PĂSTRAREA COMPETITIVIT Ăł II INDUSTRIEI [622904]

UNIVERSITATEA din CRAIOVA
FACULTATEA DE MECANIC Ă
Departamentul: INGINERIA ȘI MANAGEMENTUL
SISTEMELOR TEHNOLOGICE
DROBETA TURNU SEVERIN
Specializarea: Naviga Ńie și transport maritim și fluvial

PROIECT DE DIPLOM Ă

ROLUL POLITICII MARITIME INTEGRATE ÎN
PĂSTRAREA COMPETITIVIT Ăł II INDUSTRIEI
MARITIME EUROPENE

Coordonator știin Ńific:
prof. univ. dr. MAZILU MIRELA

Absolvent: [anonimizat] 2018 –

2

CUPRINS

pag.
REZUMAT …………………………………………… …………………………………………… ………3
ABSTRACT …………………………………………… …………………………………………… …….7
ANALIZA STADIULUI ACTUAL AL TEMEI …………….. ………………………………11
Capitolul 1. LOCUL INDUSTRIEI MARITIME ÎN ECONOMIA UNIUNII
EUROPENE …………………………………………… …………………………….13

Capitolul 2. PREZENTAREA POLITICII MARITIME INTEGRA TE (PMI)

2.1. Scurt istoric al adopt ării Politicii Maritime Integrate ……………… ……….19
2.2. Obiectivele Politicii Maritime Integrate ….. …………………………………….21
2.3. Con Ńinutul Politicii Maritime Integrate …………… ……………………………..24
2.3.1. Cre șterea albastr ă ………………………………………….. …………………24
2.3.2. Cunoa șterea mediului marin ………………………………………….. ……34
2.3.3. Planificarea spa Ńiului maritim ………………………………………….. ….38
2.3.4. Supravegherea maritim ă integrat ă ………………………………………..42
2.3.5. Strategiile privind bazinele maritime …………………………………….46

Capitolul 3. PĂSTRAREA ȘI CRE ȘTEREA COMPETITIVIT Ăł II
INDUSTRIEI MARITIME EUROPENE CU AJUTORUL PMI

3.1. Problema competitivit ăŃii ………………………………………… …………………..50
3.2. Strategii ale PMI în sprijinul cre șterii competitivit ăŃii
industriei maritime europene …………………. ……………………………………..53
3.3. Realiz ări ale industriei maritime europene …………… ………………………..63

CONCLUZII …………………………………………… …………………………………………… ….67
BIBLIOGRAFIE ……………………………………………. ………………………………………..69

3
REZUMAT

Continentul Europa poate fi considerat o peninsul ă fiind înconjurat de patru m ări:
Marea Mediteran ă, Marea Baltic ă, Marea Nordului și Marea Neagr ă; și de dou ă oceane:
Oceanul Atlantic și Oceanul Arctic. Acest continent are peste 70.000 de kilometri de
coast ă – mai mult decât alte mase mari terestre, cum ar f i Statele Unite sau Federa Ńia Rus ă.
De asemenea 23 din cele 28 de Ńă ri ale UE au ie șire la mare, iar peste jum ătate din
popula Ńia Europei locuie ște în regiunile maritime, generând aproape jum ătate din PIB-ul
UE.
Mai mult de dou ă treimi din grani Ńele UE sunt de coast ă și spa Ńiile maritime aflate
în jurisdic Ńia Statelor Membre sunt mai mari decât teritoriile terestre ale acestora. Prin
„teritoriile de peste m ări”, Europa este de asemenea prezent ă și în Marea Caraibelor,
Oceanul Indian și Oceanul Pacific. Aceast ă realitate geografic ă înseamn ă c ă Europa în
general, și Uniunea European ă în special, sunt puternic conectate cu mediul mari tim,
industria maritim ă ocupând o pondere însemnat ă în economia Uniunii Europene.
Definim industria maritim ă ca fiind acele sectoare ale economiei unei Ńă ri care sunt
legate de mediul maritim cum sunt: transportul nava l, construc Ńia de nave, pescuitul
oceanic, turismul în zonele de coast ă, exploatarea minier ă a fundului m ărilor și oceanelor
și serviciile auxiliare. În ultimele decenii s-au de zvoltat noi domenii ale industriei
maritime: acvacultura, energia reciclabil ă (prin instala Ńiile eoliene și de alt ă natur ă) și
biotehnologia marin ă.
Nivelul de dezvoltare și locul ocupat în prezent de aceste sectoare în eco nomia
Uniunii Europene sunt prezentate în primul capitol al lucr ării: Locul industriei maritime în
economia uniunii europene.
Pân ă la sfâr șitul secolului al XX-lea, politicile Uniunii Europe ne în domeniul
transportului maritim, industriei constructoare de nave, regiunilor costiere, pescuitului,
energiei din larg au fost dezvoltate separat. Princ ipiile unei bune guvern ări sugerau îns ă
nevoia unei politici maritime europene care s ă cuprind ă toate aspectele legate de m ări și
oceane.
La începutul acestui secol, Uniunea European ă a luat în considerare o nou ă
abordare în ceea ce prive ște administrarea m ărilor și oceanelor, care s ă nu pun ă accent
numai pe ce pot oamenii extrage din m ări și oceane, și nici o abordare care s ă priveasc ă

