PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR [302837]
UNIVERSITATEA ,, LUCIAN BLAGA” [anonimizat]: Studentă:
Lector univ. dr. LUCIA MARA KLEIN FLORINA ANDREEA
SIBIU
2018UNIVERSITATEA ,, LUCIAN BLAGA” [anonimizat]: Studentă:
Lector univ. dr. LUCIA MARA KLEIN FLORINA ANDREEA
SIBIU
2018
CUPRINS
INTRODUCERE………………………………………………………………………………………………………1
CAPITOLUL 1. ISTORIC………………………………………………………………………………………. 2
1.1 Pedagogia Montessori în România……………………………………………………………………………2
1.2 Bibliografie Maria Montessori………………………………………………………………………………..4
1.3 Educația Montessori………………………………………………………………………………………………8
1.4 Personalități ce au învățat în sistemul Montessori……………………………………………………..9
CAPITOLUL 2. ARIILE CURRICULARE SPECIFICE ÎNVĂȚĂMÂNTULUI MONTESSORI ……………………………………………………………………………………………………….11
2.1 DEZVOLTAREA LIMBAJULUI……………………………………………………………………….11
2.1.1 Modalități de îmbogățirea vocabularului………………………………………………………….11
2.1.2 Dezvoltarea limbajului în primii ani de viață……………………………………………………12
2.1.3 Limbajul scris………………………………………………………………………………………………14
2.1.4 Scrisul…………………………………………………………………………………………………………15
2.2 Viața practică………………………………………………………………………………………………………17
2.3 Dezvoltare senzorială……………………………………………………………………………………………17
2.4 Matematică…………………………………………………………………………………………………………17
2.5 Științe și activități culturale…………………………………………………………………………………..18
CAPITOLUL 3. CURRICULUM NAȚIONAL MONTESSORI PENTRU NIVELUL PREȘCOLAR…………………………………………………………………………………………………………19
3.1 Curriculum Montessori pentru categoria de vârstă 2-3 ani ………………………………………19
3.2 Curriculum Montessori pentru categoria de vârstă 3-6 ani……………………………………….22
3.3 Sistemul tradițional vs Sistemul Montessori……………………………………………………………26
CAPITOLUL 4. PROIECTAREA ACTIVITĂȚII DE CERCETARE………………………29
4.1 Elaborarea proiectului de cercetare…………………………………………………………………………37
4.2 Observația………………………………………………………………………………………………………….41
4.2.1 Modalitati de imbogatire a vocabularului…………………………………………………41
4.2.2 Limbajul scris…………………………………………………………………………………………47
4.2.3 Cititul…………………………………………………………………………………………………….53
4.3 Analiza comparativă a sistemului Tradițional și Montessori din punct de vedere al dezvoltării limbajului………………………………………………………………………………………………….55
4.4 Analiza statistică a evoluției copiilor din Sistemul de învățământ Montessori din punct de vedere al limbajului……………………………………………………………………………………………………59
CONCLUZII…………………………………………………………………………………………………………
BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………………………………………….
INTRODUCERE
,,Copiii învață din ceea ce îi înconjoară”
(Maria Montessori)
Ceea ce a uimit întreaga lume în timpul primei grădinițe “Casa dei bambini” din vremea Mariei Montessori a fost faptul că acei copii mici, care proveneau din familii analfabete, au învățat să scrie și să citească în mod spontan, după ce au lucrat cu materialele Montessori pentru limbaj.
Copiii au, încă din primul an de gradiniță, o adevarată “foame” pentru cuvinte pentru că se află în faza sensibilă pentru limbaj. Pedagogul Montessori se va strădui în mod conștient să pună copilul în contact cu un limbaj clar, bogat și diferențiat, prin care să exprime chiar și sentimente.
În pedagogia Montessori vocabularul se îmbogățește prin materiale concrete de dezvoltare a limbajului. Caracteristic acestora este că realizează o introducere sistematică în limbaj, iar scrierea și citirea sunt pregătite indirect prin jocuri pentru citire, jocuri cu cuvintele, exerciții simple de gramatică.
Pedagogia Montessori ține cont de stadiul individual de dezvoltare, de stilul și ritmul diferit de învățare al fiecăruia. Materialele sunt gândite astfel încât să permită flexibilitatea, copilul având astfel șansa să învețe, și în anii de școală, în concordanță cu propriul stadiu de dezvoltare.
Mi-am ales această temă, deoarece în prezent lucrez la o asociație care se bazează pe metoda Mariei Montessori, unde am avut ocazia să mă și specializez ca educatoare în Sistemul Montessori la Cluj, în luna august 2017. Astfel, având oportunitatea de a mă documenta în tot ceea ce înseamnă pedagogia Montessori urmând ca apoi să pun în practică tot ceea ce am văzut și învățat în tot acest timp prețios și bogat în informații.
Consider că limbajul se dezvoltă și progresează în mod continuu la copil, iar noi, educatoarele, avem un rol hotărâtor deoarece copilul ne imită în vorbire, gesturi, mimică dorindu-și să facă tot ce face educatoarea. Exprimarea caldă, curată, frumoasă a educatoarei fiind receptată de către copii.
Din punctul meu de vedere limbajul are o mare importanță, fie el scris, vorbit, prin mimică sau gestică, reprezintă modul în care noi, oamenii, ne exprimăm sentimentele cele mai intime. Încă de la naștere copilul este atras de vocea umană ca și de o muzică și răspunde acesteia transmițându-le părinților săi nevoile și dorințele pe care le are.
Prin realizarea lucrării de licență doresc să fac o prezentare a Sistemul de învățământ Montessori din punct de vedere al limbajului și comunicării. Lucrarea de față este structurată în două părți: partea teoretică și partea practică.
PARTEA TEORETICĂ
Capitolul 1
Istoric
1.1 Pedagogia Montessori în România
– 1868 Se naște C. Rădulescu-Motru (1957)
– 1870 Se naște C. Buțureanu (1931)
– 1906 Se naște Ilie Șulea-Firu (2001)
– 1913 “Metoda pedagogiei științifice aplicată la educația copiilor mici” – traducere de
C. Buțureanu
– 1922 “Autoeducațiunea în școlile elementare” – traducere de C. Buțureanu
– 1913-1930 Mai mulți educatori din România urmează cursurile internaționale Montessori și
realizează prezentarea teoretică și aplicarea practică a acestei pedagogii (de ex. Isabela Sadoveanu)
– 1931 Ilie Șulea urmează cursul internațional condus de Maria Montessori
la Roma și devine prietenul familiei Montessori cu care poartă corespondență
de-a lungul anilor
– 1932 Maria Montessori îl deleagă pe Ilie Șulea reprezentantul său personal pentru România
– 1933 Se înființează Asociația Montessori din România având ca președinte de onoare pe Nicolae Titulescu, președinte executiv pe C. Rădulescu-Motru și secretar pe Ilie Șulea (care editează în limba română “Copilul”)
– 1933-1948 Pedagogia Montessori continuă să fie aplicată și există o mișcare montessoriană activă
– 1970 Pedagogii români aniversează 100 de ani de la nașterea Mariei Montessori, sunt publicate diverse articole
– 1977 Apare la Editura Didactică și Pedagogică “Descoperirea copilului” tradusă de Ilie Șulea Firu și autor pentru Tabel cronologic, Studiu introductiv, Bibliografie Maria Montessori
– 1990 Se reînființează Asociația Montessori din România (AMR) care datorită prestigiului președintelui acesteia, domnul Ilie Șulea Firu, devine afiliată la Asociația Internațională Montessori
– 1990-2000 Montessorieni vizitează România, se acordă burse de studii și material didactic pentru înființarea de grupe Montessori, se organizează simpozioane aniversare, se țin numeroase conferințe și seminarii pentru cunoașterea și aplicarea acestei pedagogii
– 1991-2006 Institutul de Științe ale Educației are proiecte pentru promovarea pedagogiei Montessori și colaborează cu Asociația Montessori din România
Ultimul deceniu a marcat o reală efervescență a mișcării montessoriene care a susținut extinderea sistemului Montessori cu tot ceea ce presupune: formarea educatorilor, fabricarea și utilizarea materialului de dezvoltare, absolut necesare aplicării metodei, cooperarea internațională și unificarea eforturilor pe plan național, creșterea calității și instrumentarea modurilor de evaluare specifice acestei pedagogii, cercetarea și instrumentarea științifică a modului de înțelegere și aplicare a metodei, participarea la eforturile de reformare a școlii și a mentalității cu privire la copil și educație, asumarea în mod declarat a promovării drepturilor copilului. În acest proces amplu s-a înscris și evoluția mișcării Montessori din România. În perioada 2000 – 2006 Institutul de Științe ale Educației a continuat promovarea alternativelor educaționale prin două proiecte pentru Planului Jena și pedagogia Montessori.
În cadrul proiectului „Introducerea pedagogiei Montessori la nivelul învățământului preșcolar” s-au desfășurat mai multe tipuri de activități destinate informării publicului, unificării și coordănării inițiativelor pentru aplicarea acestei pedagogii, perfecționării cadrelor didactice, aplicării concrete și cercetării efectelor acestei alternative. În toate aceste activități au fost constituite și s-au dezvoltate diverse tipuri de colaborare:
cu inspectoratele școlare (mai ales în ceea ce privește promovarea acestei pedagogii și înființarea, evaluarea grupelor);
cu Caselor Corpului Didactic (organizarea informărilor și ale unor cursuri de inițiere);
cu ONG-uri (colaborare și sponsorizarea inițiativelor, proiectelor).
La solicitarea și cu sponsorizarea „Fundației Copii Lumii. Bal Jagat” a fost înființată în septembrie 2000, condusă și ajutată să se acrediteze o grupă Montessori în cadrul sistemului protecției copilului la Centrul de Plasament nr 5, „Sf. Vasile” din sectorul 4 București, care acum funcționează ca Centru Comunitar de Servicii pentru copii cu dificultăți și pentru cei proveniți din familii sărace, aflate în dificultate. Grupa care funcționează și în prezent sub denumirea inițială „Casa Montessori” având o educatoare cu diplomă AMI, formată ulterior, a avut și are drept scop principal, educația copiilor în dificultate prin metoda Montessori. Rezultatele benefice pentru copii (de 2-5 ani) și familiile acestora au confirmat valoarea acestei pedagogii și au constituit motivul pentru care această grupă a avut solicitări și o activitate continuă. Cu aceeași colaborare au fost organizate cursuri de informare cu privire la specificul dezvoltării copilului mic și al pedagogiei Montessori pentru tot personalul centrului și a fost organizat un curs de formare pentru asistente Montessori, condus de o profesoară AMI.
S-a aplicat metoda Montessori pentru recuperarea copiilor cu deficiențe psiho-motrice la Spitalul nr.3 din Sibiu, cu foarte bune rezultate, de către o institutoare Montessori, care a elaborat o foarte bine documentată lucrare pentru obținerea gradului I, având ca temă o cercetare comparativă privind învățarea matematicii cu ajutorul metodei Montessori. Din păcate (și din motive personale ale educatoarelor care și-au schimbat locul de muncă), din cele cinci grupe Montessori care funcționau în 2000 în sistemul public la Turnu Severin – organizate de către ISJ Mehedinți și cu sponsorizarea unor organizații din SUA prin intermediul unui proiect inițiat de CCD Turnu-Severin și continuat de Asociația pentru Alternative Pedagogice – în prezent funcționează două grupe, cu foarte bune rezultate și cu prestigiu pe plan local.
Educatoarele Montessori din această localitate au fost cele care au participat și au făcut demonstrații practice, la conferințele naționale organizate de către MECT și CNAE, în colaborare cu câteva inspectorate, pentru informarea inspectorilor care răspund de alternativele educaționale pe plan național. În a doua jumătate a acestui deceniu, începând cu 2007, la Timișoara, Asociatia Montessori Kinderhaus a dezvoltat o instituție particulară de învățământ Montessori competentă și bine dotată, care a început cu o grădiniță (ce a ajuns acum să aibă patru grupe) și o școală cu două clase pe nivelul 6-9 ani și 9-12 ani. Aici funcționează un puternic colectiv profesional format din șase cadre didactice pregătite, cu diplomă Montessori și alte șase în curs de formare.
Asociația a organizat prezentări ale metodei Montessori, a editat materiale de promoționale și a participat la activitățile organizate pe plan național pentru promovarea metodei. În principal cu eforturi proprii, cu consultanță de specialitate internă și internațională a realizat și a fost aprobat de către MECTS Curriculum-ul Național Montessori, de care vor beneficia și alte două unități particulare de învățământ Montessori, organizate de alte ONG-uri din București, care sunt în curs de autorizare. Alte unități școlare particulare, care intenționează să aplice metoda Montessori în Arad, Brașov, Ilfov și alte județe, care în prezent nu au cadre didactice calificate pentru aplicarea metodei, se vor ancora mai ușor și mai bine în sistemul de învățământ românesc, având la dispoziție curriculumul Montessori.
Se constată deci că alternativa educațională Montessori, pe ansamblu, și-a extins și diversificat aria de cuprindere, pe orizontala și pe verticala sistemului național de învățământ, a devenit cunoscută de către inspectorate, părinți, publicul larg și, în sectorul privat, a găsit resursele necesare pentru procurarea materialului de dezvoltare Montessori, care se știe că este necesar, specific și costisitor. Mai ales s-au găsit oportunități (burse) și resurse pentru formare cadrelor didactice specializate, fără de care nu poate să funcționeze și să fie recunoscute instituțiile de învățământ Montessori.
http://nou2.ise.ro/wp-content/uploads/2011/08/2011-Punti-trecere.pdf (consultat la 14 februarie 2018, ora 17:16)
1.2 Bibliografie Maria Montessori
Maria Montessori s-a născut pe 31 august 1870 in orașul Chiaravalle din Italia. Tatăl ei, Alessandro, era contabil în administrația publică, iar mama ei, Renilde Stoppani, avea o educație aleasă și era pasionată de lectură.
