Pastrarea Ordinei Si Disciplinei In Locurile de Detinere
PĂSTRAREA ORDINII ȘI DISCIPLINEI ÎN LOCURILE DE DEȚINERE
CUPRINS
INTRODUCERE 4
CAPITOLUL I ORDINE ȘI DISCIPLINĂ LA LOCURILE DE DEȚINERE 7
1.1 STAREA DE ORDINE ȘI DISCIPLINĂ DIN LOCURILE DE DEȚINERE 7
1.2. SISTEMUL DISCIPLINAR: RECOMPENSE ȘI SANCȚIUNI 9
1.3. ACTIVITATEA COMISIEI DE DISCIPLINĂ ÎN LOCURILE DE DEȚINERE 15
CAPITOLUL II SANCȚIUNI ȘI ABATERI DISCIPLINARE 17
2.1 ACTIVITATEA JUDECĂTORULUI DE SUPRAVECHERE A PRIVĂRII DE LIBERTATE PENTRU ANALIZA ABATERILOR ȘI SANCȚIUNILOR 18
2.2 ABATERI FOARTE GRAVE, GRAVE ȘI UȘOARE ȘI SANCȚIUNILE PENTRU ACESTEA 20
2.3 ROLUL CADRELOR PENTRU PREVENIREA ABATERII ȘI PĂSTRAREA ORDINII 24
2.4 SITUAȚII CRITICE DIN LOCURILE DE DEȚINERE ȘI INTERVENȚIA PENTRU STABILIREA ORDINII 30
CAPITOLUL III STUDIU DE CAZ – PENITENCIARUL JILAVA 37
3.1 SCURT ISTORIC 37
3.2 STRUCTURA ORGANIZATORICĂ 38
3.3 SERVICIUL DE SIGURANȚĂ ÎN PENITENCIARUL BUCUREȘTI – JILAVA 41
3.4 PREVENIREA CRIMINALITĂȚII ÎN MEDIUL PENITENCIAR BUCUREȘTI JILAVA 42
3.5 SENTINȚĂ CIVILĂ – SANCȚIUNE DISCIPLINARĂ PENITENCIARUL BUCUREȘTI – JILAVA 43
CONCLUZII 52
BIBLIOGRAFIE 54
INTRODUCERE
Încă din istoria străbunilor, pentru nobili și boieri pedeapsa o constituie închiderea b#%l!^+a?în mănăstire. Una dintre cele mai vechi Mănăstiri ce a servit acestui scop, este Mănăstirea Snagovului zidită, în apropierea Bucureștiului, de Vlad Tepeș în secolul al XIV – lea, folosită de aprigul domnitor pentru adversarii politici.
În 1788, în Transilvania, aflată sub cârmuirea austro – ungară, se aplicau prevederile paragrafului 61 al procedurii penale promulgate de împăratul Iosif al II – lea care menționa că fiecare temniță să fie curată, uscată, să aibă văzduh și lumină și așa alcătuită cu sănătatea robului (deținutului ) să nu fie pusă în primejdie.
Aflate sub stăpânirea austro-ungară, orașele din Transilvania – spre deosebire de cele din Moldova și Țara Românească, au beneficiat de construcții speciale care serveau ca închisori, ridicate în bună parte în timpul domniei Maria Tereza (1740 – 1780) și al lui Iosif al II –lea, fiul ei, care în 1765 i se asociază la tron.
În 1874, apariția Regulamentului asupra regimului închisorilor, care a guvernat regimul executării pedepselor până în 1930, a instituit în penitenciare regimul de izolare celulară noaptea și lucrul în comun ziua, preluând astfel elementele din regimul detenției Auburian.
Regulamentul general pentru penitenciarele centrale, din 24 mai 1874 stipulează, ca elemente ale acțiunii de îndreptare socială, folosirea la muncă fără excepție, proporțional cu etatea, puterea și sexul fiecăruia, învățarea unei meserii, lectura cărților religioase și învățatul, cititul după abecedar. b#%l!^+a?
Ideea vremii, atât la nivel european cât și la noi, era că asprimea pedepsei este de natură a determinării pe cel pedepsit să nu mai repete fapta.
În 2013, a intrat în vigoare legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, care asigură o dezvoltare modernă, în consens cu recomandările europene, a activității de aplicare a pedepselor private de libertate, aliniind astfel practica penitenciară românească la cea europeană, și inducând elemente noi, și anume instituția judecătorului delegat pentru executarea pedepselor și personalizarea pedepselor private de libertate.
Multe persoane sunt reținute în alte locuri decât închisori, ca de exemplu, în aresturile poliției, în spitale psihiatrice, în centre de reeducare, în școli speciale, chiar și în locuri neoficiale în raport de reglementările din țările respective, închisoarea ca pedeapsă penală principală, este un mijloc de constrângere realizat în scopul reeducării cu trăsături deosebite, dare care se poate aplica unor categorii de condamnați pentru termenele ce se întind de la 15 zile la 30 de ani.
Închisoarea ca fel de pedeapsă există într-o singură modalitate: închisoarea între 15 zile și 30 de ani. Pedeapsa închisorii se aplică fiecărui condamnat în parte, dar regimurile stabilite de lege sunt specifice unor categorii, clasificate după durata pedepsei, natura infracțiunii, starea de recidivă, receptivitatea la activitatea recuperatorie sau pentru categorii speciale care sunt:
Tinerii;
Femeile;
Străinii;
Bolnavii și alții care necesită o atenție deosebită, datorită periculozității sau categoriei sociale din care provin.
Cuvintele “închisoare”, “penitenciar” și “așezăminte de deținere” au același înțeles și sunt folosite spre a desemna locurile unde se țin în custodie condamnații la pedeapsa detențiunii pe viață, detențiunii severe ori închisorii (stricte ori simple), arestații preventiv și cei condamnați în primă instanță sau a căror condamnare nu este definitivă. Tot aici se pot afla arestații care execută închisoare în cazul înlocuirii amenzii penale, desigur în secții separate. Referindu-ne la toate persoanele care sunt închise în locurile de deținere, le denumim “ deținuți”. b#%l!^+a?
Pedeapsa închisorii are ca trăsătură distinctă constrângerea. Constrângerea se referă la atingerea libertății umane, a unor libertății prevăzute în Constituției, dar și în înțelesul libertății de mișcare și acțiune neîngrădită. Se spune că după sănătate, a doua valoare deosebit de importantă pentru om este libertatea. Posibilitatea de activitate fizică și psihică nestânjenită, vocația și dreptul de a alege acțiunile și timpul în care le faci, limitele persoanele ale acțiunilor, inacțiunile și lipsa de deplasare voită, toate acestea fac parte din atributele libertății.
Codul penal la art. 53 prevede că executarea pedepselor principale private de libertate se bazează pe regimul progresiv. Condamnații pot să treacă dintr-un regim de executare a pedepselor. Regula care se aplică celor condamnați este aceea că pedeapsa începe cu un regim mai sever, iar pe parcursul executării și a trecerii unor perioade obligatorii, regimul devine mai apropiat de regulile sociale din afara penitenciarului, astfel încât, spre finalizarea executării condamnării și proximitatea liberării condiționate sau la termen, sunt acordate facilității de natură a conduce la o mai bună reinserție socială.
b#%l!^+a?
CAPITOLUL I ORDINE ȘI DISCIPLINĂ LA LOCURILE DE DEȚINERE
1.1 STAREA DE ORDINE ȘI DISCIPLINĂ DIN LOCURILE DE DEȚINERE B#%L!^+A?
Orice sistem disciplinar din închisori își propune să îndeplinească obiective ce țin de un control eficace, precum și menținerea ordinii la un nivel de normalitate. De cele mai multe ori în viața din închisoare se derulează normal, toate faptele, raporturile dintre administrație și condamnați se realizează respectându-se reglementările și normele de drept execuțional, penal de bunăvoie, fără a fi nevoie de corecții.
Scopul sistemului disciplinar este acela de a îndeplini cerințele legii de executare a pedepselor, respectiv de a găsi căile și mijloacele pentru a reeduca deținuții. Dacă sistemul disciplinar s-ar fundamenta doar pe constrângere, aceste deziderate nu ar fi îndeplinite. Personalul închisorii care lucrează nemijlocit cu deținuții, poate și trebuie să obțină o cooperare voluntară a deținuților în respectarea regulilor, printr-o conduită exemplară, prin care deținuții sunt tratați cu respectul și demnitatea datorată unor ființe umane adulte.
Există însă comportament deviat de la reguli, a unor condamnați care nu vor să se supună hotărârii instanțelor de judecată, încearcă prin orice metode să-și ușureze regimul ce li s-a impus, încearcă să scape de închisoare prin încercarea de evadare sau prin autoagresiuni care pot în anumite condiții să aducă la întreruperea pedepsei pe caz de boală. De asemenea, unii intră în conflict cu alți deținuți, provoacă dezordine, încearcă să b#%l!^+a?exploateze pe alții în diferite moduri sau să profite de persoana sau bunurile lor.
În sistemul disciplinar, împotriva celor care comit abateri se pronunță și se aplică pedepse disciplinare prin care se reinstalează ordinea și disciplina încălcată.
Menținerea disciplinei în penitenciare se realizează prin reglementări legale, elaborate în lumina pactelor și convențiilor internaționale, derivate din aplicarea Declarației Universale a Dreptului Omului și art. 9 din Convenția Internațională a Drepturilor Civile și Politice, care interzic orice detenție arbitrară, stabilind principiul legalității în administrarea disciplinei.
Regula nr. 27 din Regulile Europene pentru Penitenciare, stabilește că disciplina în închisori trebuie să mențină cu fermitate dar nu cu restricții în plus, dacă nu se dovedesc necesare pentru o supraveghere singură și o viață în comunitate bine ordonată. În scopul eliminării arbitrarului Legea privind executarea pedepselor, este însoțită în aplicarea sa, b#%l!^+a?de un Regulament de aplicare, iar la fiecare penitenciar se întocmește în baza acestor acte normative Regulamentul de ordine interioară.
Conform Ansamblului de principii pentru protecția tuturor persoanelor supuse la orice formă de detenție sau închidere, se cere ca Regulamentele penitenciarelor să cuprindă cel puțin următoarele prevederi:
Tipurile de conduită ale persoanelor deținute sau închise care constituie o abatere disciplinară în timpul detenției sau închiderii;
Descrierea și durata pedepsei disciplinare ce poate fi aplicată;
Autorizațiile competente pentru impunerea unor asemenea sancțiuni.
Încălcarea regulilor disciplinare de către deținuți este tratată, de obicei, cu administrarea procedurilor disciplinare, dacă nu cumva încălcarea intră sub incidența procedurilor penale. Personalul de supraveghere decide dacă este necesar să se înceapă o procedură disciplinară, deoarece nu toate încălcările ce se constituie în abateri disciplinare trebuie să antreneze o sancțiune. De cele mai multe ori un avertisment neoficial, o observație sau o atenționare verbală este suficientă pentru ca situația să fie ținută sub control.
Regula 28 din Regulile Europene pentru Închisori stabilește că numai personalul poate exercita funcții de disciplină asupra deținuților, interzicându-se ca aceste împuterniciri să fie transmise anumitor categorii sau clase de deținuți. În legislația română art. 15 din Regulamentul din aplicare a Legii 254/2013, se arată că: pentru b#%l!^+a?asigurarea bunei organizări și funcționări a fiecărui loc de deținere din subordinea Administrației Naționale a Penitenciarelor acestea sunt supuse inspecțiilor și controalelor curente, ocazionale, inopinate, tematice și specializate.
Toate aceste persoane, observând conduita condamnaților pot sesiza personalul de pază și supraveghere cu privire la unele abateri, care ulterior vor fi analizate după o procedură disciplinară specială. Sesizarea, procedura disciplinară, pedepsele ce se aplică, durata și modul de aplicare a acestora vor face obiectul unei analize mai detaliate, iar în acest caz doar directorul penitenciarului poate aplica pedepse disciplinare, aceasta pentru a elimina abuzurile în procedurile de pedepsire.
1.2. SISTEMUL DISCIPLINAR: RECOMPENSE ȘI SANCȚIUNI b#%l!^+a?
De la primul contact pe care condamnații îl au cu penitenciarul, i se aduce la cunoștință drepturile și obligațiile pe care le are încă de la primul contact cu penitenciarul, pe toată perioada executării pedepsei.