4 mările și oceanele din punct de vedere pur sectorial, ci un a care le prive ște ca pe un întreg.
Aceast ă nou ă abordare s-a sintetizat în enun Ńarea Politicii Maritime Integrate.
Legisla Ńia european ă (art. 3 din Directiva 2014/89/UE a Parlamentului E uropean și
a Consiliului UE din 23 iulie 2014 de stabilire a u nui cadru pentru amenajarea spa Ńiului
maritim) define ște politica maritim ă integrat ă (PMI) ca fiind „politica Uniunii care are ca
scop promovarea unui proces decizional coordonat și coerent pentru a maximiza
dezvoltarea durabil ă, cre șterea economic ă și coeziunea social ă a statelor membre, în
special în ceea ce prive ște regiunile costiere, insulare și ultraperiferice din Uniune, precum
și sectoarele maritime, prin politici coerente legat e de domeniul maritim și printr-o
cooperare interna Ńional ă relevant ă”
Politica Maritim ă Integrat ă a fost adoptat ă în anul 2007 odat ă cu publicarea
Comunic ării Comisiei Europene O politic ă maritim ă integrat ă pentru Uniunea European ă,
(COM(2007) 575 final), a șa numita Carte albastr ă. Ulterior, pe baza rapoartelor cu
progresele realizate în implementarea acestei polit ici, ea a fost modificat ă și completat ă
pentru a r ăspunde mai bine noilor provoc ări la nivel mondial și noilor obiective ale Uniunii
Europene. Cea mai important ă completare a avut loc în septembrie 2012 prin prez entarea
comunic ării intitulat ă „Cre șterea albastr ă”: oportunit ăŃi pentru o cre ștere sustenabil ă în
domeniul marin și maritim (COM/2012/0494 final). Alte momente importante priv ind
formularea PMI sunt prezentate în subcapitolul 2.1. Scurt istoric al adopt ării Politicii
Maritime Integrate .
Obiectivul general al PMI const ă în a sprijini dezvoltarea durabil ă a m ărilor și a
oceanelor și în a dezvolta procese decizionale coordonate, coe rente și transparente în ceea
ce privește politicile sectoriale ale Uniunii Europene care afecteaz ă mările, oceanele,
insulele, regiunile de coast ă și sectoarele maritime, inclusiv prin strategii la n ivelul
bazinelor maritime sau strategii macroregionale, și în a obŃine, totodat ă, conservarea
ecosistemelor marine, o stare ecologic ă bun ă a acestora.
PMI acoper ă urm ătoarele cinci capitole:
1. cre șterea albastr ă
2. cunoa șterea mediului marin
3. planificarea spa Ńiului maritim
4. supravegherea maritim ă integrat ă
5. strategiile privind bazinele maritime
Acestea sunt prezentate pe larg în subcapitolul 2.3. Con Ńinutul Politicii Maritime
Integrate.

