Patologia cerebrovasculară reprezintă prin imporanța sa o problemă serioasă de sănătate publică, deci cunoașterea unor noțiuni legate de această… [615152]

Universitatea “Lucian Blaga ” Sibiu.Facultatea de medicină
“Victor Papilian”
LUCRARE DE DIPLOM Ă
DEMENȚA VASCULARĂ
Coordonator:
Prof. Dr. Pereanu Marcel
1

Cuvânt înainte
Patologia cerebrovasculară reprezintă prin imporanța sa o problemă serioasă de
sănătate publică, deci cunoașterea unor noțiuni legate de această patologie sunt
importante pentru oricare din medici. De aceea l ucrarea de față a fost creată pentru a
prezenta aspecte legate de demența vascualară.
Patologia aleasă a fost demența vasculară deoarece aceasta este una din urgențele
medicale, etiologia sa este complexă, iar terapia trebuie aplicată imediat ce diagnosticul
este suspicionat deoarece boala poate duce la agravare și ulterior deces prin bolile
asociate sau complica ții.
În lucrarea de față vor fi prezentate atât noțiuni teoretice legate de tema studiată, dar și
un studiu realizat cu ajutorul bazei de date a Clinicii de Neurologie a Spitalului Clinic
Judetean Sibiu.
Prin lucrarea de față aș dori să mulțumesc în mod deosebit domnului profesor
universitar dr. Pereanu Marcel, pentru sprijinul și îndrumarea acordate pentru realizarea
acestei lucrări.
2

Cuprins
I.Demența vasculară…………………………………………………………………..pag. 3
1. Generalități…………………………………………………………………….pag. 4
2.Epidemiologie………………………………………………………………….pag. 4
3. Etiologie……………………………………………………………………….pag. 4
4. Mecanism fiziopato logic………………………………………………………pag. 6
5.Frecvență……………………………………………………………………….pag. 7
6.Factori de risc…………………………………………………………………..pag. 7
7.Tablou clinic…………………………………………………………………….pag. 9
8.Diagnostic……………………………………………………………………..pag. 16
9.Diagnostic diferențiat…………………………………………………………..pag. 19
10.Expectativa vigilență…………………………………………………………pag. 20
11.Tratament…………………………………………………………………….pag. 21
12.Evoluție si prognostic……… ………………………………………………….pag. 32
II.Cercetări personale………………………………………………………………..pag. 34
1.Motivația și scopul lucrării…………………………………………………………………..pag. 34
2.Materiale și metode de lucru………………………………………………………………..pag. 34
3.Descrierea lotului……………………………………………………………………………….pag. 34
4.Rezultate……………………………………………………………………………………………pag. 35
5.Discuții……………………………………………………………………………………………..pag. 64
6.Concluzii…………………………………………………………………………………………..pag. 66
III.Bibliografie………………………………………………………………………………………………pag.
68
3

Generalități :
Demența presupune pierderea funcțiilor creierului, de obicei cu un caracter progresiv si
ireversibil. O modificare patologică are loc la nivel cerebral prin lezarea și moartea
neuronilor. Moartea celulelor nervoase într-un anumit ritm este un proces normal, însă în
cazul demenței, acest proces se desfașoară mult mai rapid si are un caracter patologic. Ca
urmare, creierul nu mai poate funcționa în mod corespunzator. Există peste 100 de tipuri
de demență, cea mai cunoscută fiind cea Alzheimer.
Persoanele cu demență au probleme în special cu memoria de scurtă durată și ma i rar
cu memoria de lungă durată. Practic pacientul uită ceea ce a facut cu câteva momente
înaintea examinarii de către specialist, sau uită ceea ce tocmai a spus. De asemenea,
pacieții cu demență prezintă dificultăți de vorbire, de orientare în timp si spațiu, de
învățare. Unii bolnavi necesită îngrijire permanetă, fiind incapabili să îndeplinească
activități ale vieții de zi cu zi (spălatul, îmbrăcatul, alimentatul).
Perioada de evoluție este de până la 20 de ani și nu reprezintă, de regulă, motivul
decesului bolnavului.
Demența vasculară este definită în DSM III ca o demență datorată unei maladii
cerebro-vasculare semnificative; ca urmare a unor AVC ischemice sau rar hemoragice în
care se blochează fluxul sangvin înspre anumite zone ale creierului.(25)
Epidemiologie :- în populația de peste 65 ani exista 5% forme de demență severă si
15% demență de severitate medie; în populația de peste 80 de ani există 20% forme de
demență severă;
– în timp ce demența Alzheimer este mai frecventă la femei, demența
vasculară este mai frecventă la barbați.(14)
Etiologie: – este întotdeuna prezentă o boala cerebrovasculară; leziunile SNC
identificate la acesti pacienți depășesc amploarea modificărilor întâlnite în mod normal la
4

persoanele în vârstă. De regula leziunile apar atât în substanța albă, cât și în cea cenușie,
incluzând regiunile subcorticale și nucleii. Se pot detecta frecvent urmele unor infarcte
mai vechi și boli vasculare sistemice.
Alte cauze frecvente de demență care nu poate fi recuperate sunt:
-boala Parkinson, o tulburare a mișcarii; demența apare la pana la 30 % din persoanele cu
această afecțiune;
– demența cu corpi Lewy, care constă în formarea de depozite cu proteine (corpii Lewy)
în neuroni. Această afecțiune are unele simptome asemănatoare celor din boala
Alzheimer sau celor din boala Parkinson, dar are si unele simptome diferite, cum ar fi
halucințiile vizuale;(18)
– demența fronto-temporală, în care simptomele principale ar putea fi modificări ale
personalitații/comportamentului;(7)
– traumatisme severe localizate la nivelul craniului, cu pierdere a cunoștinței.
Cauze mai puțin frecvente de demență care nu poate fi recuperată cuprind:
-boala Huntington, care este o afecțiune rară, moștenită;
-leucoencefalopatiile, care sunt afecțiuni ale țesuturilor profunde ale substanței
albe a creierului;
-boala Binswanger, un tip de demență vasculară care poate apărea la
persoanele care au avut o perioadă îndelungată o tensiune arterială crescută sau la
persoanele cu rigidizare severă a arterelor (ateroscleroză);
-boala Creutzfeldt-Jakob, o afecțiune rară si fatală care distruge tesuturile
creierului;
-traumatisme cerebrale datorate accidentelor sau boxului, unele cazuri de
scleroză multiplă (SM) sau scleroză laterală amiotrofică (SLA), atrofia multi-
sistemică, un grup de afecțiuni degenerative ale creierului care afectează mișcările si
funcțiile autonome cu o importanță deosebită în patologia afecțiunii;
-infecții cum ar fi boala vacilor nebune sau sifilisul într-un stadiu avansat.
Antibioticele pot trata in mod eficient sifilisul in orice stadiu, dar vătămarea cerebrală
care a avut deja loc nu mai poate fi recuperată.
Medicii specialiști pot trata anumite cauze de demență, restabilind:
– funcția mentală; a glandei tiroide ( hipotiroidism); deficitul de vitamina B12 sau de acid
folic; intoxicația cu metale grele, cum ar fi cea cu plumb; efecte adverse ale unor
5

medicamente sau interacțiuni medicamentoase; unele tumori cerebrale; hidrocefalia cu
presiune normala, care apare atunci când lichidul din creier se formeaza în cantitate prea
mare, creând o presiune asupra țesuturilor cerbrale; unele cazuri de alcoolism cronic;
unele cazuri de encefalită, o infecție a creierului; infecția HIV/SIDA.

Mecanism fiziopatologic
În cazul în care demența vasculară este cauzată de o serie de accidente vasculare de
mici dimensiuni, pierderea abilităților mentale se poate realize în mod treptat. În cazul în
care este provocată de un singur accident vascular, într-un vas de sânge mare, pierderea
funcțiilor poate avea loc brusc.
6

Frecvența
Demența vasculară este considerată î n Europa și SUA ca fiind a doua cauză de
demență, după boala Alzheimer. În Asia pare să fie chiar mai frecvent întâlnită la
persoanele în vârstă decât demența de tip Alzheimer. După unii autori demența vasculară
este o entitate clinica mult mai frecventă, ea fiind identificată la 30-40% dintre pacienții
cu accidente vasculare cerebrare. Prevaleța demenței vasculare crește liniar odata cu
vârsta și variază de la o țară la alta, fiind cuprinsă între 1,2-4% din persoanele în vârstă,
de peste 65 de ani.
Factori de risc:
Îmbătrânirea este principalul factor de risc pentru toate tipurile de demență dar pot fi și
moștenite unele afecțiuni care cauzează demență (boala Alzheimer cu debut
precoce/unele tipuri de demență frontotemporală).
Șansele de a se dezvolta o demenț ă vasculară sunt mai mari în cazul în care există
următorii factori:
– sexul masculin;
7

– tensiunea arterială crescută (hipertensiune), un infarct miocardic în trecut, ateroscleroză,
care constă în depunerea de grăsimi si de calciu în pereții arterelor, care poate provoca
boala arterelor coronare, diabetul zaharat, nivelul de colesterol sanguin crescut, un
accident vascular cerebral sau un accident ischemic tranzitor (AIT) în trecut.
Alți factori care pot crește riscul de demență cuprind:
– tensiunea arterială scăzuta pentru o perioadă îndelungată de timp, la persoanele cu
vârsta peste 75 ani. Cercetătorii consideră ca acest risc ar putea fi rezultatul faptului ca nu
se oxigeneaza creierul. Sunt necesare mai multe studii pentru a se determina care este
valoarea optimă a tensiunii arteriale pentru persoanele în vârstă, acea valoare care are un
risc scăzut de afecțiuni cardiace dar care asigura un aport suficient de sange pentru
funcționarea normală a creierului;
– nivelul crescut de homocisteină. Homocisteina este un aminoacid care în mod normal se
găsește in cantitati mici in sange. Există ipoteza ca nivelurile crescute de homocisteină
pot cauza formarea unor placi in peretele vaselor de sânge. În timp, acest fenomen poate
duce la afecțiuni severe, cum ar fi accidentul vascular cerebral, infarctul miocardic si
embolismul pulmonar. De asemenea poate duce la scăderea aptitudinilor mentale.
Nivelurile de homocisteină sunt în general stabile pana in jurul varstei de 40 de ani, apoi
8

