Patrimoniul industrial în România Oportunități și strategii de conversie [612983]

Patrimoniul industrial în România – Oportunități și strategii de conversie
1 CUPRINS
Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 2
Argumentare ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 2
Plan de idei ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 3
Metode de cercetare ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 5
1. Evoluția fondului construit specific, de la industrializare la dezindustrializare în România ……. 6
1.1 Perioada de început a industrializării ………………………….. ………………………….. ……………….. 6
1.1.1 Primele forme de industrie și patrimoniul specific ………………………….. ……………………. 9
1.1.2 Industrializarea în perioada 1945 – 1989 ………………………….. ………………………….. …… 16
1.2 Premisele și consecințele dezindustrializării ………………………….. ………………………….. ……. 18
1.2.1 Degradarea patrimoniului industrial românesc ………………………….. ……………………….. 20
1.2.2 Dezindustrializarea și efectele sociale ………………………….. ………………………….. ………. 22
2. Necesitatea și etapele de dezvoltare a strategiilor de conversie industrială ………………………….. . 23
2.1 Revitalizarea edificiilor industriale dezafectate în relație cu dezvoltarea urbană …………… 24
2.2 Schimbarea de destinație și extinderea. Probleme apărute ………………………….. …………….. 26
2.3. Exemple incipiente de conversii al patrimoniului industrial ………………………….. ………….. 27
2.3.1 Tate Modern Gallery, Herzog și de Meuron, Londra, Marea Britanie – 2000 …………. 27
2.3.2 Caixaforum Barcelona, Spania – 2002 și Caixaforum Madrid, Spania – 2007 ………… 30
2.4 Reorientarea funcțională a strategiei de conversie a patrimoniului industrial ……………….. 34
2.4.1 C onversie clădire industrială în ansamblu de locuințe , Marc Yonau , Paris, Franța –
2016 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 34
2.4.2 The Nantes St. Nazaire Higher School of Fine Arts, Franța, Franklin Azzi Architecture
– 2018 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 38
3. Perspective de revitalizare și conversie pentru Florești, Prahova ………………………….. …………….. 40
3.1. Valoarea județul Prahova în industrializare ………………………….. ………………………….. ……. 41
3.2. Evoluția contextului local și parcursul industrial al localității Florești ………………………… 45
3.3. Industria e nergetică. Dezvoltarea programului arhitectural al termocentralei ………………. 48
3.3.1 Evoluția programului arhitectural al termocentralei. Morfologie și sintaxă ……………. 50
3.3.2 Termocentrale. Exemple, inovații și implementări în Romania ………………………….. … 51
3.4 Studiu de caz. Conversia termocentralei Florești în contextual actual …………………………. 65
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 69
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 72

Patrimoniul industrial în România – Oportunități și strategii de conversie
2 Introducere
Revoluția industrială a avut un impact major asupra vieții cotidiene, influențând viziunea
asupra calității produselor și necesităților recurente. Această modificare de perspectivă s -a
resimțit în domenii variate, precum educație, sănătate, comunicații, transporturi, etc. De
asemenea, c ontextul industrializării a influențat arhitectura și a creat noi programe, generând
astfel un nou limbaj arhitectural care folosește elemente de sintaxă si morfologie complet diferite
față de cele existente anterior. Astfel că, alături de programele de locuire, comerț și cele
religioase apare acest nou mod de edificare care să răspundă nevoi lor nou apărute .
Odată cu dezvoltarea primelor mașini pe bază de aburi, s -a constatat necesitatea unor spații
ample care să acomodeze noile utilaje dar și nevoia de coșuri supradimensionate pentru
eliberarea aburului generat. În acest sens , construcțiile au suferit modificări atât la nivel
structural câ t și la nivel estetic , întrucât acest nou program arhitectural încerca să răspundă
cerințelo r în schimbare .
Prezenta lucrare ilustrează o analiză a program ului arhitectural specific industrializării, cu
sintaxa și morfologia sa, evoluția în timp, dispariția necesității unor astfel de edificii, precum și
modul în care pot fi acestea convertite, din punct de vedere funcțional , pentru a răspunde
nevoilor sociale, antropologice și economice din momentul actual.

Argument are
Așezările umane s -au concentrat dintotdeauna în jurul resurselor și spațiilor geografice
prielnice vieții. Industrializarea a reprezentat o verigă importantă în dezvoltarea economică,
socială și culturală a comunităților aflate în arealul unor astfel de nuclee în plină dezvoltare .
Noile capabilități și necesități s -au aflat în plin proces de conturare, definitivare și armonizare,
astfel creându -se noi oportunități de educare și dezvoltare personală a indivizilor.
Finalul seco lului XX a fost marcat de o modificare de doctrină politică și economică, fapt ce
a condus la dezindustrializ area ș i dezafectarea fostelor zone industriale construite în perioada
marilor dezvoltări tehnologice. Această tendință a condus după sine modificări de contextul
social și cultural populațiilor aflate într -o relație de inter -dependență cu respectivele cent re
industriale. Î n timp , din cauza climatului economic instabil, oamenii s -au axat pe dezvoltarea

Patrimoniul industrial în România – Oportunități și strategii de conversie
3 altor domenii de interes , astfel că majoritatea complexelor și clădirilor industriale nu -și mai
îndeplineau funcțiunea. Dat fiind acest context , construcțiile industriale pur funcționale și -au
pierdut treptat scopul economic fapt ce a condus la devalorizarea și desconsiderarea potențialului
arhitectural al acestora .
Ultimii 20 de ani s-au remarcat datorită tendinței de reabilitare și valorificare a zone lor
industriale dezafectate , în principal prin schimbarea destinației acestora cu scopul îmbunătățirii
calității vieții cotidiene . Ast fel, primele exemple de conversie a unor construcții de acest tip au
pus accentul pe revalorificarea zonelor dezindustrializat e și reori entarea lor spre sfera culturală,
prin conversia lor în galerii de artă și muzee . Însă, în perioada ultimului deceniu se observă o
reorientarea a strategiei către comunitate, acestea vizează transformarea edificiilor abandonate în
zone funcțional e de locuit, de învățământ sau cu caracter economic, cu impact major asupra
comunității și potențialului său de dezvoltare.
În România, procesul de conversie al clădirilor industriale s -a realizat într -un ritm relativ
redus fapt ce a condus la pierderea unei mari părți al patrimoniului industrial specific perioadei
interbelice, post -belice și moderniste specifice anilor 1950 – 1955 . Dezindustrializarea a afectat
modul de viață curent al angajaților din fabrici și uzine, în principal din cauza pierderii locu lui de
muncă și a venitului garantat . Această modificare coroborată și cu industrializarea forțată din
perioada comunistă a condus la o creștere a reticenței populației față de sectorul industrial și față
de oportunitatea unei cariere în domeniu.
O altă problemă cu impact important asupra calității vieții unui individ este dată de lipsa unei
infrastructuri educaționale adaptate specificului actual și necesităț ilor curente din câmpul muncii.
Astfel, lipsa de personal calificat a acutizat necesitatea conver siei patrimoniului industrial în
construcții funcționale ce au un caracter social pronunțat. Din aceste considerate, lucrarea de față
își propune să identifice modul și strategia de conversie a unui fost edificiu industrial într -o
școală profesională axată pe necesitățile comunității din zona Florești, Prahova.

Plan de idei
Capitolul 1 prezint ă evoluția fenomenului arhitecturii industriale , etapele parcurse de acest
program și contextul istoric în care s -a desfășurat , sco țând în eviden ță valoarea acestor edificii

Patrimoniul industrial în România – Oportunități și strategii de conversie
4 atât din punct de vedere arhitectur al cât și al impactului socio – cultural și economic rezultat .
Cele trei etape istorice importante parcurse de programul arhitectural industrial sunt: perioada
incipient ă a industrializării , industrializ area accelerată din perioada 1949 – 1989 și
dezindustrializar ea din secolul XXI, când se pun bazele primelor proiecte de conversiei
funcțională a unui edificiu .
În capitolul 2 sunt ilustrate noțiuni le teoretice care susțin conceptul conversiei și relația
acesteia față de context – propunerea lui Colin Rowe. Acesta propune conceptul orașului care se
dezvolt ă de a lungul timpului prin acumularea de țesut și valoarea acestuia dată de nostalgia
trecutului și memoria colectivă a comunității .
De asemenea , sunt prezentate aspecte problematice generale ale conversiei și extinderii, c ât
și cele dou ă strategii posibile: conversia bazată pe reintroducea unor clădiri valoroase în circuitul
cultural și cea funcțională, care încearcă să țină cont de nevoile comunității locale . Cea din urmă
strategie încearcă să reprezint e o soluționare reală a unor probleme apărute la nivelul comunității
vizate. În finalul acestui capitol se va regăsi și observarea critic ă a unor exemple aparținând
ambelor strategii.
Capitolu l 3 este axat pe două direcții, de analiză și prezentare, a unor aspecte relevante
despre istoricul comunității și al sitului ales ( Termocentrala Florești, Prahova ). Astfel, p rimele
două subcapitole sunt o analiz ă a localității , din punct de vedere al contextului istoric, urban,
social, de la macro la micro, pentru a oferi o perspectiv ă de ansamblu asupra strategiei de
conversie care ar trebui implementată pentru refuncționalizarea edificiului aflat actualmente într –
o stare avans ată de degradare .
Ultimul sub capitol prezintă un studiu al sitului împreună cu o analiză comparativ ă al
edificiului cu alte exemple specifice perioadei și încadrarea sa într-un curent al programului
arhitectural, argument ând astfel valoarea istoric ă și arhitectural ă a clădirii pe care se va interveni .
De asemenea, tot în acest subcapitol va fi prezentat strategia de interven ție pentru
refuncționalizarea clădirii industriale .

Patrimoniul industrial în România – Oportunități și strategii de conversie
5 Metode de cercetare
În vederea întocmirii lucrării de față a fost necesar să se utilizeze mai multe metode specifice
de documentare și analiză a datelor colectate în vederea parcurgerii etapelor de conversie a unei
clădiri industriale în tr-un edificiu funcțional pentru comuni tate. Astfel, s -au utilizat atât studiul
teoretic și documentar al materialelor publicate anterior pe acest subiect, cât și studiul pe teren în
vederea confirmării premiselor inițiale.
Această lucrare vizează reintroducerea în uz a complexului industrial a l termocentralei
Florești, Prahova, astfel încât comunitatea să beneficieze de posibilul aport socio -cultural dar și
de avantajele dezvoltării economice a zonei. De asemenea, acest proiect poate ajuta la
revitalizarea țesutului urban , prin valorificarea patrimoniului existent. În cadrul studiului pe
teren, s -a observat în primul rând faptul că clădirile aflate pe spațiul sitului industrial se aflau
într-o avansată stare de degradare și că momentan nu se află în folosința niciunui beneficiar. De
asemenea, în proximitatea complexului, țesutul s -a dezvoltat haotic generând o alăturare
nepotrivită de funcțiuni (alăturarea de terenul cu destinație industrială cu cele de locuire, de mici
dimensiuni). Un alt aspect relevant legat de situl de la Florești este acela că respectivul complex
are valoare istorică și arhitecturală, deși nu este clasat ca monument.
Literatura de specialitate a reprezentat baza de documentare în cadrul studiului teoretic,
apelându -se la publicații științifice, articole și capitole de carte r elevante pentru subiectul
abordat, precum și alte surse de informare disponibile în spațiul public (pagini web, articole de
presă, etc). Din aceste surse s -au trasat și principalele noțiuni cheie pentru prezenta lucrare, în
vederea identificării premisei p rincipale și a celor adiacente necesare pentru stabilirea etapelor de
conversie a unei clădiri industriale într -un edificiu cu scop funcțional și cu impact asupra vieții
socio -culturale a comunității din care aceasta face parte.
Procesul de documentare a presupus identificarea parcursului istoric al zonei Prahovei și, în
deosebi, a localității Florești, în vederea analizării parcursului de dezvoltare și a domeniilor de
interes pentru comunitatea vizată. Un astfel de studiu este necesar mai ales în cazul pro ceselor de
conversie a unor clădiri, determinându -se astfel ce altă funcțiune poate ajuta la dezvoltarea
nivelului de trai și parcursul socio -cultural al comunității. De asemenea, s -au analizat și hărțile
istorice, releveul furnizat de actualul proprietar al sitului, documentațiile de urbanism obținute cu
ajutorul factorilor decizionali locali, precum și date statistice privitoare la structura și morfologia

Patrimoniul industrial în România – Oportunități și strategii de conversie
6 populației din Florești. În plus, s -a realizat discuții informale cu membrii comunității în vederea
obținerii unor puncte de vedere cu privire la posibile funcțiuni necesare la nivel local.
Înainte de stabilirea premiselor finale care stau la baza lucrării de față, s -au documentat și
alte exemple implementate de conversie a unor clădiri industriale în edi ficii cu scop funcțional și
care au avut un impact asupra dezvoltării comunității din care fac parte. Cele mai reprezentative
modele au fost analizate în vederea identificării avantajelor, dar și a dezavantajelor rezultate în
urma respectivelor transformăr i.

1. Evoluția fondului construit specific, de la industrializare la dezindustrializare în
România
Procesul de industrializare a schimbat modul de viață și perspectiva de viitor a populațiilor
ce au trăit în perioada apariției și dezvoltării tehnologice. Astfel, marii gânditori europeni ai
perioadei de început au fost obligați să -și adapteze domeniile de cercetare în încercarea de a
răspunde nevoilor societății puternic influențate de efectele industrializării. Această transformare
s-a resimțit ș i în domen iul arhitecturii, reprezentând trecerea spre epoca modernă și s-a
caracterizat prin apariția unor noi programe și funcțiuni ce necesitau o abordare diametral opusă
modului pre cedent de construire, astfel că „evoluția arhitecturii de -a lungul timpului scoate în
evidență faptul că noile ideologii se nasc de obicei din critica epocii trecute. De aceea, putem
privi arhitectura modernă ca pe un răspuns la critica orașului tradiționa l […]” 1

1.1 Perioada de început a industrializării
Revoluția industrială ș i-a avut leagănul în spațiul actualei Marii Britanii datorită puterii sale
economice dar și a climatului politic favorabil de la începutul secolul XVIII. Astfel, izvoarele
istoric e menționează că p rima fabrica tehnologizată de prelucrare a materialelor textile își începe
activitatea la Derby , England , în 17212.

1 Lakatos Andrei Eugen – Conversia in context. Despre regenerarea spațiilor industriale , Editura Arhitext, 2017, pag
7.
2 https://www.derbymuseums.org/wp -content/uploads/2017/03/Derby -Silk-Mill_Exec -Summary_2014.pdf , pagin ă
web accesată pe data de 04.10.2018.

Patrimoniul industrial în România – Oportunități și strategii de conversie
7 Procesul de industrializare a început, în spațiul românesc, ulterior schimbărilor majore
rezultate în urma tehnologizării care a cuprins toata Europa începând cu finalul secolului X VIII
și începutul secolului XIX . Transilvania a fost p rima zonă a spațiului actual românesc în care s -a
folosit o mașină cu aburi, la mina din Z latna , începând cu anul 1838. Având în vedere că, la
momentul istoric respectiv, Transilvania ș i Banatul reprezentau importante zone miniere ș i
metalurgice, modernizarea s -a extins cu ușurință și către orașul minier Reșiț a. Acolo, î ncepând
cu anul 1845, un motor cu abur era folosit pentru a ac ționa laminorul pentru tabla. Ulterior,
procesul de industrializare în domeniul minier s -a extins și către alte localități cu același specific,
precum Hunedoara, Nădrag și Anina.
În zona Munteniei de astăzi, premiera utilizării motorului cu aburului a avut loc tot în anul
1838 , unde era folosit la uscarea lemnului prelucrat în cadrul unei fabrici de cherestea. În 1847
își fac apariția, la București, primele motoare acționate pe bază de aburi. Acest pionierat a
condus la dezvoltarea și tehnologizarea vec hilor îndeletniciri specifice arealului geografic, astfel
că în 1853, George Assan
construiește, tot în București , o
moară modernă. Această
schimbare a modalității de lucru
și-a pus amprenta asupra
locuitorii orașului , fapt
demonstrat de numele atribuit
respectivei construcții industriale
atipice vremii, "Moara cu foc ".
Această denumire se datorează
mai ales concepției greșite atribuite de către comunitatea locală, aceștia crezând că „mașinăria
care funcționează cu foc ” va arde fă ina. 3

Figura 1 – Cilindru original al motorului folosit la Moara lui Assan, aflat în prezent în patrimoniul cultural al
Muzeului Național Tehn ic Prof. Ing. Dimitrie Leonida. 4

3 Murgescu Bogdan, Cazan Marius, Maier Valentin – Istoria energiei în România , Editura Noi Media Print, 2012.

Patrimoniul industrial în România – Oportunități și strategii de conversie
8

Schimbările din plan politic au favorizat, mai ales în zona Munteniei de astăzi, apariția de
centre industriale ce exploatau resursele existente în proximitate, astfel în 1857 apare prima
distilerie de țiței în Rîfov, în zona periferică Ploiești ului. De asemenea, dezvoltarea industrială a
permis apariția primelor exploatări mecanice de petrol, în zo na orașelor Ploiești și Câmpina , în
1861, și a exploatărilor bazate pe cabluri de percuție, în 1883.
Viteza redusă de dezvoltare tehnologică a industriilor manufacturiere de pe teritoriul
actualei Românii se datorează în principal slabei infrastructuri d e drumuri ce au înfrânat
schimburile socio -culturale și cunoștințele dobândite odată cu munca asistată de mecanisme și
motoare. 5
În 1863, se realizează primul bilanț referitor la perioada pri melor decenii de folosire a unor
mașini acționate pe abur, în zo na spațiului românesc actual. Acesta se realizează și datorită
faptului că în aceeași perioadă are loc și recensământului populației existente pe teritoriul
Principatelor Unite sub conducerea lui A. I. Cuza. „ Cele 171 de stabilimente industriale care
foloseau forța aburilor reprezentau 1,32% din totalul înt reprinderilor industriale”6.

