Patrimoniu și turism cultural . [612509]

1 UNIVERSITATEA TEHNICĂ DIN CLUJ -NAPOCA
FACULTATEA DE ARHITECTURĂ ȘI URBANISM

Patrimoniu și turism cultural .
Studiu de caz: localitatea Dorolea, jud ețul Bistrița -Năsăud

– lucrare de disertație –

Stud. arh. Cătălina -Sînziana Roib Îndrumător: conf. dr. arh. Dorina Vlad

Cluj -Napoca
2018

2

Patrimoniu și turism cultural .
Studiu de caz: localitate a Dorolea, jud. Bistrița -Năsăud stud. arh. Cătălina -Sînziana Roib

3 Cuprins

1. Noțiuni introductive și argumente ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 5
1. 1. Introducere și scopul lucrării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 7
1. 2. Argumentarea temei ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 7
2. Aspecte privind patrimoniu l ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 11
2. 1. Origine și noțiuni istorice ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 13
2. 2. Tipuri de patrimoniu și clasificări ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 15
2. 3. Patrimoniul Mondial UNESCO ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 17
3. Aspecte privind turismul ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 21
3. 1. Termeni și clasificări ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 23
3. 2. Tipuri și tendințe actuale în domeniul turismului ………………………….. ………………………….. …………………. 25
4. Studiu de caz: localitatea Dorolea, comuna Livezile, județul Bistrița – Năsăud ………………………….. ……………. 29
4. 1. Sașii. Prezentare și amprenta lor cultural -artistică ………………………….. ………………………….. ……………….. 31
4. 2. Context istoric local ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 33
4. 3. Prezentarea localității și a patrimoniului arhitectural ………………………….. ………………………….. ……………. 35
4. 4. Direcții și strategii de promovare și dezvoltare a localității. Centru de promovare și formare pentru
patrimoniu cultural ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 45
5. Localități rurale incluse în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Studii de caz ………………………….. ……….. 51
5. 1. Hollókő, Ungaria ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 53
5. 2. Holašovice, Republica Ceh ă ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 55
6. Concluzii generale ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 61
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 65
Index de imagini ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 77

4

5

1. Noțiuni introductive și argumente

6

Patrimoniu și turism cultural .
Studiu de caz: localitate a Dorolea, jud. Bistrița -Năsăud stud. arh. Cătălina -Sînziana Roib

7 1. 1. Introducere și scopul lucrării

Lucrarea de față își are originea într -un interes personal pentru studierea localității
săsești Dorolea , jud. Bistrița -Năsăud , dezvoltat odată cu participarea la una din edițiile
Universității de Vară Transilvania, organizate de Ordinul Arhitecțiilor din România. În cadrul
acesteia am realizat inventarierea patrimoniului vernacular local pentru o parte importantă a
clădirilor și am intrat în contact direct cu proprietarii și locuitorii acestora. De asemenea, în
urma discuțiilor cu Primarul comunei Livezile, de care apaține satul, am înțeles că dorința
administrației locale este de a încerca introducerea localității pe Lista Patrimoniului Mondial
UNESCO .
Pornind de la cele observate pe teren , consider că localitatea este într -adevăr o resursă
care nu este valorificată la potențialul său real și care, prin implementarea proiectelor de
dezvoltare, ar putea cons titui un punct de atracție turistică culturală și rurală. Fundamentele
turismului trebuie să se regăsească în valorile locale, respectiv moștenirea săsească și
dezvoltarea sa să urmeze principii ce pun accent pe promovarea activită țiilor rurale definitorii
pentru această zonă. Putem vorbi așadar despre întrepătrunderea a două domenii, cel al
turismului și cel al conservării patrimoniului rural existent.

Scopul lucrării e ste acela de a înțelege modul de relaționare dintre cele două domenii
menționate și aplicat în particular la nivelul localității săsești Dorolea. Pornind de la
prezentarea unor noțiuni precum cea de patrimoniu cultural, patrimoniu mobil și imobil,
tangibil și intangibil și înțelegerea legislației naț ionale și europe ne/internaționale privi toare la
normele și convențiile de protejare și conservare a siturilor și monumentelor istorice sau a
bunurilor imateriale, lucrarea dorește a releva și aspecte privitoare la resursele turistice și
tipurile de turism aplicabile la nivelul acestei localități.
Cel mai important obiectiv este, însă, acela de a contura o analiză incipientă a așezării
din punct de vedere arhitectural -urbanistic, precum și identificarea elementelor de patrimoniu
local care ar putea fi valorificate pe mai m ulte direcții de abordare (turistice, culturale, social –
economice, arhitecturale) . Se va studia și m odul în care administrația locală și județeană
înțeleg dezvoltarea localității și măsurile sau proiectele implementate.
Un ultim obiectiv este acela de ana lizare a unor cazuri asemănătoare din Patrimoniul
Mondial, pentru a înțelege mai bine parcursul și etapele ce preced clasarea unui sit.

1. 2. Argumentarea temei

Una din localitățiile săsești în care s -au păstrat cel mai bine valori patrimoniale
specific e acestei minorități este satul Dorolea. Patrimoniul cu ltural local trebuie văzut ca
păstrător al identității spațiului săsesc și definitor ca specificitate arhitectonică a satelor săsești
din regiunea Bistrița . Datorită poziției sale în teritoriu, acesta nu a fost supusă valurilor și
tendințelor de construire a noi clădiri, putând în acest fel să își păstreze caracteristicile de
autenticitate la nivel urbanistic, arhitectural, dar și artistic; în urma cercetărilor pe teren, am
constatat că numeroși proprie tari au păstrat unele piese de mobilier tradițional săsesc sau
obiecte gospodărești tradiționale, iar elementele de construcție cu valoare istorică sau
arhitecturală au fost, de cele mai multe ori, doar acoperite, fără a se interveni asupra lor în
mod irec uperabil.

8

Patrimoniu și turism cultural .
Studiu de caz: localitate a Dorolea, jud. Bistrița -Năsăud stud. arh. Cătălina -Sînziana Roib

9 Consider că aceste elemente de patrimoniu construit, împreună cu cele de natură
intangibilă reprezentate de memoria locală săsească, precum și obiectivele turistice natur ale
din împrejurimi, pot repreze nta punctele de plecare pentru un studi u privind promovarea și
dezvoltarea localității. Caracterul său se pliază foarte bine pe definiția destinație i turistice
etnografice , deoarece este un „teritoriu cu valoare remarcabilă prin caracterul său de
unicitate și coerență peisajeră, având valoare particulară în materie de arhitectură și
patri moniu natural sau construit, [ori] fiind mărturie a modului de viață, de locuire sau de
activitate și ale tradiți ilor artizanale, agricole și altele asemenea”.1

1 Legea turismului , cap. I, art. 2, pct. 16

10

11

2. Aspecte privind patrimo niul

12

Patrimoniu și turism cultural .
Studiu de caz: localitate a Dorolea, jud. Bistrița -Năsăud stud. arh. Cătălina -Sînziana Roib

13 2. 1. Origine și noțiuni istoric e

Etimologia termenului . Originea cuvântului patrimoniu provine de la latinescul
patrimonium , evocând ideea de moștenire și care inițial făcea trimitere la moștenire, la „ un
bunul transmis de tată ” sau totalitatea bunurilor care aparțineau unei familii și care, mai apoi,
se transmiteau urmașilor . Astfel, termenul patrimoniu , la origine, se referea la bunuri
individuale. Procesul de cristalizare a necesității păstrării unei moșteniri culturale a parcurs un
lung și an evoios drum prin istorie, cerând și astăzi o susținere competentă.

Scurt istoric . Începând cu perioada R enașterii și până în secolul XVIII se folosea termenul
antichități pentru a desemna construcțiile vechi care aveau valoare istorică. De -a lungul
timpul ui s-a perpetuat procesul de recunoaștere a bunurilor/moștenirilor care merită să fie
salvate, ca repere ale trecutului, în contextul general al evoluției domeniului restaurării
patrimoniului arhitectural.

Odată cu anul 1789 și schimbările de mentalitate generate de Revoluți a Franceze, termenul a
început să primească sensu l sub care este cunoscut astăzi, făcând diferențierea între
monumente și opere , și cărora li se recunoștea calitatea de martor al istoriei, fapt pentru care
au început să fie conservate ș i transmise generațiilor viitoare. Prima comisie ce avea
respon sabilitatea de a elabora instrucțiuni cu privire la inventarierea ș i conservarea operelor
de artă a fost înființată la Paris în același an. În anul 1837 se înființează Comisia
monument elor isto rice, care avea r olul de a întocmi lista edificii lor ce necesită intervenția și
protecția statului și se pornesc primele campanii de restaurare ; în acest fel, noțiunea de
patrimoniu istoric a început să fie cunoscută și de cetățeni.

În țările române, adoptarea ideilor europene privind conservarea operelor și valorilor istorice
și artistice se realizează spre sfârșitul secolului XIX prin intelectualii români , iar în sprijinul
adoptării acestora vine formarea Comisiei pentru cercetări istorice și arheologic e în anul 1860.
În anul 1892 se adoptă Legea pentru conservarea și restaurarea monumentelor publice și se
consituie Comisia monumentelor publice, care avea rolul inventarierii „tuturor edificiilor și
obiectelor vechi din țară, care prezintă un deosebit int eres istoric sau artistic, pentru a căror
conservare urmează să se ia măsuri ”.2

Un moment important în istoria legată de conservarea bunurilor patrimoniale este reprezentat
de anul 1995, cand se înființează, pe model european, Direcția Monumentelor Istori ce, cu
sarcini în inventarierea și realizarea de lucrări de conservare -restaurare asupra bunurilor
protejate. Ca urmare a participării României la convențiile europene și internaționale, în
ultimii ani au fost semnate mai multe acte legislative în domeniul protejării patrimoniului
național, precum Convenția pentru protecția patrimoniului arhitectural al Europei3 sau
Convenția -cadru privind valoarea patrimoniului cultural pentru societate4.

2 Kisilewicz Dan, Patrimoniu cultu ral- De la mărturie materială a istoriei la calitatea de resursă , în Analele
universității Spiru Haret, seria Arhitectură, anul III, nr. 3, Vol.1 , București: Ed. Fundației România de Mâine,
2011, pp. 177 -180
3 adoptată în 1986 de către Consiliul Europei și ratificată de România în 1996
4 adoptată la Faro în 2005

14

Patrimoniu și turism cultural .
Studiu de caz: localitate a Dorolea, jud. Bistrița -Năsăud stud. arh. Cătălina -Sînziana Roib

15 2. 2. Tipuri de p atrimoniu și clasificări

Patrimoniul național reprezintă totalitatea bunurilor aflate pe tritoriul său care prezintă
elemente de interes și de moștenire istorică relevante pentru mărturia activitățiilor întreprinse
și desfășurate de om într -un anumit cadru natural. În acest sens, se pot distinge mai multe
domenii de interes și putem vorbi de noțiuni precum patrimoniu arheologic, patrimoniu
istoric, patrimoniu cultural sau patrimoniu natural.
Patrimoniul cultural . Reprezintă ansamblu l de resurse moștenite din trecut, care sunt
identificate și recunoscu te de oameni, independent de proprietarul lor, ca o reflexie și o
expresie a valorilor, cunoștințelor, credințelor și tradițiilor lor.5
Patrimoniului cultural este definit în legislația românească astfel:
„ansamblul bunurilor identificate ca atare, indife rent de regimul de proprietate asupra
acestora, care reprezintă o mărturie și o expresie a valorilor, credințelor, cunoștințelor
și tradițiilor aflate în continuă evoluție; cuprinde toate elementele rezultate din
interacțiunea, de -a lungul timpului, între factorii umani și cei naturali” .6
Reiese că acesta include aspecte ale mediului înconjurător ce sunt rezultatul înteracțiunii
dintre oameni și locuri odată cu trecerea timpului. El este alcătuit din două mari componente :
patrimoniul material (sau tangibi l) și patrimoniul imaterial (sau intangibil ).

Patri moniul cultural imaterial este alcătuit din tradiții, obiceiuri, meșteșuguri, dialecte
locale, muzică și literatură orală, dans, teatru, forme de organizare a vieții sociale, evenimente
etc, dar și instrume nte, obiecte, artefacte și spații asociate cu acestea .