5 Ultimul capitol al lucr ării Păstrarea și cre șterea competitivit ăŃii industriei maritime
europene cu ajutorul PMI prezint ă rolul PMI în planificarea, finan Ńarea și dezvoltarea
industriei maritime a Uniunii Europene aflat ă în permanent ă concuren Ńă cu celelalte state
ale lumii, dintre care se remarc ă Statele Unite ale Americii, China, Japonia și celelalte Ńă ri
din Asia de sud-est (competitivitatea, în sens rest râns, este definit ă ca fiind „capacitatea de
a face fa Ńă concuren Ńei”).
Competitivitatea la nivel macroeconomic este un „fe nomen complex, referitor la
capacitatea unei Ńă ri, comparativ cu altele, de a forma și a asigura un mediu economic,
social și politic, care s ă sus Ńin ă crearea accelerat ă de valoare ad ăugat ă”. Competitivitatea
devine astfel, un factor dominant în sus Ńinerea cre șterii economice și a reducerii decalajelor
în contextul concuren Ńei interna Ńionale.
Dup ă cum vedem din defini Ńia anterioar ă, problema competitivit ăŃii nu se restrânge
la nivelul mediului economic ci ea cuprinde și mediul politic și social. De aceea Uniunea
European ă a lansat în anul 2010 Strategia Europa 2020 intitu lat ă „ O strategie european ă
pentru o cre ștere inteligent ă, durabil ă și favorabil ă incluziunii ”, al c ărei obiectiv
fundamental îl reprezint ă crearea mai multor locuri de munc ă și asigurarea unor condi Ńii
mai bune de via Ńă . Importan Ńa PMI trebuie v ăzut ă în acest context.
În cuprinsul Politicii Maritime Integrate se prev ăd obiective punctuale pentru
cre șterea fiec ărui sector al industriei maritime dar și o serie de strategii generale care s ă
duc ă la cre șterea competitivit ăŃii industriei maritime europene în ansamblul s ău. Aceste
strategii sunt enumerate și prezentate în subcapitolul 3.2. Strategii ale PMI în sprijinul
cre șterii competitivit ăŃii industriei maritime europene :
1. Asigurarea instrumentelor necesare administr ării rela Ńiei noastre cu oceanul,
2. Planificare spa Ńial ă pentru economia maritim ă,
3. Cercetare, inovare și dezvoltarea tehnologic ă,
4. Educa Ńie și formare,
5. Gruparea firmele care ac Ńioneaz ă în acest sector pentru a conlucra la rezolvarea
anumitor probleme ( clustering ),
6. Crearea condi Ńiilor pentru o cre ștere durabil ă,
7. Sus Ńinerea adopt ării de reguli interna Ńionale pentru activit ăŃile globale.
Finalul lucr ării prezint ă o mic ă parte (cele mai importante în viziunea autorului)
dintre realiz ările industriei maritime a Uniunii Europene ob Ńinute în deceniul de aplicare al
Politicii Maritime Integrate.

