Pe parcursul acestui capitol vom prezenta aspecte teoretice legate de procesul de [616481]

1
Capitolul 1: Comunicarea și activitatea managerială
Pe parcursul acestui capitol vom prezenta aspecte teoretice legate de procesul de
comunicare și activitatea managerială. În prima parte a capitolului se va prezenta în ce constă
procesul de comunicare , mai precis definiția, elemente, etape și componentele acestuia. În
continuarea capitolului se va prezenta activitatea managerială, mai exact ce este un manager, ce
face acesta pentru o întreprindere, care sunt funcțiile manageriale și totodată care sunt a tribuțiile
unui manager. De asemenea vom vorbi și despre motivarea angajatiilor, metodele prin care se
realizează acest lucru și impo rtanța motivării angajatiilor. Între procesul de comunicare și
activitatea manager ială se creează o concordanță ceea ce ne face să ne gândim cu ce ne ajută
comunicarea în îndeplinirea fiecărei funcții m anageriale, respectiv și în proc esul de motivare al
angajatiilor. Spre finalul capito lului vom prezenta acesta concordanță și totodată vom relata care
sunt abilitățile de comuni care ale unui manager.
1.1. Procesul de comunicare (definiț ie, elemente și etape )
Comunicarea reprezintă un proces complex, în apartenentă simplu, dar care trebuie
tratat cu foarte mare importanț ă în atingerea obiectivelor organizaț ionale și individuale.
Totodată comunicarea este inevitabilă pentru oameni, deoarece aceștia comunică în toate
aspectele vieții. Fie că este comunicare nonverbală, verbală sau paraverbală, fie că este
comunicare formală sau neformală, noi, oamenii avem nevoie de ea, pentru a ne exprima
gândurile, idealurile, necesitătile, etc, altor oameni. Per ansamblu comunicare ne ajută în toate
momentele vieții, dar cea mai importantă comunicare , este comunicarea în afaceri, deoare ce în
cadrul acesteia, pe de-o parte , dacă un mesaj este tran smis sau înțeles eronat acesta poate avea
urmări grave, pe de altă parte dacă emitătorul nu are abilităț ile necesare de comunicare, oamenii
nu îi vor urmă ordinele și deci, acest lucru poate fi o problemă serioasă într -o firmă.
Comunicarea reprezintă un pr oces bidirecțional între oameni aflați pe diferite structuri ierarhice,
respectiv pe diferite funcții .
În cel mai simplu mod, comunicarea reprezintă transimiterea de informații de la emițător
la receptor printr -un canal comunicativ. Oamenii reacționează di ferit în funcție de persoana cu
care comunică, fie nu agrează persoana, fie o place, sau îi este indiferentă. Comunicarea are la
bază negocierea, o pesoana cu poziție ierarhică trebuie să știe cum să comunice cu angajații săi,
ce vor aceștia de la ea și totodată ce poate să ofere un manager, și cum comunică acesta cu ei.
De aceea procesul de comunicare este foarte important. Un proces de comunicare include un

2
transmitător (emitător), care trimite un mesaj unui destinatar (receptor), mesajul af lându-se într-
un context dat. Mesajul e constituit din elementele unui cod care trebuie să fie comun celor doi
parteneri aflați în contact, deoarece , dacă unul din parteneri nu are nicio legătură cu mesajul
transmis acesta îl va percepe greșit și posibil să existe re percursiuni pe viitor.
O definiție a conceptului de comunica re care însumează într -o măsură destul de mare
viziunea comună a teorii lor comunicării îi aparține lui Bougnoux (2000:20) și este formulată
astfel: , ,principalul rol al comunicării residă în organizarea relațiilor sociale, a acti vităților
zilnice, precum și în menținerea coeziunii în cadrul comunității”.1 Astfel s pus, comunicarea se
realizează în relați ile sociale unde noi, ne desfășură m activitatea de zi cu zi, acest lucru
refelctându-se la u n job. Pentru a ne exprima ideile, trebuie să comunicăm, pentru a fi î n legătură
cu ceilalați și pentru a nu ne simți singuri, noi, oamenii trebuie să comunicam.
Un proces de comunicare trebuie să realizeze anumite funcții î n interiorul unu i grup de
persoane. Aceste funcț ii fiind:
 să atenueze posibilele situații de conflic î ntre două sau mai multe persoane ;
 să transmită cunoștinț ele necesare de care au nevoie toți participanț ii din grup ;
 să respecte persoanele aflate în grup și totodată acestea să se consid ere egale u nele față de
celalalt e;
 să stimuleze efortul colectiv ;
 să asigure o formă de protecție a informațiilor, pentru a nu se afla în exterior daca nu este
cazul;
 acceptarea unei diasocieri între fapte și sentimente ;
 feedback permanent .
Elementele procesu lui de comu nicare reprezintă esenț a comunicarii, acestea sunt:
a) Emițătorul și receptorul
Sunt participanții la procesul de comunicare, alte deuminiri mai sunt transmițător,
expeditor, destinatar, ascultător. Emițătorul poate fi unul singur, receptorul poate avea mai multe
persoane la bază. Pentru a se realiza comunicarea trebuie să existe cel puțin două persoane, unul
fiind emițător, altul receptor.