Persoanele condamnate la închisoare sau detenție pe viață au următoarele obligații:
Să răspundă conform prevederilor legale prin executarea pedepsei private de libertate, prin respectarea regulamentelor de aplicare a acestora, a regulamentelor de ordine interioară a penitenciarelor, a regulamentelor de igienă;
Să se supună percheziției corporale, ori de câte ori este nevoie;
Să întrețină în mod corespunzător bunurile încredințate din penitenciar și bunurile din dotarea unității unde prestează munca. Persoana condamnată răspunde civil, material, disciplinar, penal, după caz, pentru faptele săvârșite în timpul executării pedepsei private de libertate.
Sunt considerate încălcări de disciplină, abateri disciplinare, următoarele:
Încălcarea obligațiilor de internare și rINAR: RECOMPENSE ȘI SANCȚIUNI b#%l!^+a?
De la primul contact pe care condamnații îl au cu penitenciarul, i se aduce la cunoștință drepturile și obligațiile pe care le are încă de la primul contact cu penitenciarul, pe toată perioada executării pedepsei.
Persoanele condamnate la închisoare sau detenție pe viață au următoarele obligații:
Să răspundă conform prevederilor legale prin executarea pedepsei private de libertate, prin respectarea regulamentelor de aplicare a acestora, a regulamentelor de ordine interioară a penitenciarelor, a regulamentelor de igienă;
Să se supună percheziției corporale, ori de câte ori este nevoie;
Să întrețină în mod corespunzător bunurile încredințate din penitenciar și bunurile din dotarea unității unde prestează munca. Persoana condamnată răspunde civil, material, disciplinar, penal, după caz, pentru faptele săvârșite în timpul executării pedepsei private de libertate.
Sunt considerate încălcări de disciplină, abateri disciplinare, următoarele:
Încălcarea obligațiilor de internare și rămânere în penitenciar (evadare);
Prezența în zone interzise și la ore nepermise în anumite zone din penitenciar și nerespectarea orei de revenire în penitenciar;
Tulburarea în orice mod a programului de lucru, a programelor social – educative care se derulează în penitenciar;
Procurarea și deținerea de bani, bunuri sau alte valori în alte condiții decât cele b#%l!^+a?prevăzute de lege;
Comunicarea cu exteriorul prin mijloace de comunicare la distanță în alte condiții decât cele prevăzute de lege;
Utilizarea în alte condiții decât cele prevăzute de lege a bunurilor puse la dispoziție de administrația penitenciarelor;
Nerespectarea oricărei obligații care revine persoanelor condamnate le executarea unei pedepse privative de libertate.
Pentru încălcarea regulilor de disciplină se poate lua împotriva condamnatului una din următoarele măsuri disciplinare:
Avertisment;
Suspendarea dreptului de a participa la activitățile culturale, artistice și sportive pe o durată de cel mult o lună; b#%l!^+a?
Suspendarea dreptului de a presta o muncă cel mult o lună;
Suspendarea dreptului de a primi și cumpăra bunuri, cu excepția celor necesare pentru igiena individuală pentru cel mult două luni;
Suspendarea dreptului de a primi vizite cel mult trei luni;
Izolarea pentru maxim zece zile.
Sancțiunea disciplinară privind izolarea de zece zile se aprobă doar cu avizul medicului, care are obligația de a vizita zilnic și ori de câte ori este nevoie persoanele condamnate cărora li se aplică aceste sancțiuni.
Aplicarea sancțiunilor disciplinare nu pot îngrădi:
dreptul de apărare;
dreptul de petiționare;
dreptul la corespondență;
dreptul la asistență medicală;
dreptul la hrană,;
dreptul la lumină;
dreptul la plimbarea zilnică.
Banii sau alte valori procurate ori deținute în alte condiții decât cele prevăzute de lege se confiscă și se valorifică conform legii.
Sancțiunile cu caracter colectiv și sancțiunile corporale sunt interzise.
Răspunderea disciplinară nu exclude răspunderea penală sau civilă a persoanei condamnate.
Dacă abaterea disciplinară îmbracă forma unei infracțiuni, personalul penitenciarului va sesiza obligatoriu organele de cercetare penală și provizoriu va aplica b#%l!^+a?o sancțiune disciplinară.
Abaterile disciplinare se constată de către personalul administrației penitenciarului și se consemnează într-un raport de incidente cere se depune în 24 de ore de șeful secției unde este încarcerată persoana respectivă.
Șeful secției va sesiza comisia de disciplină iar directorul penitenciarului va desemna în 24 de ore o persoană care va efectua cercetarea prealabilă și care trebuie să prezinte un raport în 5 zile. După ascultarea persoanei indisciplinate și a oricărei persoane ce are cunoștință de faptă, va proceda la individualizarea sancțiunii disciplinare.
Evidența sancțiunilor disciplinare se ține într-un registru special, hotărârea se evidențiază și în dosarul individual al condamnatului.
Împotriva hotărârii comisiei de disciplină se poate face plângere la judecătorul b#%l!^+a?delegat cu executarea pedepselor privative de libertate în termen de trei zile de la primirea ei.
Împotriva acestei încheieri se poate introduce contestația la judecătoria în a cărei circumscripție se află penitenciarul în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii. Hotărârea este definitivă și plângerea împotriva hotărârii comisiei și contestația împotriva încheierii nu sunt suspensive de executare a sancțiunii.
Condamnații care dau dovezi temeinice de îndreptare, sunt disciplinați, muncesc conștiincios, îndeplinesc sau depășesc în mod obișnuit normele de producție, cei care au rezultate pozitive în munca terapeutică, de consiliere, psihologie și asistență socială în pregătirea școlară și profesională li se pot acorda de către directorul penitenciarului următoarele recompense:
ART. 98
Tipurile recompenselor
(1) Persoanelor condamnate care au o bună conduită și au dovedit stăruință în muncă sau în cadrul activităților educative, moral-religioase, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică și asistență socială, al instruirii școlare și al formării profesionale li se pot acorda următoarele recompense:
a) ridicarea unei sancțiuni disciplinare aplicate anterior;
b) suplimentarea numărului convorbirilor on-line;
c) suplimentarea drepturilor la pachete și/sau vizite;
d) suplimentarea dreptului la vizită intimă, cu îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. b#%l!^+a?69, cu excepția alin. (1) lit. d);
e) permisiunea de ieșire din penitenciar pentru o zi, dar nu mai mult de 15 zile pe an;
f) permisiunea de ieșire din penitenciar pe o durată de cel mult 5 zile, dar nu mai mult de 25 de zile pe an;
g) permisiunea de ieșire din penitenciar pe o durată de cel mult 10 zile, dar nu mai mult de 30 de zile pe an.
(2) Recompensele prevăzute la alin. (1) lit. a) – e) pot fi acordate de o comisie formată din director, care este și președintele comisiei, directorul adjunct pentru siguranța deținerii b#%l!^+a?și regim penitenciar, directorul adjunct pentru educație și asistență psihosocială, la propunerea personalului care desfășoară activități directe cu persoanele condamnate, cu avizul șefului secției unde sunt deținute. Secretariatul comisiei este asigurat de persoana numită în acest sens de directorul penitenciarului.
(3) Recompensele prevăzute la alin. (1) lit. f) și g) pot fi acordate de către directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor, la propunerea comisiei prevăzute la alin. (2).
(4) Totalul zilelor acordate anual persoanelor condamnate pentru permisiunea de ieșire din penitenciar nu poate depăși 30 de zile, în situația schimbării regimului de executare a pedepselor privative de libertate.
(5) Directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor poate dispune, în situații temeinic justificate, anularea recompenselor acordate de comisia prevăzută la alin. (2).
ART. 99
Permisiunea de ieșire din penitenciar
(1) Permisiunea de ieșire din penitenciar poate fi acordată, în condițiile art. 98, în următoarele cazuri:
a) prezentarea persoanei condamnate, în vederea ocupării unui loc de muncă după punerea în libertate; b#%l!^+a?
b) susținerea unui examen de către persoana condamnată;
c) menținerea relațiilor de familie ale persoanei condamnate;
d) pregătirea reintegrării sociale a persoanei condamnate;
e) participarea persoanei condamnate la înhumarea soțului sau soției, unui copil, părinte, frate sau soră ori bunic sau bunică.
(2) Permisiunea de ieșire din penitenciar pe durata unei zile, pentru cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a) – d), se poate acorda persoanelor condamnate care execută pedeapsa privativă de libertate în regim închis. b#%l!^+a?
(3) Permisiunea de ieșire din penitenciar pe o durată de cel mult 5 zile, pentru cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a) – d), se poate acorda persoanelor condamnate care execută pedeapsa privativă de libertate în regim semideschis.
(4) Permisiunea de ieșire din penitenciar pe o durată de cel mult 10 zile, pentru cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a) – d), se poate acorda persoanelor condamnate care execută pedeapsa privativă de libertate în regim deschis.
(5) Permisiunea de ieșire din penitenciar, pentru cazul prevăzut la alin. (1) lit. e), poate fi acordată, pe o durată de cel mult 5 zile, tuturor persoanelor condamnate, cu excepția celor care execută pedeapsa privativă de libertate în regim de maximă siguranță, dacă îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 98 alin. (1).
(6) Solicitarea pentru ieșirea din penitenciar va fi însoțită de precizarea, de către deținut, a locului unde urmează să se deplaseze, a itinerarului urmat, precum și a mijloacelor financiare de care dispune pe durata permisiunii de ieșire din penitenciar.
Așadar, recompensele constituie un stimulent pentru reeducarea omului în general și a condamnatului în special, iar pentru a le obține trebuie să facă fapte de bună comportare și fapte de merit.
Sunt asimilate unor fapte de bună comportare disciplina în toate zilele, respectarea unor programe de lucru, respectarea dispozițiilor conducerii, respectarea regulilor de bună conduită și participarea la programele de calificare cultural-educative, etc.
Faptele de bună comportare au influență asupra comportamentului celorlalți b#%l!^+a?condamnați. Prin fapte de merit sau de curaj trebuie să înțelegem acele fapte prin care condamnații au salvat sau au pus viața în pericol pentru a salva bunuri și viața altora, au elaborat bunuri științifice, au avut contribuții la reeducarea celorlalți sau au prevenit acțiunile ostile cum ar fi evadările.
Acordarea recompenselor se face de comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate la propunerea șefului secției unde este deținută persoana condamnată (încredințarea de responsabilități, ridicarea sancțiunii aplicate, suplimentarea pachetelor și vizitelor, premii, ieșirea din penitenciar de la 5 la 15 zile). Acordarea celorlalte recompense se face de directorul general al ANP la propunerea comisiei de mai sus.
1.3. ACTIVITATEA COMISIEI DE DISCIPLINĂ ÎN LOCURILE DE b#%l!^+a?DEȚINERE
Abaterile disciplinare sunt conduite ale condamnaților neconforme cu prevederile legale, care nu au gravitatea unor infracțiuni, dar sunt suficient de grave pentru a se aplica sancțiuni pentru revenirea la conduita regulamentară.
Abaterile disciplinare într-un mediu atât de strict normat, pot fi produse de regulă foarte ușor.
În practică, ordinea în penitenciare nu se menține prin aplicarea unor sancțiuni pentru toate abaterile disciplinare, de cele mai multe ori fiind suficientă o atenționare mai binevoitoare sau mai hotărâtă pentru revenirea la normalitate. De obicei, sancțiunile se aplică pentru conduite ce perseverează în comiterea de abateri sau atunci când conduita condamnatului este recalcitrantă la cererile legitime ale personalului. Desigur, există și condamnați care în mod voit comit abateri disciplinare pentru a-și procura unele bunuri, servicii sau facilități pe căi nelegale, fapt ce-i pune în situația de a fi sancționați.
Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate de la nivelul penitenciarului, analizează personalitatea fiecărui condamnat având în vedere:
vârsta;
durata pedepsei private de libertate;
conduita persoanei condamnate inclusiv în alte pedepse anterioare;
gradul de risc pentru penitenciar, pentru ceilalți condamnați și b#%l!^+a?
abilitățile necesare includerii într-un anumit program de educație sau de intervenție psihosocială;
dorința de a munci sau de a a urma un curs de calificare
starea de sănătate
– starea de sănătate.