4 Murgescu Bogdan, Cazan Marius, Maier Valentin – Istoria energiei în România , Editura Noi Media Print, 2012, pag
22.
5 Turnock David – The pattern of industrialization in Romania , Annals of the Association of American Geographers,
Vol. 60, No. 3 , pag 540 – 559, 1970.
6 Murgescu Bogdan, Cazan Marius, Maier Valentin – Istoria energiei în România , Editura Noi Media Print, 2012.

Patrimoniul industrial în România – Oportunități și strategii de conversie
9 Reformele impuse de decidenții politici ai vremii au facilitat investițiile străine în domeniul
minier prin apariția mai multor companii de extracție al petrolului în diferite zone din țară, mai
ales datorită legilor exploatării minereurilor din 1895 ce au facilitat accesul investitorilor
germani, americani, englezi și danezi. În aceiași perioadă, construcția noilor căi de comuni cație,
portul comercial de la Constanța, dar și extinderea rețelei feroviare peste Dunăre, către București,
au reprezentat un real stimulent în dezvoltarea cât mai accelerată a industriei și transportului în
zona Ploiești – București.

Figura 2 – Localizar ea pe harta actualei Românii a principalelor industrii existente înainte de
19187

1.1.1 Primele forme de industrie și patrimoniul specific
Imboldul industriei datorat un irii celor doua principate de către Alexandru Ioan Cuza a
facilitat introducerea și implementarea unui pachet legislativ mai permis iv exploatării resurselor
naturale de
către
proprietari
terenurilor pe
care acestea
se regăseau .
Astfel , în
perioada
antebelică
cea mai
importată
latură a
industriei era
reprezentată
de domeniu l petrolier si de cel de exploatare a cărbunelui . Principalele zone ce s -au evidențiat în

7 Popescu Claudia Rodica – Industria României în secolul XX. Analiză geografică , Editura Oscar Print, 2000.

Patrimoniul industrial în România – Oportunități și strategii de conversie
10 această perioadă au fost Valea Prahovei, Valea Jiului (pe teritoriul principatele unite) și centrul
depresiunii T ransilvaniei (pe teritoriul Austro -Ungariei ). Legea miniera din 1895, se referea
strict la exploatarea resurselor din subteran. Aceasta stipula că dacă proprietarul nu le va
exploata, statul va da acest drept unei alte persoane. Totuși, e xcepție de la aceas tă lege va face
doar zona D obrogei , unde resursele subterane existente intrau automat î n proprietatea statului,
unde nu stipula nicio constrângere referitoare la valorificarea sau exploatare acestora .
Inițial , construcțiile industriale ce au fost ridicate în secolul XIX erau rudimentare, fiind
realizate preponderent din lemn . Preocuparea principală era spre funcționalitatea clădirii în sine,
nu pe estetica sa, astfel că acestea nu se deosebeau cu mult față de construcțiile destinate traiului
zilnic. De asemenea, în această perioadă nu se poate vorbi despr e o expresie proprie a arhitecturii
industriale, ci despre un program orientat pe funcționalism. 8

Figura 3 – Exploatare petrolieră di n zona localității Băicoi, Prahova (finalul secolului XIX) 9

Mașinile dotate cu motoare pe
abur au reprezentat nu numai o
inovație î n do meniul industrial, ci
au avut o contribuție majoră și la
evoluția mijloacelor de transport,
minimizând limitările căruței si
poștalionului și facilitând
transportul în masă al persoanelor.

8 Adler L., Solomon Z., Popovici M – Arhitectura industrială în R.P.R , Editura Tehnică, 1964.
9 Tănăsescu Ion, Tacit Virgil – Exploatarea petrolului în România . "L'Exploitation du pétrole en Roumanie" , Editura
I.S. Rasidescu, 1907.

Patrimoniul industrial în România – Oportunități și strategii de conversie
11 De asemenea, tehnologizarea a permis și trans ferul rapid și facil al mărfurilor de diferite volume,
datorită invenției trenului și a dezvoltării rețelelor feroviare. Această modernizare începe odată
cu apariția primel e căi ferate de pe teritoriul ță rii, pe linia Oraviț a – Baziaș (lungimea totală era
de 62km) construită de către austrieci in 1854 și linia Constanta – Medgidia – Cernavodă
construită de către un grup englez în 1860 ș i răscumpărată de stat în 1882. În 1869, s -a dat în
folosință și linia de cale ferată ce parcurgea traseul Giurgiu – Bucure ști – Filaret.
Dezvoltarea industrială a facilitat accesul populației la resursele subterane existente din cele
mai vechi timpuri. Tot în această perioadă motorul acționat pe bază de aburi devine principala
resursă folosită î n vederea obținerii curentului electric. Printre primele utilizări , la scară largă, ale
acestui nou tip de energie se regăsește iluminatul stradal, iar orașul Timișoara devine , în 1882 ,
pionier în acest domeniu, atât în România cât și î n Europa. Apoi, servicii de iluminat stradal
devin disponibile și în Caransebeș , în 1888, Piatra Neamț , în 1895, Arad și Doftana , în 1897,
Iași, în 1899, Bacău , în 1900 și București , în 1906.10
Prima dată când s -a pus problema construcției de termocentrale electrice a fost la începutul
secolului XX , odată cu dezvoltarea tehnologică și apariția posibilității de transport a energie i
electrice sub forma de curent alternativ . Această evoluție a facilitat și dezvoltarea motoare lor
Diesel și a turbine lor cu aburi.

10 Prager Emil – Betonul armat în România , Editura Tehnică, 1979.

Patrimoniul industrial în România – Oportunități și strategii de conversie
12 Tot atunci , apare și necesitatea pentru spații și programe arhitecturale mult mai bine definite,
chiar daca încă conceptul de arhitectură industrială nu are o expresie proprie ci încearcă să
folosească o „coajă” eclectică , pe care o „mulează ” pe nevoile industriale curente . Această
perioadă a coincis c u începuturile utilizării betonului armat, fapt ce a facilitat a daptarea
construcțiilor industriale
la nevoile de spațiu ale
utilajelor mecanice și
electrice, alături de cele
aferente produselor finite.
Astfel, în comparație cu
sistemele constructivele
folosite anterior
(cărămidă, lemn, piatră),
noile materiale și tehnici
au permis mărirea
deschiderilor și înălțimi lor specifice clădirilor industriale. Elementele de beton armat apar inițial
nu ca elemente de structură, ci ca elemente funcționale ale instalației (fundațiile mașinilor și
cazanelor ), conducte de alimentare cu apă , turnuri de răcire , coșuri de fum. U lterior , începând cu
anul 1910 , acest nou material se utilizează din ce in ce mai mult la planșee de circulație , grinzi ,
bazine de apa, stâlp ii turnului de răcire , etc. ; urmând ca în a dou a jumătate a secolului XX
betonul armat să devină sinonim cu ideea de clădire industrială .

Figura 4 – Uzina Electrică din Câmpina (vedere din anul 1905)11

11 http://www.uzina -concordia.ro/istoric.html , pagină web accesată pe 04.10.2018.

Patrimoniul industrial în România – Oportunități și strategii de conversie
13 În primul deceniu al secolului XX , cele mai importante uzine electrice, care vor avea rol de
model in dezvoltarea acestui tip de program arhitectural , sunt cele de la Câ mpina (1905) , Filaret
(1906) , Cluj (1906) și Constanța – Port (1908) .12

Figura 5 – Uzina electrică diesel Filaret (poze actuale)

Uzina electrică Filaret a fost construită în anul 1906, dar a fost pusă în funcțiune în anul
1908. Complexul industrial avea ca scop inițial furnizarea energiei electrice către orașul
București, ulterior fiind utilizat numai pentru depozit area mașinilor și utilajele de intervenție ale
gării Filaret. Având în vedere impactul avut asupra arhitecturii industriale de la începutul
secolului XX, ansamblul a fost clasată ca
monument de patrimoniu ( B-II-m-B-19461 ).
Clădirea principală (vezi figura 5) este
compusă din două corpuri ridicate pe un
singur nivel ce au o structură din cărămidă
portantă și o șarpantă susținută de un sistem
de ferme metalice. Tratarea exterioară a
fațadelor este caracteristică arhitecturii
industriale specifice perioadei di n care face
parte, cu finisaj exterior din cărămidă
aparentă și elemente decorative tencuite.
Geamurile supra -dimensionate oferă halelor

12 Prager Emil – Betonul armat în România , Editura Tehnică, 1979.

Patrimoniul industrial în România – Oportunități și strategii de conversie
14 o sursă generoasă de iluminare naturală .
Pe de altă parte, un exemplu de arhitectură industrială de inspirație american ă specifică
perioadei, silozurile din portul Constanța au fost construite între anii 1904 – 1915, de către
inginerul Anghel Saligny și de arhitectul Petre Antonescu . Acest complex alcătuit din clădiri
emblematice pentru orașul Constanța ( CT-II-a-A-02786 ). Susținute de o structură metalică și
închise cu o zidărie de cărămidă, clădirile se remarcă datorită limbajului decorativ de inspirație
neoclasică a fațadelor, cât și prin inovația tehnologică propusă de către inginerului A. Saligny ce
permitea descărcarea și încărcarea simultană a silozurilor.

Figura 6 – Silozurile Anghel Saligny de la Constanța 13

Perioada din timpul p rimului război mondial și cea de după semnarea Tratatului de la
Versailles, din
1918
(România
unificată sub
conducerea
regelui
Ferdinand I) s –
a soldat cu
importante
pierderi de
vieți omenești
și pagube

13 https://ro.wikipedia.org/wiki/Silozurile_Anghel_Saligny#/media/File:Silozurile_Anghel_Saligny_02.jpg , accesată
pe 04.10.2018.

Patrimoniul industrial în România – Oportunități și strategii de conversie
15 materiale semnificative, fapt ce a accentuat si mai mult diferențe le, de dezvoltare a infrastructurii
și a industriei , dintre fostele principate române. A stfel, preocupările imediate ale decidenților
politici au avut în vedere transformarea statului român într -unul modern , după modelul
occidental. Pe plan industrial , se remarcă zona Transilvaniei și a Banatul ui, unde se obțineau
producții semnificativ e pentru industriile prelucrării lemnului, producerii și transportului de
energie electrică și metalurgiei, respectiv domeniile prelucrării metalurgice și celei textile . 14
Ulterior s-au construit mai multe complexe și clădiri industriale care au devenit
reprezentative perioadei interbelice, cum ar fi: U zinele Malaxa , din B ucurești , și Uzinele A stra,
din B rașov .
Clădirile uzinele Malaxa București au fost construite , în 1921 după un proiect al arhitectului
Horia Creangă, pentru producția de locomotive pe abur și vagoane specifice, fiind lider pe piața
europeană la acest capitol până spre începutul anului 1930. Erau concepute pe o structura
metalică , cu pereți de cărămidă și spații mari vitrate, într -un stil modernist, caracteristic
începutului de secol XX. Erau bazate pe un concept unitar, cu linii largi, clădirile având o
înfățișare armonioasă atât în ansamblu cât și la detaliile estetice. În prezent, unele clădiri ale
complexului sunt declarate monumente istorice.

Figura 7 – Clădirea
centrală din cadrul
complexului Malaxa
(1921) 15

14 Axenciuc Victor – Formarea sistemului industrial modern în România , Editura Academiei Române, 2008.
15 https://www.managerexpress.ro/antreprenoriat/47916.html , pagină web accesată pe 04.10.2018

Patrimoniul industrial în România – Oportunități și strategii de conversie
16 În acelaș i stil, uzina Astra Brașov se evidențiază datorită abordării moderniste , prin
utilizarea de volume simple și suprafețe mari vitrate . La nivel decorativ, clădirea este una
austeră , totuși compoziția volumetrică este una impunătoare tocmai datorită simplității tipice
curentului modernist.

Figura 8 – Uzina Astra Brașov
(1937)16

Perioada de început a secolului XX a reprezentat o etapă de cunoaștere și încercare a
diferitelor stiluri de ex presie arhitecturale și noi materiale, rezultând un patrimoniu industrial
valoros. O parte considerabilă a acestuia s -a pierdut întrucât „regimul comunist a confiscat, dar
nu a distrus foarte grav, aceste dotări în dorința de a le exploata uneori cu invest iții mai mult
decât minime.” 17

1.1.2 Industrializarea în perioada 1945 – 1989
Una dintre principalele problematici de interes al decidenților politici de la începutul
perioadei socialiste, între anii 1945 -1948 , a fost aceea a refacerii și reorganizării industriei
românești existente după perioada războiului. Această perioadă a fost numită interval de tranziție
de la sistemul capitalist , existent înainte de începutul celui de -al doilea război mondial, la cel
socialist , impus de U.R.S.S . Astfel, în urma celei de -a doua deflagrații mondiale, Româ nia a
început să aloce resurse financiare importante în vederea dezvoltării și modernizării domeniului

16 Adler L., Solomon Z., Popovici M – Arhitectura industrială în R.P.R , Editura Tehnică, 1964, pag 19.
17 Iamandescu Irina Ioana – Protecția patrimoniului industrial și arheologia industrială în România. Scurtă privire de
ansamblu .

Patrimoniul industrial în România – Oportunități și strategii de conversie
17 industrial , cum ar fi domeniile siderurgică, de prelucrare metalurgică și petrolieră, alături de cea
de consum .
Expansiunea industrială a atins apogeul în perioada regim ului comunist întrucât punea
accentul pe importanța dezvoltării industriale ca motor de propagandă a bunăstării Republicii
Populare Române, dar și ca element controlat de stat angrenat în crearea de locuri de muncă
pentru noua clasă socială favorizată.
Un exemplu elocvent per ioadei de industrializare î n ma să a fost dat de fabrica de confecții
din B ucurești , una din primele construcții de factură industrială din perioada comunistă.
Complexul a fost ridicat conform doctrinelor mode rnismului epocii socialiste, cu o expresie
auste ră și monume ntală. Se poate observa o schimbare drastică de viziune față de arhitectura
industrială specifică
început ului de secol XX, astfel
că arhitecții perioadei se bazau
pe ideea că o uzină este un
spațiu destinat în primul râ nd
muncitorului , acesta având
nevoie de co nfort și toate
dotările necesare .

Figura 9 – Fabrica de confecții și tricotaje București (1955)18

Pe parcursul perioadei comuniste , programele arhitecturale industriale au primit toată atenția
politică și investițiile financiare nece sare pentru inovarea și dezvoltarea tehnologică cu

18 http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/ bucurestiul -in-anii-1955 -1989 -ii, pagina web accesată pe 04.10.2018.

Patrimoniul industrial în România – Oportunități și strategii de conversie
18 aplicabilitate în varii domenii socio -economice. Industrializarea forțată impusă în prima decadă a
perioadei socialiste se concretizează prin planificarea și executarea unor proiecte de
infrastructură și t ransporturi de mare anvergură, precum b arajul Porțile de Fier , șoseaua prin
munți cunoscută sub numele de „Transfăgărășan” și canalul navigabil Dunăre – Marea Neagră.
Această viziune de transformare accelerată a țării viza creșterea cât mai rapidă a economiei de
stat și recuperarea diferențelor de dezvoltare dintre țara noastră și celelalte puteri socialiste
(U.R.S.S sau China).
„Dezvoltarea industrială intensivă, de multe ori încura jată artificial, politic, a dat naștere
unor noi imense situri industriale (care uneori le -au asimilat pe cele vechi).” 19 De asemenea,
industrializarea specifică perioadei „de glorie” a facilitat generarea unor noi poli de dezvoltare
urbană, prin construir ea de locuințe pentru muncitori în proximitatea zonelor industriale. În plus ,
decidentul politic a încercat insuflarea ideii că industria unei țări reprezintă sectorul cheie al
dezvoltării economice, crescând astfel valoarea adăugată la transformarea unor domenii
adiacente : infrastructură, transporturi, construcții și educație.