6 Astfel, în domeniul construc Ńiilor navale, industria european ă de construc Ńii navale
a pierdut 36% din locurile de munc ă, dar a câ știgat 43% în productivitate. Navele maritime
construite în Europa sunt remarcabile în ceea ce pr ive ște complexitatea, siguran Ńa și efectul
asupra mediului, adeseori cu mult deasupra normelor . Constructorii de vapoare europeni
sunt lideri ai segmentelor de pia Ńă cum ar fi vasele de croazier ă și pentru pasageri, vase
comerciale mici, ambarca Ńiuni pentru agrement, vase și tonaje navale specializate (nave
port-container, vase pentru transportul GPL, vase d e cercetare marin ă).
Domeniul turismului maritim și în zonele de coast ă este destinaŃia de vacanŃă
preferat ă de 63 % dintre turi știi europeni. Acest subsector este în prezent cea m ai
important ă activitate economic ă maritim ă, care angajeaz ă 3,2 milioane de persoane,
echivalentul a 1,5 % din totalul locurilor de munc ă din UE, generând un total de 183 de
miliarde euro în valoare ad ăugat ă brut ă și reprezentând peste o treime din industria
maritim ă.
Un domeniu cu realiz ări spectaculoase este cel al energiei regenerabile offshore
(energie ob Ńinut ă în parcurile eoliene situate pe platoul continenta l). Astfel, dac ă la sfâr șitul
anului 2011, capacitatea total ă offshore a fost de 3,8 GW, la sfâr șitul anului 2017 era de
15,78 GW urmând a ajunge la 25 GW în 2020. Energia eolian ă offshore va acoperi 4 % din
cererea de energie electric ă a UE pân ă în 2020 și 14 % pân ă în 2030. Acest domeniu va
însemna 170 000 de locuri de munc ă pân ă în 2020, și cel pu Ńin 300 000 pân ă în 2030.
Un domeniu înc ă incipient dar de mare viitor îl reprezint ă biotehnologia marin ă
(explorarea biodiversit ăŃii m ării). Pe baza cercet ărilor biologie și genetice asupra diverselor
organisme marine au fost realizate medicamentele an tivirale Zovirax și Acyclovir și
medicamentul anticancerigen Yondelis , iar mai mult de 1000 de medicamente noi sunt în
curs de testare. Acestea includ produse derivate di n molu ște , melci, alge, microbi marini,
pe ști.
Alte rezultate au fost ob Ńinute în domeniul produc Ńiei de fertilizan Ńi și îngr ășă minte
utilizate în agricultur ă. ce au încorporate molecule bioactive extrase din algele marine.
Aceste realiz ări ne indic ă faptul c ă puterea industriei maritime europene va cre ște
în viitor pe baza cunoa șterii și a abilit ăŃii de a inova.

7
ABSTRACT

The continent of Europe can be considered a peninsu la surrounded by four seas: the
Mediterranean Sea, the Baltic Sea, the North Sea an d the Black Sea; and two oceans: the
Atlantic Ocean and the Arctic Ocean. This continent has over 70,000 kilometers of
coastline – more than other large terrestrial masse s such as the United States or the Russian
Federation. Also, 23 of the 28 EU countries have se a-going, and more than half of Europe's
population lives in maritime regions, generating al most half of EU GDP.
More than two thirds of the EU's coastlines are coa stal and maritime areas within
the jurisdiction of the Member States are larger th an their land territories. Through
"Overseas Territories", Europe is also present in t he Caribbean Sea, the Indian Ocean and
the Pacific Ocean. This geographical reality means that Europe in general and the
European Union in particular are strongly connected with the maritime environment, with
the maritime industry having a significant share in the European Union economy.
We define the maritime industry as those maritime sector related sectors of a
country's economy such as shipping, shipbuilding, o cean fishing, coastal tourism, mining
of seas and oceans, and ancillary services. In rece nt decades, new areas of the maritime
industry have emerged: aquaculture, recyclable (win d and other) and marine
biotechnology.
The level of development and the place currently oc cupied by these sectors in the
European Union economy are presented in the first c hapter of the paper: The Place of
Maritime Industry in the European Union Economy.
By the end of the 20th century, European Union poli cies in the field of maritime
transport, shipbuilding, coastal regions, fisheries , offshore energy have been developed
separately. But the principles of good governance s uggested the need for a European
maritime policy covering all aspects of the seas an d oceans.
At the beginning of this century, the European Unio n considered a new approach to
the management of seas and oceans, not just focusin g on what people can draw from seas
and oceans, and no approach to the seas and oceans in purely sectoral point of view, but
one that looks at them as a whole. This new approac h has been synthesized in the
formulation of the Integrated Maritime Policy.