în mod normal incep sa crească, in special după varsta de 70 ani;
– administrarea unei terapii hormonale de către femeile cu vârsta de peste 65 ani. În trecut
s-a crezut ca terapia de substituție hormonală (TSH) – o combinație de estrogen si
progesteron – ar putea asigura protecție împotriva demenței sau afectării cognitive.
Totuși, Asociația pentru Sanătate a Femeilor din SUA a adus dovezi că, din contră,
terapia de substituție hormonală crește de fapt riscul pentru boala Alzheimer si pentru alte
forme de demență la femeile de 65 ani sau mai în vârstă care au luat acest tratament pe o
perioadă mai lungă de 4 ani.
Doar administrarea de estrogen (terapia de substitutie cu estrogen) are efecte similare.
Nu se știe incă dacă oricare din aceste tratamente ar putea fi de folos pentru reducerea
riscului de dementă tardivă atunci cand sunt folosite in jurul varstei de intrare in
menopauză.
Tablou clinic
Diagnosticul clinic de demență vasculară necesită 5 trepte:
1. Evaluarea deficitelor cognitive, utilizând teste neuro-psihologice standard pentru
stabilirea si cuantificarea sindroamelor demențiale. În mod obisnuit sunt utilizate 4
criterii:
-criteriul California utili zat de centrele de diagnostic și tratament din statul California;
-criteriile NINDS-AIREN(The National Institute of Neurologic Disorders and Stroke si
Association International pour la Recherche et l’Enseignement en Neurosciences) care
includ următoarele:
I. Diagnosticul de demență vasculară probabilă dupa criteriile NINDS-AIREN(Roman si
col.1993):
1.Demențe definite prin decline cognitive față de un nivel anterior crescut si manifestat
prin afectarea memorie în doua sau mai multe domenii cognitive (orientare, atenție,
limbaj, funcții viziospațiale, funcții de execuție, control motor si praxii) stabilită
preferabil prin examinarea clinică si documentată prin testare neuropsihologică.
9

Deficitele trebuie sa fie suficient de severe pentru a interfera cu activitațiile cotidiene de
trai si nu date de efectele fizice ale stroke-ului prin el insuși.
-criterii de excludere: cazuri cu tulburare a constienței, delir, psihoze, afazie severă sau
afectarea senzitivo-motorie severă care sa faca imposibilă testarea neuro-psihologică.
Sunt excluse de asemenea bolile sistemice sau alte boli cerebrale (cum este boala
Alzheimer) care ar putea prin ele însele sa produca tulburari de memorie sau cognitive.
2. Boala cerebrovasculară, definită prin prezența de semne focale la examinarea
neurologica cum ar fi hemipareză, pareză facială de tip central, semn Babinski, deficit
senzorial, hemianopsie si disartrie datorate unui stoke(cu sau fară istoric de stoke) și
evidențierea unei boli cerebrovasculare relevante la CT sau RM ce include infarcte
multiple ale vaselor mari sau un singur infarct plasat strategic(girus angular, talamus,
baza lobului frontal sau teritoriile ACP sau ACA ca si multiple lacune in ganglionii bazali
si substanța albă sau leziuni extinse localizate în substanța albă periventriculară sau
combinații ale acestora.
3. O relatie intre boala Alzheimer si demența vasculară manifestată sau interferată prin
prezența uneia sau mai multora din urmatoarele:
a. debutul demenței în intervalul de 3 luni dupa un stroke recunoscut ;
b. deteriorarea abruptă a funcțiilor cognitive sau progresie fluctuantă, pas cu pas, a
deficitelor cognitive.
II. Semnele clinice care duc la diagnosticul de demență vasculară probabil includ:
a. prezența timpurie a tulburărilor de mers (mers cu pași mici, magnetic, apraxic-
ataxic sau parkinsonian);
b. istoric de nesiguranța la mers si căderi frecvente neprovocate;
c. urinare timpurie frecventă, urgență sau alte simptome urinare neexplicate printr-o
boală urologică;
d. paralize pseudobulbară;
e. modificări de pesonalitate si distimie, abulie, depresie sau alte deficite subcorticale
inclusiv retardare psihomotorie si funcție executivă anormală.
III. Trasături care fac nesigur diagnosticul de demență vasculară:
10

a. debutul timpuriu al deficitului de memorie si altor funcții cognitive cum sunt
limbajul (afazia senzoriala transcorticală), inabilitatea motorie (apraxie) si de perceptie
(agnozie) in absenta leziunilor focale corespunzatoare la imagistica cerebrală;
b. absenta de semen neurologice de focar, alte tulburari cognitive;
c. absenta de leziuni cerebrovasculare la CT sau RM.
-scorul ischemic Hachinski modificat de Rosen;
-criteriile conținute in DSM IV
2. Stabilirea prezenței factorilor de risc pentru accidentele vasculare cerebrale (HTA,
diabet zaharat, displipidemii, afecțiuni cardiace emboligene, fumat, ereditate, etc).
3. Identificarea leziunilor cerebrale de tip vascular prin metode de neuroimagistică:
– CT cranian evidențiază leziuni hipodense multiple localizate in special în substanța albă
periventriculara;
– RM evidentiază in plus anomalii ale substanței albe evidențiate ca zone hiperintense de
hipersemnal pe secvențele ponderate in T2 ce intersectează zona periventriculară
(leucoaraioza).
4. Diagnosticul diferențial al demenței vasculare fața de demența de tip Alzheimer si
stabilirea cazurilor cand aceste doua tipuri de demență coexistă (demență mixtă). La
11

bolnavii autopsiați diagnosticul de demenă vasculară si de boală Alzheimer a fost pus
simultan la 10-23% dintre subiecți.
5. Identificarea temporală a cauzalitații.
Din punct de vedere al etiologiei se disting 4 tipuri de demență vasculară:
1. Demența multiinfart;
2. Boala Binswanger;
3. HC;
4. Sindromul CADASIL.
1. Demența multiinfart apare in leziuni ocluzive multiple care produc atât
microinfarte corticale (demențe corticale) cat si leziuni lacunare subcorticale (demențe
subcorticale). Demențele subcorticale sunt mai frecvente, raportul lor față de formele
corticale fiind de 6 la 1.
Tabloul clinic este dat de sumarea în timp a acestor ischemii cerebrale. Particularitatea
lor în cadrul demențelor constă în faptul ca la început apar semne neurologice de focar
care pot merge de la un sindrom piramidal, o hemianopsie omonimă, ataxie sau tulburari
sfincteriene izolate până la un sindrom pseudobulbar. În anamneza acestor bolnavi gasim
mai multe episoade ischemice petrecute în timp. Ulterior apar tulburari de memorie,
memoria imediată si/sau cea secundară pe termen lung fiind profound afectate, în timp ce
memoria terțiară, pe termen foarte lung, este relativ conservata. În viata de fiecare zi
bolnavii uită organizarea spațului familiar sau instrucțiunile recente in timp ce pastrează
uneori cu o remarcabilă exactitate, amintirea unor evenimente din propria lor viată
petrecute cu mult timp in urma.
Demența multiinfarct se deosebeste cu greu de demența din BA.Exista totusi cateva
criterii clinice de diferențiere:
-debut brusc;
-progresia in trepte (evolutia demenței din BA este continua);
-existentă in anamneza a unui istoric de IC repetate;
-prezența factorilor de risc caracteristici IC;
12

-evidențierea clinică a unor leziuni de focar (tulburări de vorbire, tulburări vizuo-
spatiale, s.a).
2.Boala Binswanger a fost inițial descrisă ca ‘encefalită subcorticaă cronică
progresivă’ sau ‘encefalopatie subcorticală aterosclerotică’. Din punct de vedere clinic se
caracterizează prin triada: deficit motor, demență progresivă si HTA. Deficitul motor este
reprezentat printr-o lipsă de coordonare a membrelor inferioare atat la ortostațiune
(astazie, abazie trepidanta) cat si la mers (ataxie). Se adaugă tulburări sfincteriene de tipul
incontinenței urinare, semne piramidale si extrapiramidale si un sindrom pseudobulbar.
Examenul psihologic relevă tulburări amnezice, de limbă, un deficit cognitive si o
diminuare a atenției, a coeficientului de inteligența și a capacității de rezolvare a
problemelor de zi cu zi.
3.Demența din HC se constată în special în hematomul subdural cronic. În
anamneza poate fi uneori localizat momentul traumatismului craniocerebral, poate fi
relevant consumul de alcool sau efectuarea unui tratament anticoagulant.
Tabloul clinic este acela de proces expansiv cerebral cu sindrom de HIC (cefalee,
varsături, edem papilar) la care se adauga semne neurologice de focar si un sindrom de
lob frontal cu adinamie, astenie, semne din seria afazo-apraxo-agnozică, dezorientare
temporo-spatiala. O dată cu evoluția procesului expansiv intracranian apar semne de
compresiune a trunchiului cerebral prin hernierea lobului temporal care se traduc clinic
prin somnolentă, stupoare si comă.
Metodele imagistice moderne, in special CT si RMN craniană, sunt extrem de utile in
punerea diagnosticului î ntr-o fază timpurie a formarii hematomului.
4.Sindromul CADASIL
13

Boală cerebrală a arterelor mici a fost datorată mult timp lipohialinozei determinate de
HTA, care la rândul ei produce infarcte lunare si eventual encefalopatia Binnswanger,
arhetipul demenței vasculare sobcorticale.
Gena responsabilă de producerea CADASIL este localizată în cromozomul 9. Gena
mutantă a fost identificata si denumită Notch 3, gena care codează pentru un receptor
transmembranar implicat în specificarea destianției celulelor în cursul dezvoltării.
Tabloul clinic al CADASIL este caracterizat prin tetrada: troke ischemic, demență,
migrena cu aură și modificări ale stării sufletești.
Evenimentele ischemice tranzitorii sau complete sunt cele mai frecvente manifestari,
ele aparând la 85% dintre bolnavi. Sunt aproape întotdeauna localzate subcortical și se
prezinta adesea ca sindroame lacunare clasice: stroke motor pur sau senzitiv pur
hemipareză ataxică, stroke senzitivo-motorie cu sau fară disartrie.Acestea se repetă
14

adesea de-a lungul anilor ducând la afectarea mersului, paralizie pseudobulbară și
incontinenta urinară.
Al doilea semn in ordinea frecvenței este demența, prezentă la 40% dintre bolnavi. De
obicei apare tardiv in evolutia bolii si este precedată timp de mai multi ani de o afectare
cognitivă predominantă a funcților frontale. Demența este de tip subcortical cu
apragmatism, apatie si afectarea memoriei.
Pe locul 3 este migrena cu aura, reprezinta 20-30% dintre bolnavi.aura este de tipul
unei migrene obișnuite cu simptome vizuale și senzitive. Este frecventă de asemenea aura
bazilară sau hemiplegica. Frecvența atacurilor este variabilă, de la 1 atac în decursul vieții
și până la câteva pe lună.
Tulburările stării sufletești sunt prezente la 20% dintre bolnavi și constau într-o
depresie severă de tip melancolic care alternează deobicei cu episoade maniacale.
Alte manifestări cuprind crizele comițiale (5%), semne medulare, surditate,
hemoragie intracerebrală. . Nu a fost raportată nici o afectare a nervilor periferici,
mușchilor sau altor organe.
Fiecare dintre aceste manifestări poate să apară izolat, punând mari probleme de
diagnostic diferențial, dar cel mai adesea ele apar în succesiune de-a lungul anilor.
Migrena cu aură debutează prima, de obicei între 20-30 de ani. Evenimentele ischemice si
tulburările de stare sufletească apar cel mai frecvent intre 40-50 de ani, demența între 50-
60 de ani si decesul în jurul varstei de 65 de ani. Evoluția bolii poate fi continuă sau in
trepte si durata totală este foarte variabilă, de la cațiva ani la 30 de ani, cu o durată medie
de 20 de ani.
Modificările RM sunt caracteristice. Ele pot fi detectate înca de la vârsta de 20 de ani si
sunt întotdeuna prezente dupa 35 de ani. Cele mai frecvente și mai timpurii anomali le
constituie apariția de hipersemnal în T2 .Ele sunt la început punctiforme sau ondulare,
predominând în zonele periventriculare și în centrul semioval. Mai târziu ele devin
difuze, cel mai adesea simetrice și tind să cuprindă întreaga substanță albă. Ele afectează
de asemenea nucleii bazali (o diferența crucială față de SM care mimează adesea
CADASIL) si puntea. Imaginea în T1 relevă arii punctiforme sau ondulate de hiposemnal
la nivelul ganglionilor bazali și a substanței albe, sugestive pentru infarctele mijlocii
15