Patrimoniul cultural material este, în termeni generali, format din:
 patrimoniu imobil – rezervații și arii naturale; peisaje cultu rale; clădiri și situri istorice;
vestigii și situri arheologice ; inst alații tehnice; epave sau așezări subacvatice
 patrimoniu mobil – bunuri arheol ogice și istorico -documentare , cu semnificație
artistică; cu semnificație etnografică; de importanță științifică; de importanță tehnică

Patrimoniul cultural material imobil se îm parte , potrivit legii, în multiple subcategorii :
„a) monument – construcție sau parte de constru cție, împreună cu instalațiile,
componentele artistice, elementele de mobilare interioară sau exterioară care fac parte
integrantă din acestea, precum și lucrăr i artistice comemorative, funerare, de for
public, împreună cu terenul aferent delimitat topografic, care constituie mărturii
cultural -istorice semnificative din punct de vedere arhitectural, arheologic, istoric,
artistic, etnografic, religios, social, ști ințific sau tehnic;
b) ansamblu – grup coerent din punct de vedere c ultural, istoric, arhitectural,
urbanistic ori muzeistic de construcții urbane sau rurale care împreună cu terenul
aferent formează o unitate delimitată topografic ce constituie o mărturi e
culturalistorică semnificativă din punct de vedere arhitectural, urbanistic, arheologic,
istoric, artistic, etnografic, religios, social, științific sau tehnic;
c) sit – teren delimitat topografic cuprinzând acele creații umane în cadru natural care
sunt mărturii cultural -istorice semnificative din punct de vedere arhitectural,
urbanistic, arheologic, istoric, artistic, etnografic, religios, social, științific, tehnic sau
al peisajului cultural .”7

5 Convenția -cadru a Consiliului Europei privind valoarea patrimoniului cultural pentru societate
6 Legea nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural național mobil , republicată, cap. I, art. 1, alin. (2)
7 Legea nr. 422/ 2001 privind protejarea monumentelor istorice , republicată, cap. I, art. 3

16

Patrimoniu și turism cultural .
Studiu de caz: localitate a Dorolea, jud. Bistrița -Năsăud stud. arh. Cătălina -Sînziana Roib

17 la care se adaugă și noțiunea de peisaj (ca zonă protej ată), adică:
„o parte de teritoriu, perceput ca atare de către populație, cu valoare remarcabilă prin
caracterul său de unicitate și coerență, rezultat al acțiunii și interacțiunii factorilor
naturali și/sau umani, cuprinzând zone naturale sau/și construit e având valoare
particulară în materie de arhitectură și patrimoniu ori fiind mărturii ale modurilor de
viață, de locuire, de activitate sau ale tradițiilor, agricole ori forestiere, artizanale sau
industriale ”8

Toate definițiile și delimintările de mai s us sunt stabilite limpede prin intermediul unui set de
norme și acte legislative, care vizează întregul corp de operațiuni (cercetare, evidență,
conservare, restaurare, punere în valoare), care alcătuiesc opera de protejare a patrimoniului
cultural imobil. Legea -cadru în domeniu stabilește că „protejarea monumentelor istorice este
parte componentă a strategiilor de dezvoltare durabilă social -economică, turistică,
urbanistică și de amenajare a teritoriului, la nivel național și local ”.9

Patrimoniul arheolog ic. Este o parte importantă a memoriei colective și sursă de studiu
istoric, care c uprinde structuri, construcții, ansa mbluri de clădiri, situri de dezvoltare, obiecte
mobile, monumente de altă natură și contextul acestora, care sunt situate fie pe pământ, fie
sub apă.
Convenția europeană pentru protecția patrimoniului arheologic definește scopul și
componentele patrimoniului arheologic:
„sunt considerate drept elemente ale patrimoniului arheologic toate vestigiile, bunurile
și alte urme ale existenței ome nirii în trecut ale căror:
a. salvgardare și studiu permit redarea evoluției istoriei omenirii și a relației sale cu
mediul natural;
b. principale mijloace de informare le constituie săpăturile și descoperirile, precum și
alte metode de cercetare asupra umanității și mediului înconjurător;
c. amplasare se situează în orice spațiu ce ține de jurisdicția Părților” 10
2. 3. Patrimoniul Mondial UNESCO
Monumentele, ansamblurile și siturile sunt clasate prin acte legislative naționale și
internaționale. În ace st sens putem vorbi despre două liste valorice, respectiv:
1. Listele naționale – acestea cuprind siturile sau monumentele naționale ale statelor, fiind
reglementate de acte normative ale ministerelor de resort din fiecare stat. În țara noastră ea
este cuno scută ca Lista Monumentelor Istorice (LMI), fiind actualizată la fiecare cinci
ani.11 Datele ce stau la baza intrărilor sunt transmise de Direcțiile Județene de Cultură către
Institutul Național al Patrimoniului , care va î ntocmi p roiectul pentru actualizare a ei.
2. Lista Patrimoniului Mondial UNESCO – actualizată permanent, ea cuprinde monumente de
importanță universală, decizile privind propunerile fiind adoptate prin aprobarea
Comitetului Patrimoniului Mondial .
Patrimoniul Mondial UNESCO . Lista UNESCO are componente bunuri patrimoniale de o
importanță deosebită, care aparțin tuturor popoarelor și culturilor, indiferent de situarea lor
teritorială. UNESCO, prin acțiunile sale, promovează universalitatea patrimoniului mondial și
urmărește identificarea, conser varea și protejarea siturilor naționale, ca parte a patrimon iului
mondial al întregii omeniri.

8 Anexa nr. 2 la Legea 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismului
9 Legea nr. 422/2001 , cap. I, art. 10, alin. (2)
10 Convenția Europ eană privind Protecția patrimoniului arheologic , adoptată la Valletta, 16 ianuarie 1992,
ratificată de România în 1997, art. 1
11 LMI în vigoare a fost adoptată în decembrie 2015.

18

Patrimoniu și turism cultural .
Studiu de caz: localitate a Dorolea, jud. Bistrița -Năsăud stud. arh. Cătălina -Sînziana Roib

19 La nivel internațional, conservarea monumentelor naturale sau antropice este asigurată prin
Convenția privind protecția patrimoniului mondial, cultural și nat ural, emisă sub egida
UNESCO .12 Propunerile privind înscrierea unor obiective naționale în Lista UNESCO pot fi
înaintate și luate în considerare doar de către statele semnatare ale Convenției, care în acest fel
se angajează la protejarea acestora. Ele se ob ligă sa identifice și să deli miteze bunurile
aparținând patri moniului natural și cul tural prezent pe teritoriul său; în sensul Convenției
„sunt considerate drept patrimoniu cultural:
– monumentele: opere de arhitectură, de sculptură sau de pictură monument ală,
elemente sau structuri cu caracter arheologic, inscripții, grote și grupuri de elemente
care au o valoare universală excepțională din punct de vedere istoric, artistic sau
științific;
– ansamblurile: grupuri de construcții izolate sau grupate, care, d atorită arhitecturii
lor, a unității și a integrării lor în peisaj, au o valoare universală excepțională din
punct de vedere istoric, artistic sau științific;
– siturile: lucrări ale omului sau opere rezultate din acțiunile conjugate ale omului și
ale natu rii, precum și zonele incluzînd terenurile arheologice care au o valoare
universală excepțională din punct de vedere istoric, estetic, etnologic sau
antropologic. ”13
Covenția definește și elementele de patrimoniu natural:
„sunt considerate patrimoniu natura l:
– monumentele naturale constituite de formațiuni fizice și biologice sau de grupări de
asemenea formațiuni, care au o valoare universală excepțională din punct de vedere
estetic sau științific;
– formațiunile geologice și fiziografice și zonele strict delimitate, constituind habitatul
speciilor animale și vegetale amenințate, care au o valoare universală excepțională din
punct de vedere al științei sau conservării;
– siturile naturale sau zonele naturale strict delimitate, care au o valoare universală
excepțională din punct de vedere științific, al conservării sau al frumuseții naturale. ”14
În multe cazuri cele două domenii ale patrimoniului se suprapun sau întrepătrund, formând un
bun cu valoare excepțională. Câ nd un sit sau un bun satisface total sau parțial definițiile
referito are atât la valorile culturale, cât și la cele naturale, acesta poate fi considerat
patrimoniu cultural și natural mixt . Dacă an alizăm obiectivele înscrise în L ista Patrimoniului
Mondial , putem observa că majoritatea siturilor a ntropice au ca și context geografic și o zonă
naturală deosebită. De asemenea, zona de protecție reglementată legislativ este întotdeauna
definită de elemente ale cadrului natural, care sunt și ele supuse prevederilor privind
protejarea și conservarea.
Concluzii . Analizând originea și apoi evoluția înțelesului de patrimoniu , vedem cum acesta s –
a schimbat de la un termen general semnificând un bun moștenit la nivel de individ, la un
termen cu multiple valențe și subcategorii. Acestea ne relevă diversitatea c omponentelor
mediului cultural și natural al unui teritoriu, care pot fi supuse protejării și conservării prin
acte legislative naționale și internaționale, recunoscânduli -se astfel importanța lor ca parte a
moștenirii colective.

12 Emisă la 16 noiembrie 1972 la Paris și publicată în țara noastră în Monitor ul Oficial nr. 46 din 31 martie 1990 .
13 Convenția privind protecția patrimoniului mondial, cultural și natural , art. 1
14 Ibid. , art. 2

20

21

3. Aspecte privind turismul

22

Patrimoniu și turism cultural .
Studiu de caz: localitate a Dorolea, jud. Bistrița -Năsăud stud. arh. Cătălina -Sînziana Roib

23 3. 1. Termeni și clasificări

Turismul este o activitate complexă ce se desfășoară de către persoane prin deplasarea,
staționarea și împlinirea unor scopuri precise, precum cele de loisir, odihnă, t ratamente
medicale, participare la diverse manifestări științifice, culturale, sportive sau religioase, într -o
anumită regiune sau localitate, ori pe un traseu anume. Legea turismului definește turismul ca:
„ramură prioritară a economiei naționale, cu fun cții complexe și implicații
multisectoriale, care cuprinde ansam blul activităților desfășurate î n scopul producerii
de bunuri și servicii pentru turiști ”15.
Tot aici se definește și noțiunea de turist, și anume:
„orice persoană care vizitează un loc, altul decât cel unde se află reședința sa
obișnuită, în scopul efectuării unor activități cu caracter recreativ, sportiv, medical,
cultural, religios, de afaceri și altele, nelegate de exercitarea unei activități remunerate
în zona vizitată, activități ce implic ă minim o înnoptare și a căror du rată este mai mică
de 12 luni”16.

Pentru a putea vorbi despre dezvoltarea turismului, trebuie sa vedem și elementele ce
definesc infrastructura acestuia. În acest sens, putem vorbi în sens general despre resurse
turistice, iar în sens particular, despre obiective turistice și patrimoniu turistic.

Resurse le turistice. Potrivit legii , resursa turistică este orice:
„componentă a mediului natural și antropic, care prin calitățile și specificul ei este
recunoscută, înscrisă și valorificată prin turism, în măsura în care nu este supusă unui
regim de protecție integrală, în condițiile legii ”17.

După natura lor, acestea se pot clasifica în: resurse turistice naturale (din care fac parte
peisajele , elemente le de relief, structuri g eologice, flora și fauna, ape ș.a.) și resurse turistice
antropice (monumente, situri și vestigii istorice, edificii religioase, muzee, elemente de
etnografie și artă populară, festivaluri ș.a.).

Obiectiv turistic . Ca și resursele, obiectivele turistice s e împart în două grupe majore:
naturale și antropice. Dintre acestea, vom face referire la obiectivele turistice antropice, care
constituie rezultatul gândirii omenești pe parcursul timpului și care includ:
a. Obiective turistice cu valoare istorică , precu m:
– vestigii ale așezărilor preistorice, dacice sau daco -romane
– ruinele cetăților medievale, biserici fortificate
– monumente, mausolee, cimitire ale eroilor care amintesc de bătălii istorice
b. Obiective turistice cu valoare arhitectural -artistică , precum:
– edificii religioase
– edificii civile (palate, castele, conace, cule etc.)
– monumente, statui și plăci comemorative
– muzee și case memoriale
c. Obiective turistice cu valoare etno -folclorică , precum:
– muzee cu profil artistic popular
– construcți i de lemn (case, porți, biseici)
– ateliere și colecții diverse

15 Legea turismului , cap. I , art. 2, pct. 44
16 Ibid., pct. 46
17 Ibid., pct. 34

24

Patrimoniu și turism cultural .
Studiu de caz: localitate a Dorolea, jud. Bistrița -Năsăud stud. arh. Cătălina -Sînziana Roib

25 – ceramica populară
– serbări, târguri și festivaluri artistice populare18

Obiectivul turistic este componenta de bază în oferta turistică și este definit de lege ca orice
„element sau ans amblu de elemente al resursei turistice, individualizat și introdus în
circuitul turistic ”19.

Din această definiție se poate vedea că acel element natural, cultural, social, economic etc.
care poate genera un interes în c adrul activității turistice trebuie supus unui proces de
valorificare și promovare pentru a putea fi recunoscut ca atare. Odată realizate și împlinite
demersurile pentru introducerea în circuitul turistic, acestea, împreună cu ansamblul format de
totalitatea structurilor (baza tehnico -mater ială) și amenajărilor aferente (căi de comunicație,
spații de cazare, amenajări tehnice etc.) implicate în proces, vor forma fondul patrimoniului
turistic al unei localități, județ, regiuni sau țări.