Familia Montessori s-a mutat la Roma în 1875, iar în anul următor tânăra Maria s-a înscris la școala publică de pe Via di San Nicolo da Tolentino. Pe măsură ce educația ei înainta, începea să dărâme bariere care atunci constrângeau viața profesională a femeilor. Din 1886 până în 1890 ea și-a continuat studiile la Regio Instituto Tecnico Leonardo da Vinci, unde s-a înscris cu intenția de a deveni inginer. Era o alegere neobișnuit la acea vreme, întrucât majoritatea fetelor care urmau o educație liceală studiau clasicii mai degrabă decât să urmeze o școală tehnică.
După absolvire, părinții au încurajat-o să încerce o carieră de profesoară, una dintre puținele domenii deschise femeilor la vremea respectivă, dar Maria Montessori era hotărâtă să intre la facultatea de medicină și să devină doctor. Tatăl său s-a opus acestui plan – facultatea de medicină era un domeniu exclusiv masculin – și inițial admiterea Mariei a fost respinsă de Decan. Nu a fost însă descurajată, ea spunându-i profesorului la finalul interiviului în urma căruia a fost respinsă „Eu știu că voi deveni medic”.
Se pare că până la urmă, Papa Leon al XIII-lea a intervenit în favoarea ei. În anul 1890 Maria Montessori s-a înscris la Universitatea din Roma pentru a studia fizica, matematica și științele naturale, primind diploma doi ani mai târziu. Acest fapt, alături de intervenția Papei, i-a permis admiterea la Facultatea de Medicină, ea devenind prima femeie care e studiat medicina în Italia. Maria Montessori nu a ieșit în evidență doar datorită faptului că era femeie, ci și pentru că era foarte hotărâtă să cunoască perfect domeniul. Bursele câștigate, alături de banii primiți pentru meditații, i-au permis să plătească majoritatea taxelor de studii medicale.
Nu i-a fost ușor la Facultatea de Medicină. S-a confruntat cu prejudecăți din partea colegilor ei și a fost nevoită să lucreze singură la disecții, din moment ce acestea nu se puteau face în clase mixte. Dar ea era o studentă conștiincioasă și pe 10 iulie 1896 a devenit prima femeie calificată ca medic din Italia, cunoscută în întreaga țară.
A fost angajată imediat în Spitalul San Giovanni atașat Universității. În același an a fost rugată să reprezinte Italia la Congresul Internațional pentru Drepturile Femeilor ținut la Berlin, iar în discursul său a susținut teza reformelor sociale, argumentând că femeile ar trebui să primească aceleași salarii ca bărbații. Un reporter care relata evenimentul a întrebat-o cum reacționau pacienții săi față de o femeie medic. A răspuns: „… ei își dau seama intuitiv atunci când cuiva îi pasă de ei… Doar clasele superioare au prejudecăți față de o femeie care duce o viață utilă.(”Julia Maria, “’Le Feminisme Italien: entrevue avec Mlle. Montessori”, L’Italie, Roma, August 16, 1896)
În noiembrie 1896 Maria Montessori a adăugat ocupațiilor sale pe aceea de asistent chirurg la Spitalul Santo Spirito din Roma. Mare parte din munca ei era dedicată săracilor și în special copiilor. Ca medic a fost remarcată pentru felul în care „trata” pacientii, asigurându-se și că aveau caldură și erau bine hrăniți, pe lângă faptul de a fi diagnosticați și tratați. În anul 1897 a intrat ca voluntar într-un program de cercetare la clinica psihiatrică a Universității din Roma, aici lucrând alături de Giusseppe Montesano, de care avea să se îndrăgostească.
Ca parte din activitatea ei la clinică, Maria Montessori a vizitat azilele de nebuni ale Romei, căutând pacienți care să fie tratați la clinică. Povestește cum, într-o astfel de vizită, îngrijitorul de la un azil de copii i-a relatat dezgustat cum copiii înșfacă firmiturile rămase pe podea după masă. Maria Montessori a înțeles că în încăperi atât de austere, nemobilate, copiii își doreau cu disperare stimulare senzorială și activități manuale, iar această privațiune contribuia la starea lor.
A început să citească tot ce putea găsi despre copiii cu retard mintal și mai ales a studiat lucrările de pionierat aparținând unor francezi din secolul al XIXlea, Jean-Marc Itard, care își câștigase renumele lucrând cu „băiatul sălbatic din Aveyron”, și Edouard Seguin, studentul lui Itard. Era atât de dornică să le înțeleagă temeinic lucrarea, încât a tradus-o chiar ea din franceză în italiană.
Itard dezvoltase o tehnică de educație prin intermediul simțurilor, pe care Seguin a încercat ulterior să o adapteze la educația generală. Foarte critic la adresa școlarizării de masă de la acea vreme, Seguin a scos în evidență respectul și înțelegerea pentru fiecare copil în parte. El a creat un aparat practic și materiale care să ajute dezvoltarea percepțiilor senzoriale și abilităților motorii ale copilului, pe care Maria Montessori le-a folosit ulterior în noi moduri. În timpul anului universitar 1897 – 1898 ea a încercat să-și extindă cunoștințele în domeniul educației frecventând cursuri de pedagogie, studiind lucrările lui Rousseau, Pestalozzi și Froebel.
În anul 1898 munca Mariei Montessori cu copiii insitituționalizați a început să câștige mai multă recunoaștere. La cei 28 de ani de ani ai săi, ea s-a adresat Congresului Medical Național din Torino, unde a susținut teoria controversată conform căreia lipsa îngrijirii adecvate a copiilor retardați și tulburați era cauza delincvenței acestora. Elaborând pe aceeași temă, ea s-a adresat Congresului Național Pedagogic în anul următor, prezentând o viziune a progresului social și economiei politice izvorâte din măsuri educaționale. Acest concept al reformelor sociale prin educație s-a dezvoltat și maturizat în gândirea Mariei Montessori pe tot parcursul vieții sale.
Implicarea Mariei Montessori în Liga Națională pentru Educația Copiilor Retardați a dus la numirea sa în postul de co-director, împreună cu Giusseppe Montesano, al unei noi instituții numită Școala Ortofrenică. Școala prelua copii cu un larg spectru de tulburări și s-a dovedit a fi un punct de cotitură în viața Mariei Montessori, schimbând accentul identității sale profesionale de la medic la educator. Până în acel moment ideile sale privind dezvoltarea copiilor erau doar teorii, dar mica școală, organizată în stilul unui spital cu predare, i-a permis să ducă aceste teorii în practică. Maria Montessori a lucrat 2 ani la Școala Ortofrenica, experimentând cu și rafinând materialele dezvoltate de Itard și Seguin, aducând o atitudine științifică, analitică; predând și observând copiii în timpul zilei și scriindu-și observațiile noaptea.
Relația cu Giusseppe Montesano s-a transformat într-o poveste de dragoste, iar în 1898 Maria Montesori a născut un copil, numit Mario, care a fost dat în grija unei familii ce trăia la țară lângă Roma. Maria îl vizita des pe Mario, dar acesta a aflat că ea îi este mamă doar mai târziu. Cu toate acestea s-a creat o legătură strânsă între cei doi, iar în anii din urmă el a colaborat și a călătorit împreună cu mama sa, continuându-i munca după moartea acesteia.
În 1901 Maria Montessori a plecat de la Școala Ortofrenică pentru a se dedica propriilor studii de filozofie a educației și antropologie. În 1904 a acceptat un post de lector la Școala Pedagogică a Universității din Roma, pe care l-a deținut până în anul 1908.
Într-unul din cursurile sale le-a spus studenților: „Subiectul studiilor noastre este umanitatea; scopul nostru este de a deveni profesori. Ei bine, ceea ce definește un profesor este iubirea pentru copil; iar că acestă iubire transformă datoria socială a educatorului în conștiința mai înaltă a unei misiuni.” (Maria Montessori, Pedagogical Anthropology New York 1913, p. 17. Citat în Kramer, p. 98.)
În această perioadă Roma creștea foarte rapid, iar în febra dezvoltării speculative unele companii de construcții dădeau faliment, în urma lor rămânând cartiere de clădiri neterminate care atrăgeau imediat ocupanți ilegali. Unul dintre aceste cartiere, situat în sectorul San Lorenzo, a fost salvat de un grup de bancheri bogați care au făcut o recondiționare minimă a spațiilor, divizând apartamente mai mari în unități de locuit mici pentru familiile sărace de muncitori. Cu părinții aflați la serviciu toată ziua, copiii mai mici provocau distrugeri clădirilor proaspăt terminate. Dezvoltatorii au abordat-o atunci pe Dr Montessori pentru a găsi modalități de a ocupa timpul copiilor în timpul zilei, pentru a împiedica provocarea altor distrugeri ale proprietății lor.
Maria Montessori a îmbrățișat oportunitatea de a lucra cu copii normali și, aducând din materialele educative dezvoltate de ea la Școala Ortofrenică, a înființat prima ei Casa dei Bambini – sau Casa Copiilor – care s-a deschis pe 6 ianuarie 1907. A fost organizată o mică ceremonie de deschidere, dar puțini aveau vreo așteptare din partea acestui proiect. Maria Motessori simțea altfel: „Am avut un sentiment ciudat care m-a făcut să anunț emfatic că acesta este începutul unei inițiative despre care va vorbi într-o zi întreaga lume.”( E.M. Standing, Maria Montessori: Her Life and Work New York 1984, p. 38)
Maria Montessori a organizat diverse activități si a aranjat materiale în mediul copiilor, dar le-a păstrat doar pe acelea care le trezea interesul. Ceea ce Maria Montessori a ajuns să înțeleagă este că acei copii plasați într-un mediu în care activitățile sunt proiectate pentru a le susține dezvoltarea naturală au puterea de a se educa singuri. Mai târziu s-a referit la acest fapt cu numele de autoeducație. În 1914 ea scria „Nu am inventat o metodă de educație, pur și simplu le-am dat unor copii mici șansa de a trăi”.
În toamna anului 1908 existau cinci Case dei Bambini, patru în Roma și una în Milano. Copiii dintr-o Casa dei Bambini făceau progrese extraordinare, și curând copii de 5 ani scriau și citeau. Veștile despre noua abordare a Mariei Montessori s-au răspândit rapid, iar vizitatorii veneau să vadă cu ochii lor cum obținea ea aceste rezultate. În decurs de un an, partea vorbitoare de limbă italiană a Elveției a început să-și transforme grădinițele în Case dei Bambini, începând astfel răspândirea noii abordări educaționale.
În vara anului 1909 Dr Montessori a ținut primul curs privind abordarea sa pentru aproximativ 100 de studenți. Notele sale din această perioadă au devenit prima ei carte, publicată în același an în Italia, care a apărut tradusă în Statele Unite în 1912 ca „Metoda Montessori”, atingând locul al doilea pe lista celor mai vândute cărți non-ficțiune. Curând după aceea a fost tradusă în 20 de limbi. A devenit o influență majoră în domeniul educației.
A urmat o perioadă de mare extindere a abordării Montessori. Societăți Montessori, programe de instruire și școli au apărut peste tot în lume, Dr Montessori fiind ocupată cu călătoriile, discursurile și cursurile în America, dar și în Marea Britanie și în restul Europei. Maria Montessori renunțase în acestă perioadă la alte angajamente pentru a se dedica în întregime răspândirii abordării pe care o dezvoltase. O mare parte din dezvoltare a fost însă nefondată și distorsionată de evenimentele Primului Război Mondial.
Întorcându-se din Statele Unite în 1917, după căsătoria lui Mario cu prima lui soție, Helen Christy, Maria Montessori s-a stabilit la Barcelona în Spania, unde fusese creat pentru ea un Seminari-Laboratori de Pedagogia. Fiul său împreună cu noua soție i s-au alăturat, cei patru nepoți ai săi fiind născuți aici: doi băieți, Mario Jr și Rolando, și două fete, Marilena și Renilde. Renilde, nepoata ei cea mică, a fost până în anul 2000 Secretar General și apoi, până în 2004, Președintele Association Montessori Internationale, organizația înființată de Maria Montessori în anul 1929 pentru a-i continua munca.
Maria a nutrit ambiția de a crea un centru permanent de cercetare și dezvoltare a abordării educației timpurii, dar orice posibilitate ca acest lucru să se întâmple în Spania în timpul vieții sale a fost contracarată de ascensiunea fascismului în Europa. Până în 1933 toate școlile Montessori din Germania fuseseră închise, iar efigia ei a fost arsă pe un rug aprins cu cărțile ei în Berlin. În același an, după ce Maria Montessori a refuzat să coopereze în cadrul planului lui Mussolini de a încorpora școlile Montessori italiene în mișcarea tineretului fascist, acestea au fost închise. Izbucnirea războiului civil în Spania a forțat familia să-și abandoneze casa din Barcelona și să navigheze până în Anglia în vara anului 1936. Din Anglia, refugiații au călătorit în Olanda pentru a locui în casa familiei Adei Pierson, fiica unui bancher olandez. Mario, înstrăinat de prima sa soție, s-a căsătorit mai târziu cu Ada.
În anul 1939 Mario și Maria Montessori s-au îmbarcat pentru o călătorie în India pentru a ține un curs de trei luni în Madras, urmat de un tur de conferințe; nu s-au mai întors vreme de 7 ani. Odată cu izbucnirea războiului, fiind cetățeni italieni, Mario a fost reținut, iar Maria s-a aflat în arest la domiciliu. Și-a petrecut vara în reședința administrativă rurală Kodaikanal, această experiență conducându-i gândurile spre natura relației dintre toate cele vii, o temă pe care urma să o dezvolte până la sfârșitul vieții sale și care a devenit cunoscută ca educație cosmică, ideea de baza pentru educarea copiilor între 6 și 12 ani.
Maria Montessori a fost bine primită în India, unde l-a întâlnit pe Gandhi, Nehru și Tagore. Cererea ei făcută către guvernul Indian la împlinirea vârstei de 70 de ani, ca Mario să fie eliberat și să-i fie redat, a fost îndeplinită, iar împreună au instruit mai mult de o mie de profesori indieni.