1 As.univ. Aura Codreanu, CONCEPTUL D E COMUNICARE ORGANIZAȚIONALĂ ÎN
CONTEX TUL UNUI MANAGEMENT INTEGRAT AL RESURSELOR DE APĂRARE , Brașov,
2007, Editura Universității Naționale de Apărare „Carol I”, București.

3
b) Mesajul
Reprezintă esența procesului de comunicare, deoarece cu ajutorul acestuia se realizează
propriu -zis comunicarea. De asemenea acesta reprezintă totalitatea cuvintelor, imaginilor și
simbolurilor transmise de emițător către receptor.
c) Limbajul sau codul
Reprezintă transformarea mesajului într -un mod care să exprime simbolic ideea sau
conceptul care se dorește să ajungă la receptor. Cel mai utilizat este limbajul natural, care
folosește ca simboluri, cuvintele.
d) Canalul de comunicare
Reprezintă mijlocul de co municare prin care mesajul codificat urmează să ajungă la
receptor. Acesta poate fi reprezentat de către : ziare, reviste, panour i publicitare, cărți, scrisori
etc. Canal ul poate fi de două tipuri, și anum e personal și impersonal. Canalul persoanal se
realizează între două sau mai multe persoane, în contextul în care aceștia comunică direct unii
cu alții (față în față, telefon etc.), canalul impersonal se realizează prin mijloace în ca re mesajul
se transmite p rintr-un contact indirect (radio, TV etc.)
e) Efectele actului de comun icare
Când o persoană comunică, aceasta transmite o intenție, un îndemn, de a face ceva la ce
se spune. Spre exemplu putem transmite acest mesaj „ declarația a fost redactată bine, dar mai
sunt câteva greșeli de exprimare”, cu subînțeles se transmite int enția de a verifica declarația
încă odată pentru a putea fi editată conform cererii emițătorului.
Etapele procesului de comunicare:
Comunicarea este procesul prin care se schimbă informație între indivizi utilizându -se
un sistem comun de simboluri, semne sau comportamente, pe lângă acestea emițătorul și
receptorul parcurg o serie de etape. Acestea sunt:
a. Planificare
Reprezintă prima etapă a procesului de comunicare, aceasta este ef ectuată de către
emitoator, deoa rece acesta, înainte de a transmite mes ajul, îl concepe, utilizând informații din
viața sa, de asemnea aceasta visează și scopul comunicării, înțelegerea contextului în care se
comunică, înțelegerea receptorului și de asemnea, ordonarea informați lor din mesajul care
trebuie transmis.

4
b. Codificare
Reprezintă etapa a doua, aceasta fiind o etapă importantă, efectuându -se tot de către
emițător, deoarece acesta trebuie să își transpună mesajul cu ajutorul simbolurilor, cuvintelor,
gesturilor, totodată, mesajul codificat trebuie înțeles de către receptor.
c. Transmiterea mesajului
Această etapă vizează ambele personaje al e procesului de comunicare, emiță torul, într –
o proporție mai mare decât receptorul. Emițătorul va transmite mesajul printr -un canal de
comunicare. Acest canal este ales de cătr e emițător în funcție de situația în care se află
receptorul. Spre exemplu dacă receptorul se va afla în fața emițătorului, emițătorul, poate folosi
atât comunicarea verbală cât și comunicare nonverbală, realizată prin gesturi, mimică, pentru
ca, receptoru l să înțeleagă mesajul cât mai bine.
d. Recepție
Reprezintă a patra etapă din procesul de comunicare, și totodată prima etapă care face
referire exclusiv la receptor. În această etapă, receptorul primește mesajul, în același timp pot
apărea și problemele as ociate mesajului, mai precis zgomotele și perturbațiile din jurul
persoanelor.
e. Decodificare
Reprezintă o etapă importantă din perspectiva receptorului, deoarece acesta trebuie să
interpreteze simbolurile codificate de către emițător, în cazul în care acest uia nu îi este clar
mesajul, receptorul poate cere informații suplimentare de la emițător.
f. Răspuns (feedback)
Această etapă face referire la reacțiile receptorului în momentul înțelegerii mesajului.
De asemenea este o etapă importantă, deoarece răspunsul poate varia, receptorul poate da un
răspuns că a înțeles mesajul și nu mai are nevoie de informații sau poate deveni emițător,
adăugând informații pe lângă mesajul furnizat de către primul emițător.
Acestea fiind spuse, comunicarea este esențială și pr esupune o serie de etape bine
elaborate în practicarea acesteia, în cazul în care o etapă nu este realizată pot apărea diferite
distorsiuni ale mesajului ș i pot duce la probleme grave. Concomitent comunicarea presupune
transmiterea de informații de la o persoană la alta printr -un mesaj condificat, tr ansmis printr -un
canal adecvat pentru receptor.

