PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT CU FRECVENȚĂ REDUSĂ LUCRARE DE LICENȚĂ COORDONATORȘTIINȚIFIC : Conf. univ. dr…. [617134]

UNIVERSITATEA DIN ORADEA
FACULTATEA DE ȘTIINȚE SOCIO -UMANE
PROGRAMUL DE STUDIU
PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT CU FRECVENȚĂ REDUSĂ

LUCRARE DE LICENȚĂ

COORDONATORȘTIINȚIFIC :
Conf. univ. dr. Simona LAURIAN -FITZGERALD

ABSOLVENT: [anonimizat]( NAGHI) FLORENTINA

ORADEA
2017

UNIVERSITATEA DIN ORADEA
FACULTATEA DE ȘTIINȚE SOCIO -UMANE
PROGRAMUL DE STUDIU
PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT CU FRECVENȚĂ REDUSĂ

IMAGINEA SATULUI ȘI A COPILĂRIEI
ÎN ,,AMINTIRI DIN COPILĂRIE ’’
ION CREANGĂ

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC :
Conf. univ. dr. Simona LAURIAN -FITZGERALD

ABSOLVENT: [anonimizat]
2017

CUPRINS

Argument…………………………………………………………… ………………………
PARTEA I. FUNDAMENTAREA TEORETICĂ ………………………………………
Capitolul I – Opera literară – univers al satului și al copilăriei fericite ………………..
I.1. Universul satului …………………………………………………………………
I.2. Universul copilăriei fericite ……………………………………………………..
Capitolul II –,,Amintirile” roman al copilăriei ……………………………………………
II.1. Mama –spiritul tutelar al casei …………………………………………………..
II.2. Portretul tatălui ………………………………………………………………….
II.3. Nică – chipul autorului ………………………………………………………….
II.4. Umorul lui Creangă ……………………………………………………………..
II.5. Oralitatea construită a ,,Amintirilor” ……………………………………………
PARTEA a II -a. FUNDAMENTAREA PRACTICĂ ………………………………….
Capitolul III – Cercetarea pedagogică ……………
III. 1. Argumentarea cercetării………………………………………………………..
III. 2. Obiectivele cercetării …………………………………………………………..
III. 3. Ipotezele cercetării ………………… …………………………………………
III.4. Eșantionul cercetării……………………………………………………………
III.5. Instrumente de cercetare ………………………………………………………
III.6. Experimentul propriu -zis ………………………………………………………
III. 6.1. Etapa constativă – Administrarea pre -testului …………………………
III. 6. 2. Etapa formativă – Introducerea eșantionului …………………………
III. 6. 3. Etapa finală – Administrarea post -testului ………………………… …
III. 7. Rezultate le cercetării ………………………………… ……………………….
III. 7. 1. Primul instrument ………………………………………………………..
III. 7. 2. Al doilea instrument …………………………………………………….
III. 7. 3. Al treilea instrument ……………………………………………………….
III. 8. Discuții și concluzii ale experimentului …………………………………………….
CONCLUZII GENERALE ……………………………………………………………
ANEXE …………………………………………………………………………………
BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………………………… .

Argument
Iubite cetitoriu,
Multe prostii ăi fi cetit de când ești.
Cetește, rogu -te, și ceste și,
unde -i vede că nu -ți vin la socoteală,
ie pana în mână și dă și tu altceva mai bun la ivală,
căci eu atâta m -am priceput și atâta am făcut. Ion Creangă

Ideea de a ab orda acest subiect în lucrarea de față a venit în urma faptului că , la
începutul anului școlar am observat că la patru dintre materiile pe care le predam la clasa a
IV a, primele uni tăți de învățare erau cele legate de copilărie, localitatea natală, obiceiuri și
tradiții, iar ca text suport, fragmente din opera marelui scriitor Ion Creang ă, Amintiri din
copilărie.
Elevii au îndrăgit repede aceste texte, ei cunoscând o parte din opera scriitorulu i, cea
referitoare la povești: Punguța cu doi bani, Capra cu trei iezi, Soacra cu trei nurori , Ursul
păcălit de vulpe.
Citind Amintiri din copilărie elevii mei au făcut cunoștință cu o variată galerie de
personaje tipice, luate din lumea satului de pe vremea lui Creangă, cu obiceiurile și
concepțiile lor, dar în același timp au aflat despre jocurile, bucuriile și năzbâtiile copilăriei.
Am realizat în cadrul activităților pe care le -am desfășurat la clasă , comparații între satul
lui Creangă și satul în care locuim noi, cu tradițiile și obiceiurile specifice fiecăruia, școala
de atunci și școala de azi, modul în care se preda și metodele folosite compar ate cu cele din
zilele noastre, jocurile și jucăriile de pe vremea aceea și de acum. P roverbele, ghicitorile ,
regionalismele și expresiile presărate în operă au dus la îmbogățirea vocabularul elevilor
făcându -i să pătrundă în tainele limbii și în comoril e înțelepciunii populare.
Preze nta lucrare are la bază material bibliografic destul de bogat , dar și păreri și idei
personale pe baza studiului operei marelui nostru povestitor.
În lucrare accentul s -a pus pe evidențierea universului s atului românesc, dar mai ales pe
evocarea universului copilăriei, perioada fericită și fără griji din viața oricărui om, din
totdeauna. Multe aspecte ale copilăriei lui Nică sunt valabile și azi pentru copilăria multor
copii din satele noastre.
Consider că prin această lucrare se deschid destule căi de pătrundere în tainele operei
marelui și îndrăgitului scriitor, care a fost Ion Creangă.

CAP. I
INTRODUCERE

Opera lui Ion Creangă este una dintre cele mai dificile din câte cunoaște literatura
română. Afirm ația aceasta poate părea cel puț in ciudată la început nespecialiștilo r, pentru că,
în mod paradoxal, Creangă este autorul cel mai cunoscut, cel mai familiar la noi încă din anii
copilăriei fiecărui cititor.
Cât de dificilă este opera lui Creangă o dovedește în primul rând înțelegerea
superficială de care s -a bucurat ea în rândul contemporanilor. În primul rând, scri itorul a murit
fără să -și vadă poveștile și amintirile strânse într -un volum. Abia după moartea lui Creangă,
din inițiativa fiului său, căpitanul Constantin Creangă, și sub supravegherea unui grup de
prieteni, a apărut ediția I a operelor, ediția din Iași în două volume: Povești, vol. I. -1890 ;
,,Amintiri din copilărie ” și ,,Anecdote”, vol. II. -1892.
În ceea ce privește aprecierea operei marelui povestitor, părerile erau împărțite. Iacob
Negruzzi apreciază că opera lui Creangă, hazlie și doar sănătoasă, era totuși rodul unui
intelect necultivat și deci un soi de buruiană care, oricât de colorată și înmiresmată, tot
buruiană rămâne.
Titu Maiorescu îl amintește adesea în scrierile sale, dar numai în treacăt. ,,Pentru
graiul cuminte și adeseori glumeț al țăranului moldovean, Creangă este cunoscut ca model .”
(Maiorescu, 1915, apud. Dumitrescu -Bușulenga, 2000 p. 10 )
Dintre contemporani, Eminescu a fost cel care a pătruns de la prima privire
genialitatea țăranului humuleștean. A găsit în Creangă un rezervor folcloric inepuizabil și un
instrument de expresie original, puternic, nou în contextul unei literaturi se rbede cu destul de
puține excepții. Putem aprecia că descoperirea și consacrarea lui Creangă se datoresc
inițiativei patriotice și creatoare a marelui poet în căutarea de valori populare și naționale.
Dar prima mare rec unoaștere a lui Creangă ca scriitor de geniu a venit din partea lui
Garabet Ibrăileanu, care în puține pagini a operat clasificarea autorului și a operei sale,
arătând că este cel dintâi care a afirmat sinteza din tre elementul popular și conștii nța artisti c
individuală în operele prozatorului moldovean: ,, Autorul profund al operei lui Creangă este
poporul; concepțiile lui Creangă sunt ale poporului; al lui Crea ngă este numai talentul pe care
îl are din naștere .” (Ibrăileanu , 1910, p.33) De asemeni, cuprind erea de viață a operei lui

Creangă și caracterul ei prin excelență popular , exprimat printr -un mare artist, a fost surprins
și cristalizat în câteva cuvint e im presionante : ,,Opera lui Creangă este epopeea poporului
român. Creangă este Homer al nostru .” (Ibrăileanu, 1920, p.76)
În ceea ce privește realismul povești lor și basmelor, Ibrăileanu a fixat cel din tâi
calitatea lor primordială: reducerea miraculosului, care devine un simplu ,,ingredient pentru
puterea realistă a picturii oamenilor și vieții lor sufletești .” (Ibrăileanu, 1920, p.72)
Referitor la viața lui Ion Creangă și mai puțin la analiza detailata a operei acestuia,
este necesar să amintim monografia lui George Călinescu “Viața lui Ion Creangă”, un strălucit
eseu în care se face afirmația că Ion Creangă ,, povestește copilăria copilului universal .”
(Călinescu , 1938 , p. 49)
Judecăți de valoare asupra operei lui Creangă au mai fost exprimate în studii de
sinteză, ca acela, magistral, al profesorului Tudor Vianu în ,, Arta prozatorilor români”,
precum și studiile lui Vladimir Străinu și Șerban Cioculescu.
Printre cei al căror nume a apărut mai des asociat cu acel al marelui humuleștean
amintim pe: Alexandru Piru, Eugen Todoran, Zoe Dumitrescu -Bușulenga iar printre cei mai
apropiați zilelor noastre : Irina Petraș, Cornel Regman și alții.
Dar cel mai important aspect al valorii operei lui Creangă este faptul că a fost din
totdeauna și până în zilele noastre îndrăgită de marele public, de la cei mici până la oamenii
aflați la vârsta a treia.

CAP. II
OPERA LITERARĂ – Univers al satului și al
copilăriei fericite

După mărturisirile unora, Ion Creangă ca scriitor este o descoperire a lui Eminescu.
Acesta l -ar fi îndemnat să scrie, iar în toamna anului 1875 erau văzuți împreună la ședințele
societății Junimea, unde citește, ,,Soacra cu trei nurori”, publicată în același a n în revista
,,Convorbiri literare .” Mihai Eminescu dorea să creeze o literatură na țională, păstrând temelia
perenă a folclorului, asigurându -i-se prin aceasta demarca țiile între celelalte literaturi ale
lumii ,,o adevărată literatură trainică, care să ne placă nouă și să fie originală și pentru al ții,
nu se poate întemeia decât pe graiul v iu al poporului nostru propriu, pe tradițiile, obiceiurile și
istoria lui, pe geniul lui .” (Eminescu, 1977, apud Rezuș, p. 60)
Poetul a găsit în Creangă ,, un rezervor f olcloric inepuizabil și un instrument de expresie
original .” (Dumitrescu -Bușulenga, 2000 , p.12)
Opera lui Creangă, deși redusă ca proporții, dar pe atât de îns emnată ca valoare
artistică, a fost redactată, între 1875 -1883 și cuprind e povești, povestiri, o nuvelă ,,Moș
Nichifor Coț cariul” și bineînțeles volumul ” Amintiri din copilărie .”
Primele trei părți din ,, Amintiri din c opilărie” au fost publicate în ,, Convorbiri literare”
între 1881 -1882. Parte a IV a văzut lumina tiparului postum în 1892.
Întâmplările zugrăvite în ,,Amintirile” lui Creangă nu sunt prezentate într -o
continuitate, într-o ordine cronologică, dar prin toate capitolele circulă seva puternică a vieții
tinere, zglobii și luminoase.
Amintirile cuprind povestea copilăriei sa u spe ctacolul vârstei fericite, care se
desfășoară în special în satul Humulești, leagănul copilăriei lui Ion Creangă.
,,Cu Ion Creangă intra în literatură însu și poporul român ca erou ve șnic.” (Rezuș,
1977, p.73) Maestrul folosea mijloacele popula re de crea ție pentru a începe monumentala
clădire a celorlalte pove ști și a Amintirilor .

2.1 Universul satului

Din paginile Amintirilor iese cu pregnanță la ive ală satul românesc tradițional. Lumea
rurală este privită din interior, de cineva care cunoaște ocupațiile și gesturile oamenilor,
tradițiile și obiceiurile lor, care le știe m ișcările și le aude vorbele. Creangă cunoaște
psihologia oamenilor, raporturile lor în viața social ă, superstițiile lor. ,, Stau câteodată și -mi
aduc aminte ce vremi și ce oameni mai e rau în părțile noastre pe câ nd începusem si eu,
drăgăliță – Doamne, a mă ridica băiețaș la casa părinț ilor mei, în satul Humulești. ” (Creangă,
1980, p.153 )
Prin tră sături, comunitatea descrisă este arhaică, dar apar semnele unor înnoiri. Satul
nu este total izolat, are l egături de r udenie în alte sate, iar lipsa pământului îi obligă pe
oameni să muncească prin alte locuri, să facă negoț la târguri, să taie lemne în pădure, adică
se descurcă cu lucrul mâinilor lor. Satul Humulești , era un sat vechi întemeiat în toată puterea
cuvâ ntului: cu gospodari harnici și pricepuți , cu flăcăi si fete mândre, care munceau cu sârg
dar știau să învârtă hora și să cânte de vuia satul; cu biserica îngrijită cu preoți si dască li de
care autorul era mândru, (Creangă, 1980) . Înconjurat de oameni harni ci și activi, Creangă a
crescut înt r-o adevărată religie a muncii, care consacră viața ca valoare activă. Virtutea cea
dintâi a eroilor este hărnicia, pierderea lor continuă în ocupații practice, utile, supunerea la
regula de aur a co munității, munca, acti vitatea. Ce-a de a doua virtute din tabla valorilor
morale este bunătatea sau generozitatea, care este un atribut al oamenilor de rând. Se știe că
etosul lui Creangă este etosul popular. Înto tdeauna personajele sunt construite an titetic din
punct de vedere moral; unii sunt buni, alții răi. Puterile luminoase sunt întruchipate de omul
rațional, încărcat de valorile etosului popular și supunându -se lor în mod conștient. Acest om,
structural optimist este măsura adevărată a tuturor lucrurilor lumii în viziunea lui Creangă,
viziune care dovedește prezența unor note insistente de umanism popular, rămase în
comunitatea închisă pe care o alcătuiește satul de munte românesc, transmise din generație în
generație, de către reprezentanții umanismului popular.
Creangă crede cu tărie în superioritatea absolută a înțelepciunii și culturii populare. De
aici se trage mândria lui mereu repetată de a aparține unui sat care îi dă posibilitatea
cunoașterii celei mai vaste , devenind astfel centrul lumii și al experienței. Comu nicarea
spirituală dintre el și comunitatea în care s -a format și a trăit a fost punctul de sprijin al
existenței lui. El iese în lume și intră în literatură conștiința continuă a sprijinirii sale pe
masele populare, pe valorile culturii milenare a acestor a. Și de aici se trage acel optimism

structural al scriitorului. Iar conștiința aceea a apartenenței la o cultură superioară, care
străbate în opera lui, este o mărturie în plus a umanismului scriitorului popular.
În Amintiri autorul se arată a prețui va lorile din veac moștenite de la strămoșii săi,
țărani harnici și activi, și face elogiul cumsecădeniei, al activității creatoare, al muncii al
sobrietății cumpănite.
Așa cum am arătat, și-a scris opera la îndemnul bunului său prieten Mihai Eminescu.
Perio ada în care au fost scris e „Amintirile” sale, existența lui Ion Creangă era din ce în ce mai
grea, mai tristă. De aceea, el trăiește un sentiment de profundă melancolie după timpurile
minunate al e copilăriei, dar și ca plăcere neasemuită de a se cufunda în primele impresii
luminoase și trainice, și de a zugrăvi așa cum îi vedea cu ochii maturității, oamenii primului
său univers. ,, Creangă scrie cartea retrăirii unei v ârste cu sentimentul reîntoarcerii dintr -un
exil” (Boutiere, 1976, p.87 ). Humuleștii constituie mediul cel mai prielnic ființei lui Ion
Creangă. Mediul acesta construiește rezervorul de viață din care scriitorul țăran își extrage
materialul universului pe care îl construiește. Astfel pe scena operei apar figurile cele mai
dragi, ale părinț ilor și bunicilor, ale dascălilor și prietenilor, fără deformări, cu dimensiuni
firești. Într-o astfel de dispoziție sufletească scrie el despre casa părintească, despre
înțelepciunea bunicului, despre truda, necazurile și oboselile oamenilor, despre nesuf erita
corvoadă a armatei și multe altele exprimându -și uneori cu umo r, alteori cu ironie amară
părerile critice despre lumea satului.
Ion Creangă evocă mediul satului său, cu date etnografice, cu notația exactă a felului
de viață, a obiceiurilor, a insti tuțiilor vremii.
I. Partea întâi a „Amintirilor” începe cu evocarea plină de dragoste a locului de
baștină, cuprinde învățături dobândite la școala amenajată în poarta bisericii, cu metodele
primitive ale vremii, cu pedepsele aspre, dar și cu zburdălniciile copilărești. Acum
cunoaștem pe primii profesori și colegi ai lui Nică, înțelegem năzuințele părinților și
participarea bunicilor la educația nepotului. Se povestesc isprăvile făcute în Humulești la
praznice și cu prilejul holerei din 1848, apoi cele din B roșteni, în casa Irinucăi. Aici apar
portretele bunicilor și se schițează primele portrete ale tatălui și al mamei.
II. Partea a doua începe cu o rememorare a primelor locuri de care a fost legată
copilăria scriitorului, evocarea atmosferei din casa părinteas că. Domină aici figura mamei,
duioasă, învelită de trecerea vremii într-o aureolă oarecum supranaturală, care lasă în mintea
copilului ei imaginea unei femei deosebite de toate celelalte. După cum mărturis ește
dragostea sa nesfârșită faț ă de mamă, scriito rul expune motivele ce -l face să se întoarcă spre
trecut. El trece apoi la povestirea unor întâmplări hazlii din copilărie: nebuniile și șotiile în