Potențial turisti c. Identificarea potențialului turist ic reprezintă punctul de plecare în
dezvoltarea turistică a unei localități; patrimoniul național contribuie în mod decisiv la aceasta
deoarece fiecare din componentele sale are valențe turistic e diferite .
În volumul Patrimoniul turistic al României , se m enționeză ca sinonime noțiunea de
resursă turistică cu cea de potențial turistic :
„pot fi considerate sinonime deoarece potențial – poate fi definit ca ceva care există ca
posibilitate, care exprimă o posibilitate de manifestare, iar resursă – o sursă, o re zervă
de elemente susceptibile de a fi valorificate la un moment dat”20

3. 2. Tipuri și tendințe actuale în domeniul turismului

Cu toate că există mai multe ramuri ale turismului, fiecare punând accent pe un
domeniu de interes uman, din motive ce țin de particularitatea temei, voi detalia doar acele
tipuri de turism relevante pentru studiul de caz.

Turismul cultural . Este o formă a turismului care are ca scop valorificarea și promovarea
culturii unei zone sau localități și în care accentul cade pe patri moniul local. Prin aceasta se
întelege orice element de patrimoniu cultural material (monumente, situri istorice sau
arheologice, rezervații naturale etc.) sau imaterial (obiceiuri, tradiții, festivaluri sau alte
evenimente culturale) caracteristic comunit ății locale. Turistul poate în acest fel să
experimenteze locuri, bunuri și activități care redau în mod autentic moștenirea cultural –
spirituală a acesteia .
Potrivit Legii turismului,
„turism ul cultural presupune vizitarea, în scopul satisfacerii nevoilor culturale și
spirituale, a monumentelor de artă și arhitectură, locurilor istorice, muzeelor,
galeriilor de artă. Turismul cultural, prin natura motivelor sale, prin locul de
desfășurare și modul de organizare, se integrează celui urban și se interferează – în
acest perimetru – cu cel recreativ și cel de afaceri. Produsul turistic cultural se
constituie prin sinteza a două grupe distinc te de elemente: cele culturale – dorință,

18 Ielenicz Mihai, Comănescu Laura , România: Potențial turistic , București: Ed. Universitară, 2006, pp. 26 -36
19 Ibid., pct. 25
20 Cândea Melinda, Simon Tamara, Bogan Elena, Patrimoniul turistic al României , București: Ed. Universitară,
2012, pp. 14

26

Patrimoniu și turism cultural .
Studiu de caz: localitate a Dorolea, jud. Bistrița -Năsăud stud. arh. Cătălina -Sînziana Roib

27 obiectiv, ghid și cele turistice – mijloace de transport, de primire, de găzduire și de
alimentație. ”21
Dezvoltarea turismului cultural este un proces generator de resurse financiare considerabile,
care pot fi utilizate și reinvestite în preocesele de restaurare, conservare și promovare ale
așadar vorbi de un schimb de informație cultur ală, prin care se generează bunurilor de
patrimoniu care stau la baza ofertei turistice. Implicațiile economice vor avea beneficii și
asupra comunității, care va putea identifica și gestiona mai corect oportunitățiile și resursele
locale. Putem resurse fin anciare, se formează și educă atât turistul, cât și comunitatea locală.
Turismul rural. Este acea formă de turism manifestată în spațiul rural care își are obiectul de
activitate bazat pe serviciile turistice oferite de populația locală și care se desfășoa ră în stânsă
legătură cu mediul natural, valorificând toate resursele turistice naturale, umane, cultural –
istorice, etnografice ale zonei.
Lexiconul de termeni turistici prezintă turismul rural ca:
„forma de turism concentrată pe destinații în spaț iul rura l, dispunând de o s tructură
funcțională de cazare ș i de alte servicii eterogene ”22
De cele mai multe ori, pe lângă serviciile de cazare și alimentație, se oferă turiștilor și
posibilitatea de a efectua excursii tematice, drumeții, tratamente balneare sau de a participa la
serbări, festivaluri sau târguri locale. Vedem așsadar că infrastuctura turistică rurală este
compusă din componente de bază (cazare și alimentație) și componente auxiliare. Aceasta a re
valențe multiple, plecând de la elemente de cadru natu ral, precum forme de relief, păduri, ape
etc., până la elemente antropice, precum monumente, situri sau alte bunuri rezultate din
activitățile umane în zona respectivă.
Agroturismul. Deși turismul rural și agroturismul ar putea fi considerate ca două conce pte
identice deoarece ambele se desfășoară în spațiu rural , cel din urmă trebuie privit ca o
activitate subordonată turismului rural, diferența fiind că agroturismul reprezintă un ansamblu
de servicii având la bază gospodăria sau ferma tărănească, amenajat ă și adaptată în vederea
găzduirii oaspeților.
În Lexiconul de termeni turistici , pe lângă definiție, găsim și diferența dintre aceste două
tipuri de turism:
„Agroturismul reprezintă forma de turism, practicată în mediul rural, bazată pe
asigurarea, în cad rul g ospodăriei tărăneș ti, a serviciilor de: cazare, masă, agrement ș i
altele. Prin agro turism se valorifică, astfel, î n mo d superior, resursele naturale ș i
antropice ale zonei, contribuind la ridica rea nivelului de trai al populaț iei rurale. Spre
deosebir e de turismul rural, agroturism ul presupune: cazarea în gospodăria tărănească
(pensiune, etc.); consumarea de produse agricole din gospodăria respectivă;
participarea într -o măsură mai mare sau mai mică, la activităț ile agricole specifice ”23
Agroturismul se prezintă și ca o soluție complementară de sporire a veniturilor pentru
populația locală care valorifică economic toate resursele propriei gospodării, dar aduce și
beneficii turistului care astfel intră în contact cu obiceiuri sau activități gospodărești s pecifice.
Concluzii. Turismul rep rezintă o activitate cu multiple și complexe funcții, printre care se
numără și schimbul de informații culturale între turist și comunitatea implicată în oferirea
serviciilor turistice, cu beneficii reciproce, atât la nivel financiar și social, cât și al dezvoltării
locale prin valorificarea tuturor resurselor implicate.

21 Legea turismului , cap. II, art. 3, pct. (g)
22 Stănciulescu Gabriela , Lexicon de termeni turistici , București: Ed. Oscar Print , 2002, p p.180
23 Ibid., pp. 14 – 15

28

29

4. Studiu de caz: localitatea Do rolea, comuna
Livezile, j udețul Bistrița – Năsăud

30
Imagine 1- Structura biserici ilor și a școlii lor evanghelice a regiunii transilvane din Ungaria la anul 1904 –
https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Evangelische_Kirche_in_Siebenbuergen_1904.JPG

Imagine 2-Ridicarea topografică iozefină (1763 -1787) pentru zona Bistrița – http://mapire.eu/en/map/firstsurvey/

Patrimoniu și turism cultural .
Studiu de caz: localitate a Dorolea, jud. Bistrița -Năsăud stud. arh. Cătălina -Sînziana Roib

31 4. 1. Sașii. Prezentare și amprenta lor cultural -artistică

Sașii stabiliți în Transilvania sunt o populație de origine germanică, formată în
majoritate din populație saxonă (din zona Rinului), valonă și flamandă. Aceștia au jucat un rol
important în colonizarea sudului Transi lvaniei, impusă de regele maghiar Andrei al II -lea al
Ungariei.

Istoric și teritoriu. Primele mențiuni despre așezarea acestora îi plasează după anul 1211, în
teritoriul denumit Fundus Regius (Pământul Crăiesc), 24 delimitat la nord de râul Mureș, la est
de localitatea Drăușeni, la sud de râul Olt și la vest de localitatea Orăștie. Poziția sa
geografică a fost privită de regalitatea maghiară ca una strategică, fiind și zona de graniță
estică a Regatului, astfel încât s -a decis valorificarea ei printr -o col onizare planificată, cu
grupuri de populații din zona germană și flamandă – sașii de astăzi. Valuri importante de
migrație sunt datate începând cu mijlocul secolului XII și p ână la sfarșitul secolului XIII –
început de secol XIV.

Scaunele săsești importante existente pe acest teritoriu, pentru care este stabilită o formă de
autonomie sunt Scaunul Principal de la Sibiu (Hauptstühl Hermannstadt), precum și cele 7
Scaune Secundare de la: Sighișoara (Schassburger Stuhl), Șebeș (Mühlbacher Stühl), Cincu
(Schenker Stuühl), Miercurea (Reußmarkter Stühl), Rupea (Repser Stühl), Orăștie (Brooser
Stühl), Nocrich (Leschkircher Stühl); Scaunul Mediașului și cel de la Șeica, cunoscute sub
denumirea de „Două scaune ” (Zwei Stühle), împreună cu Districtele Brașov și Bistrița
formează imaginea completă a teritoriilor locuite de sașii transilvăneni .25 Până în anul 1366,
conducerea districtului era deținută de comitele secuilor, apoi, odată cu extinderea sub domnia
lui Ludovic I a privilegilor acordate sașilor din comitatul Sibiu și pentru celelalte grupuri din
nord, acesta va fi condus de un jude și de o adunare formată din șase reprezentanți ai orașului
și șase reprezentanți ai celorlalte localități ale districului.

Odată cu așezarea noii populații, s -au introdus în spațiul tran silvan obiceiuri, tehnici și
elemente specifice teritoriilor de origine ale acesteia, astfel încât se pot distinge trăsături
comune particulare sașilor la nivel de arhitectură, obiecte de artă decorativă (țesături, textile,
ceramică), port sau mobilier.

Patrimoniul cultural săsesc . Cel mai relevant domeni u este cel al mobilierului, dacă ar fi să
considerăm bunurile ce reprezintă moștenirea lor cultural -artistică cel mai des promovată și
valorificată în ziua de azi. S specific sașilor sunt piesele din lemn, pictate în culori vii, astfel că
piese precum patul , cuierele, lăzile de zestre, dulapurile, armăroaiele sau bufeturile întregesc
profilul cultural al acestora. Un rol important în evoluția mobilierului tradițional se datorează
mutării mediului de lucru al tâmplarilor și pictorilor dinspre oraș spre sat, ei păstrând
caracteristicile stilistice impuse de crearea unor sculpturi pictate pentru spațiile ecleziastice,
dar transpunându -le mediului țărănesc al artei și adaptându -le tradiției.
La sfarșitul secolulu i XVIII, în orașe apare tendința de abandonare a mobilierului pictat în
favoarea celui furniruit (considerat mai modern), astfel că meșterii își vor continua munca în
special în mediul rural, dar datorită sumei mici oferite de țărani în schimbul realizării piesei,

24 Diploma Andreanum, sau Goldener Freibrief der Siebenburger Sachsen (Hrisovul de aur al sașilor
transilvăneni), act emis de regele Andrei al II -lea al Ungariei, în 1224, prin care se reconfirmă atribuirea unor
privilegii coloniștilor germani din teritoriul comitatului Sibiu. Reconfirmarea Diplomei emisa de Carol Robert
d’Anjou in 1346, se gasește la Arhivele Naționale Sibiu, documentul original nef iind păstrat.
25 K.K.Klein , Scháßburg im Kisder Kapitel , în volumul Transsylvanica , pp. 166 -189

32
Imagine 3- interior săse sc- http://www.complexulmuzealbn.ro/ro/etnografie -arta-populara/interior -sasesc

Imagine 4- armăroaie din Dorolea – arhivă personală Imagine 5- armăroaie din Dorolea – arhivă personală

Imagine 6- armăroaie din Dorolea – arhivă personală Imagine 7- armăroaie din Dorolea – arhivă personală

Patrimoniu și turism cultural .
Studiu de caz: localitate a Dorolea, jud. Bistrița -Năsăud stud. arh. Cătălina -Sînziana Roib

33 de multe ori pictarea acesteia era încredințată soțiilor, care erau familiarizate cu motivele
pictate.

Tehnica de lucru include pregătirea suprafeței prin aplicarea unei vopsele -clei, obținută prin
fierberea unei materii prime de origine anima lă, cum ar fi resturile de blana sau piele; des
folosit este cleiul de oase. Se folosesc și materii de origine vegetală, precum esențe de coajă
de copac sau de nucă verde ori rășină de brad. Peste această pastă lipicioasă se aplică un strat
de ceară de alb ine, ca strat de protecție. Mai târziu, în a doua jumătate a secolului al XIX -lea,
tehnica a evoluat și s -a început aplicarea vopselei peste un strat inițial de grund de ipsos și
cretă (ocru sau maro deschis), deasupra căruia se aplica un verniu din ulei d e in, conferindu -i
luciu, iar apoi urma aplicarea stratului de protecție de ceară. Pigmenții naturali obținuți din
minerale, frecați cu emulsie de ou confereau tărie culorii și rezistență în timp. Pictura se putea
realiza folosind un șablon, iar grundul se putea spăla dacă se dorea aceasta. La mobilierul
tărănesc sasesc predomină fundalul albastru -cobalt, oranj sau verde, iar printre culorile cele
mai des folosite amintim brunul închis, negru, roșu sau alb.