RMN constituie o metodă crucială pentru diagnostic cu ajutorul ei putându-se monitoriza
progresia bolii.(25)
Diagnostic:
Anamneza trebuie să pună accent în primul rând de simptomele de debut, modificările
cognitive si evidențerea factorilor de risc. În mod obligatoriu trebuie sa se discute si cu
familia sau anturajul pentru a obtine informații comparative.
16

Examenul clinic general trebuie să evidențieze afecțiuni generale de însoțire să facă
diferență cu alte afecțiuni care pot prezenta semne asemanatoare, ca de exemplu o tumoră
cerebrală sau un chist hidatic.
Numeroase afecțiuni medicale pot cauza alterari ale funcțiilor mentale. În timpul
efectuarii unui examen fizic, doctorul va cauta semne ale altor condiții medicale și va
cere o serie de examene de laborator pentru a vedea daca acea afecțiune poate fi tratată.
Testele de laborator de rutină sunt:
– dozarea hormonilor tiroidieni pentru identificarea unei hipoactivitati tiroidiene ;
– dozarea vitaminei B12 pentru identificarea unui deficit vitaminic ;
– dozarea acidului folic pentru identificarea unui deficit al acestei vitamine, care face
parte din grupul vitaminelor B;
– hemoleucograma completă (HLG) pentru găsirea vreunei infecții, transaminaze, adică
ALT sau AST, teste sanguine care arată funcționarea ficatului, testele pentru sifilis,
dozarea nivelelor sanguine ale electroliților și alte teste care pot furniza date despre
funcția rinichilor.
Alte teste de laborator care pot fi facute pe lânga cele amintite mai sus si care pot pune
în evidență existența unei anumite patologii pe langă cea cerebrovasculară sunt
urmatoarele: testele pentru infecția HIV/SIDA, viteza de sedimentare a hematiilor (VSH),
un test de sange care identifică prezența unei inflamații în organism, screening
toxicologic, care cuprinde teste ale mostrelor prelevate din urină, sânge sau firul de păr,
în scopul cautării unor droguri care ar fi putea cauza problemelor, anticorpii antinucleari,
un test de sânge folosit pentru diagnosticul bolilor autoimune.
Examenul neurologic este obligatoriu, putând decela semne neurologice specifice care
sa orienteze diagnosticul către boli neurologice primare care în unele cazuri se asociază
cu demență: boala Wilson, boala Creutzfeldt-Jakob. Examenul fizic evidențiază deficite
neurologice focale precum semnul Babinski unilateral, hemipareză, deficit de câmp
vizual periferic sau pareză pseudobulbară. Importanța examenului neurologic rezidă și
din faptul că poate face diferențierea între o demență vasculară și o demență de tip
Alzheimer.(1, 2, 3)
17

Examenul psihiatric poate depista tulburări non-cognitive, ca tulburări de
comportament, depresie, episoade psihotice sau obsesive, stări confuzionale, iritabilitate
sau stări de dezinhibiție.
Mini Mental State Examination( Scala de evaluare a starii mentale)- Folstein, 1977
este înca cel mai utilizat instrument standardizat de screening al demenței. MMSE
cuprinde evaluarea urmatoarelor funcții cognitive : orientarea, înregistrarea informațiilor,
atenție și calcul, reproducerea informațiilor și limbajului. Întrebări de tipul : În ce dată
suntem ? În ce oras suntem ? Cum se cheamă orasul ? (aratăm ceasul) își au relevanța lor
în cadrul subtestelor pe care le compun. Scorul obținut de pacient este apoi raportat la
vârsta si pregătirea acestuia.
Rezultate: scorul maxim posibil este 30. În mod normal orice rezultat sub 24 este
considerat anormal, dar variază si acest lucru în funcție de nivelul educațional al
pacientului. Deoarece rezultatele acestui test pot varia de-a lungul timpului sau în cazul
unor pacienți pot aparea variații de-a lungul zilei acest test a fost revazut pentru
performanță.
Împreuna cu MMSE, se aplică si Testul Ceasului Desenat. Testul oferă multe
informații despre funcționarea cognitivă si adaptativă generală.
Criteriul NINDS-AIREN este cel mai specific si cel mai des utilizat criteriu in
cercetare. (21)
În cadrul examenului neuropsihic obligatoriu trebuie să se facă evaluarea funcțiilor
cognitive prin teste neuropsihologice, precum și evaluarea activitații zilnice prin
chestionare specifice.
Examenele imagistice , în special IRM (imagistica prin rezonanta magnetica), evidențiază
arii multiple de infarct la nivel cortical. La unele persoane s-au descoperit anomalii ale
substanței albe subcorticale în ambele emisfere cerebrale, aspect cunoscut și sub
denumirea de boală difuză a substanței albe sau leukoaraioza. Investigațiile imagistice
sunt utile și pentru a exclude alte patologi cerebrale. Examenul electroencefalografic
18

(EEG) poate fi necesar la cazuri selecționate pentru a se dovedi cauza suspicionată a
demenței, ca de exemplu boala Creutzfeldt-Jakob sau encefalita.
În cazuri rare, se poate face o biopsie cerebrala atunci cand se suspectează o cauză de
demență care poate fi tratată.
Dupa deces, se poate efectua o autopsie pentru a se identifica cu certitudine cauza
demenței. Această informație poate fi utilă pentru membrii familiei care pot fi îngrijorați
în legătură cu cauzele genetice.
Diagnosticul diferențial se face cu: – schizofrenia;
– delirium;
– sindromul depresiv major;
– tulburările amnestice;
– deficitele specifice vârstei înaintate.
Complicații:- infecții pulmonare sau renale cauzate de sedarea prelungită la pat și
care determină în cele din urmă deces.
Consult de specialitate
Se recomandă chemarea imediată a unei ambulanțe (961) sau apelarea la un alt serviciu
de intervenție rapidă (112) în cazul în care apar brusc semne ale unui accident vascular
cerebral sau ale unui accident ischemic tranzitor (AIT). Acestea pot fi oricare dintre
următoarele prezentate mai jos:
-amorțirea, slăbiciunea sau incapacitatea de a mișca fața, brațul sau piciorul, în
special pe o parte a corpului ;
19

-tulburări de vedere la nivelul unui ochi sau al ambilor, cum ar fi neclaritate,
întunecarea/încețoșarea vederii, pete, vedere dubla, pierderea vederii sau senzația că o
umbră s-a lasat peste ochi;
-confuzie, tulburari de vorbire sau de intelegere a cuvintelor celorlalti la care se
adauga tulburari de mers, ameteală, pierderea echilibrului sau a coordonarii ;
-durere de cap severă fără o cauză cunoscută.
Este necesară solicitarea imediată a unui doctor în cazul în care o persoană devine
brusc confuză, tulburată emoțional sau nu pare să știe cine este sau unde se află. Acestea
sunt semne de delirium, care poate fi provocat de o reacție la un medicament sau de o
afecțiune medicală mai veche care se agravează sau de una nou aparută dar este necesară
și consultarea unui doctor în cazul în care partenerul de viată sau o altă persoană
apropiată are o pierdere de memorie recent instalată si îngrijorătoare care este mai mult
decât un episod ocazional de uitare. Aceasta poate fi un semn precoce de demență.
Expectativa vigilență
Uitarea ocazională sau pierderea de memorie poate fi o parte normală a procesului de
îmbatranire. Însă orice pierdere de memorie recent aparută sau care se înrăutățește sau
problemele apărute în funcționarea din viața cotidiană trebuiesc raportate unui doctor.
Este bine să fie cunoscute primele semne prevestitoare ale demenței și să se consulte un
medic specialist în cazul în care apare oricare din aceste semne la un membru din familie.
Aceste semne sunt:
– accentuarea dificultății în găsirea cuvintelor adecvate în timpul vorbirii;
– rătăcirea în căutarea unor locuri familiare;
– comportamentul mai irascibil sau mai suspicios decât în mod obișnuit.
Medicii specialisti recomandati
Următorii medici pot evalua simptomele pierderii de memorie sau ale confuziei:
– medicul de familie ;
– medicul internist (specializat în medicina internă);
– medicul geriatrician;
– medicul neurolog;
20

– medicul psihiatru.
Tratament
Unele cazuri de demență sunt cauzate de afecțuni medicale care pot fi tratate,
obținându-se o restabilire parțială sau totală a funcției mentale. În cazul în care demența
nu poate fi recuperată, obiectivul tratamentului este obținerea unei cât mai bune calități a
vieții, atât pentru persoana afectată cât și pentru persoanele de îngrijire.
Tratament iniț ial
Atunci când cauza demenței poate fi tratată, doctorul va prescrie anumite metode de
tratament. De exemplu, persoana respectivă ar putea:
– să ia vitamine în cazul unui deficit de acid folic, de vitamina B12 sau de tiamina ;
– să ia hormoni tiroidieni în caz de hipotiroidism ;
– să urmeze un tratament chirurgical pentru îndepărtarea unei tumori cerebrale sau pentru
reducerea presiunii intracraniene ;
– oprirea sau schimbarea medicaț iei care a provocat pierderea memoriei sau confuzia;
– să ia medicamente pentru tratarea unei infecții, cum ar fi encefalita, care a provocat
modificările statusului mental ;
– să ia medicamente pentru tratarea depresiei;
– să ia medicamente pentru tratarea unor afecțiuni reversibile cauzate de SIDA.
Dupa administrarea tratamentului pentru afecțiunile reversibile, persoana în cauză
trebuie să fie consultată în continuare de doctor pentru a se asigura că simptomele nu au
reaparut.
În cazul persoanelor cu demență vasculară, doctorii pot prescrie medicamente pentru
scăderea tensiunii arteriale crescute (inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei,
cum ar fi Enalapril, Enap sau Captopril, sau un diuretic) și medicamente care scad nivelul
colesterolului (statine). Aceste medicamente nu pot recupera demența instalată deja, dar
21