În cazul săvârșirii unei abateri disciplinare comisia de individualizarea a regimului este și comisie de propunere pentru sancționarea condamnatului , astfel că va b#%l!^+a?analiza raportul de incident ce rezultă în urma cercetării abaterii și a propunerii de sancționare ce va fi înaintată spre aprobare directorului penitenciarului.
În urma votului deschis se stabilește sancțiunea ce urmează a fi executată care poate fi acceptată sau contestată de condamnat. Condamnatul nemulțumit se poate adresa judecătorului delegat pentru executarea pedepselor, care se va pronunța printr-o încheiere motivată :
admite plângerea și dispune anularea pedepsei ;
respinge plângerea ca nefondată
admite plângerea și stabilește o altă sancțiune sau o altă durată pentru sancțiunea stabilită.
La constatarea unei abateri se întocmește un raport de incident, ce se va depune la șeful de secție unde este deținută persoana, în termen de 24 de ore. Șeful de secție va sesiza comisia disciplinară, ce este formată din directorul penitenciarului, în calitate de președinte, directorul adjunct responsabil cu aplicarea regimurilor de detenție și un supraveghetor.
Pentru aplicarea sancțiunii disciplinare se efectuează obligatoriu o cercetare prealabilă, de către un alt supraveghetor decât cel care face parte din comisie, și care a fost desemnat de către directorul penitenciarului. Cercetarea disciplinară se efectuează timp de 5 zile, după care cel însărcinat cu aceasta fiind obligat să prezinte un raport.
După repunerea raportului, comisia va audia persoana condamnată precum și alte b#%l!^+a?persoane care au cunoștință de incident, dispunând fie aplicarea, prin hotărâre scrisă, unei sancțiuni disciplinare, fie clasarea dosarului, dacă nu se constată că s-a comis o abatere. Sancțiunea aplicată se înscrie într-un registru special și se face mențiunea despre ea în dosarul individual al condamnatului.
Ca și în alte situații, persoana deținută are posibilitatea de a face plângere împotriva
hotărârii comisiei de aplicare a unei sancțiuni disciplinare la judecătorul delegat, în termen de 3 zile, persoana fiind ascultată și de către judecător în rezolvarea plângerii sale. Judecătorul delegat va trebui să soluționeze plângerea în termen de 3 zile, și poate
pronunța două soluții: fie admite plângere și anulează, revocă sau modifică sancțiunea aplicată, fie respinge plângerea. Judecătorul delegat se pronunță prin încheiere motivată, care se comunică deținutului.
Împotriva încheierii, cel condamnat poate face contestație la judecătoria ce b#%l!^+a?reprezintă instanța de executare, sau instanța de la locul unde se află penitenciarul, potrivit procedurii deja cunoscute a contestației la executare penală, procedură prezentată de noi anterior. Hotărârea judecătoriei este definitivă.
b#%l!^+a?
CAPITOLUL II SANCȚIUNI ȘI ABATERI DISCIPLINARE
2.1 ACTIVITATEA JUDECĂTORULUI DE SUPRAVECHERE A PRIVĂRII DE LIBERTATE PENTRU ANALIZA ABATERILOR ȘI SANCȚIUNILOR
Potrivit Legii nr. 254 din 19 iulie 2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor private de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, la Titlul II „Judecătorul de supraveghere a privării de libertate” prevede:
ART. 8
Desemnarea judecătorului de supraveghere a privării de libertate și a grefierului
(1) Președintele curții de apel în a cărei rază teritorială funcționează un penitenciar, un centru de reținere și arestare preventivă, un centru de arestare preventivă, un centru educativ ori un centru de detenție desemnează, anual, unul sau mai mulți judecători de supraveghere a privării de libertate, de la instanțele din raza curții de apel.
(2) Președintele curții de apel desemnează, în aceleași condiții, unul sau mai mulți judecători supleanți, care își vor exercita atribuțiile de supraveghere a executării pedepselor și a măsurilor privative de libertate pe durata imposibilității exercitării acestora de către judecătorul titular.
(3) Desemnarea judecătorilor de supraveghere a privării de libertate și a supleanților se face în baza acordului prealabil scris al acestora, cu precădere dintre judecătorii care, anterior, au avut aceeași calitate ori au exercitat atribuții în cadrul compartimentului de executări penale al instanței.
(4) Președintele curții de apel desemnează, anual, grefieri și grefieri supleanți pentru b#%l!^+a?asigurarea desfășurării activității la biroul judecătorului de supraveghere a privării de libertate.
ART. 9 b#%l!^+a?
Activitatea judecătorului de supraveghere a privării de libertate
(1) Judecătorul de supraveghere a privării de libertate supraveghează și controlează asigurarea legalității în executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate, prin exercitarea atribuțiilor stabilite prin prezenta lege. Pe durata exercitării atribuțiilor privind supravegherea executării pedepselor și a măsurilor privative de libertate, judecătorii nu pot desfășura alte activități la instanța din cadrul căreia au fost desemnați.
(2) Judecătorul de supraveghere a privării de libertate exercită următoarele atribuții administrative și administrativ-jurisdicționale:
a) soluționează plângerile deținuților privind exercitarea drepturilor prevăzute de prezenta lege;
b) soluționează plângerile privind stabilirea și schimbarea regimurilor de executare a pedepselor și a măsurilor educative privative de libertate;
c) soluționează plângerile deținuților privind aplicarea sancțiunilor disciplinare;
d) participă la procedura refuzului de hrană;
e) participă, în calitate de președinte, la ședințele comisiei pentru liberare condiționată;
f) exercită orice alte atribuții prevăzute de prezenta lege.
(3) Atribuțiile administrativ-jurisdicționale se exercită în cadrul procedurilor speciale prevăzute în prezenta lege și se finalizează printr-un act administrativ-jurisdicțional, denumit încheiere.
(4) În exercitarea atribuțiilor sale, judecătorul de supraveghere a privării de libertate poate audia orice persoană, poate solicita informații ori înscrisuri de la administrația locului de deținere, poate face verificări la fața locului și are acces la dosarul individual al deținuților, la evidențe și orice alte înscrisuri sau înregistrări necesare pentru exercitarea atribuțiilor prevăzute de lege.
(5) Încheierile judecătorului de supraveghere a privării de libertate devenite executorii, precum și dispozițiile scrise date administrației locului de deținere în procedura refuzului b#%l!^+a?b#%l!^+a?de hrană, potrivit legii, sunt obligatorii.
(6) Administrația penitenciarului sau, după caz, a centrului de reținere și arestare preventivă, centrului de arestare preventivă, centrului educativ și centrului de detenție pune la dispoziția judecătorului un spațiu amenajat. Ministerul Justiției asigură dotarea spațiului cu mijloacele materiale necesare desfășurării în bune condiții a activității acestuia.
2.2 ABATERI FOARTE GRAVE, GRAVE ȘI UȘOARE ȘI SANCȚIUNILE PENTRU ACESTEA
Pentru a se elimina orice abuz cu privire la aprecierea unor funcționari ai administrației penitenciare, în legătură cu o calificare a unui comportament drept abatere disciplinară, Legea 254/2013 la art. 70, arată care sunt faptele deținuților ce sunt apreciate drept abateri disciplinare, astfel:
prezența în zone interzise sau la ore nepermise în anumite zone din penitenciar ori nerespectarea orei de revenire în penitenciar;
tulburarea în ori ce mod a programelor socio-educative care se derulează în penitenciar;
procurarea sau deținerea de bani, bunuri sau alte valori, în alte condiții decât cele prevăzute de lege;
comunicarea cu exteriorul în alte condiții și prin alte mijloace decât cele prevăzute de lege;
utilizarea în alte condiții decât cele prevăzute de lege a bunurilor puse la dispoziție de administrația penitenciarului;
nerespectarea oricărei obligații care revine persoanei condamnate la executarea unei pedepse privative de libertate potrivit prezentei legi, ale regulamentului de aplicare a dispozițiilor acesteia și ale regulamentului de ordine interioară a penitenciarului, după punerea acestora la dispoziție potrivit art. 43, dacă aceasta creează un pericol real pentru siguranța sau ordinea din penitenciar;
Constituie abateri disciplinare foarte grave încălcarea dispozițiilor prevăzute la art b#%l!^+a?62 lit. a) – e) și art. 63 lit. a) – m)din prezentul regulament, precum și eludarea regimului b#%l!^+a?de executare a pedepsei de către persoanele private de libertate, care prin inițierea unor cauze penale ori civile pentru ele sau pentru altele urmăresc menținerea într-un anume loc de deținere ori transferarea în alte locuri de deținere;
ART. 100
Abateri disciplinare
(1) Constituie abateri disciplinare foarte grave încălcarea dispozițiilor prevăzute la art. 81 lit. a) – c) și la art. 82 lit. a) – p), determinarea cu intenție a altei persoane condamnate să săvârșească una dintre faptele prevăzute la art. 82 lit. a) – p), precum și încălcarea altor obligații și interdicții prevăzute ca abateri foarte grave în alte acte normative.
(2) Constituie abateri disciplinare grave încălcarea dispozițiilor prevăzute la art. 81 lit. d) – f) și la art. 82 lit. q) – ț), determinarea cu intenție a altei persoane condamnate să săvârșească una dintre faptele prevăzute la art. 82 lit. q) – ț), precum și încălcarea altor obligații și interdicții prevăzute ca abateri grave în alte acte normative.
(3) Constituie abateri disciplinare ușoare încălcarea dispozițiilor prevăzute la art. 81 lit. g) – l) și la art. 82 lit. u) – x), determinarea cu intenție a altei persoane condamnate să săvârșească una dintre faptele prevăzute la art. 82 lit. u) – x), precum și a celor prevăzute ca abateri ușoare în alte acte normative.
Suspendarea dreptului de a participa la activități cultural, artistice și sportive pe durată de cel mult o lună, este o sancțiune ce poate fi aplicată cu cel mai mare succes condamnaților tineri. De obicei se aplică celor care comit abateri pe timpul desfășurării unor astfel de activități. Sancțiunea nu presupune lipsirea de “plimbare” a celor care nu muncesc sau interzicerea unor exerciții fizice individuale în cameră. Condamnatul nu va fi planificat la jocuri sportive pe terenurile de sport ale condamnaților, nu va avea acces la sălile de forță sau va fi separat în camere unde nu există televizor sau aparatură audio. Planificarea condamnatului la club pentru joc de șah, tenis de masă, bibliotecă, cercurile de literatură, teatru, echipa de recitatori sau soliști vocali, va fi suspendată. Opinăm că, dreptul la informare prin accesul la ziarele la care s-a abonat nu trebuie suspendat, informarea nefiind o modalitate de divertisment. b#%l!^+a?
Suspendarea dreptului de a presta o muncă pe o perioadă de cel mult o lună se poate aplica celor care desfășoară astfel de activități în interiorul penitenciarului sau în afara acestuia.
Condamnații, de regulă, sunt selecționați pentru activități lucrative în ateliere, fabrici, puncte de lucru în agricultură, în construcții sau în locuri în interesul penitenciarului cum ar fi ateliere de întreținere, bucătării, depozite, spălătorii, zootehnie, grădina de legume și multe altele.
În aceste locuri de muncă condamnații, după o perioadă de timp, se obișnuiesc cu un statut de “muncitor” care le aduce respect din partea cadrelor și a celorlalți condamnați, uneori reușind să fie ierarhizați în șefi de echipe sau detașament de muncă sau sunt nominalizați în diferite responsabilități care le aduc satisfacții morale, câștigă zile considerate ca executate, ca urmare a îndeplinirii normelor de muncă, sunt recompensați, pot trece de la un regim mai sever la unul mai ușor, câștigă și anumite sume de bani cu care pot să-i îmbunătățească viața sau să îi trimită familiilor, iar dacă o perioadă mai mare muncesc conștiincios pot să fie liberați condiționat. Iată de ce suspendarea dreptului de a exercita o muncă este o sancțiune deosebit de severă, mai ales că, în acel timp locul de muncă avut, va fi repartizat altui condamnat. Există posibilitatea, ca după executarea sancțiunii, condamnatul să fie repartizat din nou la același punct de lucru sau la altul, unde trebuie să se acomodeze din nou cu alte reguli, cu alți șefi, cu alt specific de activitate. Sancțiunea suspendării dreptului de a desfășura o muncă poate să fie urmată de o perioadă în care condamnatul să nu mai fie repartizat la muncă, deoarece datorită greutăților economice actuale sunt puțini solicitanți de forță de muncă – condamnați, uneori folosirea la muncă primind aspecte de facilitate sau chiar de recompensă. Cu atât mai mult pierderea suferită de condamnat este mai mare, iar efectele unei astfel de sancțiuni sunt mai mari.
