Paunescu Loredana Elena – master B9 , an II [620229]

Paunescu Loredana Elena – master B9 , an II
Regulamentul (UE) nr. 575/2013
Regulamentul (UE) nr. 575/2013 – garantarea faptului c ă băncile și
societățile de investi ții mențin riscurile sub control și păstrează un capital adecvat.
Regulamentul urm ărește să consolideze cerin țele pruden țiale aplicabile
băncilor, impunându-le acestora s ă păstreze rezerve de capital și lichidit ăți
suficiente. Obiectivul general este de a spori robuste țea și reziliența băncilor în
perioadele de stres economic.
În general, regulamentul stabile ște un set unic de norme pruden țiale
armonizate pe care trebuie s ă le respecte b ăncile din întreaga UE. Acest a șa-
numit „manual unic” urmărește să garanteze aplicarea uniform ă a unor standarde
globale privind capitalul b ăncilor (Basel III) în toate țările UE.
Printre prevederile concrete se num ără:
—cerințe de capital sporit și mai bun . Băncile trebuie s ă dețină o sumă totală de
capital care corespunde cu cel pu țin 8 % din activele lor evaluate conform
riscurilor lor. Nu sunt luate în considerare activele sigure (de exemplu,
numerarul); alte active (cum ar fi împrumuturile acordate altor institu ții) sunt
considerate mai riscante și li se acord ă o pondere mai mare. Cu cât o institu ție
deține mai multe active riscante, cu atât trebuie s ă aibă mai mult capital;
—măsuri privind necesarul de lichiditate . Pentru a garanta faptul c ă băncile au
mijloace lichide suficiente (de exemplu, numerar sau alte active care pot fi
convertite rapid în numerar f ără pierdere de valoare sau cu o pierdere foarte
mică), regulamentul introduce dou ă rezerve de lichiditate:
—indicatorul de acoperire a necesarului de lichiditate , cu scopul de a

Paunescu Loredana Elena – master B9 , an II
garanta că băncile au suficiente mijloace lichide pe termen scurt;
—indicatorul de finan țare stabil ă netă, cu scopul de a garanta c ă băncile au
o sumă acceptabil ă de finan țare stabil ă pentru a- și susține activele și
activitățile pe termen mediu;
—limitarea efectului de levier . Regulamentul introduce un nou instrument de
reglementare, denumit „indicator al efectului de levier”. Obiectivul s ău este de
a limita b ăncile să contracteze datorii excesive pe pie țele financiare. Din 2015,
băncile sunt obligate s ă își facă public indicatorul efectului lor de levier. Dac ă
este cazul, Comisia va propune un act legislativ pentru a face acest indicator
nou obligatoriu pentru b ănci începând cu 2018.
Regulamentul face parte dintr-un pachet legislativ care include și o directiv ă,
având menirea de a consolida sectorul bancar din UE. Directiva
2013/36/UE reglementeaz ă activitățile de acceptare a depozitelor, iar acest
regulament stabile ște cerințele pruden țiale pe care trebuie s ă le respecte institu țiile
financiare.
Acest regulament se aplica incepand cu 28 iunie 2013. În prezentul
regulament și în Directiva 2013/36/UE au fost instituit o serie de instrumente
menite să prevină și să reducă riscurile macropruden țiale și sistemice care asigur ă
flexibilitatea, garantând în acela și timp faptul c ă utilizarea instrumentelor
menționate face obiectul unui control adecvat pentru a nu d ăuna funcționării pieței
interne și, de asemenea, asigurând faptul c ă astfel de instrumente sunt utilizate în
mod transparent și coerent.
Prezentul regulament nu împiedic ă statele membre s ă impună, după caz,

Paunescu Loredana Elena – master B9 , an II
cerințe echivalente întreprinderilor care nu intr ă în domeniul s ău de aplicare.
Cerințele pruden țiale generale prev ăzute de prezentul regulament sunt
completate de m ăsuri individuale stabilite de c ătre autorit ățile competente ca
urmare a desf ășurării procesului de supraveghere continu ă a fiecărei institu ții în
parte. Gama unor astfel de m ăsuri de supraveghere ar trebui s ă fie, printre altele,
prevăzută în Directiva 2013/36/UE, deoarece autorit ățile competente ar trebui s ă
aibă posibilitatea de a aprecia m ăsurile care ar trebui aplicate.
Prezentul regulament ar trebui s ă nu aducă atingere capacit ății autorităților
competente de a impune, în procesul de supraveghere și de evaluare prev ăzut în
Directiva 2013/36/UE, cerin țe specifice care ar trebui adaptate profilului de risc
specific institu țiilor.