Motivele des folosite sunt cele vegetale, ce incl ud compoziții cu flori precum trandafirul
(simbol al bucuriei și dragostei), laleaua (simbol al mandriei și ospitalitații), garoafa, narcisa,
margareta, bobocii sau frunzele, ramuri cu fructe, ciorchine, buchete de flori. Sunt folosite de
asemenea și eleme nte geometrice, precum punctele, hașurile sau formele liniare simple.

Printre piesele cele mai importante de mobilier se numără armăroaia , folosită de sași pentru a
acoperi nișele din pereți, în interiorul cărora p ăstrau obiectele de uz casnic. Termenul p rovine
din germană – Nischenschrank. Se fixa de obicei, în interior, pe peretele de la stradă, între cele
două ferestre sau pe pereții laterali ai încăperii. În nișă se păstrau diferite alimente, utilitatea
sa cunoscând anumite transformări de -a lungul timp ului.26

Lada este elementul cel mai vechi al amenajării interioare a locuinței, din care s -au dezvoltat
ulterior celelalte tipuri de mobilier, de diferite forme precum : comoda și dulapul cu una sau
două uși. Se folosea, în principiu, pentru păstrarea îmbră căminții și a textilelor .27 La început
era ornamentată cu linii simple, în timp fiind create mai multe șabloane pe hârtie, cu diverse
modele, ce vor fi păstr ate de breslele meșteșugarilor. O particularitate a lăzii este lada
dulgherească. Inițial, în acest tip de ladă se păstrau hainele de sărbătoare și obiectele de
valoare, fapt demonstrat de existența casetei cu capac în interiorul celor mai vechi piese.
Treptat, datorită evenimentelor istorice, aceasta și -a schimbat utilitatea, transformându -se în
ladă de depozitare a bunurilor necesare pe vreme de atac (alimente, în principal cereale), de
aici provenind și denumirea de ladă de cereale .28

4. 2. Context istoric local

După cum s -a menționat anterior , Districtul Bistrița (regiunea Nösnerland -Țara
Năsăudului ) făcea parte din teritoriul Pământului Crăiesc. Una din localitățiile importante ale
Districtului Bistrița este satul Dorolea, situat la 12 km de municipiul Bistrița, cunoscut și sub
denumirea de Kleinbistritz sau Aszúbeszterce . Importanța localității este dată chiar de
denumirea sa germană – Kleinbistritz , tradusă ca Mica Bistriță .

26 Malearov Simona , Mobilier pictat transilvănean , Sibiu: Ed. ASTRA Museum, 2012, pp . 35
27 Ibid., pg. 17
28 Ibid., pg. 23

34
Imagine 8- https://www.siebenbuerger.de/ortschaften/kleinbistritz/luftbilder/12926.html

Imagine 9- arhivă personală

Imagine 10- arhivă personală

Patrimoniu și turism cultural .
Studiu de caz: localitate a Dorolea, jud. Bistrița -Năsăud stud. arh. Cătălina -Sînziana Roib

35 Istoric . Pe teritoriul localității de astăz i au locuit până la la începutul sec. al XIV -lea români,
care, odată cu aducerea sașilor în regiune, au fost nevoiți să migreze spre est, unde au
întemeiat sat ul Cușma. Prima mențiune documentară apare în Registrul dijmelor papale din
anii 1332 -1337 , unde parohia este consemnată ca aparținând administrativ de orașul Bistrița
sub denumirea de Arida Bystricia . 29

Așezarea a fost cuprinsă de două incendii mari: unu l în 1523, a cărui urmare a fost că regele
Ludovic al II -lea scutea localitatea între anii 1523 -1526 de plata impozitelor, iar al doilea în
1569. Recensământul derulat în anul 1642 menționează 20 de gospodării, iar cel din 1695 – 18
familii, dar și 13 case părăsite. Odată cu mijlocul secolului XVIII, rapoartele privind
contribuțile fiscale menționează și structura etnică a populației, de unde reiese că în anii
1754/55 din cele 72 de familii, 54 sunt de origine săsească, 16 de origine românească, iar 4
sunt ț igani .30 În anul 1850, aici trăiau 791 de persoane, din care 651 sunt sași, 73 români, iar
67 țigani .31

Cel de -al Doilea Război Mondial a fost contextul în care mare parte a populației de etnie
germană a părăsit zona Transilvaniei, evacuată de armata germa nă înainte de intrarea trupelor
sovietice în Bistrița la 13 octombrie 1944; cei rămași au fost deportați sau persecutați de către
autoritățile de ocupație sovietice .32 Dacă în anul 1941, în Dorolea locuiau 514 etnici germani,
277 români, 134 țigani, 13 magh iari și 9 evrei, în septembrie 1944, din Dorolea plecau 465 de
persoane, cu 114 căruțe sau care. Odată cu restabilirea administrației românești în 1945, mai
mult de jumătate din cei evacuați s -au întors, dar și -au găsit gospodăriile și terenurile ocupate
de cei cărora le -au fost repartizate prin reforma agrară din același an. Cei mai mulți au plecat
definitiv în anii 60, iar casele au rămas părăsite.

4. 3. Prezentarea localității și a patrimoniului arhitectural

Majoritatea caselor datează de la mijlocul secolului XIX -începutul secolului XX și
formează unul din cele mai bine păstrate ansambluri rurale de tip săsesc din nordul
Transilvaniei. Astăzi localitatea face parte din de comuna Livezile, situată la 7 km spre vest.
Legătura rutieră cu acesta se realiz ează prin drumul județean 172G, care asigură și legătura cu
satul Cușma, situat la 8 km spre est. La recensământul din 2011, aici locuiau 597 de
persoane .33

Organizare planimetrică . Sub aspectul formei vetrei, satul este de tip liniar, dezvoltat de -a
lungu l văii pârâului Tănase, de -o parte și de alta a căruia sunt dispuse parcele late cu clădiri
cu fronturi compacte, aliniate la profilul străzii, ce includ și po rțile pentru accesul carosabil.
Satul este înconjurat de terenuri agricole și vii (în zona de nor d, mai deluroasă), iar parcelele

29 Cercetătorul Pompei Boca, în studiul Vechimea documentară a localităților din județul Bistrița -Năsăud.
Secolele XII -XIV, făcând referire la acesta menționează l ocalitățile : Bistrița (Bystricia) , Budacu de Jos (Budak),
Dumitra (Mettersdorf), Dorolea (Arida Bystricia), Eppendorf (sat dispărut), G hinda (Windan), Jelna (Seendorf),
Livezile (Jaad), Monariu (Minarken), Satu Nou (Neudorf, Nova Villa), Sigmir (Schönbirk, Zepner), Slătinița
(Pintak), Tărpiu (Treppen), Unirea (Wallendorf, Latina Superior), Viișoara (Heidendorf, Villa Paganica).
30 Boca Pom pei, Structura etnică, socială și economică a populației din districtul Bistriței, la mijlocul secolului
XVIII , în File de istorie III , Bistrița: Muzeul județean de istorie Bi strița -Năsăud, 1974, pp. 197-234
31 Idem , Populația județului Bistrița -Năsăud într e anii 1720 -1870 , în File de istorie IV , Bistrița: Muzeul
județean de i storie Bistrița -Năsăud, 1976, pp. 295 -312.
32 Sașii transilvăneni între statornicie și dezrădăcinare , Biblioteca Muzeului Bistrița, Seria Historica,
coordonator Corneliu Gaiu, Bistrița, 2006, p p. 386
33 Institutul Național de Statistică, www.recensamantromania.ro/

36
Imagine 11- imobil nr 39 – arhivă personală

Imagine 12- imobil nr. 39- arhivă personală

Patrimoniu și turism cultural .
Studiu de caz: localitate a Dorolea, jud. Bistrița -Năsăud stud. arh. Cătălina -Sînziana Roib

37 caselor sunt adiacente unor suprafețe întinse de grădini și livezi, care fac trecer ea către loturile
agricole la vest, sud și est.

Zona centrală . Acesta este locul unde întâlnim biserica parohială, edificată între 1858 -1860,
pe un mic dâmb de pe malul pârâului. Putem afirma că aceasta este un caz fericit de
conservare a aspectului iniți al și după preluarea de către cultul ortodox, deoarece la interior
încă se mai păstrează altarul și mobilierul de secol XIX, iar pe pereți nu s -au pictat scene
biblice conform tradiției ortodoxe. În anul 1999, s -au efectuat lucrări de reparații majore, la
care au contribuit inclusiv cetățenii germani care au locuit sau sunt descendenți ai celor ce au
locuit aici. În fața bisericii se află podul rutier principal, ce asigură legatura între cele două
maluri ale pârâului.
În vecinătatea sud -estică a bisericii g ăsim vechea școală săsească, construită în 1892 și care
până astăzi apaține comunității săsești din Bistrița, dar care nu este valorificată și necesită
lucrări de reparații și renovare. Tot în centrul satului, pe latura sudică a drumului comunal se
află ca sa parohială, ridicată în secolul al XVIII -lea, școala românească și sala comunală,
datată din 1906 ;34 astăzi ea funcționează în continuare ca sala de adunări, fiind sediul
Căminului cultural.
Tipologi i. Cea mai des întâlnită este cea a unui plan în L, cu l atura lungă dispusă de -a lungul
străzii, structurată pe mai multe axe, cu acces în axul median și un gang carosabil inclus
dispus periferic. Acest corp cuprinde încăperile de locuit și se continuă deseori spre curte cu
un alt corp ce adăpostește anexe gosp odărești. O altă tipologie o reprezintă cea care se
desfășoară după un plan rectangular, cu latura lu ngă dispusă de -a lungul străzii; și aici
regăsim gangul carosabil. În ambele cazuri, p e latura posterioară a parcelei este întâlnită șura,
în spatele cărei a se întinde grădina de legume sau livada.

Autenticitate și elemente de patrimoniu . Datorită așezării mai retrase, Dorolea a reușit să
păstr eze foarte multe din elementele edificatoare pentru satele rurale săsești din regiune,
păstrând mare pa rte din ima ginea tradițională. Majoritatea caselor (nr. 15 -216) se regăsesc în
cadrul Listei monumentelor istorice din județul Bistrița -Năsăud , unde la nr. 616, sub codul de
identificare LMI BN -II-a-A-01649, găsim menționat Ansamblul rural Dorolea (fosta localitate
săsească Kleinbistritz). De asemenea, unele case se regăsesc trecute și individual, iar biserica
evanghelică este și ea identificată cu codul BN -II-m-B-01648.
În continuare, voi prezenta câteva gospodării ce se păstrează într -o stare bună de
conservare și care sunt caracteristice pentru arhitectura vernaculară prezentă aici. Acestea au
fost alese deoarece sunt valoroase atât ca arhitectură, cât și prin prisma pieselor de patrimoniu
săsesc care au fost păstrate într -o stare bună sau relativ bună.

Imobilul n r. 39
Acesta este imobilul cel mai bine păstrat din localitate , proprietarii investind în păstrarea
imaginii autentice tradiționale și în conservarea sa. Relevante sunt aici și piesele de mobilier
cu valoare artistică, respectiv o armăroaie și o bancă săse ască, din lemn , aflate î ntr-o stare
bună de conservare.
Datare. Din cele relatate de proprietar, anul ridicării clădirii este 1910 , conform unei inscripții
pe grinda principală a casei, dar care nu s -a păstrat însă până azi ; cu toate acestea, o inscripție
secundară prezentă pe un element din grajd o plasează în anul 1883.

34 Toate referințele cu privire la datarea clădirilor sunt conform inscripțiilor de pe frontispiciurile acestora.

38
Imagine 13- imobi l nr. 62- arhivă personală

Imagine 14- imobil nr. 62- arhivă personală

Patrimoniu și turism cultural .
Studiu de caz: localitate a Dorolea, jud. Bistrița -Năsăud stud. arh. Cătălina -Sînziana Roib

39 Plan și volumetrie . Planimetric este const ruit în formă de L, cu latura lungă dispus ă de-a
lungul străzii și cu prinde un hol și trei încăperi adiacente , despărțite prin pereți din zidărie de
cărămidă plină . Volumetria este unitară, f ormată dintr -un parter și un subsol parțial, dispus
sub incăperea bucătăriei. Pe latura posterioară găsim grajdul și sura, cu latura l ungă paralelă
cu grădina; o a doua șură există și în continuarea casei, pe partea laterală a parcelei; acestea
sunt realizate din zidărie de cărămidă plina arsă, în asize alternante cu zidărie din piatră, iar
curtea este pavată cu piatră de râu. De aici, p rin șura laterală, se realizează accesul în subsol.