8 European legislation (Article 3 of Directive 2014/8 9 / EU of the European
Parliament and of the Council of 23 July 2014 estab lishing a framework for the
development of the Maritime Space) defines Integrated Maritime Policy (IMP) as "Union
policy aimed at promoting a coordinated and coheren t decision-making process to
maximize the sustainable development, growth and so cial cohesion of the Member States,
particularly with regard to coastal, island and out ermost regions of the Union, as well as
maritime sectors through coherent maritime and thro ugh relevant international
cooperation"
The Integrated Maritime Policy was adopted in 2007 with the publication of the
European Commission's Communication An Integrated M aritime Policy for the European
Union (COM (2007) 575 final), the so-called Blue Bo ok. Subsequently, based on progress
reports on the implementation of this policy, it ha s been amended and supplemented to
better respond to the new global challenges and new EU objectives. The most important
addition was made in September 2012 by presenting t he Communication entitled " Blue
Growth: Opportunities for Sustainable Growth in Mar ine and Maritime Affairs " (COM /
2012/0494 final). Other important moments on IMP fo rmulation are presented in
subchapter 2.1. Brief History of Integrated Maritime Policy Ad option.
The overall objective of the IMP is to support the sustainable development of the
seas and oceans and to develop coordinated, coheren t and transparent decision-making
processes with regard to the sectoral policies of t he European Union affecting the seas,
oceans, islands, coastal regions and maritime secto rs, including sea-basin strategies or
macro-regional strategies, while at the same time p reserving marine ecosystems, a good
environmental status.
The PMI covers the following five chapters:
1. blue growth
2. knowledge of the marine environment
3. Maritime Spatial Planning
4. Integrated Maritime Surveillance
5. Marine basin strategies
These are outlined in subchapter 2.3. Content of the Integrated Maritime Policy.
The last chapter of the paper, Preserving and Enhancing the Competitiveness of the
European Maritime Industry with the IMP , presents the role of IMP in the planning,
financing and development of the European Union's m aritime industry, which is in
constant competition with the other states of the w orld, including the United States of

9 America, China, Japan and other Southeast Asian cou ntries (competitiveness, in a narrow
sense, is defined as "the ability to cope with comp etition").
Macroeconomic competitiveness is a "complex phenome non, related to a country's
capacity, in comparison with others, to shape and e nsure an economic, social and political
environment that supports the creation of accelerat ed value added." Competitiveness thus
becomes a dominant factor in supporting economic gr owth and reducing gaps in the
context of international competition.
As we can see from the previous definition, the iss ue of competitiveness is not
restricted to the economic environment, but it also includes the political and social
environment. That is why the European Union launche d in 2010 the Europe 2020 Strategy
entitled " A European strategy for smart, sustainable and incl usive growth ", whose
fundamental objective is to create more jobs and en sure better living conditions. The
importance of IMP must be seen in this context.
The Integrated Maritime Policy sets out targeted ta rgets for the growth of each
maritime industry, as well as a set of general stra tegies to increase the competitiveness of
the European maritime industry as a whole. These st rategies are listed and presented in
subchapter 3.2. IMP Strategies to Support Increased Competitiv eness of the European
Maritime Industry:
1. Provide the tools needed to manage our relations hip with the ocean,
2. Spatial planning for the maritime economy,
3. Research, innovation and technological developme nt,
4. Education and training,
5. Grouping firms that work in this sector to work on clustering,
6. Creating the conditions for sustainable growth,
7. Supporting the adoption of international rules f or global activities.
The end of the paper presents a small part (most im portant in the author's view) of
the achievements of the European Union's maritime i ndustry in the decade of application
of the Integrated Maritime Policy.
Thus, in the shipbuilding industry, the European sh ipbuilding industry lost 36% of
jobs, but gained 43% in productivity. Maritime ship s built in Europe are remarkable in
terms of complexity, safety and environmental impac t, often well above the rules.
European shipbuilders are market leaders such as cr uise and passenger ships, small
commercial vessels, pleasure boats, specialized ves sels and ships (container ships, LPG
carriers, marine research vessels).