Paunescu Loredana Elena – master B9 , an II
EVOLUTIA ACORDURILOR BASEL
-ASEMANARI SI DEOSEBIRI –
Acordul Basel I privind capitalul a fost emis în 1988 de c ătre Comitetul de
la Basel urmând s ă fie implementat de c ătre băncile interna ționale începând cu
1992. Punctul de pornire l-a constituit documentul publicat în decembrie 1987 de
către Comitetul de la Basel privind propuneri de unificarea a m ăsurării cerințelor
de capital și stabilirea unor standarde ale adecv ării capitalului pentru b ăncile active
pe plan interna țional. Acest document a fost emis pe fondul îngrijor ării privind
scăderea ratei de acoperire a capitalului marilor b ănci interna ționale datorit ă
creșterii riscului de credit al opera țiunilor de asistare a țărilor puternic îndatorate.
Basel I a ținut cont la evaluare adecvării capitalului numai de riscul de credit și
a acoperit în prima faz ă a aplicării aspecte privind determinarea capitalului
(capitalul de rang I și capitalul de rang II), sistemul de ponderare la risc
(ponderi asociate diferitelor categorii de active: 0%, 20%, 50% și 100%) și
standardul adecv ării capitalului (raportul dintre capital și activele ponderate
la risc să fie de cel pu țin 8%) . Deși extrem de complex și inovator la momentul
elaborării, Acordului Basel I nu a mai corespuns noilor tendin țe de evolu ție a pieței
financiare. Având în vedere aceste aspecte a ap ărut necesitatea implement ării unui
nou cadru privind adecvarea capitalului. Astfel, în iunie 1999 Comitetul de la
Basel a emis o propunere privind revizuirea cadrului de m ăsurare a cerin țelor de
capital și de stabilire a unor standarde ale adecv ării capitalului pentru b ăncile
active pe plan interna țional.
Acordul Basel II a fost publicat în iunie 2004, în urma unui amplu proces
consultativ la care au participat reprezentan ți ai sectorului bancar, autorit ăților de
supraveghere și mediului de afaceri. În 2005, Comitetul de la Basel a revizuit

Paunescu Loredana Elena – master B9 , an II
standardele de evaluare a capitalului și le-a îmbun ătățit cu noi reguli privind riscul
de piață și modul de tratare a efectelor produse de pierderile repetate, iar în iulie
2006 a fost publicat ă versiunea complet ă a Acordului Basel II. Acordul Basel II
este format din trei piloni (segmente), respectiv cerin țe privind capitalul minim
(reglement ări flexibile și avansate de determinare a cerin țelor minime de capital
pentru riscul de credit, riscul de pia ță și riscul opera țional); procesul de
supraveghere pruden țială (o abordare calitativ ă a cerin țelor pruden țiale) și
disciplina de pia ță (cerințe de raportare mai detaliate referitoare la structura
acționariatului, expunerea b ăncilor, adecvarea capitalului la profilul de risc), a
căror implementare are ca obiectiv cre șterea siguran ței sistemului financiar
internațional. Principalele elementele de noutate introduse de Basel II, cu impact
major asupra gestion ării riscurilor, sunt urm ătoarele:
-introducerea cerin țelor de capital pentru acoperirea riscului
operațional (riscul înregistr ării de pierderi sau al nerealiz ării profiturilor
estimate determinat de factori interni: derularea neadecvat ă a unor
activități interne, personal/sisteme necorespunz ătoare, frauda sau de
factori externi: condi ții economice, schimb ări în mediul de afaceri etc.);
-oferirea unei arii mai largi de op țiuni pentru determinarea
cerințelor de capital . Astfel, propune trei abord ări/metodologii de
evaluare a cerin țelor de capital pentru acoperirea riscului de credit și cel
operațional, cu grade de complexitate diferite, b ăncile putând opta pentru
una din variante în func ție de posibilit ățile și necesitățile lor și de liniile
directoare trasate de autorit ățile de supraveghere na ționale;
-existența unei strânse leg ături între metodologiile de calcul și
standardul de adecvare a capitalului, activitatea de supraveghere
exercitată de autoritatea de supraveghere și disciplina de pia ță.

Paunescu Loredana Elena – master B9 , an II
Acordul Basel II p ăstrează elementele cheie ale Acordului Basel I din 1988,
cu îmbun ătățirile de parcurs, respectiv standardul general conform c ăruia băncile
trebuie să mențină un capital de cel pu țin 8% din totalul activelor ponderate la risc,
definiția capitalului eligibil, precum și structura de baz ă stabilită prin
Amendamentul din 1996 referitoare la cerin ța de capital pentru acoperirea riscului
de piață.
Cadrul Acordului Basel II
A) Pilonul 1 –cerințe minime de capital
Cerința minima de capital este 8% din activele ponderate la risc, calculate
ținând cont atât de riscul de credit cat și de riscul de pia ță și cel opera țional astfel
încât cerin ța de capital va avea trei componente care se determina separat: cerin ța
de capital pentru acoperirea riscului de credit, pentru acoperirea riscului de pia ță și
pentru acoperirea riscului opera țional
B) Pilonul 2 – supraveghere adecvarii capitalului
Referitor la principiile privind supravegherea pruden țială introduse de Basel
II, trebuie remarcat faptul c ă managementul b ăncii este responsabil pentru
administrarea riscului și menținerea capitalului la un nivel corespunz ător profilului