casa părintească, obiceiurile Crăciunului cu tăiatul porcului și plugu șorul de Anul Nou,
smântânitul oalelor , conflictul cu Moș Chiorpec ciubotarul, cel cu mătușa Mărioara din
pricina cireșelor, episodul cu pupăza, cel cu scăldatul.
III. Partea a treia se deschide cu caracterizarea Humuleștilor din punct de vedere al
vecinătăților, sursă de cunoaștere și experiență. Sunt povestite întâmplări petrecute la școala
domnească din Târgu – Neamț, la școala de catiheți din Fălticeni. Aici povestitorul descrie
cu un umor gras metodele de învățământ ale vremii și petrecerile cu flăcăii humuleșteni la
Pavel Ciubotariu, la care stăteau în gazdă și la crâșmărița cea frumoasă.
IV. La începutul părții a patra scriitorul mărturisește încă o dată legă turile -i
indisolubile cu locurile natale de care se vede nevoit să se despartă cu mar e tristețe în
toamna anului 1855, pentru a pleca la s eminarul de la Școala din Iași.
Valoarea viață, valoarea istoric documentară a „Amintirilor” este foarte mare . Fiindcă viața
copilului e strâ ns legată de aceea a familiei, ea constituie un centru de cunoaștere în mijlocul
lumii satului românesc de pe la mijlocul secolului al XIX –lea. Cu detalii numeroase
presărate de scriitor în opera sa putem reconstitui viața humuleștenilor a acelui ,, sat mare și
vesel, sat vechi răzășesc, întemeiat în toată puterea cuvântului ” (Creangă, 1980, p.153), cu
viața activă, p lină de trudă, dar și de veselie.
Varietatea obiceiurilor și a caracterelor megieșilor satului, îi dă prilej lui Creangă să
insiste încă o dată asupra bogă ției și felurimii experienței pe care i -a oferit -o contactul cu
oamenii copilăriei sale.
Gospodăr ia familiei lui Ștefan a Petrei nu e săracă, ci destul de avută, datorită
destoiniciei părinților. Oile le aveau la stână în dumbrava Agapiei, lângă podul Cărăgiței sub
paza strungarului Vasile Bordeianu. Vacile erau păscute de văcarul satului. Ștefan se o cupa și
cu negustoria, mai ales a sumanelor, pe care le țesea Smaranda în casă sau le cumpăra
decusute, iar Smaranda le croia si le cosea pentru vânzare. Pământ aveau prea puțin și îl
lucrau cu țăranii lingurari.
Harnicii răzeși, fiind deposedați de pămâ nturile lor, se vor ocupa mai ales cu industria
casnică, la care participă toată lumea, fără deosebire ,, la Humulești fac sumane și fetele și
băieții, și femeile și bărbații” . (Creangă ,1980 , p. 177 ) Alții fac ciubo tărie sau cojocărie.
Singura medicină care se practică e aceea empirică, populară, exercitată de doctorii
satului, dintre care primul loc îl ocupă Vasile Țandură. Când se îmbolnăvesc de râie de la
caprele Irinucăi, o babă îi sfătuiește să se ungă cu leșie și să se stea la soare, apoi să se sc alde
în Bistrița. Când Smarandei nu -i venea la socoteală căutătura b ăiatului îi stingea că rbuni și îi
descânta, de deochi.

Răspândirea superstițiilor este specific universului satului datorită lipsei de instrucție.
Întemeierea de ș coli se va face la înt âmplare, știutorii de carte ai timpului erau puțini,
mai ales bărbații, iar lecturile de căpetenie constau în cărțile bisericești și populare. David
Creangă afirmă că citește orice carte bisericească și susține că din cărți culegi multă
înțelepciune.
Inițiativa preotului Ioan Humulescu de a întemeia școala în Humulești este lăudabilă.
Dar învățământul costă, și foarte puțini țărani puteau plăti pentru copiii lor câte un sorcovăț pe
lună.
Din „ Amintiri” deducem și metodele de învățământ aplicate în ș coli, care erau lipsite
de viață, de conținut, urmărindu -se o memorare mecanică a unor cunoștințe.
În universul satului apare și imaginea aparatului administrativ, care le vorbește
sătenilor despre necesitatea supunerii către stăpânire și a împlinirii gr elelor obligații către stat.
Acest aparat este alcătuit din vornic, vataman, paznici și mazili, adică primar, viceprimar și
slujbași de rând. Ei veghează la împlinirea corvezilor, la judecățile administrative între
oameni și prind pe flăcăi la oaste cu arc anul. Aceste autorități erau privite cu ură de locuitorii
satului.
Recrutarea tinerilor pentru a fi duși în armată, de multe ori cu forța, reprezintă o altă
grea povară pentru humuleșteni. Pe lângă serviciu l militar și clăcile în natură, sătenii mai
sunt apăsați de biruri grele de plătit către vistierie.
Apar și figurile luminoase ale unor deținători ai înțelepciunii populare, rapsozi,
scripcari ca însoțitori ai cetelor de flăcăi la clăci și petreceri sau la plimbările pe care le făceau
în serile de să rbătoare. Îi erau dragi șezătorile, horele și petrecerile la care participa tot satul,
pe scripcarul Mihai care cânta la fel de frumos și din scripcă și din gură, la petrecerile unde
toată lumea se veselea, (Creangă , 1980) . Amintirile lui Creangă constitu ie și un interesant
document psihologic, foarte strâns împletit cu cel oferit de materialul de viață oglindit. Acesta
completează datele personalității scriit orului, explică formația și încl inațiile sale, legăturile cu
familia, satul și locurile de baștină , dă loc la interpretarea modalităților fundamentale ale
temperamentului său.
Ceea ce domină documentul psihologic cuprins în „Amintiri” e admirația fără margini
a autorului față de grupul social căruia îi aparține. Mărturiile diverse în această privință sunt
numeroase și convingătoare. ,, Apoi lasă -ți, băiete, satul, cu tot farmecul frumuseților lui, și
pasă de te du în loc strein și așa depărtat, dacă te lasă pâ rdalnica de inimă! ” (Creangă , 1980 , p.
216).

Mândri a răzeșului, a țăranului liber, izbucnește nestăvilit când Creangă spunea despre
satul său natal, Humulești, că este un sat bine întemeiat.
Mândria aceasta de a face parte dintr -un grup social cu însuș iri superioare
oricărui altul e dublată de dragostea pentru niș te locuri ca acelea pe care le pom enește
mereu. D umbrăvile și luncile umbroase, prundul, țarinele , dealurile udate de apa
Ozanei, câmpul cu flori, alcătuiau satul cu tot farmecul frumuseților lui .
Deși Creangă, ca orice ță ran, nu era sensibil la spectacolul naturii, totu și cuvintele
acestea arată că singura satisfacț ie estetic ă naturală î i era d ăruită de imaginea satului său,
cu întregul său univers, atâ t de apropiat sufletului povestitorului.
Dragostea aceasta se manifestă la Creangă într -un atașament fără margini
față de locul de baștină, atașament exprimat fără î ncetare în pagini le ,,Amintirilor ”. Așa se
explică refuzul er oului de a se da dus din Humulești î n toamna anului 1855, atunci când
mama lui îi spunea că pentru folosul lui merge la Socola, să învețe carte. Se simțea ca un om
strămutat din satul lui drag unde lăsa în urmă toată copilăria sa.
După sat î i erau dra gi părinții , frații și tinerii din sat. (Creang ă, 1980 ) Desigur în
acest sens este mai grăitor capitolul al doilea al cărui î nceput e închinat evocării mamei cu
o emoție care se comunică cititorului.
Mama sa, Smaranda Creangă prin năzdrăveniile pe care le făcea era renumită. Fiul
Smarandei e mândru de ea, cum e mândru de toț i consă tenii lui.
Tot așa e mâ ndru de preo tul loan Humulescu, om vrednic și cu bună tate, care era
gospoda r, iar la înd emnul lui s -au plantat pomi și la poarta bisericii s -a construit o chilie
pentru școală, de bădiț a Vasile , dascălul bisericii ,bărbat voinic și frumos care umbla prin sat
pe la oameni ca să -și dea copii i la școală. Îndemnul lui a fost ascultat și s -au adunat la școală
fete și băieți dornici de învățătură, printre care și Nică, (Creangă, 1980 ). Sugestivă este ș i
imaginea bunicului să u, David Creang ă, care înț elege rostul învățăturii ș i vorbeș te cu
mândrie despre pr ofesorul Nicolai Nanu de la Broșteni. ,, Și, Doamne, peste ce profesor
înțelept și iscusit a dat!. Ferice de părinții care 1 -au născut, că bun suflet de om este ”
(Creangă ,1980, p.162) . În același ton se menține ș i comentariul la mizeria din casa
Irinucăi, care era o cocioabă, acoperită cu șindrilă, cu ferestrele câ t palma, ale cărei
capre dormeau în tindă .
Cel de -al doilea capitol se deschide cu reluarea descrierii satului natal, făcută cu
multă duioșie în special când înfățișează casa părintească: ,, Nu știu alții cum sunt, dar eu,
când mă gândesc la locul nașterii mele, la casa părintească din Humulești…, parca -mi
saltă și acum inima de bucurie .” (Creangă, 1980, p.170) Detaliile casei părintești cu

prichiciul vetrei c el humuit cu stâl pul hornului , cuptorul unde se jucau de -a ascunselea
întăresc nosta lgia autorului față de ace st univers specific satului românesc din acea perioadă
istorică . Evocarea case i părinteș ti continuă cu imagi nea mamei sale, enumerâ nd calitățile
ei neobișnuite ș i mărturisește recunoștința lui față de cea care i -a dat viață.
Partea a treia ne poartă pe urmele școlilor pe la care a mai învățat Creangă: școala
din Târgu -Neamț, fabrica de preoți din Fălticeni unde eroul se află în cea mai mare parte
a vremii în ace eași tovără șie a catiheților din Fă lticeni. Toate momentele mai de seamă
ale capitolului al treilea se înlănț uie din aventurile ucenicilor clerici. Caracteristica
este scurgerea neîntreruptă a timpului într -o unitate fabuloasă care cuprinde petrecerile de
pomină ale năzdrăvanilor. Începutul îl face ieșirea la câ mp a ero ului dimineaț a în tovărășia lui
Trăsnea cel greu de cap ,care e lăsat singur să se chinuiască cu gramatica memorând formele
scurte ale pronumelui în timp ce eroul , acum ado lescent, pleac ă după aventuri amoroase.
Sunt em martori la petrecerile care țineau toată noaptea cu cântec și j oc nebunesc.
Partea a patra și ultima este mai scurtă decât celelalte și Creangă evoca aici
despărțirea de satul să u drag , Humulești, obligat de stăruinț ele mame i sale să plece la
seminarul de la S ocola, de unde avea să iasă preot. Ca și î n partea întâ i, revine imaginea
locurilor natale, a oamenilor, flăcăilor ș i fetelor din sat , de care trebuie să se despartă, așa
cum va trebui să o facă pentru totdeauna, de cop ilăria sa fericită .
Din o pera lui Creangă se desprinde o puternică dragoste față de popor, de viață ș i de
obiceiurile satului moldovean.
Prima parte a capitolului al patru lea cuprinde o imagine luminoasă a satului
moldovean de mun te, evocat cu nostalgie si duioș i de autor, povestind cu drag despre râul
Ozana care scălda meleagurile natale, apoi persoanele dragi sufletului său: mama, tata,
fetele și flăcăii satului, (Creangă , 1980) . Îi erau dragi horele, șezătorile și clăcile din sat la
care participa cu mare însuflețire. Avea dreptate Nică să nu se dea dus din Humulești, în
concepția lui, trebuia să locuiască acolo unde s -a născut, (Creangă, 1980 ) pentru c ă
Humuleș tiul constituie un spa țiu ideal pentru o copilă rie ideală.
Nică a lui Ș tefan a Petrii nu mai este copilul care fură cireș e sau prinde pupăza
pe ouă, ci este acum un holtei, din păcate. Î n acest caz, imaginea satului natal apare ca loc al
primelor iub iri ,, sara pe lună, cu tovară șii mei la clăci în Humulești, pe unde știam noi ;
ținând tot o fugă. Și după ce jucam cât jucam, furam câte-un sărutat de la cele copile
sprințare .” (Creangă, 1980, p.2015 )
Nu există ceva apropiat sufletului său care să nu aibă legă tură cu Humulești,
iar aceast ă legă tură cu satul natal este mult mai strânsă . Comunitatea humuleșteană

este văzută prin ceea ce i mpresionează sufletul său de flăcău: hore, petreceri pline de
veselii, toate având ca fundal câ ntecul de do r ce se revarsă din strune le viorii lui Mihai
scripcariul din Humulești , în puterea nopții .
Stăruința mamei de a -1 trimite pe Nică la scoală izvoră ște din dorinț a ei de a -și
vedea copilul învățat.
Desp rinderea de sat devine pentru tânărul adolescent o adevărată dramă . Mărturisirile
lui sunt pline de afectivitate, capabile să -i pună în evidență dragostea pentru întregul
univers î n care s-a format; peisajul, oamenii ș i obiceiurile acestora.
Țăranul ,,Amintirilor ” este un țăran al activității și mișcă rii; oamenii sunt primii în
muncă sau meșteșugul lor, neîntrerupt, acasă ori la tâ rg. Moș Chiorpec răbuie într -una
ciubotele cu dohot de cel bun, Pavel se proslăvește pe cuptor î ntre uneltele sale, Smaranda
țese, croiește și coase sumane, Ș tefan umblă mereu de la târg la pădure, preoții cei buni își
vizitează poporenii sau supraveghează învățătura copiilor împreuna cu dascălii. Fetele și
băieții torc de-a valma , satul vuiește de vatale în toate părț ile. Satul are ceasornicul său,
pupă za, care amintește tuturor reînceperea activității zilei noi. Și toț i încep dis de
dimineață să forfotească și să vorbească. Pe ei nu -i interesează altceva decât operațiile pe
care le îndeplinesc în universul fizic ș i relațiile verbale dintre ei, foarte ample și susț inute.
Viziunea practică, materială a lumii îl duce pe Creangă la crearea unei imagini
dominate de acțiune ș i gest. Deci accentul nu se pune pe trăsă turile sufletești, ci pe
acțiunile p ersonajelor. De aceea, cu excepț ia personajului principal, care are o structură
specială, personajele acestei opere nu sunt tipuri, ele nu dezvă luie ma ri adâncimi și
complexităț i umane. Ele sunt concepute ș i construite ca persona je de basm, de aceea lumea
din ,, Amintiri ” se împar te în două: lumea activilor utili și lumea răilor, bețivi, leneși,
mâncă i. Din prima categorie fac parte Smaranda, Ștefan, bă dița Vasile, preotul loan, popa
Duhu , bun icul David, bunica Nastasia, moș Chiorpec. Din lumea ră ilor amintim pe Nică
Oșlobanu, feciorul preotului, cel care avea ciubotele făcute dintr -o vacă iar tălpile din alta.
Într-o clasă de copii care se străduiau să deprindă operaț iile aritmetice, Nică
Oșlobanu avea alte preocupă ri.
Rândul la mâncare era atât de obsedant, încât și î n cele mai nepotrivite momente el
își avea asigurată acoper irea poftei sale de mâncare. P urta î n sân un ,,urs”, adică o bucata
mare de mă măligă , umplut ă cu brânză .
Ioan Mogo rogea e nătâng și zgârcit, mare la statură și foarte lacom. Tră snea este
un imbecil perfect, tare de cap. Nică a lui Costache este răgușit, balcâz și răutăcios .