pot preveni apariția unor noi accidente vasculare cerebrale în viitor si bolile de inimă care
pot duce la noi vătămări ale creierului.
Atunci când cauza demenței nu poate fi tratată, doctorul împreună cu persoana
afectată și cu persoanele de îngrijire vor colabora pentru a alcătui un plan pentru ca viața
sa fie mai ușoară și mai confortabilă. Planurile de îngrijire pot include sfaturi pentru a
ajuta persoana în cauză sa fie independentă și să facă față activităților zilnice cât mai mult
timp posibil precum și medicamente pentru ameliorarea dispoziției și a problemelor
comportamentale.
Educarea membrilor familiei și a altor persoane de îngriire este de importanță critică
pentru a putea avea grijă de o persoană cu demență. Persoanele din jur trebuie să încerce
să cunoască cât mai bine această afecțiune și să știe ce expectații pot avea și cum pot face
față problemelor cu care se pot confrunta, pe masură ce acestea apar.
Medicamentele nu pot vindeca demența, dar ele pot ajuta la îmbunatațirea funcției
mentale, dispoziției sau comportamentului. Astfel, medicamentele pe care doctorul le
poate prescrie sunt:
– inhibitorii de colinesterază , precum donepezil (Aricept), galantamin (Reminyl), sau
rivastigmina (Exelon), care pot ameliora sau pot menține funcția mentală. Aceste
medicamente au fost concepute pentru tratamentul bolii Alzheimer, dar ele pot fi
încercate și în alte forme de demență cu scopul menținerii sau îmbunatațirii funcției
mentale. Studiile recente arată ca medicamentele din aceasta clasă pot fi folosite si pentru
tratarea persoanelor cu demență vasculară. S-a demonstrat că atât donepezil cât si
galantamina pot îmbunătăți funcția mentală, cu puține efecte adverse. De asemenea,
rivastigmina poate fi utilizată la persoanele cu demență cu corpi Lewy, dar efectele
adverse precum grețurile, vărsăturile și scăderea în greutate sunt frecvente. În prezent,
medicamentele existente pot încetini dar nu pot opri progresia demenței ;
– memantine (Ebixa). Acest medicament, nou apărut, poate încetini evoluția în stadiile
avansate ale bolii Alzheimer. De asemenea este eficient în demența vasculară ușoară până
la moderată. Mai multe studii sunt în prezent în desfășurare:
– antidepresive pentru tratarea depresiei. Acestea trebuie administrate cu grijă întrucât pot
provoca delirium la persoanele cu demență. Antidepresivele care au cele mai puține
22

efecte adverse la persoanele cu demență sunt SSRI-urile (inhibitori selectivi ai recaptării
serotoninei), precum fluoxetina (Prozac, de exemplu), paroxetina (Seroxat), sertralina
(Zoloft) si citalopram (Celexa) ;
– medicamente tranc hilizate pentru tratarea anxietății, stării de agitație, agresivității și
halucinațiilor. Aceste simptome se pot agrava pe masură ce demența progresează. Totuși,
s-a afirmat că unele din aceste medicamente – denumite antipsihotice atipice, cum ar fi
Zyprexa si Rispolept – pot crește riscul de deces la persoanele cu demență. De aceea,
înainte de începerea tratamentului cu aceste medicamente, este indicat să se discute cu
doctorul pentru a se stabili dacă există acest risc la persoana respectivă.
Tratament de î ntreținere
Obiectivele tratamentului de întreținere al demenței sunt:
– menținerea în siguranță a persoanei afectate la domiciliu, cât mai mult timp posibil ;
– asigurarea unui suport și a unei îndrumări a persoanelor de îngrijire. Medicii și alte
persoane din domeniul medical trebuie să colaboreze cu persoana respectivă și cu
membrii familiei sau cu persoanele de îngrijire pentru a se îmbunătați funcța mentală cât
mai mult posibil.
Adaptările din ambianța familială pot ajuta la creșterea calității vieții și a siguranței
persoanei cu demență. Se pot instala balustrade la cabina de dus și se pot înlătura cârpele
de pe jos pentru a crește siguranța. Calendarele și listele pot ajuta memoria; se pot plasa
hârti cu lipici sau semne cu desene pe ele în toată casa pentru a veni în ajutorul persoanei,
ca să-și amintească locurile în care sunt diferitele obiecte și pentru a o ghida înspre baie
sau bucătărie.
Persoana poate lua de asem enea și medicamente, cum ar fi:
– inhibitori de colinesterază , precum donepezil (Aricept), galantamina (Reminyl) sau
rivastigmine (Exelon) ;
– mamantina (Ebixa) ;
– antidepresive ;
23

– medicamente pentru tratarea anxietații, stării de agitație, agresivității si halucinațiilor.
Sunt necesare consultații regulate la medicul curant – la fiecare 3-6 luni – pentru a se
monitoriza efectele tratamentului și nivelul de funcționare a persoanei afectate.
În cazul în care starea persoanei în cauză se agravează este necesar să se ia decizii atâta
timp cât el sau ea este înca capabilă să participe la luarea acestor decizii. Acestea includ
și formularea unor documente cum ar fi testamentul și împuternicirea unui avocat pentru
luarea deciziilor. Aceste documente cuprind în scris dorințele persoanei în legătură cu
îngrijirea medicală, în special vizavi de tratamentul de menținere a vieții.
Îngrijirea unei persoane cu demență este deosebit de stresantă.
Persoanele de îngrijire sunt sfătuite să solicite susținerea din partea membrilor familiei
sau a prietenilor. De asemenea este indicat să aibă grijă de propria lor stare de sănătate,
luând din când în când câte o pauză pentru ei înșiși. Se pot face ședințe de consiliere,
există grupuri de suport și așezăminte de zi pentru îngrijirea adulților sau asociații care
pot veni în ajutorul persoanelor de îngrijire, pentru ca acestea să poată trece prin
perioadele de stres și să poată depăși episoadele de suprasolicitare psihică.
Tratament în cazul agravării bolii
Pe măsura ce demența avansează, apare declinul memoriei, gândirii, raționamentului și
a capacității de a face și de a duce la îndeplinirea planurilor (funcția executivă). În funcție
de tipul de demență, comportamentul persoanei poate scapă de sub control; persoana
respectivă poate deveni maniacă, agitată sau combativă.
Ea poate începe să hoinăreasca și să se rătăcească. Aceste probleme pot face dificilă
asigurarea la domiciliu a îngrijirii persoanei cu demență, de către membrii familiei sau de
către alții. De aceea membrii familiei pot fi nevoiți să opteze pentru internarea persoanei
într-un centru specializat în tratarea demenței. Chiar și cu cel mai bun tratament,
persoanele cu demență au tendința de a avea o durată de viață mai scurtă decât celelate
24

persoane de aceeași vârstă. Evoluția depinde de afecțiunea care a cauzat demența și dacă
există și alte afecțiuni comorbide cum ar fi diabetul zaharat sau bolile cardiace.
Tratament ambulator (la domiciliu)
Pentru tratamentul la domiciliu a unei persoane cu demență este necesară o muncă de
echipă, în care să se implice profesioniști din domeniul medical și persoanele de îngrijire,
care trebuie să creeze un mediu sigur și confortabil și să facă astfel încât activitățile vieții
cotidiene să fie cât mai ușoare.
Punerea unui diagnostic de demență poate duce la apariția unor trăiri de manie, de
teamă sau de anxietate. O persoană aflată într-un stadiu timpuriu al afecțiunii ar trebui să
caute un suport emoțional din partea membrilor familiei, a prietenilor și a unei persoane
cu experiență în consilierea și tratarea oamenilor cu demență.
Consilierea profesională poate ajuta persoana respectivă să accepte diagnosticul și să
construiască strategii de a face față situației.
În cazul în care afecțiunea este diagnosticată devreme, persoanele cu o formă ușoară de
demență pot fi implicate, alături de doctorul curant și de persoanele de îngrijire, la
elaborarea unor planuri de viitor și în organizarea activităților domestice si a celor din
viața de zi cu zi. Demența are un ritm de progresie care diferă de la o persoană la alta,
astfel că funcționarea persoanei în cauză poate fi stabilă mai multe luni si chiar mai mulți
ani. Persoanele cu demență pot fi capabile să rămănă active din punct de vedere mental și
fizic o perioadă de mai multi ani.
Persoanele cu demență și persoanele de îngrijire pot fi nevoite să facă față mai multor
dileme, cum ar fi:
– daca poate continua să conducă un automobil. Luarea dreptului de a conduce poate
scadea sentimentul de independență și poate crește dependența persoanei. Dar este extrem
de important ca acea persoană să nu conducă în cazul în care acest lucru poate amenința
25

siguranța proprie sau a altora. Persoanele aflate într-un stadiu foarte timpuriu de demență
trebuie evaluate si verificate pentru a se vedea dacă pot conduce în sigurantă. Doctorul
curant trebuie să reevalueze nivelul lor de funcționare la fiecare 6 luni ;
– ce planuri financiare ș i legale vor fi necesare. Cât mai curând posibil dupa punerea
diagnosticului de demență, persoana afectată trebuie să întocmească un testament și un
document prin care împuternicește un avocat pentru luarea deciziilor privitoare la
îngrijirile medicale. Aceste documente vor da asigurarea că dorințele persoanei
referitoare la îngrijirile medicale, în special cele legate de tratamentul de menținere a
vieții, vor fi îndeplinite. De asemenea, membrii familiei trebuie să se asigure că toate
documentele necesare pentru reglemantarea afacerilor financiare și legale sunt în ordine.
Acestea pot include impozitele, polițele de asigurare de sănătate și de viață, pensia,
actiunile comerciale, creditele ipotecare, conturile bancare, informațiile legate de
investiții etc.
Alte probleme de îngrijire ale persoanelor cu demență vasculară
Multe persoane cu demență sunt îngrijite la domiciliu de partenerii de viață sau de alți
membri ai familiei si de prieteni. Îngrijirea unei persoane cu demență poate fi epuizantă
din punct de vedere fizic si emotional, dar urmarea unor sfaturi și alte ajutoare pot să facă
totul mai ușor.
– se recomandă să se asigure un mediu familial sigur. Camerele trebuie să fie ordonate, cu
căi libere. Cuțitele, soluțiile de curățat si alte substanțe periculoase trebuie ținute încuiate
sub cheie. Carpetele de pe jos trebuiesc aruncate și în locul lor trebuie puse covoare mai
mari pentru a se preveni alunecarea. Este bine să se instaleze balustrade în cabina de duș,
chemare în jurul căzii de baie și alte dispozitive ajutătoare în camera de baie. Este bine să
se asigure o bună luminozitate, să se pună luminițe în dormitoare, în camerele de baie și
pe holuri, care să fie aprinse noaptea ;
– se recomandă menț inerea unei bune stări de nutriție. Este indicat să i se ofere mai des
mâncare, inclusiv gustări sănătoase la ora 11 si după-amiază. Dacă persoana respectivă
nu poate folosi cum trebuie o lingură sau o furculită, este bine să i se dea mâncarea
preparată astfel încât să poată fi servită cu degetele. Trebuie ca felurile de mâncare să i se
dea pe rând; faptul de a alege poate provoca confuzie. În cazul în care persoana
26

