PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR [624591]

UNIVERSITATEA "LUCIAN BLAGA" DIN SIBIU
FACULTATEA DE ȘTIINȚE SOCIO -UMANE
DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA PERSONALULUI DIDACTIC
SPECIALIZAREA
PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR

Coordonator științific: Absolvent: [anonimizat]:
Opriș (Jiga) Nicoleta Liliana

Sibiu
2020LUCRARE DE LICENȚĂ

UNIVERSITATEA "LUCIAN BLAGA" DIN SIBIU
FACULTATEA DE ȘTIINȚE SOCIO -UMANE
DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA PERSONALULUI DIDACTIC
SPECIALIZAREA
PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR

Coordonator științific: Absolvent: [anonimizat]:
Opriș (Jiga) Nicoleta Liliana

Sibiu
2020Valorificarea relației grădiniță familie
în socializarea copilului preșcolar

Cuprins

Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 1
Capitolul 1. Soc ializarea în familie și importanța acestui proces ………………………….. ………………. 3
pentru integrarea viitoare a copilului ………………………….. ………………………….. ………………………… 3
1.1. Conceptul de socializare. Delimita re teoretică ………………………….. ………………………….. ….. 3
1.2. Stiluri educative ale părinților și efectele lor asupra dezvoltării copilului ……………………… 8
Capitolul 2. Grădinița – factor de socializare ………………………….. ………………………….. ……………. 13
2.1 Cadrul didactic și grupul de copii – factori de socializare ………………………….. ………………. 13
2.2 Implicațiile grădiniței asupra socializării ………………………….. ………………………….. ………… 17
Capitolul 3. Grădinița și familia ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 25
3.1 Colaborarea dintre grădiniță și familie. Aspecte teoretice. ………………………….. …………….. 25
3.2 Parteneriatul educațional ca relație și ocazie de dezvoltare pentru participanți. …………….. 27
3.3 Parteneriatul educațional ca atitudine ………………………….. ………………………….. …………….. 27
Capitolul 4. Metodologia cercetării ………………………….. ………………………….. …………………………. 29
4.1. Tipul ce cercetare ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 29
4.2. Documentarea asupra problemei de cercetat ………………………….. ………………………….. …… 29
4.3. Scopul cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 29
4.4. Obiectivele cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 29
4.5. Întrebarea la care răspunde cercetarea ………………………….. ………………………….. ………….. 30
4.6. Metode de cercetare ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 30
4.7. Prezentarea eșantionului ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 31
4.8. Descrierea etapelor cercetării ………………………….. ………………………….. ……………………….. 32
4.9. Evaluarea relației părinte -copil -educatoare ………………………….. ………………………….. …….. 53
4.9.1. Relația copil -educatoare ………………………….. ………………………….. ………………………… 53
4.9.2. Analiza relația copil -părinte ………………………….. ………………………….. …………………… 54
4.9.3. Analiza relației părinți -educatoare ………………………….. ………………………….. ………….. 56
Capitolul 5. Prelucrarea și interpretarea rezultatelor ………………………….. ………………………….. ….. 58
5.1. Răspunsurile părinților în cadrul interviului și interpretarea chestio narelor aplicate la
începutul și la finalul cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 58
5.2. Comportamentele copiilor și date privind intervievarea acestora de la începutul și de la
finalul cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 88
5.3. Evaluarea impactului programului educativ desfășurat în colaborare cu păr inții …………. 94
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 101
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 104
Webografie ……………………………………………………………………………… ……………………………. ……106
Anexe ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. ..107

1 Introducere

Preșcolaritatea este perioada formării inițiale a personalității, perioada apariției primelor
relații și atitudini ce constituie un nivel superior de organizare a vieții psihice a copilului. În locul
dependenței copilului de impresiile externe, dominării l ui de câmpul său perceptiv, în locul
instabilității și fluctuației emoționale, în preșcolaritate vom întâlni detașarea, desprinderea
copilului de câmpul perceptiv, o mai mare organizare și stabilizare a comportamentelor, fapt care
este posibil datorită mod ificărilor esențiale care se produc în structura activității psihice. Datorită
faptului că la această vârstă activitatea copilului este stimulată nu de motive izolate, care se
înlocuiesc unele pe altele sau care se contrazic reciproc, ci de motive corelate , stabile, care se
întăresc reciproc , se pun bazele formării personalității ca structură psihică relativ stabilă,
invariabilă. Ierarhizarea și stabilizarea motivelor constituie condiția esențială a formării
personalității preșcolarului, în lipsa lor, copil ul regresând spre comportamentele reactive.
Mediul familial ocupă de asemenea un loc central în multitudinea factorilor determinanți
ai evoluției individului. Copilul nu este un adult în miniatură, ci el este, așa cum spunea Peirot,
un "candidat la maturiz are”, deosebit de receptiv la influențele pozitive sau negative care se
exercită asupra lui. [10]
Copilul trebuie înțeles și ajutat , iar fundamentarea personalității sale, se realizează, în
mare măsură, în interiorul familiei acestuia, care concentrează pri mul său univers afectiv și
social. Trăsăturile și coordonatele personalității sunt cristalizate în raport cu modelul și natura
situațională trăită în mod direct, nemijlocit, de copil în mediul său familial, iar atitudinile
părinților au consecințe durabile asupra personalității în formare a copilului. Primul model oferit
copilului este familia sa, iar calitatea și tipul relațiilor copil -părinți vor marca profund evoluția
viitoare a copilului.
Grădinița constituie prima experiență de viață a copilului în soc ietate, iar această instituție
îl așea ză într -un cadru nou prin dimensiunile și conținutul său. Aici copilul ia cunoștință cu
activități și obiecte care -i stimulează gustul pentru investigație și acțiune, îl provoacă să se
exprime și îi propune angajarea în relațiile sociale de grup. Prin adaptarea metodelor la formele
particulare ale vieții mentale ale copilului, grădinița încearcă să răspundă specificului activității
fiecărei vârste identificând mijloacele și activitățile necesare pentru o dezvoltare com plexă a
forțelor infantile în vederea maturizării lor.
De la intrarea în grădiniță , copilul realizează o adaptare la un anumit ritm al vieții
cotidiene. Este vorba de încadrarea și respectarea unui anumit program. Educația făcută de primii
educa tori – părinții ca și cea a grădiniței, se răsfrâng asupra tuturor laturilor personalității
copilului, în funcție de particularitățile de vârstă și individuale ale acestuia. Pe măsură ce copilul
se dezvoltă, cresc și trebuințele și dorințele lui. În același timp ș i grădinița, ca primă instituție
care se conduce după principii și metode științifice, contribuie la formarea și dezvoltarea
copilului.
Familia , îl pregătește pe copil pentru integrarea în g rădiniță, orientându -l spre lume a

2 cunoașterii, a activităților cu rente, inițiindu -l în deprinderi fundamentale. Fără o susținere
afectivă, fără un ansamblu de activități, de achiziții și experiențe, întâlnirea copilului cu grădinița
va fi una violentă, iar procesul de instruir e și educație ar deveni inoperant. Se știe c ă familia
reprezintă una din cele mai vechi forme de comunitate umană, ce asigură menținerea
continuității biologice, culturale , a societății, satisfacerea nevoilor personale, as igurând
sentimentul siguranței , menținerii ș i dezvoltării personalității. Fami lia nu este numa i primul
adăpost al copilului ci, este și prima bază de lansare a lui în lume. Pentru a -și îndeplini acest rol
familia trebuie să se deschidă lumii, oferind copi lului posibilitatea de a pătrunde în ea. Familia
este primul inițiator sociocu ltural al copilului. Familia trebuie convins ă că o bună educație în
familie și nu numai, depinde de stilul de viață al acestei a, iar măsurarea efectelor influențelor
educative în funcție de timpul acordat de părinți copilului nu este o practică greșită. Î ntotdeauna
ambianța, climatul de familie, prin elementele sale concrete, influențează în raport cu natura sa,
personalitatea copilului. [29]
Grădinița reprezintă prima treaptă a sistemului de învățământ, de aceea susțin ideea de a
implica părinții în pro gramul educativ încă de la început, căci doar așa își vor forma deprinderi
de parten eriat cu grădinița si, implicit cu educatoarea.
Parteneriatul grădiniță -familie se referă la construirea unor relații poz itive între familie și
grădiniță , la o unificare a sistemului de valori care poate avea un efect benefic asupra copiilor,
atunci când aceștia văd educatoarea sfătuindu -se cu părinții. Toți părinții au nevoie de informații
de bază referitoare la copiii lor. Ei trebuie informați despre scopul de bază al pro gramului
educativ la care participă copiii lor și , trebuie implicați în luarea deciziilor. Părinții trebuie să fie
la curent cu progresele copilului lor, dar și cu percepția pe care o are grădinița despre calitățil e și
problemele copilului.

3 Capitolul 1. Socializarea în famil ie și importanța acestui proces
pentru integrarea viitoare a copilului

1.1. Conceptul de socializare. Delimitare teoretică

Procesul de socializare este un proces social prin care individul uman, membru activ al
societăți i, parcurge transformări succesive, un proces continuu de interacțiune, inegal ca
intensitate, care dă unei ființe potențial, posibilitatea să -și dezvolte o identitate, un ansamblu de
idei, o gamă de deprinderi. Esența acestui proces constă în aceea că soc ietatea încearcă, prin
agenții de socializare, să transforme individul astfel încât să corespundă normelor și valorilor ei.
Prin socializare copilul este condus spre dobândirea regulilor vieții, a obișnuințelor, a
modurilor de a gândi, a credințelor și a idealurilor conforme cu mediul social în care a crescut.
Într-o aserțiune general acceptată, socializarea înseamnă asimilarea experienței sociale
(cunoștințe, norme, idealuri, roluri), formarea capacităților acționale, a concepțiilor, a trăsăturilor
de per sonalitate, a inteligenței sociale, dezvoltarea trebuințelor, motivelor și a aspirațiilor
personale și colective.
În psihologie , procesul de socializare a copilului este privit ca un aspect esențial al
dezvoltării personalității, iar cercetăril e în această direcție se bazează pe teoriile unor
personalități marcante ca L.S. Vîgotski, J. Piaget. H. Wallon, fiecare axându -se pe anumite
aspecte ale socializării copilului.
L.S. Vîgotski scoate în evidență faptul că socializarea este o permanentă confruntare a
copilului cu mediul său social în care el învață limba, ajungând astfel la socializarea gândurilor și
ideilor sale.
J. Piaget accentuează rolul cunoașterii patrimoniului psiho -ereditar în evaluarea
rezultatelor obținute și a celor urmărite în procesul de s ocializare, deoarece datorită
caracteristicilor ereditare ale copilului, “procesul socializării nu se reduce la a fixa anumite
amprente pe o tabula rassa”. [14,pp.295 -298]. Totodată, Piaget afirmă realizarea socializării prin
interacțiuni, spontane sau dir ijate, dintre om -om și om -obiect, un rol important deținându -l
conexiunile c u mediul. Socializarea cuprinde în echilibru, cele dou ă procese de acomodare la
mediu când i se cere să respecte reguli și norme și asimilare a mediului, dimensiuni al căror
echil ibru condiționează o socializare constructivă, construită pe etape. Pentru că fiecare etapă are
ca suport achizițiile anterioare, dacă o etapă nu este parcursă, următoarea nu poate fi bine
formată și atunci se ajunge la comportamente deviante, handicapuri afective, intelectuale create
chiar de cei ce acționează direct asupra formării personalității copilului.
Socializarea este privită în dinamica celor doi factori reprezentați de mediu social și
individ, în sensul în care învățarea socială se petrece sub in fluența ambianței sociale din care însă
face parte și individul ce devine astfel atât socializat cât și agent socializant.

4 Cercetările din acest domeniu pornesc de la ideea că societatea, sistemul de valori și
cultura influențează persoana mai mult prin i ntermediul grupurilor mici ca familia, grădinița,
școala, atrăgând atenția asupra priorității raporturilor interpersonale ca și factori de influențare a
dezvoltării psihice a copilului. În orice societate familia constituie factorul primordial al formării
și socializării copilului, ca și cadru fundamental în interiorul căruia sunt satisfăcute nevoile sale
psihologice și sociale și împlinite etapele întregului său ciclu de creștere și dezvoltare, prima
colectivitate integratoare ce condiționează toate achizi țiile ulterioare. În copilărie se realizează
socializarea primară ce reprezintă tocmai acest proces de transformare a copiilor în adevărate
ființe umane sociale, prin învățarea valorilor de bază, prin pregătire și limbaj, proces cu caracter
profund afectiv , spre deosebire de celelalte forme de socializare, secundară și continuă, orient ate
spre neutralitate afectivă. Socializarea primară (sau de bază) permite deprinderea regulilor de
comportare, a normelor și valorilor ce pot fi asimilate la vârste mici și c are constituie bagajul
informațional și afectiv al oricărui individ. [17, p .101] .
O dezvoltare pozitivă din punct de v edere psihologic și social se î ntâlnește la copii atunci
când aceștia sunt crescuți în familii, de către părinții lor. În perioada copil ăriei socializarea are un
puternic caracter matern, asociat, într -o anumită măsură, cu influența intensă a tatălui. Inițierea
copilului în viața umană, învățarea de către acesta a principalelor mijloace în evoluția către un
comportament autonom, învățarea limbii, însușirea valorilor se realizează în relația cu mama, ca
fiind primul model de la care preia cunoștințe și își însușește deprinderi.
Comportamentele sociale elementare , sunt achiziționate de că tre copil prin simpla
observare și imitare a modelelor externe de conduită, imitația fiind la copil unul dintre cele mai
importante mijloace de acumulare a experienței sociale, de învățare a modurilor de comportare și
adaptare la diferite acțiuni și împrejurări ale vieții. Însușirea com portamentelor sociale c omplexe ,
atitudinile, conving erile, mentalitățile, scopurile și motivele este asigurată de alte forme de
învățare socială, forme care se situează în continuarea imitației. Identificarea este una din aceste
forme, ca și proces de cunoaștere și învățare ce o feră o explicație a modului în care copilul învață
un nou comportament, rolurile sociale și cum își dezvoltă controlul intern și conștiința.
Identificarea reprezintă un proces fundamental în socializarea copilului, care încorporează reguli,
stiluri de comp ortament pe care le transformă corespunză tor, încât să nu fie supus izolării sau
chiar excluderii sociale. [12, pp.105 -107]. În copilă rie debutează conștiința de sine pe măsura
identificării sale ca fiind c el care realizează diferite acț iuni și apoi verba lizând această relație,
copilul dobândește certitudinea identității sale.
Identitatea se dobândește prin fuziunea dintre subiect și modelul său, astfel încât copilul,
în conformitate cu modelul parental, se va construi pe sine, va simți că există și se va recunoaște
prin raportare la alții, atât ca ființă singulară , dar și identică cu ceilalți. Prin intermediul relațiilor
întreținute în familie, al comunicării și experienței , copilul va dobândi identitatea personală,
sentimentul permanenței sale, sentiment esențial pentru adaptarea ulterioară la schimbări și
pentru evitarea apariției tulburărilor de personalitate, va fi capabil să întrețină relații adecvate cu
ceilalți, va fi preocupat pentru alții, va dezvolta un comportament cooperativ și umanist, va fi

5 încrezator și neafecta t de criza de identitate. Părinț ii îl vor ajuta să dep ășească crizele specifice
copilă riei, momente importante ale întăririi eu -lui, iar dacă ei orientează pozitiv aceste opoziții
atunci copilul se va adapta ușor și va căpăta capacitat ea de a -și desfășura acțiunile conform
modelelor sociale. Nedobândirea propriei identități îl va deter mina să devină o victimă socială ,
un tânăr “în derivă”, frustrat și lipsit de năzuințe realiste. Achizițiile acestui stadiu au ca
fundament deschiderea că tre lume, fiind deosebit de important întrucât oferă o orientare în și
către lume, conturând limitele receptivității ulterioare a individului și construind primul univers
al copilului ca univers de semnificații și ca realitate pe care el o interiorizează, făcând -o a sa . [15,
pp.99 -101].
Familia este cel mai important agent de socializare, locul în care copiii învață să devină
umani și în care se formează conduitele sociale de bază și de început, funcția sa de socializare
fiind realizată în patru situații specifice:
 situația de educație morală – ce are la bază relațiile de autoritate cu ajutorul cărora
copilului i se transmit regulile morale, familia fiind cadrul principal în interiorul
căruia acesta își însușește primele noțiuni cu privire la datorie, res ponsabilitate și
interdicție, marcând dezvoltarea unei structuri gener alizate a conștiinței morale ;
 situația de “învățare cognitivă” prin care copilul învață sistemul de cunoștințe,
atitudini și deprinderi necesare conviețuirii în societate;
 situatia c e angajează imaginația, dezvoltând gândirea participativă și capacitățile
creatoare;
 situația de “comunicare psihologică “ prin care se dezvoltă afectivitatea specific
umană, atât de necesară dobândirii unui echilibru moral și psiholog ic. [26 , pp.61 –
63].
Urmărind formarea personalității copilului se poate afirma despre procesul de socializare
că are un caracter intențional, în urma căruia copilul capătă comportamente dezirabile în vederea
integrarii în viața socială. Numai prin transmiterea acestor linii d e ghidare pentru dezvoltarea
personalității copilul poate deveni om, în sen s social, căci el internalizează profund modelele
formative exercitate de părinți, la nivelul structurii sale de personalitate aflate în formare. Copilul
trebuie ajutat în sensul pr egătirii pentru integrare , iar familia, ca prim grup cu care copilul are
contact continuu, începe procesul modificării lui într -un individ ce va fi capabil să funcționeze și
să evolueze coerent și productiv în viitor. Socializarea dezvoltă la copil trăsătu rile psihice
constante prin care el își capătă o identitate în raport de ceilalți semeni , iar familia constituie
matricea în care se realizează aceas tă identitate. Trăsătu rile psihice pe care le dezvoltă
socializarea nu sunt înnă scute ci , sunt dobâ ndite în că din primii ani de viață, determinând un
mod constant și bine definit de “a fii”.
Instrumentul privilegiat al socializării și conținutul acesteia este limbajul, prin a cărui
interiorizare copilului îi sunt furnizate modele de conduită, aplicabile imedia t sau în situații

6 ulterioare pentru viața cotidiană. Socializarea se realizează în primul rând prin limbaj, învățat de
către copil de la adulți în experiența cotidiană, fiind prima și cea mai importantă “unealtă” pe
care copilul trebuie să o stăpânească, i nstrumentul prin care poate acționa asupra altora și cu
ajutorul căruia își va însuși numeroa se cunoștințe și priceperi, ce îi va înlesni acomodarea și
cucerirea mediului ambiant. La început cuvintele nu spun nimic copilului, fiind simple sonorități
dar, p e măsură ce sunt asociate cu aceleași ob iecte sau ființe capătă înteles. S emnificațiile sunt
fixate în funcție de experiența pe care o dobândește copilul, sunt corectate și precizate de către
părinți și, mai târziu, de către societate. Învățarea termenilor înseamnă însușirea unui vocabular
ce include toate cunoștințele variate, experiența de viață a părinților și implicit a societății din
care fac parte aceștia . Prin limbaj părinții acționează asupra copilului, urmărind coordonarea
activității lui, declanșa rea unor acțiuni sau a unor reacții, prin diferite expresii îi comunică stări
afective, îndeosebi emoții și sentimente.
Progresul î nvăță rii limbajului se realizează concomitent cu progresul gândirii și, învățând
să comunice, copilul merge spre o organizare din ce în ce mai complexă a gândirii, care îl va
ajuta să -și explice aspectele importante ale realității și să rezolve situațiile -problemă, ineren te în
viața sa . De la o gândire implicată în mișcare și percepție copilul va ajunge dar numai în
prezența li mbajului, la capacitatea de a realiza raționamente, ajutat bineînțeles de adult, pe
măsura dezvoltării sale psihice. [6, pp.171 -176].
Aceste cunoștințe pe care el le dobândește nu ar putea fi valorificate dacă nu ar căpăta și
deprinderi adecvate. Prin expe riență și formare copilul dezvoltă aptitudini și deprinderi căci
părinții, ilustrându -i și implicându -l în formele fundamentale de activitate ale omului: joc,
învățare și muncă, favorizează dezvoltarea acestora, supusă în mod esențial împrejurărilor
mediul ui. De aceea caracterul favorabil al condițiilor mediului familial: educație, stimulare,
prețuire și valorificare, va influența decisiv structurarea și manifestarea aptitudinilor. Stimulând
permanent copilul părinții îi dezvoltă nu doar aptitudini senzorio -motorii astfel încât acesta să fie
capabil să execute acțiuni directe cu și asupra obiectelor, în vederea satisfacerii unor nevoi
curente, ci și aptitudini intelectuale, proprii tuturor oamenilor, care îi vor permite adaptări bune
la universul caracterist ic fiecarei vârste și, pentru viitor îi vor forma capacitatea de a se descurca
în situații sociale, de a se relaționa și întelege cu ceilalți semeni. În atenția familiei trebuie să stea
în permanență perfecționarea înclinațiilor personale astfel încât pote nțialul ereditar să fie
exploatat cum trebuie.
Socializarea primară implică, pe lângă dimensiunea cognitivă și o importantă dimensiune
afectivă. Copilul se identifică emoțional cu persoanele semnificative din viața lui, preluând
rolurile și atitudinile ac estora și transformându -le în roluri și atitudini proprii și face din lumea
trăită a acestora, ca unica lume posibilă, pr opria lume, realitatea însăși. [15, p.153]. Avantajul
socializă rii în familie constă tocmai în aceea că ea se realizează într -un climat de afectivitate ce
facilitează transmiterea și însușirea valorilor și normelor sociale. Natura contactelor cu cei din
jur, climatul socio -afectiv, generează și întrețin trăiri emoționale de o anumită calitate, formează
atitudini și reglaje corespunzătoare . Rolul pozitiv al familiei în procesul socializării este

7 demonstrat de natura legăturii afective particulare și diversificate care îi unește pe membrii, de
rolul securizant necesar lentei maturizări a copilului, de faptul că, datorită permanenței sale, îl
învață pe copil să trăiască în durabil. Nici o manifestare de tandrețe nu trebuie înfrânată sau
blocată astfel încât să nu se creeze un climat puțin favorabil creșterii și dezvoltării personalității.
Familia ca mediu afectiv oferă pri n tandrețe “vitamina psihologică ,, necesară creșterii copilului ,
iar neachitarea de această funcție nutritivă spirituală constituie unul din marile defecte ale
părinților. [2, pp.11 -18]. Factorii afectivi au ce a mai mare importanță în această situație iar
climatul familial tre buie să fie caracterizat de dragoste, de relații destinse și deschise astfel încât
să nu-i cultive “teama de a nu greș i”, provocându -i temeri sau blocaje emotive.
Mediul de viață trebuie organizat cu cele mai adecvate și eficiente modalități pe
principiul învățării active și participative ca bază a motivației ulterioare, motivație ce facilitează
transformarea influențelor mediului și educației familiale în componente psihice. Se poate astfel
afirma că importanța familiei în primii ani de viață este covârși toare încât dă naștere unui fel de
determinism al traiectoriei viitoare și faptul că integrarea este în bună măsură determinată de
achizițiile făcute în copilarie prin socializare, în urma cărora copilul va construi, din perspectiva
celor învățate, realita tea pe care o cunoaște.
Sintetizând, se poate spune despre socializare că formează educația, stăpânirea
instinctelor și nevoilor, satisfacerea lor într -un mod prevăzut de societate, insuflă aspirații și
năzuințe, permite transmiterea unor cunoștințe și a sigură formarea de cal ități necesare în viață.
Acționâ nd direct asupra trăsăturilor de personalitate familia facilitează trecerea de la un
comportament normativ, reglat din exterior, la un comportament normal reprezentat de faptul că
ființa tânără va fi ca racterizată de autoreglare și au tonomie morală . [26, pp.63-69].
Influența pe care societatea o exercită prin familie este colosală, copilul fiind în întregime
culturalizat în raport cu societatea din care face parte , iar familia începe pe o configurație
psihologică specifică, să dezvolte personalitatea de bază . Respectând modelul interior al
copilului dar vizând ideea organizării și modelării personalității, familia trebuie să urmărească
construirea unei individualități caracterizate de armonie. Părinții tr ansmit valori, credințe și
concepții despre lume, cunoștințe, obiceiuri și limba, iar evoluția personalității copilului rezultă
tocmai pr in integrarea acestor semnificaț ii, criterii, simboluri și modele acționale. Raportându -se
regulilor societății, famili a creează temelia adaptării copilului în vederea integrării
corespunzatoare în câmpul psiho -social. Integrarea rezultă din formarea unei unități și totalități
psihice. Prin concurența mediului intern al copilului și mediul extern se ajunge la o dezvoltare
deplină și unitară a însușirilor lui, la o construcție proprie care îl definește ca individualitate, la
un comportament tipic și unic, specific personalității optim echilibrate.
Nerespectând ansamblul de norme și valori elaborate social părintii îi vor fo rma și
copilului un sistem deficitar de personalitate, cauză a unui echilibru precar, sursă a unor
impedimente de adaptare. Deși rolul familiei se schimbă pe măsură ce copilul se dezvoltă,
portr etul de responsabilitate socială al acesteia nu scade în inten sitate pentru că ceilal ți agenț i de
socializare îi subliniază permanent importanța. Chiar dacă atitudinea față de părinți trece de la

8 apropierea afectiv -simbolică la alte forme de relații (cerute de particularitățile lui psihice în
formare), copilul va res imți întotdeauna nevoia de familie, care își va manifesta neîncetat
suportul în vederea depășirii urmă toarelor “episoade dramatice” din anii pubertății și ai
adolescenței. [18, p.49] .