Suspendarea dreptului de a primi bunuri și de a cumpăra bunuri cu excepția celor necesare pentru igiena individuală pe o perioadă de cel mult două luni se poate aplica celor care au comis abateri de o gravitate redusă, dar repetate, au fost sancționați mai înainte cu mustrare sau avertisment și nu s-au străduit să-și corijeze comportarea comițând alte abateri. Condamnații pot primi de la familii sau rude, prieteni, diverse bunuri dintre care mai frecvente sunt articolele de îmbrăcăminte, lenjerie, încălțăminte, articole pentru practicarea sportului, mici obiecte care să intimideze camera de deținere cum ar fi perdeaua, o carpetă, covor, televizor, combină audio și casete, cărți, reviste etc. b#%l!^+a? b#%l!^+a?
Toate aceste facilități sunt suspendate pe o perioadă de până la două luni în cazul în care condamnatul este pedepsit cum am amintit mai sus. Totuși această restricție nu se referă la medicamente, proteze, obiecte de igienă, care pot fi primite și în continuare. Această sancțiune se aplică cu succes acolo unde condamnații sunt cazați singuri în camerele de deținere, pentru că în cazul cazării în comun, condamnații pot împrumuta de la alții obiecte necesare, până la expirarea restricției. Este vorba mai ales de împrumutul de țigări. Deși împrumuturile dintre deținuți sunt interzise, totuși în colectivități acesta se practică, neexistând posibilități de stopare a fenomenului.
Cu atât mai mult, izolarea pe termen nedeterminat este interzisă, ea având trăsături de tortură fizică și psihică .
Potrivit:
ART. 101
Sancțiuni disciplinare
(1) Sancțiunile care pot fi aplicate în cazul săvârșirii abaterilor disciplinare sunt:
a) avertismentul;
b) suspendarea dreptului de a participa la activități culturale, artistice și sportive, pe o perioadă de cel mult o lună;
c) suspendarea dreptului de a presta o muncă, pe o perioadă de cel mult o lună;
d) suspendarea dreptului de a primi și de a cumpăra bunuri, cu excepția celor necesare pentru igiena individuală sau exercitarea drepturilor la apărare, petiționare, corespondență și asistență medicală, pe o perioadă de cel mult două luni;
e) suspendarea dreptului de a primi vizite, pe o perioadă de cel mult 3 luni;
f) izolarea pentru maximum 10 zile.
(2) Aplicarea sancțiunilor disciplinare persoanelor condamnate nu poate îngrădi dreptul la apărare, dreptul de petiționare, dreptul la vot, dreptul la corespondență, dreptul la asistență medicală, dreptul la hrană, ținută, cazarmament și condiții minime de cazare, b#%l!^+a?dreptul la plimbarea zilnică și dreptul la odihnă.
(3) Sancțiunile prevăzute la alin. (1) lit. d) – f) nu se aplică femeilor însărcinate sau celor care au în îngrijire copii în vârstă de până la un an.
(4) Medicul aduce la cunoștință și face recomandări președintelui comisiei de disciplină în situația existenței oricărui motiv medical de împiedicare a aplicării și executării sancțiunii prevăzute la alin. (1) lit. f). Personalul medical al penitenciarului vizitează, ori de câte ori este necesar, persoanele condamnate care execută această sancțiune disciplinară.
(5) Sancțiunile cu caracter colectiv și sancțiunile corporale sunt interzise. Pentru fiecare abatere disciplinară poate fi aplicată numai una dintre sancțiunile disciplinare prevăzute la alin. (1).
(6) Mijloacele de imobilizare din dotare, precum și orice mijloc degradant sau umilitor nu pot fi folosite ca sancțiuni disciplinare.
Avertismentul se aplică atunci când abaterea disciplinară, deși fără o gravitate deosebită, se repetă sau se comite o altă abatere de o gravitate mai mare.
De obicei avertismentul va fi aplicat de un cadru mai mare decât cel care l-a propus, pentru a spori forța moralizatoare și a se stărui în repunerea în ordine a conduitei condamnatului. De cele mai multe ori mustrarea și avertismentul sunt aplicate condamnatului fără a se recurge la procedura disciplinară, fără a se întocmi vreun referat constatator, incidentul fiind închis, dacă condamnatul recunoaște sincer greșeala și încearcă să o corecteze imediat. În cazul în care condamnatul este recalcitrant la avertisment se va întocmi și un referat scris, declanșându-se procedura disciplinară, moment în care avertismentul devine sancțiune disciplinară care se va menționa la dosarul condamnatului.
b#%l!^+a?
2.3 ROLUL CADRELOR PENTRU PREVENIREA ABATERII ȘI PĂSTRAREA ORDINII
Numărul mare de comportamente agresive în rândul deținuților, de sancțiuni disciplinare primite pentru diferite abateri de la normele de conduită impuse de penitenciar, precum și numărul mare de altercații/agresiuni între deținuți și/sau deținuți și cadrele de penitenciar, relevă o serie de disfuncții psihocomportamentale și de comunicare în mediul carceral.
Aceste disfuncții pot să aibă la bază un nivel scăzut al inteligenței emoționale la deținuți și/sau la personalul de penitenciare, fapt ce implică necesitatea cunoașterii științifice valide a acestui nivel, în vederea elaborării de strategii și programe de dezvoltare și activare a inteligenței emoționale, care să îmbunătățească inteligența emoțională și implicit climatul organizațional penitenciar.
Rolul cadrelor în pentru prevenirea abaterilor disciplinare și păstrarea ordinii în cadrul penitenciarului este de a-l înștiința pe deținut cu privire la regulile de ordine interioară din cadrul locurilor de deținere.
Primirea în închisoare a persoanelor condamnate se face de regulă de la organele de poliție, care le depun în anumite zile ale săptămânii în raport de numărul de infractori, numărul organelor de poliție arondate unui penitenciar și distanței de la care se aduc spre depunere condamnații.
În mod obligatoriu, odată cu persoana, se aduce mandatul de executare a pedepsei închisorii care trebuie să fie emis de instanța de executare în trei exemplare ți trebuie să cuprindă:
„Denumirea instanței care a emis mandatul, data emiterii, datele privitoare la persoana condamnatului, numărul și data hotărârii care se execută și denumirea instanței care a pronunțat-o, pedeapsa pronunțată și textul de lege aplicat, timpul reținerii și arestării preventive care s-a dedus din durata pedepsei, mențiunea dacă cel condamnat este recidivist, ordinul de arestare și de deținere, semnătura președintelui, precum și ștampila acelei instanțe.”
La primirea în penitenciar a arestaților preventivi, în locul mandatului de executare se va depune la dosar, mandatul de arestare preventivă, împreună cu celelalte b#%l!^+a?documente necesare.
Formalitățile de depunere în penitenciar a deținuților încep prin confruntarea persoanelor cu documentele din dosar pentru a se realiza o certă identificare, pentru excluderea erorii privitoare la concordanța mandatului și persoana condamnatului.
Persoanele private de libertate cu ocazia primirii în penitenciar sunt obligate să se supună ampretării, fotografierii și prelevării de probe biologice, precum și ori de câte ori este nevoie, mai ales când fizionomia se schimbă datorită vârstei sau purtării coafurii sau bărbii în alt mod decât cel inițial.
În penitenciar sunt amenajate în apropierea intrării în zona de deținere puncte de primire care asigură condițiile necesare unei bune identificări, prelucrării sanitare, vizitei medicale sumare, separației după principiile legate, precum și dreptul la informare. În aceste puncte de primire deținuții aduși de organele de poliție sunt identificați, după care urmează vizita medicală, care are ca scop verificarea stării generale, apoi se realizează îmbăierea și echiparea cu lenjerie curată și aseptică, depozitarea lucrurilor personale la magazia condamnaților, realizarea bărbieritului și tunsul în maniera dorită de deținut, informarea cu drepturile ce le au deținuții, obligațiile și interdicțiile, înmânarea unui plic pentru anunțarea familiei sau crearea posibilității de a telefona.
Cu ocazia intrării în penitenciar se efectuează percheziția individuală completă, pentru a se ridica de la condamnați bunurile ce nu pot rămâne asupra lor (obiecte ce ar putea fi folosite la agresiunea personalului sau la autoagresiune, valori și bani, băuturi alcoolice, droguri, etc ). Percheziția corporală se realizează de persoane de același sex cu condamnatul și în încăperi destinate special pentru a oferi discreția necesară.
Administrația Națională a Penitenciarelor a creat și utilizează în prezent sisteme informatizate, precum și programe de gestiune a datelor referitoare la persoanele condamnate, pentru realizarea scopului pedepsei, precum și activităților de cercetare penologică și criminologică, pentru stabilirea celor mai adecvate măsuri de aplicare a regimurilor legale.
Datele cu caracter intră sub incidența legii privind protecția unor astfel de date, ele neputând fi folosite pentru dezvăluire sau acces neautorizat.
Prevederile Codului Penal, Codului de Procedură Penală, Legea executării b#%l!^+a?pedepsei, Regulamentul de aplicare al acesteia, Legea cu privire la liberul acces la informațiile de interes public, Regulamentul de ordine interioară se vor pune la dispoziția condamnaților în limba română sau în limba pe care o cunosc pentru a fi în măsură să cunoască obligațiile și interdicțiile, precum și facilitățile și drepturile de care pot beneficia.
În funcție de rezultatul de personalitate și comportament al fiecărui condamnat, comisia pentru personalizarea regimului de executare a pedepselor private de libertate, prevăzute în art. 27 Legea 254/2013, stabilește regimul penitenciar ce se aplică deținutului, ținând seama și de celelalte prevederi legale.
Regimurile mai aspre presupun un control mai pronunțat și atent asupra tuturor activităților condamnatului, pentru a i se imprima deprinderea de conformare la regulile penitenciarului, prevederilor legale, dar și regulilor de bună cuviință, de bună purtate, de asumare a responsabilităților cu privire la viața sa și a celor din jur.
Prevederile legale obligă administrația să asigure pentru fiecare condamnat un pat individual, cu cazarmamentul și lenjeria aferentă, mijloacelor de informare și socio-educative. De asemenea administrația este obligată să asigure ventilația și aerisirea încăperilor, apa potabilă pentru băut și apa caldă pentru spălat, obiecte sanitare suficiente pentru satisfacerea nevoilor fiziologice ori de câte ori este necesar, în condiții de intimitate.
Hrănirea condamnaților se realizează în conformitate cu normele de igienă, prepararea și distribuirea, numărului de calorii și regimul alimentar, stabilit prin Hotărâre de Guvern.
Cu privire la hrănire, Regula nr. 20 (1) din cadrul Regulilor Penitenciare Europene prevede: orice deținut trebuie să primească de la administrație, la orele obișnuite o hrană de bună calitate, bine preparată și servită având o valoare nutritivă suficientă pentru menținerea sănătății și a forțelor sale, iar Regula nr. 87 prevede: în cadrul limitelor compatibile cu buna ordine a instituției, deținuții nejudecați pot, dacă dovedesc acest lucru, să aibă mâncare procurată pe propria cheltuială din exterior, fie prin administrație, fie prin familie sau prieteni.
Ca toate ființele umane, ca cetățeni cu drepturi prevăzute în Constituție, condamnații au drepturi, dar și obligații pe care le pot exercita, deoarece penitenciarele funcționează în virtutea legii, nu în afara ei. Drepturile pe care condamnații le au pe timpul executării pedepselor sunt limitate de prevederile legale, de regimul de executare a pedepsei, de natura pedepsei ce i s-a aplicat de instanța de judecată. Cu prilejul intrării în închisoare, fiecare condamnat primește informații referitoare la regimul aplicat categoriei din care face parte, regulile ce trebuiesc respectate conform “Regulamentului de ordine interioară a penitenciarului”, drepturile și obligațiile ce-i revin, modul lor de exercitare, procedura de realizare a plângerilor în caz de limitare a exercitării acestora, în așa fel încât, condamnatul să se poată adapta cât mai ușor condițiilor vieții de penitenciar.