Toate acestea se înscriu î n domeniul fabulosului de dimensiuni care se îmbină cu
timpul fabulos ce curge pentru hojmalăi, elemente bogate ș i originale de ficțiune
introduse î n viziunea creatorului asupra vieț ii. De altfel, exagerarea caracteristică mai ale s
artei satirice este cultivată cu stăruință de Creangă în ,, Amintiri ”.
Astfel, catiheții joacă până ce asudă podelele și le sar tălpile cu călcâ ie cu tot. O stâncă
prăvălită de doi copii cu câte o bucată de răzlog în mână dărâmă un gard, o casă și rupe
în bucăți o capră ,,Ei, ei! ce -i de f ăcut? Gardul și casa femeii dărâmate la pă mânt, o
capră ruptă în bucăți, nu -i lucru de șagă ” (Creangă ,1980, p.167 ).
În isprava cu cireș ele douăsprezece prăjini de cânepă sunt făcute praf din
pricina alergă rii lui Nica prin ea, un apo rt aducându -și mătușa Mărioara, pe care Nică o face
proastă, care nu se oprește din alergat nici în ruptul capului , vrând cu orice preț să pună
mâna pe hoț, (Creangă, 1980 ).
De as emenea este o mare nepotrivire între autor și erou î n ceea ce privește
sârguința la învățătură . Toate atestatele vorbesc de un Creangă activ și sâ rguincios, iar eroul
,,Amintirilor” fuge de carte ca dracul de tămâ ie. Deosebirea dintre persoana care a slujit
ca model ș i eroul care a rezultat, e dovada activ ității creatoare a autorului, care a urmă rit
obținerea unui erou unitar, ilustrâ nd o concepție de viață. Nică a lui Ștefan a Petrei, urmă rit
din copilărie, până la intrarea în seminar la Socola, e un năzdrăvan fără pereche leneș la
învățătur ă, mincinos și fățarnic, lacom, poznaș, dar plin de duh ș i năstrușnic. Așa se arată
din faptele lui, dar mai ales din portretele succesive care schițează un temperame nt puternic,
o aplecare spre plăcere ș i o repulsie față de efort ivite de timpuriu și menț inute toată vremea.
Tatăl său intuieș te firea copilului: ,, Nu-l vezi că -i o tigoare de bă iat cobăit și leneș, de nu are
pereche .” (Creangă, 1980, p.159 )
Și eroul are despre sine aceeași părere, căci zice despre prietenul să u Chiriac al lui
Goian că este un pierde vară și un lainic ca el, (Crea ngă, 1980 ).

2.2 Universul copilăriei fericite
Nică este un copil ca toți copiii preocupat mai ales de jocuri ș i distracții și mai
puțin de muncă, de lucruri serioase . De aceea s -a afirmat c ă ,,Amintirile ” sunt un roman al
copilă riei universale : ,,Așa eram eu la vârsta cea fericită și așa cred că au fost toți copiii, de
când îi lumea asta și pământul; măcar să zică cine ce -a zice ”.(Creangă , 1980, p.172)

Scriitorul opreș te timpul omului la ceasul zburdălniciei și al poznelor și -1 evocă într -o
narațiune al că rei farmec este de neegalat. Copilăria apare ca o epocă de aur, ca un tărâm al
bucuriei ș i al inocenței, fără griji și suspine, în care fantezia completează realitatea, iar
jocul este suprema preocupare: copilului nu -i pasă de problemele părinților , de neajunsurile
din familie, la gândurile pentru ziua de mâine , el urcă pe bățul cu rol de cal și -l poartă toată
ziulica răcnind la el de te asurzește, .(Creangă , 1980 )
În capitolul al Il -lea cunoaștem cea mai stralucită definiț ie artistică a copilăriei din
câte s -au dat în literatura noastră .
O prima trăsătură caracteristică o componentă definitori e a copilă riei este lipsa de griji.
Copilul nu știe încă ce -i viața. Paradisul lui nu cunoaș te nici cele mai mici griji și necaz uri
curente ale vieții zilnice. Copilul trăieș te în lumea lui proprie ca într -o lumină de vis a
fericirii neî ntrerupte, netulburate.
Împreună cu lipsa oricăror griji, joaca este o altă compo nentă definitorie a copilăriei.
Joaca e legea copilăriei, e munca zilnică a copilului, este activitatea lui creatoare, în
desfășurarea căreia copilul se formează , se definește, își exersează ș i dezvo ltă însușirile
și aptitudinile necesare omului de mâ ine .
Putem deci afirma că în ,,Amintiri ” Creangă zugrăvește copilăria veselă și nevinovată
și că Nică al lui este copil ul universal , de pretutindeni ș i de oricând, în care ne regă sim cu
nostalgi e.
Universul “ Amintirilor ” este atat de puternic dominat de personalitatea lui Nică,
încât întâmplările se structurează în jurul aceleiași idei a frumuseț ii copilăriei fără să
intereseze prea mult ordinea desfășurăr ii lor .
Evocarea copilă riei se face din persp ectiva depărtată a maturității. De aceea Creangă
se cufundă într -o lume preferată și intim cunoscută reî nviind-o într -un lung și neobosit
monolog, în care el însuș i apare ca personaj ș i actor deopotrivă .
Nică însă nu este un copil atemporal și aspaț ial, ci tocmai un copi l reprezent ativ
dintr -o anume regiune a Moldovei și o anume epocă istorică . Individualitatea sa suferă
înrâurirea mediului social înconjură tor. Majoritatea peripeț iilor din ,,Amintiri ” sunt în
legătură cu cele două posibile ocupaț ii viitoare ale copilului. Nică apare ca un mic
negustor ducând la tâ rg o pupă ză (ceasornicul satului) și se întrece cu fetele la tors lâna. Ca
viitor preot umblă cu chiraleisa și se înfruptă din pomana mortului chiar pe vremea de
holeră.

Multe isprăv i sunt picărești. As tfel smâ ntânitul oalelor puse la prins, furtu l cireșelor
din grădina mătușii Marioara dărâmarea casei Irinucă i, mersul cu plugușorul sau la scăldat
sunt întâmplă ri din această sferă .
Ca școlar îl cunoaștem pe Nică din capitolul întâi unde află m despre întemeierea
școlii din Humulești de către părintele I oan de sub deal. Chilioara ridicată la poarta bisericii
avea să fie prima școală din sat, iar primul ei învățător a fost bădița Vasile, dască lul
bisericii, un flăcău voinic, frumos și zd ravăn , (Creangă , 1980) . Școlarii au început să se
adune, apoi prima ș colăriță a fost chiar Smărăndița pop i, o fată vioaie, silitoare , că-i
întrecea pe toți la învățătură dar și la prostii , (Creangă, 1980 ) și Nică a lui Ștefan a Petrii,
un bă iat prizărit, rușinos și fricos și de umbra sa.
Școala a fost î nzestrată cu material didactic corespunzător: ,,Calul Bălan” adus de
părintele Ioan, ,,Sfâ ntul Neculai”, un drăguț de biciș or confecționat de moș Fot ea,
cojocarul sa tului. În lipsa părintelui și a dascălului intrau în țintirim, țineau ceaslovul
deschis și, cum erau filele cam unse, trăg eau muștele și bondarii la ele, când clămpăneau
ceaslovul, câte zece -douăzeci de suflete prăpădeau deodată: potop era pe capul muștelor!
La controlul ceasloavel or făcut de părinte , copiii au fost poftiți la Calul Bălan și fiecare
și-a primit porția după contribuția avută la dispariția muștelor și bondarilor (Creangă ,
1980 )
Nică suferă atunci când bădița Vasile este luat la oaste cu arcanul îl cetluiau acum
zdravăn și -l puneau în cătu șe, să -l trimită la Piatră…( Creangă, 1980, p. 157) Așa cu
amăgele, se prindeau pe vremea aceea flăcăii la oaste.
Puțină vreme după aceea, ș coala a rămas pustie, căci celălalt dascăl, Iordache era
bătrân și -i mai plăcea și să bea, (Creang ă, 1980 ).
Spre iarna a venit bunicul său dinspre mamă , David Creanga din Pipiri g, care a încercat
să facă pace în discuțiile aprinse dintre părinții lui Nică : mama ținea morțiș să -1 facă popă, iar
tata, neavând încredere nici în ș coala timpului, nici în hărnici a lui Nică, pe care îl considera
puturos fără pereche și dezinteresat, care, nici nu dă bine cu ochii de lumină că vrea de
mâncare, dacă -l trimiți la treabă sau să meargă cu caii la păscut merge la scăldat , iar iarna
este la săniuș, (Crean gă, 1980) .
Bunicul înțelept și sfătos, nu dă dreptate nici unuia, nici celuilalt. Ca să-i împace, îl
ia pe Nică și împreună cu un fiu al său mai mic, Dumitru, î i duce pe amândoi, la școală la
Broș teni, cu profesori de meserie, ca Nicolai Nanu , om înțelept și dascăl iscusit, cu vorba
bună și blândă, care primește pe fiecare copil cu mult drag, (Creangă, 1980 )

După un drum cu multe peripeții, ajung la Broșteni, sunt așezați î n gazdă , cu
cheltuiala bunicului, la Irinuca.
Broștenii, sat de munte, cu casele împrăștiate avea o școală mare, bine organizată .
Gazda l or, Irinuca, avea o cocioabă pe malul stâng al Bistriței, făcută din bârne, cu
ferestrele cât palma , acoperită cu scânduri și îngră dită cu ră zlogi de brad . Familia gazdei este
prezentată într -un tablou succint, ca și gospodă ria: Irinuca era măritată și avea o fată urâtă de te
temeai să înnoptezi prin preajmă. (Creang ă, 1980 )
La școală Nică și unchiul să u Dumitru , nici n -au intrat bine, ca au ș i dat de belea,
din cauza p letelor care le atârna pe sp ate. Și cu toate lacrimile lor fierbinț i, i-a tuns chilug.
(Creangă, 1980 )
Apoi treburile au mers cât au mers, învățau după puterile lor, dar spre sfârșitul lui
martie, într -o dimineață se trezesc plini de râie căprească de la caprele Irinucă i. Dască lul
nu-i mai putea primi la școală , Irinuca nu -i putea vindeca, pe bunicul n -aveau cum să -1
anunț e la Pipirig, merindele erau pe sfârșite. Le-a venit în ajutor o îmblânzire a
vremii. Sfă tuiți de o bab ă,doftoroaia satului și profitând de căldura neobișnuită, se
ungeau cu leș ie tulbure, se prăjeau la soare, apoi se scăldau în Bistrița. De râie n -au scă pat,
dar nici alte boli nu s -au lipit de ei.
N-a fost destul că o pățiseră cu râia căprească. Î ntr-o zi, fiind singuri acasă, s -au
urcat pe muntele de -alături, și-au rostogolit o stancă. Aceasta a pornit năprasnic la vale trecând
prin gard, a dărâmat coliba și a rupt o capră în bucăț i. Atunci și -au adunat lucrurile și în
mare grabă au fugit cu o plută spre Pipirig.
Putem arăta că ,,Amintirile” lui Creangă prezintă o imagine a ș colii vremii, a formelor de
învățămâ nt, lipsa manualelor școlare și a dască lilor, a metodelor rudimentare, dovadă
dezinteresul autorităților pentru școală și neî ncrederea țăranilor în ș coala timpului. Dar
valoarea ,,Amintirilor” const ă nu atât î n bogăția datelor privind istoricul școlii, ci în
modalitatea evocării, de un farmec cuceritor. Această evocare te învăluie pe nesimțite, te
cucerește, te prinde î n torentul unei vieți la care participă fiecare dintre noi, retrăindu -și,
clipă cu clipă, propria lui copilă rie.
Desigur că imaginea luminoasă, sfântă a copilăriei însăș i este chipul mame i,
Smaranda, ca un simbol unic și impunător al întregii copilă rii. Mama, numai zâmbet și
bunătate, trebăluind toată ziua în gospodărie și ducâ nd pe umeri toate grijile zilei, este
zugrăvită cu fiorul inimii și cu lacrima duioș iei, împreună cu lumea ei, cu mentalita tea
lumii ei, cu practic ile străvechi ale satului, purtă toare și pă strătoare ale unor vechi tradiții,
practici, datini ș i obiceiuri de sute de ani.

Sentimentul de profundă venerație față de mamă este prelungit prin sentimentul,
la fel de puternic, al recunoștinței: ,, căci sânge din sângele ei, carne din carnea ei am
împrumutat și a vorbi de la dansa am învățat .” (Creang ă, 1980, p.171 )
Mama apare atât cu preocupările ei zilnice în treburile casei, dar și î n postură de
educat oare a copiilor, care trebuie să împartă înț elegerea cu severitatea, cu p otolirea
jocurilor lor atunci când întreceau mă sura.
De aici aparenta deosebire a atitudinii părinților față de joaca lor: mama sătulă de ei ca
de pere pădurețe, tata încurajându -i cu o înț elegere caldă ș i o afecțiune infinită,
învăluitoare, provoacă discuții aprinse, al că ror pitoresc Creangă îl redă ca în cea mai
izbutită scenă dramatică posibil ă. ,,Încă te uiți la ei, bărbate, zicea mama, și le dai paiele! ”
(Creang ă, 1980, p.172 ). Căci uitând și de oboseală ș i de necazuri, tata îi dă în grindă pe câ te
unul, iar ei, încurajaț i, prindeau mâțele și le floncăiau de le mergea colbul.
Și dând expresia înț elepciunii populare străvechi, tata definește încă o dată
copilăria, a cărei lege, fundamentală e joaca ,,dacă -i copil, să se joace; dacă -i cal, să tragă, și
dacă-i popă să cetească .” (Creangă, 1980, p. 172)
Imaginația copilului în privința varietății activităților lui zilnice este infinită.
Numai câte -i sunt date mamei să vadă și să rabde î n fiecare zi .
Mama simulează o severitate excesivă, o pornire ostilă, joacă teatru, ca să -i mai
potolească, dar nici ea nu -i iubește mai puțin, ba dimpotrivă . Ea este bună și se preface
că-i pri vește cu dușmănie ca să -i mai sperie, altfel abia dacă își poate ascunde
admiraț ia pentru inventivitatea copiilor î n felurimea jo curilor lor. Mama este
bucuroasă că ei sunt sănătoși și că se joacă, e mândr ă că stropș itul de Ion se juca de – a
popa, ceea ce visa și să -l facă. Dar tata nu -și poate a scunde marea lui bucurie. Privește
înduioș at la ei, poate se gâ ndește că a fost și el odată copil, ca Zahei și ca Ion, și î n
bucuria lor retrăiește bucuria și fe ricirea lui senină de atunci. Așa că le mai ia o da tă
apărarea supărând -o și mai mult pe Smaranda.
Când a văzut ea una ca asta, că, în loc să -i dojenească și să -l strunească , tata le da
dezlegare și pentru alte pozne și mai și, s -a prefăcut că se ceartă amarnic cu tata:
,, -Ei, apoi! minte ai, omule? Mă mieram eu, de ce -s și ei aș a cuminți, mititeii, că tu le
dai nas și le ții hangul ” (Creangă, 1980, p. 173) .
Dar nici mama nu era chiar aș a de supă rată cum voia s -o arate, că ci, deodată cu
vocea ei blândă și caldă, de totdeauna, da copiilor î ndemnul așteptat de a merge la
culcare.

Din discuțiile părinților, din nă zbâtiile și poznele copiilor se profilează treptat, luminoasa
și ademenitoarea imagine a copilă riei, paradisul fericirii neî ntinate, cu li psa de griji, cu
joaca aceea continu ă, cu universul fabulos, în care realul se confundă cu fantasticul, în
care trăieș te copilul cu toata ființ a lui. Neavâ nd la îndemână proporțiile reale ale
bucuriilor, prelungind în naivitatea lui posibilul până la fantastic , copilul trăiește î n
universul lui, care este fabulos.
În partea a doua, urmărim fermecați o peliculă sclipitoare, cu isprăvile de pomină
ale lui Nică . Această peliculă alcă tuită dintr -o mulț ime uimitoare de secvențe vii,
autentice, parcă tră ite ieri, viu ca o ilustrare a definiț iei copilăriei .
Filmul isp răvilor este copilăria însăși, trăită adesea de fiecare dintre noi. Nu le
citim, nu le privim ș i nu le as cultăm poveștile de o gură străină ci le tră im, simțim cum
ne tresaltă inima de emoț ia faptului personal.
Una dintre cele mai cunoscute și mai îndră gite secvenț e din pelicula isprăvilor
este, desigur ,,Pupă za din tei” în care neastâmpăratul de Ion devine, nici mai mult, nici
mai puț in, negustor de pupeze, lăsând satul fără ceasornic.
Dacă în secvența cu furtul cireșelor, vic lenia lui Nică concurează cu zgâ rcenia
mătușii, dacă în isprava cu fuga la scăldat dojana mamei î l ajunge pe Nică până în inimă, în
întâmplarea cu pupăza din tei umorul lui Creangă este clocotitor, cucer itor. Nicăieri, parcă, nu
găsim o astfel de pagină strălucită de umor sănătos, copleș itor.
Întâm plarea este povestită într -o acț iune complexă cu motivă ri neașteptate
ale gesturilor, cu dialogul variat, de niveluri deosebite, cu un deznodămân t fericit, din care
Nică iese basma curata, spre fericirea mamei sale, atât de greu încercată de atâtea și atâ tea
năzbâ tii.
Secvenț a ,,Pupă za din tei" este una din cele mai frumoase pagini din ,,Amintirile"
lui Creangă. Nu atât prin marea bogăție de refer ințe privind viața arhaică a unui sat de
munte, cu un asemenea ceasornic, cu relaț iile lui economice patriarha le: târgul, economia
casnică foarte dezvoltată , cu datinile lui stră vechi, câ t mai ales pentru realizarea artistică
excepțională . Naraț iunea este concepută și realizată ca un excepț ional moment dramatic,
totul este numai mișcare, viața autentică. Acțiunea se complică de la o clipă la alta: spaima
la vederea penelor pup ezei, supărarea lingurarilor, furia mă tușii Mărioara, supă rarea
mamei, conflictul cu cumpărătorul din tâ rg, și apoi, fulgerător, deznodămâ ntul fericit.
Mișcarea atât de vie este desfășurată cu o permanentă notă de umor. Naivitatea
copilului, dar și viclenia lui sunt excepț ional sugerate. Viteazul care găbuise pupăza pe ouă

se sperie câ nd îi vede creasta. Negustorul sigur pe sine, care face mare tărăboi când moșul ui
îi scapă găinușa, o sfeclește ș i o ia la sănătoasa, când aude că tata e prin apropiere.
Farmecul inega labil al acestei evocări ne arată, încă o dată , valoarea artistică
superioară a „ Amintirilor din copilărie” .

