Patrimoniu Si Patrimonializare

=== 974dacf99d7bc0dab24dd7949099edbe59aa5d95_627741_1 ===

Tradiția aceasta merită promovată!

Nunta românească

CUPRINS

Introducere

Obiceiuri și tradiții înainte, în timpul și după ziua nunții în Maramureș

De ce să promovăm tradiția nunții Maramureșene?

Obiceuri și tradiții din alte zone

Concluzii

Bibliografie

Introducere

Nunta reprezintă alături de botez și înmormântare un ritual de trecere, manifestând bucurie și având o importanță deosebită ca motiv literar-artistic dar și social, depășindu-le pe celelalte două ca popularitate și ca semnificații. Sensurile începutului și sfarșitului, concentrate în ritualul botezului și, respectiv, îngropării, se întâlnesc într-o altă formă în simbolismul nunții, însemnând o promisiune a unei vieți noi, dar și un sfârșit, prin refacerea unei unităi primordiale androginice, prin revenirea la starea originară.

Lucrarea de față își propune să prezinte detaliat această tradiție, în special în zona Maramureșului, cunoscută nemijlocit de fiecare dintre noi, și care bineinteles se încadrează în cerințele Legii 26/2008. De asemenea către finalul prezentului referat vor fi expuse cateva idei în scopul promovării acestui obicei, idei care se supun Legii 41/2005, cap. III și IV, putând fi proiectate ulterior pentru instituții de cultură, de educație formală, sau nonformală, comunității din țară sau din diaspora în scopul informării, familarizării și transmiterii obiceiului nupțial de la o generația la alta.

Concluziile vor sintetiza gradul de atenție de care se bucură acest obicei în societatea actuală, dar și impresile personale privind această tradiție.

Obiceiuri și tradiții înainte, în timpul și după ziua nunții în Maramureș

Pețitul

Cunoscut și sub denumirile de: întelegere, petitura, croiala, starostie sau împețit, acesta presupune participarea, după situație, fie a mirelului singur, dacă este “bun de gură“, fie însoțit de părinți, sau prieteni. În perioada nunțiilor “aranjate” de către familii, când mirii nu se cunoșteau, părinții însoțeau mirele doar atunci când se stia că mireasa îl place, dacă nu, pețitorii erau trimiși înainte, aceștia fiind bărbați sau femei „buni de gura”, pentru a convinge mireasa să accepte căsătoria. În timpuri mai moderne, întâi se înteleg tinerii între ei, apoi se duc părinții baiatului la cei ai fetei împreună cu baiatul. Mirele mai poate fi însoțit de un avocat, vecin sau rudă, dar de obicei este alături de viitorul naș. Ca o particularitate a zonei Maramureșene, cu această ocazie se decide cine va fi cantonierul, aceasta având ca primă treabă să adune eșarfe, clopoței și alte obiecte necesare pentru steagul de nuntă.

Cererea-târguiala

Cererea în căsătorie se făcea de obicei la casa miresei, unde aceasta organiza masa festivă, fiind de față părinții fetei și ai baiatului. Se fixa ziua nunții, iar părinții discutau despre zestre, ziua credinței (logodna), hotărau colcerita (bucătăreasa) și alte detalii ale nunții. Alți miri preferă să meargă la casa preotului pentru a obține binecuvântarea, tot aici ei fac schimb de verighete, o particularitate a zonei legat de aceast obicei este ascunderea verighetelor într-un bild plin cu grâu, iar despre cel care găsește primul verigheta se spune că va avea noroc și va fi cocoșul în casă.

Steagul de nuntă și cununa miresei

În Maramureș se practică anunțarea nunții prin sat și împodobirea steagului de nuntă, simbol al vitalității și puterii masculine. În plus, maramureșenii pregătesc și împletirea cununii miresei, în cadrul unei petreceri a fetelor. Cununa miresei e împodobită cu ciucurei și oglinzi, oglinzile simbolizând viitoarea viață frumoasă și strălucitoare a mirilor. Cu o noapte înainte de nuntă, numită și seara steagului, cantonierul, însoțit de un grup de tineri și de muzicanți, merg la casa mirelui cu steagul, pentru a dansa jocul steagului.

Chemarea la nuntă

La acest ritual iau parte mirele și mireasa, vornicul (un fel de maestru de ceremonii) și prietenii celor doi. Îmbrăcați în straie tradiționale de sărbătoare, merg să cheme oamenii din sat la nuntă. Băieții țin în mână o ploscă umplută cu țuică, iar fetele una cu vin, cine dorește să meargă la nuntă, bea o gură de țuică sau de vin. În Maramureș, în sâmbăta dinaintea nunții se lasă cu petrecere, atât la casa mirelui, cât și la casa miresei. La mireasă se joacă și se mănâncă, iar la mire au loc obiceiuri tradiționale (Bărbieritul mirelui). Fetele fac o azimă (pâine nedospită) pe care mireasa o rupe deasupra capului și o împarte fetelor.

Portul mirilor

Portul mirilor pe vremuri era unul specific, mireasa purtând o rochie albă, simplă, poale și spăcel și zade, având elemente înflorate și de mătase pe ea. Rochia de mireasă era de obicei de pânză și avea unele aplicații colorate pe ea, pentru a accentua frumusețea și prospețimea tinerei. Mirele avea și el un port deosebit. Iarna purta cioareci și doloman, iar vara izmene largi, cămeșe, laibăr albastru, uneori cu bumbi rotunzi, galbeni și cu aplicații de mărgele pe el. Fetele făceau în acele timpuri feciorilor zgardă, pe care aceștia o purtau cu mândrie.

În Maramureș tradiția cere ca mireasa să fie pieptănată de o fată ai cărei părinți erau în viață. Florile de lămâiță și voalul îi erau așezate de către nașă, înainte de cununia religioasă. Găteala era însoțită de plânsete și de o cântare de jale, marcându-se astfel despărțirea fetei de părinți, de frați și de surori. În schimb, în curte se juca și se întindea masa mare.

Ceremonia religioasă avea loc de obicei sâmbăta, când mirele și mireasa veneau fiecare la biserică în propria procesiune, însoțiți de familie și de prieteni. După slujbă, fiecare grup pleca pe drumuri separate, la cele două case, pentru masa de nuntă. Abia următoarea zi mirele, împreună cu cantonierul, prietenii și familia, mergeau să aducă mireasa, fiind pregătită la casa mirelui masa festivă de nuntă.

La ușă așteaptă soacra mare, care dă o pâine mare și rotundă și sticle de țuică miresei. Femeia cu găina aruncă grâu peste cuplu și peste invitați, pentru noroc. Odată intrată în casă, mireasa stropește cu niște țuică peste masa întinsă. Începând cu cantonierul, toți invitații dansează cu mireasa, după ce îi dau o sumă mică de bani. Mirele trebuie să îi plătească suma cea mai mare, pentru a putea dansa cu mireasa lui.

În dimineața următoare, nașii revin la petrecere și înlătură coronița miresei, înlocuind-o cu un batic pentru femei căsătorite. De două ori refuză mireasa și abia a treia oară acceptă. Din acest moment, își va prinde părul în sus și îl va acoperi cu un batic. Acest act termină petrecerea de nuntă.

Nașii sunt onorați o dată pe an de către toate cuplurile pe care le-au cununat. Finii le aduc daruri: căni de făină de grâu sau de porumb, țuică, pâine împletită sau chiar un brad mic, decorat. Înainte de petrecere, se închină un pahar, iar la sfârșit, nașa ciocnește cu toți. După ce mirele își golește paharul, îi prezintă o sumă de bani, iar seara se încheie cu un dans.

De ce să promovăm tradiția nunții Maramureșene?

Deși România încă nu se înscrie pe lista celor mai de succes state în promovarea turismului, s-a reușit pe alocuri atragerea turiștilor străini, cei dornici să descopere tradițiile, obiceiurile, în esență particularitățile fiecărui popor.

Din fericire, România se bucură de zone extrem de difersificate, din punct de vedere al atracțiilor turistice, una dintre acestea fiind Maramureșul. Astfel, în 2015 Maramureșul a fost inclus în Topul 20 al celor mai frumoase destinații, recomandate de către National Geographic Traveler. Acest lucru se datorează, nu numai peisajelor naturale mirifice din această regiune, ci si oamenilor al căror stil de viată este complet diferit de al majorității, în special față de cel al străinilor.

O primă atracție în această zonă este moda purtării hainelor tradiționale, specifice fiecărei ocazii, precum hainele de casa, de sărbătoare sau de la evenimente, țesătoarele din Maramureș întreținând prin munca lor o mică industrie, prin vânzarea straielor tradiționale străinilor sau localnicilor.

Pe de altă parte festivaluri unice, precum “Drumul lung spre Cimitirul Vesel” de la Săpânța, “Datini de Iarnă” de la Sighetu Marmației, obiceiurile și pelerinajul de Sfânta Maria organizate într-un mod special la mănăstirea Moise, prezintă lucruri încântătoare și autentice despre țara noastră, pe care turiștii ar fi curioși să le afle. De asemenea în Maramureș sunt extrem de apreciate muzica, băutura și mâncarea tradițională, realizată după rețete unice în lume.

Începând din 2014, are loc evenimentul “Zilele Maramureșului – Haida, hai în Maramureș”, desfășurat de obicei în luna mai, în mai multe localități din județ. Cu ocazia acestor zile, sunt organizate mai multe târguri, festivaluri și expoziții, printre care Festivalul Dacilor Liberi, Târgul Meșterilor Populari, Exoziții de produse tradiționale și ateliere interactive de meștesuguri, Parada porturilor popular, Joc în sat, Meșteșuguri de pe Mara și Programe artistice susținute de ansambluri folclorice. Toate acestea sunt menite să promoveze autenticitatea tradiților și obiceiurilor strămoșești din această zonă.

