu este de confundat acesta cu directorul, căci nu are puteri decizionale supreme, nu poate lua decizii singur și nici nu are toate responsabilitățile pe umerii săi. Acestea sunt împărțite între diferiți profesori sau învățători. Purtarea responsabilității de către mai mulți oameni duce la creșterea implicării în „familie”.

Acest stil de invatare confera libertatea de care copilul are nevoie pentru propria dezvoltare si pregatirea pentru viata de zi cu zi.