1.2. Stiluri educative ale părinților și efectele lor asupra dezvoltări i
copilului
Conceptul de atitud ine educativă este definit de că tre G. Allport [16, p.91] ca stare
mentală constituită în experientă, ce exercită o influență dinamică asupra individului, pregătindu –
l să reacționeze într -un mod particular la un anum it număr de obiecte și situații .
Stilul educativ vizează natura și caracteri sticile raporturilor familiale î n cadrul cărora se
realizează procesul educativ. Transmiterea de valori, atitudini, cunoștințe se face apelând la
stiluri diferite, adaptate obiectivelor și care se organizează în jurul a două axe : axa
autoritate/liberalism sau constrângere/permisivitate și axa dragoste/ostilitate sau
atașament/respingere. [16].
Relațiile dintre părinți si co pii constituie nucleul socializă rii căci în mediul familial se
const ruiesc modele pentru toate relațiile umane fundamentale. Cu familia sa, copilul se află într –
o legătură psihologică directă, în sensul că personalitatea sa aflată în for mare intră în relație cu
toată gama funcțiilor, însușirilor, stărilor și trăirilor psih ice ale părinților. Astfel, de stilul
educativ practicat în familie va depinde reprezentarea pe care copilul o va avea mai târziu despre
familie, ca fiind fie un refugiu al individualității, mediu primitor al afecțiunii și înțelegerii, în
care se face schi mb de idei, fie ca un bastion al tradiției în care singura preocupare a părinților
este de a modela copilul după chipul și asemănarea lor.
Stilul educativ oferă condiții optime pentru dezvoltarea cognitivă și pentru cea afectivă a
copilului, important fiin d faptul că ființa tânară evaluează climatul familial în termenii întelegerii
și sprijinului parental. Nu toate familiile sunt însă orientate de aceleași valori și atitudini
educative, diversitatea rezultând din nivelul de instruire/educațional, de mediul de rezidență și de
apartenență socio -profesională. Numeroși autori sesizează că părinții aparținând unor categorii
socio -economice diferite transmit copiilor lor valori diferite, î n sensul în care unii valorizează
autonomia și stăpânirea de sine, imaginați a și creativitatea iar alții ordinea, obediența, respectul
vârstei și al regulii exterioare și capacitatea de a evita problemele. [16].
Stilul educativ este dependent de mai multe v ariabile, printre care se numără și structura
internă a familiei: familiile slab structurate prezintă copilului mai puține regulamente, normele
fiind aproape absente, familii cu structura rigidă ce au tendința de a adopta un stil educativ bazat
pe control parental și supunerea copilului, punându -l în fața unor reguli a căror apli care nu
admite ex cepție și familiile cu structură suplă, ce furnizează norme flexibile, lăsând copilului
posibilitatea de a -și manifesta inițiativa și de a se exprima. Corespondența influențelor educative

9 cu potențialul ereditar existent în copilărie este deosebit de favorabilă dezvoltării globale mai
ales dacă educaț ia este realizată corespunzător, părinții să aibă în vedere posibilitațile prezente
dar și viitoare ale copilului. Sarcinile educogene presupun, din partea ambil or părinți, o acțiune
conștientă și stăruitoare, dar orientată spre specificul personalității copilului, cu atât mai mult cu
cât și copilul își influentează, în același timp, părinții. Dezvoltarea și maturizarea normală a
copilului depind de aceste stiluri educative ale familiei și, în m ăsura în care acestea îndeplinesc o
serie de condiții, se poate vorbi de o dezvoltare armonioasă și echilibrată. Astfel, părinții trebuie:
[26, p.67].
 să fie conștienți î n ceea ce privește necesitatea educației pe care ei o exercită
asupra copilului;
 să aibă clar co nturată în minte finalitatea acț iunilor educative;
 să aibă capacitatea de a desfășura aces te activită ți, să -și rezerve timp și să dispună
de mijloace adecvate pentru a le realiza;
 să se pună de acord asupra acțiunilor căci coeziunea dintre ei fundamentează etica
educativă;
 părinții să se înțeleagă, mai întâ i, asupra unor cerințe (sau sancțiuni) apoi să le
impună în mod unitar pentru că altfel copilul va nesocoti cerința unui părinte,
prevalându -se de sprijinul celuilalt.
Modelul parental tre buie să asigure influențe bogate, variate și interesante, să antreneze
copilul în activități cu rol forma tiv, să îl stimuleze, să îi dea sarcini care să favorizeze
participarea lui și puterea de întelegere și, mai ales, să comunice mult cu acesta. O antren are
insuficientă în activități cu potențial formativ conduce la o dezvoltare limitată pentru că
subsolicitarea face ca părți importante din potențialul ereditar să se piardă și să nu mai poată fi
niciodată recuperate. Efectul invers, suprasolicitarea, apare din dorința poate firească a părinților
care doresc copilului o evoluție cât mai apropiată de aspirațiile pe care ei nu și le -au realizat,
astfel încât îl “încarcă” prin conținutul ș i intensitatea activităților. Părinții cu intenții prea bune îl
suprasol icită cu așteptările lor legate de carieră și prestigiu astfel încât copilul va face până la
pubertate ceea ce i se cere, tot ceea ce se așteaptă de l a el, de teama de a nu -și dezamă gi părinții .
Nici în acest caz nu se obțin în afara rezultatelor spectacul oase de moment, decât tul burări
psihosomatice mai târziu, căci intervine oboseala prematură iar acești copii vor deveni indiferenți
față de societate, vor evita contactele umane și vor manifesta comportamente antisociale.
Educația incorectă conduce la apa riția nevrozelor și la vârsta școlară, a fobiilor, a
intoleranței, a depresiei și în general la o adaptare extrem de grea la condițiile ulterioare de viață.
Părinții trebuie să știe că tot ceea ce îi oferă spre asimilare îi este accesibil copilului doar în
raport cu nivelul de dezvoltare psihică atins astfel încât fiecare nouă achiziție a acestuia se obține
în anumite momente ale dezvoltă rii lui și, cel mai important, ei trebuie să cunoască faptul că
maturizarea lui psihică se realizează progresiv, existând o coincidență exactă î ntre nivelul

10 evoluției și vârsta copilului.
Fiecare moment al copilăriei este un moment al adăugirii care se realizează zilnic,
adăugiri care nu sunt improvizate de fiecare individ ci sunt însăși rațiunea de a fi a copilăriei,
care tinde spre realizarea adultului ca exemplar al speciei , iar stimulările mediului sunt
indispe nsabile pentru ca aceste schimbă ri să se manifeste. [28 , p.153] . Părinții acționează ca bază
de date pentru copil , lucru ce îl va ajuta pe acesta să achiziționeze și, mai târziu, să elaborez e
moduri de acțiune, dar această bază de informații trebuie să includă mecanisme care să țină cont
de trebuințele și posibilitațile copilului și în nici un caz să folosească mecanisme asemănatoare
dresajului. Construirea ca fii nță conștie ntă de sine se realizează, iniț ial, prin identificarea primară
cu părinții, semnificând copierea de către copil a stilurilor generale de comportament, în urma
căreia rezultă, tot ca finalitate a procesului de socializare, conștiința morală. Acea sta este
asociată experiențelor relaționale de la cea mai fragedă vârstă și se formează prin interiorizarea
de căt re copil a sancțiunilor, judecăț ilor și valorilor ce vin din pa rtea părinților, care acționează
ca model e pentru o conduită acceptabilă, ei de cid care dintre aceste comportamente vor fi
interzise și care vor fi permise. Evaluarea climatului familial de către copil în termenii înțelegerii
și sprijinului parental este frecventă printre copiii de vârstă mică, sentimentul de a fi înțeles și
sprijini t diminându -se odată cu vârsta adolescenței.
Indicatorii ce reflecă permisivitatea sau restrictivitatea părinților sunt reprezentați de :
 controlul parental, ca indicator ce reflectă limitele și constrângerile impuse de
părinți copilului, responsabilități le atribuite acestora și rigoarea cu care sunt
aplicate și controlate regulile ;
 suportul parental ca reprezentând gradul de angajare a părinților în viața copilului,
ajutorul pe care îl oferă, timpul pe care i -l consacră, receptivitatea față de stările
lui emoționale și față de nevoile sale. În funcție de acești indicatori, cer cetările au
pus în evidență două modele de acțiune parentală [16, p.104] ;
 modelul permisiv, caracterizat prin nivel scăzut al controlului, asociat identificării
părintelui cu stările emoționale ale copilului și cu străduința de a înțelege și
răspunde nevoilor lui. Acestuia îi sunt impuse puține norme și puține
responsabilitați astfel încât modul în care copilul răspunde așteptărilor parenta le
este supus unui control slab;
 modelul autor itar asociază un nivel înalt al controlului cu o slabă susținere a
activității copilului. Părinții transmit sistematic valori ca autoritatea, tradiția,
ordinea și disciplina , impunând copilului principii și reguli de con duită
inviolabile.
Părinții formule ază reguli și controlează respectarea lor dar nu le impun , ci sunt deschiși
la schimburile verbale cu copiii, explicându -le rațiunile pentru care regula trebuie respectată și
stimulând totodată autonomia lor de gândire. Plecând de la observația că unii din părinți

11 acționează asupra mediului de viață al copilului , iar alții asupra personalității acestuia, Kellerhals
și Montadon (1991) au elaborat patru tehnici de infl uență folosite de către părinți; de control –
părinții formulează o serie de interdicții și ob ligații, practică un sistem de sancțiuni pentru a
obține com portamentul dorit, relațional se bazează pe credința părinților că manifestările
copilului nu sunt decât răspunsuri la conduitelor persoanelor cu care acesta vine în contact astfel
încât acțiunea se realizează asupra contextului relațional (cu m embrii familiei, cu alți copii); de
motivare – urmăresc să -l facă pe copil să conștientizeze raportul dintre costurile și beneficiile
unei acțiuni și să renunțe/accepte o altă acțiu ne și de moralizare care c onstă în stimularea sau
inhibarea unei conduite a copilului prin apelul la valori deja interiorizate.
Cercetarea întreprinsă de Kellerhals și Montadon a condus la diferențierea acestor tehnici
de influență de principiile educative reprezentate de:
 securiza re afectivă -înțelegere familială, mediu familial cald și protector, absența
conflictelor;
 dragoste -tandrețe, mani festarea afecțiunii, întelegere;
 valorizare -încredere în copil, aprecierea realizărilor sale, evidențierea
particularităților sal e în raport cu alte persoane;
 stabilitate normativă -constanță în ritmurile familiei, existența unei discipline de
viață, existența normelor .[16, p.94] .
Educația familială este orientată de valori care se referă la înflorirea personalității
copilului și la reușita l ui socială dar pentru aceasta părinții nu elaborează strategii educative după
o anumită logică, nu optează ferm pentru un principiu sau altul. Oricare dintre părinți are în
vedere o combinație între cele două, do rind realizarea plenară a potenț ialului său și ca acest
potențial să -i conducă spre integrare și reușită socială. Copilul trebuie astfel secondat în tot ceea
ce întreprinde, permițându -i-se libertatea de exprimare, încurajându -l, valorizându -l și
stimulându -i în permanență, încrederea în el.
Import anța relațiilor interfamiliale rezidă din faptul că ele sunt sursa de constituire și de
cristalizare a însușirilor de personalitate pe care copilul și le va forma interiorizând aceste relații
interumane. Personalitatea copilului va fi astfel rezultatul con textului relațional. Cadrul familial
organizat, valorizat pozitiv, cu influențe educative, va forma o personalitate echilibrată. Un
mediu viciat din punct de vedere relațional, imoral, va forma o personalitate cu trăsături
instabile, cu dificultați de adap tare și tendințe spre devianță. Valoarea formativă a relației dintre
părinți și copii rezidă tocmai din legatura directă și atât de vitală dintre ei, din faptul că doar
părinții sunt cei mai sensibil interesați de trebuințele, slăbiciunile și de intreg pot ențialul de
dezvoltare al copilului, mai ales acum, când ființa umană are plasticitatea maximă , favorabilă
realizării personalității. Relațiile dintre părinți și copil se manifestă, de multe ori într -o manieră
exagerată dato rată, în primul rând, părinț ilor, care uită să dozeze atent afectivitatea, ca trăsătură
specifică a educației în familie. Astfel, dacă în plan intelectual ei pot fi normal dezvoltați, în plan

12 afectiv și moral se simt carențele rezultate ca urmare a practicării unui stil defavorabil dezvo ltării
armonioase a copilului. De aceea este indicat să se evite cele două extreme: dragostea exagerată
și înstrăinarea, care conduc la neîncredere în forțele proprii și necomunicare. [5, pp.122 -133]
sintetizează greșelile pe care le pot comite părinții în încercarea de a oferi condiții optime de
dezvoltare dar obligându -l, inconș tient, să plătească iubirea lor. Autoritarismul excesiv al
părinți lor care ignoră posibilitatea că și copilul trebuie să -și însușească principiile etice și morale
necesare conviețu irii în societate. Disciplinarea copilului presupune capacitatea părinților de a -și
analiza comportamentele și atitudinile lor nerezonabile și de a nu le impune fără discernamânt
acestuia. Copilul trebuie să înțeleagă și să învețe regulile unui comportamen t adecvat, nu sub
amenințarea pedepsei care în acest caz relația părinte -copil nu are caracterul unui dialog, iar
această atitudine a părintelui nu face decât să -l învețe un comportament inacceptabil social , iar
copilul nu va învăța să se autostăpânească ș i să nu răspundă la frustrare prin agresiune.
Un climat afectiv care nu conferă siguranță în fața mediului, încă necunoscut și
neobișnuit pentru copil, va genera, mai târziu, traume fizice, afective, intelectuale și sociale, va
conduce la dificu ltăți în ma nifestarea încrederii în oameni și în stabi lirea de bune relații cu
ceilalț i. Dacă părinții nu dozează atent, afectiv, relația dintre ei si copil, atunci acesta va fi greu
de integrat în colectivitate și chiar în propria familie , iar în viitor nu va putea să aibă viața de
relație atât de indispensabilă omului. Interrelațiile dintre mamă -tată-copil formează baza
afectivită ții pentru toată viața, iar aceste relații, cu constanța atitudinilor, cu frecvența și calitatea
lor contribuie la cristalizarea sentiment elor, eveniment generat de relațiile de durata și de
generalizarea emoțiilor.

13 Capitolul 2. Grădinița – factor d e socializare

2.1 Cadrul d idactic și grupul de copii – factori de socializare

Intrarea în grădiniță este pentru copilul preșcolar un eveniment social important , iar
procesul adaptării la noua situație nu este foarte ușor. Copilul care trece pentru prima oară pragul
gradiniței, părăsind universul familiar de acasă tră iește o aventură surprinzătoare: acasă era
singurul reprezentant al generației sale, într -un mediu alcătuit din personaje de dimensiuni și de
importanță diferite, însă caracterizate prin faptul de a fi, toate, de neînlocuit. De la locul său bine
stabilit d e părinți, printr -o trecere mai mult sau mai puț in bruscă, se trezește într -un mediu nou,
de la care nu știe ce să aștepte și căruia nu știe cum să -i răspundă . Primul fenomen care se
produce este o stare de tensiune, generată de efortul stocării de către c opil a unei cantități
excesive de informații noi, între persoane pe car e acum le vede pentru prima dată. Adaptarea,
inclusiv de grup, se realizează ca acomodare și asimilare a ceea ce este important în
caracteristicile grupului, ale solicitărilor pe care l e impune și ale ofertelor de acceptare. [23 ,
p.77] .
Grădinița es te un cadru grupal mai larg decâ t familia ceea ce presupune, pe de o parte, o
cantitate de neprevăzut și, pe de altă parte, impune cerințe ma i severe conduitei copilului; un orar
mai diver sificat și complex care necesită noi solicită ri de adaptare prin faptul că se creează un
discret disconfort , deoarece până atunci el parcurgea variate situații, fără programări clare. Mai
mult, există aici o circulație de afecțiune mai reținută decât în fami lie, rigori reverențioase, o mai
mare solicitare de a controla personal propria igienă și modul de a mânca , astfel încâ t toate
acestea solicită eforturi de adaptare. În fața tuturor acestor lucruri neobisnuite, ceea ce socotea el
ca reprezen tând adevărul a bsolut se clatină și se trezește, singur, fără “armură”, într-o lume care
nu se bucură de nici o prejudecată favorabilă. Adaptarea la întreg ansamblul cerințelor ce s e
exprimă față de el este reprezentată de adaptarea la trei planuri ale conduitelor: planu l deservirii,
planul activităților obligatorii și plan ul integrării în colectivitate [18, p.127] . De socializarea
efectuată anterior în familie, în mod c orespunză tor, depinde acum o adaptare bună, caracterizată
de conduite de curiozitate și investigație ac tivă, de relații rapide cu cei cu care va interacționa în
acest mediu. În afara unor cazuri excepționale copii i se adaptează bine; odată acceptată s epararea
provizorie de mamă, gră dinița pare să -i ofere un sentiment de siguranță, o lume pe măsura sa în
care, treptat, se va simți mai liber și mai puternic. Pătrunderea copilului în noul mediu
instituțion alizat al grădiniței, unde intră în contact cu persoane străine, generează reacț ii afe ctive
variate: unii se adaptează rapid, alții dificil sau chiar deloc.
Ursula Șchiopu identifică șase tipuri de adaptare a copilului la ansamblul cerințelor c are se
exprimă față de el [18 ,pp.127 -128]:
 adaptare foarte bună (la nivel maxim de adaptare) ce se caracterizează prin:
despărțire fără ezitare de persoana care l -a însoț it, prin manifestarea curiozității

14 active și a conduitei relaxate și prin stabilirea rapidă de relații cu c eilalți copii și
cu educatoarea;
 adaptare bună: copilul se desparte fără ezitări, stabilește relativ repede relații cu
educatoarea dar cu copiii mai selective și mai restrânse (se întâlnesc atitudini de
espectativă mai mul t decât de investigare, active);
 adaptare intermitent tensionată, caracterizată de nervozitate, reținere tacită a
persoanei ce îl însoțește, dispoziție alternantă, nesiguranță dar și curiozitate față
de ambianță;
 adaptare continuu tensionată cu nervozitate de fond, insistențe verbale, stabilirea
unor relații foarte reduse cu educatoarea și cu ceilalți copii, conduite de aband on
evidente;
 adaptare dificilă: refuzul copilului de a se des părți de persoana însoțitoare, refuz
cvasi -total de a stabili relaț ii verbale (mutism, inhibiție), blocarea curiozității și a
investigației, di spoziție tensionată și reținută;
 atitudine de neadaptare radicală cu refuz activ al copilului de a se despărți de
persoana însoțitoare, negativism, uneori violent, conduită refractară și chiar
agresivă uneori.
Procesul de adaptare este relativ dificil și complex, având particularități în care se
exprimă vârsta, temperamentul și experiența anterioară , dar adaptare a la mediul grădiniței oferă
un potențial foarte mare de socializare a copilului. Majoritatea copiilor trec peste aces t obstacol
dificil mai ales dacă educatoarea întelege “mica dramă” care se desfășoară sub ochii săi și dacă
părinții au știut să ușureze î ncercarea la care este supus copilul, renunțând ei înșiși la o atitudine
prea posesivă față de acesta, realizându -i astfel cele mai bune condiții pentru adaptare.
Rolul cadrulu i didactic este esențial întrucâ t educatoarea este principalul intermediar între
preșcolar și lumea nouă: educatoarea este privilegiată din plin de atenția copilului și, c a atare,
intră în zona socializă rii de prim grad. Mai mult, acum se produc interesante fenomene de
transfer afectiv și de identificare afectivă, în sensul că preșcol arul își transferă toată dragostea și
atenția către educatoare, cu care se și identifică, aceasta fiind pentru el un efort de substitut al
mamei. O mare parte din via ța copilului se va desfășura de acum în grădiniță , iar de armo nia
dintre cele două medii e ducaționale reprezentate de părinti și educatoare depinde dezvoltarea
viitoare a copilului. Compete nțele pe care trebuie sa le aibă cea care va continua activitatea de
modelare a personalității preșcolarului sunt sintetizate de către [8, pp.117 -121] și anu me :
în primul rând cadrul di dactic trebuie să fie o pe rsoană căreia să -i placă copiii.
Evident, nu în declarații sau efuziuni sentimentale față de copil atunci cand părinții sunt
de față, ci trebuie să -i placă acești copii de zi cu zi , nu copiii ideali, ci copiii așa cum sunt ei, cu
felul lor de a se purta și de a înțelege lucrurile. Educatoarea are un important rol în formarea
etică a c opilului astfel încât nu trebuie să privească în termenii de “copil bun” sau “copil rău” ci,

15 coordonându -și eforturile c u părinții, să lupte împo triva atitudinilor greșite, dacă acestea
există.[11, p.64] .
cadrul didactic trebuie să constituie un model de adult atât pentru copil (care
caută, instinctiv, un model pentru a -l imita), cât și pentru părinții acestuia. Copiii
îi urmăresc pe adulți, îi observă și ascultă ce spun ei.
Deși, familia continuă să aibă cea mai puternică influență asupra copilului, în perioada
frecventării grădiniței părinții trebuie să accepte faptul că și alți adulți devin importanți pentru el
și că ac est lucru nu înseamnă că dragostea copilului pentru ei s -a diminuat. Copilul și -a extins
aria de socializare, a înțeles și a acceptat și existența altor reguli decât cel e ale familiei și
încearcă să se adapteze lor. Ar fi o greșeală ca părinții, simțindu -și autoritatea “știrbită”, să
insiste, impunându -și părerea în dauna cerinț elor educatoarei căci nu ar reuș i decât să diminueze
autoritatea acesteia în fața copilului, creând co nfuzie și tensiune. Și părinții și educatoarea
constituie modele pentru copil , iar aceste modele nu trebuie să fie conflictuale.
cadrul didactic trebuie să aibă o profundă cunoaștere teoretică și practică a
copilului și copilăriei, folosind această știință pentru a promova dezvoltarea
sănătoasă a copilului, pentru a îndruma eforturile acestuia în direcția propriei sale
maturiză ri, pentru a crea o ambianță favorab ilă susținerii acestor eforturi;
altă calitate a educatoarei este atitudinea sa pozitivă față de familie: trebuie să
vadă întotdeauna copilul în contextul fa miliei, să cunoască situația familiei și
influențele ei asupra copilului.
Acest lucru nu semnifică o intruziune în viața familiei sau emitere de critici la adresa
unuia din membrii familiei copilului ci , exprimarea, prin cuvinte și acțiuni, a sprijinului său
pentru nevoile acestuia și pentru depășirea diferitelor greutăți ce pot apărea datorită schimbărilor
fizice și psihice inerente unei dezvoltări normale. Consecințele practice ale acestor calități pe
care, teoretic, orice educatoare ar trebui să le aibă se înscriu însă î ntre două extreme: educatoarea
severă sau educatoarea blândă: [11, p.20] .
O educatoare severă pleacă de la deviza : “Copilul trebu ie să asculte, de aceea e copil ” și,
obține într-adevăr, ascultare: copiii sunt nemișcați dar , personalitatea lor nu se manife stă. În
schimb, se manifestă prin personalitatea educatoarei , iar copiii sunt spectatori, dar nu atenți,
pentru că educatoarea i nspiră teamă și, teama nu atrage prin însăși natura ei.
O educatoarea blândă pornește de la deviza : “Lasă -l, e doar un copil.”, astfel încât lasă
copilul să se comporte așa cum dorește el. Pe măsură ce copilul crește și personalitatea lui se
conturează din ce în ce mai puternic, în aceeași măsură slaba autoritate a educatoarei se va
diminua până când va deveni neînsemnată. Copilul va fac e ce vrea, neascultarea și nestă pânirea
de sine , devenite trăsături de caracter, îl vor împinge spre greșeli tot mai mari. Calea de mijloc
între cele două extreme este cea mai bună soluție: nici sufocarea personalității prin severitate , dar
nici slă biciunea nu vor permite copilului să se dezvolte armonios.

16 Alături de rolul cadrului di dactic în socializarea secundară , cercetările de până în prezent
au evidențiat intensi ficarea tendinței copilului preș colar de a contacta alți copii de vârst a lui și
importanța grupului de copii care, la o anumita treaptă , devine indispensabil copi lului pentru
ucenicia sa socială . Studierea unui număr mare de preșcolari a condus -o pe Șt. Năstăsescu –
Cruceru la concluzia că frecvența contactelor de prietenie crește în aceas ta perioadă, ceea ce
constituie manifestarea spontană a tendințelor de integrare socială . Conform aceleiași aut oare, la
această vârsta există trei feluri de raporturi interpersonale: relații strict personale (bazate pe
simpatie și antipatie), relații de lu cru și relații interpersonale apreciative [19, pp.4-7]. Instalarea
și ramificarea unor astfel de legături între copii constituie aspectul cel mai pregnant din punct de
vedere social al preșc olarității pentru că aceste legă turi își lasă amprenta asupra reuș itei integrării
sociale a copilului. Din acest considerent educația preșcolară trebuie să asigure toate mijloacele
și căile de a facilita integrarea copiilor în grupurile de aceeași vârstă , să le dezvolte sociabilitatea,
să le creeze condiții favorabile co nstruirii unei rețele de legături între copii. Numai în grup
copilul are posibilitatea să se compare, să -și evalueze capacitățile și limitele, să -și formeze
imaginea de sine mai obiectivă, premise import ante în încadrarea sa ulterioară în noi grupuri și,
în general, în societate. Limitată la cercul familiei în primii trei ani de viață, lumea copilului se
lărgește treptat, incluzând caracteristicile noii comunități în care trăiește. Relațiile care se leagă
în timpul preșcolarității, cu ființe care nu apart in cercului său de familie, influențează procesul de
conturare a imaginii și conștiin ței de sine: aprecierea pozitivă a celorlalți conduce la îmbogăț irea
eu-lui. Unii autori consideră simțul originar al eu -lui ca fiind constituit, în mare măsură, din
atitudinile, cuvintele și gesturile celorlalți, pe c are copilul le percepe, le imită și cărora le
răspunde: ”simțul eu -lui este un produs al comportamentului celorlalți față de el.” [1, p.132] .
Pentru că nu dețin e, pe deplin, sentimentul eu -lui și mai ales pentr u că fantezia și realitatea se
contopesc , iar ficțiunea domină viața jocului, copilul cedează tuturor sugestiilor , astfel încât
natura raporturilor cu ceilalți trebuie să răspundă nevoilor lui.
Imaginea de sine este încă neclar conturată, formându -se trep tat printr -un proces de
interacțiune eu -celălalt în urma c ăruia copilul ajunge să cunoască ceea ce se așteaptă de la el. La
începutul perioadei preșcolare se observă o tendință ne tă de supraapreciere , în absența reperelor
de comparație copilul se proiectea ză pe sine drept etalon implicit, face o apreciere centrată pe
sine, ceea ce conduce la dilatarea imaginii de sine. Pe parcurs, grădinița oferă spațiul social de
comparație prin intermediul grupului de egali și , a activităților comune ajungându -se astfel l a
cunoașterea de sine și de celălat și la scăderea acestei supraaprecieri. [4]. Integrarea în acest grup
completează imaginea de sine și modul în care se raportează la cei din jur. Grupul de egali este
considerat o formă de socializare secundară deoarece î i oferă copilului posibilitatea de a se
manifesta spontan ș i natural; copiii interacționează unii cu alții, dând naștere sentimentelor de
prietenie și unor legături emoționale speciale , astfel încât se realizează contacte sociale în măsură
mai mare decât c u adulții. Din acest moment copilul se desparte lent de familie, iese din
“cochilia” protectoare a acesteia pentru a -și face “ucenicia” vieții în societate, construindu -și
propria realitate. Preșcolarul formează împreună cu acest grup o mică societate, un climat în care
se formează atitudini și experiențe emoționale, cu legături afective foarte puternice, suficiente

17 pentru realizarea echilibrului său afe ctiv. În acest grup sunt satisfă cute necesitățile de apartenență
și stimă, de siguranță, se realizează ma turizarea afectivă și caracterială, se cristalizează
configurații comunicative.
Cercetările au dem onstrat că imaturitatea afectivă conduce, mai târziu, la stări de frustrare
și conflicte afectiv e ce generează devianță. [4, p.208] . Fiind pu s în legătură cu copii de aceeaș i
vârstă , întreg sistemul de relații cu cei din jur se m odifică. Rolul acestor interacț iuni este foarte
mare în ceea ce privește apariția unui climat socio -emoțional favorab il desfășurării unor activități
și, mai important, se repercutează asupra personalității copiilor, conducâ nd fie la apariția unor
trăsături pozitive de caracter, fie la izolare, la închistare în sine. Deși, dinamica relațională care
stă la baza prieteniei și colegialității preșcolarului este susținută de o motivație apare nt
paradoxală, în sensul că fiecare copil dorește doar afirmarea sa , iar acest lucru generează
atitudini individualiste și nu socializare, explicația constă în necesitatea pe care preșcolarul o
simte față de parteneri cu care să se compare și să se confrun te. În grupul de egali copiii se află
pe aceleași poziții deoarece nici un copil nu domină, în mod normal, în toate priv ințele. Acum
totul se va desfășura pe principiul “primești ceea ce oferi”, care acordă copiilor oportunitatea de
a învăța cum să interac ționeze cu ceilalți într -un cadru cooperant. “Copilul trebuie să -și facă
inițierea și în alte raporturi sociale decât cele pe care le stabilește cu modelele sale și în alte
schimburi decât cele pe care le practică cu ființe a căror superioritate o resimte în mod inevitabil;
el trebuie să cunoască și raporturile de la egal la egal.” [20, p.115] . Grupul este organizat din
inițiativa copiilor, scăpată de influența adulților, partener ii fiind aleși, prin acceptări ș i respingeri,
pe criterii ce au ca element cen tral “popularitatea” sau “nepopularitatea” dobândită în fața
celorla lți, pe baza tră săturilor personale. Lipsa acestor aprecieri pozitive, a popularită ții afe ctează
puternic autoaprecierea ș i autoevaluarea.
Viața colectivă în grup asigură copilului individ ualizare prin socializare, adică afirmarea
proprie în întrecerea cu ceilalți ca el. Interiorizând conduitele copil -copil, conduite duble, mobile
și reversibile: a da / a primi, a ajuta / a fi ajutat, se realizează o transmitere de deprinderi,
sentimente, c onvingeri care reprezintă chintesența experienței colective a fiecăruia și a tuturor.