Fațad e. Fațad a principală este structurată pe cinci axe și delimitată la partea superioară de o
corniș ă profilată, iar la partea inferioară de un soclu din piatră . Accesul se realizează din axul
median, delimitat cu pilaștii cu capiteluri ionice și flancat de câte trei ferestre cu ancadrament
de-o parte și de alta, cu parapeți decorați cu modele florale și colbanc din piatră. În partea
stângă p rezintă un gang c arosabil inclus , cu gardă de roată, cu arcadă cu bosaj și planșeu pe
grinzi din lemn masiv, închis cu o poartă din lemn în două canaturi și flancat de doi pilaștii în
partea stangă și unul în partea dreaptă.
Fațada secundară , spre curte , este definită de un p ridvor deschis din lemn , cu două accese,
pictată simplu cu motive florale. Ferestrele simple, în două canaturi și o foaie, terminate cu
solbanc din piatră, păstrează tâmplăria originală.

Elemente de construcție. Structura casei este din zidărie de cărămidă și piatră, cu un planșeu
pe grinzi din l emn și subsol boltit cu bolți pruseșt i și arce dublouri din cărămidă , cu trei
răsuflători . Acesta este compartimentat in trei încăperi, prima încăpere fiind pavată cu piatră.
Învelitoarea este în două ape, cu coama paralelă cu strada, din țiglă solzi și pl ăci de
azbociment la partea inferioară, pe structură de lemn.

Imobilul nr. 62
Tot urmând tipologiei casei în formă de L, această construcție este valoroasă și prin prisma
pieselor de mobilier pictat săsesc care s -au păstrat într -o stare foarte bună, din c are menționăm
două armăroaie pictate cu modele florale prezente în gangul carosabil, unde este inscripționat
anul 1864, o masă săsească din lemn masiv și un dulap.

Datare. Unul din stâlpii grajdului poartă inscripția anului 1898, în timp ce pe partea dins pre
curte a porții regăsim anul 1908.

Plan și volumetrie. Volumetria, formată dintr -un parter și subsol parțial sub încăperea
bucătăriei, este unitară și compartimentată în h ol și patru încăperi. Pe latura stângă a
gospodăriei există un șopron, din zidări e de piatră și cărămidă, în asize alternante, cu două
arcade deschise spre curte și o nișă închisă cu o armăroaie pictată săsească. Acesta este legat
de clădirea principală printr -un corp de legătură, acoperit cu țiglă tip solzi. Pe latura
posterioară a pa rcelei se află un grajd cu fânar și șură, realizate din zidărie de piatră și
cărămidă, în asize alternante, cu o poartă cu arcadă spre grădină și o cornișă cu console din
piatră.

Fațad e. Fațada de la stradă este structurată pe șase axe, cu accesul în axul median, flancat de
câte trei ferestre rectangulare cu obloane reglabile din lemn, păstrate originale. Intrarea se
realizează pe o scară în rampă dublă, pe o ușă cu două canaturi și supralumină. Gangul
carosabil este prezent în partea dreaptă, cu gardă de roată și poartă decorată cu frontoane și
modele geometrice. Fațada e finisată cu placuțe ceramice în modele geometrice, în
neconcordanță cu imaginea istorică.

40
Imagine 15- imobil nr. 52 – arhivă personală

Imagine 16- imobil nr. 53 – arhivă personală

Patrimoniu și turism cultural .
Studiu de caz: localitate a Dorolea, jud. Bistrița -Năsăud stud. arh. Cătălina -Sînziana Roib

41 Fațada secundară prezintă trei ferestre cu solbanc din piatră și un acces secundar din curtea
pavată cu piatră de râu.

Elemente de construcție. Structur a este din zidărie de cărămidă plină arsă, în asize a lternante
cu zidărie din piatră. Ca și în cazurile precedente, planșee sunt pe grinzi din lemn, șarpanta
este și ea realizată din elemente de lemn, în două ape, cu coama paralelă cu strada și acoperită
cu învelitoare din foi de tablă.

Imobilul nr. 52
O altă casă ce se află într -o stare foarte bună de conservare este și aceasta.

Datare. Datarea corpurilor imobilului reiese din inscripția aflată pe o grindă din încăperea
principală, unde este înscris anul 1855, dar și din inscripția anului 1900 pe grind a arcadei din
șura principală.

Plan și volumetrie. Construcția este formată din parter și subsol parțial, construită sub aceeași
formă de L, cu latura lungă dispusă de -a lungul străzii. Volumetria ste unitară, formată dintr –
un hol și trei încăperi la arip a originală, precum și alte două încăperi la o extindere dispusă
perpendicular pe aceasta, pe latura dreaptă a parcelei. În continuarea extinderii există o șură și
ateliere. De asemenea, în curte mai putem găsi o a doua șură și un fânar, dispuse pe latura
posterioară a parcelei.

Fațade. Fațada principală este structurată pe patru axe, cu accesul la partea dreaptă, cu o
fereastră la dreapta și două la stânga, având și o răsuflătoare sub acestea. Ferestrele au chenare
simple și solbanc. Gangul carosabil este inclus în partea stângă, cu gardă de roată și arcade.
Fațada prezintă un soclu înalt și cornișă profilată. Există doi pilaștrii cu cornișă simplă
profilată, unul între intrare și cele două ferestre, iar celălalt între ferestre și gang.

Elemente de constr ucție. Structura este realizată din zidărie de cărămidă plină arsă, în asize
alternante cu zidărie din piatră, planșee pe grinzi din lemn și șarpantă din elemente de lemn,
în două ape, cu coama paralelă cu strada. Învelitoarea este din țiglă solzi la parte a superioară
și plăci de azbociment la partea inferioară.

Imobilul nr. 53
O altă tipologie a caselor din Dorolea o reprezintă cea care se desfășoară după un plan
rectangular, cu latura lungă dispusă de -a lungul străzii.

Datare. Grinda -meșter poartă inscr ipția anului 1863; același an este decupat și pe o tăbliță
metalică aflată în șură.
Plan și volumetrie. Casa are o volumetrie unitară, formată dintr -un parter compartimentat în
hol și două încăperi, din care prima e despărțită de hol printr -un perete cu ar cadă, zidit și cu
gol lăsat pentru ușă. Spre curtea pavată cu piatră de râu, adosată laturii lungi a clădirii, există
o extindere din blocuri BCA, din care se realizează accesul secundar. Anex ele gospodărești,
respectiv șura și fânarul , sunt dispuse pe lat ura dreaptă a parcelei, în timp ce grajdul este situat
pe latura posterioara, toate fiind realizate din lemn.
Fațade. Fațada principală este structurată pe șase axe, cu intrarea în axul median, arcuită la
partea superioară, și cu două ferestre dispuse în dreapta și trei în stânga. Prezintă un gang
carosabil în partea stângă, cu gardă de roată din piatră; elementul din partea stângă păstrează

42
Imagine 17- arhivă personală

Imagine 18- arhivă personală

Patrimoniu și turism cultural .
Studiu de caz: localitate a Dorolea, jud. Bistrița -Năsăud stud. arh. Cătălina -Sînziana Roib

43 un model cioplit. Dinspre curte se pot observa arcadele ce definesc gangul, precum și două
nișe arcuite deschise în interiorul acestuia. Poarta de lemn are chenar cu profilatură la partea
superioară, iar ferestrele au chenare simple și solbanc din piatră . Fațada prezintă trei pilaștrii
cu capiteluri profilate, unul la extremitatea dreaptă, unul în stânga intrării și unul între a doua
și a treia fereastră din stânga accesului.

Elemente de construcție. Structura este realizată din zidărie de cărămidă plin ă arsă, în asize
alternante cu zidărie din piatră, planșee pe grinzi din lemn și șarpantă din elemente de lemn.
Cornișa acoperișului în două ape este profilată, iar învelitoare este din țiglă solzi la partea
superioară și plăci de azbociment la partea infe rioară.

4. 4. Obiective turistice locale și din împrejurimi

Pe lângă patrimoniul construit, zona prezintă și alte elemente de patrimoniu cultural și
natural ce pot fi valor ificate ca obiective turistice și care pot contribui la dezvoltarea sa prin
atragerea turiștilor odată cu promovarea corespunzătoare. Moștenirea cultural -istorică a
localității este relevantă și datorită prezenței u nor vestigii arheologice locale, iar p otențialul
turistic natural al zonei este unul deosebit, cu mai multe puncte de int eres, localitatea fiind
situată la limita unui sit natural protejat .

Aria naturală protejată „Sit Natura 2000 Cușma” . Situl se întinde pe un o suprafață
44.636 ha ce cuprinde Munții Călimani, Piemontul Călimani și Munții Bârgăului. Limitele
sale sunt cons tituite la nord de cursul râului Bistrița și drumul european E576, până în dreptul
localității Piatra Fântânele; de aici, spre est se continuă până la limita cu județul Suceava,
urmând drumul forestier Tomnaticul și albia pârâului Colbu; la sud, se urmează limita de
județ și Valea Budacului, până la confluența cu Pârâul Budușel; spre vest, se continuă cursul
pârâului, până în dreptul localitâții Cușma urmând drumul județean 172G, trecând prin
localitatea Dorolea, apoi pe traseul drumului comunal 6B, până la intersecția cu râul Bistrița.

Declararea sa ca arie protejată a fost realizată prin Ordinul nr. 1964/2007 „privind instituirea
regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte
integrantă a rețelei ecologice europene Nat ura 2000 în România” . Custodele sitului este
Ocolul Silvic Bistrița Bârgăului.

Situl cuprinde nouă arii naturale protejate de interes național : Piatra Corbului , Râpa Verde ,
Comarnic , Piatra Cușmei , Valea Repedea , Tăul Zânelor , Locul fosilifer Râpa Mare , Cheile
Bistriței Ardelene , Stâncile Tătarului , dar și o serie de habitate și specii protejate, dovedind
valoarea deosebită a biodiversității sale.35

Trasee ciclo -turistice. Împrejurimile localității sunt caracterizate de un relief ce urcă treptat
de la zona de șes spre o zonă colinară cu cât inaintăm spre est. Acest aspect, dublat de
infrastructura rutieră constituită din drumuri județene și comunale, deci cu un trafic redus, fac
din Dorolea un potențial punct de plecare pe mai multe trasee ciclo -turistice. Între acestea, am
identificat trei trasee principale ce merită atenție deoarece pe parcursul lor se regăsesc atât
obiective naturale, cât și obiective culturale, istorice sau etnografice:

35 Broșura Îmbunătățirea stării de conservare a biodiversității î n situl de importanță comun itară Cuș ma, editată
de Federația pentru D ezvoltarea Zonei Rurale Bârgău -Călimani , 2014, www.sitcusma.ro (accesat 21 septembrie
2015)

44

Patrimoniu și turism cultural .
Studiu de caz: localitate a Dorolea, jud. Bistrița -Năsăud stud. arh. Cătălina -Sînziana Roib

45 1. Dorolea – Livezile – Bistrița – Ghinda – Dorolea , un traseu ușor c e propune un parcurs de 37
km prin localitățiile învecinate;
2. Dorolea – Cușma – Cetate – Orheiu Bistriței – Jelna – Budacul de Jos – Bistrița – Dorolea , un
traseu de 47 km, de o dificultate medie, ce traversează mai multe așezări săsești și prin care se
ajunge până la rezervația naturală de tip botanic Poiana cu narcise , situată pe Valea
Budacului;
3. Dorolea – Cușma – Bistrița Bărgâului – Bistrița – Dorolea , un traseu mai dificil, de 67 km, dar
care propune atât porțiuni de șes, cât și unele montane, cu traversarea Sitului Cușma și a Văii
Bârgăului.

Situri arheologice . În Lista Monumentelor Istorice sunt înregistrate două situri arheologice
locale: situl Dorolea -Valea lui Tănase, situat la 2 km sud -vest de hotarul satului, în zona
dealului Contenița, și situl Groap a Ghinzii, situat în zona fostelor grajduri I.A.S., la sud . 36
Fișa de repertoriu întocmită pentru această așezare de către Institutul de Arheologie
consemnează patru puncte arheologice unde săpăturile au scos la lumină unelte sau cermică
datând din epoca e neoliticului, bronzului, bronzului târziu, precum și monede din perioada
romană .

Alte obiective culturale . Împrejurimile localității sunt reprezentate de o diversitate culturală
bogată, fiind unul din factorii care pot determina alegerea destinației turis tului. Dintre acestea
menționăm Muzeul „Casa Săsească ” și Castru l cu val de p ământ (ce dateaz ă din secolul II-III
î.Hr.) din comuna Livezile, situat de 7 km; Castelul și domeniul Bethlen din Arcalia , ce
include și un parc dendrologic (32 km); Cripta și fos tul ansamblu al castelului Bethlen din
Chiraleș (27 km); bisericile evanghelice din Bistrița, Livezile, Lechința, Jelna, Herina,
Chiraleș, Crainimăț sau Monariu (situate într -o rază de 30 -35 km față de Dorolea) ; bisericile
de lemn din Budacu de Jos (21 km) , Dumbrava (12 km) , precum și Mănăstirea Strâmba (10
km).