În 1946 s-a întors în Olanda la nepoții săi, care petrecuseră anii războiului în grija Adei Pierson. În 1947 Maria Montessori, acum în vârstă de 76 de ani, s-a adresat UNESCO pe tema „Educația și Pacea”. În anul 1949 a primit una dintre primele trei nominalizări la Premiul Nobel pentru Pace. Ultima sa apariție publică a fost la Londra în 1951, când a participat la al 9lea Congres Internațional Montessori. Pe 6 mai 1952, la casa de vacanță a familiei Pierson din Olanda, a murit lângă fiul său, Mario, căruia i-a transmis moștenirea muncii sale.
http://montessori.org.ro/78/ (consultat la 1 noiembrie 2017,ora 14:30)
1.3 Educația Montessori
În ultimii o sută de ani ideile Mariei Montessori au avut o influență crescândă asupra educației pe plan mondial. Totuși, în timp ce elementele individuale din programul ei sunt incluse anual în multe clase există un impact extraordinar atunci când școlile implementează complet întregul model Montessori.
În acest sistem de educație fiecare copil este tratat ca un individ unic, oferind-ui șansa de a învăța într-un mod optim, în ritmul lui propriu și în stilul său caracteristic de învățare. Educatorii Montessori îi îndrumă pe copii să pună propriile lor întrebări și să decopere cum să le găsească răspunsul. În timp ce educatorii îi îndrumă pe cei mai mici să își pună propriile lor întrebări, cei mai mari sunt încurajați să execute propriile lor cercetări, să analizeze ce au descoperit și să ajungă la concluzii proprii. Încurajarea copiilor de către educatori în a gândi singuri conduce activ la procesul de învățare.
Filosofia metodei de educație Montessori se bazează pe preocuparea de a oferi tuturor copiilor oportunitatea de a se dezvolta la potențialul lor maxim și libertatea de a găsi soluții pentru propriile lor probleme. Automotivarea este considerată cheia învățării complete, copilul și învățarea fiind situate pe primul loc, iar predarea și programa pe locul doi.
Metoda de educare este o metodă științifică, bazată pe observarea obiectivă a copilului, pe pregătirea mediului de instruire pe baza observațiilor realizate și conceperea programei de educație în mod creativ în funcție de nevoile copilului. (Alternative pedagogice, editura Universității Lucian Blaga, din Sibiu 2015, Chișiu Maria, pag 51,52)
Pedagogia Montessori nu îl privește pe educator ca fiind persoană care impune disciplina, ca fiind instanța supremă de control. Copiii trebuie lăsați să caute singuri soluții atât pentru problemele cognitive, cât și pentru acelea sociale. Soluțiile nu le sunt impuse de educator. Ei trebuie să experimenteze în a face alegeri pentru a fi capabili să se descurce și în absența adulților. Începutul autodisciplinei iese la iveală atunci când copilul este absorbit de o activitate care corespunde cu adevărat nevoilor lui. Concentrându-se asupra muncii, el învață de asemenea să ignore distragerile și, da¬torită automotivării, învață să își îndeplinească sarcinile. (Ion Albulescu ,Pedagogii alternative, pag 47)
Educatorul Montessori nu îi pedepsește pe copii, dar nici nu le oferă recompense: „Aceste recompense și pedepse exterioare", scria Maria Montessori, „să-mi fie îngăduit să spun, sunt (…) instrumentul de înrobire a spiritului, aplicat nu pentru a atenua deformările, ci pentru a le provoca. (Maria Montessori, Descoperirea copilului, p. 64.) .
"Greșesc acei educatori care cred că menirea pedepselor și a recompenselor este aceea de a-i obișnui pe copii să se supună cu promptitudine regulilor stabilite de adulți și considerate esențiale într-o organizare socială, căci reușitele și progresul uman se datorează forței interioare a individului. (Friedrich W. Foerster, Școala caracterul. Problemele morale ale vieții școlare, editia a Institutul de Arte Grafice „Cugetarea", București, f. a., p. 134 Recompensele îl pot duce pe individ pe drumul vanității, iar pedepsele la pierderea umanității dinlăuntrul său).
Dacă un copil îi deranjează pe colegii săi în timpul activității ori se comportă într-un mod care afectează armonia și ordinea din clasă, acesta va fi luat de către educatoare și dus într-un loc retras de ceilalți copii, unde i se va asigura jocul favorit, însă va fi lipsit de libertatea de a se deplasa prin clasă după propria voință. Educatoarea va veni din când în când și îi va adresa cuvinte blânde de simpatie, încurajare sau ajutor, în cazul în care are nevoie. (Ion Albulescu ,Pedagogii alternative, pag 47)
1.4 Personalități ce au învățat în sistemul Montessori
Gabriel Garcia Marquez
Romancier si laureat al Premiului Nobel („Nu cred ca exista metoda mai buna decat Montessori, pentru a face copii sensibili la frumusetile lumii si pentru trezirea curiozitatii lor asupra secretelor vietii.”) Marquez spunea ca Montessori i-a dat „dorinta de a imbratisa literatura”)
George Clooney
Actor, castigator al premiului Academy Award
Helen Hunt
Actrita castigatoare a premiului Academy Award: „Mesajul ar fi acela ca acele parti din noi insine care nu sunt demne de iubire si nu sunt atractive trebuie imbratisate. Singura moneda reala de schimb intre oameni este ceea ce se intampla cand nu fac pe grozavii.”
Julia Child
Primul bucatar de TV (in cartea ei „Julia Child si compania”, domnisoara Child zice ca metoda Montessori a invatat-o sa iubeasca ca lucreze cu mainile)
Taylor Swift
Cantareata, actrita – cantareata este prezentata adeseori drept „produsul valorilor cultivate acasa”
Jimmy Wales
Fondator al Wikipedia („Cand era copil, Wales citea foarte mult, era de o curiozitate intelectuala patrunzatoare si petrecea multe ore cercetand enciclopedia Britannica si enciclopediile lumii – aspect pentru care acorda credit influentei metodei Montessori asupra metodei pedagogice din scoala lui”)
Yo Yo Ma
Muzician, ambasador de pace al Natiunilor Unite, castigator a 15 premii Grammy, medaliat cu Medalia Libertatii si Nationala a Artelor – Yo Yo Ma a invatat foarte devreme sa-si urmeze si sa gandeasca in afara definitiilor traditionale. In prezent criticii numesc stilul lui artistic „omnivor”, referindu-se la polivalenta lui, la repertoriul deosebit de eclectic si iconoclasmul lui muzical.
Beyonce
Artista, actrita si designer
Anne Frank
Scriitoare de memorii si autoare – vestitul „jurnal” al lui Anne Frank este o extensie naturala a experientei ei scolare. Ca si multi alti elevi Montessori – a invatat sa-ti cultive abilitatile de observare si sa-si noteze gandurile intr-un jurnal. „Jurnalul unei fetite” a fost tradus in 67 de limbi si este in prezent una dintre cele mai apreciate carti din lume.
Dakota Fanning
Actrita (Putinii ani petrecuti intr-un mediu Montessori i-au dat domnisoarei Fanning un deosebit simt al mandriei: „Am invatat sa citesc la doi ani… intr-o scoala Montessori unde te invata sa citesti foarte, foarte devreme.” Copiii Montessori nu sunt invatati propriu-zis sa citeasca (noi consideram ca, abilitatile de a citi apar in mediul adecvat), dar ei lucreaza in ritmul lor in grupe eterogene ca varsta – nu in rigori dictate de programe desemnate pentru grupe scindate de varsta. Pentru Fanning, autonomia a condus la realizari precoce in viata ei.)
Will Wright
Creator al jocurilor Sims, SimCity si Spore („Montessori m-a invatat bucuria descoperirii”, Dl. Wright a declarat catre Wall Street Jurnal ca SimCity provine chiar din Montessori.”)
Sergey Brin si Larry Page
Co-fondatori al Google (Vicepresedintele Google, Marissa Mayer, merge chiar mai departe si spune: ”Nu poti intelege Google, decat daca stii ca Larry si Serge au fost copii Montessori.”)
Jeff Bezos
Presedintele consiliului de administratie al Amazon (Dl. Bezos compara strategia Amazon de a creea idei in noile piete cu „plantarea semintelor” sau cu „a merge orbeste pe alei necunoscute”).
(http://www.cuiburi-cu-soare.ro/personalitati/ (consultat 1a noiembrie 2017, ora 15:30)
Capitolul 2
Ariile curriculare specifice învățământului Montessori
Pornind de la observațiile sale, Dr. Maria Montessori a elaborat materiale, tehnici și arii curriculare specifice, care îl ajută pe fiecare copil să își atingă potențialul maxim. Astfel, există 5 arii curriculare specifice învățamântului Montessori: dezvoltarea limbajului, viața practică, dezvoltarea senzorială, matematică, științe și activități culturale.
2.1 Dezvoltarea limbajului
Limbajul, cu aspectele lui esențiale: vorbit la preșcolari, vorbit, scris și citit la școlari. În mediul din grădinița Montessori există o mare varietate de materiale de ana-liză fonetică, de înțelegere a sensului cuvintelor și pen-tru dezvoltarea capacităților de receptare a mesajului oral și scris. Clasele Montessori îi oferă copilului posibilități multiple de a-și dezvolta aptitudinile importante de limbaj, accentuându-se importanța următoarelor aspecte : instrui¬rea atenției copilului pentru a urmări sunete și zgomote din mediu, instruirea copilului să recunoască sunete și să facă distincția între ele. ( Ion Albulescu, Pedagogii alternative, pag. 41).
Până la 7 ani copilul se află într-o perioadă senzorială de achiziție a limbajului iar rolul nostru ca adulți este acela de a-i oferi cât mai multe surse de informare și de a-i spori stima de sine și încrederea în forțele proprii. Acestea îl vor ajuta ulterior să se exprime liber, fără teamă. Există persoane ce sunt foarte inteligente dar care nu se pot exprima în fața unui grup.
Pentru a-l ajuta pe copil să fie încrezător în limbajul său este nevoie să urmăm doi pași:
Să ascultăm ceea ce are de spus
Să-i îmbogățim vocabularul
2.1.1 Modalități de îmbogățire a vocabularului:
Cărți de povești
Cărți de poezii
Carți de specialitate ( tipuri de reptile, tipuri de pietre, tipuri de scoici etc)
Carduri cu imagini ( tipuri de……..)
Jocuri de limbaj :“Jocul întrebărilor” ( de unde a venit mărul?) se preia o idee ce se dezvoltă ulterior
Jocuri cu sunete
“Eu văd pe masă un obiect ce începe cu sunetul….”
“Eu văd ca ai pe tine un obiect ce se termina cu sunetul…”
“La câte cuvinte ce încep cu sunetul….. te poți gândi?”
Scopul acestor jocuri este acela de a-l face pe copil constient de sunetele limbii române. Vârsta de la care se încep aceste jocuri este 2,5 ani, din momentul în care copilul poate rosti în mod corect o bună parte din cuvinte. Prin intermediul acestora se pot remedia și problemele de pronunție ( jocuri în fața oglinzii)
2.1.2 Dezvoltarea limbajului în primii ani de viață
Maria Montessori a uimit o lume întreagă atunci când copiii mici ai unor familii sărace, de muncitori, elevii primei „Casa dei Bambini” deschisă, în anul 1906 în cartierul San Lorenzo din Roma, au învățat să scrie și să citească în mod spontan, ca urmare a lucrului cu materialele Montessori pentru limbaj.
Dintre toate abilitățile pe care le posedă ființa umană, dezvoltarea limbajului este cu certitudine miraculoasă. Limbajul este cel mai puternic instrument al progresului uman.
Limbajul face că oamenii să aparțină diverselor națiuni și, cel mai important, este elementul central care diferențiază specia umană de toate celelalte specii, este esența civilizației.
“Înainte de apariția omului pe Pământ, limbajul nu exista. Și ce este el? O simplă răsuflare! Câteva zgomote legate între ele. Iar sunetele lui, luate separate, sunt lipsite de sens” ( Maria Montessori, Mintea Absorbantă, pag 78). Mai departe, ea explică cum singurul lucru care dă sens sunetelor este faptul că oamenii au agreat să le dea un anumit înțeles.
În formarea cuvintelor sunt suficiente numai câteva sunete, dar care pot fi asociate într-o infinitate de combinații, generând astfel un număr nelimitat de cuvinte, care, în călătoria lor de l a o persoană la alta sau de la o generație la alta, au puterea de a transmite învățăminte, emoții, idei, experiențe. Cuvintele sunt atotputernice, având forța de a inspira oamenii în momente de cumpănă, de a insufla bunătate și iubire, de a vindeca răni adânci ale sufletului, de a răspândi veselie și a umple casele cu râsete zgomotoase. Din păcate, tot ele au puterea de a distruge relații, de a aduce suferințe și saci de traume sau de a transmite prejudecăți și frici. Comunicarea, sub toate formele ei, reprezintă liantul care leagă trecutul de prezent, care prezervă istoria omenirii, care lasă moșteniri valoroase generațiilor viitoare, având puterea de a transcende în timp și spațiu.
Maria Montessori a fost profund preocupată de modul în care copiii ajung să-și însușească limbajul, iar curiozitatea și nevoia de a înțelege aceste lucruri au condus-o la realizarea unor studii asupra dezvoltării limbajului. Descoperirile ei științifice, precum și concluziile la care a ajuns sunt expuse pe larg în cărtile sale.
În cartea “Secretul Copilăriei” explică inexistența limbajului la naștere. Ceea ce există în realitate, spune ea, este predispoziția, potențialul copilului pentru achiziționarea acestuia. Mai mult, copilul are potențialul de a învăța orice limbă fără legătură cu originea lui.
O altă concluzie la care a ajuns a fost că limbajul nu este predat copilului de către mamă, deși limba nativă pe care copilul ajunge să o stăpânească la perfecție este denumită limba mamă. În eventualitatea tragică în care un bebeluș chinez și-ar pierde părinții, va învăța la perfecție limbă franceză dacă ar fi adoptat de o familie din Franța. Ar vorbi-o ca un nativ. Acest lucru nu minimizează importanța mamei sau a părinților în viață copilului lor, ci vrea doar să scoată la iveală faptul că micuțul este autorul procesului de învățare.În fapt, copilul este cel care absoarbe limba și face acest lucru în mod natural, ca o creație spontană, dar la un nivel inconștient al minții.
Copilul vine pe lume pregătit și echipat cu toate instrumentele necesare învățării limbajului, având în slujba sa cele trei Mari Puteri cu care l-a înzestrat Natura: mintea absorbantă, perioada senzitivă pentru limbaj și tendința umană pentru comunicare. La acestea se adaugă cei 100 de miliarde de neuroni existenți la naștere și iată cum limbajul devine o incredibilă creație a omului, expresia unei super-inteligențe, care atunci când iese la suprafață, rămâne o achiziție fixă, pentru tot restul vieții.