Paunescu Loredana Elena – master B9 , an II
de risc asumat, în timp ce autorit ățile de supraveghere sunt responsabile pentru
crearea cadrului general și să vegheze ca acesta s ă fie respectat (evaluarea
corespunz ătoare a cerin țelor de capital de c ătre bănci și întreprinderea de ac țiuni
corespunz ătoare dacă nu sunt satisf ăcute de rezultatele ob ținute de banc ă în acest
domeniu). Principiile prev ăzute de Basel II privind supravegherea pruden țiala sunt:
– băncile trebuie s ă aibă procese și proceduri interne pentru evaluarea
capitalului total al b ăncii, în conformitate cu profilul de risc al acesteia, și
o strategie pentru men ținerea capitalului la un nivel acoperitor;
-autoritățile de supraveghere trebuie s ă evalueze procedurile interne ale
băncilor referitoare la adecvarea capitalului, strategiile aferente ca și
Implicațiile și limitele Acordului Basel II în contextul actualei crize
financiare capacitatea acestora de a monitoriza și a respecta cerin țele
stabilirii ratelor de capital reglementate;
– autorit ățile de supraveghere trebuie s ă se aștepte ca b ăncile să-și
desfășoare activitatea peste ratele minime de capital reglementate.
Totodată, pot să aleagă să stabileasc ă rate superioare celor reglementate
sau să stabileasc ă anumite ținte ale ratelor de capital/defineasc ă anumite
categorii superioare ratelor minime de capital reglementate; autorit ățile
de supraveghere trebuie s ă intervină din timp pentru a preveni sc ăderea
capitalului sub nivelurile minime solicitate pentru a acoperi
caracteristicile de risc ale unei anumite b ănci și trebuie s ă solicite ac țiuni
de remediere rapid ă în condi țiile în care volumul capitalului nu este
menținut corespunz ător.

Paunescu Loredana Elena – master B9 , an II
C) Pilonul 3 – disciplina de pia ță
Pentru realizarea unei discipline de pia ță corespunz ătoare, Basel II a
prevăzut cerințe de publicare periodic ă (semestrial ă sau chiar trimestrial ă) a unor
informații privind activitatea b ăncilor, astfel încât partenerii de afaceri s ă fie
informați din timp asupra evolu ției riscurilor și performan țelor financiare ale
acestora.
Ca răspuns la criza bancar ă globala, generat ă de criza subprime din Statele
Unite, Comitetul de supraveghere bancar ă al Băncii Reglementelor Interna ționale a
emis, In decembrie 2010, sub titulatura de Basel III : Cadrul Interna țional pentru
Măsurarea, Standardizarea și Monitorizarea Riscului de Lichiditate și Basel III: Un
Cadru Global de Reglementare pentru B ănci și un Sistem Bancar mai Solid noile
reglement ări petru adecvarea capitalului institu țiilor bancare.
Aceste reglement ări, adoptate de c ătre grupul G20 reprezint ă punctul central
al reformei financiare globale pentru prevenirea apari ției in viitor a crizelor
bancare. Prevederile noului acord vor fi implementate gradual începând din
2011, urmând ca pân ă la finalului anului 2018 s ă fie implementate complet.
Deoarece implementarea noului acord presupune majorarea capitalului b ăncilor,
perioada extins ă de implementare este necesar ă pentru a acorda b ăncilor suficient
timp pentru a constitui capitalul suplimentar.

Paunescu Loredana Elena – master B9 , an II
Conform ini țiatorilor noului acord, Basel III încearc ă să îmbine
supravegherea micro si macro-pruden țială, fiind in acela și timp un cadru de
management al riscului la nivel de banc ă (preluat din Basel I și Basel II) și un
cadru de management al riscului sistemic, la nivel de sistem bancar. În ceea ce
privește cadrul micropruden țial, Basel III aduce nout ăți pentru toate cele trei
componente ale ecua ției capitalului: capital reglementat, activele ponderate func ție
de risc și rata de solvabilitate. În ceea ce prive ște definiția capitalului, acordul
Basel III pune accent sporit pe finan țarea prin emisiunea de ac țiuni comune. Astfel,
reduce lista instrumentelor de finan țare ce constituie capitalul de rang 1 (tier 1) și
elimină capitalul de rang 3 (tier 3).