1.2 Premisele și consecințele dezindustrializării
Industrializarea și patrimoniul rezultat au avut un impact major asupra vieții socio -culturale,
transferând efectele aduse de tehnologizare către omul de rând . Relevant pentru perioada aceasta
este modul în care se transformă relația dintre siturile tehnologizate și așezările umane urbane,
creându -se astfel puncte de presiune demografică datorate necesarului tot mai mare de forță de
muncă specializată pe domenii nou apărute, dar și a unor școli specializate în predarea metodelor
și mijloacelor specifice. Astfel, orașele sunt obligate să se raporteze la necesitățile apărute în
urma extragerii și prelucrării resurselor naturale și c ele subterane.
De asemenea, modernizarea societății a condus și la transformare a arhitecturii. Astfel , s-a
putut observa o trecere bruscă de la arhitectura ca obiect decorativ î n cadrul orașului , la un
pragmatism utilitar specific industrializării forțate din perioada socialistă. Complexele
funcționale bazate pe ultimele dezvoltări tehnologice au fost înglobate în cadrul orașului pe care
îl deservea în așa manieră încât devin repere temporale și geografice în memoria colectivă. Tot

19 Iamandescu Irina Ioana – Protecția patrimoniului industrial și arheologia industrială în România. Scurtă privire de
ansamblu .

Patrimoniul industrial în România – Oportunități și strategii de conversie
19 ele vor îndeplini un rol educativ, prin prisma faptului că prin cunoașterea trecutului se conturează
prezentul și viziunea pe termen lung a realității viitoare.20 Astfel, complexele industrial e apărut e
în spațiul românesc includea u de la clădiri moderniste specifice sfârșitului de secol XIX până la
austeritatea uzinelor ridicate în diferite etape de evoluție a doctrinei comunistă din perioada 1944
– 1989 .
După revoluția împotriva dictaturii comuniste impuse de Nicolae Ceaușescu, noile doctrine
politice condu c la o dezindustrializare accelerată datorită subfinanțării, dar și a metodelor
ineficiente de management al marilor complexe industriale . De asemenea, evoluția pieței de
consum , campaniile de publicitate tot mai intruzive coroborate cu implementarea unor
mecanisme de analiză și control al practicilor comerciale concurențiale au impus decidenților să
investească sume din ce în ce mai mari în modernizarea utilajelor și echipamentelor industriale
folosite. În țările in curs de dezvoltare, această presiune s -a resimțit mult mai acut , de exemplu
România, Bulgaria , fapt ce a facilitat tot economiile de piață din țările bine dezvoltat e. 21
Un alt aspect ce a influențat negativ parcursul socio -economic al țării a fost decizia istorică
din „perioada de aur” privind industrializarea cât mai accentuată a domeniilor specifice
domeniilor industriei grele. Acest fapt a presupus un efort financiar investițional considerabil în
defavoarea populației și , mai ales, a creat profunde dezechilibre între diferite le sectoare
economice și între păturile sociale existente la acel moment. Tot din aceste considerente, s -a
putut observa ulterior faptul că menținerea în funcțiune a echipamentelor și a utilajelor
mecanizate s -a prelungit și după expirarea garanției și a m entenanței în România (20 – 30 ani)
față de alte state, precum U.R.S.S (12 – 15 ani), SUA (5 – 8 ani) sau Japonia (5 -6 ani).
Un alt factor important ce a determinat dezindustrializarea rapidă a țării noastre a fost
decizia politică de specializare a econo miei în domenii ca industria constructoare de mașini,
energie electrică și agent termic, metalurgie sau cea extractivă și de prelucrare a produselor
petroliere. În perioada anilor 1970, prețul pe piața globală a carburanților și a surselor de energie
a exp lodat, fapt ce a dus la creșterea cheltuielilor de producție și la scăderea profitabilității
uzinelor românești. De asemenea, neglijarea altor r amuri importante ale industriei (în perioada
1980 – 1989 s -au alocat mai puțin de 5% din valoarea totală a inves tițiilor în industrie pentru

20 Lakatos Andrei Eugen – Conversia in context. Despre regen erarea spațiilor industriale , Editura Arhitext, 2017.
21 Chivu Luminița, Ciutacu Constantin, Georgescu George – Descompunerea și recompunerea structurilor industriale
din România , Institutul național de cercetări economice „Costin C. Kirițescu”, 2016.

Patrimoniul industrial în România – Oportunități și strategii de conversie
20 sectorul alimentar), fapt ce a condus inevitabil la probleme legate de capabilitățile de
aprovizionare cu produse alimentare sau de uz personal zilnic . Astfel, „industrializarea în
România nu a produs bunăstare, ci – după o scu rtă perioadă de creștere – a dus la sărăcirea
drastică a populației” și a patrimoniului industrial construit până la finalul anului 1989 . 22
1.2.1 Degradar ea patrimoniului industrial româ nesc
Industrializarea începută în secolul XVIII a avut un impact m ajor asupra modului de viață a
populațiilor aflate în zonele de expansiune tehnologică, afectând contextul socio -economic,
arhitectural și cultural definitoriu.
Patrimoniul industrial românesc a apărut ca urmare a parcurgerii tuturor etapelor de
dezvoltare și adaptare a elementelor constructive emblematice pentru diferite spații geografice ,
precum modele occidentale preluate pe perioada interbelică . Astfel, țesutul urban tradițional
compus din multitudinea de edific ii aparținând diferitelor stiluri arhitecturale a suferit o
schimbare semnificativă, înglobând și noile construcții industriale specifice perioadei moderne.
După finalizarea primului război mondial, decidenții politici ai vremii au inclus în
proprietatea statului complexele industriale existente la momentul respectiv, dorind să refacă la
nivelul anterior capacitatea de producție și prelucrare a resurselor naturale. Astfel, în acea
perioadă, dintre centre industriale naționalizate au făcut parte: fabrica de pâine Plevnei, gara
Filaret, moara lui Assan, etc. De asemenea, au încurajat dezvoltarea accelerată a industriei, prin
modernizarea vechilor utilaje folosite, în vederea maximizării cotelor de producție, în domenii
ca: industria grea, metalurgie, siderurg ie, etc. 23
În perioada 1945 – 1989, industrializarea a însemnat, pe lângă dezvoltarea capacității de
producție și transformarea vechilor așezări în zone puternic urbanizate. Astfel, la nivel locativ,
numărul spațiilor de locuire crește foarte mult, concret izându -se în blocuri de medii și mari
dimensiuni construite pe verticală. La nivel industrial, clădirile ridicate în perioada respectivă
preiau din modelul răsăritean aspectul modernist de factură socialistă, în care accentul era pus
mai mult pe funcțional itate decât pe estetică.

22 Tran silvania Report – Industrializarea comunistă și dezindustrializarea capitalistă , mai 2015.
23 Iamandescu Irina Ioana – Protecția patrimoniului industrial și arheologia industrială în România. Scurtă privire de
ansamblu .

Patrimoniul industrial în România – Oportunități și strategii de conversie
21 Transformarea adusă de industrializare a restructurat orașul, având efecte comparabile cu
cele rezultate în urma dezafectării marilor complexe industriale construite anterior. Astfel,
dezindustrializarea s -a manifestat inițial sub forma scoaterii din uz a fabricilor și uzinelor din
cauza lipsei profitabilității în economia de piață specifică începutului de secol XXI. Abandonarea
marilor complexe industriale s -a datorat și tendințelor apărute în Europa și America, astfel că
interesul pentru munca fizică s -a diminuat în favoarea celei intelectuale. După popularizarea
sistemelor de calcul și apariția calculatoarelor personale, munca de birou a devenit o nouă
ramură a industriei, fapt ce a continuat dezvoltarea orașelor mari în jurul noi lor centre economice
și comerciale , înglobând astfel în țesut zonele dezindustrializate . Aceste premise au condus la
perceperea acestor zone ca fiind disfuncționale, deoarece nu mai aveau nici un rol în cadrul
orașului.
În această perioadă s -a
putut obse rva faptul că asupra
patrimoniului industrial s -a
intervenit în mai multe feluri.
Astfel, unele clădiri au fost
dărâmate pentru a face loc unor
noi edificii , altele au fost
abandonate fără a se face nicio
modificare, iar altele au fost
refăcute în vederea reutilizării acestora. Totuși, lucrările de conversie nu au fost întotdeauna cele
mai reușite exemple de intervenție asupra patrimoniului industrial .

Figura 10 – Moara lui Assan, 2015 24

24 https://s3.amazonaws.com/gs -geo-images/bf8d1747 -f102 -4b01 -a540 -ecd12f12dfd3_l.jpg , pagina web a fost
accesată pe 09.10.2018

Patrimoniul industrial în România – Oportunități și strategii de conversie
22

1.2.2 Dezindustrializarea și efectele sociale
Dezindustrializarea a avut un impact socio -economic comparabil cu cel rezultat în urma
industrializării, astfel că î n timp ce revoluția industrială a generat o creștere demografica rapidă,
dezindustrializarea a condus la migrația populației între diferite z one geografice și la crearea
unor dezechilibre dintre zonele mai dezvoltate din punct de vedere comercial și cele apărute ca
urmare a exploatării la scară industrială a resurselor naturale și subterane.
De asemenea, la începutul anilor 2000, economia de p iață specifică spațiului românesc a
suferit o transformare radicală, trecând de la una bazată pe extracție și prelucrare a resurselor
naturale la o societate orientată pe consum și servicii . Astfel, noile domenii de activitate s -au
axat în jurul tehnologi ei informaționale, unde materia primă nu mai este resursa naturală ci
informația digitală prelucrată. Această transformare a viziunii asupra domeniilor economice a
impus și o modificare a structurii și metodologiei de școlarizare a viitorilor profesioniști
coroborată și cu o diversificare a subculturilor urbane prin diminuarea standardizării vieții
cotidiene și apariția unor stiluri de viață inspirate din modelele occidentale. 25
Un alt efect socio -cultural apărut în perioada 2000 -2015 ca urmare a dezindustr ializării
marilor complexe a vizat adâncirea diferențelor financiare dintre diferitele pături sociale, prin
îmbogățirea acoliților noilor decidenți politici și diminuarea veniturilor a vechilor muncitori din
fabricile și uzinele țării. În plus, schimbarea nevoilor forței de muncă a condus la creșterea ratei
șomajului în rândul celor cu studii medii sau din domeniile zoo -tehnice, agricultură, industriei
grele.
În 2009, ministrul educației de la acea vreme a decis închiderea școlilor cu profil profesional
fapt ce a condus și la creșterea numărului de elevi ce abandonau continuarea studiile după clasa a
IX sau a X -a. Astfel, î n Strategia națională pentru protecția si promovarea drepturilor copilului
aferentă anilor 2014 – 2020 se precizează că "desființarea Școlilor de Arte si Meserii a condus la
necontinuarea studiilor a cel puțin 10% dintre elevii ca re au terminat clasa a VIII -a, în principal

25 Chivu Luminița, Ciutacu Constantin , Georgescu George – Descompunerea și recompunerea structurilor industriale
din România , Institutul național de cercetări economice „Costin C. Kirițescu”, 2016.

Patrimoniul industrial în România – Oportunități și strategii de conversie
23 din cauza faptului ca familiile nu pot sa acopere costurile a 4 ani de școlarizare. Acest fenomen a
fost vizibi l în special î n cazul elevilor din mediul rural, î n condițiile în care rețeaua liceelor este
mult mai slab dezvoltata aici î n comparație cu mediul urban". 26
Efectele transformării școlii românești în perioada 2000 -2010 au avut ca repercusiune lip sa
personalului calificat în meserii din domeniul industrial. Astfel, marea majoritate a muncitorilor
educați în perioada comunistă s -au pensionat, adâncind deficitul de forță de muncă în perioada
ultimilor ani. De asemenea, aceste meserii „uitate” au înce put să revină în atenția viitorilor
muncitori datorită faptului că lipsa ofertei a majorat simțitor valoarea salarială aferentă acestor
domenii.
Era industrială a modelat cursul istoric al societății umane, prin transformarea vieții
cotidiene la momentul a pariției revoluției industriale până la modificarea strategiilor moderne,
după dezindustrializare și tehnologizarea sectoarelor de servicii și economie comercială.

2. Necesitatea ș i etapele de dezvoltare a strat egiilor de conversie industrială
„Conversia este în primul rând o schimbare de funcțiune, dar una în care există o tensiune,
uneori chiar una acută, între funcțiunea inițială și funcțiunea finală. Această schimbare de
funcțiune aduce cu sine modificări importante ale partiului, ale organizării spați ului, uneori ale
materialelor de finisaj sau a culorilor acestora. Ceea ce este însă esențial este că, în final, cele
minimum două straturi ale clădirii sunt recognoscibile ca atare, sunt, așadar coprezente. […]
Redescoperită de deconstrucție, conversia este de fapt un mod perpetuu de a fi al arhitecturii, de
la, să zicem, casa lui Pitagora transformată în templu după moartea lui la bazilica devenită
biserică.” 27
Conceptul de conversie arhitecturală a unei clădiri vizează transformarea unui edificiu care
și-a pierdut funcțiunea, dar utilizabil la nivel structural și estetic, dându -i astfel un alt rol în
țesutul urban din care face parte. Această transformare nu e ste o idee nouă, schimbările

26 Strategia națională pentru protecția și promovarea drepturilor copilului, 2014 – 2020
(http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/Transparenta/2014/2014 -02-03_Anexa1_HG_Strategie
_protectia_copilului.pdf ), pagină w eb accesată pe 04.10.2018.
27 Ioan Augustin – Conversie, nu reconversie! (https://atelier.liternet.ro/articol/14280/Augustin -Ioan/Conversie -nu-
reconversie .html )

Patrimoniul industrial în România – Oportunități și strategii de conversie
24 religioase , politice și culturale apărute de-a lungul ist oriei au condus la transformarea vechilor
temple în biserici, palate le medievale refolosite ca spațiu muze al sau expozițional, etc .
După finalizarea primului război mondial, în Eur opa se începe un amplu program de
reconstrucție a patrimoniului afectat de conflagrație. Această transformare viza, în primul rând,
valorificarea terenului pe care se aflau depozite, construcții de factură industrială sau de altă
natură, a căror funcțiune nu mai considerată a fi de interes. Astfel abordarea inițială a fost cea de
demolare și reconstrucție, dar, dat fiind dimensiunea fondului construit ce necesita reconstrucția
și punerea în funcțiune coroborată cu impactul financiar major, s -a decis valorificarea cât mai
mult din edificiile afectate doar parțial și adaptarea acestora nevoilor specifice perioadei. 28
Spre deosebire de restaurare , unde se intervine dar la nivel de monument, în cazul conversei
se urmărește creșterea impactului socio -economic a întregului teren și reintegrarea lui în țesutul
urban. Astfel, strategia de conversie unei clădiri industriale presupune, nu numai o rezolvare a
problemelor de ordin structural, arhitectural și estetic, ci și o soluți e cu impactul social, cultural,
economic sau educațional asupra comunități i și nevoilor sale curente .
„Patrimoniul industrial este constituit din mărturiile culturii industriale care au semnificație
istorică, tehnologică, socială, arhitecturală și științifică. Aceste mărturii pot fi clădiri, mașini și
instalații, laboratoare, m ori și fabrici, mine și situri pentru procesare și rafinare, depozite, locuri
în care energia este generată, transmisă și folosită, structuri și infrastructuri de transport, precum
și locuri folosite pentru activități sociale legate de industrie cum ar fi locuințe, lăcașuri de cult,
clădiri pentru educație.” 29

2.1 Revitalizarea edificiilor industriale dezafectate în relație cu dezvoltarea urbană
Diversitatea mare de funcțiuni îndeplinite de o clădire cu specific industrial poate avea un
impact major asupra valor ii sale arhitectural e, aceasta crescând datorită elementelor constructive
emblematice pentru perioada în care a fost edificat ă, impactului socio -economic rezultat după
punerea în funcțiunea și a amprentei lăsate la nivelul conștiinței colective a com unității .

28 Cantacuzino Șerban – Re/Architecture. Old Buildings / New Use , Editura Thames & Hudson , 1989 .
29 Carta Patrimoniului Industrial elaborată de Comitetul Internațional pentru Conservarea Patrimoniului Industrial,
2003.