Noi, adulții, putem doar să ne imaginăm cât de miraculos ar fi ca la vârsta noastră să putem învăța la perfecție o limbă străină fără niciun efort conștient, fără orele nesfârșite de studiu, de exersare a pronunției sau căutări în dicționare și exerciții gramaticale. Ne cufundăm în toată această muncă și pare că tot nu reușim să vorbim ca un nativ, accentul va fi întotdeauna detectat de cineva din partea locului.
Un alt lucru descoperit a fost faptul că toți copiii lumii parcurg aceleași etape în procesul de învățare, în aproximativ aceleași perioade ale vieții lor până ajung să obțină victoria lingvistică. Este că și cum ar avea un profesor interior, foarte riguros, care, respectând programul naturii și controlând procesul de învățare, obține aceleași rezultate pentru toți copiii din toate colțurile lumii, în același timp. Toți copiii trec printr-o perioada în care nu pot folosi decât silabele, apoi adaugă câteva consoane repertoriului lor lingvistic, iar apoi, în jurul vârstei de un an rostesc primul cuvânt articulat, cu sens. Ceea ce este cu adevărat fascinant este că ‘timing-ul’ de învățare este același pentru toți copiii, dar limbile învățate sunt diferite.
Cercetările Mariei Montessori au condus la o altă concluzie fascinantă pentru vremurile în care trăia și anume că indiferent cât de complexă și de grea este limba la care este expus copilul mic, acesta o va absorbi ca pe un întreg, cu aceeași ușurință cu care ar învăța și o limbă mai primitivă, mai ușoară, cu un vocabular mai simplist.
Acest fapt ne duce cu gândul la a fi extrem de atenți în ceea ce privește bogăția, diversitatea și calitatea limbajului oferit copilului astfel încât expunerea din mediul lingvistic să-i valorifice potențialul. Copilul învață atât cât aude vorbindu-se în jurul său, așa încât este în avantajul lui dacă-l expunem unui vocabular bogat, elevat, corect din punct de vedere gramatical. Dacă, în schimb, aude foarte puține cuvinte sau doar un dialect, el va ajunge să vorbească în acest fel.
Maria Montessori expune o analogie în cărțile sale, menită să ofere o vagă idee despre ce se întâmplă în mintea copilului. Realizăm două fotografii: prima este a unei imagini în care apar zece oameni, în timp ce a doua fotografie surprinde o mie de oameni. Pentru aparatul foto munca este aceeași, un simplu click și gata! Fotografierea a o mie de oameni nu necesită nimic în plus.
Mai mult, copilul are abilitatea de a învăța atâtea limbi câte aude vorbindu-se în jurul său, cu specificația că fiecare limbă să fie vorbită mereu de aceeași persoană. În cazul familiilor bilingve sau trilingve, membrii acesteia au nevoie să se pună de acord în privință limbii folosite de fiecare dintre ei: mama va vorbi mereu în română, tata în franceză, iar bunica în engleză. Copilul e capabil să “prindă” limbajul din mediu, fiind înzestrat cu o putere unică a minții, diferită de cea a adulților. Putem spune că el este capabil să cucerească limbajul deoarece se află într-un stadiu creativ al dezvoltării sale, în timp ce adultul a depășit această stare.Numărul cuvintelor înțelese de copil este superior numărului cuvintelor folosite pentru a se exprima.
Ființele umane posedă mecanisme pentru dobândirea limbajului, care sunt funcționale cu mult timp înainte că ele să învețe să vorbească. Se pare că o gramatică universală este deja programată în creierul bebelușilor. Dar ce este cu adevărat uimitor pentru creativitatea comunicării este faptul că fiecare ființă umană folosește cuvintele în felul său, ceea ce înseamnă că fiecare dintre noi poate alcătui fraze unice, care nu au mai fost formulate până la acel moment.
Materialele Montessori sunt construite in asa fel incat sa acopere aceasta nevoie de cunoastere la momentul potrivit. Studiul academic (scris, citit, matematica) intervine foarte devreme (4 ani) dar se dezvolta treptat. În plus, metoda sustine inclusiv interesul pur personal (intern) al copiilor. Dacă un copil este interesat de studiul gărgărițelor de exemplu va fi ajutat in a afla cat mai multe despre acestea. Daca e fascinat de pasari i se poate organiza o intalnire cu un ornitolog. E foarte interesant cum are loc acest studiu individual in clasele primare. Practic se predau niste lectii cadru (the Great Lessons) pe aspecte generale ca nasterea universului, evolutia vietii pe Pamant etc. si de aici copiii pornesc singuri sa cerceteze ce le place cel mai mult. (http://aicicrescmontessori.ro/blog/dezvoltarea-limbajului-in-primii-ani-de-viata/- consultat la 10 noiembrie 2017, ora 18:05)
2.1.3 Limbajul scris
În ceea ce privește limbajul scris, Maria Montessori a spus că acesta poate fi considerat precum a doua dentiție, ce poate fi utilizat doar într-un stadiu mai avansat de dezvoltare. Ea considera ca mecanismul scrierii este unul complex ce implică abilități fizice dar și abilități intelectuale.
Mecanisme fizice necesare pentru scriere:
Capacitatea mâinii de a ține corect creionul în mână
Capacitatea mâinii de a atinge ușor hârtia, de a nu strange creionul
Capacitatea mâinii de a adapta la spațiu dat mișcarea pe care o face
Capacitatea de a trasa forma literei
Capacitatea mâinii de a fi fermă și de a putea ține creionul
Mecanisme intelectuale necesare pentru scriere:
Capacitatea copilului de a auzi sunetele
Capacitatea copilului de a izola sunetele ce formează cuvinte
Capacitatea copilului de a vizualiza simbolul corespunzător unui anumit sunet.
Materiale ce vin în sprijinul mecanismelor fizice necesare pentru scriere:
În sala Montessori exista mai multe materiale din cadrul ariilor Viața Practică și Senzorial ce au aceste scopuri :
tabletele tactile
globul de pământ și apa
blocurile de cilindrii
cabinetul de geometrie
turnare de semințe
împaturitul servețelelor
spălatul mesei
lustruitul pantofilor
blocurile de cilindrii
turnul roz
Materiale ce vin în sprijinul mecanismelor intelectuale necesare pentru scriere:
literele de glaspapir
inserțiile metalice
alfabetul mobil
(http://aicicrescmontessori.ro/blog/educarea-limbajului-in-mediul-montessori/- consultat la 12 decembrie 2017, ora 11:00)
2.1.4 Scrisul
Este o acțiune complexă pentru care copilul dezvoltă două seturi de abilități: fizice și psihice. Nu poți scrie ceva fără a avea controlul și precizia mișcărilor dar nici fără a putea recunoaște sunetul și a îl traduce într-un semn grafic a cărui formă o cunoști. Cele două abilități sunt interdependente, una fără alta nu se poate, însă sunt dezvoltate separat prin lucrul cu diferitele materiale, iar atunci când copilul le dobândește pe amândouă se produce ”explozia scrisului”.
Pregătirea pentru scris începe cu activități aparent fără legătură directă, încă din prima arie curriculară. Prin spălarea mesei învață să își coordoneze mișcările, prin lustruirea obiectelor folosind un bețigaș cu vată exersează ținerea în mână a instrumentul de scris, prin exerciții de transfer dezvoltă motricitatea fină etc. Urmează activități din ce în ce mai complexe și mai dedicate: folosind cilindrii cu mâner repetă poziția apucării, în timpul trasării formelor inserturilor metalice mișcările lor capătă fluiditate, mușchii mâinii se întăresc apucând în mod repetat mânerele diverselor materiale.
Totul este completat de materialele specifice din zona de limbaj, cu ajutorul cărora copilul ajunge să stăpânească partea pshică (”intelectuală”) a scrisului: forma fiecărei litere (tabletele tactile cu literele din glașpapir) și conexiunea dintre sunet și simbol. Când copilul parcurge toate aceste etape și ajunge să descifreze conceptul de scriere (și anume că literele care reprezintă sunete sunt alăturate pentru a forma cuvinte), mâna lui este pregătită pentru exercițiul fizic al scrierii, interiorizarea psihică putând fi susținută și de abilitățile fizice. Maria Montessori a realizat importanța acestor etape și a pregătirii indirecte: pentru a putea învăța scrierea este nevoie ca ”mâna” și mintea să fie pregătite.
Pe tot parcursul acestui proces de învățare materialele folsite corespund perioadelor senzitive prin care trece copilul. Nevoile sale interioare sunt satisfăcute în acest timp și el învață cercetând lumea cu ajutorul mâinilor și explorează mediul înconjurător cu ajutorul simțurilor. Educația este astfel un proces ce se desfășoară fără efort și cu bucurie, iar copilul este însoțit în direcția în care dorește să se dezvolte.
Unul dintre materialele Montessori cele mai populare, dar și unul dintre pașii esențiali către scriere îl reprezintă literele din glaspapir specifice aria curriculare pentru limbaj. Acestea sunt o serie de plăcuțe din lemn ce au fixate pe ele literele alfabetului decupate din glaspapir fin. Ca toate materialele Montessori, acestea sunt îngrijit realizate, la calitatea impusă de standardele Montessori și respectând criteriile specifice. Vocalele sunt lipite pe panouri albastre iar consoanele pe plăcuțe roz (copilul va face mai ușor deosebirea între ele), plăcuțele au spațiu suplimentar pe laterale astfel încât copiii să le poată fixa poziția cu o mână în timp ce trasează literele cu cealaltă și sunt potrivite atât pentru dreptaci cât și pentru stângaci.
Fiind realizate din glaspapir (și nu doar imprimate pe hârtie), ele oferă o experiență tactilă, invitând copilul să le traseze forma. Întreaga activitate implică lucrul cu mâinile, conform credinței Mariei Montessori că cel mai bine se acumulează informații prin manipularea obiectelor și mișcarea este parte din procesul de învățare (când aceasta este conectată cu activitatea mentală întreg corpul devine un instrument în învățare). În plus, este o experiență multisenzorială: copilul vede litera și îi urmărește conturul cu degetele în timp ce aude sunetul ei, pronunțat de educatoare (astfel sunt folosite trei din cele cinci simțuri: vizual, tactil și auditiv).
În abordarea Montessori pregătirea musculaturii în vederea scrisului este separată de învățarea alfabetului, considerându-se că este foarte dificil pentru un copil să dobândească ambele abilități în paralel. Din acest motiv multe dintre activitățile din ariile curriculare viață practică și senzorial dezvoltă motricitatea fină, exersează indirect ținerea în mână a instrumentul de scris și întărirea mușchii mâinii și ulterior materiale ca literele din glaspapir îi permit copilului să înțeleagă alfabetul înainte de a ține creionul – cu ajutorul lor ei vor face legătura între sunet și forma trasată (literă), înțelegând că pot ”vizualiza” grafic sunetele.
Cu ajutorul acestui material se introduc ”sunetele” literelor. Educatoarea le numește fonetic, urmând ca numele fiecărei litere să fie învățat mai târziu – ea va spune ”mmmm” și nu ”em” pentru litera ”m”, exemplificând chiar cu o serie de cuvinte, cum ar fi ”mama” iar copilul va face astfel asocierea completă cuvânt – sunet – semn grafic. Sistemul Montessori rămâne și aici fidel principiului său conform căruia este mai ușor pentru un copil să învețe lucrurile pe rând, natural, astfel încât, pentru a evita dificultățile generate de acumularea unor noțiuni suplimentare și de aceea fiecare literă este denumită întâi fonetic, numele fiindu-i asociat mai târziu.
Prezentarea tactilă permite educatoarei să îi indice copilului direcția de trasare, similară celei de scriere. El va învăța astfel direcția corectă de scriere iar informația va fi păstrată în memoria musculară pentru momentul în care va începe să scrie. Deși există mai multe variante, literele folosite sunt în special cursive, deoarece copilul are o preferință naturală spre liniile curbe și îi va fi mai ușor să urmărească literele (scrisul cu litere de tipar este în realitate mai dificil pentru cei mici) dar și pentru că atunci când va face trecerea spre scriere și va încerca să ”adune” literele în cuvinte, unirea se va face firesc, prin simpla continuare a liniilor curbe de la o literă la alta, păstrând fluiditatea mișcării.
Materialul ilustrează frumusețea învățării scrisului în metoda Montessori. Întâi se pregătește musculatura, se dezvoltă motricitatea fină și crește puterea de concentrare prin activități care răspund dorinței interioare a copilului și îi fac plăcere, trecându-se apoi la materiale care fac asocierea sunet – literă scrisă și-l susțin pe cel mic în dorința de ”traduce” ceea ce aude în cuvinte scrise, ajungându-se în cele din urmă la miraculoasa ”explozie a scrisului”.
Copilul va scrie spontan, ca urmare a unui proces care se produce în interiorul său (descifrează conceptul de scriere și capătă abilitățile fizice necesare) și a unei conexi unice (cele două elemente se unesc și copilul realizează că poate/ știe să scrie), care îi va da bucuria descoperirii și încrederea în sine a lucrului făcut cu forțele proprii
(http://aicicrescmontessori.ro/blog/materiale-montessori-literele-din-glaspapir/- consultat la 05.11.2017, ora 17:45)
Cercetarile asupra memoriei, în condțtiile unei atenții voluntare, cu un grad optim de concentrare arată că, în general, în urma unei activități de învățare reținem:
– 10% din ceea ce citim;
– 20% din ceea ce auzim;
– 30% din ceea ce vedem;
– 50% din ceea ce vedem si auzim în acelasi timp;
– 80% din ceea ce spunem;
– 90% din ceea ce spunem si facem în acelasi timp.
2.2 Viața practică
Copiii au un imbold natural de a lua parte la activitatile zilnice ale vietii de familie. Sarcini simple pentru adulti devin activitati fascinante pentru copil anagajandu-l in procesul de acumulare a aptitudinilor practice. Activitatile de viata practica il ajuta pe copil sa isi coordoneze miscarile, sa fie constient de mediul inconjurator, sa devina independent, ordonat si responsabil.