Paunescu Loredana Elena – master B9 , an II
De asemenea introduce reguli mai stricte de transparen ță în ceea ce prive ște
capitalul. În ceea ce prive ște activele ponderate func ție de risc, acordul Basel III
include cerin țe de capital mai ridicate pentru activit ățile de tranzac ționare pe
piețele financiare: activele pentru tranzac ționare (trading book), produsele de
securitizare, riscul de credit pentru instrumentele tranzac ționate pe pie țele OTC
(produsele derivate si contractele repo). Ca urmare, cerin țele de capital pentru
trading book sunt estimate a cre ște de aproximativ patru ori comparativ cu cele
cerute de acordul Basel II.
Referitor la rata de solvabilitate, conform noului acord, b ăncile trebuie s ă
dețină 4,5 la sut ă din activele ponderate func ție de risc capital ob ținut din
emisiunea de ac țiuni comune (comparativ cu 2 în cazul acordului Basel II). În plus,
băncile trebuie sa de țină, tot în ac țiuni comune, un supliment (tampon) de 2,5 la
sută pentru asigurarea conserv ării capitalului, ceea ce conduce la o rata a
capitalului comun de 7 la sut ă. Conform estim ărilor Comitetului de Supraveghere
Bancara al B ăncii Reglementelor Interna ționale, noile reglement ări conduc la o
majorare (comparativ cu Basel II) de aproximativ șapte ori a cerin țelor de capital
din acțiuni comune. Noul acord majoreaz ă cerința de capital de rang 1 de la 4 la 6
la sută și menține la 8 la sut ă rata minim ă de capital.

Paunescu Loredana Elena – master B9 , an II
BASEL III
∑Aprobat de G20 in Noiembrie 2010
∑Adoptat de BIS in Decembrie 2010
∑Cadrul Internațional pentru Măsurarea, Standardizarea și
Monitorizarea Riscului de Lichiditate
∑Un Cadru Global de Reglementare pentru B ănci și un Sistem Bancar
mai Solid
Basel III reprezint ă o revizuire fundamental ă a cadrului de reglementare și
supraveghere a industriei bancare pe viitor, obiectivul fiind consolidarea stabilit ății
sistemului financiar.
BASEL III, ce prevede noi limite a indicatorilor de management financiar a
instituțiilor de credit. Prevederile noului acord vor fi implementate gradual
începând din 2011, urmând ca pân ă la finalul anului 2018 s ă fie implementate
complet. Deoarece implementarea noului acord presupune majorarea capitalului
băncilor, perioada extins ă de implementare este necesar ă pentru a acorda b ăncilor
suficient timp pentru a constitui capitalul suplimentar. Conform ini țiatorilor noului
acord, Basel III încearc ă să îmbine supravegherea micro si macro-pruden țială, fiind
in același timp un cadru de management al riscului la nivel de banc ă (preluat din
Basel I și Basel II) și un cadru de management al riscului sistemic ( riscul ca
neîndeplinirea obliga țiilor care revin unui participant din participarea sa la un
sistem, sau în pia ța financiar ă, să conducă la neîndeplinirea la termen a obliga țiilor
asumate de c ătre alți participan ți. Acest e șec în îndeplinirea obliga țiilor poate
cauza probleme semnificative de lichiditate sau de credit și, în consecin ță, poate
periclita stabilitatea respectivului sistem, sau a respectivei pie țe financiare) , la
nivel de sistem bancar. În ceea ce prive ște cadrul micropruden țial, Basel III aduce

Paunescu Loredana Elena – master B9 , an II
noutăți pentru toate cele trei componente ale ecua ției capitalului: capital
reglementat (Fondurile proprii pe care institutia financiara trebuie sa le mentina in
conformitate cu reglementele Bancii Nationale, in care sunt stabilite partile
componente ale capitalului reglementat si suma minima pe care institutia trebuie sa
o mentina in raport cu activele ponderate la risc ori cu totalul activelor), activele
ponderate func ție de risc și rata de solvabilitate. În ceea ce prive ște definiția
capitalului, acordul Basel III pune accent sporit pe finan țarea prin emisiunea de
acțiuni comune.
Acordul Basel III solicit ă băncilor să aibă un nivel minim al rezervei de
capital comun de 4,5% (fa ță de 2% în cazul Basel II) și un nivel minim al
capitalului de rangul 1 ( acțiunile comune;
∑venituri re ținute, inclusiv profitul sau pierderea interimar ă;
∑alte venituri și rezerve acumulate;
∑acțiuni comune emise de subsidiarele de ținute de banc ă și consolidate în
bilanțul acesteia;
∑anumite ajust ări cerute de regulamente) de 6% (fa ță de 4% în cazul Basel II)
pentru activele ponderate la risc, iar rata capitalului total de 8%. Basel III mai
introduce și rezerve suplimentare de capital, adic ă o rezerv ă obligatorie de
conservare a capitalului de 2,5% și o rezerv ă de capital anticiclic ă facultativ ă.
Aceasta permite autorit ăților naționale de reglementare s ă solicite un capital
suplimentar de 2,5% în perioade de mare cre ștere a creditului.
De asemenea introduce reguli mai stricte de transparen ță în ceea ce prive ște
capitalul. În ceea ce prive ște activele ponderate func ție de risc, acordul Basel III
include cerin țe de capital mai ridicate pentru activit ățile de tranzac ționare pe
piețele financiare: activele pentru tranzac ționare (trading book), produsele de