Exercitarea drepturilor persoanelor condamnate este prevăzută în art. 38 – 39 din Legea 254/2013, nimănui nefiindu-i permis să limiteze exercitarea acestor drepturi mai mult decât o face legea și Constituția.
În contextul îndeplinirii cerințelor raportului juridic de drept execuțional penal mai apar unele drepturi pentru condamnați, ce derivă din obligațiile administrației penitenciare. Aceste obligații creează condiții de viață, normalitate și îngrijire datorate de stat, care este obligat să-și asume întreținerea tuturor persoanelor care sunt în custodia sa, acestea neputând să se îngrijească material și financiar de propriile nevoi. Aceste obligații ale administrației se constituie pe de altă parte în drepturi pentru condamnați, ele fiind și garantate de prevederile legale.
Astfel, Legea privind executarea pedepselor, precum și Regulamentul de aplicare a Legii de executare a pedepselor 254/2013, stabilesc și alte drepturi decât cele enumerate astfel:
dreptul la hrană caldă de trei ori pe zi;
dreptul la odihnă și repaus săptămânal;
dreptul la plimbare a celor care nu desfășoară activități în aer liber;
dreptul de a intra în contact cu avocatul său angajat sau numit din oficiu;
dreptul de a se plânge împotriva încălcării prevederilor legale.
Pentru asigurarea drepturilor condamnaților în afara existenței instituției judecătorului delegat cu executarea pedepselor, în penitenciare activează organizații neguvernamentale care au ca scop protejarea drepturilor omului și care pot lua contact cu persoanele condamnate, prin acreditarea lor de către directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor.
Reprezentanții acestor organizații pot lua legătura cu persoanele condamnate în condiții de confidențialitate în ceea ce privește conținutul convorbirilor, vizita putând fi supravegheată vizual pentru protecție și securitatea membrilor organizației.
De obicei, constatarea abaterilor este în sarcina personalului administrației, care poate fi sesizat de către un condamnat, de orice persoană care își exercită atribuțiunile de serviciu în penitenciar sau de către vizitatori.
După constatarea abaterii se întocmește un raport de incident care se depune în 24 de ore la directorul așezământului. Procedura disciplinară poate fi declanșată numai cu aprobarea directorului, iar în cazul în care aceasta nu este aprobată, raportul de incident se clasează la dosarul penitenciar al condamnatului.
Din momentul declanșării procedurii se desemnează un funcționar anume destinat care aduce la cunoștința condamnatului despre începerea cercetării, se verifică cele înscrise în raport, după care în maximum trei zile se sesizează comisia de disciplină care analizează abaterea, ascultă pe condamnat și stabilește o măsură ce poate fi sancțiunea corespunzătoare sau exonerarea de răspundere. Sancțiunea stabilită se trece într-o hotărâre scrisă și se aduce de îndată la cunoștința condamnatului. Sancțiunea trebuie să țină seama de gravitatea abaterii, de persoana condamnatului, de abaterile săvârșite anterior, de atitudinea persoanei condamnate după săvârșirea abaterii și în timpul procedurii disciplinare ( art. 73 din Legea 254/2013).
Cei mai mulți dintre condamnați aleg calea executării pedepsei așa cum sunt stabilite regulile penitenciare, pentru a ieși din închisoare, respectiv, se conformează de voie ori nevoie la regimul impus, încearcă să obțină maximum de facilități pe care le oferă legea și regulamentul închisorii, cel puțin formal dovedesc celor care cer aceasta (personalului) că sunt pe calea spre reintegrare, participă la toate programele organizate de penitenciar, voluntari, biserică și organele de probațiune, participă la muncă oricât de grea li se pare aceasta, pentru a termina cât mai repede pedeapsa și a părăsi penitenciarul.
Paza și apărarea locurilor de deținere constituie o obligație legală a Ministerului Justiției, realizată prin intermediul unităților de penitenciare din subordinea Administrației Naționale a Penitenciarelor. În conformitate cu prevederile art. 16 din Legea 254/2013, Administrația Națională a Penitenciarelor are obligația de a lua măsurile necesare pentru ”siguranța penitenciarelor, precum și măsurile de pază, supraveghere, escortare, menținerea și restabilirea ordinii și disciplinei în rândul persoanelor condamnte la b#%l!^+a?pedepse privative de libertate și a persoanelor arestate preventiv, deținute în centrele de arestare preventivă sau în secțiile speciale din penitenciare”.
Aceste măsuri se aprobă printr-un regulament aprobat de ministrul Justiției, în conținutul căruia trebuie să se stabilească amenajările, dispozitivele, personalul și mijloacele necesare pentru supravegherea și controlul perimetrelor, spațiilor interioare și a căilor de acces, precum și mijloacele tehnice, armamentul, muniția, mijloacele de imobilizare și intervenție.
În cazul în care evenimentele negative produse de deținuți depășesc posibilitățile de intervenție a penitenciarelor ori ale Administrației Naționale a Penitenciarelor, prin producerea de tulburări grave ale ordinii și liniștii publice, care pot pune în pericol locurile de deținere, viața și sănătatea personalului, bunurile statului ori ale cetățenilor din localitățile de dispunere ale penitenciarelor, pe baza unor „planuri de cooperare”, întocmite înaintea perioadelor de criză, se poate apela la sprijinul forțelor Ministerului de Interne.
Paza penitenciarelor se face cu personal specializat, care folosește armament și muniție, precum și alte dispozitive și mijloace de închidere și blocare – mecanice sau electronice, iar personalul care execută astfel de misiuni este special instruit, iar serviciul se realizează neîntrerupt.
Supravegherea se realizează direct de către personal neînarmat, dotat cu mijloace de legătură și semnalizare, telefoane ori stații de emisie recepție, mijloace de imobilizare cum sunt cătușele și bastonul de cauciuc.
Pentru situații deosebite sunt organizate grupe de intervenție care sunt dotate cu mijloace speciale cum ar fi scuturi, căști, echipament de protejare, gaze lacrimogene, b#%l!^+a?precum și camere de filmat pentru a se proba modul de lucru și agresiunile b#%l!^+a?condamnaților.
2.4 SITUAȚII CRITICE DIN LOCURILE DE DEȚINERE ȘI INTERVENȚIA PENTRU STABILIREA ORDINII
Legea stabilește că regimurile de executare a pedepselor sunt întemeiate pe sistemul progresiv și regresiv, în sensul că persoana condamnată pe parcursul executării pedepsei poate traversa regimurile într-un sens sau celălalt, în raport de conduită sa și de îndeplinirea condițiilor legale.
Regimurile de detenție se diferențiază între ele, în primul rând prin gradul de limitare a posibilității de mișcare în cadrul programului zilnic, libertatea de a se putea deplasa în interiorul sau exteriorul penitenciarului condiționat fiind de situația juridică, starea de sănătate, vârsta, categoria în care au fost clasificați și conduita pe timpul executării efective a pedepsei. Conduita condamnatului este monitorizată permanent de supraveghetori, educatori, psihologi, asistenți sociali, consilieri de probațiune, medici și asistenți medicali, personal specializat în escortă și supraveghere, persoane care participă la activitatea morală educativă – preoți, profesori, instructori, învățători, etc.
Pentru stabilirea regimului de detenție ce urmează a fi aplicat unui condamnat, Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor private de libertate de la nivelul penitenciarului, trebuie să analizeze personalitatea fiecărui condamnat având în vederea:
Vârsta;
Durata pedepsei private de libertate;
Conduita persoanei condamnate inclusiv în alte pedepse anterioare;
Gradul de risc pentru penitenciar, pentru ceilalți condamnați și pentru personal;
Abilitățile necesare includerii într-un anumit program de educație sau de intervenție psihosocială; b#%l!^+a?
Dorința de a munci sau de a urma un curs de calificare;
Starea de sănătate.
Hotărârea de stabilirea a regimului de deținere devine executoriu:
La data expirării termenului de trei zile în care condamnatul a luat la cunoștință despre regimul aplicat nu a făcut plângere;
La data expirării termenului de trei zile de la comunicarea încheierii judecătorului delegat pentru executarea pedepselor;
La data pronunțării instanței de judecată având ca obiectiv contestația împotriva încheierii judecătorului delegat pentru executarea pedepselor în conformitate cu dispozițiile art. 25 din Legea 254/2013.
În conformitate cu prevederile art. 19 din Legea 254/2013 aceste regimuri sunt: de maximă siguranță, închis, semideschis și deschis.
Conform art. 20 alin. (3) din Legea executării pedepselor persoanele ce execută pedeapsa în regim penitenciar de maximă siguranță sunt supuse unor măsuri stricte de pază, supraveghere și escortă, sunt cazate de regulă, individual, prestează muncă și desfășoară activitățile educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică și asistență socială în grupuri mici, în spații anume stabilite în interiorul penitenciarului, sub supraveghere continuă.
Ca urmare a conduitei persoanei ori ținându-se seama de natura și de modul de comitere a infracțiunii, sau de criteriul vârstei, persoanele condamnate la pedeapsa detențiunii pe viață sau la închisoare mai mare de 15 ani, pot fi incluse în regim de detenție cu un grad imediat inferior.
Programul zilnic este riguros și cuprinde activități de curățenie, munca, servitul mâncării, plimbarea în aer liber, activități educative, controale medicale la nevoie, somn.
Regimul de maximă siguranță nu se aplică unor categorii de condamnați care pe de o parte pot fi păziți, escortați și supravegheați în condiții obișnuite, ori care din cauza vârstei sau situației în care se află sunt scutiți legal de acest regim, astfel:
Bărbații care au împlinit vârsta de 60 de ani și femeile care au împlinit vârsta de 55 de ani; b#%l!^+a?
Femeile însărcinate care au în grijă un copil în vârstă de până la un an;
Minorii;
Persoanele încadrate în gradul I de invaliditate, precum și cele cu afecțiuni locomotorii grave.
Regimul penitenciar închis este regimul obișnuite de închisoare, mai ușor decât cel de maximă siguranță, ce presupune executarea pedepsei în comun, folosirea la muncă în exterior, în industrie sau agricultură, cu supraveghere și pază.
Art. 19 din Hotărârea de Guvern, 1897 din 2006, prevede:
Programul zilnic cuprinde totalitatea activităților desfășurate cu persoane private de libertate în cursul unei zile.
Programul zilnic este diferențiat în raport de regimul de executare, vârsta, starea de sănătate, folosirea la activități productive, ori de altă natură, anotimp, precum și în raport de zile de repaus.
Art. 20 Conținutul programului zilnic
În programul zilnic este stipulat, pe ore, timpul de muncă, timpul aflat la dispoziția persoanei private de libertate și cel de odihnă, precum și timpul destinat desfășurării activităților administrativ gospodărești, de curățenie, igienă, de plimbare, de instruire școlară și formare profesională, activităților educative, religioase, sportive, de recreere și de exercitare a unor drepturi.
Pentru persoanele private de libertate bolnave, internate.
Aceste persoane pot fi incluse într-un regim inferior de severitate – semideschis.
Mergând pe ideea progresivității în aplicarea regimului, Legea de executare a pedepselor instituie și regimul semideschis.
În mod obișnuit acest regim se va aplica celor care execută pedepse cu închisoare mai mare de un an dar mai mici de cinci ani, conform art. 23 din Legea executării pedepselor.
Dintre cei care execută pedeapsa aplicat în sistem închis, se poat selecționa condamnați pentru sistemul semideschis dacă îndeplinesc cumulativ unele criterii, astfel: b#%l!^+a?
Nu au comis abateri disciplinare;
Au participat în mod constant și au manifestat interese față de programele organizate și desfășurate de administrația așezământului de detenție;
Au fost stăruitori în munca depusă;
Au vârsta de cel puțin 21 de ani, au menținut legătura cu familia și au o stare buna de sănătate fizică și mintală;
Manifestă o atitudine de regret față de victimă, faptă săvârșită și consecințele acesteia;
Nu execută pedepse pentru infracțiuni contra siguranței statului, infracțiuni de omor deosebit de grav, evadare, incest, infracțiune privitoare la viața sexuală care au avut ca victimă un minor, infracțiuni contra păcii și omenirii ori au în antecedente asemenea fapte.
Cel mai permisiv regim este cel deschis, conform art. 24 din Legea executării pedepselor.
Conform art. 26 din Legea 254/2013 schimbarea regimului de executare a pedepselor private de libertate se dispune de judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, la cererea persoanei condamnate sau la sesizarea comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor private de libertate.