Activitatile de viata practica includ:
Activitati preliminare – il ajuta pe copil sa isi perfectioneze coordonarea miscarilor si il pregatesc pentru activitati mai complexe (folosirea lingurii pentru a muta malaiul dintr-un castron intr-altul, turnarea apei in pahar, etc.)
Activitati legate de mediul inconjurator – il ajuta pe copil sa invete sa respecte sis a ingrijeasca obiectele si spatial in care traieste si invata (curatarea legumelor, stoarcerea portocalei, lustruirea pantofilor, spalarea mesei, maturatul, etc.)
Ingrijirea propriei persoane – copilul invata regulile de baza ale igienei personale (spalarea mainilor, suflatul nasului, imbracare/dezbracare, nutritie, etc.)
Respectul pentru ceilalti, politetea – copilul dobandeste aptitudini sociale (mersul frumos, comunicarea, bunele maniere, punerea mesei, comportamentul fata de musafiri, etc.) (http://montessori.org.ro/82/- Asociația pentru Dezvoltarea Educației Montessori în România- consultat la 10.11.2017, ora 10:00)
2.3 Dezvoltare senzorială
Materialele si activitatile din aceasta arie permit copiilor sa isi urmeze tendinta naturala de a clasifica impresiile senzoriale si de a le sorta in functie de marime, forma, culoare, senzatie tactila, sunet si greutate. Fiecare material senzorial pune în evidență o calitate definită, izoland-o si eliminând celelalte diferențe. Astfel, cutiile sonore au toate aceeași mărime, aceeași formă, aceeași culoare și sunt făcute din același material; ele diferă doar sunetele pe care copilul le aude când le mișcă. (http://montessori.org.ro/82/- Asociația pentru Dezvoltarea Educației Montessori în România-consultat la 10.11.2017, ora 15:50)
2.4. Matematică
Matematica, presupunând activități bazate pe materiale specifice, care respectă caracteristica esențială a vârstei, aceea de a opera în plan concret, senzorial. Acestea vizează in¬tuirea unor noțiuni matematice simple, insușirea unor cu¬noștințe la nivelul de înțelegere al copiilor, stimularea unor capacități intelectuale. Copiii trebuie să aibă posibilitatea de a simți și utiliza simboluri matematice, căci numai așa pot învăța conceptele specifice și Iși formează aptitudinile matematice, parcurgându-se drumul de la concret la abstract.
(Ion Albulescu, Pedagogii alternative, pag.47)
2.5. Științe si activiăți culturale
Un element important în dezvoltarea personalității copilului este contactul propriu zis cu realitatea si capacitatea lui de a se implica efectiv în această realitate. Libertatea de care se bucură copilul în mediul special creat îi permite să experimenteze, să observe, și să manipuleze, să exploreze, să perceapă, să descopere și să clasifice.
Când Maria Montessori vorbește despre științele naturale, ea nu se referă numai la cunoașterea fenomenelor naturale, cât mai degrabă la o relație lăutrica cu natura. Prin intermediul lecțiilor de artă, copilul învață despre cultura sa. În cadrul acestei arii curriculare, copiii beneficiazaă de lecții despre istorie, geografie, biologie, artă și muzică.
Majoritatea activităților în grădinițele Montessori sunt indivi-duale : îngrijirea personală și a mediului, dezvoltarea senzorială, punerea în corespondență a obiectelor naturale sau culturale cu semnificația și simbolul (denumirea), asimilarea limbajului, dezvoltarea gândirii și a abilităților pentru matematică, stimularea curiozității și a creativității, expresia artistică. Desigur, educatoarea face și lecții, prezentări pentru toți copiii, organizează și activități cu toată grupa sau cu grupuri mici, de 5-6 copii (Ion Albulescu, Pedagogii Alternative, pag 41)
Capitolul 3.
Curriculum Național Montessori pentru nivelul preșcolar
Curriculum-ul național Montessori pentru nivelul preșcolar și primar a fost elaborat la inițiativa Școlii Primare Montessori din Timisoara si a fost aprobat prin Ordinul nr 6142 din 01.11.2011.
Tabel 1. Curriculum nivel preșcolar
http://montessori-romania.ro/organizarea-alternativei/curriculum/( consultat la data de 25 ianuarie 2018, ora 16:50)
3.1 Curriculum Montessori pentru categoria de vârstă 2-3 ani
Maria Montessori spunea că “toți micuții noștri fac descoperiri continue în lumea care îi înconjoară și în aceasta ei găsesc o mare bucurie”. Ea ne reamintește că toti copii mici doresc să învețe; ei sunt ca niște bureți, absorbind continuu informații despre lumea care îi înconjoară.
Învățarea începe de la naștere, creierul pornind imediat procesul de creștere și dezvoltare. În timpul primilor ani din viață, copiii învață prin joacă, prin interacțiunea cu lucrurile din jurul lor, prin încercările de a face ceva de unii singuri, folosindu-se, în mod particular, de mâini. Tocmai interacțiunea cu mediul, precum și experiențele senzoriale oferă copiilor mici stimularea mentală de care au nevoie.
Maria Montessori se referea la perioada dintre naștere și trei ani ca la un “timp de mari transformări’. Ea spunea că un copil are o “minte absorbantă” în timpul acestei perioade. El își formează inteligența absorbind toate imaginile, sunetele, mirosurile și senzațiile care fac parte din lumea sa. Și le însușește fără un efort conștient. Gradual, propria voință va ieși la iveală și-i va ghida dezvoltarea. O mare parte a caracterului copilului se formează între doi și trei ani.
În această perioadă copilul este în mod special sensibil la:
Nevoia de ordine – în jurul vârstei de doi ani copilul manifestă o nevoie puternică de a avea toate lucrurile într-un loc anume. Desigur, copiii creează dezordine, dar în nici o altă perioada din viață ei nu vor fi atât de receptivi la dezvoltarea unui simț al ordinii. Ordinea este importantă pentru copii și asta nu numai pentru menținerea unui mediu îngrijit, ci pentru că ordinea din jur îi ajută să-și organizeze procesul de gândire.
Limbajul – Faza sensibilă pentru limbaj durează de la naștere până la aproximativ trei ani. Niciodată o persoană nu va fi mai capabilă să învețe o limbă atât de bine cum o face în acest timp. Trebuie să vorbim cu ei – și nu spre ei – și să încurajăm acest proces natural de comunicare.
Fazele Sensibile
“Fazele Sensibile” sunt perioade de timp trecătoare din viața unui copil, în timpul cărora creierul și simțurile acestuia sunt concentrate pe anumite aspecte ale mediului, uneori chiar până la totala excludere a altora. Perioadele senzitive ajută la dezvoltarea unor capacități specifice ale creierului precum limbajul, mișcarea și coordonarea, abilitățile sociale, conștiința culturală, etc.
În timpul unei faze sensibile copilul învață fără efort, însă aceste perioade sunt trecătoare și ireversibile. De îndată ce au trecut, ele nu vor mai reveni niciodată. Aceasta nu înseamnă că un copil nu va mai dobândi niciodată acea capacitate, ci numai că după ce respectiva fază sensibilă a trecut, învățarea va fi mai puțin ușoară. Acesta este motivul pentru care învățarea unei limbi străine este mult mai ușoara până la 6 ani. Fazele sensibile dau anumitor arii din creier o energie specifică pentru a se dezvolta și a se îmbogăți, fără a permite altor informații să interfereze; fenomenul este asemănător selecției informației. Activitatea intensă și îndelungată pe care copilul simte nevoia să o facă în timpul perioadelor sensibile nu-l obosește, ci îl revigorează. Fazele Sensibile îi dau direcția și, atunci când i se oferă condițiile să fie folosite corespunzător, contribuie la creșterea independenței și a cunoașterii.
Creierul copilului își crează harta cognitivă, rețelele neuronale pentru înțelegerea și procesarea informației prin activitatea proprie. Acest proces conduce la o gândire mai abstactă pe baza informațiilor preluate din mediu prin Mintea Absorbantă și Fazele Sensibile. Mai târziu, în jurul vârstei de 6 ani, creierul începe să organizeze informația și să elimine căile neuronale care nu sunt importante pentru adaptarea și integrarea copilului în timpul, locul și societatea din care face parte.
Educatorii Montessori sunt antrenați să observe și să recunoască Fazele Sensibile în dezvoltarea copilului. Mediul pregatit din școlile Montessori este conceput astfel încât să întâmpine cu materialele adecvate aceste perioade speciale, de concentrare intensă din viața copiilor.
Mișcarea – M.Montessori a simțit că între naștere și vârsta de trei ani trebuie să dăm copilului posibilitatea de a explora, de a face activități diverse, de a mânui obiecte și de a se mișca. Însă pentru a ajuta natura inconștientă a copilului să învețe trebuie pregătit un mediu special. Activitățile de explorare senzorială reprezintă baza învățăturii copilului și nimic nu ar trebui să-l oprească din a-și împlini această nevoie, fiindcă numai interacționând cu mediul el accesează informația necesară dezvoltării sale intelectuale.
http://www.casamontessori.ro/gradinita-montessori/curriculum-montessori-2-3-ani/(consultat la 25 ianuarie 2018, ora 17:30)
Viața Practică
Folosirea materialelor vieții practice stârnește interesul copiilor și astfel ei se implică în ceea ce fac. Aceste activități pot părea non-academice la prima vedere, dar în realitate ele oferă copilului nenumărate ocazii de a învăța.
Activitățile din viata practică vizează două aspecte :
1. Formarea aptitudinilor necesare în relația cu mediul fizic:
Pregătesc copilul pentru experiențele vieții reale
Ajută la dezvoltarea aptitudinilor necesare creșterii graduale a independenței
Cresc încrederea în sine
Dezvoltă coordonarea dintre mână și ochi
Stimulează dezvoltarea mușchilor
Dezvoltă concentrarea necesară învățării
Contribuie la învățarea orientării de la stânga la dreapta – aptitudine necesară ulterior scrisului și cititului
2. Formarea aptitudinilor necesare în relaționarea cu ceilalți oameni
Familiarizează copilul cu viața socială
Invață copilul să folosească un limbaj adecvat în anumite situații
Aptitudinile sociale
Exemplul educatorului este definitoriu în dezvoltarea abilitaților sociale și a limbajului relațional adecvat. Educatorii Montessori ilustrează limbajul potrivit prin propriul lor limbaj și nu prin lecții.
Înainte ca un copil să învețe să spună “scuză-mă”, atunci când lovește pe cineva, el trebuie mai întâi să-și dea seama de ceea ce a facut. Acest lucru este evident pentru un adult, dar pentru un copil sunt necesare exerciții care să-l determine să devină conștient de propriile-i mișcări și să învețe să și le controleze. Bunele maniere nu sunt o problemă morală pentru copii. Ei au nevoie să învețe ce să facă și când să facă.
Este important ca aduții cu care copiii intră în contact să folosească un limbaj care să ilustreze modul politicos de adresare și să ofere copiilor cât mai multe ocazii să le exerseze la rândul lor, dar fără să se aștepte ca cei mici să aplice acest lucru în mod constant.
Activitatea senzorială
Copii mici experimentează zilnic o vastă diversitate de mirosuri, sunete, culori, imagini și sentimente. Într-o clasă Montessori materialele prezentate îi ajută pe copii să înțeleagă, să ordoneze și să atașeze cuvinte percepțiilor senzoriale pe care le trăiesc. Rolul materialelor senzoriale este să evidențieze proprietățile lucrurilor și să ajute copilul să-și rafineze și să-și organizeze în minte ceea ce a acumulat prin simțuri. Scopul materialelor din viața practică nu este să furnizeze o multime de experiențe senzoriale, ci să ajute copilul să înțeleagă și să numească ceea ce deja a experimentat.
Limbajul
Invățarea limbajului, pentru cei mai mulți dintre copii, se petrece rapid și natural. Acest succes intelectual remarcabil are loc spontan la copiii care au ocazia de a învăța. Faza sensibilă pentru limbaj este între 0 si 3 ani, timp în care este esențial să se vorbească cu ei cât mai mult.
http://www.casamontessori.ro/gradinita-montessori/curriculum-montessori-2-3-ani/arii-curriculare-2-3-ani/ (consultat la 25 ianuarie 2018, ora 17:35)
3.2 Curriculum Montessori pentru categoria de vârstă 3-6 ani
Arii curriculare:
Viața Practică
Dezvoltarea Senzorială
Matematică
Limbajul
Știință și Cultură
Viața Practică
Exercițiile Vieții Practice sunt acele activități ale vieții de zi cu zi pe care copilul a avut prilejul să le observe acasă și la care probabil a și participat deja într-o măsură mai mare sau mai mică: prepararea mâncării, curățatul diferitelor obiecte, îmbrăcatul și dezbrăcatul, spălatul, udatul florilor, etc.
Exercițiile Vieții practice au multiple obiective:
Canalizarea și satisfacerea enormei nevoi de mișcare a copilului;
Stimularea, coordonarea, perfecționarea și armonizarea mișcărilor copilului prin experimentarea unui ciclu complet al unei activități;
Stimularea independenței copilului față de adult, autonomia astfel câștigată dându-i siguranță și încredere în sine;
Dezvoltarea conștiinței responsabilității față de sine, față de mediu și față de comunitatea în care trăiește;
Crearea unei ordini interioare personale și a unei sensibilități față de specificul culturii în care trăiește.
În funcție de vârsta pe care o au, copiii sunt motivați în moduri diferite de activitățile Vieții Practice:
Copiii cu vârste între 2 ani si jumătate și 4 ani sunt orientați spre procesul în sine. De aceea ei nu au nici o problemă să spele același geam și de zece ori la rând.
Activitatea copiilor mai mari de 5 ani este deja orientată spre scop, ei spălând un geam doar pentru a-l curăța atunci când este murdar. De la această vârstă copiilor începe să le placă să-și aleagă activități prin care să participe la viața comunității în care trăiesc.
Activitățile Vieții practice se împart în 4 categorii și anume:
Grija față de sine: încheiatul nasturilor, legatul șireturilor, încălțatul și descălțatul, spălatul pe mâini, pieptănatul, suflatul nasului, etc.