5
1.2. Managerul și activitatea managerială
Conceptul de management a apărut prima dată în Marea Britanie și în alte țări în care se
vorbea limba engleză. Astezi, acest concept este folosit în toate țările și are o deschidere foarte
largă în sfera întreprinderilor. Managementul are cinci semnificații, este știință, artă, disciplină
de studiu, activitate practică și centru de decizie.
Managementul ca activitate practică constă în desfășurarea procesului de management,
în alocarea și utilizarea resurselor organizației astfel încat obiectivele organizației să fie atinse
în condiții de eficacitate și eficiență. De asemenea, manag ementul, ca un centru de decizie, este
reprezentat de persoana sau grupul de persoane care exercită funcțiile managementului. 1 Aceste
doua definiții, îmbinându -se reprezintă activitatea manageriala. Mai precis, activitatea
managerială reprezintă activitatea prin care un manager alocă și utilizează resurse ale firmei, ia
decizii și coordonează un grup de persoane, în vederea bunăst ării firmei.
Managerul reprezintă persoana cea mai importantă dintr -o firmă , deoarece acesta ia
decizii pentru întreaga firmă sau pentru compartimentu l care î i este desemnat, aceste decizii
având reprecursiuni asupra angajați lor firmei. Manage rul este pe rsoana care exercită funcț iile
managementului pe baza autorităț ii formale cu care a fost investit . 2
Managerul trebuie să fie instruit pe departamentul care i se alocă, mai precis pe
activitatea pe care o prestează, pentru a da randament pozitiv firmei. Un manager este un model
pentru salariați, acesta poate aborda diferite stiluri de conducere sau poate să -și formeze propriul
stil de conducere a unei organizații sau departament. Așa cum este un manager sunt și angajații
din subordinea lui. Spre exemplu da că un manager nu stabilește o legătură pozitivă cu angajații
lui, aceștia vor avea un feedback negativ față de acel manager și totodată vor exista ,,tensiuni”,
între angajați. Abilit ățile pe care trebuie să le aibă un manager nu sunt multe, dar sunt foart e
utile, pentru a crea un mediu de lucru plăcut și ca firmă să fie într -o continuă creștere pe piață.
Aceste abilități implică: inteligența, inițiativa, răbdare, persuasivitate, empatie și talent, aceste
calități trebuie să se regăsească în fiecare manag er, deoarece fără, spre exemplu, fără calitatea
de a fi răbdător la anumite greșeli față de un angajat, acesta poate demisiona, iar un angajat nou
presupune un gol în firmă, deaorece acesta nu cunoaște de la început toate prcedurile firmei, și

1 Deac V., Cioc M., și alții, Management, Ediția a II -a revizuită și îmbunătățită , Editura ASE, Bucure ști 2014,
pag.18
2 Deac V., Cioc M., și alții, Management, Ediția a II -a revizuită și îmbunătățită , Editura ASE, Bucure ști 2014,
pag.19