2.2 Implicaț iile grădiniței asupra socializării

Trăim într -o lume care ne pune la incercare, în fiecare clipă, capacitatea de a face față
unor impacturi afective, socia le, de a manifesta reacții comportamentale în care să nu uităm de
modul în care ne văd ceilalți, de gradul în care, prin deciziile noastre, i -am putea afecta.
Rapiditatea deciziei de acțiune, calitatea acesteia, depind de educația primită, de capacitatea d e a
se relaționa cu ceilalți, de a -și cunoaște posibilitățile, de a se putea mobiliza pentru a trece de
eșec, de deschiderea spre acceptarea părerilor celorlalți, de puterea de a fi un om bun. Toate
acestea țin de gradul de socializare al fiecăruia dintre noi.
Socializarea reprezintă procesul de devenire a unei individualități umane ca ființă socială,
de integrare a copilului în societate. Necesitatea transmiterii mijloacelor de comunicare ale

18 limbajului și a cunoștințelor decurge din faptul că un copil es te o ființă potențial socială, care
intră în vi ață fără nici o zestre culturală : nu posedă limbaj, nu are control asupra impulsurilor, nu
are formate deprinderi și atitudini. De aceea, tot ce se transmite în procesul de socializare: valori
sociale, obiceiu ri, tradiții progresiste, idealuri, atitudini, sentimente, comportamentele existente
într-o comunitate umană este interiorizat de către copil, permițându -se astfel internalizarea unui
model cultural ce se va răsfrânge în comportamente deschise, vizibile (ț inută, limbaj, conduită
morală ) dar și în conduite mai puțin vizibi le ( atitudini, stări emoț ionale, opinii). Copilul va
dobândi reguli de viață, obișnuințe, m oduri de gândire, cadre spațio -temporale, idealuri conforme
cu mediul social în care este crescu t, capacitatea de comunicare și interacțiune, competența de
exercitare a rolurilor cerute de societate (de copil, de prieten, de școlar) dar și dobândirea
conștiinței datoriilor și responsabilității.
În tot acest proces de transmitere și asimilare copilul nu este un obiect asupra căruia se
exercită acțiun ea pentru că societatea recunoaș te rolul lui activ în cadrul ei, recunoaște veritabilul
univers al copilariei ca fiind o etapă distinctă de viață și acordă copilului un status social
particular și roluri sp ecifice. Integrarea socială cere ca toate activitățile educative să aibă în
vedere copilul ca “ființă socială” astfel încât toți facto rii de socializare (grădinița, ș coala) trebuie
să aibă aceeași sarcină de continuare a procesului socializării început în familie , iar valoarea lor
formativă trebuie să încerce să fie echivalentă cu cea a familiei. Este foarte adevărat că familia,
cu atmosfera ei caldă, plină de afecțiune contribuie prima și decisiv la dezvoltarea fizică și
psihică a copilului, dar personali tatea umană se conturează cald și uman, științific și metodic, în
cadrul grădiniței. Pregătirea pentru intrarea în viața adultă, anterior realizată de familie, va fi
continuată, în perioada p reșcolarității, de către această instituție. Acesta este acum, co ntextul î n
care copilul va trebui să facă prima încercare de a iubi pe altcineva în afară de sine. Influența
acestui agent de socializare este deosebit de importantă pentru că în preșcolaritate se manifestă o
creștere surprinzatoare a capacităților fizice și psihice a copilului, se realizează echilibrul cu
ambianța în vederea unei adaptă ri corespunzatoare. Toate evenimentele acestei perioade: relații
mai complexe cu mediul, contacte directe (și nu mediate de părinți ca p ână acum) cu semenii,
experimenț ele copilulu i în vederea cunoașterii lumii înconjuratoare, dorința crescândă de a ști cât
mai multe, diversificarea repertoriului comportamental sunt trăite de copil cu seninătatea,
exuberanța și bucuria specifice acestei vârste, a cărei dezvoltare intensă n u va mai putea fi
egalată în perioadele următoare. Astfel, pe bună dreptate, acest stadiu este denumit “vârsta de aur
a copilă riei” în care “o personalitate umană se conturează și reușește să se exprime, un suflet se
deschide spre lume’’ [7, p.58] .
Mediul so cial acționează asupra individului în sensul modelării personalității sale prin
componentele educaționale: inițial familia apoi grădinița, care continuă și îmbogățește conținutul
educati v. Avându -se în vedere faptul că preșcolaritatea cuprinde cea mai impo rtantă experiență
socio -educațională din viața unei persoane, așa cum se afirma tot mai des î n studiile de
specialitate [9, p.42] , potențialul formativ al acestei vârste poate fi valorificat cu succes în
procesul educativ desfășurat în cadrul grădiniței. R egulile privind jocul, educația trebuie să
figureze, cu prioritate, în ideea de comunitate. Cerințele colectivității au reglat astfel relațiile

19 dintre oameni , astfel încât ele au apă rut ca un adevăr absolut, de la sine înțeles. Copilul
asimilează noi forțe prin asociere, dezvolta rea lui psihică fiind impregnată de condițiile unei vieți
în comunitate, căci toate capacitatile sale se dezvoltă pe o baza ce poartă influența vieții sociale.
Procesul care este exercitat acum asupra preș colarului este cel de socia lizare secundară,
producându -se ca înv ățare a normelor și valorilor altei instanțe decât familia, dar nu urmărind
obținerea unei capacități de supunere obedientă la “postulatele” acestui mediu nou ci , având ca
scop tocmai ca preșcolarul să nu fie privat de creativitatea proprie. În urma socializării din
grădiniță copilul va putea să exercite o adevărată activitate creativă , mijlocită atât de simbolurile
normative generale cât și de propriile modele și aspirații. Socializarea din grădiniță este diferită
în conținut și ca modalitate de cea din familie (deși grădinița nu diminuează importanța educației
oferite până acum): se trece de la in teracțiunea directă copil -părinț i la integrarea copilului în
raporturi umane și sociale. Este o socializare de tip adaptativ sau integrativ, conducând la
formarea acelor capacități personale ce facilitează integrarea, pa rticiparea și realizarea socială a
unor activități în cadrul grădiniței. Integrarea, care se realizează prin interacțiunile dintre copil și
mediul gradiniței, s e desfășoară în mai multe faze:
 acomodare: schemele de acțiune și modul de gândire dobândit până acum se
modifică la contactul cu mediul grădiniței;
 adaptare: relațiile complexe care se stabilesc a jută copilul să capete cunoștinț e și
deprinderi necesare p entru a rezolva situațiile impuse de acest mediu, astfel încât
să poată răspunde pozitiv cerințelor acestuia;
 participarea este echivalentă cu asumarea rolurilor și promovarea inițiativelor
personale.
Intrarea în grădiniță conduce la î nvestirea copilului cu un nou statut, pe care nu l -a mai
avut până acum și care aduce după sine un ansamblu de drepturi dar și îndatoriri pe care trebuie
să le respe cte.[27, pp.95 -98]. În acest sens, rolul învățământului preșcolar în socializarea copiilor
are în vedere, mai ales, latura de integrare socială , care constituie expresia fundamentală a naturii
umane, iar grădinița, ca primă treaptă de învățământ, este implicată activ în această acțiune de
formare a copilului din perspectiva socială. Astfel, integrarea socială devi ne o finalitate a
educației, în urma căreia copilul va realiza o adaptare socială bună la relații inedite, va dobândi o
bună percepție de sine, o percepție corespunzatoare a relațiilor sociale și un comportament
sociabil, participând activ la activități co mune, toț i aceștia fiind factori socio -afectivi necesar i
pentru integrarea ulterioară. Socializarea realizată în gradiniță include atât organizarea motrică
cât și îmbogățirea conținuturilor cognitive, modelarea afectivă și însușirea largă a experienței
uman e: limbajul, cunoștintele și modalitățile practice de acționare, normele de comportament
sunt t oate cuprinse în sfera socializă rii. [21, p.74] .
Învățarea soci ală reprezintă mecanismul principal care este responsabil, în preșcolaritate,
de maturiz area și d ezvoltarea psihosocială , reprezentată de modalități optime de relaționare
interpersonală a copilului, de capacitatea de integrare în activități de grup, de strategiile de

20 raportare la normele și valorile acceptate de grup, de motivația pentru activitățile desfășurate în
comun și de dorința de a coopera cu ceilalți. Înv ățarea socială reprezintă o altă formă de
activitate, alături de învățarea didactică, ce contribuie la dezvoltarea psihică a copilului, oferind
prilejul de asimilare a noi experiențe, moduri d e comportament, modalități de acomodare,
adaptare și armonizare interpersonală. Investigațiile d e până în prezent au atras atenț ia asupra
priorității raporturilor interpersonale printre modalitățile de influențare a dezvoltării psihice a
copilului. P.Oster rieth afirma, de exemplu, că “lipsind puiul de om de mediul uman,, el devine
un fel de animal” iar H.Pieron sub liniază aceeași idee când scrie : ,,copilul nu e ste decâ t un
candidat la umanitate, , iar omul se naș te polivalent determinat, principala sa caract eristică fiind
adaptabilitatea extraordinară la condițiile de mediu as tfel încât, datorită acestor calități, copi lul
este un ,,animal educandum ’’. [13, pp.22 -24].
În grădiniță, învățarea socială se realizează ca urmare a contactelor interpersonale ale
copilului cu adulții dar mai ales cu cei de aceeași vârsta cu el, în contexte situaționale de viață. În
urma acestor contacte, copilul își va însuși toate comportamentele ce îi vor fi necesare pentru
integrarea ulterioară, însușire ce este posibilă deoarece pr eșcolarul este stimulat de o serie de
nevoi, de trebuințe psihosociale : nevoia de acceptare și apreciere a lui de către grup, nevoia de
integrare și participare în grup, de sociabilitate și comunicativitate. Acest sistem de nevoi nu
poate fi satisfăcut de preșcolar decâ t recurgând la învățarea socială , prin observarea directă a
comportamentelor altuia, prin imitarea acestui comportament sau prin implicarea directă a
copiilor în diferite tipuri de activități. Grădini ța trebuie să exploateze această ,,deschi dere a
întregii ființe către societate,, și dorințele copilului de a stabili relații cu cei din jur pentru că,
afirmă H.Wallon, ” cu întreaga sa sensibilitate copilul se modelează după persoanele din
anturajul său, pe care le imită “, evidențiindu -se astfe l importanța foarte mare a relațiilor
interpersonale din perioada 3 -6 ani pentru evoluți a ulterioară a personalității. [28 , pp.144 -147].
Toate relațiile care se stabilesc în spațiul grădiniței, deși încep de la simpla luare de
contact, trec prin etapa imi tației și ajung la cooperare, au ca finalitate accentuarea sensibilității
față de alții și dezvoltarea capacității de a trece dincolo de limitele eu -lui. Astfel, contextul în
care are loc socializarea preșcolarului este cel social, relațional, context care va facilita
socializarea conduitei și socializarea trăirilor afecti ve (afectivitatea se organizează în forma
complexă a sentimentelor), mai ales în condițiile în care, datorită rezonanței afective, preșcolarul
asimilează comportamentul practicat de altul și îl transformă în comportament propri u. Lărgirea
cadrului relațional: cu obiectele, cu alții, cu sine conduce la disciplinarea conduitelor
preșcolarului, la înmulțirea numărului de conduite dezirabile din p unct de vedere social. În
condiț iile în care cop ilul realizează trecerea de la atitudinea ”fiecare pentru sine“ la atitudinea
“fiecare și pentru alții”, treptat se va ajunge la raporturi de căutare a celuilalt, de contact cu altul
mai frecvent și pentru perioade mai lungi.
La începutul preșcolarităț ii este evidentă incapacitatea copilului de a participa corelat și
concomitent cu toți ceilalț i la toate etapele jocului datorită faptului că realitatea lui subiectivă
este mult dilatată deoarece predomină încă egocentrismul, as tfel încât jocul practicat este sărac,

21 copilul nu prezintă dorința de joc î n grup pentru că înțelege greu jocurile care comportă un
schimb reciproc, conflictul apare din dorința copiilor de a se juca cu același obiect , iar altul este
perceput ca o amenințare. [18, pp.141 -146].
În preșco laritatea mijlocie copilul cunoaște și aplică regulile dar nu se poate vorbi încă de
o integrare socială în joc pentru că socializarea regulilor jocului este în curs de desfășurare : deși
jocurile au î nceput să capete un caracter colectiv și se trece de la rivalitate , însingurare la
competiție, ca formă naturală a relațiilor, totuși există o tendință de cvasi -colaborare în activități
și în joc, motivația conflictului fiind reprezentată de dorința de a juca un rol preferat și d e dorinț a
de a-l întrece pe ce lălalt.
În preșcolaritatea mare se poate vorbi despre respectarea regulilor ca fiind un indi cator de
maturizare intelectuală și afectivă a copiilor : preșcolarul mare se caracterizează prin conduite
mai adaptate, se asigură că și ceilalți respectă normele de grup și regulile jocului, apare acordul
și proiectul de joc , iar conflictul apare î n urma încălcării regulilor jocului. Această evoluție a
sociabilității obiective, concretizată prin interesul copilului pentru al ții, cu care să poată acționa
împreună, se datorează formelor de activitate ce caracterizează preșcolaritatea : jocul și
activitățile de învățare care, mânuite cu tact psihologic de către educatori, sunt cele mai eficiente
mijloace de modelare practică a socio -afectivității preșcolarului. Educar ea sociabilității se face
prin încredințarea unor sarcini și responsabilități sociale, prin antrenarea copiilor în jocuri și
activități colective care au ca obiective generale facilitare a schimburilor și comunică rii cu alții,
jocul împărtășit fii nd prima e tapa a socializării. [23, p.264] . Chiar dacă la început legăturile
psihologice dintre copii sunt sporadice, fiind generate de prezența anumitor jucării sau a unei
activități asemănătoare pe care o desfășoară alături dar nu împreună, rivalitatea ce apare în tre ei,
motivația conflictu lui, egocentrismul, demonstrează trăirea prezenței celuilalt, deși este o trăire
confuză, dominată de identificarea proprie acestei vârste.
După vârsta de 4 ani , competi ția capătă valoare motivațională : în cadrul activităților
ludice și în special datorită jocului simbolic, prezența celuilalt se tran sformă într -un stimulent
activ -copilul simte nevoia acestei prezențe, acceptă anumite reguli dar își descarcă agresivitatea
latentă prin competiție (apare dorința de a fi întrecut) . Începând cu vârsta de 5 ani, când
activitățile sunt organizate pe bază de reguli, convenții, norme ce trebuie respectate, celălalt este
perceput ca partener egal de activitate, cu individualitate proprie, dorințele aces tuia fiind luate î n
considerare : apare jocul colectiv în care fiecare joacă rolul său dar ținând cont de acțiunea
celorlalți parteneri, apar relații de colaborare și, chiar dacă mai există fenomene ca certuri,
întreruperi, excluderi și autoexcluderi din activitate, acestea sunt, în general, se mne de
socia bilitate pentru că viaț a socială și înclinația care îi determină pe anumiți copii să o caute
multiplică prile juri de conflict. Totuși, cu câ t copiii singuri reușesc să le rezolve între ei, fără
apel la autoritatea ad ultului, cu atât mai mult e xistă garanția unei sociabil ități și socializări
autentice [20, p p.87-111). În contextul jocului și activităților obligatorii, unde relațiile
interpersonale și cele de grup sunt principalele modalități de relaționare, încep să se formeze
primele trăsături caracteriale care se vor condensa în conduita copilului. Cerințele exprimate de

22 adultul educator trebuie să fie conforme cu maniera în care copilul poate satisface aceste cerințe:
contradicț ia dintre dorințele și aspirațiile extinse ale copilului și posibi litățile limitate de
satisfacere ale acestora ar putea conduce fie la instalarea unor trăsături caracteriale pozitive și la
o conduită civilizată , fie la o conduită dezordonată și la trăsături caracteriale negative.
Activităț ile educat ive din grădiniță, e chilibrate cu cerințe gradate și care țin cont de
particularitățile individuale ale copiilor pot preveni criza negativismului infantil, asociată cu
egoism, lipsa de sensibilita te față de alții, ca și disfuncț ionalitățile din relațiile acestora cu cei din
jur, încurajând dezvoltarea inițiativei, implicarea personală în activitate și echilibrul.
Social izarea conduitei preș colarului și evoluția sociabilităț ii se finalizează cu adaptarea so cială a
acestuia, care se referă la posibilitățile generale ale copilul ui de a face față dificultăților și
cerințelor din ambianța socială dar și cu dobândirea capacității sociale, concretizată în
autonomie, initiativă, conduite corespunzatoare normelor ș i valorilor societății. Adaptarea
socială nu se poate fac e decât prin cu cerirea succesivă a unor cercuri concentrice care se lărgesc
în mod progresiv, mai ales că, afirma Alfred Adler “ inteligența nu s -a dezvoltat decât în
mijlocul înțelegerii celorlalți, ceea ce înse amnă să te apropii de semenii tă i, să te identifici cu ei,
să vezi prin ochii lor, să auzi cu urechile celorlalți, să simț i cu inima celorlalți “. [23, p.265 ].
Pe tot parcursul preșcolarității socializarea copilului se înfățișează ca un proces continuu
de structură ri, restructurări și interioriză ri ale conduitelor și relațiilor socio -afective adult -copil și
copil -copil. Numai participarea efectivă și nu aparentă la activitatea colectivă, acceptarea
normelor, controlul reciproc al respectării lor de către fiecare și de toți, întâi pe plan practic, de
acțiune apoi tr ansformându -se în cerințe interioare vor conduce la eliminarea egocentrismului –
la înțelegerea și acceptarea punctelor de vedere ale celorlalți, la aprecierea situațiilor în mod din
ce în ce mai obiectiv astfel încât preșcolarul va căpăta baza psihologică autentică a subordonării
interesului individual celui colectiv. La venirea în acest mediu copilul este o individualitate
psihifiziologică, fiind ca structură un afectiv primar astfel că grădinița trebuie să -i ofere prilejul
de a trăi emoții pozitive, sati sfacții generate de participarea la reușite comune, să construiască o
ambianță reală în care să se manifeste atitudini sociale. În preșcolaritate se realizează trecerea de
la emoții la sentimente, ca stări afective stabile și generaliza te, trecere facilita tă de situațiile noi
în care este antrenat copilul, de cerințele diverse formulate de către adult și de activitățile
ocupaționale în care este implicat. Colectivitatea oferă oportunitatea extinderii spectrului trăirilor
afective de la nivelul familiei la e ducatoare și copiii cu care vine în contact. [22, pp.108 -111]. Pe
fundalul noului context și al relațiilor existente a par o mulț ime de stări afective : de vinovăție (la
3 ani), de mândrie (la 4 ani), de prestigiu (la 6 ani). Deși afectivitatea preșcolarului este încă
destul de instabilă, în sensul în care există multe explozii afective, treceri rapide de la o stare de
plâns la o stare de bucurie, ca urmare a dezvoltării capacităților intelective preș colarul poate să -și
stârnească unele stări în timp ce pe al tele le poate amâna. În tot acest proces de dezvoltare a
afectivității grădinița are un rol important pentru că la această vârstă dorința de identificare este
foarte puternică, copilul căutând modele umane apropiate , iar în acest spațiu identificarea se
lărgește datorită contactelor soc iale și culturale ce vehiculează modele foarte diferite de oameni
și valori cul tural-morale ( în povești, povestiri, scenete), conț inutul activităților permițând

23 extinderea ariei de căutar e a modelelor. [3, p.31] .
Copilul i nteriorizează regulile transmise în acest cadru, afectivitatea sa devine mult mai
controlată iar acest lucru va conduce la apariția și dezvoltarea sentimentelor estetice și
intelectuale, care se supun unor reguli legate de cerințele cunoaș terii și observăr ii mediului
înconjură tor, de satisfacere a curiozității, a nevoii de a aprecia și de a adopta atitudini față de
activitate și față de cei din jur. Tot sub impactul vieții desfășurate în colectivitate, care este
generatoare de securitate, situații de emoții comune de veselie, încântare, entu ziasm , mândrie,
stări de vinovăț ie ( în urma încălcarii regul ilor) se constituie formele conștiinț ei morale și a
imaginii de sine. [14, pp.63 -65]. Analizând constituirea schemelor morale, acordând o mare
importanță rolul ui regulilor prin anticiparea consecințelor respectării sau nerespectării lor.
Copilul reușește să se raporteze la modalitățile de a fi ale adultului, interiorizează
recompensele sau pedepsele și conș tientizează încălcarea regulilor în colectiv, astfel în cât va fi
capabil să se raporteze tot mai adecvat la situa ții noi și dificile, să răspundă eficient la exigențele
sociale și să se adapteze la viața comunitară. Cercetările au pus în evidență prezența unui
sindrom foarte interesant : sindromul bomboanei am are, ca fiind o stare afectivă de rușine ce
apare în urma unei recompense nemeritate, bucuria recompensei fiind încărcată de neliniște, de o
emoție penibilă [18, p.154] , sindrom ce pune în evidență socializarea proceselor afective,
existența unor atitudini critice față de propriul comportament. Una din căile de formare a
conșt iinței morale a preșcolarului, con oștiința morală primitivă, controlată de sentimente și nu de
rațiune, de sisteme de valori împrumutate de la adulți și nu de valori personale sau cole ctive, este
cea a dezvoltării sentimentelor de dragoste, de atașament față de adulți, dezvoltare ce conduce,
implicit, la acceptarea tuturor cerințelor acestora. Cum adeziunea la normele morale este, deci,
mai mult afectivă decât rațională iar preșcolarul încă nu dispune de capacitatea generalizării
faptelor social -morale dintre oameni, aprecierile morale și conduitele morale pozitive vor fi
însușite de la educatoare, în grădiniță, fapt ce va conduce la dezvoltarea unor indici normativi de
organizare a cond uitei și la apariț ia unor criterii de apreciere a “celuilalt “ și autoapreciere a eu –
lui . “ Copilul este un mare organ senzorial, absoarbe în mod inconștient nu numai ceea ce există
sub aspect fizic în jurul său dar și climatul emotiv, caracterul și senti mentele persoanelor din jur.
Educația la această vârstă se face prin exemplu și mediu ambiant”. [4, p.32]. Apariția conștiinței
morale a copilului este strâns legată de imaginea de sine a acestuia, formată, până acum, prin
preluarea ei de la părinți, astfe l încât include atitudinile, exigențele, interdicțiile și expectațiile
acestora. Imaginile parentale interiorizate îi oferă siguranță, îi sporesc independența și încrederea
în sine și în alț ii.
Preșcolarul începe să realizeze ceea ce așteaptă ceilalți de l a el și datorită unor începuturi
de reciprocitate ce îi permit să înțeleagă și punctele de vedere ale celorlalți (depășirea
egocentrismului), dar procesul constituirii imaginii de sine abia acum va începe. În această
perioadă există două aspecte importante ce sporesc individualitatea copilului :
 extensia eu -lui, aspect legat de apariția simțului de proprietate, care însoțește
spiritul de competiție, datorită extinder ii sferei sale de cunoaștere ;

24  imaginea eu -lui care se concretizează în cunoașterea de către copil a ceea ce
aștea ptă adulții de la el și încearcă să compare aceste așteptări cu ceea ce
poate el oferi, punându -se astfel bazele intențiilor, scopurilor, simțului de
responsabilitate ce vor juca un rol imp ortant în conturarea personalităț ii. [1,
p .131].
Așadar, copilul preșcolar trăiește noi experiente în relațiile cu cei din jur, experiențe la
care trebuie să se adapteze și să acționeze nu numai în funcție de dorințele sale ci să țină seama și
de cerințele celorlalți. La nivelul grădiniței copilul va învăța să coopereze, să se conformeze
regulilor de grup, să -și armonizeze cerințele sale cu cele ale grupului și să acționeze în
conformitate cu aces tea. Astfel de conduite de inter relaționare au semnificația socializării
copilului și a valorificării po tențialului său din planul personalității, care se află într -o continuă
dezvoltare și expansiune. Pentru a se putea integra și coopera eficient cu cei din jur copilul
trebuie să atingă un anumit nivel al socializării, care presupune o modalitate de percepe re și
considerare a calităților celor cu care vine î n contact.
Socializ area este mai avansată atunci câ nd identificarea și imaginea de sine este corectă,
când este realizată prin raportare la alții și când în relație cu aceștia se motivează pentru
activit ățile desfășurate și pentru o comunicare nedistorsionată, fără tensiuni și cu o anumită
încărcătură afectivă. Pe acest fond se formează și dezvoltă o serie de trăsături de personalitate
care se vor reg ăsi în comportamentul copilului : sensibilitatea, iniția tiva, egoismul, altruismul,
spiritul de întrajutorare, se vor contura forme specifice de comportament , iar modelele adulților,
stilurile lor comportamentale și adecvarea conținuturilor activităților instructiv -educative astfel
încât să evite elemente contr adictorii sunt surse de raportare a copilului la sine și la ceilalți, de
înțelegere a locului pe care el îl ocupă î n ierarhia familiei sau a grupului.

25 Capitolul 3. Grădinița și familia

3.1 Colaborarea dintre grădiniț ă și familie. Aspecte teo retice .

Colaborarea grădiniței cu părinții și implicarea în activitatea și decizia educativă
reprezintă preocupări de actual itate ale domeniului preșcolar. Nu mai puțin importantă este
asumarea de către grădiniță , alături de faimilie, a rolului de verigă inițială a educației permanente
a individului, ceea ce implică preocuparea pentru continuitatea functională a influențelor
educative o ferite de cele două instituții. Materializarea acestor preocupări se regăsește în
demersurile concrete inițiate pentru st abilirea de punți de comunicare între familie și grădiniță.
Programele de educație timpurie din toată lumea definesc parteneriatul cu părinții ca
agenți educaționali drept un principiu fun damental al organizarii și funcț ionării instituției
preșcola re. Obie ctivul principal al colaborării gradiniței cu familia constă în conturarea unității
de acțiune a celor doi facto ri educaționali, finalitate a că rei îndeplinire este condiționată de
unitatea de conceptii și existențe, de un mod convergent de acțiune, de o b ună cunoaștere
reciprocă și de o atitudine reciprocă deschisă.
Acest obiectiv se poate realiza doar prin conceperea relației gradinită -familie în dublu sens.
Este vorba de:
a) Preocuparea educatoarei
 de a cunoaște mediul familial al copilului;
 natura influen țelor educaționale exercitate de părinți;
 experiența de viață și învățare acumulată de copil în familie .
b) Demersurile de implicare a părinților în activitatea educațională a grădiniței
 ca partener în procesele de instruire și formare ;
 ca participant în prog ramele de educație a l părinților .
Pentru o intervenție oportună a educatoarei, pe planul cunoașterii mediului familial al copilului,
ea trebuie să cunoască condițiile vieții în familia copilului:
 condițiile de igienă asigurate ;
 regimul alimentar ;
 programul de somn ;
 programul de distracție ;
 plimbare î n aer liber ;
 gradul de implicare al copiilor în activitatea gospodărească ;
 implicarea părinților în activități cu valențe formative ca: lectura poveștiilor,
vizionări de spectacole, teatru de păpuși;
 maniera de implicare a părințiilor în jocul co piilor, atitudinea acestora față de joc ;
 natura relațiilor parinți -copii și a relațiilor cu frații, natura dominantă a relațiilor
între părinți, atmosfera emoțională a familiei, ușurința comunicării între membrii
familiei ;

26  gradul de c onștientizare din partea părinț ilor a complexității anumitor dimensiuni
de influență educațională,(educația morală, educația estetică) ;
 concepția părințiilor despre grădinită și sarcinile acesteia .

Modalități de realizare a acestor aspecte:
 Vizitarea familiei de către educatoare ;
 Vizitarea grădiniței de către părinți ;
 Asistența parinților la unele activități ale grădiniței (șeză tori, vizite, excursii, expoziții cu
lucrări ale copiilor) ;
 Implicarea părințiilor în activitățile desfășurate de copi i în cadrul grădiniței, le va permite:
o mai bună cunoaștere a particularitățiilor propriilor copii, cunoașterea difi cultătiilor pe
care le întâmpină copilul în activitățile comune și liber alese, cunoașterea
comportamentelor dezvoltate de copil în relația cu adulții, vor învăța să se implice și
acasă în educația copilului, vor cunoaște prietenii copilului, chiar și ei personal, se vor
putea împrietenii cu părinți care au aceleași preocupări în educație, vor aprecia timpul
suplimentar petrecut cu copilul .
Modalități de comunicare operativă a educatoarei cu părinții în vederea cunoașterii problemelor
curente ale copiilor cât și a realizării acestora:
 corespondența ;
 telefoane ;
 comunicarea la începutul/ sfârșitul programului zilnic ;
 afișe la avizier .
Se vor c omunica:
 aspectele negative în comportamentul copiilor ;
 performanțele copiilor ;
 reușitele acestuia în diverse planuri – vor avea efect motivant pentru sprijinirea în
continuare a copilului în evoluția lui; consolidarea relației cu grădinița.
Cel de al doil ea plan de colaborare a grădiniței cu fami lia implică informarea teoretică a
părințiilor în problemele de psihopedagogie preșcolară realizată prin:
 consultații individuale/ colective cu teme ca: „Cum ne jucam cu copiii nostri”, „Cum
putem contribui la d ezvoltarea limbajului copiilor”
 ședințe cu părinții, lectorate – organizate pe teme diferite.
În practica educațională curentă, relația părințiilor cu grădinița primește și alte obiectivări.
Părinții și educatoarele au responsabilități egale în ceea ce p riveș te dezvoltarea unor
colaborări. Comunicarea, respectul, acceptarea diferențelor și căutarea interesel or copiilor
formează bazele unei bune colaborări. Este necesară menținerea unui climat destins, realizarea
unor comunicări libere, despre activitatea c opilului în grădinită, despre comportamentul acestuia
în relație cu ceilalți.

27 3.2 Parteneriatul educațional ca relație și ocazie de dezvoltare pentru
participanți.