Grija fața de mediul înconjurător: oferă multe posibilități de curățare și de înfrumusețare a mediului: spălatul geamurilor, a rufelor, a veselei, măturatul, îngrijirea plantelor, aranjarea florilor, pregătirea mesei, etc. In această categorie intră și îngrijirea mediului exterior prin activități de grădinărit, hrănirea animalelor domestice, a păsărilor sălbatice, etc.
Grija față de ceilalți se concretizează în exercițiile de “Grație si Curtoazie” prin care pedagogul, împreună cu asistentul, arată copiilor prin jocuri de rol cum se comportă oamenii în societate: cum se salută, cum se cere ceva, cum se mulțumește, cum se fac prezentările între oameni care nu se cunosc, cum se privește la un alt copil care lucrează fără a-l deranja, etc. Frumusețea acestui mod de a educa constă în faptul că nu li se spune copiilor că au gresit. Atunci când pedagogul observă că anumite reguli nu sunt încă bine asimilate, el fie le prezintă tuturor, fie numai acelora care au nevoie de ele, dar fără ca vreun anume copil să fie direct vizat.
Exercițiile pentru controlul mișcării: chiar dacă acestea se exersează și în celelalte grupe de activități ale Vieții Practice, în aceasta grupă ele au ca unic scop coordonarea și rafinarea mișcărilor întregului corp, controlul mișcării nefiind legat de un scop exterior.
Mersul pe linie, mai precis pe conturul unei elipse. Dacă la început copiii merg pur și simplu, străduindu-se să mențină o anumită distanță între ei, mai târziu reușesc să meargă în ritmul muzicii sau cu diferite obiecte în echilibru în mâini și chiar pe cap.
Exercițiile Liniștii nu sunt o metodă de disciplinare în sensul de pedeapsă, ci dau copiilor posibilitatea de a crea ocazii de liniște și de a se bucura de ele. Aceste exerciții au un caracter de joc de grup. Pentru a putea face liniște în mod conștient este necesar mult control al mișcării, fiindcă anularea completă a acesteia reprezintă cea mai înaltă formă de autocontrol. Reușita acestui tip de exercițiu presupune mult antrenament.
Dezvoltarea Senzorială
Percepția senzorială ne însoțește de-a lungul întregii vieți și ne servește ca bază a realității. Se știe că o percepție senzorială săracă determină o percepție redusă a realității. Din acest motiv, dezvoltarea senzorială reprezintă una din bazele construirii realității, iar materialele senzoriale concepute de M.Montessori servesc la rafinarea acestor simțuri.
M. Montessori consideră că simțurile noastre sunt niște “porți deschise spre lume”, iar materialele senzoriale sunt cheile date copilului pentru a le deschide.
Dacă între 0-3 ani copilul înregistrează senzațiile inconstient și neselectiv, între 3 și 6 ani are loc un proces al devenirii conștiente. În această etapă, copilul devine conștient pe măsură ce își dezvoltă conșiința față de lumea înconjurătoare; percepțiile neordonate de până atunci se structurează, se sedimentează și se procesează, pentru a observa și a înțelege lumea în mod conștient.
Spre deosebire de materialele vieții practice, materialele specifice pentru dezvoltarea senzorială nu sunt cunoscute ca atare de copil din viața de zi cu zi. Acestea, deși nu-i aduc un aport nou de informație, îl ajută să conștientizeze și să clasifice ceea ce el cunoaște deja, să înțeleaga mediul în care trăiește.
Materialele de dezvoltare din aceasta arie, pentru vârsta de 3-6 ani, au urmatoarele caracteristici:
Fiecare material izolează o singură caracteristică, cum ar fi culoarea sau sunetul, astfel încât copilul să se poată concentra doar pe aceasta, celelalte ramânând neschimbate.
Izolarea gradului de dificultate – gradul de dificultate al materialului variază în funcție de stadiul de dezvoltare și de capacitățile copilului
Materialele senzoriale conțin controlul erorii, astfel încât copilul se poate corecta singur
Sunt frumoase din punct de vedere estetic, stimulând copiii să lucreze cu ele cu grijă
Fiecare material se gasește într-un singur exemplar pentru o grupa de copii.
Materialele senzoriale se adreseaza specific unui anumit simț: vizual, tactil, baric, termic, auditiv, olfactiv, gustativ și stereognostic. În acesta din urmă, copilul învață să simtă obiectele fără să le vadă și să le recunoască doar pe baza a ceea ce simte. Cu materialele senzoriale din această categorie copiii fac perechi sau construiesc secvențe crescătoare sau descrescătoare.
O altă categorie de materiale senzoriale fac introducerea în geometrie. Lucrând cu ele, copilul intră în contact cu noțiunile de lungime, lățime, înăltime, grosime, volum, cu diferite forme geometrice plane (triunghi, pătrat, cerc, dreptunghi, trapez, romb, etc) și tridimensionale (sferă, cub, con, prisma, etc). Toate acestea reprezintă cheia orientării sale în lumea formelor. Tot prin intermediul materialului concret, copilul intră în contact cu lumea abstractă a fracțiilor, noțiune care în sistemul tradițional se abordează abia mai tarziu în școală, dar care pe unii copii îi fascinează încă de la această vârstă de gradiniță.
Matematică
Dintre toate materialele pegdagogiei Montessori, materialele din aria de matematica sunt cele mai interesante. Copiii sunt pregatiti in mod indirect pentru matematica inca de la lucrul cu materialele de viata practica; copilul a invatat sa gandeasca ordonat secvential prin lucrul repetat intr-o maniera clara si logica. Ordinea logica a operatiilor din Viata Practica isi gaseste continuarea in materialul sensorial, care are déjà o structua matematica. Copii au invatat déjà sa transforme notiuni concrete in notiuni abstracte. Si materialele pentru matematica se supun aceluiasi principii:
Prin manipularea obiectelor concrete copiii ajung la notiuni abstracte
Pasii de invatare urmeaza o succesiune logica
M. Monessori a observat atractia deosebita a copiilor pentru matematica inca de la aceasta varsta. Prin lucrul cu aceste materiale copiii ajung in gradinita sa lucreze( cantitate si simbol) cu mii, sute, zeci, unitati, sa faca adunari, scaderi, inmultiri si impartiri, depasind cu mult asteptarile si rezultatele obtinute prin abordarea traditionala.
Notiunile de geometrie se studiaza in cadrul senzorialului prin intermediul simturilor.
Limbajul
Ceea ce a uimit întreaga lume în timpul primei grădinițe “Casa dei bambini” din vremea Mariei Montessori a fost faptul că acei copii mici, care proveneau din familii analfabete, au învățat să scrie și să citească în mod spontan, după ce au lucrat cu materialele Montessori pentru limbaj.
Copiii au, încă din primul an de gradiniță, o adevarată “foame” pentru cuvinte pentru că se află în faza sensibilă pentru limbaj. Pedagogul Montessori se va strădui în mod conștient să pună copilul în contact cu un limbaj clar, bogat și diferențiat, prin care să exprime chiar și sentimente.
În pedagogia Montessori vocabularul se îmbogățește prin materiale concrete de dezvoltare a limbajului. Caracteristic acestora este că realizează o introducere sistematică în limbaj, iar scrierea și citirea sunt pregătite indirect prin jocuri pentru citire, jocuri cu cuvintele, exerciții simple de gramatică.
Obiectivul metodei Mariei Montessori este, așa cum ea însăși a spus, “citirea totală”. Aceasta înseamnă că se acordă o importanță deosebită atât înțelegerii conținutului textului citit, cât și regulilor citirii.
Învățarea scrierii și a citirii are loc tot printr-o abordare senzorială, prin lucrul cu materialul concret. Apoi, pe baza caracterului autodidactic al materialului și al metodei, copiii învață corespunzător stadiului de dezvoltare în care se află, capacitaților lor native și propriului ritm.
Și în priviința scrierii și citirii copiii au nivele diferite de dezvoltare, mai ales înainte de intrarea în școala primară. Pentru unii, literele sunt încă un domeniu inabordabil, iar alții citesc deja fluent – ceea ce-i îngrijoreaza pe unii părinți. Ei se tem că un copil care știe deja să citească atunci când merge la școală, s-ar putea plictisi. In condițiile în care învățământul tradițional este astfel conceput încât copiii învață literele în același timp, este firesc ca unii copii să fie suprasolicitați, în timp ce alții să nu fie suficient stimulați.
Pedagogia Montessori ține cont de stadiul individual de dezvoltare, de stilul și ritmul diferit de învățare al fiecăruia. Materialele sunt gândite astfel încât să permită flexibilitatea, copilul având astfel șansa să învețe, și în anii de școală, în concordanță cu propriul stadiu de dezvoltare.
Știință și Cultură
Pornind de la același principiu de învățare senzorială, de la lucrul cu materiale concrete prin care să perceapă concepte abstracte, Pedagogia Montessori propune un grup de materiale care au drept temă elemente de geografie, zoologie, botanica și artă. Toate aceste materiale sunt în esență lecții de limbaj, pentru că, lucrând cu ele, copilul își formează un vocabular specializat în aceste domenii, devenind capabil să se exprime mai corect, cu mai mare ușurință. Astfel copilul învață concepte precum: insula-lac, peninsula-golf, strâmtoare-istm, etc.
Există un grup de materiale numite puzzle-uri cu continente și țări cu ajutorul cărora copilul învață forma, mărimea, așezarea și denumirea continentelor pe harta lumii, dar și ale fiecărei țări în parte, în cadrul continentelor. În același timp copilul asociază țările cu steagurile corespunzătoare.
După același principiu ca și la puzzle-urile geografice, copilul descoperă detalii despre plante și animale. Pictura la șevalet, experimentele științifice, dansul, muzica, istoria, religia, vin în completarea orizontului cultural al coplilului și contribuie la adaptarea sa la timpul și la locul în care trăiește.
http://www.casamontessori.ro/gradinita-montessori/curriculum-montesssori-3-6-ani/( consultat la 25 ianuarie 2018, ora 17:45)
Nout/E
3.3 SISTEMUL TRADIȚIONAL VS SISTEMUL MONTESSORI
În studiul “Alternativele Educaționale din România”, elaborat de Ministerul Educației și Cercetării în anul 2003, sunt descrise foarte explicit, din mai multe puncte de vedere, diferențele de abordare dintre învățământul tradițional și cel alternativ:
Tabel 2. Din punct de vedere a atitudinii cadrelor didactice
Tabel 3. Din punct de vedere al conținuturilor predate
Tabel 4. Din punct de vedere al strategiilor de învățare
Tabel 5. Din punct de vedere al evaluării
imente
Tabel 6. Din punct de vedere al participarii familiei
http://www.casamontessori.ro/o-prezentare-comparata-intre-invatamantul-traditional-si-cel-alternativ/ ( consultat la 14 februarie 2018, ora 17:50)
CAPITOLUL 4
PROIECTAREA ACTIVITĂȚII DE CERCETARE
4.1 Elaborarea proiectului de cercetare
Proiectul de cercetare a fost introdus cu scopul de a urmări evoluția dezvoltării limbajului la copii cu vârsta cuprinsă între 2-6 ani aplicând metode din sistemul Montessori.
Acest proiect are menirea de a scoate în evidență beneficiile pe care le aduce sistemul Montessori din aria limbajului în dezvoltarea copiilor până la 6 ani.
Prezentarea problemei de cercetare
Delimitarea domeniului, temei și problemei cercetate
Domeniul: educația preșcolarilor
Problema educațională: dezvoltarea comunicării și a limbajului în sistemul Montessori
Tema de cercetare: Limbă și comunicare în sistemul de învățământ Montessori
Importanța și actualitatea temei
Limbajul, fie el scris, vorbit, prin mimica sau gestica, reprezintă modul in care noi, oamenii, ne exprimam sentimentele, emotiile. Inca de la nastere copilul este atras de vocea umana ca si de o muzica si raspunde acesteia transmitandu-le parintilor sai nevoile si dorintele pe care le are.
Maria Montessori a considerat perioada primilor șase ani din viață ca avand o importanta “vitala” in dezvoltarea copilului. Ea a scris mult despre dezvoltarea limbajului in timpul primilor sase ani din viata copilului si a accentuat importanta primilor trei ani. Invatarea limbajului se petrece rapid si natural, se intampla spontan la copilul care are ocazia de a invata.
Motivarea temei din perspectivă pedagogică
Am ales această temă deoarece am vrut să descopăr beneficiile pe care le aduce aplicarea metodelor specifice limbajului din sistemul montessorian asupra copiilor de până la 6 ani.
Prin această cercetare doresc să aduc argumente privind motodele aplicate în dezvolatrea limbajului și a comunicării în sistemul montesorii încercând să demonstrez beneficiile acestui sistem în buna dezvolatre a copilului.
Argumentarea temei
Una dintre cele mai importante arii din sistemul Montessori este cea a limbajului, deoarece prin intermediul limbajului se transmit cunostințe, gânduri, idei și totodată se va dezvolta intelectul și libera exprimare a copilului. De aceea capacitatea de a comunica cu cei din jur trebuie să fie dobândită încă din perioada preșcolară, această ,,achiziție” fiind una permanentă.
Metodele de dezvoltare a limbajului aplicate în mod necorespunzător, vor avea un impact negativ asupra copilului iar mai apoi viitorului adult care va fi afectat pe tot parcursul vieții. De aceea prin dezvoltarea limbajului încă de la vârste fragede se va începe conturarea personalității copilului, importante fiind metodele prin care se va încerca dezvoltarea acestui simț. Activitățiile de dezvoltare a limbajului din aria Montessori sunt concepute în așa fel încât copilul să își dezvolte această capacitate de comunicare și limbaj într-un mediu special creat pe categorii de vârstă.
Documentarea teoretică
În realizarea aceastei cercetari pedagogice am utilizat literatură de specialitate dar și documentare de teren, având ca surse de informare: educatoare, copii cu vârste cuprinse între 2-6 ani și părinții acestora.
Designul cercetării
Studiul a fost realizat pe un eșantion de 34 de copiii cu vârsta cuprinsă între 2-6 ani, de ambele sexe. Copiii au fost observația în 2 unități de învățământ alternative și anume:
1. Asociația ,,Creștem Liber Montessori” din Sibiu
2. Grădinița ,,Acoperământul Maicii Domnului” din Mediaș
Observația s-a desfășurat în perioada 6 februarie 2017 – 4 august 2017 la Sibiu și 2 martie 2018- 30 martie 2018 la Mediaș.