La întrebarea de ce să promovăm tradițile și obiceiurile, răspunsul este unul singur, prin uitarea acestora ne pierdem individualitatea ca popor, ca om. A uita tradițiile este chiar mai grav decât a-ți uita istoria, pentru ca istoria nu are nici vechimea, nici profunzimea care izvorăște din tradiție. Dacă istoria ține de lumesc și de raportul cu ceilați, tradiția ține de spiritualitate și de profunzimea raportului cu sine și cu absolutul întruchipat în sufletul unui neam.

Este important să ne menținem vii tradițiile, pentru a ne păstra originalitatea și unicitatea ca popor, pentru a nu ne pierde într-un „no man’s land” către care din cauza fenomenului de globalizare ne îndreptăm cu toții.

Dincolo de rolul ei de prezervare a identității, tradiția dă seama de bine, adevăr și frumos, virtuțile clasice fără de care existența noastră nu mai denotă umanitate. Binele conservat prin tradiție este cel al moralității, al distincției dintre bine și rău.

Obiceuri și tradiții din alte zone

Obiceiuri de nuntă în Moldova. Despre această regiune a țării se poate spune că și-a păstrat cel mai bine tradițiile. Unul dintre obiceiurile care se păstrează în Moldova începe cu respectul față de părinți, tinerii miri fiind cei care în ziua nunții merg în fața celor care le-au dat viață și își cer iertare pentru cele “greșite cu voie și fără voie”. Tot caracteristic zonei Moldova este și obiceiul dusului la apă al miresei. Este o tradiție pe care o regăsim pe tot teritoriul regiunii, unde mireasa merge la cea mai apropiată sursă de apă, de obicei o fântână și umple o găleată sau un alt vas împodobit de jur împrejur cu busuioc. Busuiocul îl înmoaie în apă și sunt stropiți invitații. În zona de Nord a Moldovei sunt stropite doar fetele, semnificația obiceiului fiind aceea că se vor căsători mai repede. În partea Vrancei, vasul cu apă adus de la fântână este aruncat de mireasă peste casa părintească. Specific zonei Moldovei este și alegerea de către miri a numărului de nași, mai existând și în zilele noastre tineri căsătoriți care vor să fie nășiți de două sau mai multe perechi de părinți spirituali, ceea ce arată, în accepțiunea etnologilor, o situație materială mai bună a mirelui, cel care are în sarcină alegerea “nănașilor”. Aceștia au o mare responsabilitate la o nuntă, ocupându-se de procurarea accesoriilor de gătit mireasa, de lumânările de nuntă.

Obiceiuri de nuntă în Oltenia. Obiceiurile de nuntă din Oltenia au farmecul lor aparte, care încep cu alegerea nașilor, acestia fiind de cele mai multe ori nașii de botez ai mirelui, iar bătranii spun ca astfel mirele va fi ferit de blesteme deîmpreună cu viitoarea lui familie.

În oltenia este obiceiul ca în vinerea dinaintea nunții sa aibe loc “Fedeleșul“, adică o petrecere la casa miresei unde participă prietenii apropiați ai mirilor. Cu această ocazie, prietenii mirilor ajută la împodobirea unui brad cu flori de hârtie colorată, nunci și mere, iar in vârf se pune un măr cu o batistă. Bradul este simbolul tinereții veșnice, iar merele și colacii reprezintă belșug și rodnicie. De precizat că bradul se înconjoară de mai multe ori cu un fir împletit alcătuit din trei fire de ață de culoare roșie, albă și albastră – acest obicei se spune că reprezintă ”legatul necazurilor și spiritelor rele”. Bradul va fi purtat de către un băiat neînsurat în ziua nunții.

În dimineața nunții, mireasa se duce”la udat” cu domnișoara de onoare și cu băiatul cu bradul, plus prieteni. Aceasta înseamnă că mireasa, flăcăul cu bradul și alaiul miresei merg la cea de-a treia fântâna dinspre răsărit numărată de la casa miresei, însoțiți, desigur, de lăutari. Flăcăul cu bradul are misiunea de a scoate apă din fântână de trei ori și, de fiecare dată, împreună cu mireasa, cei doi stropesc/udă mulțimea cu un mănunchi de busuioc înmuiat în apa din găleată (unde trebuie să existe și ceva bani), în formă de cruce. De asemenea, în găleată trebuie pus și fusul din care s-a folosit firul împletit de ață roșie, albă și albastră. La final, mireasa răstoarnă, cu vârful pantofului, găleata cu apă. Acest obicei, se spune, ar simboliza recolte bogate. Întorși ”de la udat” la casa miresei, în curte se așează o masă rotundă pe care se pun: o pâine, zahăr pe pâinea respectivă și un pahar de vin. Mireasa ia o gură de vin și ”udă”/stropește bradul împodobit, procedură ce se repetă de trei ori. Pâinea anterior menționată se rupe în bucăți și se împarte celor prezenți. Apoi, nuntașii încing o horă, prilej cu care mireasa trece pe la fiecare și îi prinde în piept floarea de nuntă. În tot acest răstimp, băiatul cu bradul trebuie neapărat să joace și el în cadrul horei, prezența sa fiind obligatorie la acest moment.

După cununia religioasă, la casa mirelui se mănâncă turta miresei, oferită de soacră și însoțită de alte dansuri specifice, în acest moment începând și ospățul de nuntă.

Obiceiuri de nuntă în Banat. Conform obiceiurilor de la nunta bănățeană, cavalerii de onoare sunt grivarii, care se duceau în sat cu rachiu pentru a invita nuntașii. Anunțarea nunții se făcea tot de preotul satului, cu trei săptămâni înainte de nuntă, însă la răspândirea veștii participau și strigătorii.

În Banat, pețitul se desfășoară puțin diferit. Când mirele se duce la părinții fetei să o ceară de nevastă, ei îl păcălesc pe băiat aducându-i prima dată o bătrână din sat, a doua oară o fetiță, iar în cele din urmă viitoarea mireasă.

Dacă mireasa nu își dorește copii imediat după nuntă, la intrarea în biserică trebuie să arunce pe jos un mac. Semințele din floare simbolizează anii care vor trece până la primul copil.

A doua zi după nuntă, cei doi miri se duc la o fântână aflată la răscruce de drum și umplu o găleată cu apă. Apoi cei doi trebuie să toarne apă oamenilor pe care îi întâlnesc pe drum, spălându-i pe mâini. Ca semn de apreciere, sătenii le oferă bani în schimbul acestui gest. Tot atunci, mirii merg la nași cu un cadou pentru a le mulțumi.

Concluzii

Din acest scurt eseu (ce nu a reușit să acopere nici 1% din totalitatea obiceiurile și tradiților specifice fiecarei zone din țara noastră), trebuie accentuat faptul că tradițiile românilor sunt comori ce nu ar trebui uitate sau părăsite și nici schimbate prin troc cu alte obiceiuri importate din alte țări. Aceste obiceiuri strămoșești ne cacterizează, ne definesc, prin ele caștigând individualitatea ca popor, simtindu-ne totodată mai bogații spirtual.

Faptul că tradițiile românilor sunt diferite de la o zonă la alta, după cum spune și o vorbă din popor, câte bordeie, atâtea obiceiuri, ne fac mai frumoși, mai atrăgători și mai originali pentru ochiul străinilor.

Un specific de individualizat al tradițiilor românești, asociat cu faptul că poporul român a fost întotdeuna un popor credincios, în majoritate ortodox, este acela că majoritatea obiceiurilor și tradițiilor relaționează cu sărbătorile religioase.

Varietatea tradițiilor se datorează trecutului zbuciumat pe care l-a avut poporul nostru, cotropitorii aducând cu ei datini și obiceiuri, rezultând astfel un splendid mozaic de tradiții.

Să încercăm așadar sa protejam în permanentă ceea ce ne face speciali și ne oferă spiritualitate.

Bibliografie

Vlad Adriana Angela, Ritualurile de naștere, nuntă și înmormântare în satele de pe valea Izei, Maramureș, teză de doctorat, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj, 2013

Valoarea tradițiilor și obiceiurilor Românești, Publicație tematică nr. 12, an II, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

http://www.ilovemaramures.com/maramures-arta-traditii-obiceiuri/

https://www.teilor.ro/blog/obiceiuri-traditii-nunta-ghid-complet

Obiceiuri de nuntă în Maramureş

http://epochtimes-romania.com/news/obiceiuri-de-nunta-in-maramures–237496

http://adevarul.ro/locale/slatina/obiceiuri-nunta-oltenia-1_55dddc33f5eaafab2cf14ce4/index.html

http://adevarul.ro/locale/focsani/obiceiuri-nunta-moldova-traditie-modernitate-1_55c8c09df5eaafab2c6ae939/index.html

www.daciccool.ro/romania-mea/articole-despre-romania-mea/1214-despre-traditii-si-obiceiuri

http://adevarul.ro/news/societate/de-nevoie-traditii-1_51c9449bc7b855ff56c4057b/index.html

=== 974dacf99d7bc0dab24dd7949099edbe59aa5d95_634682_1 ===

Etapele cercetării

Aplicație

Istoria recentă în discursul de protest

CUPRINS

Introducere

Etapele cercetării de teren

Analiza discursului

Concluzii

Introducere

Antropologia culturală este o disciplină științifică care studiază viața culturală a omului așa cum este aceasta prezentă în societate și istorie, cu obiectele, ideile și acțiunile sale. “Antropologie” este un termen care provine din cuvântul grec anthropos și înseamnă "om". ,,Culturală” trimite la un sens larg al culturii, care include sfera socială, economică, politică, religioasă etc. a comportamentelor umane.