6
îi va lua ti mp până va fi pregătit la fel ca un angajat vechi. Pe lângă acestea un manager trebuie
să mai aibă și abilități de luare a deciziilor, analiză, tehnologică, . Abilitatea tehnologică implică
partea de bază din IT, acesta trebuie să cunoască foarte bine si steme software ale firmei pentru
a analiza și a lua decizii în cazul în care un angajat nu este familiarizat îndeajuns de mult cu
sistemul tehnologic al firme, și totodată pentru a putea deduce singur buna desfășurare a
activității firmei. Cele mai bune ab ilități ale unui manager sunt comunicarea și lucrul de a lucra
cu oamenii. Un manager care nu comunică îndeajuns cu angajații săi va conduce firma către
eșec și către aspectele negative ale pieței. Concomitent, dacă acesta nu are abilitatea de a lucra
cu oamenii, la fel va conduce firma în jos, spre exemplu dacă acesta nu -și respectă angajații,
nu-i înțelege, acesta nu este un manager ci o persoană care doar dorește să conducă o echipă de
oameni.
Un manager trebuie să exercite aceste funcții de manageme nt, deaorece acestea sunt
activitățile de baza ale managerilor în activitatea managerială, dacă aceste funcții nu ar fi puse
în practică, entiatatea nu ar funcționa într -un ritm de creștere și de asemenea un manager nu ar
fi capabil să conducă firma. Activ itatea managerială exercită 5 funcții, și anume:
I. Funcția de previziune
Acesta cuprinde toate procesele prin care sunt stabilite obiectivele firmei, mai precis din
aceasta fac parte misiunea, viziunea și valorile firmei. Cu ajutorul acestei funcții este stabilită
alocarea tuturor resurselor pentru activitățile desfășurate. Aceasta prevede un efort de gândire
și acțiunea a managerilor cu scopul de a identifica problemele care pot apărea în activitatea
firmei.
Previziunea este o parte importantă din activitatea managerială și chiar din viața de zi
cu zi a unei persoane. Pentru o entitate previziunea est e un lucru esențial, spre exemplu un
manager poate preziviona pentr u anul următor o cifră de afaceri mai mare fa ță de anul
precedent, acest lucru bazându -se pe noi modalități de dezvoltare a firmei, dezvoltări de produse,
de pachete, în funcție de domeniul de activitate al firmei.
De asemenea această funcție are la ran dul său o serie de etape de urmat, ș i anume:
stabilirea perspectivei, definirea obiectivelor, stabilirea programelor pentru fiecare sector de
activitate, d efinirea mijloacelor materiale ș i financiare necesare obiectivelor propuse, evaluare a
consecinț elor d eciziilor adoptate.1

1 Moga T., Rădulescu C.V., Fundamentele managementului, Editura ASE, București, Capitolul 2, pagina 4.

7
1. Stabilirea perspectivei reprezintă direcția prin care trebuie orientată acțiunea. În această
acțiune se stabile sc pe viitor posibile investiții, dezvoltări de produse, mijloace tehnologice,
cercetări și dezvoltări în funcție de activitatea firmei.
2. Definirea obiectivelor, această etapă este în continuarea primei etape și presupune
formularea obiectivelor care trebuiesc atinse pentru a avea loc previziunile stabilite la prima
etapă.
3. Stabilirea programelor pentru fi ecare sector de activitate, în funcție de obiectivele alese
se modifca programele tehnice ale mașinăriilor de producție, sau spre exe mplu, programul de
lucru al angajaților, se instruiesc angajații, dacă este cazul, pentru a atinge obiectivele propuse.
4. Definirea mijloacelor materiale și financiare necesare obiectivelor propuse, această
etapă este legată stric de partea financiară a firmei, deoarece în cadrul acesteia bugetul trebuie
alocat eficient fiecărui obiectiv propus. În cadrul acestei etape manag erul poate efectua calcule
de simulare pe baza informațiilor avute în prezent pentru a alocat cât mai eficient bugetul.
5. Evaluare consecințelor deciziilor adoptate, reprezintă ultima etapă, practic un feedback
la acțiunile care s -au prestat pentru s tabilirea obiectivelor. În această etapă se pot observa
rezultatele, și totodată se pot valorifica
II. Funcția de organizare
Reprezintă cea mai complexă funcție din cadrul activității manageriale. În cadrul acesteia se
organizează toate procedurile pentru a îndeplini previuziunile aferentei primei funcții. Totodată
cu ajutoru l acestei funcții se specifică c e trebuie să se facă pentru a atinge obiectivele propuse.
Cu ajutorul acestei funcții managerul atribuie fiecărui compartiment sarcinile necesare
desfășur ării obiectivelor. Pentru a putea fi eficient, managerul trebuie să răspundă la o serie de
întrebări, precum: ce activități trebuiesc îndeplinite pentru atingerea obiectivelor entității?, cum
se pot grupa aceste activități pentru a sporii rapiditatea înd eplinirii lor?, cine va fi responsabil
pentru îndeplinirea grupurilor de activității realizate?. La aceste 3 întrebări trebuie să răspundă
un manager înainte de a -și organiza activitatea de conducere. Per total acesta funcție trebuie să
delimiteze compar timentele organizatorice pentru a ști cine cu ce se ocupă, să stabilească
posturile conform volumului de muncă, să precizeze clar și concis structura organizatorică
pentru a ști care sunt conducători și totodată relațiile dintre compartiemnte pentru a com unica
între ele, definirea sistemului informațional pentru a ști cine se va ocupa de aceste previziuni.