Obiective:
Analiza comparativă între sistemul de învățământ Montessori și cel tradițional bazate pe dezvoltarea limbajului între vârstele 2-6 ani
Observarea evoluției copiilor din punct de vedere al limbajului și comunicării timp de 1 an
Influența constativă a activităților bazate pe limbaj asupra copiilor
Influența diferitelor activități în dezvoltarea limbajului asupra copiilor cu vârste cuprinse între 2-6 ani, în educația Montessori
Elaborarea de propuneri pentru părinți în scopul dezvoltării limbajului copiilor în afara programului de la creșă/grădiniță
Ipoteza cercetării
Dacă se aplică metode de dezvoltare a limbajului bazate pe principiul montessorian, ne așteptăm la o creștere a capacității de liberă exprimare, dezvoltarea vocabularului, de gândire și descoperire de sine a copiilor de la o vârstă foarte fragedă.
Analiză a conceptului
,,Limbajul stă la baza acelei transformări ale mediului înconjurător pe care noi o numim civilizație. Viața umană nu este în totalitate instinctivă ca aceea a animalelor. Nimeni nu poate prezice ce va face un anumit copil în lume. Dar, fără înțelegerea reciprocă cu ceilalți, este destul de clar că nu va fi capabil să facă prea multe! Puterea de a gândi nu este de ajuns. Oricât de inteligenți ar fi fost oamenii, gândirea singură nu ar fi putut produce deliberări și acorduri între ei, aspecte necesare pentru a realiza ceva. Limbajul este un instrument al gândirii colective.” (Montessori Maria, Mintea Absorbantă, pag 103)
Pornind de la citatul de mai sus limbajul reprezintă un sistem de semne care este folosit într-un anume fel de un grup de persoane. Funcțiile limbajului sunt comunicarea si exprimarea personală, comunicarea reprezentând schimbul de gânduri între două persoane iar limbajul reprezintă un mod de transmitere al ideilor. Exprimarea personală ajută oamenii să- și împartășească proprile lor impresii și experiența de viață.
Este absolut necesar pentru ființa umană să-și exprime sentimentele personale și propria lui viziune asupra lumii pentru satisafacerea nevoilor personale, cum de altfel este necesară libertatea de exprimare a fiecărui individ. Se pare că avem nevoie de această exprimare personală, chiar dacă celelalte persoane nu vor citi sau nu vor asculta mesajul pe care vrem să îl transmitem deoarece stă în caracterul fiecăruia din noi dorința de exteriorizare a gândurilor.
Limbajul este modalitatea umană neinstinctivă de exprimare a ideilor, acest lucru realizându-se în două moduri: vorbit și scris. Astfel, limbajul vorbit reprezentat de un sistem de sunete pe care le grupăm pentru a forma cuvinte. Aceste cuvinte pot desemna obiecte, acțiuni sau sentimente; limbajul scris fiind acel sistem de simboluri al sunetelor, acestea fiind reprezentate de alfabet. Din acest motiv limba vorbită este necesar să apară înaintea celei scrise.
În utilizarea limbii scrise sunt implicate două abilități: analizarea limbii vorbite și găsirea simbolurilor pentru a fi transpusă în scris, respectiv citirea simbolurilor.
După ce ființa umană a început să-și dezvolte cultură s-a dezvoltat o nevoie din ce în ce mai mare de comunicare, astfel vocabularul unei limbi a început să devină mai bogat, acest
proces de îmbogățirea a vocabularului fiind într-o continuă schimbare. Spre exemplu au apărut cuvinte noi în momentul tehnologiei compiuterizate. Limbajul se schimbă, suferă transformări în timp ce unele cuvinte apar iar altele dispar, limbajul schimbându-se și extizându-se pe parcursul istoriei omenirii, omul fiind singura specie care deține limbaj.
Omul este o specie diferită. Oamenii prezintă o serie ce caracteristici fizice ce au făcut posibil limbajul, pentru dezvoltarea limbajului fiind necesare două caracteristici fizice, dezvoltarea creierului și organelor vorbirii. Cortexul s-a extins când a apărut limbajul existând zone în creier care sunt destinate vorbirii. Poziția ortostatică a făcut de-asemenea posibilă dezvoltarea limbajului deoarece când ne aflăm în această poziție laringele și cutia toracică devin mult mai permisive pentru actul vorbirii. De- asemenea buzele și limba fiind foarte flexibile ajută la emiterea de sunete variate, poziția ochilor fiind și ea o altă caracteristică ajutătoare la dezvoltarea limbajului.
Construcția limbajului are două etape: auditivă (partea senzorială) și motorie. Partea senzorială este componenta limbajului pregătită înainte de naștere, fiind prima componentă din construcția acestuia. Copilul are această abilitate senzorială pentru limbaj, urechea acestuia fiind capabilă să preia sunetul vocii umane și muzica încă din viața intrauterină.
Partea motorie, care este a doua componentă a limbajului are nevoie de maturizare, înainte ca muschii să fie dezvoltați copilul are nevoie de comunicare, el manifestându-se astfel prin plâns.
Pentru copiii mici explorarea mediului este foarte importantă pentru apariția limbajului. Copilul mic are nevoie de experiență senzorială, activitate motorie și stimulare venită din mediu. Toate acestea îndeplinite cumulativ duc la stimularea limbajului, prin stimulare senzorială și activitate motorie se ajunge la stimularea conexiunii neurologice, necesare limbajului și formării de noi conexiuni între celulele nervoase.
4.2 Observația
Activități din Aria Limbajului Montessori
În cadrul studiului efectuat în Sistemului de Învățământ Montessori am observat diverse metode de dezvoltare ale limbajului și comunicării specifice preșcolarilor dintre care am ales să le prezint pe cele care mi sau părut că ar putea contribui cel mai mult la dezvoltarea limbajului și la care copiii au manifestat un grad mare de interes.
Aria limbajului din cadrul, sistemul Montessori se bazează pe:
Modalități de îmbogățire a vocabularului
Limbajul scris
Cititul
4.2.1 Modalitati de imbogatire a vocabularului
Copiii invata cuvinte noi intr-un ritm uimitor, ei absorb orice cuvant. Putem oferi activitati in acest sens: carti de povesti, carti de poezii, carti de specialitate ( tipuri de reptile, tipuri de pietre, tipuri de scoici etc), jetoane cu imagini ( clasificari), jocuri de limbaj : “jocul intrebarilor”, prin care se preia o idee ce se dezvolta ulterior, "jocul sunetelor", prin care se identifica sunetele din cuvant. Scopul acestor jocuri este acela de a-l face pe copil constient de sunetele limbii romane. Varsta de la care se incep aceste jocuri este 2,5 ani, din momentul in care copilul poate rosti in mod corect o buna parte din cuvinte.
A. ,, Recunoașterea literei din cuvânt”
Se prezintă pe rând copilului cele 3 litere: ,,A,B,C”, după care se întoarce cartonașul pe verso și se citește cuvântul; de exemplu ,,albină” începe cu litera ,,A”.
La fel se va face și cu celelalte litere. Copilul va fi rugat să facă și el la fel.
La final se vor întoarce cartonașele pe partea cu imaginea și se va compune câte o propoziție cu cuvântul respectiv.
De exemplu:
,,Albina zboară.”
,,Bufnița doarme ziua.”
,,Câinele latră.”
La următoarea activitate de dezvoltarea vocabularului se vor selecta următoarele 3 litere și se va proceda la fel ca în cazul anterior până la învățarea tuturor literelor din alfabet.
Figura 4.1 Cartonașe cu primele 3 litere din alfabet
Figura 4.2 Cuvinte reprezentative pentru literele ,,A,B, C”
Figura 4.3 Prezentarea literei ,,A” Figura 4.4 Prezentare litera ,,B”
Figura 4.5 Recunoașterea literei Figura 4.6 Recunoașterea literei
,,A” în cuvânt ,,B” în cuvânt
B. ,, Imagini care rimează”
Educatoarea va scrie pe carduri viețuitoare sau obiecte pe care copilul le recunoaște cel mai bine. Se vor face perechi cu denumirile care rimează.
Spre exemplu:
Pălărie/ jucărie
Mere/ pere
Pâine/ câine
Ventuză/ meduză
După scrierea pe carduri educatoare și copilul se vor așeza la masă pentru a avea mai mult spațiu pentru desfășurarea activității. Cardurile se vor așeza pe masă cu fața în sus și se vor așeza una sub alta. Educatoarea îi va citi pe rând fiecare cuvânt scris.
Exemplu: Educatoare îi spune ,, Să vedem dacă putem grupa cardurile cu rima corespunzătoare.
Se va lua un card, cum ar fi ,,meduză”, se pronunță dunumirea lui și se întreabă copilul: ,, Mai există vreo imagine pe masă care se termină în ,,-uză?”
Se denumesc din nou și restul de carduri și când se ajunge la ,, ventuză”, educatoare spune: ,, ventuză”, a, se termină în ,,-uză”, ca ,,meduză”.
Se ia cardul și se așează pe masă lângă cardul ,,meduză”. Aceste două cuvinte ,,ventuză”și ,, meduză” rimează deoarece ele au aceași terminație ,,-uză.”
Jocul se va continua la fel cu alte rime.
Figura 4.7 Cuvinte pentru formarea rimelor
Figura 4.8 Prezentarea și alegerea rimei Figura 4.9 Alegerea și potrivirea rimei de către educatoare de către copil
C. Jocul silabelor
Se aleg cinci obiecte din grupă în care se află copilul.( carte, cub, cană, bluză, tavă)
Educatoarea le așeză în fața ei și denumește cu voce tare și clar primul obiect. După denumirea obiectului bate din palme de fiecare dată când pronunță o silabă: (car)(te); (cub). Jocul se reîncepe de la primul obiect, educatoare invită copilul să facă activitatea împreună cu ea.
Figura 4.10 Obiecte pentru prezentare Figura 4.11 Prezentarea unui obiect
Figura 4.12 Despărțirea în silabe de Figura 4.13 Despărțirea în silabe de către educatoare către copil și educatoare
D. Jocul sunetelor
Activitate este propusă la raft.
Pe o tăviță se așeză 3 obiecte pe care copilul le cunoaște și pe care este capabil să le denumească. Obiectele trebuie să înceapă cu sunte diferite. ( obiecte în miniatură: girafă, elefant, urs).
Activitatea se desfășoară astfel: educatoarea denumește obiectul împreună cu copilul și spune: ,,Văd un animal al cărui nume începe cu sunetul (g)”, apoi arată spre girafă, pronunțând: ,,(g)…girafă”.
Se continuă la fel și cu celelalte două obiecte de pe tăviță.
Figura 4.14 Cele 3 animale în miniatură
Figura 4.15 Alegerea animalului Figura 4.16 Alegerea animalului
cu sunetul ,,g cu sunetul ,,u””
4.2.2 Limbajul scris
În ceea ce priveșe limbajul scris, Maria Montessori a spus că acesta poate fi considerat precum o a doua dentiție, ce poate fi utilizat doar într-un stadiu mai avansat de dezvoltare. Ea consideră că mecanismul scrierii este unul complex ce implică abilități fizice, dar și abilităti intelectuale. Multe dintre materialele vieții practice și din materialele senzoriale oferă copilului posibilitatea de a-și dezvolta mecanisme necesare ulterior în învățarea scrieri
Descoperirea literelor rugoase ( de la 3 ani)
După ce copilul s-a jucat cu sunetele și stăpânește bine acest tip de activitate și după ce a intrat în perioada sensibilă în care este interesat de explorare și de atingere, este momentul să i se prezinte simbolurile care corespund sunetelor: literele din alfabet.
În clasele Montessori, copiii le descoperă cu ajutorul literelor rugoase. Maria Montessori a înțeles că, de fapt, copiii învață atingând, ascultând și privind. Atingerea literelor, ascultarea și privirea lor le permit copiilor să învețe sunetele literelor urmând apoi să le asocieze cu forma lor.
A. Atingerea literelor rugoase
Pentru început copilul se va spăla foarte bine pe mâini la baie cu apă și săpun. Educatoarea va invita copilul la măsuță, unde îi va prezenta o parte din litere. Educatoarea a ales de această data litera ,,i”, o așează cu grijă pe masă. Îi spune copilului ,, Iată litera corespunzătoare sunetului (i)”.
Folosind degetul arătător și mijlociul, trasează cu grijă începând din punctul de plecare indicat pe literele Montessori. Parcurgerea literei se face cu o mișcare armonioasă, foarte lentă, pronunțând sunetul corespunzător: (i) După prezentarea făcută copilul va face și el la fel.
Figura 4. 17 Spălarea pe mâini Figura 4.18 Litere rugoase
Figura 4.19 Prezentarea modului de trasare Figura 4.20 Trasarea literei ,,i” de
a literei ,,i” de către educatoare către copil
Figura 4.21 Trasarea literei ,,u” de către copil
B.Trasarea a trei litere
Se aleg 3 litere rugoase. Literele fiind așezate cu fața în jos, fiecare literă conține câte un sunet și o grafie diferită de a celorlalte, de exemplu: ,,b”, ,,c” și ,,p”.
Se alege litera ,,c”și se pune în fața copilului și a educatoarei. Se parcurge încet litera cu degeteul mijloci și cu arătătorul lipite, făcând sunetul (c). Educatoarea întreabă copilul: ,, Ști să spui sunetul acestei litere?” Copilul răspunde: ,,Da, este (c).” Copilul va repeta aceași mișcare prezentată de către educatoare.
După ce copilul a terminat de parcurs litera, educatoarea scoate din coș un obiect a cărui denumire începe cu sunetul literi. Exemplu: ,,bilă.”
Educatoarea repetă sunetul ,,c” de la ,,cub” și o așează în fața ei, urmând ca copilul să repede la fel și cu alte sunete și obiecte aflate în coș.
Figura 4.22 Coșul cu obiecte Figura 4.23 Alegerea literei ,,c”
Figura 4.24 Trasarea literei ,,c” de Figura 4.25 Trasarea literei ,,p” de
către educatoare către copil
Figura 4.26 Trasarea literei ,,p” de Figura 4.27 Asocierea obiectelor reale către educatoare cu litera corespunzătoare
C. Trasarea literelor cu degetul
I se propune unui copil să traseze liber cu degetul arătător și mijlociu litere într-o tăviță cu sare. Educatoarea îi dă copilului o literă rugoasă, prima literă a numelui său. I se cere copilului să o parcurgă prin pipăire cu degetul arătător și mijlociu, degetele fiind unite, apoi să o deseneze cu degetul prin tăvița cu sare.