Paunescu Loredana Elena – master B9 , an II
securitizare, riscul de credit pentru instrumentele tranzac ționate pe pie țele OTC
(produsele derivate si contractele repo).
Referitor la rata de solvabilitate, conform noului acord, b ăncile trebuie s ă
dețină 4,5% din activele ponderate func ție de risc capital ob ținut din emisiunea de
acțiuni comune (comparativ cu 2 în cazul acordului Basel II). În plus, b ăncile
trebuie sa de țină, tot în ac țiuni comune, un supliment (tampon) de 2,5 % pentru
asigurarea conserv ării capitalului, ceea ce conduce la o rata a capitalului comun de
7% . Astfel, Basel III introduce cerin ța ca băncile să mențină un capital tampon de
2,5% din activele ponderate func ție de risc, capital constituit din emisiunea de
acțiuni comune. Atunci când rata capitalului coboar ă, capitalul tampon este folosit
pentru acoperirea pierderilor, iar acordul impune b ăncilor să rețină o pondere
majoră din veniturile ob ținute pentru reconstituirea acestui capital și impune
restricții la distribuirea de dividende, cumpararea propriilor ac țiuni și acordarea de
bonusuri discre ționare. Tot un element de noutate adus de noul acord este referirea
la cadrul macroprude țial, la nivel de sistem bancar, în încercarea de a combate
riscul sistemic.
Totodată, Acordul Basel III introduce un standard minim global privind
riscul de lichiditate prin doi indicatori:
• Rata de acoperire a necesarului de lichiditate pe termen scurt – reflectă
măsura în care activele foarte lichide ale unei institu ții de credit acoper ă și
potențiale de fluxuri b ănești în condi ții de stres pe parcursul unei luni;

Paunescu Loredana Elena – master B9 , an II
• Rata structural ă de lichiditate pe termen lung – expresia modului de
realizare a unei finan țări stabile calculate pentru condi țiile unei crize mai
prelungite (câteva luni). Noile standarde BASEL III adreseaz ă noile riscuri
implicate de finan țarea companiilor dar și riscul sistemic în complexitatea sa.

Paunescu Loredana Elena – master B9 , an II
ABORDAREA STANDARDIZATA SI ABORDAREA BAZATA PE
MODELE
Riscul de credit
Definiție: riscul aferent neîndeplinirii de c ătre debitori a obliga țiilor
contractuale
Riscul de credit – ponderea cea mai mare ( ≈ 80 %) în cerin ța totală de
capital. Cerin țele de capital pentru acoperirea riscului de credit se stabilesc pentru
pierderi cu probabilitate și frecvență mică de apariție dar cu impact semnificativ
(pierderi nea șteptate)
Acoperirea pierderilor cauzate de riscul de credit:
– prin provizioane → pierderile înregistrate în timpul anului în cursul normal
al activității
– prin cerințe de capital → pierderi nea șteptate generate de evenimente
extreme (ex. crize economico-financiare, tulbur ări majore pe pie țele financiare)
Pentru măsurarea riscului de credit sunt propuse dou ă variante:
a) abordarea standard
b) ratingul intern cu dou ă variante: de baz ă și avansate
Metode de calcul :
i) Abordarea standardizat ă pentru calcularea cerin țelor de capital
aferente riscului de credit : încadrarea expunerilor (din activ și din afara
bilanțului), dup ă deducerea provizioanelor, în 8 categorii de risc de credit fiec ărei

Paunescu Loredana Elena – master B9 , an II
categorii de risc îi este atribuit ă o pondere de risc administrativ ă între 0 – 150%
(ex: 0% – titlurile de stat, 150% – finan țări speculative în active imobiliare); sau o
pondere de risc în func ție de rating-ul acordat de o agen ție externă (ex. obliga țiuni)
Valoarea final ă a expunerii = Valoarea expunerii (dup ă deducerea
provizioanelor) – garan ții
Abordarea standard este din punct de vedere conceptual aceea și ca și în
vechiul acord, dar este mai sensibil ă la risc: banca acord ă un coeficient de risc
fiecărui activ și elementelor extrabilan țiere și însumeaz ă activele în func ție de
acești coeficien ți de risc. Coeficien ții de risc individual de credit depind de
categoria împrumutatului (state suverane, b ănci, companii). Coeficien ții de risc vor
fi redefini ți în funcție de rating-ul acordat de o agen ție de rating specializat ă. De
exemplu, pentru un credit acordat unei firme, acordul existent prevede un singur
coeficient de risc: 100%, dar noul acord prevede patru categorii: 20%, 50%, 100%
și 150%.
ii) Abordarea bazat ă pe modele interne : Cerința de capital se determin ă prin
formule matematice complexe, pe baza indicatorilor calcula ți de bancă:
– PD (Probability of Default) – probabilitatea de nerambursare
-LGD (Loss Given Default) – pierderea datorat ă neramburs ării
-EAD (Exposure at Default) – expunere la riscul de nerambursare