Patrimoniul industrial în România – Oportunități și strategii de conversie
25 Din punct de vedere urbanistic, reabilitatea zonelor industriale nu se referă doar la
revitalizarea spațiului ocupat, ci și la oportunitățile economice și de dezvoltare durabilă facilitate
de transformarea întregului oraș. Reutilizarea vechilor c onstrucții industriale, ce și -au pierdut
funcționalitatea, trebuie să se facă în concordanță cu nevoile și cerințele sociale, economice și
culturale ale comunității coroborat cu posibilitatea unor viitoare transformări funcționale.
Subfinanțarea, privatiză rile ilegale și lăsarea în paragină a complexelor industriale construite
începând cu secolul XIX până la sfârșitul perioadei comuniste, au reprezentat un lait -motiv al
guvernărilor ce s -au succedat după revoluția din decembrie 1989. Acest fapt a condus la
pierderea definitivă a unor construcții cu un important rol arhitectural, dar și la pierderi
financiare uriașe după ce respectivele edificii au fost abandonate.
Unul dintre cele mai importante aspecte de care ar trebuie să se țină cont, atunci când se
planifică revitalizarea unei construcții, este relația acesteia față de context . Identitatea, structura
și semnificația sunt elemente definitorii ale contextul, întrucât ele caracterizează unicitatea,
specificitatea și legătura atât spațială cât și afectivă dintre observator și loc. Astfel, conversia
unei clădiri sau inserția uneia noi se poate realiza funcție de relația ce se dorește a se păstra,
respectiv ce se dorește a se obține. Astfel, „a construi cu contextul” vizează atitudinea de
coexistență a elementelor componente, în timp ce „a construi în context” se referă la negarea
identității și semnificației mediului înconjurător.30
„Iată paradoxul: cum să devii modern și să te întorci la sursă; cum să revigorezi o civilizație
veche, inactivă și să faci parte din civilizația universal ă?” 31 Pentru arhitectura modernă,
identitatea și nostalgia trecutului nu reprezentau puncte de interes , fapt ce a condus la distrugerea
irecuperabilă a multor monumente. În acea perioadă se considera că forma și funcționalitatea
primează sensibilității și istoriei locului.
Conceptul „ tabula rasa ” vizează negarea contextului spațial și temporal specific edificiului,
reprezentând apogeul modernismului de tip formă fără fond. În României, perioada comunistă a
fost una din etapele istorice în care trecutul și tradițiile populare au fost negate, uitate sau rescrise
astfel încât arii spațiale să fie eliberate și revitalizate prin ridicarea de noi edificii funcționale și
specializa te unui anumit domeniu de producție.

30 Lakatos Andrei Eugen – Conversia in context. Despre regenerarea spațiilor industriale , Editura Arhitext, 2017.
31 Lakatos Andrei Eugen – Conversia in context. Despre regenerarea spațiilor industriale , Editura Arhitext, 2017.

Patrimoniul industrial în România – Oportunități și strategii de conversie
26 „Lasă orașul să se construiască pe sine și să se citească singur, și să -și dea propriile
înțelesuri.” 32 Autorul critică viziunea utopică modernistă asupra contextului, prin faptul că
orașul modern ar trebui să încorporeze atât componenta funcțională cât și patrimoniul moștenit.
Acestea trebuie să fie complementare una alteia, astfel că planificarea trebuie să fie atât axată pe
funcțiune și pe spațiu, cât și pe conservarea clădirilor cu valoare istorică.
Conceptul de „genius loci ” vizează ideea de spirit al locului, unde observatorul imprimă
spațiului caracteristici bazate pe experiențele și percepțiile sub iective ale individului. Astfel, un
edificiu capătă o anumită semnificație, în funcție de relația acesteia cu observatorul și celelalte
elemente ce se regăsesc în proximitatea sa. De asemenea, orice nouă construcție va căpăta în
timp o semnificație în rapo rt cu nevoile socio – culturale și economice ale comunității din care
aceasta face parte.
Cele două concepte vizează contextul asociat obiectului arhitectural într -o manieră diametral
opusă. Totuși, literatura post -modernistă popularizează tendința de cons ervare și reintegrare în
circuitul funcțional al edificiilor abandonate, păstrându -se astfel vie imaginea trecutului,
îmbinată cu perspectiva prezentului și a dezvoltării durabile.

2.2 Schimbarea de destinație și extinderea . Probleme apărute
Patrimoniul i ndustrial reprezintă o resursă valoroasă de dezvoltare a unei comunități urbane,
întrucât înmagazinează atât nostalgia trecutului cât și posibilitățile de reutilizare a unor structuri
nefuncționale. Astfel, se poate realiza o transformare durabilă a țesutu lui urban, reintegrând în
circuitul cotidian noi funcțiuni spațiului neglijat anterior.
Necesitatea de obținere a unor spații funcționale, confortabile, dar și sigure traiului de zi cu
zi este primordială atunci când se pune problema refuncționalizării unui complex sau clădiri
industriale. Având în vedere caracteristicile specifice construcți ilor industriale, pentru conversia
funcțională, suprafețele ample și bine iluminate reprezintă un atu, acestea putând fi mulate pe o
varietate de programe arhitecturale. Totuși, aceste atribute se pot constitui și în reale dificultăți
atunci când se încear că conversia clădirilor industriale, întrucât aceste edificii nu au fost adaptate
la o scară umană, ci se axa pe adăpostirea mașinilor și utilajelor industriale sau pentru depozitare.

32 Rowe Colin – Colage city , Editura MIT Press, 1983.

Patrimoniul industrial în România – Oportunități și strategii de conversie
27 În cazul clădirilor cu o mare încărcătură istorică, unde primează nevoia respectării trecutului,
conversia implică, în primul rând, salvarea elementelor emblematice ce se află, uneori, într -un
stadiu avansat de degradare și o intervenție care să completeze materialitatea și expresia deja
existente, fără o supraîncărcare.

2.3. Exemple incipiente de conversii al patrimoniului industrial
Printre primele exemple de refuncționalizare a vechii zone industriale Soho din Manhattan –
ului s -a materializat prin transformarea acesteia, de către artiștii vremii, în spații expoziționale și
galerii de artă, în anii 19 60. Artiștii au observat potențialul spațiilor mari, goane și bine luminate,
iar datorită interesului scăzut generat au fost accesibile din punct de vedere financiar, zona
păstrându -și specificitatea de cartier al artiștilor.
Până în prezent, aceste atribute ale vechilor clădiri industriale (spații mari, tavane înalte,
ferestre supradimensionate) au evidențiat potențialul cultural al acestor edificii , astfel că pentru o
perioadă îndelungată conversia spațiilor industriale s -a conc entrat spre transformarea lor în
complexe de factură culturală și artistică.

2.3.1 Tate Modern Gallery, Herzog și de Meuron, Londra , Marea Britanie – 2000
Probabil cel mai emblematic și comentat model de conversie industrială este Tate Modern
Gallery, proiect al arhitecților e lvețieni Herzog și de Meuron , devenit ă de-a lungul timpului
sinonim cu conceptul de muzeu aflat într -un fost edificiu industrial.

Patrimoniul industrial în România – Oportunități și strategii de conversie
28

Figura 11 – Perspectiv ă Tate Modern Gallery33 Figura 12 – Secțiune clădire
In cei aproape 20 de ani in care clădirea a fost abandonată , aceasta nu și-a pierdut farmecul
sau valoarea de reper, turnul său alături de cupola catedralei St. John devenind emblematice .
Proiectul de conversie a fost finalizat în anul 2000 , având ca princ ipal obiectiv transformarea
unei uzine abandonate, Bankside Power Station , aflată pe malul râului T amis a, într-o zona cu
potențial cultural și economic pentru comunitatea orașului Londra .
Astfel, Herzog și de Meuron a u ales să consolideze caracterul urban al clădirii , fără a afecta
în mod semnificativ forma sa și permițându -i să rămână o piesă impunătoare și vizuală. Cea mai
vizibilă modificare exterioară este acoperișul așezat deasupra ce permite pătrunderea unei
canti tăți însemnate de lumină , un contrast orizontal cu coșul în vârf. Geometria minimă a
acoperișului și geamul translucid îl diferențiază clar de zidăria întunecată și zidăria detaliată a
fațadei originale.
Tranziția dintre vechi și noi nu este totuși întotdeauna evidentă. Cei doi arhitecți au păstrat
caracterul industrial al designului lui Scott, evitând intervențiile care ar fi putut distrage atenția
de observatorului de la operele de artă. Șinele de trepte grele, grilajele din fontă și podelele
nefinisate armonizează cu estetica originală. 34

33 https://www.archdaily.com/429700/ad -classics -the-tate-modern -herzog -and-de-meuron, pagină web
accesată pe 10.10.2018
34 https://www.archdaily.com/429700/ad -classics -the-tate-modern -herzog -and-de-meuron , pagină web
accesată pe 10.10.2018

Patrimoniul industrial în România – Oportunități și strategii de conversie
29

Figura 13 – Interior Tate Modern Gallery

Interior ul clădirii se caracteriza prin spații largi, înalte, suprafețe vitrate supradimensionate
ce permit o iluminare naturală bună a spațiu lui. Aceste atribute caracteristic e clădir ilor
industriale au putut fi utilizate în vederea creării unui spațiu expozițional de mari dimensiuni,
făcând perfect ă conversia edificiului într -un muzeu .
Din punct de vedere al impactului socio – cultural , aceasta intervenție a ajutat la promovarea
diverselor opere de artă în zona limitrofă construcției. De asemenea, din punct de vedere
financiar, dezvoltarea continuă a Londrei a condus la creșterea numărului de turiști , Tate Modern
Gallery devenind unul dintre cele mai vizitate muzee de art ă din lume.35

35 https://www.apollo -magazine.com/how -tate-modern -transformed -london -and-beyond/, pagină web
accesată pe 10.10.2018.

Patrimoniul industrial în România – Oportunități și strategii de conversie
30 În 2016, complexul a fost extins cu un nou corp de clădire . Aceasta marchează următoarea
fază de evoluție a galeriei Tate Modern, prin deschiderea unei noi clădiri cu 10 etaje la sud de
Sala Turbinelor, pe locul fostei Case Switch House , în vederea oferi rii unor zone dedicate
domeniilor artei plastice , cinematografiei și montajului de film .

Figura 14 – Noul corp de clădire
atașat comp lexului (2016)36

Acest exemplu de conversi e nu
s-a realizat prin răspunderea la o
necesitate reală a comunității arondate, ci s -a realizat în vederea atrag erii oameni lor și a unui
capital economic substanțial înspre orașul L ondra .37

2.3.2 Caixaforum Barcelona , Spania – 2002 și Caixaforum Madrid , Spania – 2007
Un alt exemplu emblematic al conversiei industri ale, prin transforma rea unui edificiu
abandonat într -o galerie de artă sunt centrele culturale Caixaforum, at ât cel aflat în Barcelona c ât
și cel din Madrid , Spania . Chiar dac ă cele două clădiri industriale se aflau în contextul unor orașe
dezvoltate din punct de vedere socio – economic , conversia a cestora s -a realizat pe abordări
diametral opus e.
In timp ce în Barcelona s-a urmărit păstrarea vechiului fond construit și adaptarea acestuia la
noua funcțiune , de centru cultural, în cazul c lădirii din Madrid s -a pus accentul nu pe valoarea
arhitectural ă a clădirii cât pe cea a nostalgiei trecutului .

36 https://www.archdaily.com/788076/tate -modern -switch -house -herzog -and-de-meuron , pagină web
accesată pe 10.10.2018.
37 https://www.archdaily.com/788076/tate -modern -switch -house -herzog -and-de-meuron , pagină web
accesată pe 10.10.2018.

Patrimoniul industrial în România – Oportunități și strategii de conversie
31 La fosta fabrica de textile di n Barcelona se observ ă o conversie la nivel funcțional , a cărei
extindere s-a realizat la nivelul subsolului , printr -un volum masiv ce coboar ă sub vechea
construcție, unind cele 2 corpuri . Acesta mai prezintă ș i o deschi dere către exterior , ca o
extindere a piațetei , care pătrunde în clădire .

Figura 15 – Piațeta din care
se face accesul în complexul
Caixaforum Barcelona 38

Complexul
arhitectural vizibil astăzi este
rezultatul unui proiect de
renovare, finalizat în 2002, după design -ul arhitectului japonez Arata Isozaki. Complexul de
clădiri , finalizat în anul 1911 , corespunde a arhitecturii flamboice tipice mișcării modernis te și a
fost recunoscută imediat ca o capodoperă arhitectonică . Cu toate acestea, fabrica a fost închisă în
1919, după o activitate de numai câțiva ani, iar clădirea sa a rămas inactiv ă timp de zeci de ani .
După închidere aceasta a fost folosită , mai întâi , ca depozit și ulterior ca secție de poliție
până când "La Caixa" a achiziționat -o în 1963 și, în cele din urmă, a luat decizia de a t ransforma
întregul complex într -un loc cultural contemporan.

38 https://www.inexhibit.com/mymuseum/caixaforum -barcelona -isozaki/ , pagină web accesată pe
10.10.2018 .

Patrimoniul industrial în România – Oportunități și strategii de conversie
32

Figura 16 – Detalii fațadă C aixaforum Barcelona ( clădirea construit ă în 1911) 39
Extensia a fost adaptată cu grijă la clădirea preexistentă, rămânând în același timp o
intervenție clar contemporană. Materialele adoptate – sticla, oțelul și marmura palidă – și formele
geometrice curate, adoptate de Isozaki, creează un dialog vizual intrigant cu arhitectura caldă și
exuberantă a clădirii lui Puig i Cadafalch.

Figura 17 – Copertin ă
complex Caixaforum
Barcelona. S ingura
intervenție existentă
deasupra nivelului solului40

39 https://www.inexhibit.com/mymuseum/caixaforum -barcelona -isozaki/ , pagină web accesată pe
10.10.2018 .
40 https://www.inexhibit.com/mymuseum/caixaforum -barcelona -isozaki/ , pagină web accesată pe
10.10.2018 .

Patrimoniul industrial în România – Oportunități și strategii de conversie
33 În cazul complexului din M adrid , sunt prezente elementele comune, foaierul urban și
funcțiunea de centru cultural tind s ă păstreze numai memoria locului prin fațadele vechi ale
termocentrale i. Interior ul face parte dintr -o clădire nou construit ă, ridicat ă de la cota solului
pentru a încuraja accesul vizitatorului, mărind permeabilitatea spa țiilor. Vechile anexe au fost
demolate pentru a permite construcția piațet e, dat fiind faptul c ă edificiul se afl ă în centrul
orașului , într-o zona destul de aglomerată din punct de vedere urban, cu străzi înguste. Separarea
structurii de la nivelul solului creează două lumi: una mai jos și cealaltă deasupra solului.
Complexul aflat sub nivelul solului oferă spațiu pentru un teatru sau o sala de spectacol, camere
de serviciu și mai multe locuri de parcare.

Figura 18 – Complex Caixaforum Madrid
Privind în ansamblu abordarea a celei de-a doua construcții , se poate considera că aceasta nu
reprezintă o conversie în adevăratul sens al cuvântului, deoarece spațiul interior și clădirea
original ă nu au fost transformate ci mai degrabă a fost reciclata fațada. De asemenea, adăugirea
de deasupra încearcă s ă continue clădirea folosin d o alt ă nuanță a cărămizilor față de fațad a
veche. 41
Aceste conversii, asemeni celei realizate la Tate Modern Gallery nu a vizat
refuncționalizarea clădirii axată pe necesitățile curente ale comunității, ci s -a realizat cu scopul

41 https://www.dezeen.com/2008/05/22/caixaforum -madrid -by-herzog -de-meuron/ , pagină web
accesată pe 10.10.2018 . (și ambele imagini)

Patrimoniul industrial în România – Oportunități și strategii de conversie
34 popularizării artei plast ice și atragerea unui număr cât mai mare de turiști în aceste zone
geografice cu mare impact în domeniul artelor. S -a negat, astfel, contextul social , păstrându -se
doar elementele cu impact asupra nostalgiei memoriei comune.

2.4 Reorientarea funcțională a strategiei de conversi e a patrimoniului industrial
Transformarea clădirilor industriale nefuncționale în complexe cu puternic caracter artistic și
cultural a reprezentat o perioadă în procesul de dezvoltare a ideii de conversie funcțională. Deși
inițial, aceste modificări de funcțiune păreau să rezolve problema clădirilor abandonate, în timp
s-a observat că aceste transformări nu pot răspunde necesităților comunității pe o perioadă
prelungită de timp, ci doar amânau momentul în care o nouă revitalizare se impunea.
În ultimii ani, conversiile industriale s -au axat pe rezolvarea unor probleme punctuale, fără a
șterge contextul istoric aferent edificiilor în cauză întrucât s -a pus accent pe păstrarea trecutului
și incorporarea acestuia în viața cotidiană a com unităților aflate într -o permanentă schimbare de
ideologie , cultură și capacități de inovație.