Siguranța penitenciarelor în Legea 254/2013, prevede:
ART. 15
Condiții generale
(1) Siguranța deținerii se referă la totalitatea activităților desfășurate de administrația penitenciarului în scopul impunerii unor restricții în ceea ce privește libertatea de mișcare a deținuților, astfel încât să prevină săvârșirea de noi infracțiuni, să fie împiedicată sustragerea lor de la executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate, precum și pentru protejarea vieții, integrității corporale și sănătății acestora, a personalului locului de deținere și a oricăror altor persoane.
(2) Activitățile desfășurate de administrația penitenciarului pentru realizarea siguranței deținerii constau în luarea măsurilor de pază, escortare, însoțire și supraveghere, în scopul menținerii ordinii și disciplinei în rândul deținuților. b#%l!^+a?
(3) Măsurile necesare pentru siguranța penitenciarelor se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al ministrului justiției.
(4) Penitenciarele dispun de amenajările, dispozitivele, personalul și mijloacele tehnice necesare pentru supravegherea și controlul perimetrelor, spațiilor interioare și căilor de acces, precum și de armamentul și muniția necesare.
(5) În cazul manifestărilor care tulbură ordinea și liniștea publică din cadrul penitenciarelor sau pun în pericol viața ori integritatea corporală a persoanelor sau securitatea bunurilor și care depășesc posibilitățile de intervenție ale Administrației Naționale a Penitenciarelor, Ministerul Afacerilor Interne acordă, la solicitare, sprijinul necesar.
ART. 16
Utilizarea mijloacelor de imobilizare
(1) Folosirea cătușelor sau a altor mijloace de imobilizare nu este permisă decât în situații în care alte măsuri de menținere a ordinii și disciplinei în rândul deținuților nu au dat rezultate în una dintre următoarele situații:
a) pentru a împiedica evadarea în timpul deplasării deținuților;
b) pentru a proteja deținuții de autovătămare sau pentru a preveni vătămarea altor persoane ori producerea de pagube;
c) pentru restabilirea ordinii și disciplinei, ca urmare a opunerii sau împotrivirii deținuților la o dispoziție a organelor judiciare sau personalului locului de deținere.
(2) Mijloacele de imobilizare ce pot fi folosite în scopul prevăzut la alin. (1) se stabilesc prin regulamentul prevăzut la art. 15 alin. (3).
(3) Folosirea mijloacelor de imobilizare este permisă numai pe durata pentru care aceasta este strict necesară.
(4) Folosirea mijloacelor de imobilizare se face gradual, fără a depăși nevoile reale de b#%l!^+a?imobilizare a deținuților, și încetează de îndată ce scopul intervenției a fost realizat.
(5) Utilizarea mijloacelor de imobilizare trebuie autorizată în prealabil de către directorul penitenciarului, cu excepția cazurilor în care urgența nu permite acest lucru, situație care este de îndată adusă la cunoștința directorului.
(6) Organele judiciare apreciază cu privire la aplicarea, menținerea sau îndepărtarea mijloacelor de imobilizare, pe durata prezenței deținuților în fața acestora.
ART. 21
Portul armelor de foc
(1) Portul și uzul armelor de foc sau al altor arme neletale este permis personalului care asigură paza penitenciarelor sau execută misiuni de pază și escortare a deținuților în afara penitenciarelor, în cazurile și condițiile prevăzute de lege.
(2) Portul și uzul armelor de foc sau al altor arme neletale este interzis în sectorul de deținere, astfel cum este definit prin regulamentul de aplicare a prezentei legi, cu excepția unor incidente critice definite în regulamentul prevăzut la art. 15 alin. (3), cazuri în care se delimitează vizibil un perimetru interior.
(3) În îndeplinirea atribuțiilor ce îi revin, personalul din penitenciare poate folosi mijloacele tehnice din dotare, în condițiile legii.
ART. 24
Deținuții care prezintă risc
Deținuților care prezintă risc pentru siguranța penitenciarului li se aplică măsuri de pază, supraveghere și escortare sporite, fără a le fi afectate drepturile prevăzute de prezenta lege.
b#%l!^+a?
CAPITOLUL III STUDIU DE CAZ – PENITENCIARUL JILAVA
3.1 Scurt istoric
Fortificațiile construite între 1884 – 1895 au devenit operative în 1900.
Proiectarea și execuția lucrărilor au fost coordonate de generalul belgian Brialmont și de maiorul Prusach, doi dintre cei mai reputați specialiști ai vremii.
Lungă de 70 de km, centura de forturi era compusă din 18 bastioane și tot atâtea baterii intermediare de artilerie. La zidărie s-au folosit cărămizi ultradure tip „Tonola”. b#%l!^+a? Fiecare fort era dotat cu 8-10 guri de foc de mare calibru. „Craterele” care se mai văd sunt urmele lăcașurilor în care erau amplasate piesele de artilerie: obuziare Hotchkiss și tunuri Grusson, de ultimă generație, fabricate în Franța și Germania.
Ansamblul era atât de solid, încât regele Carol I a avut curaj să stea sub cupola principală a fortului Jilava atunci când s-a tras cu tunul asupra ei, ca să i se verifice rezistența. Întregul sistem de fortificații era deservit de 33.000 de militari.
Materialele militare erau aduse pe o rețea rutieră și de cale ferată special construite, care și acum constituie linia de centură a Capitalei.?
Fortul de la Jilava a fost folosit, încă de la început, și ca închisoare militară . după răscoala din 1907, acolo au fost încarcerate căpeteniile „razmeritei”.
În perioada interbelică a servit drept penitenciar de maximă siguranță, în care au fost închiși legionarii.
Când aceștia au ajuns temporar la putere, tot acolo i-au înghesuit pe funcționarii publici considerați incomozi , masacrați apoi în iarna anului 1940.
După alți câtți ani, au venit la putere comuniștii, iar Jilava a devenit una dintre cele mai cumplite pușcării politice. Celulele de la „neagra” se aflau sunb pământ la 8-10 m adâncime, iar deținuții erau ținuți în beznă, umezeală și frig.
Acum, fortul Jilava adăpostește câteva depozite și magazii, anexe la penitenciarul Jilava, penitenciar ce se bucură de o imagine pătată de atrocitățile regimului comunist, de regimul deținuților politici și de evenimentele revoluției din decembrie 1989, nu puțini sunt cei care oripilează pe loc la auzul „Pușcăria Jilava”, dar și mai puțini sunt cei care știu că, odată cu trecerea anilor, Penitenciarul București Jilava a devenit mai mult decât un simplu penitenciar, este un centru de detenție activ implict în instruirea, educarea, reeducarea, recuperarea și reintegrarea socială a persoanelor private de libertate.
b#%l!^+a?
3.2 Structura organizatorică
Organigrama penitenciarului București Jilava
b#%l!^+a?
Judecător delegat
Odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 275 din 4 iulie 2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal a luat naștere instituția judecătorului delegat pentru executarea pedepselor private de libertate și cea a judecătorului delegat la compartimentul de executare penală.
La nivelul penitenciarului București Jilava executarea pedepselor sedesfășoară sub supravegherea, controlul și autoritatea judecătorului delegat.
Mișcarea sindicală
Apariția Legii nr. 293/2004 privind statutul fucnționarilor publici cu statutul special din Administrația Națională a Penitenciarelor, a creat un cadru legal necesar înființării și funcționării organizațiilor sindicale.
Astfel, la art. 35, se precizează faptul că:
Pentru apărarea intereselor profesionale, economice, sociale și culturale, personalul din sistemul administrației penitenciare are dreptul la asocierea sindicală sau în alte organizații profesionale, dreptul la grevă, precum și la libertatea întrunirilor, cu condiția asigurării a cel puțin unei treimi din activitate și grantării drepturilor deținuților și a siguranței locurilor de dețenție.
În virtutea Legii, Administrației Națională a Penitenciarelor a încheiat cu organizațiile sindicale reprezentative ale funcționarilor publici cu statutul special, la solicitarea acestora, un acord colectiv privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici ci statut special care cuprinde măsuri referitoare la:
Construirea și folosirea fondurilor destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de b#%l!^+a?muncă;
Sănătatea și securitatea în muncă;
Programul zilnic de lucru;
Perfecționarea profesională;
Alte măsuri decât cele prevăzute de lege, referitoare la protecția celor aleși în organele de conducere ale organizațiilor sindicale.
3.3 Serviciul de siguranță în Penitenciarul București – Jilava
Serviciul de siguranță din cadrul Penitenciarului București Jilava prevede următoarele:
Organizarea și asigurarea pazei și supravegherii persoanelor private de libertate aflate în custodia Penitenciarului Jilava, în conformitate cu prevederile actelor normative în vigoare și cu reglementările internaționale în domeniu;
Organizează și asigură paza, apărarea și securitatea locului de deținere și controlul accesului;
Ia măsuri pentru prevenirea evenimentelor negative, creșterea siguranței unității și a misiunilor de executare, precum și pentru reducerea gradului de vulnerabilitate;
Personalul din cadrul Penitenciarului desfășoară activități de pregătire profesională;
Modernizarea sistemelor de pază și supraveghere de pe perimetru locului de deținere, a posturilor de control și a spațiilor de cazare;
Asigură cu personal dispozitivele de pază cu prilejul transferării deținuților și execută activități de transfer;
Asigură escorta, paza și supravegherea persoanelor private de libertate;
În anul 2013 a fost acordată o atenție deosebită organizării și efectuării misiunilor de escortă, însoțire, pază și supraveghere a deținuților la instanțele de judecată, organelle de urmărire penală, punctele de lucru, spitalele din rețeaua Ministerului Sănătății Publice, a Ministerului Justiției precum și alte activități din exteriorul locului de deținere, vizând modul de repartizare a agenților și a mijloacelor destinate împlinirii misiunilor operative în deplină siguranță și în cele mai bune condiții. Aceste activități au fost realizate, în mediu, cu un număr de 70 de agenți din sectorul operativ, din care 15 la instanțele de judecată și organele de urmărire penală și 55 la punctele de lucru. b#%l!^+a?
În data de 20.01.2013, în jurul orei 06:00, s-a constat părăsirea punctului de lucru exterior „DECANTOR”, de către deținutul Dumitru Laurențiu Adrian, fiid capturat ulterior în jurul orei 17:30, de către personalul penitenciarului.
În postul de control nr. 1, în data de 03.12.2013, asupra agentului de penitenciar Draghici Gabriela, s-a găsit un telefon mobil marca Digi, fiind declanșată procedura de cercetare disciplinară, specifică evenimentului.
În data de 17.12.2013, deținutul Olteanu Florentin, a părăsit punctul de lucru ”COM-AGRA”, în jurul orei 20:38, fiind prins ulterior în jurul orei 07:30, de către lucrătorii Poliției Voluntari.
Pe parcursul anului 2013 a fost acordată o atenție deosebită organizării activităților de însoțire și supraveghere a deținuților, permanent acordând o atenție deosebită la modul de repartizare a agenților în vederea implinirii misiunilor în deplină siguranță și în cele mai bune condiții, dar și întocmirii documentelor de răspuns către Administrația Națională a Penitenciarelor, către diferite instituții publice, familii ale deținuților.
3.4 Prevenirea criminalității în mediul Penitenciar București Jilava
În conformitate cu prevederile legale în vigoare, Biroul Prevenirea Criminalității în mediul Penitenciar din cadrul Penitenciarului București Jilava și-a desfășurat activitatea pe parcursul anului 2013 în scopul îndeplinirii următoarelor obiective:
Identificarea și prevenirea acțiunilor specifice criminalității, criminalității organizate, terorismului și corupției, a faptelor și evenimentelor cu consecințe periculoase pentru siguranța detenției;
Identificarea și prevenirea faptelor, situațiilor și a împrejurorilor de nerespectare de către personalul unității a drepturilor deținuților, a actelor de corupție sau a altor încălcări de lege;
Identificarea unor persoane aflate în detenție care intenționează organizarea unor acțiuni violente îndreptate împortiva personalului A.N.P.;
Informarea directorului penitenciarului cu privire la existența unor indicii referitoare la săvârșirea de infracțiuni de către deținuți, precum și de săvârșirea de abateri disciplinare sau infracțiuni de către personalul unității. b#%l!^+a?