Paunescu Loredana Elena – master B9 , an II
Rating-ul intern (IRB)
Băncile vor putea utiliza propriile estim ări și modele de evaluare privind
credibilitatea debitorului. Sunt prev ăzute metode analitice distincte pentru
diferitele tipuri de expunere la risc, de exemplu, pentru creditarea firmelor și a
persoanelor fizice ale c ăror caracteristici de risc sunt diferite.
Banca estimeaz ă credibilitatea fiec ărui debitor și rezultatele sunt transformate în
probabilit ăți ale pierderilor viitoare, care formeaz ă baza cerin țelor de capital
minim.
Prin metodele de baz ă se estimeaz ă probabilitatea de nerambursare a fiec ărui
debitor iar autorit ățile monetare vor furniza celelalte informa ții. Conform
metodelor avansate, o banc ă cu un proces de alocare a capitalului suficient de
dezvoltat va putea oferi alte informa ții necesare.

Paunescu Loredana Elena – master B9 , an II
Prin ambele metode coeficien ții de risc vor fi mult mai diversifica ți decât cei
din abordarea standard.
Acordul din 1988 a stabilit cerin țele de capital doar prin prisma riscului de
credit, îns ă capitalul era destinat s ă acopere și celelalte riscuri. În prezent b ăncile
alocă în medie riscului opera țional 20% din capitalul lor intern.
Această metodă permite b ăncilor să își determine cerin țele de capital pentru
diverse expuneri utilizându- și propriile estim ări pentru o parte sau toate
componentele riscului de credit, în func ție de abordarea în cauz ă, de bază sau
avansată. Metodologia bazat ă pe rating-uri interne de baz ă (engl. „foundation
Internal Rating Based (IRB) approach”) permite unei institu ții de credit s ă utilizeze
în scopul calcul ării cerinței de capital propriile estim ări privind probabilit ățile de
nerambursare (PD), pe baza unei formule standard și a unor valori ale pierderilor în
caz de nerambursare (LGD) furnizate de c ătre autoritatea de supraveghere.
Metodologia bazat ă pe rating-uri interne avansat ă (advanced IRB approach)
permite b ăncilor să își calculeze cerin țele de capital pe baza propriilor modele
pentru to ți parametrii de risc, inclusiv pierderile înregistrate atunci când
contrapartida intr ă în incapacitate de plat ă și factorii de conversie. Utilizarea
metodologiei proprii de estimare a acestor componente ale riscului de credit face
obiectul aprob ării de către autoritatea de supraveghere, iar în anumite cazuri,
băncile vor trebui s ă foloseasc ă, pentru una sau mai multe dintre componentele
riscului, valori furnizate de c ătre autoritatea de supraveghere. Procesul de modelare
a riscului de credit în contextul abord ării bazate pe rating-uri generate intern este
prezentată în capitolul urm ător. Pentru ca o banc ă să poată utiliza propriile valori
pentru PD și/sau LGD, aceasta trebuie s ă îndeplineasc ă un set de criterii stricte de
reglementare care stabilesc cerin țele minime ce trebuie îndeplinite în vederea

Paunescu Loredana Elena – master B9 , an II
implement ării unui sistem de management de risc de credit bazat pe rating-uri
generate intern.
Principiul aflat la baza acestor cerin țe este că sistemele și procesele de rating
și de estimare a riscului s ă furnizeze:
– o evaluare relevant ă a contrapartidei și a caracteristicilor tranzac ției;
– o diferen țiere relevant ă a riscului;
-și o acurate țe rezonabil ă și consistent ă a estimărilor cantitative ale riscului.
În plus, sistemele și procesele trebuie s ă fie consistente cu utilizarea intern ă
a acestor estim ări. Comitetul de la Basel, recunoscând diferen țele dintre pie țe,
metodologiile de rating, produsele și practicile bancare la nivelul diferitelor țări, a
lăsat la latitudinea organismelor de supraveghere na ționale dezvoltarea
procedurilor necesare pentru implementarea sistemului bazat pe rating-uri generate
intern.