2.4.1 Conversie clădire industrială în ansamblu de locuințe, Marc Yonau, Paris,
Franța – 2016
Proiectul lui Marc Yonau implic a transformarea unei clădiri indu striale datând din secolul al
XIX-lea, din Paris, Franța, în 85 de unități de locuire sociale , o grădiniță care să dispună de un
spațiu pentru 40 de paturi, un spațiu comercial și o parcare. Clădirea existentă a fost construită pe
un plan trapez în jurul u nei curți acoperit e cu un acoperiș din sticlă de factură industrială .

Patrimoniul industrial în România – Oportunități și strategii de conversie
35 Figura 19 – Fațada clădirii Figura 20 – Secțiune ansamblu 42
Suprafețele suplimentare și clădirea mai mică adiacentă structurilor existente au condus la
crearea unui ansamblu eterogen, ale cărui stiluri diferite atestă perioadele succesive de
construcție. În 2009, Linkcity a achiziționat sit ul printr -o tranzacție de vânzare înainte de
finalizare a unui
proiect de
dezvoltare a
programelor
mixte, care
include o unitate
de locuit (casă de
pensionare) și
spații de închiriat ,
în partea nou
construită .

Figura 21 – Fațadă și perspectivă construcție nouă în cadrul curții interioare 43

Caracteristica emblematică a acestui proiect este îmbinarea cadrului existent cu cel nou
construit, implic ând reabilitarea părții existente , reinterpretarea și adaptarea acesteia la nevoile și

42http://aasarchitecture.com/2017/02/conversion -industrial -building -marc -younan -architectes –
eddy -vahanian.html , pagină web accesată pe 10.10.2018 . (ambele imagini)
43 http://aasarchitecture.com/2017/02/conversion -industrial -building -marc -younan -architectes –
eddy -vahanian.html , pagină web accesată pe 10.10.2018 .

Patrimoniul industrial în România – Oportunități și strategii de conversie
36 utilizările actuale ale comunității, precum și crearea de volume suplimentare pentru a umple
spațiile goale și neglijate.
Una dintre principalele
dificultăți întâmpinate a fost
ilumin area naturală
corespunzătoare a spațiului
interior, clădirea având pereții
exteriori destul de gro și. Clădirea
originală, cuprinsă între cei doi
pereți opaci a i edificiului
adiacent, acesta ofer ă doar două
fațade cu priveliști generoase.
Astfel, f ațadele cu vedere spre curte a u trebuit să fie modificată, prin îndepărtarea acoperișului
din sticlă și a barelor transversale de pe partea de sud, permițând astfel pătrunderea luminii și
oferind o viziu ne mai bună și o acustică îmbunătățită construcției .

Figura 22 – Curtea interioară fără acoperișul original din sticlă 44

Cealaltă fațad ă și-a păstrat majoritatea elementelor originale, fiind refăcut ă prin păstrarea și
adaptarea elementelor existente. Noi volume simple și contemporane au fost introduse la nivelele
inferioare , iar p artea superioară a fost reinterpretată cu vocabularul structurii cu panouri și cadre
din cărămidă expuse într -un ritm vertical.

44 http://aasarchitecture.com/2017/02/conversion -industrial -building -marc -younan -architectes –
eddy -vahanian.html , pagină web accesată pe 10.10.2018 .

Patrimoniul industrial în România – Oportunități și strategii de conversie
37

Figura 23 – Fațada principală după lucrările de conversie45

Apartamentele au fost proiectate pentru a oferi spații generoase, însorite. În duplexuri,
volumele se extind pentru a compensa constrângerile impuse de structura existentă, iar
circulațiile lor interioare sunt tra tate ca niște căi jucăușe, uneori dezvăluind puncte de vedere
neașteptate.

45 http://aasarchitecture.com/2017/02/conversion -industrial -building -marc -younan -architectes –
eddy -vahanian.html , pagină web accesată pe 10.10.2018 .

Patrimoniul industrial în România – Oportunități și strategii de conversie
38

Figura 24 – Interior apartamente 46

2.4.2 The Nantes St . Nazaire Higher School of Fine Arts , Franța, Franklin Azzi
Architecture – 2018
Școala superioară de arte St. Nazaire din Nantes, Franța , selectată în categoria clădirilor
civile și culturale din cadrul premiilor Dezeen 2018 , oferă facilități de studiu pentru 500 de
studenți , în cadrul celor două depozite industriale convertite astăzi sub forma unei școli .
Arhitectura lu i Franklin Azzi a transformat sit ul inițial abandonat pentru a se potrivi cu nou a sa
funcțiune precum și pentru a proiecta împrejurimile publice înconjurătoare , pentru a crea noi
străzi pietonale, pasa rele și o esplanadă a artelor.

Figura 25 – Fațada pri ncipală a șc olii
superioare de arte St. Nazaire, Nantes, Franța

Proiectul face parte dintr -un master plan
mai amplu pentru întinerirea unui fost
amplasament industr ial din cartierul Île de
Nantes . Astfel că 26.000 de metri pătrați de

46 http://aasarchitecture.com/2017/02/conversion -industrial -building -marc -younan -architectes –
eddy -vahanian.html , pagină web accesată pe 10.10.2018 .

Patrimoniul industrial în România – Oportunități și strategii de conversie
39 depozite vor fi transformate într -un nou campus cultural, care va include școala împreună cu
Universitatea Nantes, birouri de creație , ateliere de artiști și o unitate de catering.
Arhitecții au ales să păstreze doar structura d in oțel a clădirilor originale, ceea ce a permis
deschiderea spațiilor interioare și reamenajarea acestora sub structura acoperișului. Profilul
acestuia este din poli carbonat și păstrează forma caselor originale. La un capăt, structura
formează un baldachi n care adăpostește un spațiu public în aer liber ce funcționează ca o
esplanadă.

Figura 26 – Structura
principală cu acoperișul de
poli carbonat 47

Cadrul enorm al clădirii
separă spațiile interne în două jumătăți distincte, care sunt aranjate de -a lungul fiecărei părți a
unei străzi centrale. Carcasa din policarbonat , ce se înfășoară în jurul volumelor , se oprește la
patru metri deasupra solului, iar secțiunile încastrate de mai jos încorporează ferestre ce oferă
vederi spre și din diferite spații.
Fațadele de nord și de sud prezintă o succesiune alternantă de suprafețe opace și
transparente, care răspund cerințelor de iluminare și de confidențialitat e ale camerelor din
interior. Facilitățile sunt distribuite pe o gamă largă de volume imbricate de -a lungul ambelor

47 http://aasarchitecture.com/2017/02/conversion -industrial -building -marc -younan -architectes –
eddy -vahanian.html , pagină web accesată pe 10.10.2018 . (ambele imagini)

Patrimoniul industrial în România – Oportunități și strategii de conversie
40 laturi ale coridorului central. Aceste structuri auto -portante sunt în întregime independente de
fațadele și cadrul existent, permițându -le să formeze și o carcasă izolatoare interioară.

Figura 27 – Detaliu fațadă Figura 28 – Interiorul refăcut 48
Esplanada de la capătul de vest al clădirii oferă acces la spațiile publice, inclusiv hol de
acces , un spațiu de expoziție, o bibliotecă și o sală de calculatoare. La fiecare nivel, diferitele
pasaje și pasarele care leagă cele două volume de deasupra stră zii central e oferă spații de rupere
care funcționează ca o prelungire a sălilor de clasă , locuri ce pot deservi ca spații de întâlnir e
informa le.
Conversia prezentată anterior împreună cu transformarea în spațiu locativ a fostei clădiri
industriale din Paris, sunt modele de refuncționalizare a unor edificii abandonate, pornind de la
contextul și necesitățile curente ale comunității vizate.

3. Perspective de revitalizare și conversie pentru Florești , Prahova
Clădirile industriale a u reprezentat, atât la momentul edificării cât și ulterior, un reper spațial
și temporal al parcursului istoric de transformare al unui oraș. Capacitatea de a rezista în timp
coroborată cu funcționalitățile îndeplinite facilitează înțelegerea evenimentelor trecute și
prezent e și crearea unei viziuni asupra posibilităților de dezvoltare ulterioară .
În momentul în care construcțiile industriale funcționale sunt abandonat e, importanța
strategică scade, lăsând „ goluri citadine și cotidiene , măcinate de mecanismul timpului și expuse

48 http://aasarchitecture.com/2017/02/conversion -industrial -building -marc -younan -architectes –
eddy -vahanian.html , pagină web accesată pe 10.10.2018. (ambele imagini)

Patrimoniul industrial în România – Oportunități și strategii de conversie
41 pericolului uitării ” 49. Totuși, valoare a patrimonial ă se datorează elementelor emblematice
specific perioadei folosite în procesul de construcție .

3.1. Valoarea județul Prahova în industrializare
„În gingașul oraș întins pe pământul sub care clocotește în adânc aurul negru (…). Îmi
închipui că din avion, orașul arată ca un imens tort de nuntă garnisit multicolor (…) Rezervoarele
de petrol semănând cu balene lăfăindu -și burta albă la soare, sondele înalte ca plopii (…)“ 50.
Unul dintre c ele mai important e nuclee industrial a atât în trecut cât și î n prezent este județul
Prahova , al care reședința reprezintă apexul dezvoltării pe mai multe tipuri de industrie , cum ar fi
cea chimică, textilă alături de cea extractivă și de prelucrare a produselor petroliere .
Apariția localității Ploiești este confirmată prin atestarea ca târg într-un hrisov semnat d e
domnitorul Mihai Viteazu în 1597. Totuși, există atestări conform cărora încă de la începutul sec
XVI în acea zonă geografică se regăsea o așezare meșteșugăreasca care desfășura schimburi
comerciale cu orașul Brașov . Aceste activ ități econ omice ș i meșteș ugărești precum ș i viitoarea
expansiune a localității este dat ă de poziționarea geografice, aflându -se la intersecția dintre două
drumuri c e leagă actuala capitală a țării de zona Transilvaniei . 51
Revoluția industrială a conturat noi perspective de dezvoltare a vechii așezări
meșteșugărești, proiectând asupra comunității importanța extragerii și prelucrării „aurului
negru”, omniprezent în această regiune. De asemenea, creșterea importanței resurselor petroliere
în alte zone ale lumii au facilitat și mai mult transformarea localității Ploiești. Astfel, î n 1857 ,
domeniul petrolier și de rafinare a acestui tip de resursă naturală a impus apariția unui noi tip de
instalații care să răspundă necesităților generate de această industrie. Acest tip de instala ție de
rafinare va deveni, în următoarea perioadă, arhetipul rafinăriei românești .
Aceas tă primă distilerie, cunoscută și sub numele de "fabri ca de gaz", a început să
funcționeze la Râfov, din inițiativa fraților Teodor și M arin Mehedințeanu . Cei doi au
implementat conceptul distilării pe cale industrială a petrolului î n ved erea obținerii gazului

49 Lakatos Andrei Eugen – Conversia in context. Despre regenerarea spațiilor industriale , Editura Arhitext,
2017, pag. 13.
50 Delavrancea Cella – articol publicat în revista „Contemporanul“ , 1975.
51 Vasile Lucian – Orașul sacrificat. Al Doilea Război Mondial la Ploiești , Editura AEDU, București 2014.

Patrimoniul industrial în România – Oportunități și strategii de conversie
42 lampant, utilizând echipamente importate din Franța și Germania. Chiar daca a reprezentat o
noutate din punct de vedere tehnologic pentru perioada respectivă, instalația ar p utea fi
considerată rudimentară în comparație cu rafinăriile existente în prezent, întrucât procesul de
rafinare se baza pe cazane de fontă, încălzite la foc de lem ne.
În pofida tehnologiei încă nedezvoltate , cei doi frați reușeau să producă în medie 7.5 t
produs petrolier rafinat / zi, acesta fiind folosit în principal pentru iluminarea stradală a orașului
Bucureștiului, începând cu 1 aprilie 1857 ( capitala țării a fost primul oraș iluminat cu petrol
lampant ), și ulterior a Ploieștiul ui,
începând cu anul 1860.

Figura 29 – Macheta rafinărie
Mehedințeanu (1867) 52

Astfel în perio ada interbelică, Ploieștiul va fi cunoscut sub num ele de “capitala aurului
negru” , industria petrolieră dezvoltându -se atât în oraș câ t și de a lungul văii Prahovei , dat fiind
faptul că zona a beneficiat de importante investiții străine . Până la începutul celui de al Doilea
Război Mondial, România are o producție de petrol de aproximativ 5 ori mai mare decât țări din
vestul Europei , precum Germani a, Marea Bri tanie, Franța sau Italia.
Rapiditatea cu care s -a dezvoltat industria a afectat și demografia județului Prahova, în
deosebi, datorită nevoii de mână de lucru cât și apariția unor valuri migratoare din diferite zone
ale Europei. Printre populațiile migratoare care au pătruns în județul Prahova se regăseau experți
și finanțatori străini care au fost atrași de polul industrial ș i de potențialul de a deven i un centru
industrial de importanță european ă. Astfel, la sfârșitul secolului XIX – începutul seco lului XX s –

52 Murgescu Bogdan, Cazan Marius, Maier Valentin – Istoria energiei în România , Editura Noi Media Print, 2012,
pag 24.

Patrimoniul industrial în România – Oportunități și strategii de conversie
43 a observat o creștere de la peste 50 mii de locuitori , înaintea Primului Război Mondial , la peste
75 mii în perioada interbelică și ajungând mai apoi la peste 100 mii , în perioada postbelică. 53
În secolul XIX, produsele petroliere rafinate erau utilizate sub formă de gaz lampant în
iluminatul public, mai ales datorită intensității mai mari a luminii rezultate și a faptului că nu
produceau cantități mari de fum. Odată cu apariția energiei electrice ș i dezvoltarea unor noi
sisteme de iluminat strad al, necesitatea de gaz lampant a scăzut considerabil. Totuși, dezvoltarea
industriei transporturilor, apariția automobilului și popularizarea sa a permis continuarea
utilizării de produse petroliere rafina te.
Aceste premise au condus la dezv oltarea unei varietăți de activități econ omice și comerciale
în zona Ploieștiului și a județul ui Prahova , fapt ce a avut impact și asupra aspectelor de viață
socială și demografice a comunității respective . Astfel, în secolul XIX, după modelul englez, în
zonele bogate î n resurse naturale au apărut primele elemente arhit ecturale industriale angrenate
în prelucrarea de țiței, precum mici distilerii care odată cu dezvoltarea industrială au fost extinse
și trans formate î n uzine.

Figura 30 – Instalațiile extractive de pe valea Prahovei.
Turnurile aparținând companiilor americane sunt de tip schele
deschise, în comparație cu cele europene care erau acoperite cu
placaje de lemn. 54

Odată cu creșterea folosirii țițeiului în industria mecanică și auto mobilistică, locul celor 29
de fabrici de dimensi uni reduse din județul Prahova va fi preluat de societăți puternice, precum
Societatea Româno -Americană, Astra Română, Vega etc., care au putut tine pasul cu dezvoltarea

53 Budescu Alexandru – Ploieșt i. Documentări demografice, istorice, economice , Biblioteca Urbanistică a
Municipiilor, Ploiești, 1934 .
54 http://romaniainterbelica.memoria.ro/judete/prahova/ , pagină web accesată pe 05.10.2018

Patrimoniul industrial în România – Oportunități și strategii de conversie
44 entităților capitaliste avute ca exemplu: Standard Oil, Seneca Oil Company ș i Pacific Coast Oil
Company. 55
În ceea ce privește micile fabrici de gaz, întâlnite în mediul rur al, importanța lor scade din
cauza lipsei spațiilor și dotărilor necesare, fapt ce conduce la imposibilitatea păstrării ritmului și
a capacității de a prelucra țițeiului aferente marilor companii din acest domeniu.
În perioada interbelică , județul Prahov a ocupa primul loc pe țară la extracția și distilarea
produselor petroliere , iar celelalte domenii în care se mai remarcă această zonă geografică sunt
cele de metalurgie, sticlărie , tăbăcărie , cherestea și materiale de construcții , fabrici de bere ș i
băuturi spirtoase.
Motorul principal al județului industrial Prahova a fost dintotdeauna orașul Ploiești, datorită
adaptabilității și transformărilor prin care trece de -al lungul secolelor XVIII – XX. Astfel, orașul
schimbă domeniul economic principal, de la o putere economică în regiune datorată schimburilor
comer ciale întreprinse mai ales de populația evreiască la o societate bazată pe industria extracției
și prelucrării produselor petroliere . De asemenea, prosperitatea „capit alei aurului negru” s -a
dator at angrenării în noua industrie specifică zonei a comunități lor limitrofe : Câmpina, Plopeni
Florești și Podeni , precum și datorită diverselor exploatări de gaz din Aricești, Băicoi, Boldești,
Buștenari și Moreni.
Alte activități industriale adiacente ce s-au dezvoltat în această perioadă sunt: exploatarea de
gaze naturale și a cărbunelui, industria chimică, cariere de piatră și de exploatare a sării. Acestea
se desfășurau pe întreg teritoriul județului , în localități precum : Aricești , Băicoi, Boldești ,
Buștenari , Câmpina, Filipeștii -de-Pădure, Moreni, Opăriți , Păulești , Telega, Țintea , Urdești și
Urlați . Astfel, pentru exploatarea de gaz natural existau 3 mine de lignit la Filipeștii -de-Pădure și
Urlați ; în Câmpina ș i Aricești s-a dezvoltat industria chim ică; la Bușteni , Scăeni, Vălenii -de-
Munte industria celulozei; iar carierele de a rgilă pentru cărămidă, țiglă, olane , etc. se regăseau la
Blejoi și Pleașa ; carierele de m arnă la Comarnic și Provița și cele de n isip la Azuga, Blejoi și
Frânghiești; cariere de pietriș la Azuga, Blejoi și Pleașa . Alte mine, cum ar fi cea de piatră pentru
fabricarea cimentului se afla la Azuga; cea de piatră d e râu, piatră de gresie precum și cea mai
mare salină din Europa se afla la Slănic Prahova. Pe lângă acestea, se regăsea u și alte domenii

55 Antonescu Niculae Napoleon – Scurt istoric al industriei de petrol și gaze din România , Univer sitatea Petrol și
Gaze Ploiești.