8
III. Funcția de coordonare
Reprezintă o funcție importantă pentru manager, deoarece acesta îi este destinată lui.
Prin această funcție, managerul trebuie s ă mențină comunicare și armonia între departamente
pentru a se ajunge la rezultatul dorit. Exercitarea acestei funcții presupune pentru un manager
câteva eforturi, și anume, cunoașterea tuturor membrilor din subordine care se vor ocupa de
activitățile s tabilite pentru îndeplinirea sarcinilor, sarcinile și atribuțiile locate fiecărui
departament, poziția sa în organizarea evenimentelor aferente activităților. Baza funcției de
coordonare este reprezentată de către comunicare. În contextul dat, comunicarea poate fi de 2
feluri: bilateriala și multimaterala.
Comunicarea bilaterală se desfășoară între un manager și un subrodonat, este un tip de
comunicare eficientă deaorece informația este prezentată clar și nu există lipsuri. Atât managerul
cât și subord onatul pot pune întrebări se pot consulta reciproc în vederea rezolvării subiectului
dezvoltat de către aceștia. Ca și dezavantaj aceasta presupune un volum mare de timp care se
pierde din pricină că, managerul trebuie să se consulte cu fiecare subordonat în parte.
Coumincarea multimaterala, ca și avantaj constituie eficientizarea timpului. Aceasta se
realizează între manager și mai mulți subordonați. Această comunicare se aplică în cazul
ședințelor între un manager și mai mulți subordonați. Ca și dezava ntaj se aplică pierderea
anumitor informații, deoarece se vorbește în masă și se pun întrebări comune pentru toți cei
aflați la ședință.
IV. Funcția de antrenare
Această funcție se mai numește și de motivație. Aceasta cuprinde totalitatea metodelor
prin care manageii provoacă angajații să contribuie la îndeplinirea sarcinilor stabilite pentru
fiecare în parte. Antrenarea are ca aspect încercarea managerilor de a atrage salariații prin
metode de recompense variate și pozitive pentru aceștia. Această funcție a re o deosebită
importanță pentru manageri, deaorece, în cazul în care aceasta nu este exercitată bine, celelate
funcții se vor realiza, dar nu se va obține maximul de rezultate pozitive la care se așteaptă
maangerul.
V. Funcția de control
Este ultima func ție din activitatea managerială, de asemenea, în cadrul acesteia se vor
măsura și stabili rezultatele, pentru care s -a depus efort. Totodată pentru a se stabili rezultatele
se abordează 4 etape: măsurarea rezultatelor, comparația între rezultate și obiec tive,

9
determinarea rezultatelor pozitive și negative, adoptarea de soluții pentru a combate rezultatele
negative.
Per ansamblu managerul este cheia succesului unei organizații, acesta trebuind să aibă
abilitățile necesare pentru a conduce și pentru a știi să exercite cele 5 funcții ale activității
manageriale. Cele mai importante abilității fiind comunicarea și lucrul cu oamenii, dacă un
manager nu are aceste două abilități, putem spune ca, firma nu va avea un succes deplin în
cadrul pieței.

1.3. Motivația angajațiilor
Conceptul de motivație a prins contur î n zilele noastre, acesta provenind din cuvantul
latin ,,movere”, care înseaman energie, mișcare. Conform dicț ionar ului explicativ al limbii
române, motivația reprezintă totalitatea motivel or sau mobilurilor (conștiente sau nu) care
determină pe cineva să efectueze o anumită acțiune sau să tindă spre anumite scopuri.1 Motivația
reprezintă cea mai mare provocare cu care se confruntă un manager, deoarece ea este cheia
succesului unei entități, dacă anagajatii sunt mulțumiți de recompensă primit aceștia își vor
desfășura cu multă dexteritate atribuțiile. De cele mai multe ori, într -o organizație, salariații își
pun întrebarea ,, de ce unele persoane sunt motivate mai mult decât altele sub îndru marea
aceluiași manager?” Aici intervine ideea că nu toți oamenii sunt la fel, și totodată nu toți oamenii
muncesc la fel. Chiar dacă sunt sub îndrumarea aceluiaș manager, și chiar dacă sunt motivați
pe măsura, unii salariații doresc mai mult, dosresc să -și dezvolte abilitățile sociale prin muncă
și totodată își dovedesc lor cât și managerilor ca sunt buni pe postul care îl exercită.
Motivația presupune o serie de 3 etape. În primul rând o persoană trebuie să fie atrasă
să lucreze la aceea entitate, spre exemplu anunțurile de joburi, persoana, deschide anunțul, dar
dacă în anunț nu se specifică și recompensele oferite, aceștia nu sunt atât de mult încântați
penttru a aplica la acel job, și deci, organizația pierde un angajat. În al doilea rând, odat ă ce
persoana este angajată, aceasta trebuie influențată să muncească, în primă perspectivă, aceasta
muncește pentru ca știe ceea ce i se va oferi, dar pe parcurs, înregistrând vechime în postul
respectiv, aceasta dorește o motivație, pentru a mai presta în continuare aceeași muncă, de aceea
cele mai multe firme private de la an la an, măresc salariile angajaților. În al treilea rând
motivația constă și în sesiuni de instruire a personalului, cu timpul, tehnologia se dezvoltă, iar