La următoarele activități de acest fel se poate continua cu alegerea inițialei a unui membru din familie.
Figura 4.28 Activitate de trasarea Figura 4.29 Prezentarea trasării de
literelor pe sare către educatoare
Figura 4.30 Trasarea literei ,,n”cu degetele Figura 4.31 Trasarea literei ,,n” de către
prin sare copil
Figura 4.32 Trasarea cu degetele prin
sare de către copil ajutat de educatoare
D. Scrierea unui cuvânt cu ajutorul alfabetului mobil
Educatoarea începe jocul ,,Văd ceva care începe cu sunetul ,,m”, exemplu ,,mingei”. I se cere copilului să spună ce sunete aude în cuvântul ,,minge”. Copilul va rosti sunetele:
(m) (i) (n) (g) (e). I se cere din nou primul sunet: ,,Cu ce sunet începe cuvântul <<minge>>?”
Copilul răspunde: (m), educatoarea îi spune: ,, Poți să-l găsești pe ,,m?”
După ce copilul identifică litera, o va pune pe jos. Va fi rugat să spună sunetul următor: Ce sunet urmează?”. Va răspunde: (i). I se cere să ia litera ,,i” și i se arată cum să o așeze după prima literă. La fel se va proceda în continuare până la formarea cuvântului final ,,minge.”
Figura 4.33 Activitate de scrie cu ajutorul alfabetului mobil
Figura 4.34 Prezentarea obiectului și Figura 4.35 Identificarea primei litere
a literelor de către copil
Figura 4.36 Scrierea cuvântului minge de Figura 4.37 Finalizarea scrierii cuvântului
către copil ,,minge”
Figura 4.38 Repetarea literelor scrise
4.2.3 Cititul
Atunci cand copilul poate sa scrie un cuvant, el este capabil sa interpreteze mecanic asocierea sunetelor cu literele ce compun cuvantul scris. Asta nu inseamna ca il poate si citi.
In metoda Montessori, cititul se invata dupa scris, prin metoda globala sau "priveste si spune". Tehnica consta in memorarea vocabularului, la vederea acestuia.
Educatoarea scrie pe cartonase cuvinte care denumesc obiecte cu care copilul lucreaza zi de zi. Si asta pentru ca acestea ii sunt aproape, au semnificatie pentru el si il intereseaza in mod special. Apoi ii vorbeste celui mic despre obiect, prezentand si cartonasul cu numele respectiv, in mod repetat, pana cand este retinut. (https://www.copilul.ro/copii-3-6-ani/activitati-educative/Cum-inveti-copilul-sa-scrie-si-sa-citeasca-prin-metoda-Montessori-a18141.html_)
Cititul de pe bilețele
Educatoarea pregătește bilețele, cu diferite cuvinte care denumește obiecte din jurul copilului: cub, farfurie , carte, pahar, creion etc.;
Copilul trage un bilețel, apoi este invitat să pronunțe cuvântul scris pe hârtie;
După ce a terminat de citit, copilul este rugat să așeze bilețelul neîmpăturit lângă obiectul din clasă, denumit pe hârtie.
Figura 4.39 Învățarea citirii de pe bilețele și ascocierea
cu obiectul
Figura 4.40 Prezentarea cuvântului Figura 4.41 Asocierea cuvintelor
,,bol” cu obiectul
Figura 4.42 Asocierea cuvântului Figura 4.43 Finalizarea asocierilor și
,,lacat” cu obiectul de către copil și repetarea citirii
citirea lui
4.3 Analiza comparativă a sistemului Tradițional și Montessori din punct de vedere al dezvoltării limbajului
Tabel 4.3.1. Organizarea spațiului destinat învățării
Tabel 4.3.2 Utilizarea materialelor în scopul înțelegerii semnificației limbajului
Tabelul 4.3.3 Utilizarea materialelor în scopul exersării capacității de comunicare și dezvoltării capacității de discriminare fonetică; asocierea sunet-literă
Tabel 4.3.4 Utilizarea materialelor în scopul dezvoltării capacității de exprimare corectă din
punct de vedere gramatical și dezvoltarea progresivă a vocabularului.
Tabel 4.3.5. Utilizarea materialelor în scopul extinderii interesului pentru citit, conștientizarea mesajului vorbit/scris pentru scopuri variate și încurajarea utilizării unor modalități diferite de comunicare grafică
(Sursa:https://www.edu.ro/invatamant-prescolar, consultat la data de 13 mai, ora 10:30)
4.4 Analiza statistică a evoluției copiilor din Sistemul de învățământ Montessori din punct de vedere al limbajului
Observarea privind evoluția limbajului a fost realizată în cadrul Asociației ,,Creștem Liber Montessori”, Sibiu și Grădinița ,,Acoperământul Maicii Domnului” din Mediaș, în perioada 6 februarie 2017 – 4 august 2017, respectiv 2 martie 2018- 30 martie 2018, pe un eșantion de 34 copii cu vârste cuprinse între 1,8 -5,5 ani.
Din totalul de 34 copii 35% erau incadrați la grupa de 0-3 ani, iar restul de 65% la grupa de 3-6 ani.
Tabel 4.4.1 Repartiția pe grupe de vârstă
Grafic 4.4.1 Repartiția procentuală a copiilor în funcție de grupa de vârstă
În cadrul studiului a fost luat în considerare intervalul de timp diferit în care copiii au fost înscriși în Sistemul de învățământ Montessori, astfel copiii au parcurs activități diferite bazate pe dezvoltarea limbajului.
Tabel 4.4.2 Repartiția copiilor din grupa 0-3 ani în funcție de momentul înscrierii în Sistemul de învățământ Montessori
Grafic 4.4.2 Repartiția procentuală a copiilor din grupa 0-3 ani în funcție de momentul înscrierii în Sistemul de învățământ Montessori
Evoluția copiilor din punct de vedere al limbajului a fost diferită, la aceasta contribuind momentul înscrierii la creșa cu sistem de predare Montessori și capacitatea de absorbție a informațiilor a fiecarui copil, astfel copiii au putut fi surprinși în diferite etape de pregatire existând o diferență netă între cei ,,începători” și cei ,, avansați”. Însă momentul înscrierii
Tabel 4.4.3 Repartiția copiilor din grupa 0-3 ani în funcție de nivelul de dezvoltare al limbajului în urma activităților desfășurate la grupă
Grafic 4.4.3 Repartiția procentuală a copiilor din grupa 0-3 ani în funcție de nivelul de dezvoltare al limbajului în urma activităților desfășurate la grupă
La fel ca în grupa de vârstă 0-3 ani și la copiii încadrați în intervalul de vârstă 3-6 ani , înscrierea în Sistemul Montessori a fost făcută în momente diferite, însă printre cei înscriși în sistemul amintit încă de la nivelul vârstei cuprins între 0-3 ani au existat și copii proveniți din Sistemul Tradițional.
Tabel 4.4.4 Repartiția copiilor din grupa 3-6 ani în funcție de sistemul de învățământ urmat în intervalul 0-3 ani
Grafic 4.4.4 Repartiția procentuală a copiilor din grupa 3-6 ani în funcție de sistemul de învățământ urmat în intervalul 0-3 ani
Tabel 4.4.5 Repartiția copiilor din grupa 3-6 ani în funcție de momentul înscrierii în Sistemul de învățământ Montessori
Grafic 4.4.5 Repartiția procentuală a copiilor din grupa 3-6 ani în funcție de momentul înscrierii în Sistemul de învățământ Montessori
Datorită faptului că educația copiilor din grupa 3-6 ani a fost realizată în medii diferite dezvoltarea acestora din punct de vedere al limbajului este și ea diferită.
Aria limbajului fiind una complexă, criterile de analiză a copiilor au fost făcute în funcție de fiecare componentă a acestei arii: vorbit, scris și citit; diferit de grupa 0-3 ani unde nu putem vorbi încă de scris și citit.
Tabel 4.4.6 Repartiția copiilor din grupa 3-6 ani în funcție de capacitatea de exprimare verbală
Grafic 4.4.6 Repartiția procentuală a copiilor din grupa 3-6 ani în funcție de capacitatea de exprimare verbală
Tabel 4.4.6 Repartiția copiilor din grupa 3-6 ani în funcție de capacitatea de a citi
Grafic 4.4.6 Repartiția copiilor din grupa 3-6 ani în funcție de capacitatea de a citi
Grafic 4.4.7 Repartiția procentuală a copiilor din grupa 3-6 ani în funcție de capacitatea de a citi
Tabel 4.4.6 Repartiția copiilor din grupa 3-6 ani în funcție de capacitatea de a scrie
Grafic 4.4.8 Repartiția copiilor din grupa 3-6 ani în funcție de capacitatea de a scrie
Grafic 4.4.9 Repartiția procentuală a copiilor din grupa 3-6 ani în funcție de capacitatea de a scrie
După realizarea observației și analizarea datelor proiectate în graficele de mai sus rezultă:
Inegalitatea între numărul copiilor din grupa de vârstă 0-3 ani care reperezintă 35,29% din totalul de copii observați, iar restul de 64,71% facând parte din grupa 3-6 ani.
Repartiția copiilor din grupa 0-3 ani în funcție de momentul înscrierii în Sistemul de învățământ Montessori arată faptul că există intervale de timp diferite alocate dezvoltării acestora pe toate ariile curriculare și implicit pe aria limbajului.
Inegalitatea datelor în ceea ce privește nivelul de dezvoltare al limbajului la copiii cu vârste cuprinse între 0-3 ani. Acest lucru se datorează în principal inscrierii în momente diferite la Sistemul de învățământ Montessori la care concură capacitatea fiecărui copil de a asimila informații și cunoștințe noi.
În grupa de 3-6 ani se observă faptul că nu toți copiii au urmat sistemul Montessori până la înscrierea în acest tip de învățământ cei mai mulți dintre ei (43,48%) provenind din sistemul Tradițional. De asemenea, un număr de 6 copii nu au urmat nici o formă de învățământ până la momentul înscrierii în Sistemul de învățământ montessorian.
Repartiția copiilor din grupa 3-6 ani în funcție de Sistemul de învățământ Montessori aduce în vedere faptul că cei mai mulți copii (34,46%) au fost înscriși în mai puțin de 3 luni de la data începerii studiului și doar 6,25% au mai mult de un an de la înscrierea în acest sistem.
Capacitatea de exprimare verbală a acestora este diferită iar faptul că înscrierea în acest sistem nu a fost făcută în același timp nu joacă un rol definitoriu în progresele copiilor, deoarece un număr de 12 copii au o exprimare verbală fluentă, aceștia reprezentând majoritatea (54,55%). De aici reiese faptul că cel mai important rol în dezvoltarea copiilor pe aria limbajului sau pe oricare altă arie curriculară o are ereditatea.
Din totalul de 22 de copii cu vârste curprinse între 3-6 ani, 9 dintre aceștia au capacitatea de a citi cursiv. O explicație la acest lucru poate fi faptul că vârsta acestora este de 6 ani, urmând ca la următorul an să fie înscriși în învățământul primar. Cei 7 copii care nu au deprinderea de a citi 31,82% din total au vârste cuprinse între 3-4 ani aceștia aflându-se la prima treaptă de învățare.
Deși am observat 9 copii care au deprinderea de a citi, sunt prezenți 10 copii care au capacitatea de a scrie cursiv, iar cei 7 copii care nu au deprinderea de a citi nu au nici capacitatea de a scrie.
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
Julia Maria, “’Le Feminisme Italien: entrevue avec Mlle. Montessori”, L’Italie, Roma, August 16, 1896
Maria Montessori, Pedagogical Anthropology New York 1913, p. 17
Ion Albulescu ,Pedagogii alternative, Editura ALL, București, 2014, pp. 41-47
Maria Montessori,Mintea Absorbantă, Editura A.P.A., 2006, pag. 78
Maria Montessori, Descoperirea copilului, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1977, p. 64
Chișiu Maria, Alternative pedagogice, editura Universității Lucian Blaga, din Sibiu 2015, pag 51,52)
Friedrich W. Foerster, Școala caracterul. Problemele morale ale vieții Școlare, editia Institutul de Arte Grafice „Cugetarea", București, f. a., p. 134
Eve Hermann, 100 de activități stimulatoare Montessori, Editura Gama,Iași, 2015
Marie Helene Place, 100 activități Montessori pentru învățarea scrierii și citirii, Editura Gama, Iași 2016
WEBOGRAFIE
http://montessori.org.ro/78/ (1.11.2017)
http://www.cuiburi-cu-soare.ro/personalitati/ ( 1.11. 2017)
http://aicicrescmontessori.ro/blog/dezvoltarea-limbajului-in-primii-ani-de-viata/- consultat în 10.11. 2017)
http://aicicrescmontessori.ro/blog/educarea-limbajului-in-mediul-montessori – consultat în 05.11.2017)
http://aicicrescmontessori.ro/blog/materiale-montessori-literele-din-glaspapir/- consultat în 05.11.2017)
http://montessori.org.ro/82/- Asociația pentru Dezvoltarea Educației Montessori în România-consultat în 10.11.2017)
http://montessori-romania.ro/organizarea-alternativei/curriculum/( consultat la data de 25 ianuarie 2018, ora 16:50)
http://www.casamontessori.ro/gradinita-montessori/curriculum-montessori-2-3-ani/(consultat la 25 ianuarie 2018, ora 17:30)
http://www.casamontessori.ro/gradinita-montessori/curriculum-montessori-2-3-ani/arii-curriculare-2-3-ani/ (consultat la 25 ianuarie 2018, ora 17:35)
http://www.casamontessori.ro/gradinita-montessori/curriculum-montesssori-3-6-ani/(
http://www.casamontessori.ro/o-prezentare-comparata-intre-invatamantul-traditional-si-cel-alternativ/ ( consultat la 14 februarie 2018, ora 17:50)
https://www.edu.ro/invatamant-prescolar
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR [302837] (ID: 302837)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.