respectivă pierde în greutate, se pot lua în considerare alimentele nutritive sub forma
lichidă.
– mangementul tulburărilor de somn. Este indicat ca persoana cu demență să fie ținută
trează și activă în cursul zilei. Trebuie descurajată ațipirea, cu excepția cazului în care
acest lucru ar cauza și mai multe probleme. Poate fi de folos oferirea unui pahar de lapte
cald sau a unui ceai de plante, care să nu conțină substanțe excitante, seara, înainte de a
merge la culcare. O baie fierbinte cu puțin înainte de ora de somn poate fi utilă în
obținerea relaxării.
– managementul problemelor de control sfincterian ( incontinenta urinară si fecală). Se
recomandă încurajarea persoanei să meargă la toaletă la ore regulate, cum ar fi la fiecare
2 ore. Este bine să se marcheze clar baia și toaleta cu semne; se pot folosi desene atunci
când persoana respectiva nu mai poate întelege cuvintele. Se pot folosi și pampers pentru
adulți sau captușeli sau lenjerie intimă absorbantă. În cazul în care incontinența este o
problemă nou aparută, este bine să se vadă dacă aceasta nu este cauzată de o altă
afecțiune, cum ar fi infecția de tract urinar.
Persoanele de îngrijire trebuie să nu uite să solicite suportul din partea altor membri ai
familiei sau a prietenilor. Apelarea la consiliere și la centrele de îngrijire temporară poate
fi de ajutor în depășirea momentelor de suprasolicitare sau a perioadelor stresante.
Serviciile de nursing (î ngrijire) la domiciliu
Chiar în ciuda celui mai bun tratament, o persoană cu demență progresivă va avea un
declin, poate până în punctul în care persoana de îngrijire nu mai poate fi capabilă din
punct de vedere fizic, emoțional sau financiar să asigure asistarea ei. Persoana cu
demență poate începe să dezvolte probleme de comportament incontrolabile sau poate
prezenta alte condiții medicale sau alte nevoi terapeutice carora o persoană de îngrijire nu
le poate face față. Sunt disponibile anumite tipuri de modalități de ajutorare, deși multe
din persoanele cu demență necesită o îngrijire permanentă (24 de ore din 24) începând de
la un anumit moment. Luarea deciziei în ceea ce privește apelarea la un serviciu de
27

nursing la domiciliu este adeseori foarte dificilă; fiecare familie trebuie să ia in
considerare situația financiară, capacitatea emoțională și alte variabile.
Tratement medi camentos
Doctorii folosesc medicamente pentru tratarea d emenței în urmatoarele scopuri:
– corectarea unei condiții subiacente care cauzează demență , ca de exemplu administrarea
de hormoni tiroidieni în caz de hipotiroidism, de vitamine în caz de deficit de vitamina
B12 sau antibiotice pentru infecții ;
– menținerea funcției mentale cât mai mult timp posibil în cazul în care demența nu poate
fi recuperată ;
– prevenirea agravării demenței vasculare prin accidente vasculare cerebrale de mici
dimensiuni, la persoanele cu tensiune arteriala crescută și nivel crescut de colesterol ;
– managementul depresiei, insomniei, halucinațiilor, agitației și agresivității.
Medicii pot prescrie următoarele medicamente care să ajute la menținerea funcției
mentale :
– inhibitori de colinesterază ;
– memantine.
Doctorul poate prescrie medicamente pentru tensiunea arterială crescută și pentru
nivelul crescut de colesterol, atunci când aceste condiții sunt prezente, fiind factori de risc
pentru demența vasculară. Aceste medicamente nu pot recupera demența instalată deja,
dar ele pot preveni apariția în viitor de noi accidente vasculare cerebrale și de boli
cardiace care pot provoca o nouă vătămare a creierului.
– medicamente pentru scă derea tensiunii arteriale includ inhibitorii enzimei de conversie
ai angiotensinei sau diuretice ;
– medicamente pentru scă derea colesterolului, numite statine.
28

Medicamente prescrise pentru controlarea problemelor de comportament sau ale
tulburarilor de dispoziție sunt:
– antidepresive pentru tratarea depresiei, care este frecventă în demență ;
– medicamente precum risperidona (Rispolept) sau olanzapina ( Zyprexa). Acestea pot fi
utile în tratamentul anumitor simptome, precum anxietatea, stările de agitație, tulburărilor
de somn, convingerilor false susținute cu tărie (iluzii) si halucinațiilor.(6)
De reținut!
Medicamentele risperidona (Rispolept) si olanzapina (Zyprexa) sunt utilizate pentru
reducerea problemelor de comportament și a manifestărilor psihotice la persoanele cu
demență.(6) Totusi, acestea și alte medicamente asemănătoare au unele riscuri cunoscute:
– în aprilie 2005, Asociația pentru Aprobarea Medicamentelor si a Alimentelor din SUA
(FDA – Food and Drug Administration) a anunțat în mod public că poate exista un risc
crescut de deces la persoanele cu demență care urmează un tratament cu antipsihotice
atipice. Antipsihoticele atipice sunt Zyprexa, Rispolept, quetiapina (Seroquel), clozapina
(Leponex), ziprasidona (Geodon, Zeldox) si aripiprazole (Abilify). FDA a cerut firmelor
producatoare a acestor medicamente să adauge la prospecte o căsuță în care să se
atenționeze asupra creșterii riscului de deces și în care să se menționeze că aceste
medicamente nu sunt aprobate pentru a fi utilizate în tratamentul demenței.
– în plus, firma producătoare a Rispoleptului a adaugat un avertisment că ar putea exista
un risc mic de accident vascular cerebral la unii vârstnici care iau acest medicament. De
aceea trebuie discutat cu doctorul curant care sunt riscurile în cazul administrării acestor
medicamente. Au mai fost studiate unele medicamente noi, cum ar fi oxiracetam si
pentoxifilina. Acestea sunt înca în stadiu de experiment si nu au fost înca studiate cu
rigurozitate în cazul altor demențe înafara de cea Alzheimer.(28, 29,30)
Recomandarea FDA în legatură cu antidepresivele . FDA a stabilit o conduită pentru
pacienți, familii și doctori pentru a se monitoriza îndeaproape adulții și copiii care
urmează un tratament cu antidepresive, pentru a vedea dacă apar semne ale unui
comportament sinucigaș. Acest lucru este deosebit de important la începutul
tratamentului sau atunci când dozele sunt modificate.
29

De asemenea, FDA recomandă ca persoanele care iau antidepresive sa fie ținute sub
observație în cazul în care apare o creștere a anxietății, atacuri de panică, agitație,
iritabilitate, insomnie, impulsivitate, ostilitate sau stări maniacale. FDA nu recomandă ca
persoanele să înceteze să ia antidepresive, ci doar ca cei care urmează acest tratament sa
fie monitorizați și, în cazul în care apare o situație îngrijoratoare, să fie consultat un
doctor.(13)
Tratament chirurgical
În cazuri rare, tratamentul chirurgical poate fi folosit pentru îndepărtarea unei tumori
cerebrale sau pentru tratarea unei hidrocefalii cu presiune normală, ambele condiții
medicale putând cauza demență.
Alte cauze de demență nu pot fi tratate pe cale chirurgicala.
Alte tratamente
Cercetătorii fac in prezent investigaț ii cu numeroase medicamente pentru a vedea dacă
se poate preveni sau dacă se poate întarzia dezvoltarea demenței.
De exemplu, un studiu a arătat că persoanele cu demență vasculară că rora li s-a
administrat Ginkgo Biloba, un medicament din plante, au avut o ușoară ameliorare a
abilităților mentale. Totuși, acest studiu a avut o rată crescută de persoane care au
abandonat tratamentul, asa că este nevoie de mai multe studii pentru a se vedea dacă într-
adevăr ginkgo poate fi considerat un eficent.(10, 11, 12)
Se fac cercetări de asemenea pentru a se vedea dacă medicamentele antiinflamatoare
nonsteroidiene (AINS), medicamentele care scad nivelul colesterolului (statinele),
vitamina E si alte antioxidante pot fi utile.
Persoanele cu demență pot beneficia de un program de grup structurat, care îi
încurajează să se concentreze asupra unei varietăți de subiecte și să gândească în mod
creativ, atât cât pot în limitele lor, datorate afecțiunii. Acest tip de program, denumit
30

uneori orientare în realitate sau terapie de stimulare cognitivă, se face în unele centre
specializate în îngrijirea persoanelor cu această afecțiune.
Profilaxie
Demența este dificil de prevenit deoarece cauza majorității afecțiunilor care o provoacă
nu este cunoscută. Totuși, se pot preveni declinurile ulterioare datorate demenței multi-
infarct prin reducerea riscului de boli cardiovasculare.
Acest risc poate fi scazut prin:
– tratarea sau prevenire a creșterii tensiunii arteriale ;
– abandonarea sau evitarea fumatului;
– menținerea unei greutăți corporale adecvate, fapt care reduce riscul de diabet zaharat si
de tensiune arterială crescută, ambele fiind factori de risc pentru dementă ;
– menținerea nivelului de colesterol în limitele normale ;
– efectuarea regulată de exerciții fizice.
La persoanele care au avut deja un accident vascular cerebral, tratarea tensiunii
arteriale crescute reduce riscul de apariție a unui alt accident vascular cerebral cu 20%.
Administrarea de aspirină pentru prevenirea formării de cheaguri de sange scade riscul
unui nou accident vascular cerebral cu 17%. Unele persoane vârstnice pot dezvolta
simptome care par a fi datorate demenței, dar care de fapt sunt rezultatul acțiunii unor
medicamente care nu interacționează bine unele cu altele. Se poate evita această
problemă discutând cu doctorul și informandu-l pe acesta de toate medicamentele pe care
le ia persoana respectivă – atât cele prescrise de un alt medic cât și cele luate fără
prescripție medicală – precum și de vitaminele, preparatele din plante și suplimentele
nutritive administrate concomitent.
Un studiu de cercetare a demonstrat ca persoanele vârstnice care au participat cu
regularitate la activitățile din timpul liber care au solicitat un efort mental au redus riscul
de demență. Cititul, jocul de șah sau de table, cântatul la un instrumet muzical și dansul,
toate pot fi utile, dar cel mai probabil poate fi benefic orice hobby care menține creierul
în activitate.
31

Unele studii sugerează că un consum scăzut sau moderat de alcool (adica 1 până la 6
pahare pe saptamână) poate reduce riscul de demență la persoanele în vârstă. Deoarece
consumul excesiv de alcool poate cauza demență, acest subiect este înca intens dezbătut
de către cercetători.
Un studiu mai vechi a demonstrat că persoanele de 50 de ani sau mai în vârsta care au
urmat un tratament cu statine pentru scăderea nivelului sanguin al colesterolului a scazut
riscul de dezvoltare a demenței. Mai multe studii mai recente nu au susținut aceasta
ipoteză, că statinele ar reduce riscul de demență. Totuși, aceste studii s-au facut pe
persoane de 65 ani sau mai în vârsta. Nu sunt date care să arate daca începerea
administrării de statine la o vârstă mai tânără ar putea preveni apariția demenței.
Evoluție si prognostic
În cazul unor leziuni cerebrale preexistente, boala este permanentă. Daca simptomele
au survenit în urma unui traumatism, pacientul poate recupera aproape total, în funcție de
traumatism. Debutul demenței vasculare poate fi brusc (daca apare în cadrul unui
traumatism) sau gradual. Prognosticul este mai bun în cazul apariției bruște a
simptomelor.
32