Paunescu Loredana Elena – master B9 , an II
Mecanismul unic de supraveghere si Mecanismul unic de rezolutie
Mecanismul unic de supraveghere (MUS) se refer ă la sistemul de
supraveghere bancar ă din Europa și este format din BCE și autorit ățile
naționale de supraveghere din țările participante. Supravegherea se realizeaz ă
prin intermediul unei arhitecturi integrate care combin ă o autoritate suprana țională
– Banca Central ă European ă –și autoritățile naționale de supraveghere, în
colaborare strâns ă în conformitate cu un set unic de standarde și cerințe de înalt
nivel.
MUS este unul dintre cei doi piloni ai uniunii bancare din cadrul UE,
alături de Mecanismul unic de rezolu ție.
Scopul supravegherii bancare europene este să
restabileasc ăîncrederea în sectorul bancar european și să
sporeascăreziliența băncilor.
Principalele obiective ale MUS sunt:
∑asigurarea siguran ței și solidității sistemului bancar european;
∑sporirea gradului de integrare și de stabilitate financiar ă;
∑asigurarea unui proces de supraveghere consecvent.
În calitate de institu ție independent ă a Uniunii Europene, BCE monitorizeaz ă
supravegherea bancar ă dintr-o perspectiv ă european ă prin:
∑instituirea unei abord ări comune cu privire la supravegherea zilnic ă;
∑adoptarea de m ăsuri de supraveghere și corective armonizate;
∑asigurarea aplic ării consecvente a reglement ărilor și a politicilor de
supraveghere.
BCE, în cooperare cu autorit ățile naționale de supraveghere, este responsabil ă
de asigurarea unei supravegheri bancare europene eficace și consecvente.

Paunescu Loredana Elena – master B9 , an II
BCE are competen ța de:
∑a efectua controale de supraveghere, inspec ții la fața locului și anchete;
∑a acorda sau a retrage autoriza țiile băncilor;
∑a evalua achizi țiile și cedările de participa ții calificate ale b ăncilor;
∑a asigura respectarea normelor pruden țiale ale UE;
∑a defini cerin țe mai stricte privind capitalul („rezerve de capital”) pentru a
contracara eventualele riscuri financiare.
BCE supravegheaz ă în mod direct cele 129 de b ănci semnificative din țările
participante. Aceste b ănci dețin aproximativ 82% din activele bancare din zona
euro. Decizia prin care se stabile ște dacă o bancă este considerat ă semnificativ ă se
bazează pe o serie de criterii.
Supravegherea continu ăa băncilor semnificative este realizat ă de echipe
comune de supraveghere (ECS). Fiec ărei bănci semnificative i se aloc ă o ECS
specială, alcătuită din membri ai personalului BCE și ai autorit ăților naționale de
supraveghere.
Băncile care nu sunt considerate semnificative sunt cunoscute sub denumirea de
instituții „mai pu țin semnificative”. Ele vor fi monitorizate în continuare de
autoritățile naționale de supraveghere, în strâns ă colaborare cu BCE.
BCE poate decide în orice moment s ă supravegheze direct oricare dintre aceste
bănci, pentru a asigura aplicarea consecvent ă a unor standarde înalte de
supraveghere.
Toate țările din zona euro particip ă în mod automat la MUS. Alte țări din UE a
căror moned ă oficială nu este înc ă euro pot alege s ă participe, prin ini țierea unei
„cooperări strânse” între BCE și autoritățile naționale de supraveghere.

Paunescu Loredana Elena – master B9 , an II
Pentru acele țări din UE care nu particip ă la MUS, BCE și autoritățile naționale
de supraveghere relevante pot defini, într-un memorandum de în țelegere,
modalitățile de cooperare în materie de supraveghere.
Mecanismul Unic de Rezolutie
Activitățile mecanismului unic de supraveghere se sprijin ă pe un alt pilon
esențial al uniunii bancare – mecanismul unic de rezolu ție, care este alc ătuit dintr-o
autoritate unic ăde rezolu ție (Comitetul) și un fond unic de rezolu ție, pentru a
contribui la rezolu ția băncilor aflate în curs de a intra în dificultate.
Scopul mecanismului unic de rezolutie (MUR) este de a asigura o
rezolutie ordonata a bancilor în curs de a intra în dificultate, cu costuri
minime pentru contribuabili si pentru economia reala.
Atunci când toate normele mecanismului unic de rezolutie vor intra în
vigoare, ele se vor aplica bancilor din statele membre ale zonei euro si din tarile
UE care aleg sa adere la uniunea bancara.
Mecanismul unic de rezolutie este alcatuit din:
1. o autoritate de rezolutie la nivelul UE – Comitetul unic de rezolutie
2.un Fond unic de rezolutie, finantat de sectorul bancar
Obiective-cheie
∑consolidarea încrederii în sectorul bancar
∑prevenirea situatiilor de panica bancara si a contagiunii în sistemul bancar
∑minimizarea relatiei negative dintre banci si datoriile suverane
∑eliminarea fragmentarii din piata interna a serviciilor financiare