CAP III
„ AMINTIRILE” – ROMAN AL COPILARIEI
Scriindu -le la o vârstă înai ntată după povești și poves tiri, Ion Creangă are
sentimentul că -și redobândește paradisul său pierdut, satul natal, ș i copilă ria. Pentru
scriitor, evocarea copilă riei este doar un pretext de a înfăț ișa un mod de viață prielnic
structurii sale sufletești de ță ran.
Satul este vă zut ca un popas magic un de s-a întâ mplat marea minune de a se naște,
unde existența se petrece după anumite ritualuri ș i norme mo rale.
Pornind de la afirmația că nu știe ,,alții cum sunt ” dar lui îi saltă inima de bucurie
când se gândește la copilăria sa, la locul unde a văzut lumina lumii, la lucrurile din casă de
care este legat prin amintiri, la toate jocurile și jucăriile copilăriei , (Creangă, 1980 ) scriitorul
își expune propria concepție despre naș terea op erei, sentimentul nostalgic fiind izvorul ce
declanșează creația. Ca și satul Humulești, casa părintească este matricea spirit uală a
universului țărănesc. Aici se fac și se desfac marile miracole ale vârstei dintâi, aici co pilul
învață a merge ,,copăcel” ținându -se de prichiciul vetrei cel humuit, aici se iniț iază treptat în
marile taine ale existenței țărănești , aici traiul i se petrece după un anume ceremonial
străvechi, cu jocuri ș i jucării pline de farmecul și hazul copilă resc.
Evocând satul Humulești, casa pă rintească, atmosfera familială , eul narator are
nostalgia unui timp și a unui spațiu în care și -a trăit plenar viaț a.
Orice î nceput de cap itol este un preambul care pregătește î nscenarea dramatică .
Amint irea casei părintești, a părinților, a jocurilor și jucă riilor copilăriei cheamă
sentimentul nostal gic, inundat de un umor de esență populară .
Reîntoarcerea la vremea copilăriei îi aduce î n memorie sentimentul siguranț ei de
sine, din acel timp, al îndest ulării, al trăirii plenare, de parcă era toată lumea a lui. Toate
erau frumoase, îi mergeau după plac, fă ră leac de supărare întrucâ t copilul se inițiază treptat
în tainele vieții sătești, cunoscâ ndu-i rosturile. Veselia îi cuprinde toată ființa, căci cop ilăria
este ca vremea cea bună, fără înnorări și tulburări sufleteș ti.
Cu umor și cu î ngăduință, cu știința de a introduce monologul ș i atunci când se
înscenează vechi mentalități, scriitorul umanizează suprana turalul pe pămâ nt, fen omene
inexplicabile se clarifică, universul știut și neș tiut este asumat de gâ ndirea cop ilului prin
medierea celei mai apropiate ființe , mama sa care era vestită pentru năzdrăvăniile sale ,

îi zicea uneori, când începea a se ivi soarele dintre nori după o ploaie îndelungată : ,,Ieși
copile cu părul bălan, afară și râde la soare, doar s -a îndrepta vremea și vremea se
îndrepta după râsul meu ” (Creangă, 1980, p.170) .
Năzdrăvăniile mamei evoca o gâ ndire mitică fapt ce derivă dintr -o normală
încadrare a ființei î n conceptele morale ale colectivității. Smaranda Creangă, mai mult
decât Ștefan al Pet rei, care era umblat prin lume ș i luase contact cu civilizația cea nouă ,
este u n om al satului, crescut numai î n spiritul vechilor mentalități pe care le urmează cu
înfrigurare. Credi nțele străv echi sunt într -un fel tot atâtea procedee de inițiere a băiatului
în tainele univ ersului țărănesc.
Jocurile și jucăriile copilăriei, petrecute -n lipsa și -n prezența părinț ilor sunt tot
atâtea motive de creare a umor ului, prin alunecarea, pe nes imțite, de la vorba serioasă la
glumă prin discrepanța dintre esență și aparență prin hiperbolizarea situațiilor și a
trăirilor, prin folosirea expresiilor populare, a proverbelor ș i a zicalelor, toate cre ând un
neobiș nuit spectacol lingvistic. Încălecarea unui bâț care simbolizează calul imaginar,
joaca de -a ,”Tâta -mare” și de-a toca în stative, ,,incotele” copiilor î nainte de culcare, certurile
dintre părinți ș i copii fac ca faptele autobiografice să se obiectivizeze, să devină simboluri
ale existenței ță rănești tradiționale. Evocarea jocurilor îi dă scriitorului privilegiul de a se
desfăș ura dramatic.
Ca un regizo r genial care joacă toate rolurile, punâ nd personajele să se miște, să
vorbească după cum le este felul individualizând prin cuvâ nt.

3. 1 Mama – spiritul tutelar al casei

Smaranda Creangă este o femeie simplă o țărancă de la munte, neștiutoare
de carte, ceea ce explică cre dința ei în superstiții, în vrăji, î n descântece. Î n schimb este o
femeie harnică, isteață, dornică de învățătură și năzuind să asigure copiilor o viață mai
bună. Deși e înglodată î n treburi, ea găsește timp să învețe, să citească odată cu bă iatul ei
mai mare. De aceea, copilul vede în ființa care i -a dat viață o adevă rată Zeiță de unde și
acea atitudine de venerație pentru mama sa, realizată î ntr-un adevă rat imn filial.
Pentru tot ce i -a transmis, copilul este recunoscă tor. Mama este prezentată si cu
intra nsigența sa față de copil, cu grijile ei zilnice , dar și plină de duioșie, de sensibilitate,
purtându -se in aș a fel c a să obțină rezultate educative bune. Ne amintim că atunci când

Nică o lăsă î nglodată în treburi și fuge la scă ldat, ea îl pedepsește luându -i hainele, iar când
acesta se întoarce rușinat și flămâ nd, îl dojenește blând ca să -și schimbe purtarea . ,,–Bine -ți
șede, coșcogeme coblizan, să umbli lele pe drumuri și să mă lași tocmai la vremea asta fără
leac de ajutor! Hai de mănâncă ” (Creangă, 1980, p.189) .
Fiică de vornic, Smaranda ș tie să poa rte discuții lungi și convingă toare cu soț ul ei pe
teme educative: de exemplu, scen a întâmpinării tatălu i, care venea noaptea de la pă dure de la
Dumesnicu, cu consemnarea unor năzdrăve nii ale copiilor, scoaterea mâ țelor de prin ocnițe si
cotruțe . Este aici un umor de situaț ie: mama, exigent ă și dârză, nu are aceeaș i viziune
asupra jocului copiilor, precum tat ăl. Câ nd ea se lasă câte oleacă ziua să se odihnească ,
băieții tocmai atunci ridicau casa în slavă .
Smaranda Creangă de -abia acum apare în mod natural, vorbind ș i urmărind ca
toate mamele de la țară cu o casă de copii ș i cu toate grijile vieții pe cap. Ea este o
femeie aprigă, autoritară o mamă care vrea să -și educe copiii în spiritul bunului simț și al
muncii: ,, Acuș iau varga din coardă și vă croiesc de vă merg petecele! ” (Creangă, 1980,
p.172) sunt vorbele ei când vede că băieții î ntrec măsură. Ea este iute la vorbă și revarsă
potop de ocări .
Smaranda Creangă este totuși o mama iubitoare, cân d e nevoie, se po artă cu tandrețe.
Pe moment, Nică și ceilalț i nu se sinchisesc de vorbele ei, dar eul narator consideră
atitudinea mamei normală, dovedind că așa trebuie să fie un părinte care -și educă băieții î n
spiritul normelor morale de la sat, unde copilul trebuie să respecte și să asculte pe c el mai
mare decâ t el.
Detaliile realiste, dezvăluind datini si credințe străvechi prezente în satul românesc,
se înlă nțuie cu imaginea mamei care este ridicată la treapta sublimului uman. Calitățile ei
excepționale o plasează în mit. Datinile perpetuate în satul românesc, practicile străvechi
dezvăluie, încă o dată felul de viață al oamenilor.
Smaranda credea cu tărie în aceste datini. Ea făcea minunății multe: abătea
grindina și alunga norii, bătea peretele și pământul cu lemnul, buchisea în sobă tăciuni,
toate acestea pentru a face bine copilului și al scăpa de suferință. îndată pregătea cu
degetul îmbăiat, puțină tină din colbul adunat pe obsaș ul încălțării . Este o femeie deschisă,
prietenoasă bucuroasă de oaspeți. După întâ mplarea cu pupăza, ea o cheamă pe mătușa
Mărioara, cu care se sfădise din pricina lui Nică , la o masă bună cu plăcinte și un pah ar cu
vin.
Smaranda este un om al Humuleștilor, neumblată în alte părți, e o ființă a unui univers
închis, în care totul se petrece ca la început de lume. Î n vorbirea Smarandei se î ntâlnesc

regionalisme, particularități de limbă specifice satului natal, dovedind că este, mai mult decâ t
oricare personaj, elementul statornic al casei și al satului, văzută ca o matcă a spiritualită ții
țărăneș ti. Portretul mamei este realiz at printr -o aglomerare de situaț ii, de secvenț e
dramatice, din care se evidențiază istețimea ță ranului român, morala lui sănătoasă , bunul simț,
tandrețea ș i jovialitatea.
3.2. Portretul tatalui
Ștefan al Petrei este un om gospodar, care umblă în pădure la Dumesnicu sau
prin iarm aroc cu negoțul având însa grijă ca în casa să fie îndestulare, să nu sufere copiii de
foame, dar nu are ambiții prea mari cu învățătura decât când este îndemnat de Smaran da.
El nu are mare încredere în șansele copilului de a deveni preot, considerându -l leneș fără de
pereche, în care nu poți avea încredere de ici până colea. (Creang ă, 1980 ) El este mai
îngăduitor cu copiii, pentru că se conduce după un cunoscut prec ept moral care spune că,
ale copilului sunt jocurile și jucăriile, iar ale oamenilor mari treburile gospodărești.
În vorbirea tatălui se întâ lnesc proverbe ce vădesc un om cu experiență, umblat și
prin alte locuri, sfătos, cu mult bun simț.
Știind să creeze o atmosferă familială plăcută, tatăl îș i dovedea dragostea față de copiii
pe care i -ar fi vrut așezați ca și el, la casele lor. Din partea tatei care adesea îi zicea în
bătaie de joc: ,,Logofete,brânză -n cui , lapte acru -n călămări, chiu ș i vai prin buzunări!
(Creangă , 1980, p.158) puteam să rămân ă cum îi era mai bine: ,,Nic -a lui Ștefan a Petrei,,
om de treabă și gospodar în Humulești. Vorba ceea: ,, Decât codaș la oraș,/ Mai bine -n
satul tău fruntaș.” (Creangă,1980, p.158)

3.3 Nică – chipul autorului

Eroul central al operei “Amintiri din copiărie” este Nică, a lui Ș tefan a Petrei,
înfățișat de autor, din copilărie până în pragul adolescenței, adică de când ,,a facut ochi" și
până ajunge la Socola.
Conceput ca o imagine artistică ș i nu ca un chip ce reconstituie fidel o biografi e,
personajul, din perspectiva ș i prin pr isma căruia autorul retrăieș te cei mai frumoși ani
petrecuți în mijlocul familiei, al tovarășilor de joacă ș i al comunităț ii humuleștene,
despre care Creangă vorbește cu nereținută mândrie, se î nfățișează cititorului cu două

semnificații de bază : pe de o parte, aceea a copilului în general, iar pe de altă parte ca o
concretizare a unei ființ e ce se naște, crește ș i se manifest ă într-un anumit orizont material și
spiritual româ nesc. Re ferindu -se la prima semnificație, George Călinescu fă cea remarca
potrivit căreia Creangă ar înfățișa ,,copilăria copilului universal”. Î n legătură cu cea de -a
doua, se cuvine subliniat faptul că oper a prezintă primele experiențe sufletești trăite de Nică
în satul natal .
Creangă se revede nu numai în mijlocul tovarășilor de joacă și de viață ; ci și î n
peisajul natal, cu natu ra, cu oamenii, cu obiceiurile și tradiț iile locurilor. În acest s ens,
Garabet Ibrăileanu afirma: ,, Creangă este un reprez entat perfect al sufletului românesc
între popo are; al sufletului moldovenesc între români; al sufletului țărănesc î ntre moldoveni;
al sufletului omului de la munte între țăranii moldo veni".
Imaginea personajului (care se interpretează pană la suprapunere cu cea a
povestitorului)se construiește treptat -treptat, pe de o parte prin modalitatea
autoprezentării, folosită în mai multe rânduri Ia, am fost ș i eu…
Tonalitatea fundamental luminoasă a cărții – asigurată de acea retrăi re realizată din
persp ectiva copilului – este colorată, în asemenea împrejură ri, ca și în altele, de duioș ia
autorului matur, stare amendată aproape î ntotdeauna de istorie, de autoironie sau de
atitudinea celui ce ,,face haz de ne caz".
Personajul se conturează, însa în mod indirect, mai ales din întâmplă rile la care ia
parte, din ,,năzdrăvăniile" pe care le săvârșeș te el, ori le pun la cale și le înfăptuiesc alții și
pe care Nică le povestește, retrăindu -le cu o mare satisfacție; din relaț iile cu celelalte
personaje: cu mama, mai ales Smaranda Creangă și ea o ,,năzdrăvană”, după cum am spus
că o prezintă copilul, altfel femeie severă, nemulțumită, certându -și de atâ tea ori odras lele
pentru năzbâ tiile ce le fă ceau, dar în același timp, având o ambiție ne măsurată și zbătâ ndu-se
în fel și chip spre a -și vedea ,,băietul popă", cu tată l – Ștefan a Petrei – care, deși nu dădea
prea multe parale pentru învățătură, este de acord, până la urm ă, cu aceasta, susținând -o, în
efort urile ei de a -l determina pe Nică să pl ece la școală ; cu bunicul, David C reangă, din
Pipirig, care vorbeș te despre necesitatea înțelepciunii pe care omul o poate aduna din cărți,
din învățătură î n general; cu diverș i tovarăși de școală și de năzdrăvănii, între care:
Oșlobanu, Trăs nea, Ion Mogo rogea, Zaharia lui Gâtlan, împreună cu care, într -o zi de
sărbă toare, în timp ce băieții și fetele din sat erau gătiți de sărbătoare este nevoit să plece
cu inima strânsă și cu lacrimi pe obraz, în căruța lui moș Luca, spre zări necunoscute.
Partea a patra a ,,Amintirilor” vibrează tocmai de această emoț ionantă frămâ ntare a
celui ce , ajuns de -acum ,,holtei", ,,drăgăliță Doamne", nu vrea să se dea dus din sat, în

ruptul capului, înț elegând că prin acest fapt se mar ca încheierea unei etape de viață – cea a
copilăriei -ocrotită de alții și că de -aici înainte î ncepea, într-un orizont străin necunoscut,
viața pe cont propriu, cu greutățile și pericolele ce -o pândeau la fiecare cotitură.
Prin folosirea unei triple comparaț i ,,Cum nu se da scos ursul din bârlog,
țăranul de la munte strămutat la câm p, și pruncul, dezlipit de la sâ nul mamei sale, aș a nu mă
dau eu dus din Humulești .”(Creangă, 1980, p.215) ca și prin construirea acelor fraze
care ca pătă ritm și ar monie de poem datorită, î ntre altele, repetiț iei: ,,dragu -mi era…",
ori ,,dragi -mi erau…” personajul narator își exprimă, încă o data, afecțiunea față de satul
natal , față de cei apropiați: mama, tata, frații ș i surorile și băieț ii satului, f ață de șezătorile,
clăcile, hore le și toate petrecerile din sat , la care și el lua parte cu mare însuflețire .
Starea de n ostalgie, cu care se rememorează lucrurile, justifică ș i folosirea î n
text a unui fra gment dintr -o doină de dor, pe ca re o câ ntă, în puterea nopții , Mihai
scripcariul din Humulești .
Dialogul și monologul – ca modalități de exprimare literară -prezentă perman ent
în țesătura narațiunii, contribuie în mod substanț ial la conturarea personajelor, deci și a lui
Nică .
Prin mijlocirea lor se exprimă, în mod ironic, și o serie de meditaț ii referitoare
la sluj itorii bisericii (preoți, călugări), ca și asupra vieții, î n general.
Vorbind ca un povestitor, ca un om care stă pe laviță și istorisește altora, fiind el
însuși erou în narațiune , (Călinescu, 1939) Creangă determină în cititor o trăire intensă
odată cu aceea a personajelor, a întâmplărilor, bucuriilor ș i micilor necazuri relatate.
Original itatea lui Creangă constă nu atâ t în ceea ce spune și nici î n ceea ce
imaginează, cât, mai ales, în modalitatea povestirii, în vocaț ia sa de povestitor genial.