10 The field of maritime tourism and coastal areas is the preferred holiday destination
for 63% of European tourists. This subsector is cur rently the most important maritime
economic activity, which employs 3.2 million people , equivalent to 1.5% of all EU jobs,
generating a total of 183 billion euros in gross ad ded value and representing over a third of
the maritime industry.
A field with spectacular achievements is that of of fshore renewable energy (energy
obtained in wind farms on the continental shelf). T hus, if the total offshore capacity at the
end of 2011 was 3.8 GW, at the end of 2017 it was 1 5.78 GW to reach 25 GW in 2020.
Offshore wind energy will cover 4% of the electrici ty demand of the EU by 2020 and 14%
by 2030. This will mean 170 000 jobs by 2020 and at least 300 000 by 2030.
A still incipient but major future is marine biotec hnology (exploring marine
biodiversity). Based on biology and genetic researc h on various marine organisms, the
Zovirax and Acyclovir antiviral drugs and the Yondelis anticancer drug have been
developed, and more than 1,000 new drugs are being tested. These include products
derived from molluscs, snails, algae, marine microb es, fish.
Other results have been obtained in the field of fe rtilizer and fertilizer production
used in agriculture. which have incorporated bioact ive molecules extracted from marine
algae.
These achievements indicate that the strength of th e European maritime industry
will grow in the future based on knowledge and the ability to innovate.

11

ANALIZA STADIULUI ACTUAL AL TEMEI

Schimb ările survenite în economia mondial ă în ultimele trei decenii, în principal
ascensiunea statelor din grupul BRICS (Brazilia, Ru sia, India, China, Africa de Sud) au
repus în discu Ńie conceptul de competitivitate în general, și de competitivitate a na Ńiunilor
în special.
Fiind un concept care presupune performan Ńă și superioritate în raport cu poten Ńialii
concuren Ńi, competitivitatea a devenit o tem ă fierbinte la nivelul fiec ărui actor al
economiei, de la cel al regiunilor economice pân ă la cel al oric ărei organiza Ńii. Totodat ă se
constat ă și o evolu Ńie a conceptului de competitivitate în sensul trece rii de la
competitivitatea static ă în care avantajul competitiv era dat de înzestrare a cu factori
tehnici, la cea dinamic ă, ai c ăror factori motori sunt: progresul tehnic, cercetar ea știin Ńific ă
și capacitatea de inovare, metodele moderne de manag ement, gradul de instruire al
salaria Ńilor, ceea ce a f ăcut ca avantajul competitiv s ă dep ăș easc ă dimensiunea economic ă.
Educa Ńia, siguran Ńa, calitatea vie Ńii, cre șterea puterii financiare și productive a Ńă rii, toate au
devenit în prezent componente ale conceptului de co mpetitivitate na Ńional ă.
Când se face referire la dezvoltarea unei Ńă ri, la pozi Ńia în economia mondial ă,
conceptul de competitivitate ofer ă posibilitatea compara Ńiei performan Ńelor ob Ńinute, dar și
a poten Ńialului de cre ștere in viitor.
Uniunea European ă, ca o organiza Ńie economic ă aflat ă în competi Ńie economic ă
mai ales cu Statele Unite ale Americii, China și Japonia a devenit con știent ă de p ăstrarea și
cre șterea competitivit ăŃii tuturor sectoarelor economiei sale.
În acest context, p ăstrarea și cre șterea competitivit ăŃii industriei maritime a UE cu
ajutorul Politicii Maritime Integrate (PMI) este o tem ă de mare actualitate, mai ales data
relativ recent ă de adoptare a PMI (acum 11 ani, în 2007) și numeroasele complet ări care i
s-au adus din momentul adopt ării ei.
Prin Politica Maritim ă Integrat ă se dore ște realizarea unei dezvolt ări coordonate a
tuturor sectoarelor industriei maritime, sectoare v itale pentru economia Uniunii Europene.
PMI prive ște m ările și oceanele ca un întreg, iar pe baza acumul ării de cuno știn Ńe
solide despre acestea și despre cum durabilitatea mediului marin și a ecosistemelor
oceanice poate fi conservat ă, ca un factor important al dezvolt ării economice.

