Pdfsam Licenta Iuli V5 [624330]

4

CAPITOLUL 1

PROMOVAREA ȘI FORMELE SALE

1.1. Mixul promoțional

Comunicarea reprezintă, împreună cu motivația și competența profesională, cea mai im-
portantă forma de eficientizare într-o organizație . Angajații unei firme își petrec în mare parte
timpul comunicând într -o formă sau alta, acest lucru făcând -se neținându -se cont de poziția lor
ierarhică . Deoarece în zile noastre numărul de angajați din sfera servicii lor și din birouri îl depă-
șește numeric pe cel al angajaților din producție , ar trebui să existe o mai mare ne cesitate de opti-
mizare a comunicării pentru că este utilă o mai mare colaborare între colegi și niveluri ierarhice și
s-a generalizat lucrul în echipă care n u poate fi eficient fără o bună conlucrare între toți membrii
echipei.
În plus , în tehnologie au loc schimbăr i care au condus la modificări în structura și activi-
tatea societăților . Tocmai d e acee a tehnologiile de comunicare și practicile s-au transformat în
mijloace tot mai substanțiale pentru toate tipuril e de organizații. În plus la acestea se mai adaugă
și dezvoltarea rolului managerului în procesul de comunicare organizațională , pe de o parte , el
fiind cel care are rolul de a procesa informația externă și internă , iar pe de cealaltă parte tot mana-
gerul trimite această informație subalternilor (este în postura de diseminator) și a celor din afara
companiei (aici are rolul de purtător de cuvânt). În această ipostază , calea unei organizații către o
eficacitate sporită trece printr -o continuă gestionare a comunicării externe și interne în scopul îm-
bunătățirii și desăvârșirii a acesteia.
Ca și timp s tudiul comunicării organizaționale este relativ nou iar în ultima perioadă a
primit mai multă apreciere ca și domeniu academic, el fiind inclus în programele de studiu a multor
universități , facultăți și școli de afaceri. Studiul comunicării organizaționale prezintă clar că rolul
comunicării într -o organizație este mai important decât abilitatea managerului de a fi un bun orator
și de a avea capacități apreciate ca fiind bune de comunicare interpersonală. În plus , se dovedește
tot mai mult că toate tipurile de organizații , nu numai societățile comerciale, au nevoi e de comu-
nicare și provocări .
Mai trebuie amintit faptul că, indiferent de metoda de promovare folosită sau de instru-
mentul utilizat , acestea t rebuie să se bazeze pe un protocol de comunicare optim și eficient . De
altfel, dacă presupunem lipsa unui sistem de comunicare clar și eficient , clienților le-ar fi destul
de dificil să se documenteze singuri ce produse și servicii sunt oferite pe piață , când, unde și în ce
situații se pot achiziționa , în ce măsură ele concordă cu exigențelor și preferințelor lor.
Așadar pentru a îndeplini cerințele de informare ale clienților , organizațiile sunt constrânse
a stabili un sistem de comunicare care să fie în stare să asigure o constantă comunicare între clienți
și firmă. În acest fel , prin protocol și sistemul de comunicare, organizațiile urmăresc o răspândire
cât mai amplă a unor informații legate despre activitatea, produsele și serviciile de oferit , dar și de
preluarea modului în care acestea sunt primite și considerate de consumatori.
Pe de o parte, sistemul și politica de comunicare a organizației , necesită folosirea unor
variante diferite și variate de informare și stimulare a consumatorilor, destinate să reprezinte firma
și produsele /serviciile sale, respectiv să producă o serie de modificări avantajoase în optica și de-
prinderile de consum ale clienților .
Pe de altă parte, prin sistemul și politica de comunicare, organizația va susține o comun i-
care e ficientă între proprii angajați , respectiv cu acționariatul firmei și cu furnizorii ei iar nu în
ultimul rând cu toate mediile financiare și chiar cu cele ale puterii statale.