33

II. Cercetări personale
Motivația și scopul lucrării
Afecțiunea cerebrovasculară aleasă și anume demența vasculară este puțin cunoscută
dar are o importanță mare în domeniul medical afectând ambele sexe, deopotrivă femei și
bărbați fiind de asemenea și o cauză majoră de dizabilitate și de scădere a calității vieții.
Cu toate acestea, dacă se cunosc factorii etiologici se face o diagnosticare și un
tratament corespunzător afecțiunea putându-se ameliora. De aceea am ales aceasta temă
pentru a prezenta modul de manifestare a demenței vasculare prin observarea frecvenței,
simptomelor pe un lot de subiecți, pentru studiere în funcție de vârstă și sex, precum și
pentru a observa modul de evoluția a acesteia.
Leziunile produse la nivel cerebral sunt de o importanță majoră motiv pentru care
diagnosticarea și inițierea tratamentului trebuie realizate în cel mai scurt timp de la
declanșarea simptomatologiei.
Materiale și metode de lucru
Studiul de față s-a realizat pe un lot de 50 de pacienți, internați în cadrul Clinicii de
Neurologie a Spitalului Clinic Județean Sibiu, în perioada ianuarie 2001-decembrie 2004.
Sursa de documentație a studiului o reprezintă foile de observație din cadrul clinicii de
neurologie a spitalului. Din datele obținute am urmărit diagnosticul de internare în
clinică, durata spitalizării și evoluția cazului în funcție de parametrii clinici și paraclinici.
De asemenea s-a urmărit tratamentul urmat pe perioada internării, diagnosticul la
externare și tratamentul prescris la externare.
Descriere lotului
După cum am menționat, pacienții luați în considerare pentru acest studiu, au fost
internați cu diagnosticul de demență vasculară în perioada ianuarie 2001 – decembrie
34

2004. În această perioadă au fost internați 50 de bolnavi cu acest diagnostic, cu vârste
cuprinse între 49 și 90 de ani. Din totalul pacienților 17 au fost femei cu vârsta între 65 și
90 de ani, iar 33 au fost bărbați cu vârsta între 49 și 90 de ani.
Trebuie precizat că toți pacienții aleși au fost la prima internare în Clinica de
Neurologie cu diagnostic de demență vasculară. De asemenea trebuie precizat că din
totalul de 50 de pacienți a decedat unul singur în timpul spitalizarii, procentul fiind foarte
mic.
Durata minimă a spitaliză rii o reprezinta 3 zile, iar durata maximă depășește 40 de zile.
Din punct de vedere al evoluției, din totalul de 50 pacieți aleși pentru studiul de față, 45
au avut o evoluție favorabilă fiind externați în stare ameriorată, 3 pacienți au fost
externați în stare gravă la cererea aparținătorilor, 1 s-a aflat în stare staționara si 1 singur
a decedat pe parcursul spitalizării.
Rezultate
1. Repartiția lotului pe sexe:

Număr de pacienți Procente
Femei 17 34%
Bărbați 33 66%
Total 50 100%
Tabel nr.1 Repartiția lotului pe sexe.
35

34% 66%
0102030405060708090100
Femei Bărbați
Fig.1: Reprezentarea grafică a repartiției lotului pe sexe.

După cum se observă din graficul de mai sus afecțiunea cardiovasculară e prezentă la
ambele sexe, atât femei cât și bărbați cu prevalență crescută la barbați, diferența dintre
cele doua sexe fiind de 32%.
36

2. Repartiția lotului pe categorii de vârs tă:
Vârsta Număr de pacienți Procente
< 50 de ani 1 2%
50-59 de ani 4 8%
60-69 de ani 16 32%
70-79 de ani 24 48%
80-90 de ani 5 10%
Total 50 100%
Tabel nr.2 Repartiția lotului pe categorii de vârstă.
37

2%
10%48%8%
32%
0 10 20 30 40 50 6080-90 ani70-79 ani60-69 ani50-59 ani< 50 ani
Fig.2 Reprezentarea grafică a lotului pe categorii de vârstă.

Reprezentarea grafică pe categorii de vârstă arată că incidența maximă a demenței
vasculare se întâlnește în categoria de vârsta 70-79 de ani, fapt ce se poate explica prin
incidența crescută a patologiei cerebrovasculara și a complicațiilor acesteia la persoanele
cu vârsta cuprinsă în această categorie. Incidența cea mai scazută de 2% este prezentă la
pacienții sub 50 de ani, datorită faptului că patologia cerebrovasculara este rar prezentă la
acest grup.
38

3. Repartiția lotului pe categorii de vârstă și sex:
Categorii
de
vârstăFemei Bărbați
Număr
paciențiProcente Număr
paciențiProcente
< 50 de
ani0-12%
50-59 de
ani1 2%24%
60-69 de
ani2 4%1224%
70-79 de
ani1224%1428%
80-90 de
ani24%48%
Total 1734%3366%
39

Tabel nr.3 Repartiția lotului pe vârstă și sex.
051015202530
Femei Bărbați<50
50-59 ani
60-69 ani
70-79 ani
80-90 ani
Fig.3 Reprezentarea grafică a repartiției lotului pe categorii de vârstă și sex.

Din reprezentarea grafică de mai sus este de remarcat faptul că pentru ambele sexe
incidența maximă este atinsă la categoria de vârstă 70-79 de ani. În ceea ce privește sexul
masculin se observă că există pacienți diagnosticați cu demență vasculară chiar și sub 50
de ani, iar în cazul categoriilor de vârstă 60-69 de ani și 70-79 de ani diferența
procentuală este de doar 4 % în cea ce privește sexul masculin ceea ce ar putea fi explicat
prin frecvența crescută a AVC –uri unice sau repetate în antecedente precum și faptul ca
îmbătrânirea reprezintă un alt factor de risc al demenței vasculare.
40

4. Repartiția lotului pe medii de viață :
Exprimarea Nr. Procente
Mediul urban 35 70
Mediul rural 15 30
Total 50 100
Tabel nr.4 Repartiți a lotului pe medii de viață.
41

70%
30%100%
0102030405060708090100
mediu urbanmediu rural total
mediul urban
Fig.4 Reprezentarea grafică a repartiției lotului pe medii.
Din reprezentarea grafică de mai sus este de remarcat faptul că prezența demenței
vasculare este mai crescută în mediul urban, 70% decât în cel rural, 30% datorită
numărului mai mare de populație din acest mediu dar și datorită prezentării în număr mai
mare a populației din mediul urban la medic pentru controale.
5. Repartiția lotului in funcție de factorii de risc :
a.factorii cardiovasculari : – HTA
-insuficienta cardiacă NYHA II ;
-cardiopatie ischemică cronică ;
42

-fibrilatie atrială ;
-ateromatoza aortică ;
-infarct miocardic.
Tabel nr.5.1 Repartiți a lotului în funcție de factorii de risc cardio-vasculari.Factorii de risc cardio-vasculari Nr. cazuri Procente
HTA 27 54%
IC NYHA II 2 4%
FIA 12 24%
Ateromatoza aortica 8 16%
IM 1 2%
43

2%
16%
24%
4%
54%
0204060HTAIC NYHA IIFIAateromatoză
aorticăIM
factori de risc
cardio-vasculari
Fig.5.1 Reprezentarea grafică factorilor de risc cardio-vasculari.
HTA este un factor bine cunoscut în dezvoltarea demenței, în special a muliinfarctului
demența. Spre exemplu, conform datelor cercetării de la Rotterdam, la pacieții cu
manifestări clinice ale aterosclerozei riscul de a dezvolta demență a fost de trei ori mai
mare, pe cand în studiul lui Snowdon și colaboratorilor săi a fost relevat ca la bolnavii cu
criterii neurologice de maladie Alzheimer probabilitatea dezvoltării demenței crește de 20
de ori în prezența stroke-urilor mici asimptomatice. Cum se poate observa si din graficul
de mai sus majoritatea paciențiilor, peste 54% asociază HTA și alte boli cardio-vasculare
cu demență vasculară.
– Factori de risc metabolici :
-diabetul zaharat ;
44

-obezitatea ;
-displipidemii.
Tabel nr.5. 2 Repartiți a lotului în funcție de factorii metabolici.
43,75%
18,75%37,5%
01020304050
diabet zaharat obezitate dislipidemie
factori de risc metabolici
Fig.5.2 Reprezentarea grafică factorilor de risc metabolici.
S-a demonstrat că dacă hipercolesterolemia izolată se corelează cu riscul de AVC la
limita semnificației statistice, hipercolesterolemia asociată cu prezența markerilor
biologici de inflamație dublează riscul de AVC, context în care nivelul crescut al Factori de risc metabolici Nr. cazuri Procente
DZ 7 43,75%
OBEZITATE 3 18,75%
DISLIPIDEMII 6 37,5%
45

colesterolului seric devine un factor major de risc. Dublarea riscului de AVC respectiv al
repetării acestuia determină implicit demență cerebrală.
c. de risc vasculari : – lacunarismul cerebral ;
– infarct cerebral trombotic carotidian ;
– AVC in antecedente ;
– sindrom pseudobulbar ;
– epilepsie vasculară .
Tabel nr.5.3 Repartiția lotulu i în funcție de factorii de risc vasculari.Factori de risc vasculari Nr. cazuri Procente
Lacunarism cerebral 17 34%
AVC in antecedente 24 48%
Sindrom pseudobulbar 3 6%
Epilepsie vasculara 6 12%
46

12%
6%
48%
34%
0102030405060lacunarism
cerebralAVC in
antecedentesindrom
pseudobulbarepilepsie
vasculară
factori de risc vasculari

Fig.5.3 Reprezentarea grafică a factorilor de risc vasculari.
Din reprezentarea grafică de mai sus este de remarcat faptul sau se demonstrează
definiția dată demenței și anume că demența vasculară este definită în DSM III ca o
demență datorată unei maladii cerebro-vasculare semnificative; ca urmare a unor AVC
ischemice sau rar hemoragice în care se blocheaza fluxul sangvin înspre anumite zone ale
creierului deoarece dintre factorii de risc vasculari AVC reprezintă procentajul cel mai
mare, de 48%, urmat de lacunarismul cerebral 34% de epilepsia vasculară,12% și
sindrom pseudobulbar.
47

6. Repartiția lotului în funcție de imagistică :
Imagine CT Nr. cazuri Procente
lacunarism cerebral 36 72%
AVC ischemic 12 24%
Hemoragie subarahnoidiană 1 2%
Hidrocefalie 1 2%
Tabel 6. Repartiția lotului în funcție de imaginea CT.
2%
2%
24%
72%
020406080lacunarism
cerebralAVC ischemichemoragie
suarahnoidianăhidrocefalie
leziuni vizibile pe CT
48