Patrimoniul industrial în România – Oportunități și strategii de conversie
45 cum ar fi prelucrarea lemnului în cele 17 fabrici de cherestea și mobilă; 4 fabrici de sticlă , la
Brazi, Azuga și Bucov, și o fabrică de acumulatori electrici la Mislea. 56

3.2. Evoluția contextului local și parcursul industrial al locali tății Florești
Amplasamentul c omunei Florești a fost unul benefic dezvoltării sale, aflându -se pe ruta
comercială care lega localități le Brașov, Câmpina și Ploi ești, fiind î n apropierea văii râului
Prahova fapt c e a determinat crearea unei așezări cu diverse activități în domeniul economice și
de valorificare a resurselor naturale și subterane de care aceasta dispunea .
Din izvoarele istorice cartografice s-a putu t observa că din secolul XVIII până în XIX
localitatea Florești își păstrează micile dimensiuni, acest fapt subliniază încă o dată importanța pe
care a avut -o revoluția industrială asupra vieții de zi cu zi a comunității preponderent
meșteșugărești . Din punct de vedere al populației , conform recensământului din 1930, județul
Prahova avea un număr total de 478. 007 locuitori, din care numai localitatea Floreșt i avea 63.759
locuitori , fiind a doua așezare ca dimensiune după Ploiești . 57
Localitatea s-a dezvoltat precum orice altă așezare ce a avut ca formă principală de
economie agricultura, primele hărți care -i atestă existența datează încă din 1791. Așadar , nu se
poate vorbi despre model de transformare și de dezvoltare propriu -zisa fără o analiză cantitativă
și calitativă a construcțiilor industria le, având în vedere faptul că nu se poate pune în discuție
dezvoltare a urbană a localității Florești până în momentul apariției necesitații forței de muncă
aferente .

Figura 31 – Hartă zona Florești,
1790 58

56 Gusti Dimitrie – Enciclopedia României. Volumul II – Țara Românească , Editura Imprimerie Naționale.
57 http://www.primaria -floresti.ro , pagină web accesată pe 01.10.2018.
58 https://mapire.eu/en/geoname/romania/romania -798549/ , pagină web accesată pe 01.10.2018.

Patrimoniul industrial în România – Oportunități și strategii de conversie
46

Înainte de apariția edificiilor industriale , singurele repere arhitectonice ale localității er au
biserica din 1640 ctitorită de Mihai Spătarul, din Călinești , și Conacul Mavroș Can tacuzino cu
capela aferentă (1821 – 1825).
Aceste construcții au dobândit o
valoare istorică considerabilă
de-a lungul timpului, fiind
prezervate și în ziua de astăzi .

Figura 32 – Hartă zona Florești, 186959

Se sesizează astfel că la sfârșitul secolului XIX, localitatea Florești a suferit o segregare
socio-economică și demografică î ntre spiritul industrial care împingea localitatea spre viitor și
valorile cvasi -tradiționa liste ale unei așezări specifice rurale. Acest fapt se evidențiază și în
patrimoniul specific, astfel întâlnindu -se deopotrivă edificii cu caracter practic , precum instalații
de extracție și prel ucrare a țițeiului , si edificii cu un puternic caracter artistic, precum palatul
Micul Trianon. Această segregare a avut un efect nociv asupra zonei, întrucât finalizarea unui
edificiu cu potențial arhitectural valoros nu a putut fi terminat din cauza înce perii primului război
mondial .
După apariția societății franco -române a petrolului din Cîmpina , fondată de C. Colibăș anu și
I. Yillaeraș, s -a realizat prima con ductă de transport al produselor petroliere între Plopeni și
Buștenari. De asemenea, în aceeași perioadă s -a înființat și o societate pentru industria petrolului
în Florești, aducând astfel în prim plan mica localitate. Această societa te fondată în 1899

59 https://mapire.eu/en/geoname /romania/romania -798549/ , pagină web accesată pe 01.10.2018.

Patrimoniul industrial în România – Oportunități și strategii de conversie
47 prelucra 20.000. 000 kg țiței provenit de la Buștenari și producea de la petrol la benzină, ulei și
alte produse reziduale . Această fabrică beneficia de un laborator de chimie și o instalație de
rectificat a benzinei cu mult înainte ca ț ițeiul să fie utilizat la scară industrială . 60
La începutul secolului XX , în localitate va fi construită o termocentra lă în vederea acoperirii
necesarului energetic al exploatărilor petroliere din zonă. În anul 1921, s -a decis că acesta va
funcționa pe păcură și gaze și va fi poziționată la intersecția liniilor electrice, legând
termocentrala Florești de Câmpina, Ploiești și Moreni. Clădirea ridicată avea trei etaje și
încorpora un circuit hidrotehnic cu baraj pe râul Prahova.61 Ulterior, în tre anii 1938 – 1939, în
Florești se va construi și o fabrică de producere a anvelopelor, bazându -se pentru aceasta doar de
forța de muncă disponibilă pe plan local.62
În cazul localității Florești nu se poate discuta despre o faza de dezindustrializare propriu –
zisă, asemeni celorlalte orașe ale ță rii. Astfel, după anii 1990, zona Prahovei nu a urmat modelul
altor așezări î n care indus tria a dispărut brusc , ci doar s -a manifestat un dezinteres al populației
privind acest sector. Totuși, interes ul investitorilor străini a avut un impact major, întrucât au
privit reminiscențele industrializării forțate specifice perioadei comun iste ca pe o oportunitate de
a și lărgi capabilitățile de producere ș i de a reduce a costurile.
Problema principală care a apărut î n acest sector a fost cel al lipsei forței de munca
calificate , odată cu teh nologizarea adusa de secolul XXI , întrucât populația și-a îndreptat atenția
spre alte domenii de specializare coroborată cu desființarea școlilor profesionale ș i a licee lor cu
profil tehnologic, fapt ce a condus la creșterea deficitului specialiștilor în domenii industriale .
De asemenea, schimbările apărute după anii 1990 au permis și valorificarea vechilor
complexe industriale, cum ar fi cazul fabricii de anvelope V ictoria . Aceasta a fost reconstruită și
modernizată, făcând acum parte din grupul de fabrici Michelin. Totuși, termocentrala s-a
transformat, odată cu închiderea sa din 1977, în spațiu abandonat , fără nici o intenție de a fi
repusă în funcțiune. S -a luat, la acel moment, decizia de dezafectare a construcției, întrucât s -a
considerat că respectivul complex nu mai este necesar fabricii de prelucrare a pro duselor
petroliere.

60 Antonescu Niculae Napoleon – Scurt istoric al industriei de petrol și gaze din România , Universitatea Petrol și
Gaze Ploiești.
61 Prager Emil – Betonul armat în România , Editura Tehnică, 1979.
62 Reportaj „Construirea și vizita Uzinei Victoria Floreș ti”, arhivă video.

Patrimoniul industrial în România – Oportunități și strategii de conversie
48 În 1991, în Florești se deschide fabrica de prelucrare a pieselor și agregatelor specifice
domeniului extragerii și prelucrării produselor petroliere. Acesta companie a continuat
dezvoltarea zonei, dar asemeni tuturor centrelor industri ale din țară s -a confruntat cu probleme
de identificare a resurselor umane cu pregătire în acest domeniu. De asemenea, dezinteresul față
de industrie ș i față de noile oportunități au condus la mișcări migratoare a populației că tre alte
orașe și alte domenii de activitate. Î n cazul tinerilor , migrarea că tre orașele aflate în proximitate ,
precum Câ mpina sau Ploiești , s-a datorat în deosebi oportunităților de continuare a studiilor,
alături de dezvoltare personală și profesională a acestora .
Tot acest d eficit de personal a impus companiilor să găsească soluții, pentru început,
provizorii de rezolvare a problemei. Astfel, procesul de selecție și de angajare a forței de muncă
necesare se realizează la nivel național, în încercarea de atragere a oamenilor p regătiți în
domeniile de interes din alte zone geografice. Totuși, pe termen lung. Această soluție nu este
viabilă, fiind necesare planuri și strategii concrete de pregătire a tinerilor în concordanță cu
necesitățile unei economii de piață funcționale.

3.3. Industria energetic ă. Dezvoltarea programului arhitectural al termocentralei
Primele încercări de transformare a resurselor naturale în energie în vederea ușurării munc ii
le întâlnim în domeniul agricol , unde necesitatea de a prelucra grânele în făină a impus găsirea
unor soluții viabile de mișcare a unor pietre de mari dimensiuni . În perioada veche , își face
apariția programul arhitectural , reprezentativ acestei îndeletniciri, cunoscut sub denumirea de
moar ă, ce avea un caracter vernacular specific pe rioadei și se folosea de forța râurilor sau a
vântului pentru a mișca bolovani i. De asemenea, descoperir ea focului a permis omul ui să-și
îmbun ătățească condițiile de viață și nivelul de siguranță resimțit față de mediul înconjurător .
Astfel, de -al lungul istoriei s -au folosit diverse metode și mijloace de păstrare și dispersie a
luminii focului, precum lampa cu ulei, lumânarea și lampa cu gaz valorificată în secolul al
XVIII -lea mai ales pentru iluminatul stradal. 63
Cu toate c ă iluminatul pe gaz s -a răspân dit cu rapiditate în toate zonele urban e dezvoltate ,
apariția energiei electrice a reprezentat adevăratul moment de impact major al secolului XIX,

63 Murgescu Bogdan, Cazan Marius, Maier Valentin – Istoria energiei în România , Editura Noi Media Print, 2012.

Patrimoniul industrial în România – Oportunități și strategii de conversie
49 noaptea deven ind o continuare a zilei. În celălalt capăt al lumii, Nikola Tesla teoretiza, testa și
implementa la o scară relativ largă, metode de generare și transport a curentului alternativ,
demonstrând că această tehnologie poate avea aplicabilitate în domeniul iluminatului public.
Celebru este, de altfel, experimentul realizat în anul 1893 , unde acesta demonstrează că invenția
sa este capabilă să transmită impulsurile electrice către becurile aflate pe un câmp.
Pe lângă utilizarea în iluminat, energia electric ă a jucat un rol important și în evoluția
transporturilor . Tot datorită cercetărilor întreprinse de Tesla, în America anilor 1930 , apar
primele automobile bazate pe motoare electrice, nepoluante și silențioase. În spațiul românesc,
primele motoare electrice folosite în transporturi se găseau la tramvaie le ce au înlocuit treptat
caleștile trase de cai. 64

Figura 33 – Tramvai tras de cai , București 65 Figura 34 – Tramvai electric, București 66
Datorit ă descoperirii curentului alternativ , la nivel arhitectural s -a constatat necesitatea
apariției de noi forme care să acomodeze funcțiunile de producere și de transmitere a energiei
electrice . Astfel, apariția și dezvoltarea acesteia a generat un nou program arhitectural – centrala
electrică. În 1882 , în București, pe locul actualei Bibliotecii Centrale Universitare, își începe
activitatea prima termocentral ă din țar a noastră , capabilă să generează curent continuu utilizând
cazane cu abur ce era mai apoi distribuit printr -o rețea aeriană, montată pe st âlpi de lemn, către
consumatorii săi : Palatul Regal de pe Calea Victoriei, Grădina Cișmigiu și Teatrul Național. În

64 Asociația inventatorilor independenți – Nikola Tesla. Generatorul de c urent alternativ, energie electrică, bobină,
electricitate, electromagnetism (http://www.inventatori.ro/nikola -tesla -generatorul -de-curent -alternativ -energie –
electrica -bobina -electricitate -electromagnetism/ )
65 https://www.descopera.ro/cultura/14912899 -panica -creata -de-introducerea -primului -tramvai -electric -in-
bucuresti -avea -culoarea -verde -circula -si-astazi -tot-pe-acelasi -traseu
66 Bădiță Claudiu Mih ai – Istoria producției de energie electrică în România , 2017 .

Patrimoniul industrial în România – Oportunități și strategii de conversie
50 ceea ce privește curentul alternativ , prima termocentrală construită pentru distrib uția energiei
electrice în veder ea folosirii exclusiv pentru iluminatul public stradal a fost cea deschisă la
Timișoara , în noiembrie 1884. De asemenea, prin construcția acestei centrale electrice s -a pus
bazele Sistemului Electroenergetic Național. 67
3.3.1 E voluția programului arhitectural al termocentralei . Morfologie și sintax ă
Construcția de centrale de producere a energiei electrice a devenit o necesitate odată cu
creșterea nevoi i de alimentare a complexelor industriale , pentru transporturi și nu în ultimul rând
pentru iluminarea stradală a așezărilor urba ne. Primul ora ș ce a beneficiat de un serviciu public
de iluminat folosind energia electrică a fost Timișoara , începând cu anul 188 4. Această
îmbunătățire a condițiilor din fabrici și a vieții cotidiene a impus dezvoltarea arhitectur ii
industrială.
Primele construcții moderne , ce aveau rol de centrale energetice , au apărut în România după
anul 1900 , când a devenit posibilă transportul energie i (curent ului alternativ) pe distanțe le
considerabile ce uneau diferite zone urbane. P rimele edificii industri ale de acest tip fiind
termocentrala din C âmpina (1908), Grozăvești (zona Bucureștiului) și Arad (1910) . 68

Figura 35 – Schema generală a unei termocentrale

67 Bădiță Claudiu Mihai – Istoria producției de energie electrică în România , 2017
(https:// romania594.blogspot.com/2017/12/istoria -productiei -de-energie -electrica.html ).
68 Prager Emil – Betonul armat în România , Editura Tehnică, 1979.

Patrimoniul industrial în România – Oportunități și strategii de conversie
51 În ceea ce privește construcția clădirilor menite să deservească acest tip de funcțiune,
anterior anului 1910, erau folosite structurile de zidărie din piatră sau cărămidă . Această
abordare s-a schimbat odată cu introducerea betonului armat întrucât acesta oferea o rezistență
sporită și facilita posibilitatea generării de noi tipuri de forme care să acomodeze nevoi lor
programului arhitectural industrial: fundații, cazane, conducte, turnuri de răcire, coșuri de fum și
lucrări hidrotehnice de alimentare. De asemenea, p roiectanții au optat pentru folosirea unor
element e constructive cât mai robust e, pornind de la premisa că edificiul trebuie să reziste
utilizării prelungite deși la momentul respectiv aceștia nu cunoșteau încă efectele vibrațiilor
mecanice transmise de motoarele de tip diesel.
Având în vedere beneficiile aduse ca urmare a utilizării acestui material complex, toate
lucrările executate după finalizarea primului război mondial au fost ridicate folosindu -se
preponderent beton ul armat. În constru cția centralelor termoelectrice, a fundațiilor pentru mașini
industriale dar și p entru anexe le hidrotehnice, betonul armat a fost materialul cel mai des folosit
de inginerii român i, având susținători încă de la apariția sa în România . Acesta a fost preferat în
detrimentul scheletul ui structural metalic al programelor arhitecturale industriale folosit e în țările
occidentale, precum Marea Britanie, Franța sau Statele Unite. 69
Soluțiile cerute de aceste noi programe arhitecturale vizau : calculul cadrelo r de susținere ,
dimensionarea silozurilor de cărbuni (la centralele care utilizau cărbune), construcția planșeelor
rezistente la sarcini utile mai mari, dimensionarea acoperișurilor la deschideri mai mari decât
cele uzuale (20m) , calculul și dimensionarea la vibrații a fundațiilor , calculul stâlpilor înalți și
foarte înalți , calculul tuburilor de răcire precum și al conductelor sau bazinelor de apă, precum și
impermeabilizarea acestora în cazul terenurilor inundabile.