Ca tip de relație socială, perteneriatul educațional se manifestă între cei care srijină
dezvoltarea copilului (părinți și educatori) și constituie garanția unor decizii și acțiuni cât mai
adaptate și adecvate cu nevoile de educație ale fiecărui copil.
În fiecare dintre modelele teoretice, reieșite din cercetări diferite cere analizează
parte neriatul, se caută răspunsul la întrebările legate de eficiența și eficacitatea acestor relații,
trecând prin diversitatea rolurilor sociale, așteptările comune și cele specifice, până la aspectele
subiectivității implicate în relațiile intrafamiliale sau a celei instituționale.
O realitate a lumii noastre, demonstrează zi de zi că este nevoie de alt tip de relații
educaționale decât cele cu care ne -am obișnuit. Dacă pornim de la a observa ceea ce se petrece în
practica educațională, vom releva cu ușurință nevoia de construire a unor relații de parteneriat
bine conturate, pentru a putea atinge complexitatea obiectivelor educaționale actuale. Pe de altă
parte, deși în raport cu relațiile educaționale dintre educatori și copii, dintre copii și copii și
dintre părinți și educatori, este tot mai des utilizat conceptul de parteneriat. Propunând
parteneriatul educatori -părinți încă de la grădiniță, programele de educație timpurie aduc
beneficii pe termen lung atât pentru copii cât și pentru educatori și părinți. Mo delele de
parteneriat sprijină dezvoltarea copiilor, precum și dezvoltarea competențelor profesionale și a
celor parentale. [24, pp 310 -311].

3.3 Parteneriatul educațional ca atitudine

Ca atitudine, parteneriatul presupune un set de valori care orientea ză și conduc acțiunile
individuale și sociale în cadrul unei colaborări sau cooperări. În cadrul programelor educaționale,
acestea se materializează, în general, în următoarele componente:
 acceptarea diferențelor și tolerarea opțiunilor diferite;
 egalizare a șanselor de participare la o acțiune educativă comună;
 dezvoltare unei comunicări eficiente între participanți;
 colaborare (acțiune comună în care fiecare are rolul său diferit);
 cooperare (acțiune comună în care se petrec interrelații și roluri comune).
Astfel , după Dunst și Paget ((1991,apud Dunst C.J., Trivette C.M., și Johanson,C., 2000)),
parteneriatul este definit prin ofertele/ocaziile de dezvoltare a relațiilor dintre cei implicați ca
parteneri și cu efecte asupra fiecăruia.
Parteneriatul creează ocazii pentru persoanele care lucrează împreună în urmărirea unui
scop sau unui interes comun; construie și promovează la fiecare partener competențe și capacități.
Prin definiție, parteneriatul abilitează persoanele implicate în acest tip de relații, le
îmbogățește răspunsurile necesare în rezolvarea unor probleme și le creează ocaziile necesare
pentru a deveni competente în ariile de viață în care sunt implicate.
În domeniul educațional, cu precădere și în cel al pedagogiei sociale, termenii de

28 colaborar e și parteneriat sunt folosiți tot mai frecvent pentru a descrie relațiile dintre părinți și
profesioniști, care stabilesc drept scop promovarea cooperării între cele două categorii de
participanți. Amândoi termenii au înțeles implicit și presupun caracter istici specifice acestui tip
de relații. Alături de conceptul de sprijin (nevoia de) și ajutorul efectiv (acoperirea nevoii), acești
termeni constituie cuvinte cheie, în special în domeniul intervenției asupra familiei((1991,apud
Dunst C.J., Trivette C.M., și Johanson,C., 2000, p. 197)).
Definiția dată parteneriatului din perspectivă pedagogică se referă la tipul de relații între
participanții la actul educațional, considerat eficient și necesar pentru o educație de calitate, în
centrul căreia se găsește c opilul. Astfel , parteneriatul presupune o un itate de cerințe, planuri,
decizii, opțiuni, obiective și acțiuni educative între factorii educaționali, având ca scop sprijinirea
și dezvoltarea fiecărui copil.

29 Capitolul 4. Metod ol og ia cercetării

Participarea părinților la această cercetare a fost făcută în urma consimțământului liber
exprimat, asigurându -i atât de confidențialitatea datelor personale , cât și de faptul că informațiile
și rezultatele obținute, vor fi uti lizate doar în scopul cercetării.

4.1. Tipul ce cercetare

Cercetarea pe care am realizat -o este o cercetare practic -aplicativă .
Cercetarea practic -aplicativă reprezintă un demers organizat de cercetare aplicată, centrat
pe implicarea cercetăto rului în acțiune. Cercetarea practic -aplicativă abordează o problematică
mai restrânsă, operează în plan inductiv, prin confruntaea directă cu relitatea educațională, are o
aplicabilitate practică imediată și finalități practice , identifică soluții și strategii d e acțiune pentru
rezolvarea unor probleme concrete din practica educativă.

4.2. Documentarea asupra problemei de cercetat

Perioada de documentare, în legătură cu problema de cercetat am desfășurat -o în luna
ianuarie, în anul școlar 2015 -2016, prin studie rea bibliografiei și a literaturii de specialitate, prin
inventarierea datelor referitoare la problema supusă cercetării, familiarizarea cu ideile,
conceptele, rezultate le, și tendințele a cesteia, am consul tat diferite surse de informare (cărți,
reviste, c ursuri , site -uri).

4.3. Scopul cercetării

Cercetarea are ca scop îmbunăt ățirea relației dintre părinți, copii și educatoare, prin
aplicarea unui program educativ destinat părinților, valor ificat în interesul socializări i copilului
preșcolar, precum și dobândirea de către părinți a unor abilități mai bune de relaționare cu copiii
prin procedee de corectare a unor comportamente nedorite sau încurajare a unor comportamente
dezirabile .

4.4. Obiectivele cercetării

O1: Analiza nevoii de implicare a p ărinților în parteneriatul educațional;
O2: Aplicarea unui program educativ pe tematica socializării copilului preșcolar;

30 O3: Evaluarea relației copil -părinte -educatoare;
O4 : Analiza impactului programului educat iv asupra părinților, copiilor ș i educ atoarei.

4.5. Întrebarea la care răspunde cercetarea

Dacă părinții sunt implicați într -un program educativ constant pe diverse teme legate de
socializarea copiilor, atunci ne așteptăm la o creștere a interesului părinților pe ntru colaborarea
cu educatoa rea?

4.6. Metode de cercetare

Am folosit ca metode de cercetare: meto da interviul, metoda anchetei, metoda
observației, iar ca instrument de cercetare am utilizat chestionarul.

 Metoda interviului:
Interviul – este o metodă orală de cercetare prin care s e urmărește obținerea de informații
de la subiecții investigați, prin adresarea unor întrebări și primirea răspunsurilor. Această metodă
am considerat -o utilă pentru colectarea datelor calitative, prezentând mai multe avantaje, fiind
flexibil, iar relațiil e de încredere și armonie din timpul interviului generează date autentice.
 Metoda anchetei
Presupune culegerea datelor sub formă de opinii, atitudini, interese, comportamente, de la
o masă mare de subiecți în legătură cu anumite situații sau fenomene educa ționale. În ancheta se
folosește chestionarul, ca instrument de cercetare, format dintr -un ansamblu de întrebări scrise,
sau imagini grafice, ordonate logic și psihologic, care prin administrarea de către cei care
operează în anchetă sau prin autoadministr are determină din partea persoanelor anchetate
răspunsuri care urmează să fie înregistrate în scris. Se bazează pe o comunicare între cercetător și
subiecții investigați.
 Chestionarul ( Anexa 1)
L-am utilizat ca instrument de cercetare pentru a culege dat e referitoare la implicarea
părinților în educația copiilor preșcolari, putând constata punctul lor de vedere referitor la
parteneriatul educațional grădiniță -familie și interesul acestora de a participa la un program
educativ desfășurat în grădiniță, pe d iferite teme legate de soc ializarea copilului preșcolar.
 Metoda observației
Constă în urmărirea intenționată și sistematică a fenomenelor specifice educației, fără nici
o intervenție din partea cercetătorului. În practica educațională pot fi supuse observ ației o

31 multitudine de aspecte, în cazul de față comportamentul preșcolarului folosind ca instrument
fișa de observare a comportamentului.
Observația participativă, numită și calitativă, este observația efectuată de către un
observator participant, impli cat mai mul t sau mai puțin în situația observată. Acesta observă din
interior fenomenele, inclusiv prin autoobservație, fapt pentru care mai este numită și observație
internă. Observația participativă nu se centrează p e date cantitative, obiective sunt impersonale,
deși, nu le exclude, ci pe actul înțelegerii, bazat pe trăirea personală, subiectivă de către
observator a condițiilor care generează sau/și motivează comportamentele celor observați.
Observarea comportamentului preșcolarului (Anexa 2)
Cu ajuto rul fișei de observare, am observat comportamentul preșcolarilor la începutul cercetării
și finalul acestei cercetări.

4.7. Prezentarea eșantionului

Eșantionul este constituit dintr -un număr de 15 preșcolari cu vârste cuprinse între 3 -6 ani,
14 părinți (menționez faptul că unul dintre părinți are doi copii în grupă ) și, educatoarea grupei.
Grupul cu care am lucrat pe parcursul aplicării programu lui educativ, a fost compus din
părinți , cu vârste cuprinse între 20 și 46 de ani , cu nivel de studii și ocupați i diferite, precum și
situații familiare diferite.
Prezentarea eșantionului:
 B.E, 25 de ani, a absolvit 10 clase, fără ocupație, mamă a trei copii, doua fete de 9
și respectiv 5 ani și jumătate și un băiat de 2 ani, copiii provenind din căsătoria
legală.
 B.R, 23 de ani, a absolvit 8 clase, fără ocupație, mamă a doi băieți, de 10 și
respectiv 5 ani, proveniți dintr -o relație anterioară.
 C.L, 32 de ani, a absolvit 10 clase, fără ocupație, mamă a doi copii, un băiat de 10
ani și o fată de 4 ani, proveniți din căsătorie legală. Este o persoană sociabilă și
comunicativă fiind aproape de fiecare dată persoana care deschidea șirul
confesiunilor, stimulându -le astfel și pe celelate mame să se deschidă și să -și
împărtășească experiențele.
 F.T, 33 de ani, a absolvit 12 clase, fără ocupație, mamă a trei copii, doi băieți de 9
și respectiv 7 ani și o fată de 3 ani și 8 luni, proveniți din căsătorie legală. O
persoană inteligentă, cam autoritară și exigentă în relația cu copiii.
 G.A, 25 de ani, a absolvit 5 clase, fără o cupație, mamă a doi copii, o fată de 5 ani
și jumătate și un băiat de 2 ani, proveniți din relații diferite.

32  M.M, 27 de ani, a absolvit 7 clase, fără ocupație, mamă a două fete, de 9 și 6 ani,
provenite din concubinaj cu actualul partener.
 P.M, 20 de ani , a absolvit 4 clase, fără ocupație, mamă a doi copii, un băiat de 4
ani și o fată de 5 luni, proveniti relația cu actualul partener.
 R.M, 46 de ani, a absolvit 10 clase, fără ocupație, mamă a doi băieți de 5 și
respectiv 3 ani, proveniți din căsătorie leg ală.
 R.E, 35 de ani, a absolvit 7 clase, fără ocupație, mamă a doi băieți de 9 și
respectiv 4 ani, proveniți din căsătorie legală.
 Ș.A, 29 de ani, a absolvit 4 clase, fără ocupație, mamă a cinci copii, patru băieți de
12, 10, 7, 6 ani și o fată de 4 ani, proveniți din casătorie legală.
 Ș.M, 28 de ani, a absolvit 5 clase, fără ocupație, mamă a trei băieți de 10, 8 și
respectiv 5 ani, proveniți din relația cu actualul partener.
 V.A, 24 de ani, a absolvit 4 clase, fără ocupație, mamă a doi copii, un băiat de 8
ani și o fată de 3 ani și 8 luni, proveniți din căsătorie legală.
 V.O, 25 de ani, a absolvit 6 clase, fără ocupație, mamă a patru băieți de 8, doi
gemeni de 4 ani și respectiv 1 an, proveniți din căsătorie lagală.
 V.C, 23 de ani, a absolvit 4 clase, fă ră ocupație, mamă a trei copii, doi băieți de 8,
5 ani și o fată de 3 ani și 9 luni, proveniți din relația cu actualul partener.

4.8. Descrierea etapelor cercetării

Cercetarea s -a desfășurat la Grădinița cu Program Normal Felmer, pe parcursul
seme strului al -II-lea, în anul școlar 2015 -2016, iar perioa da de intervenție a constat în derularea
unui program educativ pentru părinți desfășurat pe parcursul a 7 săptămâni.
Întâlnirile cu părinții, s -au desfășurat săptămânal, în fiecare zi de marți a săp tămânii, la
ora 13, fiecare ședință având durata de 90 minute, unde am abordat diferite teme de interes
pentru părinți. Am încercat să aflu mai întâi care este interesul manifestat de părinți pentru a
participa la aceste ședințe prin intermediul metodei interviului, explicându -le mai apoi
importanța colaborării grădiniță -familie în beneficiul copiilor.
În cadrul unei ședințe cu părinții, având un contact direct cu aceștia am sugerat derularea
unui program educativ, care va consta în mai multe ședințe pe diferite teme educative, având
drept scop o mai bună socializare cu proprii copii, dar și cu educatoarea. Am explicat pe scurt
care ar fi conținutul acestor ședințe, după care le -am adresat părinților trei întrebări:
1. Ce părere aveți despre organizarea unor astfel de întâlniri?
2.Considerați o idee bună desfășurarea unui astfel de program în grădiniță?

33 3. În calitate de părinte doriți să luați parte la aceste întâlniri?
Am notat răspunsurile acestora, primind un răspun s pozitiv la cele tr ei întrebări de la cei
14 părinți. De asemenea, în cadrul acestei întâlniri inițiale premergătoare derulării programului
educativ, am considerat că este util ca părinții să cunoască t emele care care vor fi abordate ,
prezentând pe scurt titlul acestor teme și conținutul acestora, pentru a stimula curiozitatea
părinților, accentul fiind pus pe aspectele de mai mare interes pentru aceștia, cum sunt, de pildă:
Ce înseamnă a acorda atenție copilului? ; Aprecierea comportamentelor pozitive ale copilului;
Învățăm cum să stabilim limite; A spune nu și a interzice într -o manieră pozitivă ; Ignorarea
comportamentelor negative și aprecierea celor pozitive; Izolarea copilului atunci când acesta se
comportă într -un fel nedorit; Pedepsirea copilului atu nci când acesta manifestă un comportament
mai puțin agreat de dumneavoastră. ( Anexa 3) .
Am prezentat mai apoi părinților o scrisoare de intenție cu următorul conținut:

Stimați părinți,
Pentru a rezolva mai ușor problemele pe care le întâmpinați în relaț ia cu proprii copii, vă
propun să participați la acest program educativ pentru dumneavoastră, care se va desfășura în
grădiniță pe parcursul a șapte săptămâni, în perioada 02.02.2016 – 22.03.2016.
Acest program educativ este un mod de informare și formare educațională, în contextul
socializării cu proprii copii.
Pe parcursul desfășurării acestor ședințe, dumneavoastră veți învăța ce metode puteți
utiliza în mod eficient pentru a influența pozitiv comportamentul copilului dumneavoastră, în
sensul dorit.
Participarea la aceste întâlniri, va fi condiționată doar de:
 Interesul pentru problemele privind educația propriului dumneavoastră copil;
 Punctualitate;
 Seriozitate în abordarea întregului program;
 Timpul alocat fiecărei întâlni ri va fi de 90 de minute.
În efortul de a moderniza învățamântul românesc, s -au inițiat proiecte de promovare a
unor strate gii moderne la nivel național, î n acord cu tendințele actuale pe plan European și care
să răspundă necesităților societății românești. Învățământul preșc olar urmărește abordarea
integrală a copilului și a educației sale, nediscriminarea educației, i mplicarea familiei si a
comunității î n educația copilului, să schimbe mentalitățile, să ajute la formarea unor relații de tip
democratic referitor la copil, fam ilie, comunitate, gradiniță. Relația părinte -copil este un miracol
pentru desăvârșirea căruia nimeni și nimic nu poate constitui un obstacol. Pentru a stimula
comunicarea dintre părinți și copii, noi, ca edu catoare, creem un cadru aparte și, fiecare

34 partic ipant la această acțiune cred eu că are ceva de câștigat. Pe de o parte, copiii vor fi mai
fericiți și, pe de altă parte, părinții vor încerca să -și cunoască mai bine copilul, iar noi, ca
educatoare, vom avea posibilitatea de a analiza profunzimile relație i părinte -copil.
 De ce să implicăm părinții în program ele educaționale din grădiniță?
Deoarece părinții își cunosc cel mai bine copilul, l -au urmărit cum a crescut,
urmăresc detalii referitoare la perioadele copilă riei timpurii și știu momentele
dificile prin care au trecut. Am pornit la drum în programul de parteneriat în ideea
că părinții merită să fie respectați prin faptul că dețin cele mai multe informații
despre copiii lor. Parteneriatul grădiniță -familie se referă la construirea unor
relații poziti ve între familie și grădinița, la o unificare a sistemului de valori care
poate avea un efect benefic asupra copiilor, atunci când aceștia văd educatoarea
sfătuindu -se cu părinții.
Programul educativ desfășurat în perteneriat cu familia, poate deveni un st art bun pentru
a crea părinților respect față de sine și încredere în comportamentele parentale. Astfel, ei pot
deveni părinți mai buni. Prin programul desfășurat părinții își pot vedea propriul copil într -un
mod deosebit, pot aprecia mai bine care îi sun t abilitățile, aptitudinile, problemele și posibilitățile
de rezolvare a diferitelor cerințe speciale sau normale în procesul dezvoltării. Această activitate
eficientă cu părinții în perioada copilăriei timpurii, poate servi ca model pentru implicarea
acestora în activitatea școlară. Copilul învață din acest parteneriat faptul că părinții sunt o parte
importantă a educației lui. Este un prilej de rezolvare creativă a conflictului dintre generații și de
constituire a premiselor de soluționare a lui. Prin ace st program educativ, părinții, ajung să fie
mai responsabili, mai implicați în dezvoltarea și educarea copilului lor, mai obiectivi și
stimulativi, iar educatoarea poate întări interacțiunile și relațiile dintre părinți și copii.
Fiecare ședință a cuprins mai multe etape importante:
Prima parte a ședințelor cuprinzând :
 Reactualizarea cunoștințelor discutate anterior și discutarea temei de casă ,
urmărindu -se cât de departe s -a ajuns cu părinții , înțelegându -le opțiunile,
verificând dacă mesajele prezentat e au fost înțelese și însușite, fiecare părinte
aude și înțelege că și ceilalți părinți folosesc și experimentează lucrurile propuse
în aceste ședințe, sub denumirea sfaturi pentru părinți.
 Prezentarea de noi cunoștințe organizate pe teme propunând pentru această parte
implicarea părinților prin întrebări, urmărind felul în cere sunt percepute de către
părinți noile cunoștințe transmise. Întrebările fiind referitoare la ce fac/cum
reacționează copiii lor în diferite situații , sau cum reacționează ei la dif eritele
comportamente sau manifestări ale copiilor.
 Experiența împărtășirii sentimentelor are un mare impact pozitiv în motivarea
părinților și în încurajarea lor. Auzind și despre alte situații părinții își întăresc

35 convingerea că se poate și , așa vor aju nge s ă-și schimbe atitudinea în bine, să
sesizeze importanța educației copilului cât mai devreme, s ă creeze condiții
favorabil e pentru educația copilului său, s ă identifice soluții și modalități
eficiente în educația copilului . Știi că nu ai un copil extra ordinar, se poate să fi
greșit undeva. Tu, părint ele lui, deși n -ai vrut, uneori nu ai procedat toc mai bine.
Trebuie doar să recunoști asta și să dorești să schimbi lucrurile în bine.
 Discuțiile cu părinții despre modul cum aplică și cum reacționează la situațiile
model prezentate , adaptate la modul lor de viață , dificultățile pe cere aceștia le
întâmpină în înțe legerea sau aplicarea sarcinii. Recunoașterea și valorizarea
oricărui efort din partea părinților, nu se emit judecăți de valoare, nu se
sancțion ează greșelile de interpretare ale părinților. Se pune accent pe implicarea
lor nu pe soluțiile concrete. Eforturile părinților nu sunt judecate, pentru a lăsa
responsabilitatea totală la îndemâna lor. Stimularea părinților să pună întrebări și
să comentez e lucrurile prezentate.
 Tema pentru acasă

Derularea programului
1. Prima ședință s-a desfășurat în data de 02.02.2016, la ședință participând un
număr de 10 părinți.
Tema ședinței “Ce înseamnă a acorda atenție copilului?”
Obiectivele acestei șed ințe au fost:
 să-i facă pe părinți să înțeleagă că acordarea atenție i, influențează comportamentul
copilului;
 să-i facă pe părinți să înțeleagă că pot acorda atenție copilului într -o manieră pozitivă sau
negativă ;
 să-i determine pe părinții să învețe să ac orde copilului atenție pozitivă în special, dacă vor
să stimuleze comp ortamentul pozitiv al copilului;
Etapele de desfășurare a ședinței :
Deschiderea ședinței se face cu urări de bun -venit;
– Bine ați venit, mă bucur să vă văd într -un număr așa de mare!
Prezentarea noilor cunoștințe
Copiii sunt energici și ocupați toată ziua. Ei fac totul pentru a vă atrage atenția cu lucruri
frumoase sau mai puțin frumoase. Copilului îi place să atragă atenția, iar dumneavoastră vă place
când copilul vă atrage atenția înt r-o manieră drăguță. Dând atenție la lucrurile pe care copilul le
realizează, subliniați ceea ce el face bine, astfel copilul primește tot mai multă încredere în sine.

36 Dacă veți da mai multă atenție la lucrurile bune pe care copilul le face, el va continua să facă
lucruri bune.
Câteodată, când copiii fac un lucru bun, dar părinții nu le acordă atenție, atunci, nici
copiii nu se mai bucură de ceea ce fac.
Alte ori copiilor li se dă atenție doar atunci când fac lucruri rele. Este păcat, căci astfel
vor face mai des acele lucruri rele, pentru că ei au nevoie de atenție.
Sfaturi pentru părinți:
 acordați, pe cât posibil, atenție lucrurilor frumoase pe care le face copilul;
 mângâiați -l clipind din ochi sau sau arătându -vă interesul;
 spuneți copilului ceea ce face bine, astfel, copilul devine mai încrezător în sine;
 nu dați atenție prea mare lucrurilor rele pe cere le face.
 puteți acorda atenție într -o manieră pozitivă sau negativă;
 învățați să acordați atenție pozitivă, dacă doriți sa stimulați comportamentul
pozitiv al copilului;
 Ce vă place în comportamentul copilului dumneavoastră?
 Ce nu vă place în comportamentul copilului dumneavoastră?
 Ce puteți face pentru a influenta în mod pozitiv comportamentul copilului
dumneavoastră?
Desfășurarea unui joc exercițiu: "Cu m să ne lăudăm copilul?"
Scopul acestui joc a fost să -i determine pe părinți să realizeze c e le place și ce nu le place
în comportamentul copiilor lor și, în plus, să își dea seama c ă regulile diferă în funcție de
situație, de copil și de părinte.
Materia lul folosit în desfășurarea jocului: cartoane în formă de cerc, colorate în roșu,
galben, verde.
Împart cartoanele colorate, fiecare părinte primind câte un carton din fiecare culoare.
Cercurile reprezintă culorile semaforului. Explic care este intenția jocului. Dau exemple de
diverse lucruri pe care le fac copiii: părinții au posibilitatea să reacționeze prin intermediul
cartoanelor primite. Verde înseamnă: asta îmi place, dar nu în mod deosebit: nu intervin. Galben
înseamnă: câteodată îmi place, câteod ată nu, depinde de situație și, de starea mea de spirit…
Roșu înseamnă: asta nu îmi place absolut deloc: aici intervin. După citirea fiecărei situații,
părinții vor ridica un anumit carton . Cer întotdeauna părinților să își motiveze alegerea, având
grijă c a fiecare părinte să aibă ocazia să -și spună opinia.

37
Lista situațiilor -model:
o copilul pleacă de la masă în timp ce mâncați;
o copilul sare pe canapea;
o copilul nu își strânge jucăriile;
o copilul ia jucăria altui copil cu brutalitate ;
o copilul nu vrea să mearg ă la culcare la ora fixată, deși l-ați rugat de mai multe ori;
o copilul aduce murdărie în casă;
o copilul vorbește urât.
După prezentarea listei cu situațiile model fiecare părinte participant la ședință a luat
cuvântul, spunându -și fiecare propria părere, î n legătură cu asemănările și deosebirile, găsite în
situațiile prezentate.
La prima situație model prezentată când copilul pleacă de la masă în timpul mesei, 2
părinți au ridicat cartonul galben, considerând că acel comportament este acceptat sau nu în
funcție de situație, iar 8 cu ri dicat cartonul de culoare roșie, exprimându -și dezacordul și simțind
nevoia să intervină.
La a doua situație model, când copilul sare pe canapea, toți cei 10 p ărinți au ridicat
cartonul roșu, fiind în dezacord total cu această situație.
A treia situație prezentată și a patra când copilul nu își strânge jucăriile , sau ia jucăria
altui copil, a determinat toți p ărinții să ridice cartonul roșu, nici această situație nu este una
tolerată.
În situația în care copilul nu vrea să meargă la culcare la ora stabilită, după ce este rugat
de mai multe ori, 6 părinți au ridicat cartonul roșu, iar 4 au ridicat cartonul galben. Această
situație e privită în mod diferit de către părinți, unii sunt mai toleranți, alții nu prea.
În ulti mele două situații prezentate, părinții au ridicat cartonul roșu, nu sunt de acord.
Cum vi s -a părut?
 M.M.
"Mie personal, mi s -a părut interesant. Deși vin în fiecare dimineață cu copilul meu să -l
aduc la grădiniță, astăzi acest loc mi s -a părut puțin mai diferit acum față de cum îl percep
dimineața, a fost o atmosferă plăcută care mi -a creat o stare de mai multă siguranță ".
Ați învățat ceva? (Eventual: de ce nu?)
 G.A
"Am învățat multe lucruri noi, pe care mărturisesc că nu le știam, pr obabil că aplicând
cele prezentate, relația cu copilul meu va deveni mai detensionată deoarece Paula manifestă o

38 gelozie exagerată față de fratele mai mic. Suntem neputincioși din acest punct de vedere,
încercând o abordare echilibrată față de amândoi copi ii, dar ea este nervoasă, agresivă verbal, în
ceea ce -l privește pe fratele ei ".
Atmosfera vi s -a părut plăcută? (Eventual: de ce nu?)
 P.M
"Da, a fost o atmosferă destinsă și foarte plăcută și m -am simțit foarte bine.
Cred că tot ce ne -a fost prezentat o să aibă efecte pozitive în relația cu copilul, de cele mai multe
ori noi, ca părinți suntem tentați să reacționăm doar atunci când copilul face ceva ce nu ne place,
neluând în seamă comportamentele frumoase ".
Mai sunt întrebări sau observații?
 F.T
"Vorb im ca și cum totul ar depinde doar de părinți care sunt vinovați că nu știu când să le
acorde atenție copiilor și în ce fel. Uneori totul depinde de copil. Pe unii copii pur și simplu nu
reușești să -i schimbi în bine, oricât ai încerca. Un copil răsfățat e u cred că așa va rămâne mereu
și ar trebui să ne resemnăm ".
 B.E
"Mi-ar place ca copilul meu să se comporte frumos mereu, dar cred că nu știu când și
cum să -i acord atenția cuvenită. Poate la finalul acestui program o să știu mai bine cum să
relaționez cu el, sper că totul se va schimba în bine ".
 C.L
"Cred că o soluție ar fi să petrec mai mult timp cu copilul meu, să găsesc timpul necesar
pentru a sta mai mult în preajma lui, doar așa voi reuși să -i urmăresc fiecare comportament în
deaproape ".
 R.E
"Credeți că am să reușesc aplicănd cele învățate să îndrept ceva în comportamentul lui
Paul? Am să încerc să -mi îndrept atenția mai mult față de el ".
 C.I
"Copilul meu are probleme de comunicare…mi -e greu să le discut de față cu ceilalți
părinți despre aces te probleme ".
 Ș.M
"Nu știu ce să zic…mi -e greu…am încercat ".

39
Tema pentru acasă
1.Urmăriți săptămâna aceasta ce face copilul dumneavoastră; ce face el pentru a vă atrage
atenția?
2. Încercați să descoperiți săptămâna aceasta cel puțin un lucru cu care copilul vă atrage atenția.

Închiderea ședinței se face printr -un scurt rezumat a celor discutate, cerând
părinților să comenteze pe scurt prima ședință, apoi părinții primesc fișele cu tema
de casă, pe care vor nota un comportament cu ca re copilul le va atrage atenția .
Dacă mai există întrebări, vă rog să le adresați, dacă nu, ne întâlnim marțea viitoare la ora 13.