12 Aceast ă politic ă încearc ă s ă asigure r ăspunsuri, cum ar fi felul în care se iau
deciziile și cum concilierea conflictelor de interese în zonel e maritime și de coast ă pot duce
la un climat mult mai favorabil pentru investi Ńii și pentru dezvoltarea activit ăŃilor
economice durabile.
PMI pune în eviden Ńă interdependen Ńa dintre activit ăŃile umane și industriale în
domeniul maritim unde fiecare decizie luat ă într-un sector le poate afecta pe celelalte. PMI
cuprinde numeroase sectoare precum: cercetarea medi ului marin, transportul naval,
construc Ńia de nave, pescuitul oceanic și acvacultura, turismul în zonele de coast ă,
planificarea teritorial ă și managementul zonelor de coast ă, exploatarea minier ă a fundului
mărilor și oceanelor, energia reciclabil ă (prin instala Ńiile eoliene și de alt ă natur ă),
biotehnologia marin ă. Principiile unei bune guvern ări invoc ă faptul ca aceste sectoare s ă
nu fie tratate separat ci ca un întreg. Din acest m otiv, problematica privind PMI este foarte
vast ă, ceea ce se reflect ă și în legisla Ńia UE privind acest capitol, care este destul de
stufoas ă, mai ales c ă este modificat ă și completat ă periodic.
De aceea, tratarea temei Rolul Politicii Maritime Integrate în p ăstrarea
competitivit ăŃii industriei maritime europene , este o încercare curajoas ă de a sistematiza și
integra toate informa Ńiile și materialele disponibile pe acest subiect mai ales c ă
multitudinea acestora dep ăș ește cadrul unei lucr ări de diplom ă.

13
Capitolul 1. LOCUL INDUSTRIEI MARITIME ÎN
ECONOMIA UNIUNII EUROPENE

Mul Ńi dintre locuitorii Europei au crescut ascultând po ve ști despre mari exploratori
care prin c ălătoriile lor ne-au ajutat s ă înŃelegem c ă Pământul este rotund și s ă localiz ăm cu
precizie continentele pe el. Multora le plac vacan Ńele la mare, activitatea intens ă a
porturilor pesc ăre ști, mesele cu produse din mare într-un restaurant d in port și plimb ările
pe plaj ă în apropierea valurilor. Mul Ńi își petrec timpul vizitând p ăsările marine care
cuib ăresc sau uitându-se la balene sau a șteptând ca pe ștele s ă mu ște. Al Ńii își petrec timpul
liber restaurând vechi din lemn cu care apoi navigh eaz ă pe mare. Iar al Ńii urm ăresc
documentare despre delfini și pinguini la televizor. Unii lucreaz ă în domeniul asigur ărilor
maritime, al Ńii ca pescari, comandan Ńi de porturi sau la biroul turistic dintr-un ora ș de
coast ă. To Ńi ace știa trebuie s ă realizeze faptul c ă sunt cet ăŃenii unei Europe maritime.
Europa este înconjurat ă de multe insule, de patru m ări: Marea Mediteran ă, Marea
Baltic ă, Marea Nordului și Marea Neagr ă; și de dou ă oceane: Oceanul Atlantic și Oceanul
Arctic. Acest continent este o peninsul ă cu peste 70.000 de kilometri de coast ă – mai lung ă
decât cea a altor mase mari terestre, cum ar fi Sta tele Unite sau Federa Ńia Rus ă. De
asemenea:
• 23 din cele 28 de Ńă ri ale UE au ie șire la mare,
• linia Ńă rmului european este de 7 ori mai lung ă decât cea a SUA și de 4 ori mai
lung ă decât cea a Rusiei,
• peste jum ătate din popula Ńia Europei locuie ște în regiunile maritime, generând
aproape jum ătate din PIB-ul UE,
• dac ă includem teritoriile de peste m ări, UE are cea mai mare suprafa Ńă maritim ă
din lume.
Aceast ă realitate geografic ă înseamn ă c ă mai mult de dou ă treimi din grani Ńele UE
sunt de coast ă și c ă spa Ńiile maritime aflate în jurisdic Ńia Statelor Membre sunt mai mari
decât teritoriile terestre ale acestora. Prin regiu nile sale cele mai îndep ărtate, Europa este
de asemenea prezent ă și în Marea Caraibelor, Oceanul Indian și Oceanul Pacific. Interesele
maritime ale acestora sunt multe și privesc UE în întregimea ei.
Prin urmare, geografia european ă a fost dintotdeauna unul dintre motivele
principale ale rela Ńiei speciale pe care o are Europa cu oceanele. Din cele mai îndep ărtate
timpuri, oceanele au jucat un rol hot ărâtor în dezvoltarea culturii, identit ăŃii și istoriei și