3.3.2 T ermocentrale . Exemple , inovații și implementări în Romania
Termocentralele construite în perioada 1918 – 1930 de la Grozăvești, Filaret, Câmpina,
Sibiu, Constanța, Șoricani – Cluj–Napoca, Timișoara și Florești au reprezentat răspunsul firesc la
necesitățile industriei în plină expansiune. Pentru a se putea înțelege modul de funcționare și

69 Prager Emil – Betonul armat în România , Editura Tehnică, 1979.

Patrimoniul industrial în România – Oportunități și strategii de conversie
52 curentul arhitectural industrial aferent perioadei s -au analiza t 3 construcții emblematice, precum:
termocentrala Schitu –
Golești (zona Muscel),
Șoricani – Aghireș (Cluj)
și Florești (Prahova).

3.3.2.1
Termocentrala Schitu –
Golești
Termocentrala Schitu – Golești, a fost proiectată pentru 3 unități cu turbine și 4 cazane, o
stație de transformare, precum și lucrări anexe de alimentare cu apa din râul Târgului (captare
canale, bazine de pompare și decantoare). Construcția a fost începută în 1929, terminată la
începutul anului 1930 și dată în funcțiune în vara aceluiași an.

Figura 36 – Termocentrala Schitu –Golești, 1930
70

Arhitectura sitului termocentralei cuprindea
stația exterioară de înaltă tensiune, atelierul de
transformatoare, sala cazanelor (cu silozuri de
cărbuni) ce avea o deschidere de 32.70 m etri, o
lungime de 38.80 metri și o înălțime de 25 metri,
precum și o sala a mașinilor ce avea o deschidere
de 20 metri, o lungime de peste 40 metri și o
înălțime de 22 metri. Totodată , pentru executarea
acestui complex au avut loc și lucrări hidrotehnice

70 Prager Emil – Betonul armat în România , Editura Tehnică, 1979.

Patrimoniul industrial în România – Oportunități și strategii de conversie
53 pe râul Târgului , adică, canal de aducțiune, bazine de po mpare și canal de scurgere , împreună cu
lucrări le de canalizare și instalații le electrice.

Figura 37 – Interior al termocentralei Schitu – Golești, 1930 71

Proiectul structurii a fost elaborat de ing iner Emil Prager și a fost executat în totalitate din
beton armat – prin asta se înțelege că nu doar structura de rezistență a fost realizată din acest
material precum și închiderile. Finisajele exterioare au fost realizate din cărămidă aparentă și
blocuri pre fabricate din beton.

Figura 38 – Planul general al termocentralei 72

71 Prager Emil – Betonul armat în România , Editura Tehnică, 1979.
72 Prager Emil – Betonul armat în România , Editura Tehnică, 1979.

Patrimoniul industrial în România – Oportunități și strategii de conversie
54 Structura sălii cazanelor este una de tip cadru , având deschideri de peste 7.5 metri pe 15
metri cu o înălțime de 18 m etri, acestea susțin ând planșeul benzilor de alimentare și a silozurilor
de cărbune . Stâlpii interiori susțin și grinda unui pod rulant, acest planșeu al acoperișului fiind
alcătuit din grinzi și plăci de beton armat ce a fost prevăzut cu luminatoare și ferestre în panoul
centra l.

Figura 39 – Secțiune transversală a sălii cazanelor 73

Figura 40 – Secțiune longitudinală de
reprezentare a sălii turbinelor și a
cazanelor 74

73 Prager Emil – Betonul armat în România , Editura Tehnică, 1979.
74 Prager Emil – Betonul armat în Român ia, Editura Tehnică, 1979.

Patrimoniul industrial în România – Oportunități și strategii de conversie
55 În ceea ce privește sala turbinelor , de remarcat a fost faptul că sistemul structural folosit
(cadre din beton armat) era adaptat după centrala construită la Florești. Traveea era însă de 5
metri, iar stâlpii ce susțin grinda podului rulant , precum și bolta acoperișului , sunt realizați din
arce și tiranți betonați. Tot prin comparație cu centrala din Florești , clădirile au avut un tratament
al fațadelor mai auster , cu un puternic caracter industrial . Aceasta avea învelitorile izolate cu
hidroizolații bituminoase, tâmplăria este realizată din metal și elementele structurale din beton ,
peste care se regăsea un finisaj simplu tip tencuială.
Tot ansamblul de la Schitu – Golești avea fundații în stratul aluvionar al râului Tîrgului ,
fundația fiind tip tă lpi late din beton armat ce asigur au rezistenț a la presiuni sub 2 kgf / cm2.
Fundațiile morilor de măcinare, pompelor și a turbo -alimentatoarelor au fost executate separat și
dimensionate la valorile cunoscute ale vibrațiilor rezultate .
Un aspect importan t de menționat este faptul că b etonul armat folosit la ridicarea edificiului
a fost realizat din agregate locale și turnat monolit. 75
3.3.2.2 Termocentrala Șor icani – Aghireș

Dezvoltarea orașului Cluj – Napoca a atras după sine și apari ția elem entelor care s ă susțină
expansiunea atât demograf ică cât și cea econ omică, așa cum a fost cazul termocentra lei Șoricani
– Aghire ș, aflat ă la 28 km de oraș, a liniei de transport a energiei și a stației de transformare.
Proiectul acesteia a fost întocmit de către inginerul Emil Prager , în vara anului 1930 . În același
an au fost demarat e și lucrările de edificare . O primă etapă a fost legarea sitului de gara Aghireș ,
printr -o linie de cale ferat ă care s ă permită , mai întâi, transportul materialelor de construcție , și
ulterior finalizării lucrărilor , dezvoltarea căii de transport pentru materiile prime.

75 Prager Emil – Betonul armat în România , Editura Tehnică, 1979.

Patrimoniul industrial în România – Oportunități și strategii de conversie
56

Figura 41 – Termocentrala Șoricani – Aghireș , în construcție la 1 octombrie 1930 76

76 Prager Emil – Betonul armat în România , Editura Tehnică, 1979.

Patrimoniul industrial în România – Oportunități și strategii de conversie
57

Figura 42 – Plan general al termocentralei77

77 Prager Emil – Betonul armat în România , Editura Tehnică, 1979, pag. 174.

Patrimoniul industrial în România – Oportunități și strategii de conversie
58 Structura ansamblului a fost realizat ă din beton armat , închisă la exterior cu o zidărie
aparent ă. Se remarc ă, de altfel, asemănarea cu termocentrala Florești , dar având modificări de
adaptare la încadrarea în sit. Ansamblul e ra alcătuit din sala cazanelor, cu lungimea de 41.80
metri, pe o lățime de 32.50 metri și o înălțime de 24 metri. Sala adăpostea cele 6 cazane , cu
structur ă de beton armat, ce susținea u silozurile de cărbune împreun ă cu planșeul de circulație
pentru banda rulant ă și un turn de alimentare , cu înălțimea de 33 metri.

Figura 43 – Secțiune și plan al termocentralei Șoricani – Aghireș78

78 Prager Emil – Betonul armat în România , Editura Tehnică, 1979, pag. 175.

Patrimoniul industrial în România – Oportunități și strategii de conversie
59 O altă asemănare cu termocentrala de la Florești se regăsea și la sala mașinilor , unde era
prezent si stemul structural pe cadre de beton armat, cu o travee de 6.5 metri, pe o lungime de
20.60 metri cu o lățime de 32.50 metri și o înălțime de 21 metri. Un alt element arhitectural
utilizat at ât la Schitu – Golești c ât și la Florești este acoperirea cu o boltă din beton armat ce era
susținută de
stâlpii ce preiau
și încărcarea din
grinda podului
rulant.

Figura 44 – Sala
mașinilor79

Pe lângă acestea, ansamblul mai avea in componenț a sa și o sal ă de comand ă de dimensiuni
reduse , adiacent ă sălii mașinilor , cu o lungime de 26.50 metri, lățime de 11.60 metri pe o
înălțime de numai 12.95 metri. De asemenea, complexului a mai fost anexat și turnul de răcire ,
înalt de 28.50 metri, și o stație exterioară de înaltă tensiune. Totodată , pentru executarea acestui
complex au avut loc și lucrări hidrotehnice pe râul Someș, sub forma unui canal de aducțiune și a
unor bazine de colectare.

79 Prager Emil – Betonul armat în România , Editura Tehnică, 1979, pag. 176.

Patrimoniul industrial în România – Oportunități și strategii de conversie
60 Complexul termocentralei Șoricani – Aghireș a fost realizat în numai 5 luni , între 1 august și
1 decembrie 1930, data de la care s -a lucrat exclusiv la execuția instalațiilor mecanice , electrice
și a liniei de înaltă tensiune care urma s ă deservească orașul C luj – Napoca. Ansamblul , în
întregimea sa ,a fost complet funcțional începând cu toamna anului 1931.

Figura 45 – Vedere de ansamblu asupra termocentralei, 1930 80

3.3.2.3. Termocentrala electrică de la Florești
Exemplul de referință pentru lucrarea de față este dat de termocentrala electrică de la
Florești, construită în urma proiectului ing inerului Emil Prager, între anii 1921 -1922 , datorită
nevoii de energie electrică pentru industria p etrolieră de pe valea Prahovei debutate după
încheierea primului război mondial. Astfel , în anul 1921 , s-a hotărât construirea unei centrale
electrice pe păcură și gaze la Florești , având în vedere că localitatea se afla la intersecția liniilor
electrice ce legau uzina existentă din Câmpina cu ramificații le dinspre Ploiești și Moreni.

80 Prager Emil – Betonul armat în România , Editura Tehnică, 1979, pag. 177.

Patrimoniul industrial în România – Oportunități și strategii de conversie
61

Figura 46 – Termocentrala Florești, Prahova (octombrie 1922) 81

81 Prager Emil – Betonul armat în România , Editura Tehnică, 1979, pag 163.

Patrimoniul industrial în România – Oportunități și strategii de conversie
62

Figura 47 – Plan de ansamblu al termocentralei Florești 82
Termocentrala electrica Florești adăpostea două turbine și 4 cazane pe gaze și păcură , fiindu –
i prevăzută de la început posibilitatea unei potențiale extinderi. Complexul găzduia o sala a
mașinilor cu o deschidere de 24 metri, o lungime de 43 metri și o înălțime de 20 metri, realizată
dintr -o structură de tip cadru de beton armat . De asemenea, construcția dispunea de un acoperiș
tip boltă din beton armat , prevăzut cu tiranți.

82 Prager Emil – Betonul armat în România , Editura Tehnică, 1979, pag 164.

Patrimoniul industrial în România – Oportunități și strategii de conversie
63

Figura 48 – Secțiune longitudinală prin sala mașinilor 83

Figura 49 – Secțiune transversală prin sala mașinilor 84

83 Prager Emil – Betonul armat în România , Editura Tehnică, 1979, pag 165.
84 Prager Emil – Betonul armat în România , Editura Tehnică, 1979, pag 165.

Patrimoniul industrial în România – Oportunități și strategii de conversie
64 Un alt element important ce putea fi regăsit în ansamblu este sala cazanelor care avea o
deschidere de 28 metri și o lungime de 42 metri, structura fiind una de tip mixt din zidărie de
cărămidă și ferme metalice.
Cel de al treilea edificiu de dimensiuni mari al complexului era clădirea transformatoarelor ,
ce dispunea o deschidere de 19 metri, pe o lungime de 22 metri. Clădirea era ridicată pe trei
nivele și avea o structură mixtă , realizată din zidărie de cărămidă și planșee din beton armat
monolit. Totodată , ansamblul beneficia de funcțiuni anexe precum depozite de ulei, rezervoare
de combustibil și casa gazelor.
În executarea ansamblului s -a optat pentru generarea unui circuit hidrotehnic , printr-un baraj
pe râul Prahova , acesta găzduind bazine de decantare, canale de aducțiune , casa pompelor, castel
de apă industrial de peste 30 m etri cubi, precum și un turn de răcire. Nu în ultimul rând ,
complexul termocentralei electrice din Florești, Prahov a, beneficia și de locuințe pentru
personalul de intervenție , facilitând astfel accesul rapid în cazul unor posibilelor incidente sau
accidente.
Acest complex a fost realizat în 14 luni, centrala fiind dată în funcționare în anul 1923.
Rapiditatea execuției s -a datorat lucrărilor interioare neîntrerupte pe perioada iernilor, cum ar fi
la turnarea bolții din beton armat din sala mașinilor.

Figura 50 – Clădirea termocentralei, în perioada șantierului (1921) 85
Inovațiile utilizate la realizare fundațiilor și a zidăriei din beton simplu p entru sala mașinilor
au reprezentat adaptarea acestui tip de edificare de la o înălțime mică la una d e ample
dimensiuni . Scheletul de beton armat , cu travee de 6.60 metri, sunt realizați din pilaștrii care

85 Prager E mil – Betonul armat în România , Editura Tehnică, 1979, pag 166.

Patrimoniul industrial în România – Oportunități și strategii de conversie
65 susțin bazele stâlpilor cadrelor pe care reazemă bolți cilindrice din beton simplu. Având în
vedere legătura monolită dintre pilaștrii și stâlpi , se poate observa faptul că planșeul sălii
mașinilor a fost construit ulteri or acesta fiind la cota +7 metri.
O alta inovație al cadrelor din beton armat a fost reprez entată de grinda de la nivelul
podului rulant , care are o deschidere de 21.40 metri și susține bolta parabolică realizată din beton
armat (învelitoarea edificiului ). Aceasta e ra prevăzută cu tiranți metalici care să preia forțele de
întindere și cu luminatoare zenitale. Bolta din beton armat, precum și structura construcției s-a
făcut pe baza unor norme germane.
La nivelul paramentului exterior , s-au păstrat influen țe arhitecturale tradiționale, acesta fiind
realizat din cărămidă aparentă , la nivelul superior era decorat cu o cornișă , iar la nivelul
ferestrel or se regăseau ancadramente și frontoanele ca elemente ornamental e, fațadele fiind
elaborate de arh itectul Duiliu Marcu.

3.4 Studiu de caz . Conversia termocentralei Florești în contextual actual
„Adevărat paradis terestru, cu atât mai impresionant cu cât nici de pe calea ferată ce
traversează câmpia între Florești și Băicoi, nici împrejurimile prăfuite ale pr oprietății, nici
drumul desfundat care leagă gara de castel nu lăsau să se întrevadă ceva asemănător. Colorit
bogat, armonios împărțit: straturi înflorite, catifeaua de un verde intens a pajiștilor netede,
carpeni rămuroși, tunși impecabil, tufe pline de f lori mirositoare; bazine, fântâni arteziene după
moda franceză, linia clasică a aleilor lungi, cu pietrișul fin bine netezit, care aminteau grădinile
de la Versailles, înviorate de asfințitul soarelui de mijloc de august; pâlcuri de vile luminoase și
de pa vilioane vesele, împodobite cu capucine și mușcate” declara la sfârșitul secolului XIX
Maria Tescanu Rosetti, nora ”Nababului”, la prima sa vizită la Florești .
Primele informații ce atestă existența unei așezări în zona Floreștiului de astăzi datează din
secolul XV, când conform dovezilor arheologice, exista aici o populație ce avea ca principală
ocupație agricultura. Printre primele reprezentări cartografice ale Floreștiului, cu numele de
astăzi, au fost hărțile militare austriece din 1790 care ilustre ază o așezare rurală de a lungul văii
Prahovei, formată din construcții de lemn și înconjurată de vaste terenuri arabile. Aproape un
secol mai târziu , localitatea Florești este cunoscut ă ca domeniul familiei Cantacuzino, odată cu
căsătoria fiicei boierului Călinescu cu generalul grec Mavros Cantacuzino , întrucât a ceștia intră

Patrimoniul industrial în România – Oportunități și strategii de conversie
66 în posesi a unei zone vaste de teren în zona comunei de astăzi. În perioada de început al secolului
XX se observă cum zona începe să se dezvolte, datorită industrializării sectorului ex tractiv și de
prelucrare a țițeiului.
În perioada ultimilor 25 de ani, comuna Florești, s -a confruntat cu o migrare masivă a
populației tinere. Lipsa de programe educaționale liceal e adecvate cerințelor pieței muncii a fost
unul dintre principalele motive pentru care tinerii își părăsesc satul natal . Odată plecați , mulți
dintre aceștia se stabilesc în zonele de rezidență , după finalizarea studiilor. Un efect adiacent al
acestei trend a fost îmbătrânirea populației rămase și creșterea tot mai mare a necesității forței de
muncă calificată în diversele domenii industriale . Pe termen scurt, soluția găsită a fost aceea de
suplinire a deficitului cu muncitori aduși din alte zone ale județului .
Având în vedere numărul de potențiali elevi din comuna Floreșt i, cele două școli generale nu
pot acoperii necesarul de locuri, astfel că primăria localității a construit o a treia clădire, in
vecinătatea vechii termocentrale, care să deservească școala, însă aceasta nu a fost finalizată din
cauza lipsei de fonduri.
Poziționarea geografică este unul dintre atuurile localității, aceasta fiind situată în
proximitatea Municipiului Ploiești, aflându -se în imediata vecinătate a râului Prahova.
Localitatea Florești es te situat la intersecția nodului de circulație ce leag ă orașul Ploiești de
Câmpina , prin intermediul Drumului National 1A, împreună cu o cale de circulație terestră spre
Moreni , prin Drumul Județean 720. De asemenea, potențialul economic și comercial al localității
este dat de bogă ția de resurse naturale, în zo na limitrofă existând mai multe sonde de extracție a
țițeiului .