Coroborând cei doi termeni de mai sus se ajunge la “Antropologia culturală” termen considerat a fi o știință socială complexă (în unele lecturi de specialitate fiind numită antropologie socială sau antropologie socio-culturală), care adesea îmbină perspective ale altor științe sociale, precum sociologia, psihologia sau istoria.

Un element cheie în acest domeniu îl reprezintă “Cercetarea în teren”, fiind considerată o metodă fundamentală a antropologiei culturale, fapt susținut de Bronislaw Malinoski, al cărui nume a dat prestigiul și importanta muncii în teren. Munca în teren constituie abordarea directă a comportării activității și culturii unui grup particular, a unei comunități date, în condițiile lor de viață și mediu obișnuite (Bronislaw Malinoski, 1976).

Specificul acestei metode este dat de maniera în care antropologul iși colectează datele. Investigațiile sunt caracterizate de profunzime, complexitate si comprehensivitate. Matilda White Riley vede munca în teren ca un studiu descriptiv de caz, în vreme ce Paul Bahannan vorbește de biculturalism, susținând ca ea oferă antropologilor un fel de viziune socială stereoscopica, permițându-le să vadă lumea prin două sau mai multe lentile culturale în același timp. Astfel, ei pot percepe în categoriile propriei lor culturi dar, în același timp, sunt capabili să schimbe registrul optic și să vadă aceeași realitate, așa cum este ea percepută de membrii grupului pe care il studiază.

Eseul de față își regăsește fundamentarea în studiul privind cultura protestului în mediul actual, însă va urmări să descrie analiza discursului de protest în evenimentele recente (2017), puctând astfel una din etapele principale ale cercetării de teren, ce vor fi prezentate detaliat în cele ce urmează.

Etapele cercetării de teren

Etapele cercetării de teren sunt în număr de șapte și se împart astfel:

Etapa 1 – Întrebarea de pornire. Acestă etapă presupune formarea unei sau a mai mult întrebari al căror răspuns/răspunsuri vor provoca dezbateri și vor aduce răspunsuri ce vor constitui în final conținutul studiului. De-a lungul timpului, întebarea de pornire a cunoscut diferite forme, Jean Copans, arată că până prin anii 1800 elaborarea lucrărilor aveau ca bază informațiile, descrierile și mărturiile călătorilor și ale misionarilor (Copans, 1998). De la această poziție a cercetătorului-interpret al fenomenelor culturale s-a trecut la o altă ipostază a lui, aceea de semiimplicare facilitată de instrumente de lucru specifice cercetării mediate, însemnând chestionare specializate expediate unei rețele de colaboratori. Astăzi, s-a ajuns la culegerea semi-directă (rețele de socializare) sau directă de informații, în care cercetătorul este implicat prin contact direct cu purtătorii și creatorii de folclor.

În ceea ce privește întrebările formulate pentru prezentul studiu acestea sunt: Ce concept descrie cultura protestului în mediul digital? Ce influență are asupra mass-mediei discursul în societatea modernă?

Etapa 2 – Faza exploratorie. În această etapă cercetătorul trebuie să se asigure că va lectura, va selecta referințe bibliografice, va citi cu metodă, va rezuma și va compara textele citite, atât între ele, cât și cu textele luate de la interviurile din teren. De asemenea tot în această etapă exploratorii își pregătesc interviurile, întalnirile cu experții, cu martorii, sau cu alte persoane vizate. Vor adopta o atitudine de ascultare și își vor testa perspicacitatea de decodare a discursurilor, vor observa și vor analiza documente.

Primul pas în faza exploratorie în contextul prezentului studiu a fost întelegerea fenomenului de protest, ca o formă de exprimare politică ce are drept scop contracararea unor decizii guvernamentale cu care poporul nu este de acord. Atitudinea fiecărei societăți față de actul protestului este influențată de poziția respectivului stat, comunist/democrat, dar și de mentalitatea cetățenilor săi. Protestarii pot fi vazuți drept dușmani ai statului sau drept martiri care luptă pentru îndepărtarea nedreptăților, abuzurilor și corupției în stat.

Etapa 3 – Problematica. Această etapă presupune efectuarea bilanțului lecturilor și al interviurilor, în urma căruia se va fundamenta cadrul teoretic al lucrării.

Scopul general al lucrării este acela de a studia constrângerile și potențialul emancipator al internetului și de a evalua în ce măsură mass-media poate contribui la consolidarea ideii de comunicare și a societății informaționale. Teoriile dialectice și critice a social media (Afloroaiei, 1999) sunt cele care ajută la interpretarea rezultatelor obținute. Într-o abordare teoretică și practică nouă, spre deosebire de studiile anterioare care au trecut cu vederea în mare măsură rolul imaginilor media și încadrarea acestora, prezentul studiu măsoară și conceptualizează încadrearea vizuală a miscării imaginilor în mai multe ziare naționale, de-a lungul mai multor luni, în timpul mai multor evenimente de protest. Modul în care subiectul a fost încadrat a reieșit din analiza conținutului fotografiilor publicate, în concordanță cu indicii compoziționali care pot influența recepția cititorului, cum ar fi unghiul camerei, distanța socială și echilibrul actorilor. Conflictul și spectacolul au fost, de asemenea, genuri comune ale imaginilor. Cu toate acestea, aceste șabloane au arătat de multe ori unitate printre participanți, angajament sau victimizare. Indiferent dacă imaginile au prezentat caracterul mișcării ca demn, slab sau care trebuiau să fie controlate, era puternic condiționată de genul imaginii, de tipul de acțiune, de actorii cu care erau grupați și de ziar.

Din analiza bilanțului lecturilor a reieșit de asemenea că relațiile de muncă și litigiile de muncă sunt adresea reprezentate de trei discursuri concurente, și anume: unitarismul, pluralismul și radicalismul (Zdenek, 1993). Eu susțin că consistențele ideologice care operează dincolo de prim plan și iminența unor texte individuale suprasolicită aspectul contradicției discursive în contextele longitudinale. În acest mod au fost examinate care discursuri au fost folosite de actorii sociali implicați în grevele recente din 2017.

Etapa 4 – Construirea ipotezelor și a conceptelor. Această etapă presupune construirea ipotezelor și cadrul teoretic precizând relațiile între concepte și relațiile între ipoteze.

Etapele cercetării de teren

=== 974dacf99d7bc0dab24dd7949099edbe59aa5d95_636591_1 ===

Etapele cercetării

Aplicație

Istoria recentă în discursul de protest

CUPRINS

Introducere

Etapele cercetării de teren

Analiza discursului

Concluzii

Introducere

Antropologia culturală este o disciplină științifică care studiază viața culturală a omului așa cum este aceasta prezentă în societate și istorie, cu obiectele, ideile și acțiunile sale. “Antropologie” este un termen care provine din cuvântul grec anthropos și înseamnă "om". ,,Culturală” trimite la un sens larg al culturii, care include sfera socială, economică, politică, religioasă etc. a comportamentelor umane.

Coroborând cei doi termeni de mai sus se ajunge la “Antropologia culturală” termen considerat a fi o știință socială complexă (în unele lecturi de specialitate fiind numită antropologie socială sau antropologie socio-culturală), care adesea îmbină perspective ale altor științe sociale, precum sociologia, psihologia sau istoria.

Un element cheie în acest domeniu îl reprezintă “Cercetarea în teren”, fiind considerată o metodă fundamentală a antropologiei culturale, fapt susținut de Bronislaw Malinoski, al cărui nume a dat prestigiul și importanta muncii în teren. Munca în teren constituie abordarea directă a comportării activității și culturii unui grup particular, a unei comunități date, în condițiile lor de viață și mediu obișnuite (Bronislaw Malinoski, 1976).

Specificul acestei metode este dat de maniera în care antropologul iși colectează datele. Investigațiile sunt caracterizate de profunzime, complexitate si comprehensivitate. Matilda White Riley vede munca în teren ca un studiu descriptiv de caz, în vreme ce Paul Bahannan vorbește de biculturalism, susținând ca ea oferă antropologilor un fel de viziune socială stereoscopica, permițându-le să vadă lumea prin două sau mai multe lentile culturale în același timp. Astfel, ei pot percepe în categoriile propriei lor culturi dar, în același timp, sunt capabili să schimbe registrul optic și să vadă aceeași realitate, așa cum este ea percepută de membrii grupului pe care il studiază.

Eseul de față își regăsește fundamentarea în studiul privind cultura protestului în mediul actual, însă va urmări să descrie analiza discursului de protest în evenimentele recente (2017), puctând astfel una din etapele principale ale cercetării de teren, ce vor fi prezentate detaliat în cele ce urmează.

Etapele cercetării de teren

Etapele cercetării de teren sunt în număr de șapte și se împart astfel:

Etapa 1 – Întrebarea de pornire. Acestă etapă presupune formarea unei sau a mai mult întrebari al căror răspuns/răspunsuri vor provoca dezbateri și vor aduce răspunsuri ce vor constitui în final conținutul studiului. De-a lungul timpului, întebarea de pornire a cunoscut diferite forme, Jean Copans, arată că până prin anii 1800 elaborarea lucrărilor aveau ca bază informațiile, descrierile și mărturiile călătorilor și ale misionarilor (Copans, 1998). De la această poziție a cercetătorului-interpret al fenomenelor culturale s-a trecut la o altă ipostază a lui, aceea de semiimplicare facilitată de instrumente de lucru specifice cercetării mediate, însemnând chestionare specializate expediate unei rețele de colaboratori. Astăzi, s-a ajuns la culegerea semi-directă (rețele de socializare) sau directă de informații, în care cercetătorul este implicat prin contact direct cu purtătorii și creatorii de folclor.