3.5 Sentință civilă – Sancțiune disciplinară Penitenciarul București – Jilava
Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul G. M. S. în contradictoriu cu pârâții ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR, COMISIA DE DISCIPLINĂ DIN CADRUL ADMINISTRAȚIEI NAȚIONALE A PENITENCIARELOR, PENITENCIARUL BUCUREȘTI JILAVA.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 14 octombrie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea ședinței publice de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care Curtea a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, 21 octombrie 2009, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la data de 6 martie 2009, precizată ulterior, reclamantul G. M. S. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR, COMISIA DE DISCIPLINĂ DIN CADRUL ADMINISTRAȚIEI NAȚIONALE A PENITENCIARELOR și PENITENCIARUL BUCUREȘTI JILAVA, anularea Deciziei nr. 558 din 10.10.2008 a directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor, prin care reclamantul a fost sancționat disciplinar cu diminuarea drepturilor salariale corespunzătoare funcției ocupate cu 5% pe o lună, cu obligarea Penitenciarului București Jilava sa-i plătească suma de 112 lei reprezentând cota de 5% reținută ca urmare a deciziei 558/10.10.2008, suma de 462 de lei b#%l!^+a?reprezentând echivalentul procentului de 25% cu care a fost diminuat premiul anual al reclamantului pe anul 2008, precum și la plata de daune morale de câte 6 lei fiecare pârât, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii sale, reclamantul a invocat, ca aspecte de nelegalitate a deciziei, emiterea acestei cu încălcarea art. 63 alineat 4 din Legea nr. 293/2004, fiind depășit termenul de 60 de zile în care se putea aplica sancțiunea disciplinară, arătând că așa zisa abatere disciplinară a fost sesizată în data de 06.08.2008 iar sancțiunea disciplinară a fost aplicată prin decizia 558/10.10.2008, deci cu încălcarea termenului legal de 60 de zile.
De asemenea, Decizia nr. 558/10.10.2008 este lovită de nulitate absolută deoarece aceasta nu conține elementele obligatorii prevăzute de art. 33 alin. 2 din Ordinul Ministrului Justiției nr. 2856/C/2004 („Regulamentul privind modul de constituire,organizare și desfășurare a activității comisiilor de disciplină din Administrația Națională a Penitenciarelor și unitățile subordonate"- publicat în Monitorul Oficial al României nr.1099 din 25 O. 2004, cu modificările și completările ulterioare), texte care prevede, sub sancțiunea nulității absolute, cerințele minime care trebuiau cuprinse în mod obligatoriu în actul administrativ de sancționare, anume
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
b) precizarea prevederilor din procesul-verbal al comisiei de disciplină ;
c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de funcționarul public
în timpul cercetării disciplinare prealabile ;
d) în temeiul legal în baza căreia sancțiunea disciplinară se aplică ;
e) termenul în care sancțiunea disciplinară poate fi contestată ;
f) instanța competentă la care actul administrativ prin care s-a dispus sancțiunea disciplinară poate fi contestat.
Astfel, arată reclamantul, descrierea unei fapte presupune relatarea cât mai detaliată a acelei întâmplări, fiind absolut obligatorie menționarea datei și a orei la care a avut loc întâmplarea respectivă. Orice faptă trebuie corect individualizată și mărginită în timp, pentru a fi evitate erorile, neînțelegerile, abuzurile precum și pentru dovedirea și probarea faptei respective. Decizia contestată nu conține descrierea faptei, ci numai concluziile dorite de către anumite persoane, nu conține locul și data în care aceasta s-a produs, fiind deci inexistentă în timp și spațiu. De asemenea, Decizia nr. 558/10.10.2008 nu conține precizarea prevederilor din procesul-verbal al comisiei de disciplină, lipsa acestei precizări atrăgând nulitatea absolută a deciziei menționate și nici motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de funcționarul public în timpul cercetării b#%l!^+a?disciplinare prealabile, absență sancționată de asemenea cu nulitatea absolută.
Totodată, au fost încălcate prevederile art. 22 alin. 1 litera a din O.M.J. nr. 2856/C/2004, comisia de disciplină nefiind sesizată de către persoana competentă (conducătorul unității) ci de către directorul general al A.N.P, domnul comisar șef de penitenciare E. J.; potrivit raporturilor de serviciu ale reclamantului (subordonat directorului adjunct pentru siguranța deținerii și directorului penitenciarului), conform art.22 al. 1 litera a din O.M.J.2856/D. comisia de disciplină trebuia sesizată de către conducătorul unității în cadrul căreia reclamantul își desfășoară activitatea (directorul Penitenciarului București Jilava, domnul comisar șef de penitenciare T. E.) și nu de către directorul general al A.N.P.
Prin urmare, s-a ajuns în situația incredibilă, inacceptabilă și incompatibilă ca directorul general al A.N.P, domnul comisar șef E. J. să fie atât reclamant (deci parte) cât și judecător (în calitate de persoană competentă să stabilească și să aplice sancțiunea disciplinară). Persoana competentă să aplice sancțiunea disciplinară trebuie să fie obiectivă și imparțială deoarece aceasta poate, în temeiul art. 33 alin. 4 din O.M.J. nr. 2856/C/2004, să aplice o sancțiune mai ușoară decât cea propusă de comisia de disciplină.
Cu privire la starea de fapt în raport de care s-a reținut în sarcina reclamantului săvârșirea de abateri disciplinare, acesta arată că în data de 06.08.2008 a intrat în serviciu la ora 08:00 iar efectuarea percheziției s-a făcut la ora 15:30 (între ora 08 :00- 15:30 în programul orar al deținuților clasificați în ,,regim deschis" nefiind planificat programul administrativ, acesta efectuându-se la alte ore expres prevăzute în programul orar), aceasta fiind coordonată de către o echipă formată din 5 ofițeri din cadrul Direcției Siguranța Deținerii și Regim Penitenciar din A.N.P. împreună cu directorul penitenciarului, domnul comisar șef T. E.. Prin urmare, în mod cu totul eronat comisia de disciplină a ajuns la concluzia că reclamantul nu a respectat programul zilnic aprobat în privința menținerii stării de curățenie, precum și faptul că a dat dovadă de superficialitate și lipsă de implicare în asigurarea și menținerea unei stări administrativ gospodărești corespunzătoare.
Șeful de tură, post pe care îl ocupa reclamantul, nu are nici un program anume stabilit în ceea ce privește executarea serviciului, deoarece multitudinea atribuțiilor acestuia precum și imposibilitatea anticipării și prevederii producerii unor fapte sau evenimente generate sau produse de către persoanele private de libertate nu se pot încadra într-un program orar stabilit cu anticipație. Stabilirea unui program orar pentru activitățile pe care ar trebui să le desfășoare șeful de tură ar conduce la constatarea că cele 12 ore de serviciu sunt insuficiente pentru includerea tuturor activităților în program.
b#%l!^+a? Persoana competentă ce are atribuții legale în inspectarea și controlul celor specificate în raportul comisiei de disciplină este medicul și nu ofițerii din cadrul D.S.D.R.P.
Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei în data de 2 septembrie 2009, pârâta ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR a solicitat instanței respingerea acțiunii reclamantului ca nefondată, arătând că în mod eronat afirmă reclamantul că aplicarea sancțiunii ar fi nelegală în raport cu dispozițiile alin. (4) al art. 63 din Legea nr. 293/2004, cu modificările și completările ulterioare, care stipulează următoarele: „Sancțiunea disciplinară se aplică în maximum 60 de zile calendaristice de la sesizarea abaterii, dar nu mai târziu de un an de la data comiterii faptei", întrucât momentul sesizării existenței abaterii este data sesizării comisiei de disciplină, respectiv 14.08.2008, iar sancțiunea i-a fost aplicată de către directorul general al ANP la data de 10.10.2008, deci în interiorul termenului de 60 de zile stabilit de lege și în mai puțin de un an de la data săvârșirii faptei.
De asemenea, arată pârâta, sunt eronate și celelalte susțineri ale reclamantului, care nu dorește altceva decât să inducă în eroare instanța de judecată, în vederea obținerii anulării deciziei de sancționare, decizia a cărei anulare se solicită fiind emisă cu îndeplinirea tuturor cerințelor minime prevăzute de P. nr.(…)C/2004.
În mod greșit afirmă reclamantul că directorul general al ANP nu ar avea competența de a sesiza comisia, având în vedere prevederile art. 11 alin. (2) din HG nr. 1849 din 28 octombrie 2004 privind organizarea, funcționarea și atribuțiile Administrației Naționale a Penitenciarelor, modificată și completată, text potrivit căruia „(2) Directorii unităților subordonate Administrației Naționale a Penitenciarelor sunt numiți prin ordin al ministrului justiției, la propunerea directorului general, cu excepția magistraților detașați, a căror detașare se dispune de către Consiliul Superior al Magistraturii, la propunerea ministrului justiției. Directorii adjuncți și personalul cu funcții de conducere sunt numiți de către directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor, la propunerea directorilor generali adjuncți care coordonează domeniul de activitate, iar personalul de execuție – funcționari publici cu statut special și personal încadrat cu contract de muncă. de către directorii unităților."
Prin urmare, directorul general al ANP fiind cel care numește personalul cu funcții de conducere din cadrul unităților subordonate, este legal și firesc să poată propune și sancționarea lui, cu atât mai mult cu cât cel care numește este și cei care eliberează din funcție, deci poate dispune chiar mai mult decât o simplă sesizare a comisiei de disciplină.
Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei în data de 23 octombrie 2009, b#%l!^+a?pârâtul PENITENCIARUL BUCUREȘTI – JILAVA a solicitat instanței respingerea acțiunii ca nefondată, apărările acestuia fiind identice cu cele ale pârâtei Administrația Națională a Penitenciarelor.
Examinând acțiunea prin prisma actelor dosarului și a reglementărilor legale aplicabile, Curtea reține următoarele:
1. Prin Decizia nr. 558/10.10.2008 emisă de Directorul General al Administrației Naționale a Penitenciarelor (f. 13), reclamantul a fost sancționat disciplinar cu „diminuarea drepturilor salariale corespunzătoare funcției ocupate cu 5%, pe o perioadă de o lună”” pentru „neglijență și superficialitate manifestată în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, a dispozițiilor legale sau a celor primite de la șefii ierarhici ori de la autoritățile anume abilitate prin lege”.
În fapt, se arată în decizia de sancționare „ofițerul se face vinovat de superficialitate și lipsă de implicare în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, în special în ceea ce privește asigurarea și menținerea unei stări administrativ – gospodărești corespunzătoare la nivelul unității și coordonarea deficitară a personalului din subordine. În formularea concluziilor comisiei de disciplină au fost avute în vedere prevederile fișei cadru privind îndatoririle generale și specifice ale șefului de tură, așa cum au fost statuate prin decizia Directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor nr. 327 din 12.03.2002, materiale probatorii obținute de la Direcția Inspecție Penitenciară și discuția avută cu ocazia audierii domnului inspector principal M. S. G. și consemnată în procesul verbal nr. (…) din 22.08.2008.
Prin procesul verbal nr. (…) din 12.09.2008, comisia de disciplină, în unanimitate, a reținut în sarcina domnului inspector principal M. S. G. un grad de vinovăție concretizat în săvârșirea abaterilor prevăzute la art. 61 lit. b și p, cu trimitere la art. 46 lit. d și e din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcționarilor publici din Administrația Națională a Penitenciarelor, cu modificările și completările ulterioare”.
2. La baza aplicării acestei sancțiuni a stat Referatul Comisiei de Disciplină nr. (…)/23.09.2008 (f. 16), care a reținut în sarcina reclamantului următoarele abateri disciplinare „superficialitate și lipsă de implicare în executarea atribuțiunilor de serviciu, conform îndatoririlor specifice menționate în fișa postului, care prevăd menținerea ordinii și stării de curățenie în incinta așezământului de deținere”, respectiv „nerespectarea programului zilnic aprobat în privința menținerii stării de curățenie în incinta locului de deținere”, fapte pe care Comisia de Disciplină le-a apreciat ca întrunind elementele b#%l!^+a?constitutive ale abaterii disciplinare prevăzută de art. 61 lit. b din Legea nr. 293/2004.
Art. 61 lit. b din legea susmenționată prevede că este abatere disciplinară „neglijența și superficialitatea manifestată în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, a dispozițiilor legale sau a celor primite de la șefii ierarhici ori de la autoritățile anume abilitate de lege”.