2. A doua ședință s-a desfășurat în data de 16.02.2016, la ședință au participat 12
părinți, având ca temă ,,Aprecierea comportamentelor pozitive ale copilului,, .
Obiectivele acestei ședințe au fost:
 să îi convingă pe părinți că laudele îi pot stimula pe copii să se comporte mai des într -un
fel dezirabil;
 să îi stimuleze pe părinți să -și laude copilul pentru faptele bune pe care le face ace sta,
fiindcă: atmosfera din casă este mult mai plăcută; oferă copilului o imagine pozitivă față
de sine însuși;
 să învețe să formuleze o apreciere pozitivă, părinții trebuie să explice copilului de ce l -au
lăudat, copilul, nu își dă seama pentru ce a fost lăudat și este confuz.
O manieră frumoasă de a acorda atenție, este aprecierea sau lauda.
Copiii fac în fiecare zi o mulțime de lucruri pa care la puteți aprecia. Spuneți copilului
ceva lăudabil despre ceea ce a făcut bine. De exemplu:
"E foarte drăguț d in partea ta că ai dat televizorul mai încet când eu vorbeam la tale fon"
"Ai farf uria aproape goală. Ce drăguț!"
Copiii fac unele lucruri bune în sine, dar pe care dumneavoastră le apreciați drept obișnuite.
Chiar și lucrurile obișnuite merită apreciate.
Dacă doriți să faceți un compliment copilului faceți -l direct, altfel, copilul nu va ști pentru
ce l-a primit. Copiii își dau seama imediat dacă vorbiți serios sau nu.
Câteodată, copiii fac ceva drăguț pe care dumneavoastră probabil îl găsiți normal. Și luc rurile
obișnuite merită un compliment.

40
Sfaturi pentru părinți:
o urmăriți în fiecare zi lucrurile bune și drăguțe pe care copilul le face;
o lăudați -l imediat ce a făcut un lucru bun;
o spuneți ceva despre comportamentul bun;
o nu ezitați să o faceți direct

Etape le ședinței:
Deschiderea ședinței și discutarea temei pentru acasă.
Deschiderea ședinței cu urarea de ,,Bun venit!,, adresată părinților și anunțarea numărului
de participanți, motivarea absențelor unora dintre părinți.
Doi părinți au anunțat că nu pot pa rticipa la ședință, întrucât au apărut niște probleme
familiale, care nu pot fi amânate.
Discutarea temei pentru acasă revenind asupra celor discutate în ședința trecută, pentru a
vedea dacă există întrebări/observații.
Rezumând cerințele din săptămâna pr ecedentă, cer părinților să dea exemple prin ce
lucruri bune au reușit copiii să le captez e atenția în săptămâna trecută.
Cine poate să povestească cum și -a încurajat copilul atunci când acesta a făcut un lucru bun?
 C.L
"Garofița m -a ajutat să fac ordine în casă. Și -a aranjat hainele în dulap, a făcut ordine la
jucării. Apreciez mult gestul tău, știam că o să te descurci, ești o fată pe care mă bazez "!
 B.E
"Daria, și -a luat creioanele colorate și foarte conștiincioasă a desenat un copac înflorit.
Îmi pla ce cum ai desenat copacul este foarte reușit, ai folosit niște culori potrivite "!
 B.R
"Gabriel a mers în curte ducând resturile rămase de la masa de prânz picicii. Ai făcut o
faptă bună, ești un copil descurcăreț, eram convinsă că vei reuși să hrănești ani malele "!
 S.M
"George a mers să -și ajute bunica să ducă lemne în magazie, la sfărșit bunica l -a
recompensat dându -i bani să -și cumpere o minge. Foarte bine, după faptă și răsplata, poți să o
ajuți mai des pe bunica la breburi "!

41  R.E
"Eu îl găsesc pe Paul me reu în fața televizorului, nu se schimbă atunci când vine de la
grădiniță…din cauza problemelor pe care le am țip la el și îl cert, fiind mai emotiv, izbucnește în
plâns, este ma i sensibil și se teme mereu…"
 Ș.M
"Constantin se schimbă când vine de la gradiniță și își pune singur lucrurile la locul lor
în dulap. Mă bucur că ști să -ți aranjezi singur hainele, ești un copil ordonat, poți face lucrul
acesta în fiecare zi "!
 Ș.O
"L-am așteptat când a ieșit de la grădiniță…iar după ce am ajuns acasă mi -a spus cum a
fost la grădiniță. Îmi place că e atent și îmi spune ce face când îl întreb. Mi -a părut bine atunci…"
 M.M
"Ioana o ajută pe sora mai mare să aducă plasa cu cumpărături, când vine de la magazin.
Știam că o vei ajuta pe Amalia, așa dovedești că eș ti o soră bună "!.
Rezumând relatările părinților se constată că majoritatea copiilor au făcut lucruri
frumoase pe care părinții au știut să le aprecieze lăudându -și copiii drept recompensă.
Prezentarea noilor cunoștințe :
Desfășurarea unui joc exercițiu: fierbinte – rece
Scopul acestui joc este să evidențieze diferența dintre cele două modalități de intervenție:
cea pozitivă și cea negativă. Invit doi părinți să se ofere voluntari și îi poftesc să iasă pe hol.
Grupul indică un obiect vizibil prezent în înc ăpere. Voluntarii intră în sală și trebuie să ghicească
obiectul respectiv. Membrii grupului le dau indicații, strigându -le “fierbinte” sau “rece”, în
funcție de distanța dintre aceștia și obiect. Instruiesc pe părinți să îl îndrume mai întâi negativ pe
cel dintâi volunt ar, folosind asemenea exclamația precum “rece”, “greșit”, “ceva mai bine
acum”, “nu te grăbi” etc. Al doilea voluntar este îndrumat în mod pozitiv: “fierbinte”, “foarte
bine”, “ești foarte aproape” etc. Întreb apoi pe voluntari cum s -au simț it și dacă vor să repete
experiența. Cel care a fost îndrumat negativ s -a simțit jenat și astfel s -a încăpățânat și a căutat
mai bine. Cel care a fost îndrumat pozitiv s -a simțit încurajat de public și a considerat exercițiul
foarte simplu. Am grijă să îi acord voluntarului îndrumat negativ atenție și timp. La sfârșit
accentuez următorul lucru: din acest exercițiu trebuie să învățăm că “îndrumarea pozitivă” este
mai plăcută și că te ajută să îți atingi mai repede scopul decât “îndrumarea negativă”. La fel s e
întâmplă și în relația părinte –copil. Lăudându -l și acordându -i atenție copilului aveți mai mult
succes decât certându -l și pedepsindu -l. Îndrumându -l în mod pozitiv, copilul capătă o mai mare
încredere în sine. Dacă îl îndrumați în mod negativ, încreder ea lui în sine se diminuează și se
simte frustrat. Părintele îndrumat negativ nu a vrut să repete exercițiul.
 Apreciază eforturile copilului, nu așteptările tale!

42 Aprecierea verbală față de copil ar trebui să fie întotdeauna făcută față de efortul și
progresele pe care acesta le face și mai puțin, sau foarte rar, față de rezultatele lui. Așa încurajăm
dezvoltarea copilului și îl învățăm să tolereze disconfortul și efortul în situații dificile și scădem
riscul apariției temerii de eșec. Ca părinte, abordare a corectă pe care va trebui să o avem va avea
legătură cu copilul, nu cu nevoile mele ca și părinte, adică, în loc de „sunt mândru de tine”,
apreciere care are legătură cu nevoia mea de a mă simți bine ca și părinte, pot exprima „mă bucur
să te văd mulțumi t de tine, apreciez mult efortul pe care l -ai depus”. În acest mod, copilul
înțelege că suntem alături de el și atunci când greșește, nu îi va fi teamă că pierde aprecierea
noastră și nu învață nesănătos teama de a nu ne dezamăgi sau nevoia de a fi pe plac ul celorlalți,
ignorându -și propriile nevoi. Când aprecierea mea este legată de rezultat, copilul învață că
valoarea și aprecierea lui este condiționată și devine din ce în ce mai atent în a ne mulțumi pe
noi, ca și părinți, în loc să fie mulțumit de el. Ș i să ne simtă pe noi că îi suntem alături în orice
situație, când este vesel să ne poată împărtăși bucuria, când este dezamăgit să poată vorbi despre
dezamăgirea lui, când a avut un eșec sau a greșit față de el sau față de altcineva să poată vorbi cu
noi. Așa copilul simte că ne pasă de el și că este apreciat necondiționat.
 Feed back -ul oferit părinților:
-"Țin să vă felicit, v -ați descurcat foarte bine, mi -a plăcut modul în care a decurs această
întâlnire! Știam că totul o să iasă bine "!
Tema pentru acasă:
1. Urmăriți săptămâna aceasta lucrurile bune pe care copilul le face.
2. Recompensați -l săptămâna aceasta în fiecare zi cel puțin o dată pentru comportarea frumoasă.
Încheierea ședinței se face prin rezumarea pe scurt a celor prezentate și ascultarea opi niilor a
câtorva părinți.
 B.E
"Deci, ar trebui să -mi laud copilul mai mult? Deși, câte oadată îl laud poate mai mult
decât trebuie, el continuă să mă supere ".
 C.L
"Și eu mă străduiesc să laud copilul, de câte ori face un lucru bun, doar că cei din jurul
meu au înfluențe negative asupra lui; tatăl îl ceartă mai mereu, iar bunica nu îl laudă, dar
obișnuiește să -i dea multe dulciuri ".
 G.A
"Eu obișnuiesc ca foarte rar să -mi laud copilul, doar atunci când acesta face un lucru mai
deosebit, spre exemplu, săptămân a trecută m -a ajutat să așez masa, iar la sfârșit, după ce eu am
spălat farfuriile ea le -a aranjat în dulap ".
Rezumarea pe scurt a celor discutate, iar dacă nu mai sunt întrebări și nelămuriri ședința se

43 încheie reamintind părinților ziua și ora când ne vo m reîntâlni.
 F.T
"Ar avea oare rezultate și ar merita efortul? Fiecera își cunoaște copilul…Nu aș putea să
spun nici că sunt mulțumită și nici că n u sunt…Nu știu ce să spun…"

3. A treia ședință s-a desfășurat în data de 23.02.2016, părinții particip anți fiind în număr
de 12, având ca temă “ Învățăm cum să impunem limite? ”
Obiectivele acestei întâlniri au fost:
 să înțeleagă că în orice situație există diverse modalități de a stabili limite pentru
comportamentul copilului și că părinții sunt aceia car e vor alege intotdeauna care este cea
mai potrivită modalitate
 să înțeleagă că tocmai în stabilirea limitelor este de o mare importanță să fie cât mai clari
și consecvenți și totodată atenți la limbajul și formularea folosită
 să învețe cum să fixeze limite , ce pot spune și ce nu, cum pot să reacționeze atunci când
copiii nu ascultă (imediat) – părinții înțeleg că își ating scopul mai degrabă atunci când
reacționează pozitiv decât atunci când reacționează negativ față de încălcările unor reguli
Deschidrea ș edinței și discutarea temei pentru acasă
-"Bine ați venit, mă bucur să vă revăd într -un număr atât de mare, așa vom putea începe la timp "!
Se poartă o discuție referitoare la cele discutate în ședințele anterioare, apoi se trece la
verificarea temei de acasă.
Există vreo persoană care nu a făcut tema? Dacă există o rog să invoce motivul.
Cine dorește să ia cuvântul ?
Dorește cineva să ne spună dacă copilul său a făcut vreun lucru care nu a fost tocmai pe plac?
 M.M
"Ioana a stricat păpușa surorii ei. Am r ugat-o să-i dea păpușa ei, dar ea a ripostat și, a
început să țipe. Am trimis -o să stea singură într -un colț mai întunecos. După aproximativ 5
minute, a venit cu păpușa ei în mână și a întins -o surorii sale, spunând: eu am stricat -o, eu merit
o păpușă stri cată".
Prezentarea noilor cunoștințe
 Ce înseamnă a fixa limite?
Copiii câteodată scapă de sub control și de îndată ce își văd sora sau fratele, încep să se
certe. De parcă altfel nu se poate!
Într-un astfel de moment, ignorarea nu își are sensul. A ignor a copilul nu va da rezultate.

44 În astfel de situații, singurul lucru care dă rezultate este acela de a pune copilul separat. Nu timp
indelungat, cinci minute, într -un loc neplăcut, de exemplu, pe hol. Explicați întotdeauna de ce
faceți asta. Dar nu intrați în discuție cu copilul. Luați -l înapoi după cinci minute. I -a trecut. Nu
este nevoie sa îi dați o altă pedeapsă. Este mult mai bine dacă dați atentie lucrurilor frumoase pe
care le face. Dacă nu mai puteti stăpâni copilul, atunci si ngura metodă este să -l izolati.

Sfaturi pentru părinți :
o puneti copilul sa stea separat;
o explicați de ce faceți aceasta;
o căutați un loc mai neplăcut pentru el, unde să nu se poată distra;
o nu o faceți prea des;
o acordați mai multă atenție lucrurilor frumoase;

 Situațiile -model “Ce aș face eu?”
1. Veronica rupe desenul fratelui ei.
2. Radu se joacă cu mingea în casă.
3. Radu vorbește urât cu sora lui și începe să țipe fără motiv.
4. Anca se joacă cu chibriturile.
5. Mihai se enervează fiindcă nu are voie să meargă afară și încep e să lovească cu
picioarele în ușă.

Care e ste părerea dumneavoastră în legătură cu aceste comportamente, cum ați proceda în
această situație?
 M.M
"Se pare că toate situațiile prezentate relevă comportamente negative, în acest caz trebuie
să luăm măsuri , eu aș expl ica clar mai întâi copilului care sunt regulile mele și aș stabili de
comun acord cu el ce sancțiuni voi aplica dacă le încalcă".
 F.T
"Văd că îți place să te joci cu mingea. Dar jucatul cu mingea în casă nu îmi place, pentru
că poți sparge cev a sau strica peretele. Ce am putea face ? Ce zici să ieșim în parc să facem
asta? Dacă mă ajuți cu curăț enia, putem ieși pentru o oră".
 R.M
"Nu ai voie cu chibriturile, ai putea provoca un incendiu, pune -le înapoi, copiii nu pun
mâna pe chibrituri, nu su nt jucării" .

45
Tema pentru acasă
1. Urmăriți săptămâna aceasta ce face copilul dumneavoastră; ce face el pentru a vă atrage
atenția?
2. Încercați să descoperiți săptămâna aceasta două lucruri cu care copilul vă atrage atenția.
Închiderea ședinței se face printr -un scurt rezumat a celor discutate, cerând părinților să
comenteze pe scurt cele discutate, întreb dacă sunt comentarii sau dacă ceva a rămas nelămurit.

4. A patra ședință s-a desfășurat în data de 01.03.2016 și, au fost interesați să participe 10
părinți.
Tema “ A spune nu și a interzice într -o manieră pozitivă”
Obiective le ședinței :
 părinții învață să fixeze limite verbal , limite între un comportament acceptabil și unul
inacceptabil;
 părinții învață cum să formuleze cât mai clar o interdicție;
Deschiderea ședinței și verificarea temei de acasă.
-Sunt încântată să vă revăd! Există cineva care a întâmpinat greutăți în rezolvarea temei?
Cine vrea să ia cuvântul?
 B.R
"Gabriel a aruncat cu o piatră în geam. L-am trimis în casă, spunându -i: astăzi ești
pedepsit, nu mai ai voie să ieși afară. Copilul a ripostat începând să țipe. Atunci, l -am luat de
mână și l -am închis în beci pentru câteva minute. Când i -am dat voie să iasă și – a cerut iertare.
Deci la noi a dat rezultate ".
 R.E
" Paul a rupt caietul fr atelui mai mare. I -am luat bici cleta și i -am dus -o la bunici, șt iind că
îi place să se plimbe cu ea toată ziua. A incepul să plângă și mi -a promis că nu se mai atinge de
caietele fratelui. Se pare că și la noi se vă rezultatele ".
Prezentarea noilor cunoști nțe
O manieră clară de a fixa limite este aceea de a spune nu. Spuneți nu în situația în care
copilul face sau întreabă ceva ce nu vă place. Explicați mai întâi copilului de ce nu are voie să
facă ceea ce a făcut, atunci copilul va înțelege mai bine interd icția.
Câteodată, copiii verifică dacă vorbiți serios sau nu. De aceea, atunci când pronunțați
cuvântul nu, acesta trebuie să fie cât mai convingător: nu este nu!
Nu folosiți prea des nu, deoarece copiii nu vor mai asculta.

46
Sfaturi pentru părinți:
o spuneți clar ce are și ce nu are voie să facă;
o explicați de ce nu are voie;
o nu este nu;
o nu spuneți prea des nu;
o faceți complimente pentru lucrurile frumoase pe care copilul le face, copiilor le
place să fie lăudați.
Cum să spunem NU
Este ușor să spuneți “nu” și să stabiliți interdicții dacă sunteți consecvent și impuneți
reguli clare. Copiii înțeleg că “nu “ înseamnă “nu” și nu mai comentează. Nu este ușor să fii
mereu consecvent dacă ești obosit sau dacă ai prea mulți copii…de asemenea, membrii unei
familii acți onează fiecare în felul lui. Încercați, în orice caz, să alegeți o linie de acțiune, astfel
încât copiii să înțeleagă ce le permite mama și ce le permite tata. Părinții sunt cei care impun
regulile. De aceea este important să ținem cont de nevoile și posib ilitățile copiilor, să nu le cerem
prea mult. Lăsați -i pe copii să contribuie și ei pe cât posibil. Nu este suficient să spuneți “nu”,
este foarte important să îi explicați de ce o faceți. (fiindcă este periculos, fiindcă nu se cuvine,
sau pentru că ar put ea avea urmări nedorite).
 1.Copilul:
Este ora 5 și Marian o întreabă pe mama dacă îi dă voie să mergă la joacă afară.
Părintele așa da :
"Este ora 5, peste jumătate de oră trebuie să mâncați.
Fiul dumneavoastră Marian intră în bucătărie și vă întreabă…Pot s ă ies mai întâi afară
apoi să mănânc "?
Părintele așa nu :
"Nu pleacă nimeni la joacă până nu servim masa, după ac eea puteți să ieșiți la joacă ".
 2. Copilul :Daria 6 ani
Mâine este duminică și vrea să meargă la verișoara ei Ioana, întreabă pe mama dacă o
lasă să meargă la ea.
Părintele așa da :
"Mâine este duminică și vreți să mergeți împreună cu copiii dvs Dari a, Claudia și Adrian
la bunica, fiindcă i -ați promis acest lucru ".
"Nu poți să mergi mâine la Ioana, deoarece am promis bunicii că vom merge la ea , o să
mergi duminica viitoare la Ioana ".
 3. Copilul: Miruna 5 ani , vrea să se uite la desene animate. Dumneavoastră călcați rufele
și aveți nevoie de priză, ea insistă să o lăsați la televizor, cum procedați?

47 Părintele așa da :
"Nu pot să te las la telev izor decât după ce termin de călcat, e important să avem hainele
călcate, la televizor te poți uita după aceea ".

Tema pentru acasă:
1.Dați un exemplu despre ceva ce copilul nu are voie să facă și totuși face.
2.Cum arătați dumneavoastră copilului că sunte ți nemulțumit de ceea ce face?. Ce faceți mai
exact? Precizați ce anume îi spuneți?
Dacă nu mai sunt întrebări sau nelămuriri, ședința se încheie, mulțumind părinților pentru
colaborare amintindu -le data și ora următoarei întâlniri.

5. A cincea ședință s-a desfășurat în data de 08.03.2016 și au fost arătat disponibilitatea
de a participa 11 părinți.
Tema “Ignorarea comportamentelor negative și aprecierea celor pozitive”
Obiectivele ședinței au fost:
 să înțeleagă ce comportamente ale copiilor lor pot fi s au nu ignorate și ce efect are
ignorarea asupra copilului;
 să învețe cum să ignore comp ortamentul nedorit al copilului.
Deschiderea ședinței și discutarea temei de casă
Urez bun venit părinților, i nvit părinții să ia cuvântul și să prezinte tema de casă..
 R.E
"Paul nu are voie să se apropie de fântână, dar el mereu își găsește de joacă prin preajmă.
I-am exlplicat de mai multe ori că acolo este un loc periculos, dar el se pare că uită mereu. Îl
ameninț că dacă nu ascultă, nu o să -l mai las să se dea cu bici cleta ".
 R.M
"George nu are voie să mănânce dulciuri înainte de masă, însă el, când vine de la
grădiniță se duce direct la bombonieră. Am încercat să -i explic că dulciuri se mănâncă doar după
masa de prânz, el continuă să o facă. Am ascuns bomboniera și el s-a enervat văzând că nu mai e
la locul ei și m -a lovit cu picioarele. M -am supărat și l -am pus la colț, dar el a continuat să
lovească cu picioarele în perete. La noi, se pare că nimic nu dă rezultate ".
Prezentarea noilor cunoștințe
Câteodată, copiii fac ceva ce nu au voie, doar ca să vă atragă atenț ia și să fie băgați în
seamă. D acă dumneavoastră le -o acordati, atunci ei continuă. Atunci cea mai bună soluție este

48 aceea de a nu răspunde, deci, a ignora.
Ignorarea are efect doar dacă ați spus copilului ce are voie să f acă și ce nu are voie. După
ce ați spus deja nu înseamnă că, ați interzis.
A ignora este dificil. Copiii vor încerca să vă atragă atenția. Pentru a va menține această
poziție, puteti face altceva; citiți ziarul sau ieșiți pur și simplu din ca meră.
Dacă observați că face ceva periculos, se joacă cu foarfeca sau cu chibriturile, atunci
bineînțeles că va trebui să reacționați. Ignorarea ajută în special copiii care se plâng sau au o
atitudine mai nervoasă , dar dă rezultate mai ales atunci când c opiii plâng sau se enervează.
Sfaturi pentru părinți
o spuneți mai întâi copilului ce are voie să facă și ce nu;
o nu reacționați dacă încearcă să vă atragă atenția;
o încercați să vă mențineți poziția făcând altceva;
o reacționați întotdeauna față de un comportam ent periculos;
o acordați atenția cuvenită pentru lucrurile frumoase, astfel, copiii vor continua să
facă lucruri frumoase.
 C.L
“Eu sunt împotriva ignorării. Mă supăra m foarte tare atunci când mama mea nu îmi
vorbea câte o zi întreagă și se prefăcea că nu ex ist.”
 B.R
“Faptul că îl ignor nu ajută cu nimic, copilul face tot ce vrea el.”
 M.M
“Pur și simplu nu reușesc să -l ignor.”
 R.E
“Am încercat să -l ignor, însă efectul a fost contrar: copilul meu a început să plângă și să
tragă de mine…” .

Tema pentru acasă :

1. Încercați, săptămâna aceasta, să ignorați copilul dacă are un comportament mai urât, cu care
încearcă să vă atragă atenția.
2. Recompensați -l în fiecare zi pentru lucrurile frumoase.
Încheierea ședinței.

49
6. A șasea ședință s-a desfășurat în data de 15.03.2016 și au participat 9 părinți.
Tema “Izolarea copilului atunci când acesta se comportă într -un fel nedorit”
Obiectivele acestei întâlniri au fost:
 înțelegerea de către părinți în care situații trebuie separat, izolat copilul;
 să înțeleagă care sunt “regulile de joc” printre altele, să izoleze copilul pentru 5 minute,
să nu discute, să considere incidentul terminat odată cu terminarea pedepsei;
 aducerea la cunoștință părinților care sunt riscurile dacă, de exemplu, izolează copilul
într-o încăpe re în care el se poate distra.
Deschiderea ședinței și discutarea temei de casă
Urez bun venit părinților remarcând absența câtorva dintre ei și întreb dacă nu știe careva
motivul pentru care lipsesc. Atunci pentru că nu am fost anunțată, voi încerca să -i contactez
telefonic.
Rezumăm împreună cele discutate în ședința anterioară și îi rog să ia cuvântul pentru a ne
relata ce probleme au întâmpinat în rezolvarea temei.
 Ș.M
"Constantin a început să bată mingea în casă, în timp ce eu făceam curat. Am încerca t să-l
ignor văzându -mi în continuare de treabă. Dacă a văzut că nu poate să -mi atragă atenția, a luat
mingea și a ieșit în curte. Reacția mea a fost: vezi, știam eu că tu ești un copil care isteț care știe
că mingea se joacă afară ".
 V.O
"Victor a luat tel ecomanda și a schimbat canalul în timp ce eu urmăream un film, l -am
lăsat puțin prefăcându -mă că nu am sesizat ce făcuse, după care i -am spus: nu vrei să mă lași să
văd și eu filmul până la sfârșit, apoi ne putem uita împreună la desene animate. A înțeles și s-a
arătat foarte încântat de propunerea făcută ".
Prezentarea noilor cunoștințe
Câte odată copilul scapă de sub control și deîndată ce își vede sora sau fratele, încep să se
certe. De parcă altfel nu se poate!.
Într-un astfel de moment, ignorarea nu îș i are sens. A ignora copilul nu va da rezultate. În astfel
de situații, singurul lucru care dă rezultate este acela de a pune copilul separat. Nu timp
îndelungat, doar cinci minute într -un loc neplăcut. Explicați întotdeauna de ce faceți asta, dar nu
intrați în discuție cu el.

50
Sfaturi pentru părinți:
o puneți copilul să stea separat;
o explicați copilului de ce faceți asta;
o căutați un loc cât mai neplăcut pentru el în care să nu se poată distra;
o nu faceți acest lucru prea des;
o încercați să acordați mai mu ltă atenție lucrurilor frumoase.

Tema pentru acasă:
1. Puneți copilul pentru scurt timp să stea separat, dacă a făcut un lucru rău.
2. Observați dacă acest lucru are vreun efect?
3. Dacă nu are niciun efect, unde să fie greșala?
Încheierea ședinței, amintind data și ora următoarei întâlniri.

7. A șaptea ședință s-a desfășurat în data de 22.03. 2016, numărul părinților participanți a
fost de 9.
Tema “Pedepsirea copilului atunci când acesta manifestă un comportament mai puțin agreat de
dumneavoastră”
Obiective le acestei întâlniri:
 să-i facă pe părinți să înțeleagă că, dacă ei confiscă un obiect care copiilor le face plăcere
(jocul), copiii consideră aceasta o pedeapsă
 să-i determine pe părinți învețe să nu exagereze și să nu se gândească la pedepse
nepotrivite care nu pot fi puse în apl icare, să nu înspăimânte copiii .

Deschiderea ședinței și discutarea temei de casă
 R.E
" Izolarea nu a avut nici un rezultat în cazul copilului meu, el nu poate să stea liniștit pe
un scaun "

 C.L
"Garofița a pus fierul de călca t în priză, i -am explicat mai întâi ca acel fier dacă se

51 încinge ar putea să o rănească, după care am pus -o să stea izolată într -un loc mai puțin plăcut. În
cazul meu, izolarea a dat rezultate ".
"Reacția Grofiței, ai dreptate mama, nu -i așa că puteam să mă ard"?
 Ș.O
"Pentru copiii mei, orice pedeapsă aș aplica, nu dă rezultate, pur și simplu îmi râd în față,
refuzând să facă ceea ce le cer. De multe ori situațiile mă depășesc și nu mai știu ce măsuri să
iau".
Dar totuși doresc să aflu cât de des vă sancțion ați copiii pentru comportamentele
nedorite?
Dacă faceți prea des acest lucru, copiii se obișnuiesc cu asta și devine doar singura
modalitate de a dobândi atenție negativă.
 R.M
"George și Andrei s -au certat pe o jucărie, conflictul părea să nu se mai term ine, atunci i –
am luat pe amândoi și i -am dus pe fiecare să stea într -un colț în cameră separați, dar nu a dat
rezultate, ei au continuat și acolo să țipe unul la altul căutând vinovatul. Se pare că orice
pedeapsă aplic nu ajungem la nici un consens ".

Prezentarea noilor cunoștințe
Copiii prin natura lor sunt în fiecare zi activi. C âteodată vă fac și neplăceri, precum : joacă
fotbal in cameră sau aruncă cu mancare la masă. Dacă dumneavoastră nu vă place, atunci trebuie
neapă rat să stabiliți niște limite. Fixarea acestor limite se poate face sub diverse forme.
Dacă interzici, ignori sau îl pui să stea separat și toate acestea nu dau rezultate, atunci
trebuie să încerci cu pedeapsa. Îl puteți pedepsi luându -i jocul preferat .
“Îti bați joc de mâncare? Atun ci nu mai primești nicio prăjitură!”
“Te mai joci fotbal în cameră? Atunci mingea de fotbal o inchid în debara!”
 Explicați clar copilului de ce îl pedepsiți și faceți -o direct!
Pedepsele în sine, nu sunt plăcute. Deci, nu exagerați cu pedepsele. Nu ame nințați cu
ceva ce nu puteți face, deoarece nu are sens. Exemplu: veți da bicicleta gunoierilor dacă copilul
nu o așează în boxă.
Nu pedepsiți prea des, altfel, pentru copil devine o obișnuintă și nu îl mai impresionează
cu nimic.
Mai bine acordați aten ție lucrurilor frumoase pe care le face. Astfel, preîntâmpinați
maniera negativă prin care copilul încearcă să vă atragă atenția.
Dacă îl pedepsiți des, atunci devine insensibil.