4. 4. Direcții și strategii de promovare și dezvoltare a localității. Centru de promovare și
formare pentru patrimoniu cultural
La nivel județean, Strategia de dezvoltare a județului Bistrița -Năsă ud pentru perioada
2014 -2020 , prevede mai multe proiecte ale Consiliului Județean și ale Unităților
Administrativ Teritoriale cu aplicare în domenii ca infrastructura de transport, de utilități,
educație și învățământ, sport și tineret, cultură și patrimon iu cultural, resurse turistice.

Programul cadru de implementare a Strategiei de dezvoltare . Prevede mai multe proiecte
teritoriale integrate, din care relevante pentru lucrarea prezentă sunt cele referitoare la Zona
de dezvoltare economică Est (GAL Bârgău -Călimani). Cele trei proiecte sunt:
1. Managementul integrat al resurselor turistice din zona Bârgău -Călimani
2. Dezvoltarea competitivă a industriei de prelucrare a lemnului și fabricarea produselor
din lemn cu valoare adăugată ridicată
3. Dezvoltarea co mpetitivă a activităților economice alternative generatoare de profit
(altele decât agricole) bazate pe resurse locale prin înființarea atelierelor sociale
meșteșugărești în cadrul comunităților locale pentru generarea produselor tradiționale cu
valoare ad ăugată ridicată

36 Arhiva Repertoriului Arheologic al României a Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan ”- Index de locuri,
www.cimec.ro/scripts/arh/rar -index/sel.asp?nr=8&Lang=RO&NrSel=0&IDRap=1322 (accesat 18 octombrie
2018)

46

Patrimoniu și turism cultural .
Studiu de caz: localitate a Dorolea, jud. Bistrița -Năsăud stud. arh. Cătălina -Sînziana Roib

47 1. Managementul integrat al resurselor turistice din zona Bârgău -Călimani. Obiectivul major
al acestuia este identificarea și valorificarea resurselor în vedea dezvoltării turistice a zonei,
iar ca proiecte și măsuri la nivelul satului Do rolea se prevede :
– amenajarea unui muzeu al artei tărănești săsești
– reabilitarea gospodăriilor cu prezervarea specificului săsesc (prin preluarea în
administrare de către CJ ) în vederea amenaj ării unui muzeu a l satului săsesc în aer liber
– autorizarea funcționării acestora sub formă de case de oaspeți și introducerea acestora
în ofertele de cazare și în circuitul turistic
– dezvoltarea unui produs și brand turistic – Acasă la sași (produs turistic de odihnă și de
recreere și de prez ervare a moștenirii cu lturale), ce presupune cazare a prin închiri erea
unei case tradiționale săseaști, de tip Gîte
– identificarea familiilor din comunitatea locală pentru administrare și servicii de
curățenie ș i mâncare tradițională săsească
– înființare centru administrativ a l satului turistic și punct de informare turistică
– introducerea în circuitul turistic a biericii -monument istoric

2. Dezvoltarea competitivă a industriei de prelucrare a lemnului și fabricarea produselor din
lemn. Prevede valorificarea superioară a lemn ului și creșterea numărului de persoane cu studii
primare și medii angajate în activități cu valoare adăugată ridicată , prin:
– identificarea unui amplasament pentru cons trucția și înființarea unui centru
expozițional
– identificarea meșterilor din comunit ățile locale din zonă ș i angajarea acestora în centru
– identificarea produselor și meșteșugurilor tradiț ionale de prelucrare a lemnului
– certificarea meșteșugurilor tradiționale ș i a produselor specifice locale
– includerea centrelor expoziționale cu vân zare în circuitele turistice și economice prin
promovare și creare de parteneriate cu întreprinderile de turism din județ

3. Dezvoltarea competitivă a activităților economice alternative bazate pe resurse locale prin
înființarea atelierelor sociale meșteș ugărești în cadrul comunităților locale pentru generarea
produselor tradiționale. Obiectivele și măsurile proiectului sunt:
– valorificarea superioară a moștenirii culturale și a resurselor naturale locale și creșterea
numărului de persoane de vârst ă activ ă angajate în activități specifice
– identificarea și prezervarea moștenirii culturale în arta meșteșugurilor tradiționale prin
inventarierea produselor, tehnicilor și metodelor de producție, persoanelor care dețin
cunoștințele și deprinderile aferente
– calificarea resursei umane fără loc de muncă prin cursuri de specialitate în meșt eșuguri
și meserii tradiționale ( împletituri din nuiele, prelucrarea lemnului, țesut/cusut, olărit,
cărămidărie, prelucrare ceramică etc.)
– dezvoltarea infrastructurii de form are a deprinderilor practice ( crearea de ateliere
pentru ucenicie)
– stabilirea de parteneriate cu universități tehnice, artă și design pentru certificarea
competențelor avansate și transfer de soluții inovative în domeniu
Centru de promovare și formare pe ntru patrimoniu cultural . Propunerea pentru proiectul
de diplomă este crearea unui centru local capabil să ofere infrastructura necesară promovării
turistice și în același timp să poată fi un răspuns la proiectele Strategiei de dezvoltare
județene. Proiect ul are două funcții majore: una de promovare a valorilor cultural -turistice
reprezentate de patrimoniul cultural săsesc loc și a celui turistic natural și alta de formare a
comunității locale și a celor interesați în domeniul creării, conservării, restaură rii de bunuri
culturale.

48

Patrimoniu și turism cultural .
Studiu de caz: localitate a Dorolea, jud. Bistrița -Năsăud stud. arh. Cătălina -Sînziana Roib

49 Din punct de vedere funțional, Centrul este format din patru componente majore:
– o zonă ce cuprinde spații de expoziții temporare și permanente, prin care se promovează
istoria, cultura și arta locală
– o zonă de ateliere de creație și meșteșuguri, precum ateliere de ceramică/olărit, împletituri de
nuiele, artizanat, lemn pictat, țesături sau fierărie; toate acestea sunt specifice zonei Dorolea și
pot asigura spațiul pentru susținerea unor cursuri de specialitate și calificar e
– o zonă de educare ce cuprinde laboratoare de conservare -restaurare, o bibliotecă și spațtii
pentru cercetători, care vor deservi componenta muzeală, dar care va fi și baza materială a
cursurilor de pregătire și formare pentru specialiști în domeniu
– ultima zonă este reprezentată de spații de cazare și funcțiuni conexe .

Beneficiarii proiectului sunt:
1. turiștii străini sau autohtoni , care vor putea cunoaște în mod direct moștenirea locală și
elementele de patrimoniu cultural, inclusiv prin participare a la workshop -uri tematice
2. comunitatea locală , din cadrul căreia se recrutează forța de muncă și care va avea beneficii
economice odată cu creșterea fluxului de turiști; acest fenomen va duce și la dezvoltarea
turismului rural sau agroturismului; putem în acest caz afirma că turismul rural și cel cultural
local se influențează și susțin reciproc.
3. unitățile de învățământ local sau din județ , prin colaborări de tip seminarii, conferințe,
workshop -uri sau tabere școlare tematice; î n ultimii ani, localita tea a început să fie căutată de
către liceele din municipiul Bistrița ca destinație pentru tabere de vară datorită localizării sale
într-un cadru rural retras. Propunerea poate asigura baza de cazare pentru acestea, iar
atelierele centrului pot permite div ersificarea activitățiilor cu copii sau elevi.

Concluzii . Contextul de la care a pornit lucrarea de față este acela de punere în valoare a
patrimoniului local săsesc. Intenția pe termen lung a administrației locale, reprezentată de
Primăria Livezile, est e aceea de a încerca introducerea localității pe lista patrimoniului
UNESCO, proces de durată ce presupune dezvoltarea infrastructurii tehnice și conturarea unui
plan de management pentru etapizarea procesului de renovare și restaurare a imobilelor
proprie tate privată. Prin prezența unui Centru de promovare și pregătire, comunitatea locală
va putea fi educată în domeniul patrimoniului și va putea primi suport privind corecta
gestionare a resurselor proprii în vederea dezvoltării turistice prin eventualele s eminarii
organizate aici.

50

51

5. Localități rurale incluse în Lista Patrimoniului Mondial
UNESCO. Studii de caz

52
Imagine 19- http://turizmusonline.hu/belfold/cikk/bezart_a_holloko_vara

Imagine 20- http://kreativter.hu/node/63

Patrimoniu și turism cultural .
Studiu de caz: localitate a Dorolea, jud. Bistrița -Năsăud stud. arh. Cătălina -Sînziana Roib

53 5. 1. Hollókő, Ungaria

Localitatea este un caz exemplar de conservare voită a unei așezări, ce are la bază
dorința de a păstra nealterată tipologia localității rurale de dinaintea secolului XX, veac în
care societatea făcea pași importanți spre industrializare și urbanizare.
Pentru lucrarea de față, localitatea este relevantă prin prisma valorificării patrimoniului
cultural imobil și mobil reprezentat de minoritatea etnică a paloților; definitoriu pent ru
caracterul său rural autentic este și cadrul natural declarat rezervație naturală protejată. Toate
acestea au dus la înscrierea sa pe Lista Patrimoniului Mondial și promovarea ca obiectiv
turistic cu valoare patrimonială culturală și naturală.

Localiza re. Localitatea este situată în partea de nord a țării, pe teritoriul administrativ al
județul Nógrád și se află la o distanță de 100 km nord -est față de capitala Budapesta, fiind
locuită în prezent de aproximativ 400 de etnici paloți.

Istoric și influenț e. Primele mențiuni ale unei așezări apar în anul 1310 și fac referire la un
castel ridicat cu rol de apărare în cazul unei invazii mongole, frecvente pentru acea perioadă;
terenurile din jurul său apar menționate ca aparținând familiei nobiliare Kacsics. Secolul al
XVI-lea este marcat de atacurile otomane, castelul și locuitorii stabiliți în jurul său ajungând
sub controlul acestora până în 1683 când are loc înfrângerea definitivă a otomanilor în cel de –
al doilea Asediu al Vienei. Odată cu aceasta, însă, ș i așezarea este abandonată, iar locuitorii
încep să pună bazele satului actual, situat la baza dealului în vârful căruia este construit
castelul și care va cunoște dezvoltarea în secolele XVIII -XIX.37

Prezentare. Situl cuprinde 55 de clădiri de locuit, a careturi și o biserică, întinse pe o
suprafață de 145 ha. Toate acestea poartă amprentele cuturale specifice paloților, un subgrup
etnic maghiar de care aparține populația stabilită aici. Aceștia obișnuiau să își ridice casele de –
o parte și de -alta a unui drum principal, pe parcele dezvoltate în adâncime, cu frontul îngust,
iar acareturile erau construite separat, spre moșie. Materiale folosite la ridicarea clădirilor sunt
piatra și lemnul de proveniență locală, iar volumetria dezvoltată în armonie cu cadru l natural
caracterizat de terenuri agricole, livezi, vii, pășuni și păduri.

Datorită folosirii cu precădere a lemnului, localitatea a trecut de -a lungul timpului printr -o
serie de incendii, ultimul mare incediu având loc în anul 1909. Cu toate acestea, ca sele sunt
reconstruite în aceeași manieră tradițională. Tipologia regăsită aici presupune o construcție
dispusă perpendicular pe frontul străzii, realizată din lemn pe fundație de piatră, cu verandă
sau un demisol din piatră peste care se înaltă structura din lemn, cu balcoane acoperite pe
fațada principală. Compartimentarea interioară cuprinde 3 încăperi: camera dispre stradă, cea
mai bogat împodobită și ocupată de familie, tinda ( bucatăria ), prin care se intra în casă, și o a
treia cameră ce servea drept cămară și în care locuiau membrii mai batrâni ai familiei. Toate
casele sunt zugrăvite în alb și au acoperiș în două ape cu învelitoare din țiglă ceramică.
Imaginea gospodăriei este completată de un gard cu poartă din lemn sculptat.

Reglementări legislati ve internaționale și locale. Situl este recunoscut atât ca monument de
patrimoniu , cât și ca monument al naturii , iar protejarea sa a fost declarată printr -un act oficial
încă din 1972 când zona reprezentând satul vechi devenea ansamblu monument istoric; mai
apoi, în 1987, statutul de arie aprotejată a fost extins la toate proprietățiile ce aparțin satului.