3.4 U morul lui Creangă

Toată opera lui Creangă, multiplă și vie e scăldată într -o atmosferă de umor care
se ivește pretutindeni, (Iorga , 1890 ).
În ,,Amintiri”, umorul este de esență popular însemnând ,,a șfichiui” ,a lua pe
cineva peste picior fără ase urmării agresarea persoanei. Râsul revigorează psihicul ,este
stenic și corespunde ,,hohotului interior” al lui Creangă. S -a dovedit că în op era lui
Creangă își prelungește ființa că el însuși este un spectacol cotidian , iar ,,Amintirile” sunt

un spectacol al autorului pentru că el constă din sentimental contrariului sau din
discrepanța accentuată între viața reală ș i idealul omenesc, între as piraț ie și slăbiciunea
umană între apar ența lucrurilor și realitatea , brutal uneori.
Creangă aminteșt e de ,,mintea cea proastă a sa” , ieșind din tiparele normalului,
când în realitate, el are dreptate, nu cei care îl consider nebun și prost. Umorul imp lică,
prin urmare, o înțelepci une a vieții; de aceea, notele um oristice în ,,Amintiri” iau uneori
forma expresiei paremio logice: ,, Ș -a trece ea și asta, obraz de sco arță, și las -o moartă -n
păpușoi” ca multe altele cei s-au întâmplat în viață, nu așa în tr-un an, doi și deodată, ci în
mai mulți ani, și pe rând ca la o masă. Încerca, într -o părere să nu mai dea peste vreo
pacoste, dar parcă îl împingea cineva de la spate, de le făcea atunci cu chiuita; iară
mâncând lupește, se făcea smerit și nu mai râdea în sine mirându -se atunci de minciunile
ce potrivea , de îi venea să le cre adă și el, ( Creangă, 1980).
Așa este Creangă în ,,Amintiri”: râde în el, încântând lumea cu ,,prostiile” și
,,țărăniile” lui. Scriitorul, mucalit în orice împrejurare, face pe …p rostul, dar sub masca
,,prostiei” se ascunde râsul benefic.
Sursele de umor sunt multiple, pentru că ,,lumea ca lume” dă posibilități umorului
să se manifeste în diverse împrejurări. Ca orice umorist al lumii, Creangă nu uită că
discrepanța dintre aparen ță și realitate este o sursă inepuizabilă a umorului. Jocurile și
jucăriile copilăriei petrecute în prezența sau în lipsa părinților, sunt tot atâtea motive de
umor prin alunecare, pe nesimțite, de la vorba s erioasă la glumă, prin advertenț a dintre
situaț iile reale și imaginar, prin hiperbolizarea situații lor sau a persoanelor, prin frec venta
folosire a proverbelor și a zicalelor, a expresiilor populare, prin stranii combinații de
cuvinte care frizează absurdul. Fără îndoială că umorul lui Creangă este de esență popular,
fiind consubstanțial sufletului românesc.
Este o formă naturală de manifestare a voioșiei, prin care frunțile se descrețesc și se mai
uită de necazurile vieții. Nu degeaba se spune că în ,,Amintiri” urmărind psihologia
țăranului român, Ion Creangă face haz de necaz atunci când drumul înstrăinării, deviere de
la ordinea firii s e face cu ahturi și cu suspine .
Marea încredere a scriitorului în valorile morale face ca discrepanța dintre real și
ideal să fie, de cele mai multe ori, sursa princi pală în crearea umorului. Oameni și
categorii de oameni trec prin fața cititorului, ca la teatru; scriitorul le comentează gesturile
imitându -le comportamentul. Viața călugărilor care îi propovăduiesc curățenia sufletească,
dar nu pentru ei care sunt plini de păcate, este evocată cu mare haz.

O stare de bună voie se instituie prin folosirea ironiei și a autoironiei. Este ironic,
deseori când nu îi sunt la îndemână lucrurile care i se par ,,pe dos”: Dascălul Iordache din
sat care cânta la strana mare era fo rnăit. Știa glasurile toate pe de rost , era bătrân și mai
avea și darul suptului. (Creang ă, 1980 )
În altă parte ,, jocul de cuvinte”, uneori rimate ca -n basmele populare, îl dezvălui
pe scriitor făcând cu ochiul: ,,Și să nu credeți că nu mi -am ținu t cuvântul de joi până mai
apoi; prin somn nu ceream de mâncare; și când era de făcut ceva treabă, o cam răream de
pe-acasă. ” (Creangă, 1980, p.189)
Împerecherile stranii de cuvinte relevă un comic al absurdului care trăiește prin el
însuși : ,,numai eu cu Zaharia ghemuiți în căruța lui Moș Luca ne duceam surg hiun,
dracului pomană, că mai bine n -oi putea zice .” (Creangă , 1980, p.219) Altă dată, tatăl lui
Mogorogea se joacă sclipitor cu vorbele, punându -le-n rime: ,,Nu-i Tanda, și-i Manda;
nu-i teiu -beleiu, ci-i beleiu -teleiu ….de curmeiu . ” (Creangă, 1980, p.210)
Creangă are o mare plăcere de a crea personaje și situații grotești prin îngroșarea
unei trăsături fizice sau morale și prin folosirea ticurilor verbale, ajungându -se până la
urmă la caricatură: I on Oșlobanu, cu ciubotele dintr -o vacă și cu talpele din alta, viind mai
în urma tuturor, numai ce -l vedem că se pune cu cerșitul pe pat și cu talpele în grindă, așa
încălțat și îmbrăcat cum era; și ce să -ți mai vadă ochii? Să nu spun minciuni, dar peste o
dimerlie de fasole i -au curs atunci din turetce, pe care de obiceiu le purtau suflecate , iar
atunci le desuflecase, anume pentru trebușoara asta. Popa Buligă este un Setilă și are în
consecință, ticuri verbale: ,, Din partea mea, tot chef și voie bună să vă dea Domnul, fiilor,
cât a fi și -ți trăi! (Creangă, 1980, p.203) O virtute a operei lui Creangă, în ordinea
umorului, este inserția proverbelor și a zicalelor în text, ca o concluzie morală sau ca o
definire a unei situații: Nimeresc orbii Suceava, și eu nu eram cum să vă nimeresc?
(Creangă, 1980, p.210). Picioare de cal, gură de lup, obraz de scoarță și pântece de iapă se
cer unui popă .” (Creangă, 1980, p.211) Un nebun arunc -o piatră în baltă, și zece cuminți
nu o pot scoate . ” (Creangă,1980,p.189). Pe lea rea și răpănoasă, ori o bate, ori o lasă .”
(Creangă,1980, p.174 ) Umorul nu trebuie privit în sine, ca o entitate ruptă de context,
pentru că și -ar pierde farmecul și valorare aestetică. Depinde când și în ce situație apare
de motivele psihologice și in tențiile scriitorului. Umorul lui Creangă este inefabil, așa ar
trebui privită și înțeleasă și această dispoziție sufletească pe care o au personajele din
,,Amintiri”. Universul rural nu poate fi evocat în lipsa acestei stări de voie bună care este
o coord onată fundamentală a spiritului țărănesc.

3.5 Oralitatea -construită a ,,Amintirilor”

Scriitorul are o mare încredere în puterea cuvâ ntului. Dar oralitatea nu înseamnă
numai vorbire, ci și o anumită ritmicitate a narațiunii ș i evocă rii, un aranjament regizoral
al materialului lingvistic. Se creează impresia că opera se naște în fața noastră, odată cu
reprezentația pe care o susține autorul însuș i, vorbind și gesticulând, intonând cuvinte și
propoziții pentru a ieși în evidentă intenț ia. ,,Amintirile ” vor fi astfel un spect acol in care
oralitate a creează un aliaj nou, de esenț ă rară , dintr -un material fap tic, și lingvistic
statornicit î n tipare. Material ul lingvistic tradiț ional, acele proverbe si zica le ce vin din
substratul autohton sunt i ntroduse î n po vestire ca un ,,adaos" cu fundaț ii morale,
instituind a cea ,,impersonalitate arhetipală" prin care scriitorul se povestește pe el însuși .
Arta lui Creanga izvorăște din darul povestito rului de a spune. A spune ceva î nseamnă
vorba, ceea ce Creangă are cu î ndestulare. Aceasta arta a spunerii care -l face pe scrii tor
inconfundabil, are consecințe binefăcă toare asupra limbajului artistic ce se adecvează cu
structura si mesajul operei. Când este vorba de opera lui Creangă, se ins istă pe faptul că
acesta nu impresionează prin ceea ce spune, ci prin modul cum spune. Inteligenț a creatoare
la Creanga înseamnă si adecvarea limbajului la mesajul operei, la imag inea universului pe
care-l evocă. În operă ne întâmpină un vocabular specific , preluat din graiul viu al țăranului
humuleștean, dar Crean gă iubește cuvintele, le caută sonoritatea, fiind un alchimist al
vorbei.
Ion Creangă nu evocă o copilărie obișnuită, A mintirile" devenind un basm al
copilă riei, așa încât fiecare episod reprezint ă un miracol al existenț ei țărănești milenare.
George Că linescu, î n inimitabilu -i stil aforistic, spunea că lon Creangă ,,este o expresie
monumentală a naturii umane î n iposta za ei istorică ce se numeș te poporul româ n sau, mai
simplu, e poporul î nsuși, surprins într -un moment de genială expansiune. Ion Creangă este,
de fapt, un anonim ." (Călinescu, 1938, p 77)

CAPITOLUL AL III – LEA
FUNDAMENTAREA PRACTICĂ
Cercetare privind impactul utilizării metodelor moderne în cadrul orelor
de limba și literatura română la clasa a IVa

III.1. Argumentarea cercetării

Plecând de la premisa că bunul mers al procesului instructiv -educativ și rezultatele
elevilor depind în mare parte de metodele folosite, în cadrul cercetării de față am ales să
implementez impactul metodelor moderne în dezvoltarea vocabularului la clasa a IV a în
cadrul orelor de limba și literatura română. Acest lucru a fost necesar deoarece am observat la
elevii clasei la care predau că, în ultima perioadă, folosesc în comunicare un vocabular mai
sărăcăcios, sunt lipsiți de motivație și de implicare în activitate. Am gândit că, dacă voi folosi
metode moderne voi observa o schimbare asupra dezvoltării active a vocabularului
Fiecărei metode implementate voi încerca să -i prezint esența, variantele, denumirea
și valențele, pent ru ca și în a lte situații elevii să îi poată descoperi utilitatea.
Folosirea metodelor moderne îi va ajuta pe elevi să găsească soluțiile și cunoștințele
de care au nevoie, să cerceteze, să -și dezvolte imaginația, să devină responsabili în rezolvarea
anumitor sarcini, să coopereze.
Consider că utilizarea alternativelor moderne în activitatea didactică contribuie la
însușirea cu ușurință a noilor cunoștințe, dezvoltă colaborarea și cooperarea, inițiativa,
spontaneitatea și gândirea critică car e îi învață pe elevi să -și susțină propriile idei.
După părerea mea elevul trebuie să fie un creator, nici într -un caz o mașină de memorat
care reproduce cuvânt cu cuvânt ceea ce îi este predat. Rolul meu ca învățător este acela de a -l
învăța c um să învețe, să -l îndrum punându -i în valoare talentul și de a -i da șansa descoperirii
noului.

III.2. Obiectivele cercetării
O.1 Investigarea aspectelor ce țin de dezvoltarea vocabularului.
Acest obiectiv a fost realizat cu ajutorul chestionarului Vocabular activ (vezi Anexa 1)
prin care am constatat:
– modalitatea prin care elevii își însușesc noțiunile de vocabular ;

– atitudinea elevilor cu privire la vocabular;
– evaluarea performanțelor școlare ale elevilor.
O.2 Culegerea informațiilor cu privire la gradul de însușire a noțiunilor de vocabular.
Acest obiectiv a fost urmări atât în etapa inițială cât și în cea finală și s -a realizat cu ajutorul
Fișei de evaluare (vezi Anexa 2).
Cu ajutorul acestui instrument am identificat:
– modul în ca re elevii se exprimă în scris;
– modul de exprimare orală;
– modul de dezvoltare și activizare a vocabularului.
O.3 Analiza aspectelor ce țin de dezvoltarea vocabularului și a performanțelor școlare a
elevilor .
Acest obiectiv a fost realizat cu ajutorul Fișei de observație (vezi Anexa 3), prin care am
identificat :
– modalitatea de folosire a cuvintelor noi în comunicarea orală și scrisă
– modalitatea în care elevii folosesc propoziții dezvoltate în comunicare
– motalitatea de utilizare a expresiilor frumoase în comunicare
O.4 Implementarea metodelor moderne în scopul dezvoltării vocabularului.
Acest obiectiv a fost realizat prin introducerea programului de intervenție, care a presupus:
introducerea met odelor moderne în lecțiile de limba și literatura română, având ca țintă,
dezvoltarea vocabularului la elevii clasei a IV a.
III.3. Ipoteza cercetării
Presupun că introducerea în activitatea educativă la clasa a IV a a metodelor moderne are
impact asup ra dezvoltării active a vocabularului elevilor.
III.4. Variabile de lucru
III.4.1 .Variabile independente
Variabilele independente au presupus folosirea sistematică a metodelor moderne pentru
însușirea corectă a noțiunilor d e vocabular: Cubul, Brainstormingul, Ciorchinele, Ș tiu/vreau
să știu/am învățat, Cvintetul, C adranele, Diagrama Venn.

III.4.2 .Variabile dependente
Variabilele dependente sunt date de rezultatele obținute în urma folosirii și promovării la
clasă a metodelor mod erne : dezvoltarea, activizarea și îmbogățirea vocabularului, găsirea

de soluții la o temă dată, dezvoltarea gândirii critice – permițând elevilor să se manifeste
spontan, fără îngrădire, ori de câte ori se creează o situație de învățare.

III.5. Eșantionul c ercetării
III.5.1. Lotul experimental
Cercetarea experimentală a fost făcută la Școala Gimnazială Nr.1 Sîrbi, Bihor și a avut
un caracter de experiment didactic natural cu lecții desfășurate la clasă de sine stătătoare.
Pentru verificarea ipotez ei de lucru adoptată în cercetare m -am îndreptat atenția asupra
elevilor de clasa a IVa.
Caracterizarea clasei de elevi
Lotul experimental a fost format din 16 elevi: 13 fete și 3 băieți (componență neomogenă
ca pondere a sexelor) și s -a desfășurat în anul școlar 2016 -2017, pe parcursul a opt săptămâni
în semestrul al II – lea. Majoritatea dintre subiecți s -au născut și au crescut în condiții specifice
mediului rural, frecventând grădinița aflată în comună.
Din cele 16 familii ale elevilor, 15 au un statut obișnuit, cu relații parentale normale, 1
elev are părinții divorțați, tatăl implicându -se în educația copilului. Toți elevii sunt sănătoși
clinic. Mediul în care copiii învață este bun, ducând un trai decent : 4 dintre părinți a u studii
superioare, 16 studii medii și 12 școală profesională (vezi Tabelul 1) majoritatea părinților au
un loc de muncă stabil, variind ca ocupații între intelectuali (inspector, contabili, economiști),
funcționari cu pregătire medie și muncitori calific ați (vezi Tabelul 2).
Ca și diversitate etnică,există 14 familii de naționalitate română, două familii mixte formate
din părinți maghiari, rromi și canadieni.