Fig.6 Reprezentarea grafică a leziunilor vizibile pe CT
Din reprezentarea grafică de mai sus evidențiem că din totalul de 50 pacenți luați în
studiu : prezintă lacunarismului cerebral, 72% si AVC- urilor fie ele unice sau multiple,
24% precum și hidrocefalie și hemoragie suarahnoidiană în procente de 2%. Astfel se
constată că prezența demenței vasculare este mai frecventă dupa cum bine s-a demonstrat
la pacienții cu AVC-uri repetete sau cu modificări CT ca :lacunarism cerebral, hemoragie
subarahnoidiană și hidrocefalie.
66,67%33,34%
AVC in teritoriul cerebral anterior
AVC in teritoriul cerebral posterior
Din reprezentarea grafică de mai sus se observă că AVC e mai frecvent în teritoriul
cerebral anterior, 66,67% de cât în cel posterior, 33,34% ca și localizare.
49

7. Repartiția lotului în funcție de prezența sau absența deficitului
motor și tipuri de deficit:
deficit motor nr. cazuri procente
absent 32 64%
prezent 18 36%
Tabel 7.1 Repartiția lotului în funcție de prezen ța sau absența deficitului motor.
DEFICIT MOTOR NR. CAZURI PROCENTE
TETRAPAREZĂ 3 15%
MEMBRE DREPTE 9 45%
MEMBRE STANGI 8 40%
Tabel 7.2 Repartiția lotului în funcție de localizarea deficitului motor.
50

45%15%
40%
tetrapareză membre drepte membre stângi

Fig.7.2 Reprezentarea grafică a localizării deficitului motor.
Dupa cum se observă din graficul de mai sus demenț a vasculă se manifestă cu deficit
motor care din studilu realizat de mn predomină mai ales la nivelul membrelor drepte, în
proporție de 45% iar la cele stângi este de 40%.

8. Repartiția lotului în funcție prezența tulburărilor de vorbire și de
tipul acestora :
Tulburări de vorbire Nr. cazuri Procente
Bradilalie 4 8%
Afazie 21 42%
51

Dizartrie 24 48%
Disfonie 1 2%
Tabel nr.8 Repartiția lotului în funcție de tipul tulburările de vorbire.
48%
42%
8%
2%
01020304050
dizartrie afaziebradilalie disfonie
tulburări de vorbire
52

71,43%14,29%4,76%4,76%
afazie mixtaafazie motorie afazie receptorie afazie amnestica
Fig.8 Reprezentarea grafică a tulburărilor de vorbire precum și a tipurilor de afazie.

Dupa cum se observă din graficul de mai sus în cadrul demenței vasculare apar
adeseori tulburări de vorbire ca urmare a afectării cerebrovasculare, ca : dizartrie 48%
care poate aparea datorită unor leziuni bilaterale ale căilor care merg de la cortex la bulb,
cunoscute sub denumirea de sindrom pseudobulbar, întâlnit în accidentele cerebrale
multiple care reprezintă defapt cauza demenței vasculare, afazie 42% care la rândul ei
este împarțită în : afazie mixtă, motorie, amnestică si receptivă și în procente mai scazute
bradilalie, 8% si disfonie, 2%. Aceste tulburări de vorbire au un rol important în criterile
de diagnostic ale demenței, apariția lor indicând alături de celelalte simptome debutul
afecțiunii cerebrovasculare.
9. Repartiția lotului în funcț ie de tulburările de mers :
53

tulburări de mers nr. cazuri procente
absente 40 80%
prezente 10 20%
Tabel nr.9.1 Repartiția lotului în funcție de prezența sau absența tulburările de mers.
Tulburări de mers Nr. cazuri Procente
Tulburări de praxie si
gnozie6 60%
ataxie 4 40%
Tabel nr.9.2 Repartiția lotului în funcție de tipul tulburările de mers.
54

60%40%
praxie si gnozie ataxie
Fig.9.2 Reprezentarea grafică a clasificării demenței vasculare în funcție de tulburările de
mers.

Din tabelul de mai sus se poate constata că în cadrul demenței vasculare predomină
tulburările de mers ca : ataxia, 40% cel pu țin în studiul pe cei 50 pacienți aleși de mine
și cu praxie si gonozie în propor tie de 60%. Tulburări care alături de cele de vorbire și
alte simptome ajută la stabilirea diagnosticului de demență vasculară.
10. Repartiția lotului în funcție tulburările de comportament :
55

Tulburări de comportament Nr. cazuri Procente
Tulburări de somn 16 32%
Halucinații 6 12%
Agitație psiho-motorie 28 56%
Tabel nr.10 Repartiția lotului în funcție de tulburările de comportament.
32%
12%56%
0102030405060
tulburări de
somnhalucinații agitatie psiho-
motorie
tulburări de comportament
Fig.10 Reprezentarea grafică în funcție de prezența tulburărilor de comportament.

56

Din graficul și tabelul de mai sus se poate observa că tulburările de comportament sunt
o altă simptomatologie care definește demența vasculară alături de celelalte amintite, iar
dintre acestea agitația psiho-motorie este cea mai frecventă, manifestandu-se la 56% din
pacienți, la care se mai asociază halucinații, 12% și tulburări de somn (insomni) în
proporție de 32%. Tulburările de comportament fiind prezente ca urmare a afectarii
cerebrale, a substanței albe din cadrul demenței vasculare.
11. Repartiția lotului în funcție de MMSE și clasificarea demenței:
Tipul de demență Valoarea MMSE Nr. de cazuri Procente
usoară 19 2 4%
moderată 12-20 36 72%
severă <9 12 24%
Tabel nr.11 Repartiți a lotului în funcție de MMSE și clasificarea demenței.
57

72%24%4%
demență usoară demență moderată demență severă
Fig.11 Reprezentar ea grafică a clasificării demenței vasculare în funcție de MMSE

Dupa cum reiese din reprezentarea grafi că, respectiv tabelul de mai sus MMSE- ul este
înca cel mai utilizat instrument standardizat de screening al demenței cuprinzând
evaluarea urmatoarelor funcții cognitive : orientarea, inregistrarea informațiilor, atenție
și calcul, reproducerea informațiilor și limbajului. În funcție de valorile obținute la
calcaularea MMSE-ului în cadrul studiului s-a facut și o clasificare a demenței. Din
totalul de 50 pacienți luați în studiu, s-au găsit doi pacienți cu MMSE de 19, 4% și s-a
stabilit că prezintă demență usoară, restul pacienților cu valori ale MMSE-ului între 12-
20, în număr de 36, 72% au fost diagnosticați cu demență moderată iar la o valoare a
MMSE< 9 prezintă demență severă, numărul acestor pacienți fiind de 12, adică 24%.
58

12. Repartiția lotului în funcție de numărul zilelor de spitalizare :
Perioada de spitalizare Nr. cazuri Procente
<10 zile 17 34%
10-20 zile 24 48%
20-30 zile 6 12%
30-40 zile 2 4%
>40 zile 1 2%
Tabel nr.12 Repartiția lotului în funcție de numărul de zile de internare.
34%2%
48%12%4%
<10 zile10-20 zile20-30 zile30-40 zile>40 zile
Fig.12 Reprezentarea grafică în funcție de perioada de spitalizare.
59

În funcție de numărul de zile de internare se stabilește uneori și graviditatea afecțiunii.
În cadrul demeței se constată că pană la 10 zile, respectiv între 10 și 20 zile sunt
procentele cele mai mari de intrenare, 34% până la 10 zile de internare și 48% între 10 și
20 zile, astfel putem spune despre această afecțiune cerebrovasculară că are graviditate
crescută, necesită supraveghere și îngrijire mediacală adecvată pentru ameliorare și
evitarea posibilelor complicații sau chiar a decesului.
13. Repartiția lotului în funcție de evoluție :
Evoluție Nr. cazuri Procente
Ameliorat 45 90%
Agravat 3 6%
Stationară 1 2%
60

Decedat 1 2%
Tabel nr.13 Repartiți a lotului în funcție de evoluția bolii.
90%
6%
2%2%
0102030405060708090
amelioratăagravatăstationarădecedatevoluție
Fig.13 Reprezentarea grafică in funcție de evoluția pe perioada spitalizării.
Dupa cum se poate observă din graficul de mai sus evoluția pe perioada spitalizării a
fost favorabilă, predominând numărul cazurilor care s-au ameliorat, 90%, cu procent de
2% a cazurilor la care starea de sanătate a stationat în urma tratamentului, 6% a caror
stare s-a agravat și 2% deces. Astfel putem spune că în condițiile controlării factorilor de
61

risc și prin urmarea unui tratament corespunzător se poate ajunge la ameliorarea stări de
sanătate chiar dacă în timp aceasta este o boală degenerativă cerebrală.
14. Repartiția lotului în funcție de tratament :
Medicația demenței vasculare nr. pacienților care au urmat tratament
extract de GB 52%
nicergolin 4%
pramiracetam 2%
cavinton 6%
donepezil 36%
Tabel nr.14.Repartiția lotului în funcție de medicația luată
62

2%4%6%
36%52%
extract de GB donepezil cavinton
nicergolin piramiracetam
Fig.14 Reprezentarea grafică a medicației urmate.
Din graficul și tabelul de mai sus se poate observa ca deși demența vasculară este o
afecțiune ce nu se vindecă, poate fi ameliorată utilizând medicația adecvată. Cel mai
frecvent se utilizează, dupa cum reiese din studiu, extractul de GB 52% (10,11,12), urmat
de folosirea în ultimii ani a donepezilului 36%. Se mai pot utiliza : piramiracetam 2%,
cavinton 6%, nicergolin 4% dar dupa cum bine se poate observa în cantitați mult mai
mici. Donepezil a fost conceput pentru tratamentul bolii Alzheimer, dar poate fi încercat
și în alte forme de demență cu scopul menținerii sau îmbunatațirii funcției mentale.
Studiile recente arată că poate fi folosit și pentru tratarea persoanelor cu demență
vasculară prin îmbunătățirea funcției mentală, cu puține efecte adverse iar u n studiu a
arătat că persoanele cu demență vasculară cărora li s-a administrat Ginkgo Biloba, un
medicament din plante, au avut o ușoară ameliorare a abilităților mentale. (10, 11, 12)
5. Discuții.
63