1 Dicționarul explicativ al limbii române

10
personalul trebuie să se dezvolte ș i el conomitent cu tehnologia. De ce es te instruirea o sursa
de motivație? Deoarece î n cadrul acestor sesiuni de instruire, angajatul nu plătește nicio taxă,
în schimb daca aces ta nu ar fi angajat la o firma și ar dori să se specializ eze pe un anumit curs
trebuie să plăteascș o sumă bani. Spre exemplu într -o agenț ie de turis m sunt mai mult angajati,
unii știu să lucreze î n domeniul ticketi ng-ului altii nu , așadar, compania pentru a avea angajați
instruiți ș i pentru a nu mai anga ja alte perso ane, trimit angajaț ii la sesiun i de instruire, compania
suportâ nd cheltuielile cursului.
Motivația are două forme: motivație pozitivă și motivație negativă. Motivația pozitivă
implică efectele benefice, presupune creșterea satisfacției persoanlului cu privire la
recompensele superioare oferite de către angajator. Aceasta implică factori precum : mărirea
salariilor, promovare, laude, recunoaștere, prestigiu social, bonusuri, excursii, diverse
abonamente etc. Alte metode de motivație presupune că managerul să cunoască foarte bine
salariatul și să îi satisfacă nevoia pe care o are. Toți acești fact ori îl determină pe individ să se
implice în muncă fără a mai conștientiza dacă îi place sau nu sarcinile pe care le îndeplinește.
Motivația negativă este mai puțin întâlnită, dar există. Aceasta este abordată de manageri care
nu sunt destul de instruiți pentru a fi la conudcere, sau de manageri care nu au resursele necesare
pentru a -și motiva anagjatii. Această motivație presupune amenințarea salariaților cu reducerea
remunerației, concedieri de personal, nepromovare, penalizări.
Aceste motivații se p ot da și în urmă evaluării angajaților. La o anumită perioadă de
timp, angajații sunt evaluați conform postului pe care îl exercită. În funcție de rezultatul
evaluării managerii decid dacă acordă o motivație pozitivă angajatului sau rămâne cu ceea ce
are în prezent. În viată de zi cu zi, și mai ales în sectorul de comerț, unde angajatul este în contact
direct cu clientul, putem spune, noi că și clienți, dacă anagajatul este motivat sau nu. Acest
lucru se reflectă în comportamentul angajatului față de client. Întâlnim deseori angajați care sunt
dornici să ne ajute, să ne îndrume dacă avem vreo problemă, care au un comportament adecvat
cu clientul, și anagajati care au o prezență de indisponabilitate față de client.
Există câteva teorii cu privire la motivația angajaților, dar cea mai întâlnită este teoria
lui Maslow. Această presupune o piramidă unde sunt structurate nevoile unui individ. La baza
piramidei se află nevoile fiziologice, mai precis hrană, adăpost, îmbrăcăminte etc. De aceea
putem afir ma faptul că, o persoană dorește un job în primul rând pentru aceste nevoi fiziologice.
Pe parcurs individul își dorește un anumit job, pentru a -și satisface nevoile se recunoaștere,aici

11
sursa de motivație este reprezentată de către promovare. Respectu l, recunoașterea, autostima,
este recunoscută ca un nivel superior, în pirmaida lui Maslow. În teoria lui Maslow, privind
motivația, acesta afirmă că, oamenii tind să își satisfacă permanent trebuințele necesare vieții,
acestea începând cu nevoile fiziolog ice și terminându -se cu autorealizarea, adică, de la un nivel
inferior la un nivel superior (Anexa nr.1 – Teoria ierarhiei nevoilor umane a lui Maslow).
În mare, motivația angajaților este cel mai important punct de lucru al managerilor,
deoarece prin an gajați o firma dă randament, iar dacă aceștia nu sunt motivați permanent,
entitatea va merge în jos. O persoană merge la job pentru diverse nevoi, dar și pentru plăcerea
pe care i -o redă acel job.