Paunescu Loredana Elena – master B9 , an II
Comitetul unic de rezolutie
Principalul organ decizional din mecanismul unic de rezolutie, comitetul:
– decide asupra schemelor de rezolutie pentru bancile în curs de a intra în
dificultate (ceea ce include aplicarea de instrumente de rezolutie si utilizarea
Fondului unic de rezolutie)
-este direct responsabil de etapele de planificare si de rezolutie ale bancilor
transfrontaliere si de mari dimensiuni din cadrul uniunii bancare, care sunt
supervizate direct de catre Banca Centrala Europeana
-este responsabil de toate cazurile de rezolutie, indiferent de dimensiunea
bancilor respective, în cazul în care rezolutia necesita recurgerea la Fondul unic de
rezolutie
-poarta responsabilitatea finala pentru toate bancile din uniunea bancara si, prin
urmare, poate sa decida în orice moment sa îsi exercite competentele în legatura cu
orice banca
Fondul unic de rezolutie este un fond instituit la nivel supranational.
Acesta va fi utilizat pentru rezolutia bancilor în curs de a intra în dificultate,
dupa epuizarea altor optiuni, precum instrumentul de recapitalizare interna.
Fondul unic de rezolutie va fi finantat prin contributii din partea sectorului
bancar.
FUR va fi constituit de-a lungul unei perioade de 8 ani. Acesta ar trebui sa
ajunga la cel putin 1 % din valoarea depozitelor garantate ale tuturor institutiilor de

Paunescu Loredana Elena – master B9 , an II
credit autorizate în toate statele membre ale uniunii bancare. Valoarea estimata a
FUR va fi de aproximativ 55 de miliarde EUR.
Contributia individuala a fiecarei banci se va calcula proportional cu valoarea
totala a pasivelor sale (cu exceptia fondurilor proprii si a depozitelor garantate) în
functie de pasivele agregate (cu exceptia fondurilor proprii si a depozitelor
garantate) ale tuturor institutiilor de credit autorizate în statele membre
participante. Contributiile vor fi ajustate proportional cu riscurile asumate de
fiecare institutie.
Mecanismul consta din urmatorii pasi:
1.Banca Centrala Europeana , autoritatea de
supraveghere, informeaza Comitetul unic de rezolutie în cazul în care o banca
este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibila de a intra în dificultate.
Aceasta decizie poate fi adoptata, de asemenea, în cadrul sesiunii executive a
Comitetului unic de rezolutie, la initiativa proprie a acestuia, în cazul în care, dupa
ce a fost informata, BCE nu reactioneaza în termen de 3 zile.
2.Sesiunea executiva decide daca este posibila o solutie privata si daca rezolutia
este necesara în interes public.
3. În cazul neîndeplinirii conditiilor pentru rezolutie, banca se lichideaza în
conformitate cu dreptul national.
4. În cazul îndeplinirii conditiilor pentru rezolutie, Comitetul unic de rezolutie
adopta o schema de rezolutie . Schema determina instrumentele de rezolutie si
utilizarea Fondului unic de rezolutie. Comitetul transmite Comisiei schema de
rezolutie de îndata ce o adopta.
5. Schema intra în vigoare în 24 de ore de la aprobarea sa de catre comitet . În
acest timp, Comisia poate fie sa adopte schema, fie:

Paunescu Loredana Elena – master B9 , an II
∑sa obiecteze fata de aspectele discretionare ale schemei de rezolutie adoptate de
Comitetul unic de rezolutie
∑sa propuna Consiliului sa obiecteze cu privire la schema pe motiv ca rezolutia nu
este necesara în interes public. Într-un astfel de caz, Consiliul hotaraste cu
majoritate simpla
∑sa propuna Consiliului sa aprobe o modificare semnificativa a sumei din
fond prevazute în schema de rezolutie sau sa formuleze obiectii la aceasta (o
variatie de 5%sau mai mult a sumei din fond propuse de comitet se considera a fi
semnificativa)
În cazul în care Comisia decide sa propuna Consiliului sa obiecteze, Comisia
trebuie sa actioneze în acest sens în termen de 12 ore de la aprobarea de catre
comitet a schemei de rezolutie, oferind Consiliului posibilitatea de a adopta o
decizie în urmatoarele 12 ore .
În cazul în care Consiliul obiecteaza la adresa rezolutiei unei institutii, institutia
respectiva este lichidata în conformitate cu legislatia nationala aplicabila.
6. Comitetul se asigura ca masurile de rezolutie necesare sunt luate
deautoritatile nationale de rezolutie relevante.