În ceea ce privește întrebările formulate pentru prezentul studiu acestea sunt: Ce concept descrie cultura protestului în mediul digital? Ce influență are asupra mass-mediei discursul în societatea modernă?

Etapa 2 – Faza exploratorie. În această etapă cercetătorul trebuie să se asigure că va lectura, va selecta referințe bibliografice, va citi cu metodă, va rezuma și va compara textele citite, atât între ele, cât și cu textele luate de la interviurile din teren. De asemenea tot în această etapă exploratorii își pregătesc interviurile, întalnirile cu experții, cu martorii, sau cu alte persoane vizate. Vor adopta o atitudine de ascultare și își vor testa perspicacitatea de decodare a discursurilor, vor observa și vor analiza documente.

Primul pas în faza exploratorie în contextul prezentului studiu a fost întelegerea fenomenului de protest, ca o formă de exprimare politică ce are drept scop contracararea unor decizii guvernamentale cu care poporul nu este de acord. Atitudinea fiecărei societăți față de actul protestului este influențată de poziția respectivului stat, comunist/democrat, dar și de mentalitatea cetățenilor săi. Protestarii pot fi vazuți drept dușmani ai statului sau drept martiri care luptă pentru îndepărtarea nedreptăților, abuzurilor și corupției în stat.

Etapa 3 – Problematica. Această etapă presupune efectuarea bilanțului lecturilor și al interviurilor, în urma căruia se va fundamenta cadrul teoretic al lucrării.

Scopul general al lucrării este acela de a studia constrângerile și potențialul emancipator al internetului și de a evalua în ce măsură mass-media poate contribui la consolidarea ideii de comunicare și a societății informaționale. Teoriile dialectice și critice a social media (Afloroaiei, 1999) sunt cele care ajută la interpretarea rezultatelor obținute. Într-o abordare teoretică și practică nouă, spre deosebire de studiile anterioare care au trecut cu vederea în mare măsură rolul imaginilor media și încadrarea acestora, prezentul studiu măsoară și conceptualizează încadrearea vizuală a miscării imaginilor în mai multe ziare naționale, de-a lungul mai multor luni, în timpul mai multor evenimente de protest. Modul în care subiectul a fost încadrat a reieșit din analiza conținutului fotografiilor publicate, în concordanță cu indicii compoziționali care pot influența recepția cititorului, cum ar fi unghiul camerei, distanța socială și echilibrul actorilor. Conflictul și spectacolul au fost, de asemenea, genuri comune ale imaginilor. Cu toate acestea, aceste șabloane au arătat de multe ori unitate printre participanți, angajament sau victimizare. Indiferent dacă imaginile au prezentat caracterul mișcării ca demn, slab sau care trebuiau să fie controlate, era puternic condiționată de genul imaginii, de tipul de acțiune, de actorii cu care erau grupați și de ziar.

Din analiza bilanțului lecturilor a reieșit de asemenea că relațiile de muncă și litigiile de muncă sunt adresea reprezentate de trei discursuri concurente, și anume: unitarismul, pluralismul și radicalismul (Zdenek, 1993). Eu susțin că consistențele ideologice care operează dincolo de prim plan și iminența unor texte individuale suprasolicită aspectul contradicției discursive în contextele longitudinale. În acest mod au fost examinate care discursuri au fost folosite de actorii sociali implicați în grevele recente din 2017.

Etapa 4 – Construirea ipotezelor și a conceptelor. Această etapă presupune construirea ipotezelor și cadrul teoretic precizând relațiile între concepte și relațiile între ipoteze.

Etapa 5 – Observația. Presupune delimitarea câmpului observației, implementarea instrumentului observației și procedura la colectarea informațiilor. În cazul prezentei lucrari campul de observație îl reprezintă piețele unde au avut loc protestele.

Etapa 6 – Analiza informațiilor adunate. În această etapă are loc descrierea și prepararea informațiilor pentru analiza. Tot în acest timp se compară rezultatele așteptate și rezultatele observate. Comparația a fost făcută între discursul PSD și discursul de la Mineriade.

Etapa 7 – Sinteza și concluziile. În această ultimă etapă se reaminteste demersul, se prezintă rezultatele de ansamblu punând în evidență cunoștiințele noi pe care le aduce cercetarea.

Analiza discursului și concluzii ale acestuia

Analiza discursului sau studii de discurs este un termen general pentru o serie de abordări pentru analiza utilizării limbajului scris, vocal sau de semnografie sau a oricărui eveniment semiotic semnificativ. Analiza discursului a fost abordată într-o varietate de discipline ale științei sociale, inclusiv lingvistică, educație, sociologie, antropologie, asistență socială, psihologie cognitivă, psihologie socială, studii de zonă, studii culturale, relații internaționale, geografie umană, , fiecare dintre acestea fiind supuse propriilor ipoteze, dimensiunile analizei și metodologiilor.

Diferența esențială dintre analiza discursului și lingvistica textului este că ea vizează dezvăluirea caracteristicilor socio-psihologice ale unei persoane / persoane mai degrabă decât a structurii textului.

Obiectele analizei discursului – discurs, scriere, conversație, eveniment comunicativ – sunt definite în mod diferit în termeni de secvențe coerente de propoziții, propoziții, vorbire sau conversații.

Au trecut mai mult de 20 de ani de la evenimentele violente din 13-15 iunie 1990 în Piața Universității. Datele oficiale vorbesc despre șase morți și aproximativ 1000 de răniți, dar numerele sunt controversate și păreau că au fost uciși aproximativ 100 de oameni. Ce a declanșat această revărsare a violenței, la doar câteva luni după ce românii s-au eliberat de comunism?Mineriada din iunie este legat intrinsec de fenomenul "Piata Universității".

Evenimentelor turbulente din 1990, ce au culminat cu protestatari antiguvernamentali care au intrat în Palatul Victoria, sediul Guvernului. Minerii au fost adusi la Bucuresti, dar pana la sosirea lor, demonstrantii au fost deja raspanditi de politie si militari, iar interventia lor nu mai era necesara. Oamenii au ocupat strazile și ceea ce a început ca o demonstrație pașnică sa transformat într-un adevărat fenomen. Timp de 52 de zile, în Piața Universității se aflau locuitori care strigau "Mai bine mort decât comunist" și afirmând că scopul lor este de a eradica complet comunismul din România.

În ceea ce privește protestul din 2017, protestatarii anticorupție români au ieșit în evidență, neîncrezători în guvernul lor, cerând rezilierea unui decret care avea drept scop decriminalizarea infracțiunilor de corupție. .

La întrebarea "De ce mai suntem aici acum?", raspunsul a fost "Pentru că nu putem avea încredere în acest nou guvern."

Un număr de jumătate de milion de protestatari au fost pe străzi la nivel național, cu un sfert de milion estimat doar în București. Mulți au spus că vor continua cel puțin până când vor fi convinși că guvernul nu va mai face eforturi viitoare pentru a slăbi legile corupției din țară. Multi protestatari au promis că vor menține presiunea până când se vor întoarce miniștrii, sau întregul guvern cade. "Nu vrem să fim gardieni în timpul nopții, ieșind pe stradă pentru a salva legea", a spus Mihai Georgescu, 28 de ani, un inginer al tehnologiei informației. Protestul a reușit să determine gurvernul să retragă ordonanța privind legile justiției.

Dacă în acest caz prostestul s-a soldat cu un success, asta nu însemnă că corupția a fost definitive îndepărtată, marea majoritate a manifestanțiilor fiind de părere că "Trebuie să vedem un angajament că lupta împotriva corupției este încă în desfășurare".

Corupția a fost endemică în romani o perioadă de zeci de ani, dar succesele vizibile în ultimii ani, conduse de Laura Codruta Kovesi, procurorul-șef al Direcției Naționale Anticorupție, au făcut din români din ce în ce mai mândri de înregistrarea responsabilității funcționarilor publici, iar faptul că românii au o istorie de protest pe străzi, "Și aceasta nu era doar o mișcare împotriva corupției. Este o luptă în apărarea democrației".

Oficialii guvernamentali au fost uimiți de mărimea și intensitatea protestelor, convingându-se că au asigurat mandatul oamenilor. "Cred că România este acum dincolo de punctul în care se poate întoarce la o dictatura ", a declarat Manuel Costescu, membru al Parlamentului pentru Uniunea pentru Salvarea Romaniei, un partid format anul trecut pentru combaterea coruptiei si cresterea transparentei guvernului. Multe persoane sunt dispuse sa ia in stradă pentru a-si proteja drepturile, a spus el, și să-i influențezi pe prietenii și colegii lor ".

România este cunoscută ca fiind una dintre cele mai corupte țări din Europa când a fost admisă în UE, în 2007. Acest fapt s-a schimbat de-a lungul anilor. Între anii 2014 și 2016, aproximativ 2.000 de persoane au fost condamnate pentru abuz de putere. Acest grup include pe Adrian Nastase, fost prim-ministru, precum și cinci miniștri, 16 parlamentari și cinci senatori, care au fost judecați. Aceste informații indică faptul că România nu renuță la lupta anticorupție și că totodată primește suport extern, "Lupta împotriva corupției trebuie să fie avansată, nu este anulată", a declarat președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, și vicepreședintele Frans Timmermans într-o declarație pe 1 februarie. "Urmărim cele mai recente evoluții din România cu mare îngrijorare."

Este important să reținem faptul că poporul prin manifestații ca cele de până în present are un cuvânt de spus și că poate influența deciziile politice la cel mai înalt nivel.

Bibliografie

S. Angelescu, Mitul si literatura, Univers, Bucuresti, 1999, pp. 5-53

N. Constantinescu, Lectura textului folcloric, Minerva, Bucuresti, 1986, pp. 79-120

Bonté, Pierre, Izard, Michel, Dicționar de etnologie și antropologie, Polirom, Iași, 1999; pp-93-100.