3. Primul motiv de nelegalitate invocat de reclamant se referă la tardivitatea aplicării sancțiunii, în raport de prevederile art. 63 alin. 4 din Legea nr. 293/2004.
Potrivit acestui text, „Sancțiunea disciplinară se aplică în maximum 60 de zile calendaristice de la sesizarea abaterii, dar nu mai târziu de un an de la data comiterii faptei”.
Curtea apreciază ca neîntemeiat acest motiv de nelegalitate, observând că termenul de 60 de zile a început să curgă la data de 14 august 2008, data sesizării comisiei de disciplină, astfel că aplicarea sancțiunii la data de 10.10.2008 apare ca fiind realizată în termenul legal.
4. Al doilea motiv de nelegalitate a deciziei de sancționare, invocat de reclamant vizează nerespectarea dispozițiilor art. 33 alin. 2 din Ordinul nr. 2856/C din 29 octombrie 2004 al Ministrului Justiției, relativ la mențiunile obligatorii ale actului de sancționare.
Potrivit art. 66 alin. 1 din Legea nr. 293/2004, „Sancțiunea disciplinară se aplică prin decizie scrisă, emisă potrivit competențelor prevăzute la art. 64 alin. (1) și art. 65, care se comunică funcționarului public cu statut special sancționat în termen de 5 zile de la data emiterii deciziei”.
Textul nu cuprinde nicio reglementare derogatorie cu privire la conținutul deciziei de sancționare, fiind, prin urmare, aplicabile, potrivit art. 81 din Legea nr. 293/2004, prevederile cuprinse în legislația muncii”.
Or, în raport de această împrejurare, Curtea reține neobservarea de către pârâtă, la aplicarea sancțiunii, a rigorilor impuse de art. 268 alin. 2 din Legea nr. 53/2003, text aplicabil după cum s-a arătat mai sus, în privința mențiunilor obligatorii din cuprinsul dispoziției de sancționare, sub sancțiunea nulității.
Potrivit acestui text, în forma în vigoare la momentul sancționării reclamantului, „Sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară; b#%l!^+a?
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat;
c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 267 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea;
d) temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică;
e) termenul în care sancțiunea poate fi contestată;
f) instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată”.
În asigurarea acelorași rigori prevăzute de legislația muncii, art. 33 alin. 2 din Ordinul nr. 2856/C din 29 octombrie 2004 al Ministrului Justiției, pentru aprobarea Regulamentului privind modul de constituire, organizare și desfășurare a activității comisiilor de disciplină din Administrația Națională a Penitenciarelor și din unitățile subordonate, prevede, la rândul său, următoarele: „Sub sancțiunea nulității absolute, în actul administrativ prevăzut la alin. (1) se cuprind în mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
b) precizarea prevederilor din procesul-verbal al comisiei de disciplină;
c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de funcționarul public în timpul cercetării disciplinare prealabile;
d) temeiul legal în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică;
e) termenul în care sancțiunea disciplinară poate fi contestată;
f) instanța competentă la care actul administrativ prin care s-a dispus sancțiunea disciplinară poate fi contestat”.
5. După cum se poate lesne observa, nici referatul comisiei de disciplină din 10.10.2008 (f. 88), dar mai ales nici decizia de sancționare nu cuprind toate mențiunile impuse de lege sub sancțiunea nulității absolute, niciuna necuprinzând descrierea în concret, fie și pe scurt, a faptei imputate și a circumstanțelor săvârșirii acesteia, rezumându-se la redarea textului de lege care definește respectiva abatere disciplinară. b#%l!^+a?
6. De asemenea, cu toate că reclamantul a punctat apărările sale, cu prilejul audierii sale, fapt invocat de înșiși pârâți în contraargumentarea invocate nerespectări a dreptului reclamantului la apărare în fața comisiei de disciplină, decizia de sancționare nu cuprinde nici „motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile”, mențiune obligatorie potrivit art. 268 alin. 2 lit. c din C o d u l m u n c i i, sub sancțiunea nulității actului de sancționare.
Prin urmare, în lumina considerentelor ce preced, Curtea apreciază ca nelegală dispoziția de sancționare disciplinară a reclamantului, astfel că – în baza art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 268 alin. 2 lit. c din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, aplicabil potrivit art. 81 din Legea nr. 293/2004 și art. 33 alin.2 din Ordinul nr. 2856/C din 29 octombrie 2004 al Ministrului Justiției – va admite prezenta acțiune și va constata nulitatea absolută a deciziei de sancționare nr. 558/10.10.2008 și, implicit, a sancțiunii aplicate.
7. În înlăturarea sancțiunii aplicate, constând în diminuarea salariului, respectiv a celorlalte consecințe ale sancționării disciplinare, Curtea va obliga pârâtul Penitenciarul București – Jilava să achite reclamantului suma de 112 lei reprezentând echivalentul procentului de 5% cu care i-au fost diminuate nelegal drepturile salariale, precum și suma de 462 de lei reprezentând echivalentul procentului de 25% cu care a fost diminuat premiul anual al reclamantului pe anul 2008.
8. Apreciind că pârâții au produs reclamantului un prejudiciu moral constând în aplicarea unei sancțiuni nelegale, având în vedere caracterul infamant al oricărei sancțiuni, precum și sentimentul de nedreptate produs reclamantului prin această măsură, Curtea consideră că suma solicitată cu titlu de daune morale fiecăruia dintre pârâți, de câte 6 lei, este întru totul întemeiată, astfel că – în baza art. 18 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 – va obliga pârâții la plata acestor daune morale.
9. Întrucât reclamantul nu și-a probat cheltuielile de judecată solicitate, instanța va respinge ca nefondate pretențiile sale privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
b#%l!^+a?
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Admite în parte acțiunea formulată și precizată de reclamantul G. M. S., E.. în mun. B,(…), (…) B, . 1, etaj 3, . 24, sector 3, în contradictoriu cu pârâții ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR, cu sediul în mun. B,(…), sector 2, COMISIA DE DISCIPLINĂ DIN CADRUL ADMINISTRAȚIEI NAȚIONALE A PENITENCIARELOR, cu sediul în mun. B,(…), sector 2, și PENITENCIARUL BUCUREȘTI JILAVA, cu sediul în com. Jilava,(…), jud. I, și, în consecință:
Constată nulitatea absolută a deciziei de sancționare nr. 558/10.10.2008 și, implicit, a sancțiunii aplicate.
Obligă pârâtul Penitenciarul București – Jilava să achite reclamantului suma de 112 lei reprezentând echivalentul procentului de 5% cu care i-au fost diminuate nelegal drepturile salariale, precum și suma de 462 de lei reprezentând echivalentul procentului de 25% cu care a fost diminuat premiul anual al reclamantului pe anul 2008, în considerarea sancțiunii anulate de instanță.
Obligă pârâții ANP și Penitenciarul București Jilava să achite reclamantului câte 6 lei daune morale.
Respinge pretențiile reclamantului privind plata cheltuielilor de judecată. Definitivă. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 21 octombrie 2009.
b#%l!^+a?
CONCLUZII
Detenția pe viață a apărut ca urmare a revoluției din anul 1989, înlocuind pedeapsa cu moartea. Primul Decret – Lege nr. 6 din 7 ianuarie 1990 al Consiliului FSN s-a abolit pedeapsa cu moartea din legislația penală românească și s-a înlocuit cu pedeapsa detenției pe viață.
Potrivit dispoziției art. 2 al Decretului – Lege nr. 6/1990 toate reglementările privind pedeapsa cu moartea existente în legislația penală sunt considerate că se referă la pedeapsa detențiunii pe viață. În anul 1996 cu ocazia modificării unor prevederi ale codului penal, din Legea 140/1996, pedeapsa detențiunii pe viață s-a introdus în art. 54 în categoria pedepselor principale.
Conform Codului Penal actual pedeapsa detențiunii pe viață se aplică pentru crime contra persoanei, contra unității, contra vieții, contra libertății persoanei ți libertății sexuale, contra bunelor moravuri, contra patrimoniului, contra securității naționale, crime de terorism sau contra intereselor publice, crime de corupție, contra înfăptuirii justiției, crime de pericol public, respectiv cele privind criminalitatea organizată, contra siguranței circulației pe calea ferată, contra sănătății publice, a mediului înconjurător, la regimul armelor și munițiilor, contra capacității de apărare a țării.
Disciplina internă a penitenciarului este un mijloc de formare, modelare reeducare a condamnatului. Se încearcă acceptarea regulilor de disciplină de bunăvoie. Regulile de disciplină actuale evită „vexarea sistematică a condamnaților și se limitează la minimum indispensabil pentru menținerea ordinii și bunei organizații a vieții în colectivitate.”
Regulile de disciplină sunt instituite pe considerentul de a-l corija și disciplina pe condamnat cu ocazia executării pedepsei, dar și pentru a preveni dezordinarea și tentativele de evadare.
Răspunderea disciplinară nu exclude răspunderea civilă sau penală, astfel personalul administrației penitenciarului având obligația de a sesiza organelle de urmărire penală. Sistemul de recompensare și stimulare a condamnaților care dau dovezi de îndreptare reprezintă un ansamblu de măsuri care vizează încurajarea deținuților în eforturile lor de reeducare și reitegrare socială.
Într-o bună tradiție a sistemului progresiv, recompensele sunt foarte importante în economia regimului penitenciar. Sistemul de recompense și stimulare a condamnaților care dau dovezi de îndreptare reprezintă un ansamblu de măsuri care vizează încurajarea deținuților în eforturile lor de reeducare și reintegrare socială.
Aceste recompense se aplică deținuților care au o bună conduită și au dovedit stăruința în muncă și în cadrul activităților educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică și asistență socială, al instruirii școlare și al formării profesionale. Recompensele constau în: încredințarea unor responsabilități în cadrul activităților educative, culturale, terapeutice de consiliere psihologică, ridicarea unei sancțiuni disciplinare instituite anterior, suplimentarea drepturilor de vizită, permisiunea de ieșire din penitenciar pentru maxim 10 zile, dar nu mai mult de 30 de zile pe an.
b#%l!^+a?
BIBLIOGRAFIE
Chiș I., Chiș B. A., Drept execuțional penal, Ed. Universității Nicolae Titulescu, București, 2013
Muraru I., Tănăsescu S., Drept constituțional și instituții politice, Ed. Lumina Lex, 2001
Chiș I., Istoria închisorilor. Drept execuțional penal, Ed. Wolters Kluwer, București, 2010
Pascu I., Drept penal parte generală, Ed. Hamangiu, București, 2009
Hotca M. A., Noul cod penal și Codul penal anterior. Aspecte diferențiate și situații tranzitorii, Ed. Hamangiu, București, 2009
Diaconu Gh., Pedeapsa în drept penal, Ed. Lumina Lex, București, 2001
Chiș I., Instrumente de drept execuțional penal, Ed. A.N.I, București, 2005
Chiș I., Umanismul dreptului execuțional penal, București, 2008
Dima T., Drept penal parte generală, Vol II., Ed. Lumina Lex, București, 2005
Mitrache C., Mitrache Cristian, Drept Penal român, Parte generală, Ed. Universul Juridic, București, 2009
b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a?
BIBLIOGRAFIE
Chiș I., Chiș B. A., Drept execuțional penal, Ed. Universității Nicolae Titulescu, București, 2013
Muraru I., Tănăsescu S., Drept constituțional și instituții politice, Ed. Lumina Lex, 2001
Chiș I., Istoria închisorilor. Drept execuțional penal, Ed. Wolters Kluwer, București, 2010
Pascu I., Drept penal parte generală, Ed. Hamangiu, București, 2009
Hotca M. A., Noul cod penal și Codul penal anterior. Aspecte diferențiate și situații tranzitorii, Ed. Hamangiu, București, 2009
Diaconu Gh., Pedeapsa în drept penal, Ed. Lumina Lex, București, 2001
Chiș I., Instrumente de drept execuțional penal, Ed. A.N.I, București, 2005
Chiș I., Umanismul dreptului execuțional penal, București, 2008
Dima T., Drept penal parte generală, Vol II., Ed. Lumina Lex, București, 2005
Mitrache C., Mitrache Cristian, Drept Penal român, Parte generală, Ed. Universul Juridic, București, 2009
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Pastrarea Ordinei Si Disciplinei In Locurile de Detinere (ID: 128908)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.