1.4. Cum folosește comunicarea pentru fiecare funcție/moti vatie
Comunicarea este un proces de emitere a unui mesaj ș i de transmitere a acestuia într-o
manieră codificată cu ajut orul unui canal de comunicare că tre un destinatar în vederea
receptă rii.1 În cadrul organizaților se folosește comunicarea unilaterală și/sau reciprocă.
Comunicarea unilaterală presupune ca  emițătorul, managerul să transmită
informații în vederea receptării de către angajați. Comunicarea reciprocă reprezintă schimbare a
rolurilor între emițător și receptor. De cele mai multe ori, în cadrul funcțiilor manageriale, un
manager realizează comunicare unilaterală, deoarece acesta transmite subordonaților sarcinile
în vederea realizării lor.
Totodată în cadrul unei firme, co nform articolului din Revista de cercetare și intervenție
socială, un manager alocă 80 % din timpul de lucru pentru a comunica. Managerul îndeplinește
3 roluri în firmă, un rol interpersonal, un rol informațional și un rol decizional. Aceste 3 roluri
se îm bină cu funcțiile manageriale și, în același timp cu, comunicarea. Rolul interpersonal și
decizional se îmbină cu funcția de previzionare și organizare. De asemenea rolul informațional
se îmbină cu funcția de coordonare, antrenare și control. Aceste rolur i și funcții se îmbină cu
comunicarea. Cea mai mare sfera a comunicării se regăsește în cadrul rolului informațional,
deci în cadrul functilor de coordonare, antrenare și control.
Comunicarea în cadrul funcției de coordonare joacă un rol destul de import ant, deoarece
dacă un manager nu comunica îndeajuns de mult cu subordonații săi aceștia nu vor știi ce să

1 Pracsiu P.L., Revista de cercetare și interven ție social ă, Universitatea „Al. I. Cuza ”, Iași Departamentul de
Sociologie și Asisten ță Social ă, Editura Lumen, 2008, Volumul 21, iulie 2008.

12
transmită salariaților. În cadrul acestei funcții, comunicarea se bazează, cel mai mult pe
comunicare unilaterală deoarece, managerul este emițătorul, iar acesta transmite personalului
informațiile necesare de care au nevoie pentru a îndeplini previziunile și obiectivele stabilite în
cadrul funcțiilor de previziune și organizare.
Un alt rol important al comunicării se regăsește în funcția de antrenar e, numită și
motivație. Această funcție presupune stimularea angajaților pentru a fi receptori funcției de
coordonare. Cum ajută comunicarea în stimularea angajaților? Într -un articol redactat în cadrul
volumul II al revistei Studii de securitate politică , s-a efectuat un sondaj de unde reiese că 47 %
dintre respondenți au răspuns că fiind importantă apartenența omului la valorile sale, mai precis
un manager comunică pentru a afla de ce are nevoie un angajat, care sunt nevoile sale și cum ar
putea să -i satisfacă nevoile prin valorile pe care le are acea persoană. Ca un manager să fie
eficient în cadrul acestei funcții, el trebuie să fie atent la toate aspectele comunicării cu un
angajat. Acest lucrur presupune și comunicarea nonverbală, comunicând cu un ang ajat, un
maanger trebuie să fie atent la gesturile pe care le realizează față de persoana cu care comunică
și concomitent, să fie atent la gesturile persoanei cu care comunică, la expresiile de pe
fața acestuia când îi transmite informații. Atunci cân d un manager oferă informații despre
motivație, acesta trebuie să -și regleze tonul vocal, să fie atent la expresile folosite, la gesturi și
mimica fetei. Comunicarea în cadrul acestei funcții, este cea mai amplă deoarece dacă un
manager nu comunica îndeaj uns de clar și concis cu angajații săi, acesta riscă ca, anagajatii să
nu exercite sarcinile pe care managerul le atribuie. Așadar comunicarea constituie o necesitate
și o activitate socială din partea unui manager față de angajații săi. Așa cum va comunic a un
manager cu angajații săi, așa aceștia vor oferi rezultate pe măsură.
În cadrul funcție de control, comunicarea trebuie să fie foarte succintă, și aici un rol
important îl are comunicarea nonverbală, deoarece atunci când se vor afla rezultatele, fie e le
bune sau rele, un manager trebuie să știe să -și controleze reacțiile față de persoanele care au
contribuit la exercitarea rezultatelor.
Pentru ca, comunicarea să fie e ficientă managerul trebui să-și rezerve timp pentru
angajații săi, să asigure un cli mat de comunicare adecvat, fără zgomot sau alte perturbatii, să
fie obiectiv, să evite contrazicerile cu angajații și între angajați, să dea răspunsuri clare și concise
pentru a evita neînțelegerile și pentru ca funcțiile manageriale să se realizeze în c onformitate
cu informațiile transmise de către manager. De asemenea, managerul trebuie să comunice în