Géraud, Marie-Odile ș.a., Noțiuni cheie ale etnologiei. Analize și texte, Polirom, 2001; București; p.74.

Vulcănescu, Romulus, Dicționar de etnologie, Editura Albatros, București, 1979,p.37.

Goody, Jack, Familia europeană, o încercare de antropologie istorică, Iași, Polirom, 2003; p.41.

Lévi-Strauss, Claude, Les structures élémentaires de la parenté, Paris, Mouton, 1967; p.68.

Coșeriu, Eugen. Lingvistică din perspectivă spațială și antropologică. Chișinău: “Știința”, 1994, p.52.

 Townsend, Patricia K. (2009). Environmental anthropology : from pigs to policies(2nd ed.). Prospect Heights, Ill.: Waveland Press. p. 104. ISBN 978-1-57766-581-6., p.38.

 Stocking, George, Jr. (1968). Race, Culture and Evolution. New York: Free Press, p.102.

Salzmann, Zdeněk (1993). Language, culture, and society: an introduction to linguistic anthropology. Boulder, CO: Westview Press, p.139.

Shweder, Richard A.; LeVine, Robert A., eds. (1984). Culture Theory: essays on mind, self, and emotion. Cambridge, UK: Cambridge University Press, p.92.

Stefan Afloroaiei: Lumea ca reprezentare a celuilalt, ed. Institului Europea, Iasi, 1999, p-15.

Gilbert Durand: Aventurile imaginii. Imaginația simbolică. Imaginarul (trad.), ed. Nemira, Bucurerești,1999, p.49.

Boia, Lucian, History And Myth In Romanian Consciousness Central European University Press, Budapest: 2012, p.145 și urm.

Brașoveanu, Vasile, Calitatea Democrației Și Cultura Politică În România, Adenium, București, 2015, p.55.

Florin Constantiniu, O Istorie Sinceră A Poporului Român , Bucureşti: Univers Enciclopedic Gold, 2011, p.34.

Djuvara, Neagu, De La Vlad Țepeș La Dracula Vampirul , București: Junior, 2003, p.21.

Djuvara, Neagu, Istoria pentru tineri, București, Humainitas, 2003, p.21.

M. Metzger – ”Dynamisc of influence in online protest networks” http://rubenson.org/wp-content/uploads/2017/11/metzger.pdf

González-Bailón, Sandra, Javier Borge-Holthoefer, Alejandro Rivero, and Yamir Moreno, "The Dynamics Of Protest Recruitment Through An Online Network", Scientific Reports, 1 (2011) https://doi.org/10.1038/srep00197, p.101-103.

Chouliaraki, L. (2008a) The Mediation of Suffering and the Vision of a Cosmopolitan Public, Television & New Media 9 (5): pp 371-391.

Chouliaraki, L. (2008b) The Symbolic Power of Transnational Media: Managing the Visibility of Suffering, Global Media and Communication 4 (3): pp 329-351.

Chouliaraki, L. (2010a) Ordinary Witnessing in Post-Television News: Towards a New Moral Imagination, Critical Discourse Studies 7 (3): pp 305-19.

Chouliaraki, L. (2010b) Journalism and the Visual Politics of War, in Stuart Allan (ed.) The Routledge Companion to News and Journalism, pp 520-532. Abingdon: Routledge.

Ashuri, T. & Pinchevski, A. (2009) Witnessing as a Field, in Paul Frosh & Amit Pinchevski (eds.) Media Witnessing: Testimony in the age of Mass Communication, p. 133-157. London: Palgrave Macmillan.

Beckett, C. (2008) Supermedia: Saving Journalism so it can Save the World, Malden, MA: Blackwell-WileySagan și Leighton, 2010, p.122

Gans, H. (2010) News & the News Media in the Digital Age: Implications for Democracy, Dædalus 139 (2): pp 8- 17. Ellis, 2009, p.68

Schudson, M. (2001) The Objectivity Norm in American Journalism, Journalism 2 (2): pp 149-170 Curran, 2003: 24-37

Schudson, M. (2000) The Power of News, London: Harvard University Press Muhlmann, p.127.

Guerin, F. & Hallas, R. (2007) Introduction, in Frances Guerin & Roger Hallas (eds.) The Image and the Witness: Trauma, Memory and Visual Culture, pp 1-22. London: Wallflower Press. Chouliaraki

Frosh, P. & Pinchevski, A. (2009) Introduction: Why Media Witnessing? Why Now?, in Paul Frosh & Amit Pinchevski (eds.) Media Witnessing: Testimony in the age of Mass Communication, pp 1-22. London: Palgrave Macmillan. McCombs,

Jacquette, D. (2010) Journalism Ethics as Truth-Telling in the Public Interest, in Stuart Allan (ed.) The Routledge Companion to News and Journalism, pp 213-222. Abingdon: Routledge.Scammell, 2000: xiii

Habermas, J. (1989) The Structural Transformations of the Public Sphere: An Inquiry Into a Category of Bourgeois Society, Cambridge, MA: MIT Press.Bach, 2005), p.33.

Fairclough, N. (1995) Media Discourse, London: Arnold Publishing. Green, 2009, p.126.

Green, M. (2009) Speech Acts, in Edward Zalta (ed.) The Stanford Encyclopedia of Philosophy, URL: http://plato.stanford.edu/archives/spr2009/entries/speech-acts/, p.58.

http://www.grc101.com/Thoreau_Walden.pdf

M. Armstrong (2009), Record of the Communication Policy & Research Forum , University of Technology, Sydney, p.163.

Hong, E. H. (Eds.). (1978). Two ages: The age of revolution and the present age, a literary review (1846). Princeton, NJ: Princeton University Press, p.111.

Jenkins, H. (2006). Convergence culture: Where new and old media collide New York, NY: New York, p.44.

Mitchell, W. J. T. (2005). What do pictures want? Chicago, IL: University of Chicago Press, p.108.

Morozov, E. (2011). The net delusion: The dark side of Internet freedom. NY: Public Affairs. Pp 205-245.

Schnapp, J. T., & Tiews, M. (Eds.). (2006). Crowds. Stanford, CA: Stanford University Press, pp.82-107.

Edwards, Bob; John D. McCarthy (2004). "Resources and Social Movement Mobilization". In Snow, Soule, and Kriesi. The Blackwell Companion to Social Movements. Oxford: Blackwell. pp. 116–52.

Meyer, David S.; Debra C. Minkoff (2004). "Conceptualizing Political Opportunity" (PDF). Social Forces. 82 (4): 1457–92. doi:10.1353/sof.2004.0082.

 Jeff Goodwin, James M. Jasper, and Francesca Polletta,(2001) eds., Passionate Politics, Chicago University of Chicago Press, p.51.

http://www.ohchr.org/EN/UDHR/Documents/UDHR_Translations/rum.pdf

https://www.google.ro/search?q=neagu+djuvara+istoria+romanilor+pentru+tineri&rlz=1C1AVUA_enRO753RO758&oq=Neagu+Djuvara+istoria+pentru+tiner&aqs=chrome.2.69i57j0l5.11483j0j8&sourceid=chrome&ie=UTF-8

https://cabinetuldeistorie.files.wordpress.com/2015/01/101420998-de-la-vlad-tepes-la-dracula-vampirul.pdf

A PATRA zi de proteste: Peste 250.000 de români au ieşit în stradă în toată ţara, circa 100.000 numai în Capitală VIDEO UPDATE

https://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/mai-multi-timisoreni-au-protestat-in-pauza-de-masa-in-fata-prefecturii-noua-manifestatie-anuntata-pentru-joi-seara.html

http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?den=act2_1&par1=1

http://thelearningcurve.pearson.com/country-profiles/romania

https://www.rfi.ro/tag/proteste-piata-victoriei-duminica

https://www.hotnews.ro/stiri-esential-21586479-duminica-ziua-care-este-anuntat-cel-mai-mare-protest-impotriva-ordonantei-13.htm

https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/puterea-neocomunista-si-mineriada-din-iunie-1990

http://adevarul.ro/cultura/istorie/dezbatere-historia-misterul-mineriadelor-vinovat-ion-iliescue–8_5629e358f5eaafab2cf32e2f/index.html

http://jurnalul.ro/cultura/arte-vizuale/mile-interviu-cu-miron-cozma-54517.html

Miron Cozma vrea sa fie presedintele Romaniei

http://www.contributors.ro/editorial/este-psd-ul-comunist

http://www.psd.ro/oameni/ion-iliescu

https://b1.ro/stiri/eveniment/romania-protesteaza-v-am-lipsit-vlad-tepes-a-ajuns-in-capitala-foto-176095.html

https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/sorin-grindeanu-despre-protestatarii-impotriva-oug-13-au-facut-bine-alta-intrebare-751383

https://www.juridice.ro/39497/despre-precedentul-judiciar-si-valoarea-sa-de-izvor-de-drept.html

http://www.dreptonline.ro/legislatie/oug_13_2017_modificare_lege_286_2009_codul_penal_lege_135_2010_codul_procedura_penala.php

Dreptul la protest si istoria protestelor

John Stauffer(2008), American Protest Literature, elknap Press of Harvard University Press, , p.403.

 Victor Cozmei (22 January 2017). "Protest masiv anti-amnistie si gratiere in Bucuresti. Circa 30.000 de persoane au parcurs traseul Piata Universitatii – Guvern – PSD – ALDE. Protestul a fost pasnic, dar RTV si Antena 3 vorbesc despre "lovitura de stat"". HotNews.

 Mediafax (22 January 2017). "Robert Turcescu: Dragnea, ai curaj să vii și tu la miting? Raluca Turcan și Nicușor Dan, prezenți în Piața Universității". MediaFax.