Tabelul 1. Nivelul de instruire al părinților din clasa a IVa
Nivel de studii Studii superioare Studii medii Școală profesională
Nr.de părinți
32 (16 + 16) 4 16 12

Tabelul 2. Ocupația părinților din clasa a IVa
Ocupația părinților Tata Mama
Intelectuali 2 2
Funcționari cu pregătire medie 1 2
Muncitori 10 12
Șomeri 1 –
Alte situații (Casnică) – 2

Rezultatele obținute de elevii clasei a IVa în semestrul I la disciplina Limba și literatura
română au fost: 7 elevi au obținut calificativul Foarte bine, 4 elevi au obținut calificativul
Bine și 5 calificativul Suficient.
Tabelul 3. Repartizarea e levilor după rezultatele școlare obținute în clasa I, semestrul I,an
școlar 2016 -2017
Nr.elevi Comunicare în limba română
16 FB B S
7 4 5

III.5.2. Eșantionul de conținut
Cercetarea s-a realizat prin aplicarea programului de intervenție, care a constat în
utilizarea metodelor moderne în cadrul orelor de limba și literatura română la clasa a IV a și a
fost im plementată în semestrul al II -lea al anului școlar 2016 -2017, pe o perioadă de 8
săptămâni, activitățile desfășurate fiind introduse în cadrul orelor de curs, două ore în fiecare
săptămână.
Pentru perioada alocată acestui studiu s -au desfășurat activități care să ducă la atingerea
obiectivelor propuse: dezvoltarea, activizarea și îmbogățirea vocabularului, dezvoltarea
exprimării orale și scrise prin folosirea metodelor moderne. ,,Orică rui copil, la orice stadiu de
dezvoltare, i se poate preda cu succ es oric e obiect de învățământ, î ntr-o formă intelectuală
adecvată.”(Jerome S. Bruner, 1970, p.59)
În etapa constatativă s -au alocat ore suplimentare pentru completarea chestionarului
,,Vocab ular activ” (vezi Anexa 1), a F ișei de evaluare inițială (vezi Anexa2), aplicată în pre –
test și post -test și a F ișei de observație (vezi Anexa 3), care a fost aplicată în etapa de
implementare a programului pentru observarea evoluției copiilor pe perioada celor opt
săptămâni.
Deoarece metodele activ -participati ve pun accent pe învățarea prin cooperare, am lucrat
cu elevii în perechi și pe grupe. În etapa formativă am împărțit fiecărui copil Copacul timpului
– o fișă ce conține un copac care în locul fructelor are ceasuri (vezi Anexa 4). Copiilor li s -a
cerut să coloreze câte un ceas pentru fiecare zi în care au citit cel puțin 60 de minute, apoi să îl
decupeze și să îl lipească pe un alt copac Copacul poveștilor alături de fâșii de hârtie pe care
sunt scrise titlul textului citit, autorul și un citat sau un cuvân t necunoscut (explicat), o
expresie frumoasă, sinonime, antonime, regionalisme, proverbe, o propoziție care i -a
impresionat. Am format 4 grupe din câte 4 copii, fiecare copil alegându -și grupa și copacul la
care dorește să lucreze, specificându -se încă de la început că vor part icipa la un proiect în care

vor realiza câte un copac al metodelor moderne învățate de -a lungul demersului. Pornind de
la Copacul poveștilor fiecare grupă și -a ales un subiect pe care să -l prezinte sub forma unei
metode studiate, luâ ndu-se în calcul pr eferințele grupei, fiecare elev având o responsabilitate
specifică, urmărindu -se colaborarea, întrajutorarea și încurajarea. Copacul Ccvintet,
CopaculDiagramă, Copacul Ciorchine, Copacul C adran au fost denumirile date de copii
celor pat ru copaci.. Acestui demers i s -au alocat 3 ore, 1 oră de pregătire a materialului, 2 ore
de muncă efectivă și 1 oră pentru evaluarea muncii de grup și a rezultatelor obținute.
Tabelul 4 consemnează graficul activităților efectuate la clasa a IV a pe parcu rsul cercetării .
Tabelul 4. Graficul activităților didactice, clasa a IVa
Săptămâna Disciplina Subiectul lecției Durata
activității Sarcina
didactică Metoda
folosită
Săptămâna 1 Limba și
literatura română Magia textului 1oră Familiarizare Cadranele
Magia textului 1oră Fixare și
consolidare
Săptămâna 2 Limba și
literatura română Exprimarea
acordului sau a
dezacordului 1oră Familiarizare Diagrama
Venn
Exprimarea
acordului sau a
dezacordului 1oră Fixare și
consolidare
Săptămâna 3 Limba și
literatura română Personajul 1 oră Familiarizare Cadranele
Personajul 1 oră Fixare și
consolidare Cubul

Săptămâna 4 Limba și
literatura română Descrierea de tip
portret 1 oră Fixare și
consolidare Diagrama
Venn
Trăsături morale
ale personajului 1 oră Fixare și
consolidare Știu-vreau să
știu-am
învățat
Săptămâna 5 Limba și
literatura română Atelier de scriere 1 oră Familiarizare Ciorchinele
Atelier de scriere 1 oră Fixare și
consolidare
Săptămâna 6 Limba și
literatura română Ora de poezie 1 oră Familiarizare Brainstorming
Poezia ca joc de
cuvinte 1 oră Fixare și
consolidare Cvintetul
Săptămâna 7 Limba și
literatura română

Copacul timpului 1 oră Actualizare Ciorchinele
Cadranele
Diagrama
Cvintetul Copacul cu povești
Fixare și
consolidare

Săptămâna8 Limba și
literatura română Copacul C vintet
Copacul C iochine
Copacul D iagramă
Copacul C adran

1 oră

Evaluare

Proiectul

III.6. Instrumente de cercetare
Primul instrument de colectare a datelor în cercetare a fost analiza aspectelor ce țin de
însușirea corectă a noțiunilor de vocabular, acest obiectiv realizându -se cu ajutorul
chestionarului Vocabular activ (vezi Anexa 1). Chestionarul conține un număr de 12 itemi iar
răspunsurile sunt marcate cu X.
Itemii che stionarului au fost organizați în trei subscale: utilizarea cuvintelor,
comportamentul elevilor cu privire la vocabular și relația vocabular – colegi.
Pentru prima subscală , Utilizarea cuvintelor s-au folosit următorii itemi:
 Îmi dezvolt vocabularu l dacă folosesc metoda Diagrama Venn .
 Asimilez cu ușurință cuvinte frumoase atunc i când fac comparații .
 Rețin ușor cuvintele necunoscute dacă folosesc metoda Cubul .
 Citesc ușor, cu plăcere orice text literar și nonliterar.
Pentru subscala Comportamentul elevilor cu privire la vocabula r s-au folosit itemii:
 Folosesc corect cuvintele noi în comunicarea scrisă.
 Obțin rezultate mai bune dacă folosesc metoda Ciorchinele .
 Compun poezii folosind metoda Cvintet .
 Folosesc des cuvinte cu sens opus în comunicare.
Pentru subscala Colaborare colegi -vocabular s-au folosit itemii :
 Rețin mai ușor atunci când lucrăm în pereche.
 Folosesc des cuvinte noi învățate atunci când vorbesc cu colegii mei.
 Descriu ușor persoane și lucruri folosind cuvinte cu sens asemănător atunci când lucrez pe
grupe.
 Răspund la întrebările colegilor folosind propoziții dezvoltate.
Tabel 5 . Repartizarea itemilor celor trei subscale ale Chestionarului ,,Vocabular act iv”
Nr.crt. Denumire subscală Itemi chestionar
1. Utilizarea cuvintelor 1, 2, 6, 8
2. Comportamentul cu privire la vocabular 3, 7, 9, 11
3. Colaborarea colegi -vocabular 4, 5, 10, 12,

Al doilea instrument utilizat a fost Testul de evaluare inițială (vezi Anexa 2), care a
identificat modul în care elevii se exprimă în scris și nivelul la care au ajuns în ceea ce
privește vocabularul. Același test a fost aplicat și în faza de pos t-test.
Testul cuprinde 5 itemi. S -au acordat 90 de puncte pentru rezolvarea corectă a itemilor
și 10 puncte din oficiu. La primul item li s -a cerut elevilor să scrie cuvinte cu sens
asemănător cuvintelor întâlnite în fragmentul dat, Punguța cu doi bani – Ion Creangă și s -au
acordat 12 puncte (3 puncte pentru fiecare cuvânt).
Al doilea item are are ca ce rință transformarea adjectivelor date în substantive și pe
acestea în verbe, modificându -le valoarea gramaticală. Pentru acest item s -au acordat 20
puncte, 5 puncte pentru fiecare pereche .
În itemul al treilea elevii au trebuit să asocieze pronumele potrivite cu verbele date,
aplicând regula învățată. S -au acordat 18 puncte, 3 puncte pentru fiecare grupare.
Itemul al pa trulea a avut ca cerință scrierea în spațiile libere a cuvintelor cu înțeles opus
celor subliniate. S -au acordat 20 de puncte, 4 puncte pentru fiecare cuvânt scris.
Ultimul item, al cincilea a avut ca cerință transformarea propozițiilor dezvoltate în
propoziții simple. Pentru acest item s -au acordat 20 puncte, 5 puncte pentru fiecare propoziție.
Tabel 6. Repartizarea punctajului acordat fiecărui item
Nr. item 1 2 3 4 5
Punctajul 12 20 18 20 20

Fișa de observație (vezi Anexa 3) s -a utilizat ca instrument de cercetare pentru
determinarea modului cum elevii folosesc vocabularul. Acest instrument a fost folosit pe
toată perioada cercetării,a fost structurat pe următoarele deprinderi :
 deprinderea de a folo si corect cuvinte noi în comunicare;
 deprinderea de a răspunde la întrebări folosind propoziții dezvoltate;
 deprinderea de a descrie ușor persoane și lucruri folosind expresii frumoase, iar
frecvența comportamentelor pozitive au fost notată cu X.

III.7. Experimentul propriu -zis
III.7.1. Etapa constatativă – Administrarea pre -testului
Debutul cercetării s -a realizat prin aplicarea următoarelor instrumente de lucru:
chestionarul Vocabular activ (vezi Anexa 1) prin care am analiz at aspectele ce țin de însușirea

corectă a noțiunilor de vocabular. Chestionarul conține un număr de 12 itemi iar răspunsurile
sunt marcate cu X.
Itemii chestionarului au fo st organizați în trei subscale: Utilizarea cuvintelor,
Comportamentul cu p rivire la vocabular, Colaborarea colegi -vocabular . Elevii au avut de ales
între 3 variante de răspu ns și anume: 1 – întotdeauna adevărat; 2 – uneori adevărat ; 3 –
întotdeauna fals .
Un alt instrument folosit în această etapă a cercetării a fost Fișa de evaluare inițială
(vezi Anexa 2) care a con ținut 5 itemi, fiecare item fiind notat cu un număr de puncte (1 –12 p.
2 – 20 p ; 3 – 18 p. ; 4 – 20 p. ; 5 – 20 p.)
Fișa de observație (vezi Anexa 3) a fost al treilea instrument de cercetare fo losit pe tot
parcursul acesteia și a fost structurat pe următoarele deprinderi : deprinderea de a folosi corect
cuvinte noi în comunicare; deprinderea de a răspunde la întrebări folosind propoziții
dezvoltate; deprinderea de a descrie ușor persoane și lucru ri folosind expresii frumoase.
Frecvența comportamentelor a fost notată cu X. Elevii au fost supravegheați, ajutați și
îndrumați pe tot parcursul cercetării oferinduli -se un feed – back pozitiv.

III.7.2. Etapa formativă – Introducerea eșantionului de conț inut
După administrarea chestionarelor și a testului de evaluare inițială am trecut la
implementarea programului de intervenție: o serie de 16 activități care s -au desfășurat în
cadrul orelor de limba și literatura română. S -au realizat 5 ore de familiarizare cu textele
suport, 1 oră familiarizare cu proiectul, 9 ore de fixare și consolidare și 1 oră de evaluare.
Pentru înțelegerea și analiza conținutului sub forme noi, la clasa a IV a se lucrează
foarte mult pe text, valorificându -se atât experiența acumulată anterior de elevi, cât și
dezvoltarea imaginației, a gândirii creative. În cercetare am folosit pe lângă metodele
moderne și variate exerciții tip joc, atât pentru antrenarea copiilor în activitate cât și pentru
asimilarea și fixarea obiectivelor urmărite, aceste exerciții fiind foarte îndrăgite de elevi. Am
lucrat în perechi și pe grupe, stabilind de la început re gulile și rolul fiecărui elev în cadrul
grupului.
Prima activitate Magia textului a avut ca text suport lecția Cărțile magice de Mircea
Cărtărescu. În prima oră elevii au fost familiarizați cu textul. Au lucrat în perechi, fiecare
pereche primi nd coli de hârtie sub forma unei cărți mici cu două file unde au scris idei după
ce li s -au adresat următoarele întrebări :
* Ce înseamnă pentru tine magia?
* Te-a fermecat vreo carte atât de mult, încât să simți nevoia să o reciteșt i?

* Crezi că recitirea unei cărți este sau nu timp pierdut? De ce?
* Ce cărți ai citit până acum? Spune câteva titluri?
* Cine este persoana care te -a ajutat să descoperi plăcerea de a citi?
Elevii din fiecar e pereche au schimbat cărțile între ei, apoi schimbul s -a făcut între
perechi, astfel ideile lor au putut fi citite și ascultate de toți copiii. Exercițiile de îmbogățire a
vocabularului au constat în precizarea valorilor, ca parte de vorbire, ale unor cuvinte marcate.
Ex. Mie îmi plac cărțile. Cred că am vreo mie. Am folosit metoda Cadranele.
Elevii au lucrat împărțiți în 4 echipe și au avut de rezolvat următoarele cerințe: în primul
chenar cuvintele cheie ale textului Cărțile magice, iar în următoarele să grupeze câte două
cuvintele date care au același sens, cuvinte înrudite pentru băiat și poveste, să construiască
câte două propoziții cu sensuri complet diferite.
Figura. 1. Metoda Cadranele
Cuvinte – cheie ale textului
Cuvinte înrudite ale cuvintelor :
băiat –
poveste –
Grupați câte două cuvintele cu același sen s:
captivant, cândva, ciudat, curios, demult, a
frunzăli, palpitant, poliță, raft, a răsfoi, teanc,
vraf. Construiți câte două propoziții în care
următoarele cuvinte să aibă sensuri complet
diferite : boboc, timbru, tobă.
Elevii au prezentat rezultatele activității echipei lor, angajând verbal toți membrii acesteia.
A doua activitate Exprimarea acordului sau a dezacordului a avut ca text suport lecția
Greierașul cântăreț de Ion Vlasiu. După familiarizarea elevilor cu textul, pentru actualizarea și
însușirea corectă a noțiunilor de vocabular am introdus exercițiul joc Linia valorică . Elevii au
răspuns la întrebarea Procedează bine sau nu greierașul ? În funcție de poziționare, elevii s –
au plasat în părți diferite ale clasei. Au lucrat apoi pe grupe de câte 4 și -au construit
argumente, folosind sinonime și antonime, prin care să -i atragă pe cei din grupul opus. În ora
de fixare și consolidare elevii grupați câte 4 au realizat Diagrama Venn în care li s -a cerut să
arate prin ce se deosebesc greierașul și furnicile completând schema pe un poster. În spațiul
comun celor două cercuri elevii au scris ce au în co mun greierașul și furnicile. Un elev din
grupă a prezentat planșa (vezi Anexa 5)

A treia activitate Personajul a avut ca text suport Amintiri din copilărie de Ion Creangă.
În prima oră el evii au făcut cunoștință cu Nică, personajul principal din fragmentul La scăldat.
S-a vizionat fragmentul din filmul Amintiri din copilărie în lectura lui Mihail Sadoveanu. Am
folosit metoda cadranelor pentru dezvoltarea vocabularului, elevii având de rez olvat
următoarele cerințe : redarea în scris a cuvintelor spuse de Nică atunci când ținea pietricica la
ureche, să transforme adjectivele date în substantive și substantivele în verbe, să explice
cuvintele necunoscute din text, să scrie trei propoziții dezv oltate despre Nică, apoi să le
transforme în propoziții simple.
Figura.2. Metoda C adranele
Redați în scris cuvintele spuse de Nică, când
ținea câte o pietricică la ureche : Explicați următoarele cuvinte :
știoalnă –
morunul –
coropcar –
păpușoi –
Transformați adjectivele date în substantive,
și substantivele în verbe:
adjectiv – substantiv – verb
vesel – …………. – ……………..
tăcut – ………… – …………….
vorbăreț -…………. – …………….
liniștit – ………… – ……………. Scrieți trei propoziții dezv oltate despre Nică .
*
*
*
Transformați propozițiile dezvoltate în
propoziții simple.

În ora a doua elevii au aflat despre noile năzdrăvănii ale lui Nică citind textul La cireșe și
vizionând fragmentul corespunzător din film. Am folosit ca metodă modernă Cubul (vezi
Anexa 6).
Clasa a fost împărțită în 6 grupe corespunzătoare celor 6 fețe ale cubului (num ăr inegal de
elevi, în func ție de complexitatea si m ărimea sarcinilor didactice). Fiecare dintre cele 6 grupe

a avut de îndeplinit câte una din cele 6 sarcini: descrie, compară, asociază, analizează,
argumentează, aplică. Discuția a fost condusă de către un elev -expert, folosind fețele cubului.
Am monitorizat activitatea în tot acest timp, intervenind doar în cazul apar iției unor greșeli
sau a unor opinii diferite. Atunci când elevul -expert arată față 1 a cubului, colegii din grupa 1
precizează ce au de scris în fișă. Grupa 2 va scoate în evidență asemănări și deosebiri între
Nică și mătușa Mărioara în momentul întoarcer ii feței 2 a cubului. Grupa 3, corespunzătoare
feței „Asociază” va prezenta sinonimele gasite p entru cuvintele date si propoziț iile alcătuite.
Elevii care fac parte din grupa 4 vor prezenta răspunsurile date la întrebări. Grupa 5 va
prezenta textul realiza t în completarea lecturii (finalul). „Eu, atunci, iute mă răsucesc într -un
picior, fac vro două sărituri mai potrivite, mă azvârl peste gard, de parcă nici nu l -am atins, și –
mi pierd urma, ducându -mă acasă și fiind foarte cuminte în ziua aceea…”
Rolul ul timei grupe va fi acela de a explica și argumenta sentimentul de rusine al lui
Nică.
Activitatea Descrierea de tip portret a avut ca text suport lecția Pippi Șosețica de
Astrid Lindgren și s -a desfășurat pe parcursul unei singure ore. Elevii au realizat fișa de
identitate și caracterizare a fetiței și au fost familiarizați cu realizarea unui portret fizic și
moral. Apoi au co mpletat Diagrama Venn în care li se cere să scrie asemănările și deosebirile
dintre cei doi copii, Tommy și Annika, și Pippi (vezi Anexa 7).
Următoarea activitate Trăsăturile morale ale personajului s-a realizat cu ajutorul
textului Fata babei și fata moșn eagului de Ion Creangă. Am folosit metoda Știu – Vreau să
știu – Am învățat .
În evocare am folosit Braistormingul pentru a afla ce este basmul . Răspunsuri ale
elevilor: e cu zâne și zmei, e un fel de poveste, se termină frumos, sunt și scorpii. La rubrica
Știu se trec răspunsurile de la Braistorming. Ce mai dorim să aflăm despre basme ? Se
completează la rubrica Vreau să știu. Întrebările elevilor: Care este titlul? Cum se numesc
personajele negative ? Dar cele pozitive? Cum este fata moșneagulu i? Dar fata babei? Dacă
sunt balauri? Cum îl cheamă pe autor? Care este finalul basmului ? Ce proverbe se potrivesc
basmului?
În realizarea sensului a fost lecturat textul și s -au pus următoarele întrebări: Ce vedeți
cu ochii minții? Răspunsuri ale elevilor: văd fata moșneagului îngrijind cățelușa, cum curăță
fântâna, cum ia pere din păr, cum se întoarce acasă veselă. Ce auziți cu ochii minții? Elevii au
răspuns: aud cum fata moșneagului este certată de babă, aud cum plâng animalele Sfintei
Viner i pentru că au fost arse de fata babei, aud fântâna cum cere ajutor.