52
Sfaturi pentru părinți :
o stabiliți care ar putea fi actele majore de indisciplină;
o hotărâți regulile de comun acord cu copilul și cu ceilalți membrii ai familiei;
o stabiliți împreună, din timp, ce recompense vor urma purtărilor bune și ce sancțiuni vor
urma purtărilor rele;
o explicați copilului dumneavoastră regulile, spun eți copilului cu exactitate ce anume
așteptați de la el;
o cereți copilului să repete ce i -ați spus, puneți întrebări ca să vă convingeți că a înțeles
regulile foarte bine;
o respectați dumneavoastră înșivă regulile stabilite!. Puterea exemplului este de cele mai
multe ori de neîntrecut;
o fiți consecvent, după ce ați stabilit regulile, respectați -le de fiecare dată, acest lucru
facându -l pe copil să se simtă în siguranță, știind că dumneavoastră veți reacționa la fel
într-o anumită situație și, la o anumită purt are a lui.

Tema pentru acasă:
1. Care ar fi pedepsele la care ați recurge dacă copilul are un comportament neadecvat?
Deoarece este ultima întâlnire cu părinții, de data aceasta vom discuta tema de casă în cadrul
ședinței, invitând părinții să ia cuvântul , oferindu -le un exemplu:
Ioana a împrăștiat jucăriile prin toată casa. Afară este soare, un timp frumos tocmai bun
pentru joacă. Dorește să iasă în curte să se joace, pentru că s -a plictisit.
 G.A
Pedeapsă: "Pentru că ai făcut o așa mare dezordine și de fiecare dată faci așa, , nu mai a
voie nici să ieși afară, nici să te joci pe afară până nu strângi jucăriile ".
 B.E
Disciplină pozitivă: "Sigur Gabriel,, poți să mergi afară, după ce strângi jucăriile ".
Scopul acestor teme de acasă, a fost acela ca părin ții să observe și să noteze reacțiile
propriilor copii , felul cum aceștia au reacționat în diferite situații la comportamentele copiilor , în
urma schimbă rii propriului lor comportament, de a -i îndemna să pună în practică modelele
indicate în fiecare ședin ță și de a trage cele mai bune concluzii, având totodată ocazia de a
asculta și părerile altor părinți.

53 4.9. Evaluarea relației părinte -copil -educatoare

Îmbunătățirea relației între copii, părinți și educatoare, este con diția unei dezvoltări
sănătoase și armonioase a copilului, contribuind la p revenirea unor pobleme în comportamentul
copilului, oferindu -i mai multă siguranță și încredere. Este important pentru copil să vadă că
părinții vin la serbările lui sau cu ocazia altor activități desfășurate în in cinta grădiniței sau în
afara acesteia. Grădinița, prin metodele și procedeele pedagogice, are datoria de a interveni
direct în cazurile de îndrumare greșită a copilului în familie.
Ședințele cu părinții sunt prilejuri pentru a -i informa pe aceștia referit or la modul cum se
comportă copilul lor în relația cu ceilalți copii, în relația cu educatoarea, cum se descurcă acesta
în cadrul activităților educative. Tot la aceste ședințe, educatoarea este informată de părinți
despre problemele pe care aceștia le înt âlnesc și de cele mai multe ori le oferă soluții.

4.9.1. Relația copil -educatoare

Colectarea informațiilor de la copii în scopul de a identifica gradul în care ei sunt
satisfăcuți sau nu de relația pe ca re o au cu educatoarea, am realizat -o prin verific area stării lor
emoționale intervievându -i sub formăde joc, iar întrebările le -au fost adresate de personaje
surpri ză din povești îndrăgite de ei , „Pinochio” vrea să știe tot. (Anexa 4 ).
Acest lucru l -am realizat prin intermediul unei povestiri, consider ată un instrument de
bază pentru obținerea de informații legate de ceea ce simt copiii, ascultând părerile lor , aflând
astfel sentimentele ce le au față de grădiniță și de educatoare. Acest instrument a fost aplicat
tuturor copiilor din grupă și tema poves tirii a fost "Spune cum te simți tu la grădiniță?" . Pentru
a-i stimula pe copii să povestească, am apelat la personajul surpriză „Pinochio ”, care dorește să
afle de la ei ceea ce le place la grădiniță, ceea ce nu le place, care este relația lor cu colegii , cu
doamna educatoare, ce părere au despre grădiniță, cum arată sala lor de grupă. Povestirile
copiilor au adus dovezi prețioase despre calitatea relației pe care o au cu educatoarea și cu
colegii.
Majoritatea copiilor intervievați au demonstrat că au au o relație bună cu educatoarea, le
sunt satisfăcute trebuințele, sunt vioi, curioși, dornici, încrezători, comunică cu ușurință, sunt
capabili să intre în relații de prietenie cu ceilalți colegi, reacționează calm și activ. Sunt foarte
activi, au abilități sociale destul de bine definite, toate acestea datorându -se afecțiunii și
înțelegerii manifestate de educatoare. O mică parte din ei, cazuri izolate, nu au aceste deprinderi,
fiind vulnerabili, au unele dificultăți de adaptare socială, tind să trăiască cu intensitate maximă
problemele lor de relaționare, manifestând în grădiniță agresivitate și negativism .
În relația educator – părinte – copil e necesar să primeze copilul. El este numitorul
comun care unește educatorul de părinte și, evident, reciprocitate a este valabilă. Este foarte
important ca legătura dintre educator și copil să fie compatibilă. Părintele este mulțumit atât a

54 timp cât copilul este fericit și pleacă cu zâ mbete de la grădiniță, spunând " mai vin și mâine,
doamna".
Stabilirea unei conexiuni emoționale educator -copil, înseamnă asigurarea unui spațiu
psihologic în care atât copilul, cât și educatorul se pot exprima liber. Este foarte important ca
preșcolarii să vadă în educator un camarad de călătorie, nu o autoritate strictă. Disciplina,
impor tantă și ea în educația timpurie, se va face pe baza respectului reciproc și nu pe baza
sentimentului de teamă. Dacă nu există o conexiune emoțională între educator și copii, nimic
nu se va întâmpla mai departe în termeni de progres.
Prin observarea struc turată, educatorul ajunge să îl cunoască pe copil cu adevărat, să
înțeleagă cum este el ca persoană, ce aduce unic în grupa de copii și ce poate îmbunătăți prin
educație.
Relația e ducatoare -copil, e o relatie de prietenie, copilul are încredere în educato are,
venind spre ea cu inima deschisă și îi spune tot ce își dorește și ce gândeșt e. La rândul său,
educatoarea îl primește și îi răspunde cu aceeași sinceritate, cu aceeași înc redere. Un element
important este însă și atitudinea pe care o au părintii față de copii , ei pot influența evoluția
viitoare a acestora stimulând -o sau, din contră, frânând -o. Un climat familial lipsit de securitate
emoțională va genera o percepție asemănătoare despre realitatea socială, copilul manifestând
reținere și dificultăț i de relaționare, nefăcând fată unui mediu pe care îl percepe ca fiind ostil. De
asemenea, criticile frecvente și nejustificate au efecte negative asupra încrederii în sine, copilul
subestimându -și propriile forțe. Exagerarea laudelor și complim entelor pot gen era stări
depresive, în cazul în care copilul nu reușește să atingă scopurile înalte pe care și le -a propus
pornind de la supravalorizarea posibilităților efective pe care le are.

4.9.2. Analiza r elația copil -părinte

Abordarea actuală a educației timp urii susține că relația părinte -copil este primordială și
competențele parentale trebuie încurajate și întărite, în contextul parteneriatului grădiniță familie.
Apariția discrepanțelor între posibilitățile reale ale copiilor și așteptările părinților
constitu ie sursa complexelor, frustrărilor precum și formarii unei imagini de sine deformate.
Pentru a evalua impactul programului educativ asupra relației pe care o au cu proprii
copii, părinții au răspuns în scris la următoarele întrebări:
Dragi părinți, v in sp re dumneavoastră cu rugămintea de a face un comentariu care să
exprime impresia despre modul în care ați relaționat astăzi cu copilul dumneavoastră. Care este
părerea în legătură cu felul în care a relaționat copilul? De ce vi s -a părut așa? Cum v -ați simț it
dumneavoastră? Dar copilul?

55  B.E
"Părerea mea este că acum ne înțelegem mult mai bine, deși Daria nu mi -a făcut niciodată
prea mari probleme, dar felul în cere comunicăm acum este puțin mai diferit. Totuși parcă
remarc o schimbare în comportamentul ei și sunt mândră de asta ".
 R.M
"Impresia mea este în general bună, doar că reacțiile lui George câteodată sunt foarte
schimbătoare și variază da la o situație la alta. Uneori este amuzant, dar de cele mai multe ori se
supără repede, nu știu cum aș putea să -l fac să -și schimbe atitudinea ".
 B.R
"Gabriel acasă reacționează bine, e vesel, comunicativ, dar cu toate astea caută mereu
prezența cuiva în jurul lui chiar și atunci când se joacă, vrea ca cineva să -l încurajeze, să -l laude,
îmi caută mereu prezența, înt r-un mediu mai puțin cunoscut se adaptează mai greu, este mai
retras, dar dacă locul îi este cunoscut nu sunt probleme ".
 R.E
"Nu remarc nici o schimbare în comportamentul lui Paul, la fel ca de fiecare dată și astăzi
când a venit de la grădiniță a refuzat să se schimbe, iar când l -am întrebat ce a făcut la grădiniță
răspunsul lui a fost ,,Nu știu,, acest lucru mă deranjează, acesta e răspunsul pe care îl primesc de
fiecare dată de la el ".
 M.M
"Ioana astăzi a venit foarte fericită de la grădiniță și mi -a spus că doamna educatoare i -a
dat o față zâmbitoare pentru a realizat cel mai frumos desen. Relația pe care o am cu ea este
foarte bună, suntem foarte apropiate și sunt foarte mândră de ea. Se implică de multe ori în
micile treburi gospodărești și are o mare satisfacție atunci când o laud și apreciez ceea ce face ".
Toți părinții doresc din partea copiilor o comportare cât mai convenabilă și ca aceștia să
nu facă lucruri considerate inacceptabile; întrebarea este: cum ne putem determina copiii să facă
ceea ce noi credem că este bine? Putem să îi ajutăm și noi? Unii părinți mărturisesc, mai ales
atunci când copiii lor se co mportă într -un mod nedorit, că nu pot face nimic cu copilul lor și nu
reușesc să îi schimbe comportamentul. "E pur și simplu un copil neascul tător și obraznic și, deci
ar trebui să mă resemnez".
Însă, părerile părinților sunt împărțite, unii părinți sunt de părere că se înțeleg mai bine cu
copilul, nefăcându -le probleme, doar că felul în care au învațat acum să comunice este diferit,
remarcând o schimbare în comportament de care sunt mândrii.
Nu toți părinții se dovedesc la fel de pricepuți în ceea ce privește educația copiilor.
Copiii, la rândul lor, se deosebesc mult între ei. Unii au un temperament mai energic și necesită
mai multă atenți e – copiii obraznici, alții sunt liniștiți și calmi – copiii ușor de crescut. Există, de
asemenea, diferențe între situațiile părinților care își educă copiii. Unii au diverse greutăți

56 precum, de exemplu, locuința prea mică, probleme financiare, lipsa spri jinului unui partener,
obligația de a avea grijă de alți membri i ai familiei lor. În aceste cazuri, educația copilului devine
o problemă mai delicată și dific ilă. Abilitățile pe care le vor deprinde participând la aceste
ședințe, în mod regulat vor putea fi însă folosite și în cazul unor condiții dificile, considerând că
aceste abilități pot fi însușite de toată lumea,însă m odul de abordare a problemelor este unul
diferit .
Părinții își pot influența copiii cu atenția pe care le -o acordă. Ei pot reacționa în mod
pozitiv ori de câte ori copiii lor manifestă un tip de comportament dorit , sau pot reacționa negativ
atunci când copiii se poartă în mod inacceptabil. Dacă părinții sunt receptivi la comportamentul
pozitiv al copiilor lor și nu uită să îl laude de câte ori este cazul, copilul înțelege treptat că el
merită acele laude. Un astfel de copil își creează o imagine pozitivă despre sine însuși. De
asemenea, el este considerat un copil bun fiindcă nu cere atenție în manieră negativă. Mulți
părinți nu sunt atenți, decât atunci când copiii lor se comportă într -un mod nedorit. Un copil care
aude adesea că ceea ce face nu este bine își creează o imagine negativă despre sine (mai ales
dacă nu este niciodată lăudat pentru lucrurile bune). Unui asemenea co pil îi lipsește încrederea
necesară în sine și va fi considerat probabil obraznic deoarece nu i se acordă atenție decât atunci
când are un comportament nedorit.
Alți părinți, recunosc că nu văd nicio schimbare în comportamentul copilului, ba chiar
mai mul t recunosc că reacțiilor s unt schimbătoare, de la o situaț ie la alta.

4.9.3. Analiza relației părinți -educatoare

Ca în cazul oricărei relații, de altfel, comunicarea joacă un rol foarte important, ca să nu
zic chiar un rol cheie. Cu cât ambii parteneri a i unei relații, în acest caz educatori și familie, au o
comunicare mai bună, cu atât relația se îmbunătățește. O comunicare bună înseamnă o
comunicare asertivă, deschisă și empatică, în care fiecare dintre cei doi parteneri de discuție știe
să asculte, să își explice punctul de vedere, să încerce să înțeleagă și punctul de vedere al
celeilalte părți și să nu dorească să îl impună pe al său cu forța. Mai ales în acest caz, rezultatul
oricărei comunicări trebuie să pună pe primul plan binele copilului și nu o rgoliul personal al
adultului de ,,a avea dreptate,,. O comu nicare eficientă între cele două părți, prin care acestea
adopt ă un numitor comun și acționează ca părți ale aceluiași întreg și anume educația copilului ,
va duce în timp la o dezvoltare armonioas ă a celui mic, care va simți o stabilitate și o continuitate
în viața sa. Începând cu gradinița, în viața copilului apar practic noi figuri adulte de autoritate, pe
lângă părinți, bunici sau bonă și este deosebit de important ca toți adulții implicați în c reșterea și
educația unui copil să acționeze la unison, fără a -și submina autoritatea reciproc sau a arunca
responsabilități de la unii la alții, iar pentru acest lucru o comunicare eficientă reprezintă primul
pas.
Indiferent care este modalitatea de comun icare adoptată, trebuie să se ajungă de la simpla

57 informare la un dialog , în care și partenerul de discuție să își exprime punctul de vedere. De
asemenea, ambele părți trebuie să își exerseze flexibilitatea. În nicio relație rigiditatea nu aduce
un benefic iu. După cum spuneam mai sus, trebuie evitată subminarea autorității celeilalte părți .
Ca o ultimă remarcă, mi se pare de dorit ca cel puțin unele dintre întâlnirile părinți -educatori să
se desfășoare în absența copiilor , pentru o comunicare mai liberă, fă ră întreruperi și fără
presiunea ca cei mici sa se simtă judecați, neînțeleși sau inadecvați.
În concepția părinților, educatoarea trebuie să fie a doua mamă, cea care le protejează și
le îngrijește copilul minim cinci o re pe zi, copilul pe care trebuie să îl alinte și să îl iubească,
exact ca un părinte. Evident, educatoarea face acest lucru cu toți copiii, fără diferențe.
Grădinița este datoare să găsească o punte de legătură cu familia, oferindu -i căi de
educație în beneficiul copiilor . Ca educator, con sider necesar să comunic părinților toate
modificările sesizate în comportamentul preșcolarilor. Important este ca părinții să vină în
sprijinul acestuia pentru a găsi rezolvări concrete . Colaborarea strânsă, implicarea familiei,
continuarea procesului edu cațional propus de instituția preșcolară sunt factori primordiali pentru
a crea un parteneriat educațional eficient.
O mamă de băiat spun e: "Relația pe care am stabilit -o noi, ca părinți, cu educatoarea, este
una bazată pe încredere, comunicare transparen tă și o colaborare zilnică în ceea ce privește
nevoile, educația și liniștea sufletească a copilului nostru. Felul în care ne-am poziționat față de
grădiniță, implicit față de educator, este și modul în care copilul nostru s-a raportat față de
aceasta, fapt ce a dus la o dezvoltare armonioasă din punct de vedere emoțional, cât și din
perspectiva acumulării de noi informații. Consider că un părinte liniștit înseamnă un copil liniștit,
liber în exprimare și cu încredere în sine. Atâta timp cât educatorul a reușit să rezolve această
necesitate, parteneriatul dintre noi este unul foarte solid și de bun augur".

58 Capitolul 5. Prelucrarea și interpretarea rezultatel or

În cadrul unei ședințe cu părinții, prin realizarea unui interviu, am încercat să af lu care
este părerea părinților în legătură cu disponibilitatea lor de a participa la desfășurarea unor
ședințele pe teme educative în grădiniță , privind o mai bună socializare cu proprii lor copii.

5.1. Răspunsurile părinților în cadrul interviului și i nterpretarea
chestionarelor aplicate la începutul și la finalul cercetării

Interviul privind interesul părinților de a participa la întălnirile săptămânale desfășurate în
grădiniță.
1. Ce părere au despre organizarea unor astfel de întâlniri?.

Foarte bună Bună Nu prea
14 0 0
Tabelul 1 . Părerea părinților despre organizare întâlnirilor cu educatoarea

La prima întrebare adresată în cadrul interviului toți părinții au spus că au o părere foarte
bună despre organizarea unu i program pe teme educative în grădiniță, în proporție de 100%.
A doua întrebare adresată, a fost dacă consideră că este o idee bună desfășurarea unui
astfel de program în grădiniță am sugerat 3 variante de răsp uns: foarte bună; bună; nu pre a.

Foarte b ună Bună Nu prea
14 0 0
Tabelul 2. Considerentul părinților în privința ideii desfășurării programului

59

La a doua întrebare adresată, dacă este o idee bună desfășurarea unui astfel de program,
având trei variante de răspuns, f oarte bună, bună, nu prea, părinții au răspuns în unanimitate
afirmativ, susținând faptul că e o idee foarte bună să se desfășoare un astfel de program.
A treia întrebare adresată a fost referitoare la dorința de a participa la desfășurarea
programului.

da Nu Nu știu
14 0 0
Tabelul 3. Dorința părinților de a lua parte la desfășurarea programului educativ

14
0 0
0246810121416
da Nu Nu știu Series1

La a treia întrebare pusă părinților, în legătură cu dorința lor de a participa la desfășurarea
programului, părinții s -au arătat interesați, dorind acest lucru. Deoarece toți părinții respondenți
întrebărilor edresate în cadrul interviului, au dat răspunsuri afirmative și s -au arătat interesați de
colaborarea cu educatoarea, am propus derularea programului.

Primul item din cadrul chestionarului aplicat părinților în cadrul primei întâlniri cu
aceștia este referitor la vârsta pe care aceștia o au.

60
25 25 32 33 25 27 20 46 35 29 28 24 25 23

20-25 26-30 31-35 41- 46
7 3 3 1
Tabelul 4. Referitor la vârsta părinților

50%
22% 21% 7% 20-25 26-30 31-35 41- 46

Procentual vârsta părinților se prezintă astfel: jumătate dintre părinți adică 50%, au vârste
cuprinse între 20 și 25 de ani, 22% au vârste cuprinse între 26 și 30 de ani, 21% au vîrste
cuprinse într e 31 și 35 de ani, iar 7% dintre pă rinți au vârste cuprinse între 4 1 și 46 de ani.
Procentul părinților tineri este majoritar, părinții mai vâstnici având cel mai mic procent, media
de vărstă 26 -30 de ani și, 31 -35 de ani fiind diferențiate doar de un pro cent.
Al doilea item din chestionar face referire la sexul părinților.

masculin feminin
0 14
Tabelul 5. Sexul părinților incluși în cercetare

61

Se constată faptul că toți părinții prezenți sunt de sex feminin, fapt care rel evă faptul că
mamele sunt cele interesate mai mult de educația copiilor.

Al treilea item se referă la nivelul de studii al părinților chestionați.

Mai puțin de 8 clase 8 clase 10 clase Studii medii

9 1 3 1
Tabelul 6. Nivelul de studii al părinților

9
13
10246810
Mai puțin de 8
clase8 clase 10 clase Studii mediiSeries1

62
64%
7% 22% 7%
Mai puțin de 8 clase
8 clase
10 clase
Studii medii
Se constată în acest sens că 9 părinți adică 64% au un nivel de studii mai mic de 8 clase,
mai mult de jumătate dintre aceștia, 3 părinți mai exact 22 % dintre ei au cel putin 10 clase,
numărul părinților cere au un nivel de studii de 8 clase este în număr de 1, ceea ce înseamnă un
procent de 7%, iar numărul părinților cu studii medii este tot 1 reprezentând tot 7%.
Al patrulea item se referă la timpul de când copilul frecventează grădinița

3 ani 2 ani Mai puțin de 1 an
3 7 4
Tabelul 7 . Timpul de când copilul frecventează grădinița

3 7
4
012345678
3 ani 2 ani Mai puțin de 1 an Series1

63

Analizând datele se observă că 21% dintre copii frecventează grădinița de 3 ani, 50%
dintre ei frecventează grădinița de 2 ani și, 2 9% frecventează grădinița mai puțin de 1 an.
Întrebarea cinci din chestionar; La ce fel de activități desfășurate în cadrul grădiniței ați
participat și dumneavoastră?

Ședințe Serbări Consultații cu părinții Activități practice

5 3 4 2
Tabelul 8. Activități la care au participat părinții

64
36%
21% 29% 14% Ședințe
Serbări
Consultații cu
părinții
Activități practice
Răspunsul a cinci dintre părinți a fost ședințele, trei dintre ei au răspuns că au participat la
serbări, patru la consultațiile cu părinții, iar doi au pa rticipat la activități practice alături de copiii
lor. Procentual însemnând că 36% dintre părinți au participat la ședințe, 21% au participat la
serbări, 29% au participat la consultațiile cu părinții și 14% au participat la activități practice
alături de copii.

Itemul numărul 6, face referire la activități la care părinții au participat și care le -au
placut, părinții au răspuns: 36% dintre părinți au răspuns că le -a plăcut să participe la ședințe,
29% au fost încântați să participe la consultațiile cu păr inții, 21% dintre părinți au răspuns că le -a
plăcut să participe la serbări, iar 14% dintre aceștia au preferat activitățile practice desfășurate în
gradiniță.

Itemiul 7 referitor la activitățile la cere au participat și nu le -a plăcut, părinții nu au bifat
nici o variantă de răspuns, ceea ce înseamnă că nu au fost activități la care au participat și nu le –
au plăcut.

Itemul 8. Cât timp aveți la dispoziție într -o lună pentru activități oferite de grădiniță în
cadrul colaborării cu părinții.
Toți părin ții au răspuns că au la dispoziție 1 -2 ore pe lună pentru a participa la diferite
activități desfășurate în cadrul grădiniței, adică în procent de 100%.
Itemul 9. Ce fel de activități doriți să se organizeze în cadrul grădiniței, la care să
participați și dumneavoastră? ședințe, serbări, consultații cu părinții, activități practice ?

ședințe serbări consultații cu părinții activități practice

2 4 5 3
Tabelul 9 . Privind tipul de activități la care părinții ar dori să participe

65
2 4 5
3
0123456
ședințe serbări consultații cu
părinții activități
practice Series1
14%
29%
36% 21%
ședințe
serbări
consultații cu părinții
activități practice

Părinții preferă să participe la consultațiile cu părinții în procent de 36%, la serbări ar
participa 29% dintre părinți, 21% ar dori să participe la activități practice alături de copiii lor, iar
la ședințe ar dori să pa rticipe doar 14% dintre părinți.

10. În ce intervale de timp v -ar fi posibil să participați la diferite activități în cadrul grădiniței?

9:30-12:30 după ora 13:00 După ora 17:00 După ora 18:00 După ora 19:00
4 7 3 0 0
Tabelul 10. Înervalul de timp di sponibil pentru a participa la activitățile din cadrul grădiniței

66

Majoritatea părinților adică 50% dintre aceștia susțin că intervalul de timp de după ora
13:00 le este mai convenabil pentru a par ticipa alături de copii la activități din cadrul grădinței,
29% preferă intervalul de timp cuprins între 9: 30 – 12: 30 și, 21% dintre au la dispoziție
intervalul de timp de după ora 17:00.

11. În ideea că educatoarea ar dori să desfășoare un program educa tiv în gradiniță pe
teme educative legate de socializarea preșcolarului, cât de interesat ați fi?

dezinteresat puțin interesat interesat foarte interesat
0 0 5 9
Tabelul 11 . Interesul părinților pentru participarea la un program educativ în gradiniță

67

La acest item privind interesul în legătură cu participarea la desfășurarea unui program
educativ în grădiniță legat de socializarea preșcolarului, părinții care s -au arătat forte interesați
au fost în proporție de 64 %, iar cei doar interesați în propo rție de 36 %, niciun părinte nefiind
dezinteresat sau puțin interesat.

12. Cât de importantă vi se pare colaborarea dintre părinți și grădiniță:

foarte importantă importantă oarecum
importantă de importanță
minoră neimportantă
7 5 2 0 0
Tabelul 12. Importanța colaborării părinți -educatoare

68

În ceea ce privește importanța colaborării dintre părinți și grădiniță, 50% dintre părinți
consideră foarte importantă această colaborare, 36% o consideră doar important ă, însă niciun
părinte nu consideră colaborarea neimportantă sau de o importanță minoră.

13. La întrebarea cât de mulțumiți sunt de colaborarea familie – grădiniță, părinții au
răspuns:

foarte mulțumit mulțumit oarecum
mulțumit nemulțumit foarte
nemulțu mit
7 5 2 0 0
Tabelul 13. Gradul de mulțumire al părinților de colaborarea cu grădinița

7
5
2 0 0
012345678
Series1

69

Numărul părinților care se declară foarte mulțumiți de colaborarea pe care o au cu
grădinița este de 50%, c ei care se declară doar mulțumiți sunt în proporție de 36% și, cei ce se
declară oarecum mulțumiți sunt în proporție de 14%. Niciun părinte nu este nemulțumit sau
foarte nemulțumit de colaborarea grădiniță -familie.

14. Pentru cine credeți că este folosit oare colaborarea părinți -grădiniță?

Pentru copil Pentru părinți Pentru educatoare
7 5 2
Tabelul 14. Utilitatea colaborării cu grădinița

70

La acest item 50% dintre părinți consideră folositoare re lația cu grădinița pentru copil,
36% dintre părinți considerăcă această colaborare este în folosul părintelui, iar 14% dintre ei
consideră că colaborarea cu grădinița este folositoare pentru educatoare. Ponderea cea mai mare
fiind a părinților care conside ră colaborarea cu grădinița utilă în folosul copilului.

15. Credeți că sunteți la curent cu implicarea copilului d -voastră în activitățile desfășurate
la grădiniță?

da nu prea nu
8 2 2
Tabelul 15. Măsura în care părinții susțin că sunt la curent cu imp licarea copiilor în activitățile
desfășurate în grădiniță

71

La întrebarea dacă cred că sunt la curent cu cât de mult se implică copilul în activitățile
desfășurate în grădinița 67% dintre părinți au afirmat că sunt la curent cu aceste lucruri, 16,5%
dintre ei afirmând că nu prea știu ce face copilul și, 16,5% spun că nu sunt la curent cu
activitățile desfășurate de copii în grădiniță.

16. Considerați grădinița un partener real în pro cesul de educați e al copilului?

da nu prea nu
14 0 0
Tabelul 16. Este / nu este grădinița partener în procesul educației

72

La acest item, toți cei 14 părinți chestionați au afirmat în proporție de 100% faptul că
grădinița este un partener r eal în educația propriilor copii.

17. Credeți că grădinița manifestă suficientă deschidere spre propunerile d -voastră?

da nu prea nu
14 0 0
Tabelul 17. Deschiderea grădiniție spre propunerile părinților

La această întrebar e toți părinții au răspuns că grădinița manifestă suficientă deschidere
către propunerile lor, în procent de 100%..

18. Aveți impresia că puteți discuta cu educatoarea grupei despre orice problemă l egată
de copilul dumneavoastră?
da nu nu prea
12 2 0
Tabelul 18. Disponibilitatea educatoarei față de discutarea problemelor legate de copil

73

În ceea ce privesc discuțiile cu educatoarea, 86% dintre părinți au afirmat că pot discuta
orice problemă în legătură cu copil ul și, doar 14% fiind mai reticenți au spus că nu pot discuta
problemele legate de copil, varianta de răspuns nu prea nu a fost aleasă de niciun părinte.