 News Editor (22 January 2017). "Proteste de amploare impotriva amnistiei si gratierii si in numeroase orase din tara: Peste 5.000 de manifestanti la Cluj, 3.000 la Timisoara si Sibiu, 2.000 la Iasi – "Dragnea, sa ajungi imbracat in dungi"". HotNews.

 Ștefan Both (22 January 2017). "UPDATE Aproximativ 5.000 de oameni au mărșăluit pe străzile Timișoarei: "Dragnea, nu uita, asta nu e țara ta"". Adevărul.

News Editor (22 January 2017). "Proteste anti-amnistie si gratiere in mai multe capitale europene. Zeci de oameni au iesit in strada la Londra, Paris, Milano, Haugesund si Copenhaga". HotNews.

"Cel mai mare protest de după Revoluție: peste 90.000 de oameni se opun grațierii". Digi24. 29 January 2017.

"Peste 10.000 de clujeni protestează împotriva OUG privind grațierea și modificarea codurilor penale". Ziua de Cluj. 29 January 2017.

"Massive protests in Romania over draft pardon bill, changes to Penal Code for second Sunday in a row". Business Review. 29 January 2017.

"Protestele românilor din străinătate". Digi24. 29 January 2017.

 "Diaspora se REVOLTĂ: Sute de oameni au protestat la Bruxelles și Paris (VIDEO)". B1.ro (in Romanian). 29 January 2017.

Victor Cozmei (31 January 2017). "Protest spontan in Piata Victoriei, in miez de noapte: Circa 15.000 de oameni au iesit in strada. Situatia a fost foarte tensionata. Jandarmii au dat cu spray lacrimogen la una dintre intrari. Cele 2 ordonante, publicate in Monitorul Oficial". HotNews.

Baias, A. Lazurca (31 January 2017). "Proteste in tara: Mii de oameni au iesit in strada in Cluj, Sibiu, Timisoara, Brasov, Iasi, Constanta, Ploiesti, Craiova, Orade". HotNews.

Radu-Sorin Marinas ; Luiza Ilie (1 February 2017). "Romanians rally in biggest anti-corruption protest in decades". Reuters.

Digi24 (1 February 2017). "Bilanțul violențelor: 2 jandarmi și 3 manifestanți au fost răniți". Digi24.

Dora Vulcan (1 February 2017). "Protestul de la Guvern deturnat de ultrași. Intervenție în forță a trupelor speciale". Revista 22.

 Digi24 (1 February 2017). "Sute de români au protestat și în Diaspora față de situația din țară". Digi24.

"PROTEST BUCURESTI 2 FEBRUARIE. UPDATE ZECI de MII de oameni protesteaza in Piata Victoriei LIVE | B365". B365 (in Romanian). Retrieved 2017-02-04.

 "A patra zi de proteste. Peste 300.000 de oameni au ieșit în stradă".

"FOTO VIDEO. #Ro-mânia, a cincea zi de proteste: 330.000 de oameni au fost în stradă".

"A cincea zi de protest în București. 170.000 de oameni, în stradă. Au strigat: "Anulați și plecați"".

 Digi24 (6 February 2017). "A șaptea seară de proteste. 25.000 de oameni în Piața Victoriei". Digi24 (in Romanian).

"LIVE VIDEO A saptea zi de proteste – Circa 20.000 de persoane s-au adunat in Piata Victoriei: Demisia, Jos Iordache, Jos Dragnea". Hotnews.ro (in Romanian). 6 February 2017. Retrieved 6 February 2017.

Digi24 (8 February 2017). "Proteste sub ninsoare. Mii de oameni au fost în stradă". Digi24.

 http://www.digi24.ro/stiri/actualitate/social/ziua-13-de-proteste-in-piata-victoriei-668584-668584

 "VIDEO Noi proteste impotriva Guvernului in orasele tarii: 10.000 de manifestanti la Cluj, 7.000 la Sibiu, 5.000 la Timisoara, 3.000 la Iasi. Nu stati la caldura, si pe voi va fura!". Hotnews.ro (in Romanian). 12 February 2017. Retrieved 12 February2017.

 "VIDEO Protest in inima Bucurestiului cu peste 50.000 de oameni care au format tricolorul: "Vrem sa muncim, nu sa va pazim!"". Hotnews.ro (in Romanian). 12 February 2017. Retrieved 12 February 2017.

"Protestul de la Cotroceni, la care au participat 2.500 de oameni, majoritatea persoane in varsta, s-a incheiat dupa 7 ore". Retrieved 7 February 2017.

 R.M. (6 February 2017). "Circa 4.000 de persoane au protestat la Palatul Cotroceni, cerand demisia presedintelui Iohannis: DNA fara cucuvea / Oamenii au inceput sa plece". HotNews.

I.C. (8 February 2017). "Circa 100 de persoane protesteaza, pentru a patra zi consecutiv, in fata Palatului Cotroceni / Klaus Iohannis a mers in mijlocul protestatarilor: Suntem cu totii romani". HotNews.

"Mihai Tudose designated Romania's new prime minister". aljazeera.com. 5 July 2017. Retrieved 5 July 2017.

Reuters (20 January 2017). "Romanian president urges cabinet to scrap 'decriminalization' decree". Business Insider.

Reuters (20 January 2017). "Romania's President calls for referendum on justice laws". Business Insider.

Alina Neagu (23 January 2017). "Liviu Dragnea despre Klaus Iohannis: A dat buzna in sedinta de Guvern in afara Constitutiei. Isi cere suspendarea. Vrea sa se victimizeze. Nu suntem interesati de asta, nu cred ca trebuie pentru Romania asa ceva". HotNews.

 Camelia Badea (30 January 2017). "Florin Iordache despre Ordonantele privind gratierea si modificarea Codurilor Penale: Le-am scris eu si consiliera mea. Le-am sustinut ca deputat, mi le-am asumat ca ministru". Ziare.com.

 Cristian Citre (30 January 2017). "Iordache: Actele normative nu se fac pentru politicieni, se fac pentru a rezolva politica penală a statului". News.ro.

 Digi24 (24 January 2017). "Florin Iordache vrea asumarea răspunderii Guvernului pentru grațiere". Digi24.

Digi24 (31 January 2017). "Ședință de Guvern supravegheată de protestatari". Digi24.

Ionut Baias (31 January 2017). "Ordonanta de Urgenta a fost publicata in Monitorul Oficial/ PSD face istorie: Publicare in timp record/ Cum mai poate fi blocata ordonanta". HotNews.

 Mona Scarisoreanu (31 January 2017). "Decizie fulger în guvernul Dragnea/Grindeanu: A fost adoptat proiectul de lege privind grațierea și OUG privind modificarea Codurilor. Mii de oameni au ieșit să protesteze în fața Guvernului. Reacția președintelui Iohannis: Astăzi este o zi de doliu pentru statul de drept". Ziarul Financiar.

 Ionut Baias (1 February 2017). "Sefa CSM despre OUG:Consider periculos si nedemocratic acest demers lipsit de respect fata de transparenta decizionala". HotNews.

 Dan Tapalaga (5 February 2017). "SURSE Guvernul Grindeanu a inregistrat la Secretariatul General al Guvernului un proiect de lege cu prevederile controversate din ordonanta 13". HotNews.

 Corina Ionel (5 February 2017). "Premierul Grindeanu: Demisia guvernului nu intra in calculele noastre. Situatia lui Iordache se va lamuri dupa ce-si sustine bugetul in Parlament. Modificarile la Coduri sunt absolut necesare". HotNews.

 Digi24 (6 February 2017). "Răsturnare de situație: Guvernul renunță la modificarea Codului Penal". Digi24.

"COMUNICAT DE PRESĂ". www.ccr.ro (in Romanian). Retrieved 2017-02-08.

c "Major Partner Countries Call on the Government of Romania not to Reverse its Fight Against Corruption | U.S. Embassy in Romania". U.S. Embassy in Romania. 2017-02-01. Retrieved 2017-02-02.

"AmCham Romania: The lack of transparency in adopting legislative changes sends a strong negative wave of mistrust and uncertainty, internally and externally – AmCham". 1 February 2017. Retrieved 7 February 2017.

 "Romania: Proposals Affecting the Independence of the Judiciary" (Press release). 27 November 2017.,  27 .11. 2017. 

https://www.libertatea.ro/stiri/protest-17-decembrie-2017-in-piata-victoriei-2079668/gallery/2080445?pid=2079668

Coman, Mihai „Introducere în sistemul mass-media”, Polirom, Iași, 1999

Drăgan, Ion „Paradigme ale comunicării de masă”, Șansa, București, 1996

Petcu, Marian „Tipologia presei Românești”, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002

Randall, David „Jurnalistul universal.Ghid practic pentru presa scrisă”, Polirom, Iași, 1998

Ionescu, Nae, Funcția națională a presei, în volumul „Între ziaristică și filozofie”,București, Editura Timpul, 1996

Ionescu, Nae, Incertitudini, în volumul „Între ziaristică și filozofie”,București, Editura Timpul, 1996

http://www.cnsas.ro/documente/adeverinte/2017/2065%20Dumitru%20Mircea.pdf

http://epochtimes-romania.com/news/ministrul-educatiei-acuzat-ca-a-fost-colaborator-al-fostei-securitati-dumitru-neaga–252714

http://adevarul.ro/cultura/arte/academicianul-mircea-dumitru-vorbeste-despre-teama-adevar-framantarile-epoci-confuze-1_5a7a02f3df52022f7542b905/index.html

=== 974dacf99d7bc0dab24dd7949099edbe59aa5d95_643773_1 ===

Analiza învătământului

Puncte forte vs puncte slabe

CUPRINS

Introducere

Denumirea de sistem provine din limba greacă – systema, care însemnă ansamblul unor părți, correlate între ele.