37 Conform site -ului oficial al lo calității, www.holloko.hu ( accesat 04 decembrie 2017 )

54
Imagine 21- http://www.budataxi.hu/static/images/easter_weekend_budapest41.jpg

Imagine 22- http://travelguidehungary.com/country -side-tours/holloko -tour/

Patrimoniu și turism cultural .
Studiu de caz: localitate a Dorolea, jud. Bistrița -Năsăud stud. arh. Cătălina -Sînziana Roib

55 Datorită configurației terenului înconjurător, nu s -a impus necesitatea declarării unei zone de
protecție . 38

Rolul autoritățiilor locale. Modul în care conducerea administrativă împreună cu
comunitatea locală a înțeles raportarea la potențialul localității a presupus luarea unor măsuri
de dezstructurare a unor loturi ce și -au modificat forma originară prin comasare și refacerea
livezilor sau grădinilor, iar locuitorii continuă să presteze muncă în domenii precum
agricultura sau vinicultura, contribuind astfel la perpetuarea imaginii satului tradițional.
Planul de management adoptat presupune întocmirea de rapoarte periodice, prin care sunt
monitorizate modul în care se conservă caracterul sitului și etapele parcurse pentru
dezvoltarea economiei locale în acord cu valorile tradiționale. Acest program este revizuit la
nivelul conducerii centrale cel puțin o dată la 7 ani, astfel încât acțiunile înterprinse să fie
mereu de actualitate, iar administra ția locală este cea sub a cărei responsabilitate cade ducerea
la buna îndeplinire a sarcinilor trasate.

Strategii de promovare și dezvoltare. Cel mai important principiu al planului de
management constă în implicarea activă a locuitorilor în procesul de d ezvoltare, în așa fel
încât satul să nu devină un sat-muzeu , ci un loc în care activitățiile specifice rurale sunt
păstrate vii într -o formă autentică, capabile a susține ne voile acestora în mod continuu.

În acest sens, localitatea găzduiește anual un fes tival în perioada sărbătorilor pascale, prin care
sunt promovate meșteșugurile, obiceiurile și gastronomia locală, fiind și un moment deosebit
în care se pot etala vestimentațiile tradiționale palote și muzica specifică. Se estimează că pe
parcursul celor trei zile, festivalul este vizitat de un număr de 10 -15.000 de turiști .39 Pe
parcursul lunilor de vară au loc alte trei festivaluri: Festivalul Zmeurii, Festivalul Folclorului
Nograd și un turnir organizat la castel, iar în luna septembrie are loc o procesi une specială
dedicată recoltei de struguri. În afara festivalurilor, complexul se poate vizita zilnic pe bază de
bilet ce include vizitarea interioarelor caselor, intrarea la Muzeul satului, Muzeul Păpușilor,
Casa Dansurilor, vizitarea castelului ce găzdui ește expoziții de arme și tunuri, dar și degustări
de branză sau vinuri și participarea la diverse workshop -uri tematice.

În zonă se pot organiza mai multe plimbări în natură, existând diverse trasee, unele chiar
tematice, precum traseul grădinilor sau tr aseul castelului. Există mai multe taverne și
restaurante cu specific tradițional, magazine de suveniruri și artizanat, precum și un hotel cu
centru wellness ridic at în partea mai nouă a satului, apărut datorită necesității de acomodare a
unui număr mai ma re de turiști, dar în principal pentru a diversifica infrastructura de atracții
locale. După cum se vede, ridicarea acestuia nu a afectat imaginea satului, ci a venit în
spirjinul dezvoltării sale.

5. 2. Holašovice, Republica Cehă

Situat în partea de s ud-vest a Republicii Cehe, localitatea Holašovice este un alt
exemplu de localitate tradițională inclusă în Lista Patrimoniului Mondial. Aceasta păstrează
trăsăturile locuințelor rurale baroce de secol XVIII -XIX specifice regiunii Bohemia de Sud .

38 Old Village of Hollókő and its Surroundings , UNESC O World Heritage Centre, whc.unesco.org/ (accesat 07
decembrie )
39 Hollókő Easter Festival, www.itshungarian.com/culture/holloko -easter -festival -2016/ (accesat 04 decembrie )

56
Imagine 23- http://en.czech -unesco.org/holasovice/photogallery/

Imagine 24- http://en.czech -unesco.org/holasovice/photogallery/

Patrimoniu și turism cultural .
Studiu de caz: localitate a Dorolea, jud. Bistrița -Năsăud stud. arh. Cătălina -Sînziana Roib

57 Analiza acestui sat relevă aspecte similare satului Dorolea, deoarece în a mbele cazuri
vorbim de un proces de colonizare care a dus la modelarea profilului local prin prisma culturii
noii populații. De asemenea, consider că este un model de dezvoltare rurală deoarece odată cu
începerea demersurilor privind propunerea înscrierii în Lista UNESCO, procesul de restaurare
a dus la repopularea satului și promovarea sa ca bun aparținând turismului cultural.
Localizare. Localitatea se află la 17 km de orașul České Budějovice și 24 km de Český
Krumlov, întinzându -se pe o suprafață de 11,4 ha.
Istoric și influențe . Istoria locală consemnează faptul că între anii 1520 -1525 populația a fost
decimată de ciumă, astfel încât conducerea Mănăstirii Cisterciene Vyšší Brod, sub autoritatea
căreia se afla așezarea la vremea respectivă, a decis repopu larea acesteia cu etnici de origine
germană din Bavaria și Austria. Datorită contextului politic european și național,40 regiunea a
cunoscut în prima jumătate a sec. XIX o perioadă de revigorare culturală. Societatea urbană
era la acea vreme puternic german izată, acest lucru făcând ca adepții mișcării să caute
inspirație în spațiul rural, considerat a fi păstrător al tradiției și folclorului autentic ceh. Multe
din localitățiile rurale nordice ale regiuni încep să fie reconstruite, însă acest proces nu se
manifestă cu aceeași amploare și asupra regiunii de sud decât mai târziu și a dus la conturarea
unui stil local aparte, ba rocul rural, specific acesteia.

Construcțiile sunt rezultatul fuziunii tradiției vernaculare cehe cu cea de factură bavareză și
austria că. Imobilele de azi datează între anii 1840 și 1880; anul în care au fost ridicate
construcțiile apare înscris pe frontonul dispus pe fațada principală și este însoțit de stucaturi și
diverse ornamente pictate în culori variate, replici ale elementelor de corative prezente în
casele boierești locale sau de influență austriacă.

Odată cu încheierea celui de -al doilea Război Mondial, locuitorii au fost nevoiți să părăseasca
regiunea, localitatea rămânând abandonată până in anul 1990, când s -a început un amplu
proces de restaurare .41

Prezentare. Satul este format din 21 de gospodării, dispuse după un plan rectangular în jurul
pieței centrale, în mijlocul căreia se află fosta forjă și clădire comunală, un iaz și o capelă ce
datează din 1755 .42 Majoritatea gospodă riilor sunt proiectate în plan în formă de U, plan
păstrat încă din perioada medievală, cu poarta de acces în curte situată central pe faț ada
principală. Latura posterioară a ansamblului gospodăresc face trecerea către terenul adiacent,
folosit ca teren ag ricol sau grădină de legume. Cu toate că în zonele rurale ale Bohemiei
construcțiile realizate pe structură de lemn sunt cele preferate, aici putem observa că
predomină cele realizate din zidărie de cărămidă, cu excepția anexelor gospodărești unde este
folosit lemnul. Aceste caracteristici, consemnate documentar odată cu întocmirea planurilor
cadastrale din 1827, sunt specifice zonelor de sud ale regiunii și, cel mai probabil, influențe
aduse odată cu mutarea grupurilor etnice germanice și austriece.

Auten ticitate. Elementele ce conferă autenticitate celor mai multe gospodării se păstrează
atât la nivel individual, prin aspectul nemodificat al fațadelor, prin dispunerea și configurarea
în plan a diverselor încăperi și anexe, precum și la nivel de localitate , unde în organizarea
parcelarului se poate oberva că nu a fost supus restructurării și se păstrează în forma sa

40 generat de disoluția Sfântului Imperiu Roman în 1806 și integrarea Bohemiei în no u-formatul Imperiu
Austriac, precum și sub influența mișcării culturale a Renașterii Naționale Cehe .
41 Site-ul oficial al localității, Oficiální stránky Obce Holašovice, www.holasovice.eu/ (accesat 25 octombrie
2017 )
42 Holašovice Historic Village , UNESCO W orld Heritage Centre , whc.unesco.org/ (accesat 08 ianuarie 2018 )

58
Imagine 25- http://www.holasovice.eu/photogallery/memorial -photos -of-holasovice/

Imagine 26- http://www.holasovice.eu/photogallery/memorial -photos -of-holasovice/

Patrimoniu și turism cultural .
Studiu de caz: localitate a Dorolea, jud. Bistrița -Năsăud stud. arh. Cătălina -Sînziana Roib

59 originară medievală relevată de planurile cadastrale. Pe lângă acestea, există și un număr
restâns de gospodării care au suferit modificări majore, pierzându -și din autenticitate .

Rolul autoritățiilor locale. Proprietățiile aparțin fondului privat, în proprietate publică
aflându -se capela, clădirea în care se află barul local (imobilul nr. 18), precum și clădirea
vechii forje și casa fierarului (nr. 23 și 43). Acestea sunt admini strate de conducerea
municipiului Jankov, de care aparține și satul Holašovice. În sarcina Primăriei se află și
responsabilitatea de a menține situl într -o stare bună de conservare, astfel că administrația
locală a implementat un plan de management ce asig ură întreținerea și dezvoltarea regulată a
proprietățiilor; prin acesta, fiecare gospodărie este evaluată periodic după un program bine
stabilit și acolo unde este necesar a se efectua lucrări, Primăria oferă suport. Potrivit acestui
plan, nu se poate aduc e nicio modificare structurii existente și nici nu se pot construi clădiri
noi care ar putea pune în pericol aspectul istoric al sitului. În momentul restaurării, anumite
cazuri au necesitat consolidări sau intervenții ce presupuneau soluții moderne, dar e le au avut
un impact redus și au fost realizate în raport cu prevederile legale, iar detaliile au respectat
întocmai tradiția.

Reglementări legislative internaționale și locale . Începând cu anul 1998, ea se află înscrisă
în lista UNESCO a siturilor prot ejate ,43 cuprinzând o arie totală de 367,5 ha și este supusă
prevederilor cu privire la protejarea și conservarea monumentelor de stat, reglementate prin
actul legislativ Nr. 20/1987 Coll. din 30.03.1987, cu amendamentele ulterioare .44
Legislația consemnează și teritoriul sitului, ce suprinde zona protejată și o zonă tampon;
aceasta din urmă are rolul de a conferi o protecție suplimentară și se suprapune cu zona de
protecție a rezervației de patrimoniu, fiind delimitată în conformitate cu regulamentele urbane
locale. Potențialul dezvoltării urbane din împrejurimi ar putea afecta peisajul rural și să
genereze un impact negativ asupra contextului vizual existent, de aceea au fost prevăzute
măsuri speciale prin care se dorește atenuarea acestuia. Ele cuprind înto cmirea de planuri
urbanistice zonale și de detaliu, precum și studii de impact pentru a surprinde modul în care
noile construcții ar putea duce la modificări majore în peisajul existent.

43 „UNESCO World Heritage Committee Adds 30 Sites to World Heritage List”, UNESCO World He ritage
Centre, 2 December 1998, whc.unesco.org/en/news/164/ (accesat 25 octombrie 2017 )
44 Act on State Landmark Conservation (Zákon o státní památkové péči), Ministerstvo Kul tury Česká Republika ,
www.mkcr.cz/act -on-state-landmark -conservation -234.html?lang=en (accesat 27 octombrie 2017 )

60

61

6. Concluzii generale

62

Patrimoniu și turism cultural .
Studiu de caz: localitate a Dorolea, jud. Bistrița -Năsăud stud. arh. Cătălina -Sînziana Roib

63 Concluzionând, vedem c ă studiul de caz bazat pe analizarea localității Dorolea este
unul de interes din perspectiva celor două domenii, al turismului și al patrimoniului, care se
întrepătrund și se susțin reciproc prin acțiunile de promovare și protejare. Dacă se va interveni
asupra patrimoniului arhitectural prin acțiuni de reabilitare, restaurare și conservare, acesta se
poate constitui ca obiectiv turistic de importanță culturală. Strategia de dezvoltare județeană,
ce are în vedere crearea unui muzeu în aer liber cu specific săsesc este cadrul care va deservi
acest obiectiv.
De asemenea, analiza este relevantă din perspectiva autenticității elementelor
materiale descoperite, dar care nu sunt corespunzător puse în valoare la momentul de față.
Acestea sunt atât elemente imobile , precum casele monumente istorice, cât și mobile, precum
piesele de mobilier pictat săsesc sau obiectele gospodărești.
Patrimoniul local imaterial este determinat de moștenirea săsească a comunității
întemeietoare, care, deși astăzi este prezentă și prom ovată la un nivel scăzut, poate fi reînviată
odată cu dezvoltarea unui plan de promovare bazat pe oferta turistică culturală. Infrastructura
de tip rural poate fi de asemenea pusă în valoare prin agroturism sau turism rural, bazat pe
folosirea tuturor resu rselor oferite de cadrul natural în interacțiune cu elementul uman.
Totodată, dorința administrației locale de includere a satului pe Lista Patrimoniului
UNESCO, se poate materializa doar prin educarea comunității și sprijinirea acesteia în
procesul de re staurare. Creșterea fluxului turistic în zonă va genera fonduri financiare
importante, ce vor putea fi reinvestite în programe de conservare sau restaurare și va spori
veniturile comunității, ce va putea fi calificată în meșteșuguri sau meserii tradițional e.