19. În cadrul consultaților cu părinții, cât de mulțumit ați fost cu privire la informarea
referitoar e la dezvoltarea și comportamentul copilului d -voastră?

foarte mulțumit mulțumit oarecum mulțumit nemulțumit
7 5 2 0
Tabelul 19. Gradul de mulțumire al părinților în legătură cu informarea despre comportamentul
copilului
12
2 0
02468101214
da nu nu preaSeries1

74

În ceea ce privește informarea părinților în cadrul consultațiilor avute cu aceștia și la cât
de mulțumiți au fost în legătură cu informarea referitoare la comportamentul și dezvoltarea
copilului, 50% adică jumătate dintre aceșt ia părinți s -au declarat foarte mulțumiți, 36% s -au
declart doar mulțumiți, iar 14% oarecum mulțumiți și niciun părinte nu a fost total nemulțumit.

20. Ce ați dori să îmbunătățiți în ceea ce privește comunicarea cu grădinița / educatoarea?

Doresc să sc himbe ceva Nu doresc să schimbe nimic
5 9
Tabe1ul 20. Schimbări în privința comunicării cu educatoarea

75
5 9
012345678910
Doresc să schimbe
cevaNu doresc să schimbe
nimicSeries1

La această întrebare, 64% dintre părinți au răspuns că nu doresc să schimbe nimic în
colabr area cu educatoarea, iar 36% părinți au răspuns că ar dori să se implice mai mult pentru a
putea fi la curent cu tot ceea ce face copilul în fiecare zi la grădiniță și, vor păstra o legătură mai
strânsă cu educatoarea.

Date din chestionarul aplicat la finalul cercetării ( Anexa5)
1.Care membru al familiei a participat la ședinte:

mama tatăl ambii părinți bunicii alții
9 0 0 0 0
Tabelul 21 . Memrii familiei care au participat la ședințe

76

După cum se poate observa , la ședinț ele desfașurate au participat doar mamele
preșcolarilor ceea ce înseamnă că mamele sunt mai implicate în educația copiilor.
Itemul doi din chestionar face referire la numărul de copii existenți în fiecare familie,
prezentându -se astfel:

2-3 copii 4-5 copii
7 2
Tabelul 22. Numărul de copii existenți în fiecare familie

77

După cum se poate observa 78% dintre familiile cuprinse în cercetare au câte 2 -3 copii,
iar procentul familiilor cu 4 -5 copii este de 22%. Predominante fiind familiile care au câte 2 -3
copii.
Întrebarea cu numărul 3 din chestionar se referă la părerea pe care o au părinții despre
creșterea copilului, ce fel de muncă este în vi ziunea lor?
a) este o muncă dificilă pe care părinții o fac singuri, fară a fi recompensați
b) este o muncă ușoară care oferă satisfacții părinților
c) este o sarcină dificilă pentru părinți, dar care oferă și satisfacții
d) altele………..

este o muncă dificilă
pe care părinții o fac
singuri, fară a fi
recompensați este o muncă ușoară
care oferă satisfacții
părinților este o sarcină dificilă
pentru părinți, dar
care oferă și satisfacții altele
3 2 4 0
Tabelu l 23. Părerea părinților despre creșterea copilului

78

Răspunul părinților la acest item a fost: 33% dintre părinți susțin că este o muncă dificilă,
pe care o fac fără a primi vreo recompensă în schimb , 22%, consideră că este o muncă ușoară
care oferă și satisfacții la un moment dat și, 45%, sunt de părere că este o sarcină dificilă, dar
care oferă și satisfacții, niciun părinte nu a ales varianta (d).
A patra întrebare adresată părinților a fost: Ce l e-a plăcut cel mai mult în cadrul
programului de instruire?
a) să aflu mai multe despre educația copilului
b) să aflu de la ceilalți părinți cum procedează cu copiii lor
c) să aflu soluții practice la problemele pe care le am cu copilul meu
d) altele…… ………………….

79 să aflu mai multe
despre educația
copilului să aflu de la ceilalți
părinți cum
procedează cu copiii
lor să aflu soluții practice
la problemele pe care
le am cu copilul meu altele
5 2 2 0
Tabelul 24. Aprecierea părinților despre ceea ce le -a plă cut mai mult în cadrul programului

Procentul părinților care au răspuns că vor să afle mai multe despre educația copilului a
fost de 56%, părinții care erau interesași să afle de la ceilalți părin ți cum procedează cu copiii lor
au a fost de 22%, părinții care doreau să afle soluții practice la problemele pe care le au cu
proprii copii fiind în procent de 22%, ultima variantă (d), nefiind aleasă de către părinți.

80 5. În c adrul lecțiilor cu părinții am învățat următoarele abilități:
1) acordarea atenției și lauda
2) a face complimente
3) cum să spun nu în mod consecvent
4) cum să ignor copilul
5) cum să izolez copilul
6) cum să pedepsesc copilul luându – i o jucărie care îi place sau retrăgându – i un privilegiu
Care abilități sunt noi pentru dv.? (menționați una sau mai multe) Numărul…1,2,3,4,5,6
Care abilități sunt cele mai importante, după părerea dv.? Numărul ……1,2,3,4,5,6
Care abilități sunt cel mai dificil de pus în practică, acasă? Număru l …4, 5

acordarea
atenției și
lauda a face
complimente Cum spun nu
în mod
consecvent cum să ignor
copilul cum să izolez
copilul cum să
pedepsesc
copilul
9 9 9 9 9 9
Tabelul 25. Abilitățile pe care le -au învățat părinții pe parcursul derulării programulu i

81

Toți părinții au optat pentru toate variantele de răspuns, ceea ce demonstrează că toate
lucrurile prezentate au reprezentat o noutate pentru ei și, cel mai greu de pus în practică li s -a
părut abilitațile 4 și 5 și anume cum să ignore copilul, respectiv cum să -l izoleze.
La itemul numărul 6 părinții au fost întrebați ce lucruri li s -au părut mai interesante cu privire
la lecțiile desfășurate împreună? a) a fi împreună cu alți părinți; b) inform ațiile primite; c)
temele pentru acasă; d)exercițiile practice

a fi împreună cu alți
părinți informațiile primite Temele pentru casă Exercițiile practice
0 3 6 0
Tabelul 26. Informații ca re le-au stârnit interesul mai mult

82

67% dintre părinți consideră de mare importanță informațiile primite în cadrul programului , iar
un procent de 33% dintre părinți au considerat importante t emele ce le -au avut pentru casă,
niciun părinte nu considră important f aptul că a avut ocazia de a fi îm preună cu alți părinți și nici
exercițiile practice desfășurate nu le -au considerat importante.
7. În legătură cu impactul pe care l -au avut lecțiile cu părinții asupra lor putând alege mai
multe variante de răspuns, răspu nsul a fost următorul:
a) am mai multă încredere în mine, în calitatea mea de părinte
b) acord mai multă atenție comportamentelor pozitive ale copilului meu
c) știu cum să reacționez la comportamentul nedorit al copilului meu
d) nu am învățat nimi c nou
e) mă simt bine știind că nu sunt singurul părinte care are probleme
f) atmosfera de acasă s -a schimbat

abcf b c d e f
2 2 2 0 0 3
Tabelul 27. Impactul lecțiilor derulate asupra părinților

83

La acest item, 22% dintre părinți au ales varianta de răspuns a,b,c,f, respectiv au mai
multă încredere în calitatea lor de părinte, știu să acorde mai multă atenție comportamentelor
pozitive ale copiilor, stiu cum să reacționeze la comportamentele ned orite, 34% dintre părinți
mărturisesc că, atmosfera de acasă s -a scimbat, 22% dintre părinți acordă mai multă atenție
comportamentelor pozitive, un procent de 22% dintre părinți au învățat cum să reacționeze la
comportamentul nedorit al copilului, însă nic iun părinte nu a ales varianta (d) nu am învățat
nimic nou și varianta(e) mă simt bine știind că nu sunt singurul părinte care are probleme.
8. Dacă un copil persistă în a avea un comportament nedorit, aceasta se întâmplă
deoarece:
a) acesta este caracter ul sau temperamentul copilului
b) copilul nu a văzut exemple bune
c) copilul nu a fost recompensat pentru comportamentul pozitiv
d) copilul nu a fost pedepsit suficient de către părinți și educatoare

84 acesta este caracterul
sau temperamentul
copilului copilul nu a văzut
exemple bune copilul nu a fost
recompensat copilul nu a fost
pedepsit
4 2 1 2
Tabelul 28. Persistența comportamentelor nedorite ale copiilor
4
2
1 2
00,511,522,533,544,5
Series1

În ceea ce privește răspunsul părințilo r, 45% dintre aceștia susțin că un copil persistă în a avea un
comportament nedorit deoarece acesta este temperamentul sau caracterul copilului, 22% sunt de
părere că copilul nu a văzut exemple bune, 11% dintre părinți au fost de părere că acel copil nu a
fost recompensat pentru comportamentele pozitive, iar 22% dintre părinți consideră că pedeapsa
educatoarei sau a părintelui nu a fost suficientă.

9. Dacă copilul dumneavoastră îi lovește pe ceilalți și țipă pentru că nu îi dați voie să se
joace afară, cu m reacționați?

85 a) îi explic de mai multe ori de ce nu îi dau voie
b) îi dau voie să se joace afară cât de mult dorește
c) îl ignor pur și simplu
d) îl izolez dacă continuă să țipe
e) îl lovesc, dacă nu se oprește din țipat

a b c d e
2 0 4 3 0
Tabelul 29. Reacția păr inților când copilul se comportă necorespunzător

La întrebarea cum reacționează dacă copilul lor, îi lovește pe ceilalți și țipă, pe motiv că
nu i se dă voie să se joace afară, 22% dintre părinți a u răspuns că explică copilului de ce nu i se

86 dă voie, varianta de răspuns b, nu a fost aleasă de niciun părinte, 45% dintre părinți afirmă că iși
ignoră pur și simplu copilul pentru acest comportament, 33% dintre părinți spun că își izolează
copilul când a cesta continuă să țipe și, un fapt surprinzător, niciunul dintre părinți nu obișnuiește
să-și lovească copilul.
10. Copilul dumneavoastră face ordine în cameră. Cum reacționați?
a) nu îi ofer o atenție specială pentru că a făcut ce trebuia să facă
b) nu îi spun nimic pentru a nu -l întrerupe
c) îi fac un compliment pentru că se poartă așa bine
d) îi spun “De ce nu ești așa tot timpul?”

a b c d
2 1 4 2
Tabelul 30. Reacția părinților când copilul se comportă corespunzător

87

După cum reiese din grafic, reacția părinților atunci când copilul face o faptă bună, este
următoarea: procentul părinților care spun că nu oferă copilului o atenție specială este de 22%,
deoarece a făcut ceea ce trebuia să facă , procentul părinților care susțin că nu spun nimic
copilului ca să nu -l întrerupă este de 11%, părinții care fac complimente copiilor când se poartă
bine, sunt în proporție de 45%, iar 22% dintre părinți ar dori ca copiii lor să se comporte bine
tot timpul.

11. Pentru a -l face pe copil să se poarte așa cum am vrea, cea mai bună metodă ar fi:
a) să îi acord atenție și să îi adresez complimente pentru comportamentele dorite
b) îl pedepsesc pe copil de fiecare dată când face ceva greșit
c) altele…

să îi acord atenție și să îi
adresez complimente îl pedepsesc pe copil de
fiecare dată când face ceva
greșit altele
5 4 0
Tabelul 31. Metoda cea mai bună pentru a -l determina pe copil să se comporte corespunzător

88

La ultima întrebare din chestionar, 56% dintre părinți au răspuns că cea mai bună metodă
pentru a -l face pe copil să se poarte așa cum ei ar dori, ar fi să -i acorde atenție adresându -i
complimente pentru comportamentele dorite, iar 44% dintr e aceștia susțin că își pedepsesc
copilul ori de câte ori acesta face ceva greșit, varianta de răspuns altele… ne fiind aleasă de niciun
părinte.

5.2. Comportamentele copiilor și date privind intervievarea acestora de
la începutul și de la finalul cercet ării

Comportament atins Comportament în dezvoltare Necesită sprijin
7 3 5
Tabelul 32. Comportamente ale copiilor la începutul cercetării

89

Pe baza fișelor de observare a comportamentelor copiilor avute la începutul cercetării, am
desprins următoarele informații: din totalul de 15 preșcolari ai grupei, la începutul cercetării doar
un procent de 47% dintre aceștia reușeau să atingă comportamentele dorite, un procent de 20%
dintre ai manifestând com portamente în dezvoltare, iar procentul celor care necesitau sprijin din
partea adultului pentru a ajunge la comportamentul dorit era de 33%.
Comportamentele copiilor la finalul cercetării
Tabelul 33. Comportamente ale copiilor la finalul cercetării Comportament atins Comportament în dezvoltare Necesită sprijin
10 2 3

90

Din analizarea fișelor de observare a comportamentelor copiilor la finalul cercetării, se
desprind următoarele informații: 67 % dintre preșcolari reușesc să atingă comportamentul dorit,
13% dintre aceștia manifestând un comportament în dezvoltare, iar 20% dinte copii necesită
sprijinul adultului pentru a atinge comportamentul dorit.
Comparând cele două grafice cu comportamentele cop iilor din fișele de observare ințiale
si cele finale, se opoate observa faptul că procentul copiilor care reușesc să atingă
comportamentul dorit a crescut cu 20 de procente, de la 47% la 67 %, procentul copiilor care
manifestau un compo rtament în dezvoltare a scăzut cu 7 procente, de la 20% la 13%, iar
procentul copiilor care necesitau sprijin pentru a atinge un anumit comportament a scăzut și el cu
13 procente, de la 33% la 20%.

91
Intervievarea inițială a copiilor
Intervievarea copiilor s -a făcut prin între bări adresate sub formă de joc, motivându -i să
povestească, întrebările au fost puse de un personaj îndrăgit de ei, Pinochio .
Întrebările adresate copiilor au vizat opiniile lor despre grădiniță, despre relaționarea cu
educatoarea, cu colegii din grupă, dorințele pe care le au în raport cu grădiniț a.
Întrebările adresate copiilor de personaj ul Pinochio, care a venit la ei în grupă și care
dorește să afle: De ce îți place să mergi la grădiniță? De ce nu îți place să mergi la grădiniță?
Cum se poartă cu v oi educatoarea? Ai fost vreodată felicitat de educatoarea ta? Ai fost vreodată
pedepsit de educatoarea ta? Cum te înțelegi cu colegii din grupa ta? Povestește cu cine îți place
să te joci. Dacă te -ai întâlni cu Zâna cea bună, care sunt cele trei dorințe pe care ți le -ai pune
despre grădinița ta?
Răspunsurile copiilor au fost notate și am stabilit totodată 3 variante de răspuns pentru a clasifica
datele culese: 1=comentarii favorabile; 2=comentarii nefavorabile; 3=nu știu.
Datele culese în urma analizării r ăspunsurilor copiilor se prezintă astfel:
 Comentarii favorabile: ,,Mie îmi place la g rădiniță pentru că mă joc și sunt multe jucării,,;
,,Îmi place la gadiniță, e mai bine, aici vreau să stau toată ziua, nu vreau să merg acasă,, ;
,,La grădiniță e frumos, ne jucăm de -a doctoru l, de -a magazinul, decupăm,,; ,, E
frumos…când vin la grădiniță al erg la doamna să o îmbrățișez,,; ,, Aici e cel mai bine, e
cald…am multe jucării,, ; ,,E bine, e frumos și îmi place mult aici,, ; ,,De ce îmi place la
grădiniță? Că ed ucatoarea mă lasă să schimb jetoanele pe calendar,,
 Comentarii nefavorabile : ,,Vreau să stau acasă, să mă joc cu fratele mai mic,, ;,,Am
treabă cu tata, nu pot să stau aici, e cald,, ;,, Nu îmi e bine aici și vrea u să stau acasă…e
prea urât,,; ,, Mă sim t rău la grădiniț ă că eu vreau doar să mă joc,,; ,, Nu îmi place că
educatoarea nu ne lasă să mâncăm numai la ora 10 și mie mi -e foame,, .
Nu știu: ,,……….????………..Nu știu,, ,,…….E prea devreme…….,,

Comentarii favorabile Comentarii nefavo rabile Nu știu
8 5 2
Tabelul 34. Comentarii ale copiilor în cadrul int erviului

92

În ceea ce privește răspunsurile copiilor la întrebările adresate de personajul surpriză într –
o manieră ludică de p ersonajul surpriză, se constată că 54% dintre copii, merg cu plăcere la
grădiniță, pentru ei grădinița reprezentând un loc frumos, în care ei se simt bine, în siguranță,
33% dintre ei spun că nu le place să meargă la grădiniță invocând diferite motive, iar 13% nu au
știut ce să răspundă, dând răspunsuri mimate.
Interviul final cu copiii cu privire la modul de relaționare cu educatoarea
Acest interviu a constat în câteva întrebări adresate de către același personaj îndrăgit de ei
„Pinochio ”.
La prima întreb are adresată: Ce ți -a plăcut mai mult la grădiniță în ultimul timp? copiii au
răspuns: "Mie mi -a plăcut că atunci când am fost supărat pe George și am plâns, educatoarea nu
m-a certat, a venit la mine să mă împace și mi -a spus să da u mâna cu George să ne î mpăcăm",
"Eu am fost bucuroasă că educatoarea mi -a dat bulina roșie atunci când am terminat prima să
lipesc steluțe pe rochia păpușii", " Îmi place că atunci când vine în grădiniță, educatoarea ne

93 îmbrățișează și noi alergăm la ea", " Îmi place să vin la gr ădiniță în fiecare, z i nu îmi place să
avem vacanță", " Vreau să merg la grădiniță că e frumos și abia aștept să facem carnaval".
A doua întrebare a fost: Ce nu ți -a plăcut la grădiniță în ultimul timp? " Nu îmi place când
educatoarea spune că mâncăm la o ra 10, mie mi se face foame de lup"," Nu mi -a plăcut când a
venit doctorul la vaccin, am plâns nu a fost bin e dar doamna m -a liniștit", "….nu știu…am fost
răcit…"
A treia întrebare: Poți să povestești cum se poartă cu voi educatoarea? "Educatoarea m ea
e bună, ne citește pov ești… mie îmi plac poveștile", " Eu o iubesc pe edu catoarea mea că e veselă
mereu", " …e frumoasă și îmi place că facem salată de fructe la grădiniță"," E cuminte educatoarea
mea că nu ne ceartă și ne lasă la desene animate", "Do amna mea ne iubește și ne spune că ea e
mama noastră de la grădiniță".
Sintetizând răspunsurile copiilor le -am clasificat în felul următor: răspunsuri favorabile și
răspunsur i nefavorabile pe care le -am introdus într-un tabel și le -am prelucrat cu ajutorul
programului Excel.

Răspunsuri favorabile Răspunsuri nefavorabile
12 3
Tabelul 35. Reprezentând răspunsul copiilor la inte rviul final

94

Anal izând astfel comentariile copiilor se poate constata că un procent de 80% vin cu
plăcere la grădiniță, iar relația pe care o au educatoarea este o relție bună, normală, le conferă
siguranță, incredere. Procentul copiilor care nu se simt în siguranță la gr ădiniță, au anumite
temeri, de doctor de pildă, sau că educatoarea le împune un anumit program pe care trebuie să -l
respecte referitor la ora mesei, sau copii care au dat cu totul alte răspunsuri, este semnificativ mai
mic adică 20%.

5.3. Evaluarea impactului programului educativ desfășurat în
colaborare cu păr inții
Conform listelor de prezență de la fiecare lecție, am clasificat datele într -un tabel pe care l -am
prelucrat apoi cu ajutorul programului Excel.

Lecția 1 Lecția 2 Lecția 3 Lecția 4 Lecția 5 Lecția 6 Lecția 7
10 12 12 10 11 9 9
Tabelul 36. Numărul de părinți participanți la fiecare lecție

95
10 12 12
10 11
9 9
02468101214
Lecția
1 Lecția
2 Lecția
3 Lecția
4 Lecția
5 Lecția
6 Lecția
7 Series1
14%
16,5%
16,5%
14% 15% 12% 12% Lecția 1
Lecția 2
Lecția 3
Lecția 4
Lecția 5
Lecția 6
Lecția 7

După cum se poate observa, la prima lecție au participat 14% dintre părinți, la lecția a
doua ș i a treia procentul părinților care au participat a crescut cu 2,5% față de prima lecție, adică
16,5% , la a patra lecție procentul a fost egal cu cel de la prima lecție, la a cincea lecție au
participat 15% dintre părinți, iar la a șasea și a șaptea lecți e procentul părinților participanți a
scăzut fată de celelelalte lecții cu un procent cuprins între 2 și 4,5%.
Numărul de lecții la care a participat fiecare părinte, l -am redat în tabelul de mai jos :

au participat la toate
lecțiile au lipsit la o lecție au lipsit la mai mult
de o lecție au renunțat
3 6 3 2
Tabelul 37. Reprezentând numărul de lecții la care a participat fiecare părinte

96
3 6
3
2
01234567
au participat
la toate
lecțiile au lipsit la o
lecție au lipsit la
mai mult de
o lecție au renunțat Series1

a) Numărul de părinți care au participat la toate lecțiile 3
b) Numărul de părinți care au lipsit la o lecție 6
c) Numărul de părinți care au lipsit la mai mult de o lecție 3
d) Numărul de părinți care au renunțat 2
e) Motivele pentru retragere: –
Analizând listele de prezență la lecții ale părinților, se constată că: 21,5% dintre părinți au
participat la toate lecțiile, 43% dintre aceștia au lipsit la o lecție, numărul părinților care au lipsi t
la mai mult de o lecție a fost în procent de 21,5%, iar numărul părinților care au renunțat a fost
de 14%. Motivele celor 2 părinți pentru retragere au fost lipsa timpului necesar deoarece mai au
și alți copii acasă, nu au înțeles ce au de făcut în privi nța temelor de casă.
În ceea ce privește efectuarea temelor de casă, nu toți părinții au reușit să le rezolve, ci
doar o parte dintre aceștia așa cum reiese din tabelul următor, clasificând datele astfel: părinți
care au făcut temele sistematic, părinți c are nu au făcut temele deloc și părinți care au făcut
temele rar.

97 Au făcut temele sistematic Nu au făcut temele deloc Au făcut temele sporadic
6 4 2
Tabel ul 38 . Aprecierea numărului de părinți care au efectuat temele de casă

50%
33% 17%
Au făcut temele
sistematic
Nu au făcut temele
deloc
Au făcut temele
sporadic

– au făcut temele sistematic …50….%
– nu au făcut temele deloc …33…%
– au făcut temele sporadic …17…%
Analizând datele privind efectuarea temelor de casă de că tre părinți se constată că 50%
dintre aceștia și -au făcut temele sistematic și, nu au întâmpinat greutăți, 33% nu au reușit să facă
temele deloc, invocând diverse motive; lipsa timpului, neînțelegeri legate de ceea ce trebuia să

98 facă și, de punere în apli care a celor învățate în cadrul lecțiilor, iar 17% au făcut doar sporadic
temele.

Înterviul final pentru părinți la ultima lecție a programului educativ
1. Care este părerea dumneavostră vis a vis de desfășurarea acestui program, ați sesizat
schimbări majore în relația cu copilul?
2. Ce părere aveți despre propria relație cu educatoarea în urma partăcipării la aceste ședințe
educative?
3. În urma desfășurării programului educativ, apreciați relația dumneavoastră cu educatoarea,
alegând una din variantel e: foarte bună, bună, mai puțin bună.
Prin aplicarea acestui interviu final mi -am dorit să scot în evidență părerea părinților și
schimbările observabile care au avut loc în relația lor c u copiii. Părinții care au sesizat
îmbunătățiri au relatat următoarel e:
"Am participat la toate lecțiile și pot să afirm faptul că am observat o mai bună
comunicare cu fiica mea, iar în ceea ce privește aplicarea metodelor de educare care ne -au fost
prezentate au fost cu adavărat eficiente", " Datorită acestui acestui prog ram am reușit, nu numai
să știu, ci și să practic ceea ce am învățat pe parcursul lecțiilor. Am observat că aplicând anumite
metode de educare ce au fost expuse pe parcursul programului, ele au dat roade în relatia cu
copilul meu, ceea ce e foarte bine", "Consider că organizarea de astfel de programe ar trebui să se
facă mai des, pentru a implica un număr mai mare de părinți și dacă s -ar pu tea să participe ambii
părinți", "Pentru mine programul a fost pe cât de plăcut pe atât de folositor. Am putut compara
comportamentul copilului meu cu comportamentul altor copii, am descoperit totodată noi metode
utile în corectarea co mportamentului necorespunzător", " De la începutul programului am reușit
să îmbunătățesc comportamentul și comunicarea cu opilul meu, de acee a sunt convinsă că acest
program este foarte bun și folositor în educarea copiilor noștri, motiv pentru care îi recomand
tuturor părinților", " Pentru toți părinții este important faptul să știm să le asi gurăm copiilor o
educație bună", " Am fost plăcut imp resionată că cineva s -a gândit la nevoile noastre ale
părinților și ne -a oferit șansa de lua parte la aceste ședințe, de unde am avut multe de învățat", "
Prin prezența la ceste întâlniri am învățat că poți impune niște limite copilului cu fe rmitate f ără
a țipa la copil și , care se pot respecta fără a fi nevoie de certuri sau nuia așa cum probabil mulți
dintre noi părinții procedăm", "Stimulând și lăudând copilul, l-am câștigat, a stfel, am învățat că
trebuie să ne apreciem (lăudăm) mult mai mult copii i atunci când fac fapte bune, să -i ignorăm în
alte situații, să stabilim limitele în comportamentul lor", "Am avut șansa de a asculta părerile
altor părinți și de a înv ăța din experiența lor pozitivă", "Rezultatul? O schimbare în bine a
comportamentului no stru față de proprii copii, dar și o î ndreptare a comportamentelor mai puțin
acceptate , o mai bună relaționare cu copii i, dar și cu doamna educatoare"," Parcurgând aceste

99 ședințe educative, am realizat cât sunt de norocoasă, față de alți părinți. Aplicând t ot ce -am
învățat în cadrul acestor întâlniri, stimulând și lăudând copilul mai mult decât să -l pedepsesc, i –
am câștigat încrederea , iar rezultatele obțin ute sunt incomparabil mai bune" .
Analizănd răspunsurile părinților am putut constata faptul că părinții au făcut comentarii
favorabile în ceea ce privește relația lor cu proprii copii și au avut de învățat multe lucruri utile
cere i -au ajutat nu doar să afle ceva nou, ci și să pună în practică cele învățate. Programul
desfășurat în grădiniță a avut un impac t pozitiv asupra părinților care au învățat să aibă mai
multă răbdare în relația cu copilul, învătând să aprecieze comportamentele pozitive ale acestora,
atunci când fac fapte bune, să ignore comportamentele negative în anumite situații, să stabilească
anumite limite în comportamentul lor, să fie consecvenți în aplicarea procedeelor pe care le
adoptă în educația copiilor.
Schimbări remarcabile s -au sesizat mai ales în rândul părinților care au participat la toate
întâlnirile din cadrul acestiu program, da r și în rândul părinților care au lipsit doar la o întâlnire.
Acest program educativ a oferit părinților mai multă încredere în ei, atunci când își laudă
sau recompensează copilul pentru ce a făcut bine și când îi atrage atenția că face ceva
inacceptabil. Părinții care sunt siguri pe ei, oferă ș i copiilor totodată mai multă siguranță și
încredere, acest lucru fiind foarte util dezvoltării ulterioare a personalității copiilor.
În urma participării la acest program, părinții si -au schimbat atitudinea față d e educația propriilor
copii, știu cum să pună mai mult accent pe partea pozitivă a lucrurilor, s -a îmbunătățit
relaționarea între părinți, copii și educatoare.
În ceea ce privește relația părinților cu educatoarea, am selectat comentariile părinților în
legătură cu părea acestora
"Eu consider că am o relație bună cu educatoarea, mă înțelege și mă ascultă ori de câte ori
am câte o problemă și încercăm împreună să găsim soluții la problemele care apar lega te de
comportamentul copilului", " După ce am partic ipat la acest program educativ, relația mea cu
copilul și cu educatoarea s -a schimbat, am mai multă încredere și simt că acum pot să -i des tăinui
tot ceea ce mă frământă", "Întâlnirile din cadrul ședințelor m -au făcut să am o altă percepție
asupra modului de relaționare cu educatoarea și, acord o mare încredere acestor relații", " Sunt
plăcut împresionată de felul în care educatoarea ne -a ajutat să construim relații pozitive cu copiii,
ne-a ascultat cu multă atenție și ne -a oferit sfaturi, aces te întâlniri au fost bun augur", " Dacă s -ar
mai organiza astfel de programe, aș dori să particip în continuare la desfășurarea lor, ba chiar
mai mult aș recomanda ș i altor părinți același lucru", "Consider că relația mea cu educatoarea
este una foarte bună, b azată pe respect și înțelegere" .
Analizând aceste comentarii ale părinților se poate constata că aceștia acordă o mare
încredere relației pe care o au cu educatoarea, susținând faptul că relația de colaborare este una
bună, ch iar foarte bună în opinia unora. Pări nții găsesc mereu înțelegere și scultare din partea
educatoarei, acordându -i în acest sens multă încredere.