Se completează rubrica Am învățat după răspunsurile date de elevi: Care este titlul?
Fata babei și fata moșneagului. Cum se numesc personajele negative? Fata babei, baba. Dar
cele pozitive? Moșneagul, fata moșneagului, Sfânta Vineri. Cum este fata moșneagului? Fata
moșneagului este frumoasă, harnică, bună la suflet, darnică. Dar fata babei? Fata babei este
urâtă, leneșă, rea la suflet, zgârcită. Dacă sunt balauri? Da,sunt balau ri. Cum îl cheamă pe
autor? Pe autor îl cheamă Ion Creangă. Care este finalul basmului? Fata moșneagului s -a
întors de la Sfânta Vineri cu un dar, fata babei a murit împreună cu mama ei. Ce proverbe se
potrivesc basmului? Pomul se cunoaște după roade, iar omul după fapte. Bine faci bine
găsești. Fapta bună e pentru om cunună. Prietenul la nevoie se cunoaște.
În cadrul activității Atelier de scriere elevii au avut de transcris din textul Povestea a
doi pui de tigru, numiți Ninigra și Aligru de N ina Cassian, ce spun fostele tigruțe că se va
întâmpla cu Ninigra în împărăția Miorlanei. Apoi elevii au fost împărțiți în grupe de câte 4 și
au avut ca cerință să realizeze pe o coală albă, Harta textului (vezi Anexa 8). Ca metodă
modernă s -a folosi Ciorchinele (vezi Anexa 9). Elevii au completat în dou[prin ce se
deosebesc Ninigra și Aligru, iar în spațiul comun asemănările dintre cei doi pui de tigru.
Activitatea Ora de poezie a avut ca text suport poezia Rapsodii de primăvară de
George Top îrceanu. La începutul orei am folosit Brainstormingul (vezi Anexa10). Elevii au
scris pe crenguțele copacului la ce se gândesc atunci când aud cuvântul primăvară: soare,
ghiocei, păsărele, iarbă, cer , lumină, gâze, tractoare, grădină, zâmbet, liliac, vior ele, lalele,
natură. Au lucrat în grupe de câte 4. Fiecare grupă a prezentat ceea ce a scris, adăugând
fiecărui cuvânt cât mai multe însușiri.
În a doua oră Poezia ca joc de cuvinte elevii după ce și -au reamintit ce este cvintetul
(poezie cu c inci versuri) și cum se realizează au alcătuit cvintete (vezi Anexa11) pe anumite
teme alese de ei, jucându -se astfel cu ajutorul cuvintelor.
În prima oră din săptămâna a șaptea a fost destinată familiarizării cu proiectul, unde s –
a specificat tema proiectului, cum vor fi grupați, numărul de ore alocat, sarcinile de
documentare în grup, modalitatea de evaluare.
Am împărțit fiecărui copil Copacul timpului – o fișă ce conține un copac care în locul
fructelor are ceasuri (vezi Anexa 4) . Copiilor li s -a cerut să coloreze câte un ceas pentru
fiecare zi în care au citit cel puțin 60 de minute, apoi să îl decupeze și să îl lipească pe un alt
copac, Copacul poveștilor alături de fâșii de hârtie pe care sunt scrise titlul, autorul textului
citit și un citat sau un cuvânt necunoscut (explicat), o expresie frumoasă, sinonime, antonime,
regionalisme, proverbe, o propoziție sau o idee. S -au format 4 grupe din câte 4 copii, fiecare
copil alegându -și grupa și copacul la care dorește să lucreze.

În cele două ore de redactare, elevii din grupă decid: cum vor scrie proiectul (direct pe
planșă sau pe coli mici pe care le vor lipi ulterior), cum vor prelucra datele colectate și felul
cum vor fi ordonate, care va fi forma finală a proiectului.
Pornind de la Copacul poveștilor fiecare grupă și -a ales un subiect pe care să -l prezinte
sub forma unei metode moderne studiate, luându -se în calcul preferințele grupei, fiecare copil
având o responsabilitate specifică, urmărindu -se colaborarea, î ntrajutorarea și încurajarea.
În ora de evaluare s -a prezentat proiectul prin expunerea pr oduselor grupelor (vezi
Anexele 12,13,14,15 16 ). S-a stabilit timpul necesar prezentării, cum va începe prezentarea,
cum se vor sublinia ideile importante, cum se încheie prezentarea.
III.8 Analiza rezultatelor cercetării
III.8.1 Analiza Chestionar Vocabular activ
Primul instrument de colectare a datelor s-a realizat pe tot parcursul cercetării cu
ajutorul chestionarului Vocabular acti v. Prima subscală Utilizarea cuvintelor a avut următorul
rezultat tr ansformat în procente (vezi Figura 3)

Fig. 3 . Reprezentarea subscalei Utilizarea cuvintelor în etapa inițială
În etapa inițială pentru subscala Utilizarea cuvintelor procentul a fost următorul :
– 48% pentru răspuns întotdeauna adevărat ;
– 31% pentru răspuns uneori adevărat ;
– 21% pentru răspuns întotdeauna fals
La a doua subscală a chestionarului Comportamentul cu privire la vocabular în etapa
inițială procentele au fost următorele (vezi Figura 4) 48%
31%21%
Întotdeauna adevărat
Uneori adevărat
Întotdeauna fals

Fig. 4 . Reprezentarea subscalei Comportamentul cu privire la vocabular în etapa inițială
Subscala Comportamentul cu privire la vocabular în etapa inițială a avut următorul
procentaj:
– 47% pentru răspuns întotdeauna adevărat ;
– 30% pentru răspuns uneori adevărat ;
-23% pentru răspuns întotdeauna fals .
A treia subscală Colaborarea colegi –vocabular în etapa inițială a a vut următ oarele
procente (vezi Figura 5 )

Fig. 5. Reprezentarea subscalei Colaborarea colegi -vocabular în etapa inițială
Subscala colaborarea colegi -vocabular în etapa inițială a avut următoarele procente :
– 51% pentru răspuns întotdeauna adevărat ;
– 30% pentru răspuns uneori adevărat ;
-19% pentru răspuns întotdeauna fals . 47%
30%23%
Întotdeauna adevărat
Uneori adevărat
Întotdeauna fals
51%
30%19%
Întotdeauna adevărat
Uneori adevărat
Întotdeauna fals

Prima subscală Utilizarea cuvintelor în etapa finală a avut următoarele procente
(vezi Figura 6)

Fig.6. Reprezentarea subscalei Utilizarea cuvintelor în etapa finală
În etapa finală pentru subscala Utilizarea cuvintelor procentul a fost următorul :
– 60% pentru răspuns întotdeauna adevărat ;
– 36% pentru răspuns uneori adevărat ;
– 4% pentru răspuns întotdeauna fals
La a doua subscală a chestionarului Comportamentul cu privire la vocabular în etapa finală
procentele au fost următo arele (vezi Figura 4)

Fig. 7. Reprezentarea subscalei Comportamentul cu privire la vocabular în etapa finală
Subscala Com portamentul cu privire la vocabular în etapa finală a avut următoarele
procente:
– 61% pentru răspuns întotdeauna adevărat ; 60%36%4%
Întotdeauna adevărat
Uneori adevărat
Întotdeauna fals
61%32%7%
Întotdeauna adevărat
Uneori adevărat
Întotdeauna fals

– 32% pentru răspuns uneori adevărat ;
– 7% pentru răspuns întotdeauna fals .
A treia subscală Colaborarea colegi –vocabular în etapa finală a avut urm ătoarele procente
(vezi Figura 8 )

Figura 8. Reprezentarea subscalei Colaborarea colegi -vocabular în etapa finală
Subscala colaborarea colegi -vocabular în etapa inițială a avut următoarele procente:
– 62% pentru răspuns întotdeauna adevărat ;
– 30% pentru răspuns uneori adevărat ;
– 8% pentru răspuns întotdeauna fals .
III. 8. 2 Analiza Test de evaluare inițial și final
Testul de evaluare inițială (vezi Anexa 2) a fost al doilea instrument utilizat în
cercetare și a avut scopul de a identifica modul în care elevii se exprimă în scris și nivelul la
care au ajuns în ceea ce privește dezvoltarea vocabularului,fiind aplicat și în faza de post -test. 62%30%8%
Întotdeauna adevărat
Uneori adevărat
Întotdeauna fals

Figura 9. Hisograma Rezultate test inițial
În histograma (vezi Figura 9) se observă graficul rezultatelor înregistrate în testul de
evaluare inițială .
– 3 elevi au obținut un punctaj între 40 și 60;
– 8 elevi au ob ținut un punctaj între 60 și 80;
– 5 elevi au ob ținut un punctaj între 80 și 100.

Figura 10. Histograma Rezultate test final
Rezultatele testului de evaluare finală, observate pe grafic au fost următoarele :
– 2 elevi au obținut un punctaj între 40 și 60 ; 020406080100120
S1
S2
S3
S4
S5
S6
S7
S8
S9
S10
S11
S12
S13
S14
S15
S16REZULTATE TEST INIȚIAL
REZULTATE TEST
INIȚIAL
020406080100120
S1S2S3S4S5S6S7S8S9S10S11S12S13S14S15S16REZULTATE TEST FINAL
REZULTATE TEST FINAL

– 7 elevi au obținut un punctaj între 60 și 80 ;
– 7 elevi au obținut un punctaj între 80 și 100 .

Figura 11 . Histograma Comparație test inițial -test final
În urma comparării rezultatelor testului inițial și final (vezi Figura 11) am observat o
diferență și anume :
– numărul elevilor care au avut punctaj între 40 și 60 a scăzut de la 3 la 2;
– numărul elevilor care au avut punctaj de la 60 la 80 a crecut de la 7 la 8;
– numărul elevilor care au avut punctaj de la 80 la 100 a crescut de la 5 la 8.
Se observă o creștere a numărului de elevi care au obținut rezultate mai bune , cel mai
semnificativ salt fiind cel cu elevi cu punctaje între 80 și 100.

III.8.3 . Analiza Fișa de observație
Fișa de observație (vezi Anexa3) a fost aplicată în etapa de implementare a
programului pentru observarea evoluției copiilor pe perioada celor opt săptămâni și a urmărit
următoarele deprinderi: folosirea corectă a cuvintelor noi în comunicarea orală și scrisă ,
răspund e la întrebări folosind propoziții dezvoltate și descrie ușor persoane și lucruri
folosind expresii frumoase.
În prima etapă, cea constatativă, în cazul deprinderii folosește cuvinte noi în
comunicarea orală și scrisă s-a consemnat un număr de 24 intervenții în care elevii au avut
un comportament pozitiv și 1 8 un comportament negativ. În faza finală s -a observat o creștere 020406080100120
S1 S2 S3 S4 S5 S6 S7 S8 S9 S10 S11 S12 S13 S14 S15 S16COMPARAȚIE TEST INIȚIAL -TEST FINAL
TEST INIȚIAL TEST FINAL

a comportamentului pozitiv de la 24 la 31, și o scădere a comportamentului negativ de la 18 la
11.
Pentru deprinderea răspunde la întrebări folosind propoziții dezvoltate au fost
consemnate un număr de 33 de comportamente pozitive și 15 negative, în faza inițială; 40
comportamente pozițive și 4 negative în etapa finală. Se observă o creștere cu 7 a
intervenții lor în etapa finală, în favoarea comportamentului pozitiv , și o scădere a
comportamentului negativ cu 9.
În cazul deprinderii descrie ușor persoane și lu cruri folosind expresii frumoase s-au
consemnat în etapa inițială ,38 de comportamente pozitive și 16 negative. În etapa finală au
fost 46 intervenții pozitive și 8 negative. Se observă o creștere cu 8 intervenții pozitive și o
scădere cu 8 a celor negative.

Tabelul 7. Rezultate inițiale și fin ale în Fișa de observați e
Deprinderea
urmărită Folosește corect
cuvinte noi în
comunicarea orală
și scrisă Răspunde la
întrebări folosind
propoziții
dezvoltate Descrie ușor
persoane și lucruri
folosind expresii
frumoase
Etapa Inițială Finală Înițială Finală Inițială Finală
TIPUL DE
COMPORTAMENT
Comportament
pozitiv 24 31 33 40 38 46
Comportament
negativ 18 11 15 4 16 8

Discuții și concluzii ale cercetării

În urma datelor înregistrate la cele două teste (de evaluare inițială și finală) s -a
observat că în urma desfășurării experimentului de față se confirmă ipoteza cercetării potrivit
căreia folosirea metodelor moderne la clasa a IV a în cadrul orelor de limba și literatura
română duce l a o ameliorare în dezvoltarea vocabularului elevilor.
În cercetare am folosit pe lângă metodele moderne și variate exerciții de tip joc, atât
pentru antrenarea elevilor în activitate cât și pentru asimilarea și fixarea obiectivelor urmărite,
aceste exerciții fiind foarte îndrăgite de elevi.
Prin aplicarea metodelor moderne folosite în cercetare (Ciorchinele, Cvintetul,
Braistormingul, C adranele, Diagrama Venn, Știu-vreau să știu -am învățat ) și a tehnicilor
interactive de grup în cadrul activității la clasă am observat ameliorări în dezvoltarea
exprimării orale și scrise, în activizarea și dezvoltarea vocabularului. Am încurajat inițiativa
elevilor în cadrul lecțiilor, adresând întrebări referitoare la subiectele propuse, am folosit
exerciții specifice dezvoltării și îmbogățirii vocabularului : explicarea cuvintelor necunoscute
prin sinonime, alcătuirea de propoziții dezvoltate apoi transformarea lor în propoziții simple,
scrierea cuvintelor înrudite cuvintelor date, schimbarea valorii gra maticale, descrierea unor
personaje din textele suport folosite în ce rcetare. Aceste exerciții au fost realizate prin
intermediul metodelor moderne enumerate.
Am obse rvat că elevii au realizat un progres real în alcătuirea de texte și dialoguri dând
dovadă de originalitate, imaginație creatoare și flexibilitate în exprimare.

CONCLUZII GENERALE

Întrebare a fireas că pe care mi -am pus -o la finalizarea acestei lucrări a fo st, dacă am
reușit să ameliorez pe termen lung efectele demersul ui didactic implementat la casa a IV a,
prin folosirea metodelor moderne în activi zarea , îmbogățirea și înfrumusețarea vocabularului.
Cred că rezultatele se vor observa în următorii ani și nu vor fi atât de spectaculoase pe cât mi –
am dorit, datorită faptului că cercetarea s -a întins pe o perioadă destul de scurtă (8 săptămâni).
Am încercat în primul rând să -i apropii p e elevii mei mai mult de carte , folosind metode
și tehnici vari ate care să le insufle dragostea de a lectura , indiferent în ce domeniu pentru că,

dezvoltarea vocabularului se realizează în cadrul tuturor disciplinelor școlare. Plăcerea de a
citi nu vine de la sine, ea se formează în timp printr -o mun că continuă , la ea contribuind atât
școala cât și familia.
Lecturând atât textele suport cât și poveștile sau poeziile recomandate, e levii au făcut
cunoștință cu diferite tipuri de personaje, (de la Nică din Amintiri din copilărie de Ion
Creangă , la Pippi Șosețica de Astrid Lindgren ) cu care s -au jucat caracterizâ ndu-le,
comparându -le și chiar confecționându -le (vezi Anexa 17). Au aflat lucruri interesante despre
locuri și oameni din trecut, au dezbătut evenimente și fapte, și -au îmbogățit vocabularul cu
proverbe,cuv inte și expresii frumoase. Textele alese au fost selectate , fiind accesibile, în cea
mai mare parte referindu -se la copilărie și locul natal. Am urmărit acest lucru dorind să
realizez o legătură între prima și a doua parte a cercetării mele, î ncercând să o fac plăcută
cititorului.
Lucrând pe grupe și în perechi, elevii au devenit mai comunicativi, au realizat că pot fi
independenți în acțiunile lor, rezultatele muncii fiind apreciate atât din punct de vedere al
conținutului cât și di n punct de vedere calitativ.
Consider că obiectivele propuse în cadrul cercetării de a activiza și îmbogăți vocabularul
elevilor din clasa a IV a , au fost realizate în mare parte, singurul inconvenient l-a reprezentat
timpul destul de scurt alocat.
Lucrarea de fa ță ar putea reprezenta un mic ghid atât pentru cadrele didactice tinere din
școala unde pred au, cât și pentru elevi , care în următorii ani se vor întâlni cu opera lui Ion
Creangă și vor folosi în cadrul orelor de limba și literatura română metodele moderne folosite
în cercetare.