13
permananeta angajaților schimbările care se produc pe parcurusul realizării celor 5 funcții, să -i
asculte și să le ofere în permanentă angajaților, posib ilitatea de a oferi feedback.
În mare comunicarea este esențială pentru orice funcția managerială. Aceasta este
primul instrument al managerului pentru a stimula oamenii să -i urmeze deciziile pe care le
adoptată. Totodată pentru a -i urma decizile, angaj ații vor avea nevoie de informații, informațiile
fiind transmise cu ajutorul oricărui tip de comunicare.

1.5. Abilități de comunicare în general și particular pentru manageri.
Comunicarea managerială este o formă de com unicare a managerului cu angajații săi
pentru a exercita cele 5 funcț ii ale managementului, de previziune, organizare, antrenare,
coordonare ș i control.
Indiferent de domeniul în care își desfăș oara activitatea, un m anager trebuie să exercite
o serie de abilităț i pentru a comunic a cât mai bine cu subordonații săi. Aceste abilităț i presupun:
 Să participe la definirea obiectivelor firmei ;
 Să transmită informațiile primite de la subordonați că tre personalul executiv ;
 Să cunoască și să î nteleaga obi ectivele individuale ale angajaț ilor;
 Să stabi lească o legătură între obiectivele firmei și obiectivele persoanale, ale sale și ale
angajaților să i;
 Impun respect față de salariații să i;
 Capabilitatea de a identifica corect ș i concret calitățile, cunoștințele și informaț ile de care
are nevoie un anga jat pentru a putea exercita sarcinile atribuite;
 Să-și încurajeze în permanență angajaț ii pentru a putea atinge obiectivele propuse;
 Formează manageri pentru ca firma să fie într -o continuă creș tere
 Creează noi programe de instruire și perfecționare a ang ajaților
 Să știe să lucreze în echipă și să iș i determine a ngajații să facă acelaș i lucru
 Să fie un bun negociator
 Să ia decizii bine organizate și în concordanță cu domeniul pe care ac tivează
 Să gestioneze resursele câ t mai eficient
 Să fie orienta t către client
 Să fie creativ și să -si gestioneze emoț iile în faț a unui public

14
În funcție de domeniul care activează un manager trebuie să aibă aproape toate calitățile
de mai sus, pe lângă acestea, managerul poate avea abilități în funcție de domeniu, spr e exemplu,
dacă acesta este manager la un departament de contabilitate, acesta trebuie să aibă o foarte bună
capacitate de analiză și de a lucra cu cifrele, pe de altă parte dacă este manager de resurse umane,
acesta trebuia să aibă abilitatea de a lucra c u oameni, de a -i place oameni, cât și cunoștințe
psihologice.
Aptitudinile unui manager sunt de mai multe feluri. Acestea sunt tehnice, decizionale,
de comunicare, de relaționare cu angajații și conceptuale. Aceste aptitudini putem spune că sunt
aptitudin ile particulare ale unui manager, spre exemplu un manager din departamentul de IT
trebuie să aibă aptiduinea tehnică,concomitent și o specializare în domeniul informaticii. Pe
lângă aceste abilități, mai regăsim și abilități strategice, organizaționale și de eficacitate
personală. Abilitățile strategice sunt cele mai importante pentru un manager, deoarece acestea
se referă la viziunea asupra firmei, orientarea către client, luarea deciziilor în firma, gestionarea
eficace a resurselor firmei. Abilitățile o rganizaționale sunt la fel de importante că și cele
strategice, deoarece acestea presupun ca un manager să aibă o foarte bună abilitate de a negocia,
de a organiza și relaționa cu partenerii de afaceri cât și cu angajații pe care îi are în subordine.
Însumând totul, un maanger nu poate exista fără a exercită măcar câteva dintre abilitățile
prezentate mai sus. Aceste abilități sunt în concordanță și cu funcțiile manageriale, iar
imprebuna formează activitatea managerială pe care, un manager o exercit ă asupra firmei sau
departamentului care îi este atribuit.