64

65

Bibliografie

66

Patrimoniu și turism cultural .
Studiu de caz: localitate a Dorolea, jud. Bistrița -Năsăud stud. arh. Cătălina -Sînziana Roib

67 ◦ CĂRȚI
 Baxter David, Hegedüs Csilla, Ilyés Szabolcs, Pãnescu Eugen, Valorificarea
patrimoniului c onstruit în folosul comunităț ii – Bonț ida, Castelul Bánffy, Cluj-Napoca:
Fundația Transylvania Trust, 2010
 Bielz Iulius, Portul popular al sașilor din Transilvania : [album]. București: Editura de
Stat pentru Literatu ră și Artă, 1956.
 Cândea Melinda, Simon Tamara, Bogan Elena, Patrimoniul turistic al României,
București : Ed. Universitară, 2012
 Chintăuan Ioan, Bâca Ioa n, Tipuri și forme de turism în cadrul județului Bistrița -Năsăud .
Bistrița: [s.n.], 2003
 Gaiu Corneliu (coordonator), Sașii transilvăneni între statornicie și dezrădăcinare,
Biblioteca Muzeului Bistrița, Seria Historica, Bistrița, 2006
 Ielenicz Mihai, Comă nescu Laura, România: Potențial turistic, București: Ed.
Universitară, 2006
 Kardalus János, Mobilierul pictat -A Festett Bútor , Miercurea -Ciuc, 1982
 Kloos -Ilea Mihaela, Transilvania, tărâmul legendelor, Munchen, Povești săsești , 2014
 Malearov Simona, Floar ea mobilierului pictat săsesc: unde se află acum? : Proiect
educațional , Sibiu: Ed. ASTRA Museum, 2012
 Malearov Simona, Mobilier pictat transilvănean, Sibiu: Ed. ASTRA Museum, 2012
 Moldovan Nicoleta, Ioniță Karla, Exodul sașilor bistrițeni. Bistrița: Karuna , 2013
 Nägler Thomas, Colonizarea sașilor în Transilvania. Cluj-Napoca, 1973
 Nägler Thomas, Haldner Anamaria, Așezarea sașilor în Transilvania. București:
Kriterion , 1992
 Opriș Ioan, Duțu Aurelia, Antonescu Rodica, Roșu Georgeta, Mihăilescu Angelica, Mihai
Daniela, Știucă Narcisa, Ghid de bune practici în protejarea și promovarea patrimoniului
cultural rural, București: Institutul Național al Patrimoniului, 2012

68

Patrimoniu și turism cultural .
Studiu de caz: localitate a Dorolea, jud. Bistrița -Năsăud stud. arh. Cătălina -Sînziana Roib

69
 Schullerus Adolf, Bican Bianca, Scurt tratat de etnografie a sașilor din Transilvania.
Bucu rești: Meronia, 2003.
 Stănciulescu Gabriela, Lexicon de termeni turistici, București: Ed. Oscar Print, 2002
 Ștefan Camelia, Elemente decorative în broderia săsească : textile de interior din co lecția
Muzeului ,,Emil Sigerus” : catalog de colecție . Sibiu : Astr a Museum, 2010
 Zelgy Theo, Siebenürgisch – Sächsische Möbelmalerei, Kriterion Verlag Bukarest, 1980 .

◦ REVISTE ȘI ARTICOLE
 *** File de istorie. Culegere de studii, articole și comunicări, Bistrița: Muzeul județean
de istorie Bistrița -Năsăud, 1971
 *** File de istorie III, Bistrița: Muzeul județean de istorie Bistrița -Năsăud, 1974

 Boca Pompei, Populația județului Bistrița -Năsăud între anii 1720 -1870, în File de istorie
IV, Bistrița: Muzeul județean de istorie Bistrița -Năsăud, 1976
 Boca Pompei, Structura etnică , socială și economică a populației din districtul Bistriței,
la mijlocul secolului XVIII, în File de istorie III, Bistrița: Muzeul județean de istorie
Bistrița -Năsăud, 1974
 K.K.Klein, Scháßburg im Kisder Kapitel, în volumul Transsylvanica, pp. 166 -189
 Kisilewicz Dan, Patrimoniu cultural – De la mărturie materială a istoriei la calitatea de
resursă, în Analele universității Spiru Haret, seria Arhitectură, anul III, nr. 3, Vol.1,
București: Ed. Fundației România de Mâine, 2011
 Șotropa Virgil, Soarta românilor din satele săsești , în Arhiva Someșană nr. 18, Năsăud
1936

70

Patrimoniu și turism cultural .
Studiu de caz: localitate a Dorolea, jud. Bistrița -Năsăud stud. arh. Cătălina -Sînziana Roib

71 ◦ LEGISLAȚIE
 Convenția Europeană privind Protecția patrimoniului arheologic, adoptată la
Valletta, 16 ianuarie 1992, ratificată de România în 1997
 Convenția pentru protecția patrimoniului arhi tectural al Europei, adoptată n 1986
de către Consiliul Europei și ratificată de România în 1996
 Convenția privind protecția patrimoniului mondial, cultural și natural
 Hotărârea nr. 20/11 ianuarie 2012 privind aprobarea Programului multianual de
marketing și promovare turistică și a Programului multianual de dezvoltare a
destinațiilor, formelor și produselor turistice
 Legea nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural național mobil
 Legea nr. 190/2009 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guver nului nr.
142/2008 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național Secțiunea a
VIII-a zone cu resurse turistice
 Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul
 Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice
 Legea nr. 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național –
Secțiunea a III -a – zone protejate
 Legea turismului
 Ordinul nr. 1964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a
siturilor de importanță comunitară, ca part e integrantă a rețelei ecologice europene
Natura 2000 în România
 Ordinul nr. 2314/8 iulie 2004 privind aprobarea Listei monumentelor istorice,
actualizată, și a Listei monumentelor istorice dispărute
 Ordonanța de urgență nr. 142/2008 privind aprobarea Plan ului de amenajare a
teritoriului național Secțiunea a VIII -a zone cu resurse turistice
 Strategia de dezvoltare a comunei Livezile 2008 -2013
 Strategia de dezvoltare a județului Bistrița -Năsăud pentru perioada 2014 -2020
 Strategia națională de dezvoltare a ec oturismului în România – Faza I – Experiența
ecoturistică la nivel național și internațional
 Strategia națională de dezvoltare a ecoturismului în România – Faza II – Planul
strategic de dezvoltare a scoturismului în România

72

Patrimoniu și turism cultural .
Studiu de caz: localitate a Dorolea, jud. Bistrița -Năsăud stud. arh. Cătălina -Sînziana Roib

73 ◦ SURSE WEB
 http://politeia.org.ro/
 http://enciclopediaromaniei.ro/
 http://www.europeana.eu/
 http://www.kirchenbu rgen.eu/
 http://www.siebenbuerger.de/ortschaften/kleinbistritz/
 http://freepage s.genealogy.rootsweb.ancestry.com/~bgwiehle/siebenburgen/index.htm#1
 http://www.genealogienetz.de/reg/ESE/7burg_kl.html#kleinbistritz
 http://www.sibiweb.de/index_ro.php3
 http://www.rasunetul.ro/deportarea -sasilor -bistriteni
 http://etnobrasov.ro/
 http://www.scrigroup.com/diverse/arta -cultura/Rolul -sasilor -in-evolutia -mobi41148.php
 http://www.scrigroup.com/diverse/arta -cultura/Ornamentica -mobilierului -picta72487.php
 http://www.scrigroup.com/diverse/arta -cultura/Tehnici -si-materiale -utilizate81627.php
 http://povestisasesti.com/
 http://adevarul.ro/locale/bistrita/sasi -obiecte -1_5258efdfc7b855ff562a99f9/index.html
 http: //adevarul.ro/locale/bistrita/foto -s-au-transformat -sasii-majoritate -minoritate -doar –
300-suflete -bistrita -1_517240d1053c7dd83f298cf2/index.html
 http://sitcusma.ro/
 http://pri marialivezilebn.ro/
 http://www.muzeulastra.ro
 http://www.sigerus.muzeulastra.ro
 http://complexulmuzealbn.ro
 http://ghidulmuzeelor.cimec.ro/id.asp?k=730& -Muzeul -Casa -saseasca -LIVEZILE –
Bistrita -Nasaud

74

Patrimoniu și turism cultural .
Studiu de caz: localitate a Dorolea, jud. Bistrița -Năsăud stud. arh. Cătălina -Sînziana Roib

75  http://www.cimec.ro/scripts/arh/rar –
index/sel.asp?nr=8&Lang=RO&NrSel=0&IDRap=1620
 http://www.cimec.ro/Monumente/LacaseCult/RO/Documente /lemnBazaDate.htm
 http://adevarul.ro/locale/bistrita/sute -persoane -participat -editia -zecea-ostermarkt -targul –
paste -sasilor -bistriteni -1_50aec3877c42d5a663a018da/index.html
 http://www.timponline.ro/casele -din-cusma -si-dorolea -ar-putea -gazdui -turisti -straini -ce-
planuri -are-seful -adi-turism/
 http://ghidulmuzeelor.cimec.ro/seljud.a sp?judet=Bistri%2526%2523355%253Ba%252D
N%2526%2523259%253Bs%2526%2523259%253Bud
 http://www.regatulunit.com/printul -charles -promoveaza -turismului -in-satele -din-
transilvania/
 https://www.mkcr.cz/act -on-state -landmark -conservation -234.html?lang=en
 http://www.holasovice.eu/
 http://whc.unesco.org/
 www.recensamantromania.ro/
 www.sitcusma.ro
 www.holloko.hu
 http://www.cimec.ro/scripts/arh/rar –
index/sel.asp?nr=8&Lang=RO&NrSel=0&IDRap=1322%C3%A2
 http://www.itshungarian.com/culture/holloko -easter -festival -2016/

76

Patrimoniu și turism cultural .
Studiu de caz: localitate a Dorolea, jud. Bistrița -Năsăud stud. arh. Cătălina -Sînziana Roib

77 Index de imagini

Imagine 1 – Structura bisericiilor și a școliilor evanghelice a regiunii transilvane din Ungaria la anul 1904 –
https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Evangelische_Kirche_in_Siebenbuergen_1904.JPG 30
Imagine 2 -Ridicarea topografică iozefină (1763 -1787) pentru zona Bistrița –
http://mapire.eu/en/map/firstsurvey/ 30
Imagine 3 – interior săsesc – http://www.complexulmuzealbn.ro/ro/etnografie -arta-populara/interior -sasesc 32
Imagine 4 – armăroaie din Dorolea – arhivă personală 32
Imagine 5 – armăroaie din Dorolea – arhivă personală 32
Imagine 6 – armăroaie din Dorolea – arhivă personală 32
Imagine 7 – armăroaie din Dorolea – arhivă personală 32
Imagine 8 – https://ww w.siebenbuerger.de/ortschaften/kleinbistritz/luftbilder/12926.html 34
Imagine 9 – arhivă personală 34
Imagine 10 – arhivă personală 34
Imagine 11 – imobil nr 39 – arhivă personală 36
Imagine 12 – imobil nr. 39 – arhivă personală 36
Imagine 13 – imobil nr. 62 – arhivă personală 38
Imagine 14 – imobil nr. 62 – arhivă personală 38
Imagine 15 – imobil nr. 52 – arhivă personală 40
Imagine 16 – imobil nr. 53 – arhivă personală 40
Imagine 17 – arhivă personală 42
Imagine 18 – arhivă person ală 42
Imagine 19 – http://turizmusonline.hu/belfold/cikk/bezart_a_holloko_vara 52
Imagine 20 – http://kreativter.hu/node/63 52
Imagine 21 – http://www.budataxi.hu/static/images/easter_weekend_budapest41.jpg 54
Imagine 22 – http://travelguidehungary.com/country -side-tours/holloko -tour/ 54
Imagine 23 – http://en.czech -unesco.org/holasovice/photogallery/ 56
Imagine 24 – http://en.czech -unesco.org/holasovice/photogallery/ 56
Imagine 25 – http://www.holasovice.eu/photogallery/memorial -photos -of-holasovice/ 58
Imagine 26 – http://www.holasovice.eu/photogallery/memorial -photos -of-holasovice/ 58