ANEXA1

CHESTIONAR
Vocabular activ

Data:
Clasa:
Lângă fiecare întrebare marcați cu X numărul corespunzător părerii voastre:
Întotdeauna adevărat Uneori adevărat Întotdeauna fals
1 2 3

Nr.
crt.
Întrebarea

1
2
3

1. Îmi dezvolt vocabularul dacă folosesc metoda
Diagrama Venn
2. Asimilez cu ușurință cuvinte frumoase atunci când
folosesc comparații
3. Folosesc corect cuvintele noi în comunicarea scrisă

4. Aplic în mod conștient noțiunile de vocabular în
exprimarea orală și scrisă '
5. Răspund la întrebări folosind propoziții dezvoltate

6. Citesc ușor, cu plăcere orice text literar și nonliterar

7. Compun poezii atunci când folosesc metoda
Cvintetul
8 Rețin ușor cuvintele necunoscute dacă folosesc
metoda Cubul
9. Obțin rezultate mai bune dacă folosesc metoda
,,Ciochinele”
10. Rețin mai ușor atunci când lucrăm în pereche

11. Folosesc des cuvinte noi atunci când vorbesc cu
colegii
12. Descriu ușor perso ane și lucruri folosind cuvinte cu
sens asemănător atunci când lucrez pe grupe

ANEXA 2
Test de evaluare inițială

Citiți cu atenție textul de mai jos :
,,Era odată o babă și un moșneag. Baba avea o găină și moșneagul un cucoș; găina
babei se oua de câte două ori pe fiecare zi și baba mânca o mulțime de ouă; iar moșnegului
nu-i da nici unul. Moșnegul într -o zi își pierdu răbdarea și zise:
-Măi babă, manânci ca în târgul lui Cremene. Ia dă -mi și mie niște ouă, ca să -mi prind
poftă măcar. „ ( Ion Creangă , Punguța cu
doi bani)
Cerințe:
1. Scrieți cuvinte cu sens asemănător: (12p.)
odată …………………………… moșneag …………………………
târg …………………………….. mulțime …………………………
2. Transformați adjectivele date în substantive, apoi substantivel e obținute în verbe: (20p.)
adjectiv substantiv  verb
înalt…………………………………….
leneș ……………………………………
verde …………………………………..
tăcut …………………………………..
3. Completați pronumele potrivit verbului dat. (18p.)
(…….. ) ascultam; ( ……… )critici; (……….. ) citesc;
(……..) a explicat; ( ……… )vă gândiți; ( ……….. ) se vor speria;
4 . Scrie în spațiile libere din propozițiile de mai jos cuvinte cu înțeles opus celor subliniate. 20
p.
Omul înțelept își cumpără iarna car si ………. sanie.
Adunările cele rele strică deprinderile ………..
Zgârcitul se bucură luând , iar ………. se mângaie ……….. .
Cine nu suie dealul nu ………. coasta.
Cine seamănă vânt………. furtună.
5. Transformă următoarele propoziții dezvoltate în p ropoziții simple: ( 20p.)
a) Animalele din ogradă vorbesc pe limba lor.

……………………………………………………………………………………………….
b) Moșneagul pofticios cere ouă babei.

………………………………………………………………………………………………..
c) Vulpea și ursul vor pescui des împreună.

………………………………………………………………………………………………..
d) Baba se lăuda în fiecare zi cu găina ei.

…………………………………………………………………………………………………

Se acordă 10 puncte din oficiu

ANEXA 3
Fișa de observație

Clasa :

Numele și
prenumele Folosește corect cuvinte
noi în comunicarea orală
și scrisă Răspunde la întrebări
folosind propoziții
dezvoltate Descrie ușor
persoane și lucruri
folosind expresii
frumoase

S1

S2

S3

S4

S5

S6

S7

S8

S9

S10

S11

S12

S13

S14

S15

S16

ANEXA 4

ANEXA 5

ANEXA 6

Amintiri din copilărie
La cireșe
de Ion Creangă
METODA CUBULUI
1. Descrie:
– Ce personaje vezi: ……………………………………………………………………..
– Ce cul ori vezi: ……………………………… …………………………………………..
– Ce sunet e auzi: …………………………………………………………………………
– Ce mir oși: ………………………………………………………………………………
– Ce simți: ………………………………………………………………………………..
2. Compară:
Compară însușirile lui Nică cu însușirile mătușii Mărioara, realizând o diagramă.

3. Asociază:
Asociază cuvintelor următoare cuvinte cu sens asemănător: văratic, chelfă neală, stricăciune,
a îndesa, cărpă nos, jordie, pacoste. Alcătuiți enunțuri cu ajutorul cuvintelor găsite .
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………ASEMĂNĂRI

………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………… ……………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
4. Analizează:
 Cine povestește?
………………………………………………………………………… ………………
 Care este spațiul de desfășurare a întâmplărilor?
…………… ……………………………………………………………………………
 Cine săvârșește faptele, întâmplările povestite de autor?
……………………… …………………………………………………………………
 Cum reacționează mătușa Marioara când vede că Nica a păcălit -o?
……………………… …………………………………………………… ……………
 Cum explicați faptul că, după întâmplarea cu mătușa Mărioara, Nică este „foarte
cuminte în ziua aceea”?
………… ………………………………………………………………………………
 Ce pagubă a produs Nică?
……………… …………………………………………………………………………
 Ce învățăminte trage Ni că din această întâmplare?
……………………… …………………………………………………………………
5. Aplică:
Modifică finalul povestirii:
„Eu, atunci, iute mă răsucesc într -un picior, fac vro două sărituri mai potrivite, mă
azvârl peste gard, de parcă nici nu l -am atins, și-mi pierd urma, ducându -mă acasă și fiind
foarte cuminte în ziua aceea…”
………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………
6. Argumentează :
Argumentează sentimentul de rușine al bă iatului.
…………………………………………………………………………………………………………….. ……………………..
………………………………………………………………………………….. ………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………………….. …………………..

ANEXA 7

ANEXA 8

ANEXA 9
CIORCHINELE

ANEXA 10
Brainstorming

ANEXA
Produse ale activității elevilor
COPACUL POVEȘTILOR

ANEXA

COPACUL CVINTET

ANEXA
COPACUL CIORCHINE

ANEXA

Rezultate obținute la testul de evaluare inițială și testul final

Nr.
crt Subiecții Rezultate – Test de evaluare
inițială Rezultate – Test de evaluare finală
1. S1 78 86
2. S2 86 90
3. S3 76 81
4. S4 100 100
5. S5 58 68
6. S6 90 100
7. S7 55 60
8. S8 100 100
9. S9 70 78
10. S10 50 55
11. S11 68 76
12. S12 76 81
13. S13 100 100
14. S14 78 86
15. S15 70 76
16. S16 68 78

PROIECT DE LECȚIE

Data:
Clasa: a IV a
Propunător: Raț Naghi Florentina
Obiectul Limba și literatura română
Subiectul: Fata babei și fata moșneagului după Ion Creangă
Unitatea de învățare: Personajul
Tipul lecției: comunicare de noi cunoștințe

Competențe generale
1. Receptarea de mesaje orale în diverse contexte de comunicare.
2. Receptarea de mesaje scrise în diverse contexte de comunicare.
3. Redactarea de mesaje în diverse situații de comunicare.

Competențe specifice
2.1 Descrierea unui personaj dintr -o cate dintr -un film a unui personaj imaginar urmărind un
set de repere;
3.1 Formularea de concluzii simp le pe baza lecturii textelor informative sau literare;
3.3 Extragerea dintr -un text a unor elemente semnificative pentru a susține o opinie
referitoare la mesajul citit;
4.4 Povestirea pe scurt a unei secvențe dintr -o poveste dintr -un film desen anim at a unei
activități a unei întâmplări imaginare trăite.
Obiective operaționale
O.O1 – să citească fluient, conștient,corect și expresiv textul, respectând regulile de
punctuație;
O.O2 – să utilizeze în enunțuri cuvintele și expresiile noi,folosind sinonime sau antonime
ale acestora;
O.O3 – să identifice comparațiile den text completând corect spațiile punctate;
O.O4 – să găsească însușiri ale unor ființe și lucruri din poveste;
O.O5 – să scrie proverbe care se potrivesc cu învățătura textului;
O.O6 – să realizeze un cvintet respectând indicațiile date.
Metode și procedee didactice:
– conversația, explicația, demonstrația, metoda Cadranele
Forme de organizare : frontală, individuală,pe grupe
Mijloacece de învățământ : manual, planșe, marker, fișe de lucru, creioane, stilou
Bibliografie:
Programa școlară pentru disciplina Limba și literatura română clasele a III a și a IV a
Dobra, Sofia. 2016 . În Țara Textelor Frumoase. Atelier de limba și literatura română,
clasa a IV a. București: Editura Grupul Editorial Art;
Radu, Alina. Jeler, Roxana. 2016 Limba și literatura română. Caiet de lucru pentru clasa a
IV a. București: Editura Grupul Editorial Art;
http://www.didactic.ro/materiale -didactice /fata-babei-si-fata-mosneagului

DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII

Etapele lecției O.O Activitatea
învățătorului Activitatea
elevilor
Moment
organizatoric Se pregătesc materialele
necesare lecției
Pregătirea
psihologică Se realizează cu ajutorul unei
fișe de lucru (vezi Anexa 1)
Prezint opera și câteva cărți
scrise de marele autor.
Recunosc poveștile și
autorul.
Ascultă cu atenție și
participă la discuții.
Anunțarea
subiectului și a
obiectivelor O.O1 Anunț elevii că vor face
cunoștință cu personajelele
textului,, Fata babei și fata
moșneagului” scrisă de Ion
Creangă și enumăr obiectivele
operaționale într -o manieră
accesibilă.
Notez titlul și autorul pe tablă.

Ascultă cu atenție

Notează în caiete.
Transmiterea
noilor cunoștințe O.O1
O.O2 Citirea model
Întrebări după prima citire:
Care este titlul lecției?De ce
credeți că are acest titlu?
Cum se numește autorul?
Câte alineate are textul?
Care sunt personajele
pozitive?Dar cele negative?
Ce ai aflat despre fata
moșneagului? Dar despre fata
babei?
Citirea model a textului.
Citirea fragmentelor și analiza
acestora.
Explicarea cuvintelor
necunoscute:
clacă,oropsită, fus, pârleaz,
salbă.

Explicarea exp resiilor :
-era fata mamei
-se alintă cum s -alintă cioara -n
laț
Citirea lecției în lanț.
Citirea selectivă. Ascultă cu atenți e.

Răspund oral la
întrebări.

Alcătuiesc propoziții cu
ajutorul cuvintelor
explicate.Activitate
independentă.

Citesc textul și răspund
la cerințe.

Citiți enunțurile din care aflăm:
-însușirea celor două fete;
-hotărârea tatălui;
-recompensele primite de fata
moșneagului.

Citirea de încheiere se
va realiza de către un
elev
Fixarea
cunoștințelor O.O3
O.O5 Împart elevilor o fișă de lucru
cu următoarea cerință:
Găsește comparații:
Aer curat ca ………………..
Apă limpede ca…………….
Fată bună ca ……………….
Pere dulci ca ……………….
Cer senin ca ………………..
Grupez elevii în pereche și le
împart fâșii de hârtie, pe care
vor rezolva următoarea cerință:
Scrieți proverbe care ar putea
reprezenta învățătura textului.
Fiecare pereche prezintă
proverbele în fața clasei și își
aleg unul care să reprezinte
învățătura textului.

Scriu comparațiile pe
fișa de lucru.

Elevii scr iu proverbe pe
fâșia de hârtie.

Evaluare/Aprecieri O.O6 Împart clasa în 4 grupe a câte 4
elevi.
Evaluarea se realizează prin
metoda Cvintetul (vezi Anexa
2).
– explic modul de lucru
– dirijez activitatea elevilor
Lucrează pe fișa de
lucru respectând
cerințele.
Tema pentru acasă Exercițiile 2, 4, 6 pag. 90 –
manual Își notează tema pe
caiet.
Încheierea lecției Se fac aprecieri cu generale și
individuale cu privire la
desfășurarea lecției.

ANEXA 1

Un lup, o capră și trei iezi
Nu-ți vine să crezi
C-au pățit așa ceva
În povestea sa.

(Capra cu trei iezi)
A fost odată un cocoș
Care s -a întors la moș.

(Punguța cu doi bani)

Ursul când coada o trăgea
Vulpea rău se văieta.

(Ursul păcălit de vulpe)

Zice-se c-a fost odată
Un moșneag și -o babă rea,
Că moșneagu -avea o fată,
Baba tot la fel și ea.

(Fata babei și fata moșneagului )

Autorul acestor pove ști este
…………………………………………………………

ANEXA 2

CVINTETUL

Cvintetul este o poezie cu cinci versuri .
Regulile de întocmire a unui cvintet
 primul vers este format dintr -un cuvânt –cheie care denumește
subiectul ce urmează a fi descris în celelalte versuri ( un substantiv) ;
 al doilea vers este format din 2 cuvinte adjective care definesc
caracteristicile subiectului cuvântului tematic ;
 al treilea vers este format din trei verbe care să exprime acțiuni
legate de subiect;
 al patrulea vers este un enunț din patru cuvinte care exprimă
părerea ta / sentimentele față de subiect
 al cincilea vers este format dintr -un singur cuvân t, care
concluzionează ceea ce este mai important.

.

BIBLIOGRAFIE

Călinescu, George. (1972). Ion Creangă .Viața și opera . București: Editura Eminescu
Grădinaru, Dan. (2002). Creangă . București: Editura Allfa
Holban, Ioan. (1984). Ion Creangă – Spațiul memoriei . București: Editura Junimea
Manolescu, Nicolae. (2002). Cititul și scrisul . Iași: Editura Polirom
Petraș, I. (1996). Teoria literaturii. Dicționar -antologie . București: Editura Didactică și
Pedagogică
Rațiu, Iuliu. (2003). O istorie a literaturii pentru copii și adolescenți . București: Biblioteca
Bucureștilor
Scriitori români comentați. (1996). Ion Creangă . București: Editura Recif
Stanciu, Ilie. (1968). Literatura pentru copii . București: Editura Didactică și Pedagogică
Streinu, Vladimir. (1969). Ion Creangă . București: Editura Tineretului
Vianu, Tudor. (1988) . Arta prozatorilor români . București: Editura Minerva
Creangă , Ion . (2012) . Povești , Povestiri , Amintiri . (Ediție ilustrată ) . București : Editura
Regis
Călinescu , George. (1964) . Ion Creangă . București : Editura pentru literatură
Călinescu, George. (1985) . Istoria literaturii române de la origini și până în prezent. București
: Editura Minerva
Cândroveanu, Histru . (1988 ) . Literatura română pentru copii . București : Editura Albatros
Dan, Ilie. (1990). Destinul unui clasic – Studii și articole despre Ion Creangă . București :
Editura Albatros
Deșliu, Daniela. Stancă , Nicoleta. (2016) . Limba și literatura română clasa a IVa. Caiet de
lucru . București : Editura Litera
DEX , Dicționarul explicativ al limbii române . (1998) . Edi ția a- II-a . Academia Română.
Institutu l de Lingvistică „Iorgu Iordan” . București : Editura Univers Enciclopedic
Dobra, Sofia. Mitrache, Gheorghe . ( 1993) . Analize literare și stilistice . București:
Editura,,Cartea Românească”
Dumitrescu – Bușulenga, Zoie . (1963) . Ion Creangă . Bucureșt i : Editura pentru literatură
Film artisic ,,Amintiri din copilărie ’’de Ion Creangă (1964) . Povestitor : Ciubot ărașu , Ștefan .
Regia : Bostan , Elisabeta
Regman, Cornel. (1997). Ion Creangă. Cluj –Napoca : Editura ,,Dacia ”
Dumitru, I. A. (2000). Dezvoltarea gândirii critice și învățarea eficientă . Timișoara: Editura de
Vest

Steele, J. L. Meredith, K. S. Temple, Ch. (1998). Promovarea gândirii critice , Ghidul II,
Proiectul Lectura și scrierea pentru dezvoltarea gândirii cr itice
Șerdean, Ioan. (2005). Didactica limbii și literaturii române în învățământul primar . București:
Editura Corint
Dobra, Sofia. (2016). În Țara Textelor Frumoase. Atelier de limba și literatura română. Clasa
a IV a . București: Grupul Editorial Art
Bruner, Jerome. (1970). Procesul educa ției intelectuale . București: Editura Didactică și
Pedagogică
Radu, Alina. Jeler, Roxana. (2016). Limba și literatura română. Caiet de lucru pentru clasa
a IV a. Semestrul al II – lea. București: Grupul Editorial Art
Radu, Alina. Jeler, Roxana. (2016). Limba și literatura română. Clasa a IV a. Semestrul al II –
lea. București: Grupul Editorial Art
Petraș, I. (1964). Ion Creangă – Povestitorul . București: Editura pentru literatură
Programa școlară pentru di sciplina Limba și literatura română clasele a IIIa –a IV a. (2014).
București
Goia, Vistian. (2003) . Literatura pentru copii și tineret – pentru institutori , învățători și
educatoare . Cluj –Napoca : Editura Dacia Educațional
Munteanu , Ștefan. (1973). Expresia artistică a limbii populare în opera lui Ion Creangă , în
Studii despre Ion Creangă. Vol II . București : Editura Albatros
Rezuș , Petru . (1981 ). Ion Creangă – Mit și adevăr . București : Editura ,,Cartea Românească”
Tohăreanu , G. I . (1973) . Oralitate și relief în Studii despre Ion Creangă . Vol II . București :
Editura Albatros