100 În încheierea programului, la ultima întâlnire cu părinții, aceștia au primit fiecare o
scrisoare de mulțumire pentru participarea la aceste întâln iri, fără de care cercetarea mea nu ar fi
fost posbilă . (Anaxa 6 )

101 Concluzii

Deși, la ședința cu părinții premergătoare derulării programului educativ și -au arătat
interesul de a se implica în parteneriatul educațional cu grădinița toți părinții preșcolarilor, fiin d
interesați și foarte interesaț i de derularea unui astfel de program, pe măsura derulării
programului educativ prezența părinților la aceste întâlniri nu a fost una constantă, numărul
părinților participanți fiind unul va riabil. Părerile părinților despre colaborarea cu
grădinița/educatoara au fost împărțite, jumătate dintre aceștia consideră ca f iind foarte
importantă această colaborare , o parte dintre aceștia o consideră doar importantă, iar cei care o
consideră oarecum înportantă reprezintă cea mai mică parte.
La prima și a patra ședință a participat același număr de părinți, la a doua și a treia
ședință numărul părinților care au participat a crescut, la a cincea întâlnire numărul de
participanți scăzând față de a dou a și a treia intâlnire, dar a crescut comparativ cu numărul
părinților ca re au participat la prima întâlnire .
La întâlnirile cu părinții au participat doar mamele copiilor, fapt care dovedește că
mamele se implică mai mult în creșterea și educarea copii lor deși, ar fi fost bine ca ambii părinți
să aibă o implicare în egală măsură, ar fi putut să participe și tații la aceste întâlniri sau chiar alte
rude. Se poate preciza faptul că familiile cuprinse în cadrul cercetării sunt familii cu 2 -3 copii în
cea m ai mare part e adică mai mult de jumătate, i ar familiile care au 4 -5 copii sunt în număr mai
mic.
Programul educativ a fost adus la cunoștință părinților prezentând temele care vor fi
abordate în cadrul acestuia și a fost implementat ținând cont de interval ul orar pentru care
părinții și -au arătat disponibilitatea de a participa.
Pe tot parcursul derulării programului educativ părinții au avut ocazia să comunice liber
și să ȋmpărtășească cu membrii grupului experiențele lor de viață, ȋnvățând astfel unii de la alții
și găsind explicații la unele dileme pe care le -au avut ȋn copilărie și care i -au marcat ȋntr -un fel
sau altul. Au reușit de asemenea să ȋnțeleagă comportamentul părinților lor și , să observe
greșelile sau reușitele din educația pe car e au avut -o ei ȋn copilărie și, de asemenea au reușit să se
autoanalizeze și să puncteze greșelile pe care le fac ei ȋnșiși ȋn educația copiilor.
Desfășurarea programului a fost o experiență nouă pentru părinți, care au avut ocazia de a
învăța mai multe abilități nec esare în relația cu copiii lor, dar și punerea lor în practică, prin
temele de casă care le -au fost date după fiecare ședință.
Referitor la temele de acasă, fi fost bine ca toți părinții să conști entizeze importanța
acestora și să încerce să le rezolve, r elitatea a fost alta de fapt. Doar unii părinți adică jumătate
din numărul lor, au reuși t să rezolve temele sistematic spunâ nd că nu au întâmpinat greutăți în
rezolvarea lor, însă a existat și un număr destul de mare de părinți care nu au făcut temele

102 deloc, invocând diferite motive, de neînțelegere sau de lipsă de timp. Au existat însă și părinți
care au rezolvat temele mai rar, da r care au dovedit că știau totuș i ce trebuia făcut.
Părinții și -au dorit ca în cadrul programul ui desfășurat în grădiniță s ă afle mai m ulte
despre modul cum trebuie să -și educe copiii , cum să comunice cu ei, aceasta fiind și prima lor
motivație de participar e la program.
În ceea ce privește impactul programului educativ asupra relației copil -părinte –
educatoare, a fost unul po zitiv, respectiv la copiii ai căror părinți au participat la acest program la
toate întâlnirile și la cei care părinții au lipsit doar la o întâlnire, s-a observat o mai bună
relaționare cu colegii, cu educatoarea și chiar cu proprii părinți, progresul ace stora fiind vizibil în
comportamentul lor. Numărul copiilor care reușesc să ajungă acum la un c omportament dorit a
crescut, numărul copiilor care aveau un comportament în dezvoltare a scăzut , iar numărul
copiilor care necesitau sprijin pentru a atinge u n anumit comportament s-a redus. Relația lor cu
educatoarea este una bună, așa cum rezultă din răspunsurile copiilor la întrebările adresate de
personajul surpriză într -o manieră ludică, comentariile lor fiind favorabile în majoritate, pentru ei
grădinița reprezintă un loc frumos, care le conferă siguranță și încredere . Sunt încântați de
activitățile pe care le desfășoară la gradiniță, iubesc poveștile citite de educatoare, activitățile
practice și cele gospodărești. Doar o mică parte dintre ei spun că nu l e place la grădiniță, având
diferite temeri , de pildă frica de doctor, sau că educatoarea le impune un anumit program , pe
care trebuie să -l respecte de exemplu , ora la care se servește gustarea .
În ceea ce privește relația copiilor cu părinții , conform ce lor relatate de către părinți
părerile părinților fiind diferite în ceea ce privește munca de părinte, unii o consideră o sarcină
dificilă, alții o sarcină ușoară, dar care la un moment dat aduce și satisfacții. Părinții știu acum
cum să stimuleze comport amentele pozitive ale copiilor ș i să ignore comportamentele mai puțin
acceptate, știu să -și recompenseze copii i atunci când ei fac o faptă bună, să le fixeze anumi te
limite, să aplice pedepse atunci când situația o impune, într-o manieră pozitivă retrăgându -le un
privilegiu.
Relația cu copiii se poate caracteriza printr -un schimb de experiență între părinții și
copii; părinții influențează copiii și, copiii pot influența părinții . Părinții consideră educ ația ca
fiind dificilă atunci câ nd copilul prezintă un comportament care pentru ei este inacc eptabil,
supărător , sau atunci câ nd copilul nu ascultă de obser vația pe care părintele o face. Astfel,
părinții se supără, se simt neputincioși.
Analizând răspunsurile păr inților din chestionarul final și comentariile lor pe parcursul
desfășurării programului un număr destul de mare dintre ac eștia susțin faptul că atmosfera de
acasă s -a schimbat î n ceea ce privește relaționarea cu copiii, punând în aplicare ceea ce le -a fost
prezentat, ținând cont de sfaturile primite.
Vârsta părinților cuprinși în cercetare, ne relevă faptul că unii părinți adică jumătate
dintre aceștia sunt părinți chiar foarte tineri, iar părinții mai în vărstă sunt în număr mai mic.

103 Ar fi fost de dorit ca toți părinții să aibă un nivel de studii mai ridicat, după cum s -a putut
observa , nivelul de studii al părinților este unul destul de scăzut, predominând numărul părinților
cere au mai puțin de 8 clase, iar cei cu 10 clase și cu studii medii sunt în număr mic.
Însă e relevant faptul că a fi părint e este o meserie indiferent de vârsta pe care o ai și,
fiind o meserie ea se poate învăța, dar cu siguranță ș i aici există reguli, metode, secrete, ce se pot
aplica .
Privitor la relația părinților cu educatoarea după participarea la acest program educativ ,
din comentariile părinților din cadrul interviului de la final de la ultima întâlnire, reiese faptul că
aceștia acordă o mare încredere relației pe care o au cu educatoarea, susținând faptul că relația de
colaborare este una bună, ch iar foarte bună în o pinia unora. Părinții găsesc mereu înțelegere și
ascultare din partea educatoarei, acordându -i în acest sens multă încredere.
Așadar, obiec tivele acestei cercetări practic -aplicative au fost atinse, iar întrebarea de la
care am pornit în acest demers apli cativ conform căreia: Dacă părinții sunt implicați într -un
program educativ constant pe div erse teme legate de socializarea copiilor, atunci ne așteptăm la o
creștere a interesului părinților pent ru colaborarea cu educatoarea? . Răspunsul la a ceastă
întreba re în cazul de față , este unul afirmativ care pare că s-a concretizat.
Programul educativ desfășurat în grădiniță s -a dovedit de mare ajutor pentru părinți,
evidențiind faptul că între părinți și gradiniță există o strânsă colaborare, bazată pe înțeleg ere,
încredere, respect, o relație necasară pentru a lupta împreună pentru același scop .
Dacă toți părinții preșcolarilor ar fi participat în mod constant la aceste întâlniri, ar fi
putut înțelege că cel mai de preț DAR sunt copiii noștri i și, de aceea t rebuie să învăț ăm să -i
educăm așa cum trebuie, să -i tragem la răspundere, să stabilim principii după care să se ghideze
în viată , să ne facem timp pentru ei, să -i încurajăm necondiționat.
Pe lângă abilitățile pe care și le -au format parinții, programul e ducativ desfășurat a avut
și alte laturi pozitive și anume: grupul de părinți s -a sudat, s -au stabilit relații de prietenie între
ei; s-a consolidat relația între educatoare și părinții care au participat la toate întâlnirile, dar și la
cei care au avut o participare mai mică , lipsind doar de la o lecție; relația părinților cu copiii s -a
imbunatatit și ea, în sensul ca au devenit mai apropiați de copii, mai atenți, mai preocupați de
educaț ia lor.
Convingerea mea este că, împreună cu familia c opilului, u rmărind obiective comune,
grădinița reușește să contureze per sonalitatea copilului în cele mai optimiste culor i.

104 Bibliografie

[1]. Allport, G., (1993). Structura și dezvoltarea personalități i București: Editura Didactică și
Pedagogică
[2]. Berge, A., (1977). Profesiunea de părinte , București: Editura Didactică și Pedagogică
[3]. Bonchiș, E., (1977 ). Studierea imaginii de sine în copilărie și preadolescență , Oradea:
Editura Imprimeriei de Vest
[4]. Bonchiș, E., (2000). Dezvoltarea umană – aspecte psi hosociale, Oradea: Editura:
Imprimeriei de Vest
[5]. Ciofu, C., (1998). Interacțiunea părinți -copii , București: Editura Medicală Amalteea
[6]. Cosmovici, A., (1996). Psihologie generală , Iași: Editura Polirom
[7]. Debesse, M., (1981). Psihologia copilu lui de la naștere la adolescență, București: Editura
Didactică și Pedagogică
[8]. Dumitrana, M., (2000). Copilul, familia și grădinița , București: Editura Compania
[9]. Dima, Silvia, (2007). Revista Invățământului Preșcolar, București -lectură selectiv ă
[10]. *** Dicționar de Psihologie , (1999) București: Editura Humanitas
[11]. Moisin, A., (1995). Părinți și copii , București: Editura Didactică și Pedagogică
[12]. Muresan.P., (1980). Învățarea socială.Teorii, forme,procese, mecanisme, Editura Alb atros.
[13]. Osterrieth, P., (1973) . Copilul și familia, București: Editura Didactică și Pedagogică
[14]. Piaget, J., (1980) . Judecata morală la copil , București: Editura Didactică și Pedagogică
[15]. Stănciulescu, E.,( 1996). T eorii sociologice ale e ducației, Iași: Editura Polirom
[16]. Stănciulescu, E., (1997). Sociologia educației familiale , Iași: Editura Polirom
[17]. Schifirneț, C -tin., (1999). Sociologie, București: Editura Economică
[18]. Șchiopu, U., Verza, E., (1995) . Psihologia vârste lor, București: Editura Didactică și
Pedagogică
[19]. Șt. Năstăsescu -Cruceru. Revista ”Învățământului preșcolar” nr.1 -2(1999).

105 [20]. Teodorescu, S., (1976). În lumea copilului, prieteni, colegi, cunoscuți , București: Editura
Didactică și Pedagogică
[21]. Tucicov – Bogdan, A., (1973). Psihologia generală și socială , București: Editura Didactică
și Pedagogică
[22]. Verza, E., Verza, F. E., (1994). Psihologia vârstelor , București: Editura Pro Humanitate
[23]. Vincent, R., (1973) . Cunoașterea copilului , București: Editura Didactică și Pedagogică
[24]. Vrăsmaș, E., (1999). Educația copilului preșcolar , Elemente de pedagogie la vârsta
timpurie”, București: Editura Pro Humanitas
[25]. Vrăsmaș E ., (2014). Educația timpurie, București: Editura Arlequin
[26]. Voinea, M., (1993). Psihologia familiei, Universitatea București
[27]. Zlate, M., (1972). Psihologia socială a grupurilor școlare, București: Editura Politică
[28]. Wallon, H., (1975). Evoluția psihologică a copilului , București: Editura Didactică și
Pedagogică

106 Webografie

[29]. http://www.didactic.ro/resurse -educaționale/invaț ământ -preșcolar , accesat î n data de
10.08.2016
[30]. http://miedolj.isj.edu.ro/documents/educati_asa.pdf , accesat î n data de 14.09.2016

107 Anexe

Anexa 1

Chestionar privind interesul părintilor de a participa la programul educativ desf ășurat în
gradiniță

Din dorința de a cunoaște părerea dumneavoastră despre colaborarea cu grădinița, vă rog să aveți
bunăvoința de a completa chestionarul pus la dispoziție. Răspunsurile dumneavoastră vor fi
confidențiale, fiind folosite în partea de cer cetare a lucrării de licență. Timpul de completare este
de aproximativ 15 – 20 minute.

Vă mulțumesc pentru timpul acordat.

1. Vârsta: _______ ani

2. Sex:
a) masculin
b) feminin

3. Ultima instituție absolvită:
a) mai puțin de 8 clase;
b) 8 clase;
c) 10 clase;
d) studii medii;
e) altele

4. De cât timp frecventează copilul d -voastră grădinița:
a) 1 an
b) 2 ani
c) 3 ani

5. La ce fel de activități desfășurate în cadrul grădiniței ați participat și dumneavoastră?
a) Ședințe
b) Serbări

108 c) Consultații c u părinții
d) Activități practice

6. Care dintre aceste activități la care ați participat v -au plăcut?
a) Ședințe
b) Serbări
c) Consultații cu părinții
d) Activități practice

7. Care dintre aceste activități la care ați participat nu v -au plăcut?
a) Ședințe
b) Serbări
c) Consultații cu părinții
d) Activități practice
8. Cât timp aveți la dispoziție într -o lună pentru activități oferite de grădiniță în cadrul
colaborării cu părinții:
a) deloc
b) mai puțin de o oră
c) 1 – 2 ore
d) 3 – 4 ore

9. Ce f el de activități ați dori să se organizeze în cadrul grădiniței, la care să participați și
d-voastră? a) b) c) d)

10. În ce intervale de timp v -ar fi posibil să participați la diferite activități în cadrul
grădiniței?
a) 09:30 – 12:00
b) după ora 13:00
c) după ora 17:00
d) după ora 19

11. În ideea că educatoarea ar dori să desfășoare un program educativ în gradiniță pe teme
educative legate de socializarea preșcolarului, cât de interesat ați fi?
a) dezinteresat
b) puțin interesat

109 c) interesat
d) foart e interesat

12. Cât de importantă vi se pare colaborarea dintre părinți și grădiniță:
a) foarte importantă
b) importantă
c) oarecum importantă
d) de importanță minoră

13. Cât de mulțumiți sunteți de colaborarea familie – grădiniță?
a) foarte mulțumit
b) mulțumit
c) oarecum mulțumit
d) nemulțumit

14. Pentru cine credeți că este folositoare colaborarea părinți -grădiniță?
a) Pentru copil
b) Pentru părinți
c) Pentru educatoare

15. Credeți că sunteți la curent cu implicarea copilului d -voastră în activ itățile desfășurate
la grădiniță?
a) da
b) nu prea
c) nu

16. Considerați grădinița un partener real în procesul de educație al copilului?
a) da
b) nu prea
c) nu

17. Credeți că grădinița manifestă suficientă deschidere spre propunerile d -voastră?
a) da
b) nu prea
c) nu

110 18. Aveți impresia că puteți discuta cu educatoarea grupei despre orice problemă legată de
copilul d -voastră?
a) da
b) nu

19. În cadrul consultaților cu părinții, cât de mulțumit ați fost cu privire la informarea
referitoare la dez voltarea și comportamentul copilului d -voastră?
a) foarte mulțumit
b) mulțumit
c) oarecum mulțumit
d) nemulțumit

20. Ce ați dori să îmbunătățiți în ceea ce privește comunicarea cu grădinița / educatoarea?
………………………………………… ……………………………………………………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………………….. …………………… ……
…………………………………………………………………………………………………………….. …………………………
……………

Vă mulțumesc pentru timpul acordat!

111 Anexa 2
Fișă pentru apr ecierea progresului individual al copilului

Nume și prenume:
Vârsta:

Subdomeniul

Aspect specific

Indicatori
Nivelul de
atingere
al
indicatorului
A D NS
Dezvoltarea
socială Abilități de
interacțiune cu
adulții

Comunică cu ușurință cu adulț ii. x x
x
Cunoaște și folosește formule de politețe în
comunicare. x x x
Răspunde la întrebările puse de adulți. x x x

Nu intervine întrerupând discuția adulților. x x x

Cere informații sau ajutor adulților când
are nevoie. x x x
Abilități de
interacțiune cu
copii de vârstă
apropiată Stabilește din proprie inițiativă relații
pozitive și de respect cu copii apropiați ca
vârstă. x x x
Propune și inițiază jocuri și activități care
implică mai mult de un copil. x x x
Cere și oferă volunta r ajutorul copiilor din
jurul său când au nevoie. x x x
Cooperează, face schimb de obiecte în joc. x x x

Respectă regulile grupului de joc,
manifestând fair -play (pierde/câștigă). x x x
Acceptarea și
respectarea
diversității Deosebește persoanele după diferite criterii
(aspect exterior, gen, vârstă, etc.). x x x
Manifestă toleranță față de alți copii x x x

Observă că aceeași persoană poate avea
mai multe roluri sociale (mama este mama
lui, este angajată la…, este fiica bunicii lui,
etc.) x x x
Respectă drepturile altor persoane, copii și
adulți. x x x
Dezvoltarea
comportamentului Se joacă sau lucrează fără să îi deranjeze
pe ceilalți. x x x

112 pro-social Respectă reguli simple de participare în
activități și joc, în grupuri mici sau m ai
mari, în calitate de conducător sau
executant. x x x
Aplică independent regulile în situații noi,
dar similare. x x x
Își exprimă dezacordul față de
comportamente incorecte. x x x
Rezolvarea problemelor apărute în
interacțiunea cu copiii, fă ră a-l implica pe
adult. x x x
Acceptă responsabilități, le respectă și
participă la luarea unor decizii simple
(mâncare, îmbrăcăminte, jucării, cărți) x x x
Vorbește despre emoțiile sale (bucurie,
tristețe, furie). x x x
Începe să înțeleagă sit uația oamenilor aflați
în situații diferite (sărăcie, dezastre
naturale, boală) x x x
Dezvoltare
emoțională Dezvoltarea
conceptului de
sine Cunoaște ziua, luna, orașul și țara în care s –
a născut, număr de telefon. x x x
Împărtășește celorlalți informaț ii despre
sine. x x
x
Conștientizarea schimbările care se produc
în sine și mediu (copilul crește, plantele au
un ciclu de viață). x x x
Are o imagine pozitivă despre sine. x x x

Dezvoltarea
autocontrolului
emoțional Își așteaptă rândul. x x x

Își controlează exprimarea sentimentelor
(mai ales a celor negative – furia). x x x
Își exprimă propriile trăiri fără să se certe. x x x

Își modifică expresia și comportamentul în
funcție de context. x x x
Reacționează adecvat emoțional la situ ații
variate. x x x
Verbalizează frustrarea adoptând o mimică
adecvată sensului mesajului. x x x
Asociază emoțiile cu cuvinte și expresii
faciale. x x x

A – comportament atins;
D – comportament în dezvoltare;
NS – necesită sprijin
Bifă cu c uloare roșie apreciere inițială X
Bifă cu culoare albastră apreciere finală X

113 Anexa 3

Evidența ședințe desfășurate

Nr. crt. Data Tema ședinței Nr. Participanți Timp alocat
1. 02.02.2016 Ce înseamnă a acorda
atenție copilului
10 90 minute
2. 16.02.2016 Aprecierea
comportamentelor
pozitive ale copilului 12 90 minute
3. 23.02.2016 Învățăm cum să stabilim
limite 12 90 minute
4. 01.03.2016 A spune nu și a interzice
într-o manieră pozitivă 10 90 minute
5.
08.03.2016 Ignorarea
comportamentelor
negative și aprecierea
celor pozitive 11 90 minute
6. 15.03.2016 Izolarea copilului atunci
când acesta se comportă
într-un fel nedorit 9 90 minute
7. 22.03. 2016 Pedepsirea copilului
atunci când acesta
manifestă un
comportament mai puțin
agreat de dumneavoastră
9 90 minute

114 Anexa 4

1. În trebări adresate copiilor în cadrul interviului inițial (întrebările sunt adresate copiilor
sub formă de joc, fiind puse de un personaj -surpriză, „ Pinochio ”.

 De ce îți place să mergi la grădiniță? Explică.
 De ce nu îți place să fii la grădiniță/în grupă? Explică.
 Te rugăm să ne povestești cum se poartă cu voi educatoarea.
 Ai fost vreodată felicitat de educatoarea ta? Povestește cum s -a întâmplat.
 Ai fost vreodată pedepsit de educatoarea ta? Povestește cum s -a întâmp lat.
 Cum te înțelegi cu colegii din grupa ta? Povestește cu cine îți place să te joci.
 Dacă te -ai întâlni cu Zâna cea bună, care sunt cele trei dorințe pe care ți le -ai pune despre
grădinița ta?

Interv iul final al copiilor prin intermediul personajului P inochio
 Ce ți -a plăcut mai mult la grădiniță în ultimul timp?
 Ce nu ți -a plăcut la grădiniță în ultimul timp?
 Poți să povestești cum se poartă cu voi educatoarea?

115 Anexa 5

Chestionar final pentru părinți

Stimați părinți, vă rog să răspundeți î ntrebărilor adresate în prezentul chestionar,
asigurându -vă că aceste răspunsuri vor fi folosite în cadrul unei cercetări, fiind anonim , cu
rugămintea de a lăsa acest chestionar după complectare la secretariatul școlii.
1. Care membru al familiei a partici pat la ședințe?
a) mama
b) tatăl
c) ambii părinți
d) bunicii
e) alții…

2. Câți copii aveți în familie?
a) 2 copii
b) 3 copii
c) 4 copii
d) 5 copii
e) mai mult de 5 copii

3. Care este părerea dumneavoastră în legătură cu creșterea copilului? Ce fel de m uncă
este?
a) este o muncă dificilă pe care părinții o fac singuri, fară a fi recompensați
b) este o muncă ușoară care oferă satisfacții părinților
c) este o sarcină dificilă pentru părinți, dar care oferă și satisfacții
d) altele………..
4. Ce v -a plăcut mai mult în cadrul programului de instruire?
a) să aflu mai multe despre educația copilului
b) să aflu de la ceilalți părinți cum procedează cu copiii lor
c) să aflu soluții practice la problemele pe care le am cu copilul meu

116 d) altele……………………….
5. Ce abilități ați învățat în cadrul lecțiilor desfășurate?
1) acordarea atenției și lauda
2) a face complimente
3) cum să spun nu în mod consecvent
4) cum să ignor copilul
5) cum să izolez copilul
6) cum să pedepsesc copilul luându – i o jucărie care îi p lace sau retrăgându – i un privilegiu
Care abilități sunt noi pentru dv.? (menționați una sau mai multe) Numărul….
Care abilități sunt cele mai importante, după părerea dv.? Numărul…..
Care abilități sunt cel mai dificil de pus în practică, acasă? Num ărul…..
6. Ce lucruri vi s -au părut mai interesante cu privire la lecțiile desfășurate împreună?
a) a fi împreună cu alți părinți
b) informațiile primite
c) temele de casă
d) exerc ițiile practice

7. Ce efect au avut pentru dumneavoastră lecțiile cu părinții? (se pot alege mai multe
variante de răspuns)
a) am mai multă încredere în mine, în calitatea mea de părinte
b) acord mai multă atenție comportamentelor pozitive ale copilului meu
c) știu cum să reacționez la comportamentul nedorit al copilului meu
d) nu am învățat nimic nou
e) mă simt bine știind că nu sunt singurul părinte care are probleme
f) atmosfera de acasă s -a schimbat

117 8. Dacă un copil persistă în a avea un comportament nedorit, aceasta se întâmplă deoarece:
a) acesta este caracterul sau tempera mentul copilului
b) copilul nu a văzut exemple bune
c) copilul nu a fost recompensat pentru comportamentul pozitiv
d) copilul nu a fost pedepsit suficient de către părinț i și educatoare
9. Copilul dumneavoastră îi lovește pe ceilalți și țipă pentru că nu îi dați voie să se joace
afară. Cum reacționați?
f) îi explic de mai multe ori de ce nu îi dau voie
g) îi dau voie să se joace afară cât de mult dorește
h) îl ignor pur și simplu
i) îl izolez dacă continuă să țipe
j) îl lovesc, dacă nu se oprește din țipat
10. Copilul dumneavoastră face ordine în cameră. Cum reacționați?
a) nu îi ofer o atenție specială pentru că a făcut ce trebuia să facă
b) nu îi spun nimic pentru a nu -l întrerupe
c) îi fac un compliment pentru că se poartă așa bine
d) îi spun “De ce nu ești așa to t timpul?”

11. Pentru a -l face pe copil să se poarte așa cum am vrea, cea mai bună metodă ar fi:
a) să îi acord atenție și să îi adresez complimente pentru comportamentele dorite
b) îl pedepsesc pe copil de fiecare dată când face ceva greșit
c) altele.. .

Vă mulțumesc pentru timpul acordat!

118 Anexa 6
Scrisoare pentru părinți
Stimați părinți,
În speranța că acest program v -a fost util, vă adresez mulțumiri pentru faptul că ați dorit
să participați la derularea acestui program și, că schimbările pozitive intervenite în familia
dumneavoastră, vor avea efect pe termen lung în relația cu copilul/copiii dumneavoastră, țin să
vă mulțumesc pentru timpul acordat.
Considerând că experiența dumneavoastră poate fi utilă și altor părinți, vă doresc sănătate
și vă asigur că voi fi în continuare alături de dumneavoastră în eforturile pe care le faceți pentru
educația și bunăstarea copilului/copiilor dumneavoastră.
Succes!

Tel: +40 (269) 216 062
Fax: +40 (269) 21 7 887
Ministerul Educa ției și Cercetării
Universitatea “Lucian Blaga” din Sibiu

Adresa: Bd -ul. V ictoriei, nr. 10
Sibiu, 550024, Rom ânia
e-mail: rectorat@ulbsibiu.ro
www.ulbsibiu.ro

VIZAT
Conducător științific
lector. dr. Alina Mag

Declarația pentru conformitate asupra originalității operei științifice

Subsemnata Opriș (Jiga) Nicoleta -Liliana domiciliată în localitatea Dridif nr. 96, adresa
poștală comuna Voila, județul Brașov având actul de identitate seria ZV nr 264700, codul numeric
personal 2700603082422 înscrisă pentru susținerea lucrării de licență cu titlul " Valorificarea
relației grădiniță familie în socializarea copilului preșcolar".
declar următoarele:
 opera științifică nu aparține altei persoane, instituții, entități cu care mă aflu în relații de
muncă sau altă natură;
 opera științifică nu este contrară ordinii publice sau bunelor moravuri, iar prin aplicarea
acesteia nu devine dăunătoare sănătății ori vieții persoanelor, animalelor sau plantelor;
 opera științifică nu a mai fost publicată de subsemnatul / subsemnata sau de o terță persoană
fizică sau juridică, în țară sau în străinătate, anterior datei depunerii acesteia spre evaluare în
scopul obținerii recunoașterii științifice în domeniu.
Specific explicit că ideile prezentate sunt originale, iar sursele de informații care stau la
baza emiterii unor teorii originale au fost corect citate și prezentate în opera științifică.

Data: 11.06.2 020

Numele și prenumele: Opriș (Jiga) Nicoleta -Liliana
Semnătura:

Notă: Prezenta declarație va purta viza conducătorului științific.

Cod. PO – ULBS – DPPI – 06_ed – 1_rev – 0 / 05.11
Copyright : ULBS, Serviciul CDI -PI, Centrul PatLib din Sibiu OSIM -EPO