Demența vasculară este o boală cu o etiologie extrem de variată : cu predominanța
AVC- urilor care dacă sunt multiple, de mici dimensiuni determină pierderea abilitaților
mentale treptat iar daca e unic și interesează un vas de dimensiuni mari duce la pierderea
abilitaților mentale brusc ; HTA la care se adaugă bolile metabolice ca : obezitatea,
dislipidemii.
Indiferent de etiologia demenței vasculare, importante sunt recunoașterea precoce a
semnelor și simptomelor pentru a putea începe terapia corectă, deoarece chiar daca nu
este o afecțiune care se vindecă în urma tratamentului se pot totuși obține ameliorări ale
stării de sanătate.
La fel de important este și realizarea unui diagnostic diferențial între demența
vasculară și boala Alzheimer deoarece există destule asemănari între cele două afecțiuni
ca : debutul demenței în intervalul de 3 luni dupa un stroke recunoscut, deteriorarea
abruptă a funcțiilor cognitive sau progresie fluctuantă, pas cu pas, a deficitelor cognitive ;
dar prezența timpurie a tulburărilor de mers, istoric de nesiguranța la mers și căderi
frecvente neprovocate, urinare timpurie frecventă, urgentă sau alte simptome urinare
neexplicate printr-o boala urologică; paralizie pseudobulbară, modificări de pesonalitate
și distimie, abulie, depresie sau alte deficite subcorticale inclusive retardare psihomotorie
și funcție executivă anormală prezintă semnele care duc la diagnosticul de demență
vasculară.
Dacă ar fi să evidențiem factorii de prognostic negativ ai demenței vasculare, din
studiul de față putem spune că sexul pacientului are importanță, deoarece s-a constatat o
frecvență crescută a demenței vasculare la sexul masculin deși afecțiunea este prezentă la
ambele sexe. Atât la femei cât și la bărbați s-a observat o evoluție nefavorabilă la
pacienții cu vârsta cuprinsă între 70 și 79 de ani.
Deși este nu este ne aparat o urgență medicală demența vasculară este o patologie
care poate fi amelioră atâta timp cât pacientul cu antecedente de AVC, HTA sau alte boli
metabolice asociate celor cerebrovasculare sau cardiace se prezintă la medic, pentru
controale iar în cazul suspicionării demenței vasculare medicul realizează examinarile
corespunzatoare și face o diagnosticare corectă, prescrie o terapie farmacologică adecvată
și urmărește în timp răspunsul la tratament și evoluția bolii. Acest lucru se poate observa
64

și în studiul de față, în 90% din cazurile internare au fost ameliorate. Evoluția unei astfel
de patologii depinde de mai mulți factorii și este mai greu de controlat cu atat mai mult
dacă pacientul se prezintă tardiv la medic.
6. Concluzii :
65

În urma rezultatelor studiului de față se pot enumera câteva concluzii:
1. Demența vasculară este o condiție fiziopatologică care afectează atât sexul feminin cât
și cel masculin, cu o diferență între sexe de 32%, procentual barbații fiind mai afectați.
2. Incidența maximă a bolii fiind atinsă la grupul de vârstă 70-79 de ani la ambele sexe.
3. Principala cauză a demenței vasculare este reprezentată de prezența AVC-urilor în
antecedente, 24% precum și a lacunarismului cerebral 56%.
4. În cea ce privește factorii de risc cardio-vasculari, HTA este cea mai frecventă cauză
54% si diabetul zaharat dintre bolile metabolice, 43,75%.
5. Procentual la sexul feminin fiind mai crescută incidența demenței produsă de bolile
metabolice : obezitate, diabet zaharat, iar în cazul sexului masculin este mai crescută
incidența demenței produsă de AVC- urile repetate.
6. Din imaginea CT se constată o frecvență crescută a AVC- urilor ischemice, 24% și
lacunarismului cerebral, 72% și un procentaj mai scazut al hemoragiei subarahnoidiane și
hidrocefaliei, în procentaj egal de 2% în cazul pacienților diagnosticați cu demență
vasculară.
7. Datorită faptului că demența vasculară este o conscecință a AVC- urilor repetate dintre
tulburările de vorbire, predomină dizartria, 48% care este consecința unor leziuni
bilaterale ale căilor care merg de la cortex la bulb, cunoscute sub denumirea de sindrom
66

pseudobulbar, întalnit în accidentele cerebrale multiple, urmată ca și frecvență de afazie,
42%.
8. MMSE- ul rămâne cel mai utilizat instrument standardizat de screening al demenței
astfel încat în funcție de valorile obținute la calcularea acestuia se poate realiza și o
clasificare a demenței în : ușoară, 4% moderată, 72% și severă, 24%.
9. Evoluția demenței vasculare este spre ameliorare în majoritatea cazurilor.

10. Mortalitatea general ă în cadrul celor 50 de pacienți aleși pentru studiul de față, în
perioada ianuarie 2001 – decembrie2004 fiind de 2%. Rata cea mai mare a deceselor
observându-se la categoria de vârstă peste 80 ani.
67

III. BIBLIOGRAFIE
1. Alvarez X.A., Cacabelos R., Laredo M., et al. 24-week, double-blind, placebo-
controlled study of three dosages of Cerebrolysin in patients with mild to moderate
Alzheimer's disease. 2002; 45:1211-1310.
2. American Academy of Neurology (AAN). Practice parameter: diagnosis of dementia
(an evidence-based review): report of the Quality Standards Subcommittee of the
American Academy of Neurology. Neurology 2001; 56: 1143-1153.
3. American Academy of Neurology – National Guideline Clearinghouse (NGC).
Guideline synthesis: Alzheimer’s disease and related dementias. Rockville (MD),
2006; 52: 1232-1241.
4. American Psychiatric Association. Diagnostic and Statistical Manual of Mental
Disorders, ed. 4, Washington DC American Psychiatric Association, 2000; 55: 1511-
1621.
5. Blennow K, Hampel A. Cerebrospinal fluid markers for incipient Alzheimer’s
disease. Lancet Neurol 2003; 2: 605-613.
6. Burns A., De Deyn P.P. Risperidone for the treatment of neuropsychiatric features in
dementia. Drugs Aging 2006; 23 :887-896. .
7. Clinical and neuropathological criteria for frontotemporal dementia. The Lund and
Manchester Groups. Journal of Neurology, Neurosurgery, and Psychiatry 1994; 57:
416-418.
8. Erkinjuntti T., Kurz A., Gauthier S., et al.Efficacy of galantamine in probable vascular
dementia and Alzheimer's disease combined with cerebrovascular disease: a randomised
trial. Lancet 2002; 359:1283-1290.
9. European Handbook of Neurological Management, edited by R. Hughes, M. Brainin
and N.E. Gilhus (European Federation of Neurological Societies), Blackwell
Publishing, 2006; 52: 543-553.
10. Kanowski S., Herrmann W.M., Stephan K. et al. Proof of efficacy of
the ginkgo biloba special extract EGb 761 in outpatients suffering from mild to
moderate primary degenerative dementia of the Alzheimer type or multi-infarct
68

dementia. Pharmacopsychiatry 1996; 29:47-56.
11.Kanowski S., Hoerr R. Ginkgo biloba extract EGb 761 in dementia: intent-to-treat
analyses of a 24-week, multi-center, double-blind, placebo-controlled, randomized
trial. Pharmacopsychiatry 2003; 36:297-303.
12. Kanowski S., Herrmann W.M., Stephan K.,et al. Proof of efficacy of
the ginkgo biloba special extract EGb 761 in outpatients suffering from mild to
moderate primary degenerative dementia of the Alzheimer type or multi-infarct
dementia. Pharmacopsychiatry 1996; 29:47-56.
13. Lacasse H., Perreault M.M., Williamson D.R. Systematic review of antipsychotics for
the treatment of hospital-associated delirium in medically or surgically ill patients.
Ann Pharmacother 2006; 40:1966-1973.
14. Lobo A, Lanner LJ, Fratigtiom L. Prevalence of dementia and major subtypes in
Europe a collaborative study of population based cohorts – neurologic disease in the
elderly research group. Neurology 2000; 54: S4-S9.
15 .Lonergan E.T., Luxenberg J. Valproate preparations for agitation in dementia. The
Cochrane Database of Systematic Reviews, Issue 2. Art. No.: CD003945.
DOI:10.1002/14651858. CD003945.pub2.
16. Mazza M., Capuano A., Bria P.,et al. Ginkgo biloba and donepezil: a
comparison in the treatment of Alzheimer's dementia in a randomized placebocontrolled
double-blind study. Eur J Neurol 2006;13:981-985.
17. McKhann G., Drachman D., Folstein M.,et al. Clinical diagnosis of Alzheimer's
disease: report of the NINCDS-ADRDA WorkGroup under the auspices of Department
of Health and Human Services Task Forceon Alzheimer's Disease.1984; Neurology 34:
939-944.
18. McKeith IG, Dickson DW, Lowe J, Emre M, et al ; Consortium on DLB. Diagnosis
and management of dementia with Lewy bodies: third report of the DLB
Consortium.Neurology 2005; 65: 1863-1872.
19. Muresanu D.F., Rainer M., Moessler H. Improved global function and activities of
daily living in patients with AD: a placebo-controlled clinical study with the
neurotrophic agent Cerebrolysin. J Neural Transm Suppl 2002; 62:277-85.
69

20. Ruether E., Husmann R., Kinzler E et al. A 28-week, double-blind, placebo-
controlled study with Cerebrolysin in patients with mild to moderate Alzheimer's disease.
Int Clin Psychopharmacol 2001; 16:253-63.
21. Roman G.C., Tatemichi T.K., Erkinjuntti T., et al.. Vascular dementia:
diagnostic criteria for research studies. Report of the NINDS-AIREN International
Workshop. Neurology 1993; 43, 250-260.
22. Olin J.T., Fox L.S., Pawluczyk S., Taggart N.A, et al. A pilot randomized
trial of carbamazepine for behavioural symptoms in treatment-resistant outpatients
with Alzheimer’s disease. Am J Geriatr Psychiatry 9: 400-405, 2001.
23. Orgogozo J.M., Rigaud A.S., Stoffler A., et al. Efficacy and safety of memantine in
patients with mild to moderate vascular dementia: a randomized, placebo-controlled trial
(MMM300). Stroke 2002; 33:1834-1839.
25. Pereanu Marcel,
26. Petersen R.C., Smith G.E., Waring S.C., et al. Mild cognitive impairment: clinical
characterisation and outcome. Archives of Neurology 1999;56, 303-308.
27. Ropper A.H., Brown R.H.. Adams and Victor’s principles of neurology (8-th
edition), McGraw-Hill, New York 2005; 32: 232-342.
28. Swartz J.R., Miller B.L., Lesser I.M., et al. Frontotemporal dementia: treatment
response to serotonin selective reuptake inhibitors. J Clin Psychiatry 1997; 58:212-216.
29. Wilcock G., Mobius H.J., Stoffler A. A double-blind, placebo-controlled multicentre
study of memantine in mild to moderate vascular dementia (MMM500). Int Clin
Psychopharmacol 2002; 17: 297-305.
30. Shelton P.S., Hocking L.B. Zolpidem for dementia-related insomnia and nighttime
wandering. Ann Pharmacother 1997; 31:319-322.
31. Sultzer DL, Gray KF, Gunay I, et al. A double-blind comparison of trazodone and
haloperidol for treatment of agitation in patients with dementia. Am J Geriatr Psychiatry
1997; 5:60-69.
32. Swartz J.R., Miller B.L., Lesser I.M., et al. Frontotemporal dementia: treatment
response to serotonin selective reuptake inhibitors. J Clin Psychiatry 1997; 58:212-216.
70