Figura 51 – Harta
zonei Prahova și a
localității Florești

Patrimoniul industrial în România – Oportunități și strategii de conversie
67
La nivel de vulnerabilități identificate în cadrul comunității , s-a putut observa că natalitatea
în Florești se situează sub media generală a României , mai ales din cauza schimbărilor socio –
politice de la începutul anilor 1990. De asemenea, dezindustrializ area parțial ă a condus și la
migrarea unei părți din populația localității către alte centre industriale din proximitate, precum
Ploiești, Braz i sau Câmpina. Scăderea demografică a continuat și de-a lungul anilor 2000 , prin
migrarea către occident a forței de muncă agrar e și necalificat e. Acest fenomen este accentuat și
de lipsa unor instituții de învățământ liceal, post liceal sau profesional, fapt ce împinge elevii
spre localitățile mai mari pentru studii, foarte puțini dintre aceștia întorcându -se înapoi.
Îmbătrânirea populației reprezintă un alt risc important ce nu trebuie neglijat. Posibilitățile
de d ezvoltare a zonei pot fi minimizate de continuarea migr ării forței de muncă . Din aceste
cauze, riscul ca scăderea interesului dezvoltatorilor și al investitorilor în sectorul industrial și nu
numai este crescut , consecințele acestuia fiind considerabile, închiderea ultimelor fabrici vor
acutiza fenomenul migrator și poate conduce chiar la abandonarea localității .
Datorită existenței și mediatizării palatului Micul Trianon , localitatea deține totuși reale
oportuni tăți de gener are a unui nou palier economic , prin includerea domeniului Cantacuzino în
circuitul turistic cunoscut sub numele de „Drumul Voievozilor” 86.
Din punct de vedere urbanistic, funcțiun ea dominantă regăsită la nivelul localității este cea
de locui re urmată de spații industriale, iar alăturarea dintre acestea formează zone de
incompatibilitate funcțională și estetică . Domeniul Cantacuzino, o prezență emblematică la
nivelul țesutul urban, acoperă 150 de hectare, găzduind vechiul conac al familiei Can tacuzino, o
biserică ridicată în secolul XIX, un castel de apă prezentat sub forma unui turn medieval, palatul
Micul Trianon împreună cu numeroase fântâni și amenajări peisagere. De -a lungul timpului,
acest domeniu a suferit transformări majore, un exemplu fiind cel al vechiului conac
refuncționalizat într -un sanatoriu TBC, la jumătatea secolului XX. În proximitatea acestui
domeniu se află și edificiul abandonat în 1977 al termocentralei Florești, zona de interes fiind
înconjurată de teren viran și spatii v erzi, în mare parte neamenajate.

86 http://www.asociatiaturismprahova.ro/ro/idei -de-vacanta/drumur i-speciale/drumul -voievozilor. -pe-urmele –
istoriei , pagină web accesată pe 09.10.2018.

Patrimoniul industrial în România – Oportunități și strategii de conversie
68 În fosta zonă industrială a termocentralei se regăsesc, pe lângă ansamblul clădirilor
dezafectate, și câteva anex e împreun ă cu clădirea unei instituții de învățământ , toate acestea fiind
abandonate . Accesul în sit se face prin colțul de N ord-Est al piațetei care filtrează atât circulația
pietonal ă cât și cea a autoturismelor . De asemenea, l imitrof complexului, se regăsesc câteva
parcele cu locuințe, împreună cu vaste terenuri libere , lăsate în paragină .

Figura 52 – Corp clădire a l complexului
termocentralei Florești Figura 53 – Vedere curte și complexul
energetic din proximitate

Figura 54 – Fațade ale complexului termocentralei Florești
Luând în considerare aspectele enunțate anterior coroborat cu necesitățile actuale pentru
dezvoltarea localității, s -a observat faptul că problemele majore ale comunității converg din lipsa

Patrimoniul industrial în România – Oportunități și strategii de conversie
69 unei reale oferte educaționale, adaptate la nevoile curente și viitoare. Astfel, conversia sitului
fostei termocentrale într -o școală profesionale poate soluționate două mari probleme.
În primul rând va fi oferită absolvenților de gimnaziu o alternativă la învățământul liceal de
masă , disponibil momentan doar în orașele învecinate, dându -le acestora șansa de a să își
continue stu diile fără a pleca de acasă. Totodată , această oportunitate ar fi disponibilă și elevilor
din celelalte sate care aparțin de Florești , reprezentând pentru aceștia o alternativă mult mai
accesibilă și de viitor .
În al doilea rând, această propunere este ad resată și investitorilor din domeniul industrial,
foarte bine dezvoltat, atât la nivel local cât si județean, care ar putea dori o colaborare cu
respectiva școală. Astfel, aceasta va fi precursorul viitoarei forțe de muncă calificate, adaptate cu
cerințele pieței muncii. În acest fel, nu va mai fi necesar să se realizeze prospectări îndelungate
de personal calificat și nici nu va mai fi vital aducerea majorității personalulu i necesar din alte
zone ale județului.
Așadar soluționând problemele mai sus menționate, Floreștiul își va dezvolta economia , fapt
resimțit și la nivelul de trai al populației. Aceste beneficii vor conduce și la modifica rea relați ei
localității cu orașele mai dezvoltate adiacente, dintr -una de concurența la una de colaborare și
susținere reciprocă, având în vedere caracterul industrial foarte bine înrădăcinat în județul
Prahova.

Concluzii
Expansiunea industrială începută în secolul XVIII a atins apogeul , în perioada 1945 – 1989,
ca motor de propagandă a bunăstării Republicii Populare Române, dar și ca element angrenat în
crearea de locuri de muncă pentru noua clasă socială favorizată. Industrializarea și patrimoniul
rezultat au avut un impact major asup ra vieții socio -culturale ale comunității, transferând efectele
aduse de tehnologizare către omul de rând. Relevant pentru perioada aceasta este relația existentă
dintre siturile industriale și așezările urbane ce creează puncte de presiune demografică dat orate
necesarului tot mai mare de forță de muncă specializată, dar și a unor școli cu profil tehnic. De
asemenea, modernizarea societății a condus și la transformarea arhitecturii, observându -se o

Patrimoniul industrial în România – Oportunități și strategii de conversie
70 trecere bruscă de la arhitectura ca obiect decorativ în cad rul orașului, la un pragmatism utilitar
specific industrializării forțate din perioada socialistă.
Dezindustrializarea a avut un impact socio -economic comparabil cu cel rezultat în urma
industrializării, conducând la migrația populației între diferite zon e geografice și la crearea unor
dezechilibre dintre zonele mai dezvoltate din punct de vedere comercial și cele apărute ca urmare a
exploatării la scară industrială a resurselor naturale și subterane. După primul război mondial, începe un
amplu program de reconstrucție a patrimoniului afectat. Această transformare viza, în primul rând,
valorificarea terenului pe care se aflau construcții de factură industrială fără o funcțiune de interes, prin
demolarea și reconstrucției unor edificii corespunzătoare neces ităților curente ale comunității.
Din punct de vedere urbanistic, reabilitatea zonelor industriale nu se referă doar la revitalizarea
spațiului ocupat, ci și la oportunitățile economice și de dezvoltare durabilă facilitate de transformarea
întregului oraș . Reutilizarea vechilor construcții industriale, ce și -au pierdut funcționalitatea, trebuie să se
facă în concordanță cu nevoile și cerințele sociale, economice și culturale ale comunității coroborat cu
posibilitatea unor viitoare transformări funcționale.
Unul dintre cele mai importante nuclee industriale este județul Prahova, apexul dezvoltării pe mai
multe tipuri de industrie. În perioada interbelică, acest județ era recunoscut pentru extracția și distilarea
produselor petroliere, metalurgie, sticlărie, tăbăcărie, cherestea și materiale de construcții, fabrici de bere
și băuturi spirtoase. Printre localitățile cele mai dezvoltate ale Prahovei, regăsim Ploiești, Câmpina și
Florești.
Amplasamentul comunei Florești a fost unul benefic dezvoltării și industri alizării sale, aflându -se pe
ruta comercială care lega localitățile Brașov, Câmpina și Ploiești, fiind în apropierea văii râului Prahova,
transformându -se într -un centru recunoscut în domeniul prelucrării țițeiului. Asemeni celorlalte zone
industriale și F lorești parcurge o perioadă de declin, dar care nu se poate numi dezindustrializare propriu
– zisă. Astfel, după anii 1990, în zona Prahovei s -a manifestat un dezinteres al populației privind lucrul
în sectorul industrial. Totuși, interesul investitorilor străini a rămas, aceștia privind reminiscențele
industrializării forțate ca pe o oportunitate.
Problema principală recurentă în zona localității Florești este lipsa forței de munca calificate,
întrucât populația și -a îndreptat atenția spre alte domenii de specializare coroborată cu desființarea
școlilor profesionale și a liceelor cu profil tehnologic. Un alt factor perturbator la nivelu l comunității este
natalitatea scăzută observată încă de la începutul anilor 1990. De asemenea, scăderea demografică a

Patrimoniul industrial în România – Oportunități și strategii de conversie
71 continuat și de-a lungul anilor 2000, prin migrarea către occident a forței de muncă agrar e și necalificate
și prin î mbătrânirea populației.
Din punct de vedere urbanistic, funcțiunea dominantă regăsită este cea de locuire urmată de spații
industriale, iar al ăturarea dintre acestea formează zone de incompatibilitate funcțională și estetică . În
zona sitului termocentralei Florești se găsesc, pe lângă ansamblul clădirilor dezafectate, și câteva anexe
împreună cu clădirea unei instituții de învățământ , toate aces tea fiind abandonate. De asemenea, limitrof
complexului, se regăsesc câteva parcele cu locuințe, împreună cu vaste terenuri libere , lăsate în paragină .
Inovațiile utilizate la realizare fundațiilor și a zidăriei din beton simplu , al sitului industrial Florești ,
au permis adaptarea acestui tip de edificare industrială la nevoile spațiale ale mașinilor și utilajelor
industriale folosite la momentul respectiv . Acest edificiu emblematic perioadei de construire este astăzi
într-o avansată stare de degradare, deși în memoria colectivă acesta reprezintă un punct de reper
temporal și spațial.
Din aceste considerente, propunerea de conversie a fostei termocentralei vizează refuncționalizarea
acesteia, prin asocierea unui scop bine definit și calibrat la nevoile curente ale comunității. Astfel, fostele
spații destinate producției și distribuției de energie electrică să se transforme în zone educaționale axate
pe învățarea unei meserii din spectrul tehnologic. Astfel , absolvenților de gimnaziu li se va oferi o
alternativă la învățământul liceal de masă, disponibil momentan doar în orașele învecinate. Totodată ,
această oportunitate ar fi disponibilă și elevilor din alte sate ce aparțin de zona Florești, pentru aceștia
transformarea reprezentând o alternativă mu lt mai accesibilă și de viitor. Apoi, această propunere vizează
și investitori i din domeniul industrial , ce ar putea dori o colaborare cu noua școală. În acest fel, nu va
mai fi necesar nici să se caute și să se aducă forță de muncă califică din alte zone ale județului sau ale
țării.
În concluzie , localitatea Florești își poate dezvolta economia bazată pe sectorul industrial , fapt ce se
va resimți și la nivelul de trai al populației , prin rezolvarea uneia dintre cele mai acute probleme
recurente ale comunit ății: lipsa forței de muncă. Prin pregătirea viitorilor profesioniști pe plan local, se
vor obține costuri de implementare scăzute, timp scurt de așteptare pentru primele serii de absolvenți și
relația strânsă dintre cerere și ofertă, prin adaptarea studii le la nevoile reale ale sectorului industrial din
această zonă.

Patrimoniul industrial în România – Oportunități și strategii de conversie
72

Bibliografie
Cărți și manuscrise
Adler L., Solomon Z., Popovici M – Arhitectura industrială în R.P.R , Editura Tehnică,
1964 ;
Axenciuc Victor – Formarea sistemului industrial modern în România , Editura Academiei
Române, 2008 ;
Budescu Alexandru – Ploiești. Documentări demografice, istorice, economice , Biblioteca
Urbanistică a Municipiilor, Ploiești, 1934 ;
Cantacuzino Șerban – Re/Architecture. Old Buildings / New Use , Editura Thames &
Huds on, 1989 ;
Chivu Luminița, Ciutacu Constantin, Georgescu George – Descompunerea și recompunerea
structurilor industriale din România , Institutul național de cercetări economice „Costin C.
Kirițescu”, 2016 ;
Gusti Dimitrie – Enciclopedia României. Volumul II – Țara Românească , Editura
Imprimerie Naționale , 1938 .
Lakatos Andrei Eugen – Conversia in context. Despre regenerarea spațiilor industriale ,
Editura Arhitext, 2017 ;
Murgescu Bogdan, Cazan Marius, Maier Valentin – Istoria energiei în România , Editura
Noi Media Print, 2012 ;
Prager Emil – Betonul armat în România , Editura Tehnică, 1979 ;
Rowe Colin – Colage city , Editura MIT Press, 1983 ;

Patrimoniul industrial în România – Oportunități și strategii de conversie
73 Tănăsescu Ion, Tacit Virgil – Exploatarea petrolului în România . "L'Exploitation du pétrole
en Roumanie" , Editura I.S. Ras idescu, 1907 ;
Vasile Lucian – Orașul sacrificat. Al Doilea Război Mondial la Ploiești , Editura AEDU,
București 2014 ;

Articole și alte lucrări științifice
Antonescu Niculae Napoleon – Scurt istoric al industriei de petrol și gaze din România,
Universitatea Petrol și Gaze Ploiești .
Bădiță Claudiu Mihai – Istoria producției de energie electrică în România , 2017 ;
Carta Patrimoniului Industrial elaborată de Comitetul Internațional pentru Conservarea
Patrimoniului Industrial, 2003 ;
Iamandescu Irina Ioana – Protecția patrimoniului industrial și arheologia industrială în
România. Scurtă privire de ansamblu ;
Ioan Augustin – Conversie, nu reconversie !
(https://atelier.liternet.ro/articol/14280/Augustin -Ioan/Conversie -nu-reconversie.html)
Transilvania Report – Industrializarea comunistă și dezindustrializarea capitalistă , mai
2015 ;

Pagini web (accesate pe data de 14.10.2018 )
https://www.dezeen.com/2008/05/22/caixaforum -madrid -by-herzog -de-meuron/ ;
https://www.archdaily.com/429700/ad -classics -the-tate-modern -herzog -and-de-meuron ;
http://industrializarearomaniei.blogspot.com/2009/05/industrializarea -judetu lui-
prahova.html ;
https://mapire.eu/en/map/cadastral/?layers=osm%2C3%2C4&bbox=109569.1954347%2C5
496315.746864149%2C3247767.828710896%2C6474709.708914405 ;
https://cciph.ro/judetul -prahova/judetul -prahova -fertil -mediu -investitional/ ;

Patrimoniul industrial în România – Oportunități și strategii de conversie
74 http://www.insse.ro/cms/ro/publicații -statistice -în-format -electronic ;
https://www.derbymuseums.org/wp -content/uploads/2017/03/Derby -Silk-Mill_Exec –
Summary_2014.pdf ;
http://www.uzina -concordia.ro/isto ric.html ;
https://ro.wikipedia.org/wiki/Silozurile_Anghel_Saligny#/media/File:Silozurile_Anghel_Sal
igny_02.jpg ;
https://www.managerexpress.ro/antreprenoriat/47916.html ;
http://romaniainterbelica.memoria.ro/judete/prahova/ ;
http://www.primaria -floresti.ro ;
http://www.e -antropolog.ro/2013/02/conversia -patrimoniului -industrial/ ;
http://www.asociatiaturismprahova.ro/ro/idei -de-vacanta/drumuri -speciale/drumul –
voievozilor. -pe-urmele -istoriei .