Dezvoltarea educației și cea a învătământului au determinat apariția treptată, în fiecare țară, a unui ansamblu de instituții școlare de diferite grade, profile și forme, care au alcătuit sistemul de învătământ al acelei țări. Sistemul de învătământ reprezintă ansamblul coerent al instituțiilor școlare de toate gradele, profilele și formele, dintr-o anumită țară, care este conceput, organizat și care funcționează în baza unor principia educaționale generale cu character organizatoric, iar unele și cu character juridic, la aumite standarde educaționale.

Sistemul de învățământ asigură rezvoltarea uneia dintre cele mai dificile și mai importante problem socio-umane – educația și pregătirea tinerei generații, a forței de muncă, a specialiștiilor și a cercetătorilor.

În România în conformitate cu Legea Educației Naționale nr.1/2011, sistemul educativ românesc este reglementat de către Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului (MECT). Fiecare nivel are propria sa formă de organizare și este subiectul legislației în vigoare.

Grădinița este opțională între 3 și 6 ani. Clasa pregătitoare, devenită obligatorie în 2012,începe în general la vârsta de 6 ani; școlarizarea este obligatorie până în clasa a zecea. Învățământul primar și secundar este împărțit în 12 sau 13 clase. Învățământul superior este aliniat la Spațiul european al învățământului superior.

Evoluția sistemului de învătământ românesc

Încă de la Revoluția română din 1989, sistemul de învățământ românesc a fost într-un continuu proces de reorganizare care a fost atât lăudat cât și criticat. În afară de sistemul oficial de școlarizare, la care s-a adăugat recent și sistemul privat echivalent, mai există și un sistem de meditații, semi-legal și informal.

În 2004, aproximativ 4,4 milioane din populație era înscrisă la școală, dintre aceștia, 650.000 în grădiniță, 3,11 milioane (14% din populație) în învățământul primar și secundar și 650.000 (3% din populație) la nivel terțiar (universități). În anul 2009, în România existau 3,3 milioane de elevi, față de 4,8 milioane în anul 1990. În anul 1990, numărul profesorilor din mediul pre-universitar era de aproape 260.000, în 2001 depășea 275.000, iar în 2007 era mai mic de 250.000. În august 2010, în România existau 4.700 de școli generale.

Aceste cifre indică faptul că nivelul de educație superior în țara noastră se află la un nivel alarmant de scăzut, și de asemenea scăderea numărului profesorilor în mediul universitar indică că preocupare și interesul generațiilor de dupa 1990 privind aprofundarea și perfecționarea profesională este într-o continuă și abrută scădere.

Curriculumul

Curriculumul Național reprezintă un set de documente care reglementează modalitățile prin care școala poate asigura atingerea idealului educațional și a țintelor educaționale, astfel încât să ofere fiecărui elev șanse egale pentru dezvoltarea personală și profesională, pentru inserția socială. Conform Legii Educației Naționale (Art. 64), Curriculumul Național reprezintă ansamblul coerent al planurilor-cadru de învățământ și al programelor școlare din învățământul preuniversitar.

Organizarea Curriculumului Național se bazează pe o serie de principii de politică și de construcție curriculară, situate la confluența factorilor sociali, epistemologici și psihologici. Acești factori se combină într-o manieră dinamică în determinarea parcursurilor de învățare și oferă un fundament pentru configurarea Curriculumului Național. Principiile fundamentează, în moduri specifice, componentele Curriculumului Național: planurile-cadru de învățământ și programele școlare.

Curriculumul este cunoscut ca foarte bun, dar extrem de rigid. Nu sunt decât până la 15 discipline obligatorii (de obicei 8-13) și până la 5 discipline opționale (de obicei 1 sau 2). Cu toate acestea, spre deosebire de Marea Britanie sau Franța, subiectele opționale sunt alese de către școală și impuse elevului, acestea sunt cunoscute sub denumirea de decizia școlii asupra curriculumului și sunt, de obicei, extensii la materiile obligatorii.

Acest curriculum dorește să prezinte că sistemul de învătământ din România este un subsistem al sistemului social global. El prezintă la intrare exigențele sociale contemporane privind educația tinerei generații, ale pregătirii forței de muncă și specialiștilor și la ieșire, finalitățile, valorizarea și eficiența instituțiilor de instrucție și educație, obiectivtate, oameni pregătiți, forță de muncă, specialiști, capabili să se integreze cu randament și spirit creator în activitățile social-utile.

Sistemul de învătământ contemporan din România încercă să se caracterizeaze prin deschidere și dinamism față de nou, dezvoltându-se și acționând în concordanță cu cerințele economico-sociale, cu progresul științific-tehnic și cultural, cu aspirațiile poporului roman, în condițiile societății civile și a statului de drept, democratic.

Sistemul de învătământ, asemănător educației în general, realizează cele trei funcții educaționale principale și anume: a) funcția congnitivă, instructive-educativă și culturală, care-l formează pe om ca “homo cogitans” (omul care gândește), b) funcția praxiologică, de muncă și aplicare a cunoștințelor în practică, care-l formează pe om ca “homo faber” (omul care muncește și creează) și c) funcția etico-axiologică, de valorificare, de evaluare corectă, care-l formează pe om ca “homo estimans” – omul care apreciază, valorizează corect și se comportă demn și civilizat.

În România învătământul (conform curriculumului) ar trebui concentrat către un ideal educațional bazat pe tradițiile umaniste, pe valorile democrației și pe aspirațiile societății românesti, care să contribuie la păstrarea identității naționale. El trebuie să dezvolte ca ideal educațional o personalitate liberă, multidimensională, integrală, armonioasa, autonomă, demnă și creativă.

Realitatea

România este pe al III-lea loc în Europa în ceea ce privește timpul pe care copiii noștri îl petrec obligatoriu la școală: 11 ani, această perioadă fiind lungă comparativ cu cea din țările nordice, de exemplu, unde se învață 9 sau 10 ani. Cu toate acestea, în ceea ce privește rezultatele la testele PISA, aceastea prezintă faptul că 42% dintre elevi sunt analfabeți funcționali, iar restul nu reflectă același nivel de performanță (față de alte state), după cum arată studiile Eurostat sau cele de la Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECDE).

De asemenea rata abandonului școlar din România este în continuare printre cele mai ridicate din Uniunea Europeană. Concret, țara noastră România se află pe locul al III-lea în UE în privința ratei abandonului școlar (18,5%). Înaintea noastră se clasează Malta (19,6%) și Spania (19%), potrivit datelor Eurostat. Ultimile testări de tip PISA au arătat că România nu stă prea bine, fiind pe locul 48 din 70, primele locuri fiind ocupate de Singapore și Japonia. Elevii români se compară cu cei din Emiratele Arabe Unite, Cipru sau Albania, potrivit datelor transmise de OECDE.

Analiza sistemului de învățământ

Specialiștii în Educație spun că numărul relativ mare de ani petrecuți la școală, obligatoriu, nu face decât să sublinieze ineficiența sistemului educațional, care se bazează mai degrabă pe cantitate decât pe calitate..

Președintele asociației „Edu Cer“, Ștefan Vlaston afirmă că „Degeaba îi ții mai mult la școală, dacă tot ce vor face este să învețe integrale și derivate. Important este să ai un sistem de învățământ eficient și adecvat nevoilor elevilor, să ai profesori bine pregătiți și plătiți după rezultatele și performanțele muncii. În fond, e vorba de diferența dintre calitate și cantitate“.

Specialistul în educație. Marian Staș, este de părere că „Școala românească este o reprezentare a sistemului de tip <formă fără fond>. Atunci când ceea ce se întâmplă în învățământ este din alt film în raport cu cerințele și dinamica societății actuale, nu te poți aștepta la performanță nici dacă faci 1000 de ani de școală“.

Experții din mediul universitar spun că superficialitatea din învățământul pre-universitar afectează mediul studiilor superioare și implicit piața muncii. „O parte dintre profesorii universitari, și aici mă refer la toate cadrele didactice din învățământul superior, spun că sunt dezamăgiți de studențiii care intră pe băncile facultății. Același lucru este valabil și pentru angajatori, care se arată nemulțumiți de pregătirea mult prea abstractă a studenților, neavând nicio legătură cu realitatea“, afirmă secretarul de stat pe mediul universitar din Ministerul Educației, Gigel Paraschiv.

Această chestiune este susținută și de sociologi, care subliniază că e vorba de un fenomen de tip determinist. Practic, fără o educație adecvată este puțin probabil să ai angajați calificați pe piața muncii. „Aceste cifre ne arată fără niciun fel de echivoc calitatea învățământului din România. Mulți dintre elevi trec prin școală fără a rămâne cu nimic semnificativ sau util care să îi ajute la facultate sau în vederea adaptării pe piața muncii“, a explicat sociologul George Butunoiu.

Analize statistice prezintă faptul că sistemul educațional românesc este profund inechitabil. Copiii născuți în mediul rural sunt condamnați la sărăcie și nefericire, prin lipsa accesului la educație (lipsa școliilor în sate și comune). Numai 25% dintre elevii din mediul rural ajung să termine liceul, iar 80% dintre copiii neșcolarizați sunt rromi. Diferențele dintre rezultatele elevilor din mediul rural și urban sunt de 15–20 puncte procentuale la toate evaluările la care aceștia participă.

La acestea rezultate se adaugă slaba calitate a infrastructurii și resurselor din sistemul de învățământ. Școlile au aceeași arhitectură, mobilier și dotări ca în anii ’70-’80, ceea ce le face lipsite de atractivitate pentru copii și demotivante pentru cadrele didactice. Avem școli în mediul rural fără apă curentă, cu încălzire deficitară pe timpul iernii și cu toalete sub nivelul minim al civilizației europene.

Conform Monitorului educației și formării 2017, au fost analizați și comparații, privind nivelul de educație si prezența în școli, indicatorii din figura 1.

Figura 1. Indicatori-cheie privind educația, analiză comparativă între România și media poderată, acoperind un număr diferit de state member în funcție de sursă, sursa Eurostat

Figura 2. Indică poziția în raport cu performanțele cele mai bune (inelul exterior) și cu performanțele cele mai slabe (centru), sursă calculele DG Educație și Cultură, pe baza datelor furnizate de Eurostat

Pe lângă deficiențele prezentate mai sus, o altă problemă cu care se confruntă românia o reprezintă provocările privind integrarea romilor în educație, acest aspect împiedică incluziunea lor social și capacitatea acestora de a găsi un loc de muncă. Un studiu recent realizat de Agenția Europeană pentru Drepturi Fundamentale (FRA 2016) arată că doar 38% din copiii romi participă la educația și îngrijirea copiilor preșcolari, în timp ce 77% din romii cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani părăsesc timpuriu școala.

Aceasta indică faptul că participarea la educația și îngrijirea copiilor preșcolari s-a înrăutățit din 2011, când cifra era de 45 %. În același timp, proporția persoanelor care au părăsit timpuriu școala a scăzut (față de 90 % în 2011), însă rămâne foarte ridicată. 64 % din romii cu vârsta cuprinsă între 16 și 24 de ani nu au un loc de muncă și nu participă la educație și formare, iar numai 33 % din romii cu vârsta cuprinsă între 20 și 64 de ani desfășoară o activitate salarizată (FRA 2016). În schimb, studiul indică faptul că 29 % din copiii romi primesc educație în cadrul unor școli în care toți elevii sau majoritatea acestora sunt romi. Această proporție este cea mai scăzută dintre țările cu caracteristici similare (Bulgaria: 60 %, Republica Cehă: 30 %, Ungaria: 61 %, Slovacia: 62 %). Proiecte care vizează elevii romi au fost prioritizate în cadrul FSE. Criteriile de desegregare au fost extinse pentru a include alte grupuri vulnerabile, cum ar fi copiii din zonele rurale și copiii cu dizabilități. Responsabilitățile de monitorizare ale inspectoratelor școlare au fost extinse, însă nu există o metodologie standard de monitorizare.

Cheltuielile pentru educație sunt scăzute, iar mecanismele de direcționare a fondurilor către școlile dezavantajate sunt insuficiente. Cheltuielile publice generale pentru educație ale României ca procent din PIB rămân cele mai scăzute din UE: 3,1 % în 2015 în comparație cu media UE de 4,9 %.

În anul 2015, cheltuielile pentru educație au crescut în termeni reali (+5,6 %), dar reprezintă doar 8,6 % din totalul cheltuielilor publice (media UE fiind de 10,3 %), sub nivelurile anterioare crizei.

În februarie 2017, costul standard pentru fiecare elev a crescut. Cu toate acestea, subfinanțarea este evidențiată de povara financiară neobișnuit de mare asupra gospodăriilor românești, care cheltuiesc 39 % din ceea ce cheltuiește guvernul pentru educație: aceasta este cea mai ridicată proporție din UE.

Nu există programe dedicate pentru a canaliza resurse suplimentare către școlile dezavantajate (OCDE 2017). Formula finanțării pentru fiecare elev introdusă în 2011 a oferit o mai mare previzibilitate și a îmbunătățit transparența, dar coeficienții corectori existenți sunt insuficienți pentru a răspunde necesităților școlilor din zonele defavorizate, precum și cheltuielilor specifice ale programelor de educație și formare profesională, parțial din cauza nivelului general scăzut de finanțare (UNICEF 2014a). De asemenea, este mai probabil ca școlile din zonele urbane să primească finanțare complementară la discreția autorităților locale (OCDE 2017).

Creșterea cheltuielilor în educație poate contribui la îmbunătățirea rezultatelor educaționale, precum și la susținerea dezvoltării capitalului uman și a creșterii economice.

Un studiu din 2014 a estimat pierderi semnificative din cauza lipsei de investiții în educație, argumentând că „mai multe resurse allocate educației ar putea crea condiții pentru dezvoltarea și creșterea economică” (UNICEF 2014b). Deja în prezent, procentul mare al elevilor cu o performanță scăzută în ceea ce privește competențele de bază, părăsirea timpurie a școlii și ponderea scăzută a absolvenților de studii superioare nu răspund necesităților tot mai mari de asigurare a unei forțe de muncă calificate, în special din cauza emigrației cu care se confruntă țara.

În general, dovezile PISA sugerează că finanțarea este corelată cu rezultatele învățării în rândul țărilor cu venituri reduse, în timp ce pentru majoritatea țărilor ceea ce contează cel mai mult este modul de alocare a resurselor, precum și diferențele calitative între politicile educaționale, normele culturale și practicile profesionale (OCDE 2016). În contextul scăderii populației de elevi, creșterea cheltuielilor, asigurând în același timp câștiguri în ceea ce privește eficiența, precum și îmbunătățirea echității sunt importante.

Planuri de îmbunătățire

România pune în aplicare o programă de învățământ centrată pe elev, axată pe competențele-cheie. În urma punerii în aplicare a unei programe de învățământ bazate pe competențe pentru învățământul primar, România a început să introducă o nouă programă de învățământ pentru învățământul secundar inferior (începând cu clasa a 5-a în anul școlar curent).

În acest context, este important să fie consolidate standardele de învățare pentru a încuraja schimbări în materie de predare și să fie utilizată evaluarea la clasă și în cadrul testărilor naționale pentru a îmbunătăți noile standarde de învățare (OCDE 2017).

FSE va finanța dezvoltarea profesională continuă în scopul de a forma profesorii pentru a preda noua programă de învățământ bazată pe competențe. Se planifică o modernizare a programei pentru învățământul secundar superior (PNR 2017).

Consolidarea formării inițiale a cadrelor didactice (ITE) rămâne o provocare. Formarea inițială a cadrelor didactice în România oferă mai puțină pregătire decât în alte țări europene, în special în domenii practice (OCDE 2017), în timp ce subiectele legate de nevoi educaționale speciale și lucrul cu studenții din medii defavorizate nu sunt acoperite în mod suficient. Cu toate că Legea educației solicită profesorilor să urmeze un program de masterat de doi ani în educație, această cerință legală nu a fost pusă în aplicare.

Autoritățile analizează posibilitatea de a crea un modul specific de formare inițială a cadrelor didactice axat pe nevoile educaționale speciale.

Salariile cadrelor didactice sunt în creștere, însă atragerea cadrelor didactice de înaltă calitate în școlile dezavantajate rămâne dificilă. Salariile cadrelor didactice sunt în creștere, dar rămân scăzute (OCDE 2017), iar progresul salarial este lent. Grila de salarizare a fost revizuită anul trecut, rezultând o creștere medie de 10 % pentru profesorii începători, în timp ce în februarie 2017 salariile profesorilor au crescut cu 15 %. Profesorii din zonele rurale beneficiază, de asemenea, de o alocație suplimentară, însă atragerea profesorilor în școlile dezavantajate rămâne dificilă. Sistemul actual de indemnizații bazate pe merit, care recompensează profesorii care obțin rezultate excepționale în cadrul examenelor și concursurilor, poate încuraja o concentrare restrânsă pe pregătirea pentru teste și concursuri academice (OCDE 2017). În decembrie 2016, o serie de criterii pentru lucrul cu elevii dezavantajați, inclusiv elevii cu risc de abandon școlar, au fost incluse în indemnizațiile de merit, însă impactul acestora în practică este neclar.

Pe de altă parte Ministerului Educației a transmis că este posibil să ajungem la 13 ani obligatorii în școală „Până în 2020 trebuie să reglementăm învățământul de 12 clase, pentru că așa prevede Legea Educației. E posibil însă să dobândim o formulă pentru toate cele 13 clase ca să fie obligatorii, adică inclusiv clasa pregătitoare. Încă nu am ajuns la o concluzie în acest sens. Rămâne să dezbatem acest subiect“, a declarat pentru „Adevărul“, Ariana Bucur, secretar de stat pe mediul preuniversitar în cadrul Ministerului Educației.

Concluzii

Este necesar ca managementul educațional să constientizeze, în toate sferele activității sociale, faptul că învătământul și educația nu sunt fenomene de consum, cum greșit au fost uneori considerate, ci fenomene care realizează cel mai valoros și eficient produs cu bătaie lungă, omul pregătit să exercite o profesiune social-utilă cu plăcere.

De asemenea, managementul educațional este necesar să asigure un raport rațional și dinamic între numărul oamenilor pregătiți prin studii și numărul cerut de diviziunea socială a muncii, menținând accesibilitatea reală a învătământului de toate gradele pentru ca cei care au posiblități intelectuale și materiale să poată obține pregătirea pe care o doresc.

Învătământul ca prioritate națională este necesar să se dezvolte în contextul interacțiunii dintre cerințele dezvoltării economico-sociale ți cele ale dezvoltării resurselor umane.

Bibliografie

http://adevarul.ro/educatie/scoala/analizA-concluzia-studiilor-europene-despre-invatamantul-romania-scoala-mantuiala-1_59f076a35ab6550cb8792b52/index.html

https://ro.wikipedia.org/wiki/Educația_în_România

http://www.referatele.com/referate/noi/diverse/sistemul-de-invatama1013991213.php

https://www.revista22.ro/sistemul-educational-romanesc-ineficient-nerelevant-inechitabil-56097.html

Monitorul educației și formării 2017 România, Comisia Europeană

http://www.ad-astra.ro/library/books/frangopol_mediocritate.pdf