14 economiei europene. Ceea ce se întâmpl ă și ast ăzi. Cum UE caut ă s ă-și revitalizeze
economia, este important s ă se recunoasc ă poten Ńialul economic al dimensiunii maritime.
Se estimeaz ă c ă între 3 și 5% din Produsul Intern Brut al Europei este gener at de industriile
și serviciile marine, f ără a se include valoarea materiilor prime, cum ar fi petrolul, gazul,
uleiul sau pe ștele. Regiunile maritime totalizeaz ă mai mult de 40% din PIB-ul Uniunii
Europene.
Definim industria maritim ă ca fiind acele sectoare ale economiei unei Ńă ri care sunt
legate de mediul maritim cum sunt: transportul nava l, construc Ńia de nave, pescuitul
oceanic, turismul în zonele de coast ă, exploatarea minier ă a fundului m ărilor și oceanelor
și serviciile auxiliare. În ultimele decenii s-au de zvoltat noi domenii ale industriei
maritime: acvacultura, energia reciclabil ă (prin instala Ńiile eoliene și de alt ă natur ă) și
biotehnologia marin ă.
În continuare vom prezenta pe scurt nivelul de dez voltare al acestor sectoare ale
economiei europene.
Transportul naval și porturile sunt esen Ńiale pentru comer Ńul interna Ńional. 90% din
comer Ńul exterior al Uniunii Europene și peste 40% din comer Ńul interior utilizeaz ă
transportul pe mare. Europa de Ńine un loc de frunte în aceast ă industrie global ă totalizând
40% din flota mondial ă, 3,5 miliarde de tone de marf ă pe an și 350 milioane de pasageri ce
trec prin porturile europene. Aproximativ 350.000 d e persoane lucreaz ă în porturi și în
servicii conexe și, împreun ă, genereaz ă o valoare ad ăugat ă de 20 miliarde de euro.
Perspectivele pentru amândou ă aceste sectoare sunt de continu ă cre ștere, cu volumul
comer Ńului mondial în cre ștere și cu dezvoltarea transportului maritim pe distan Ńe scurte.
Transportul maritim este un catalizator pentru alte sectoare, în principal pentru construc Ńia
naval ă și echipamentul necesar șantierelor navale. Serviciile maritime auxiliare, c um sunt
asigur ările, serviciile bancare, de brokeraj, clasificarea și consultan Ńa reprezint ă un alt
domeniu stimulat de transportul maritim.
În domeniul construc Ńiilor navale , la nivel mondial, în ultimii ani s-au manifestat
atât tendin Ńe de înnoire a flotei, ca urmare a m ăsurilor impuse de Organiza Ńia Maritim ă
InternaŃional ă (OMI), cât și de suprema Ńie a Asiei în ponderea de livr ări de nave de tonaj
mare, unde Ńări precum China, Japonia, Coreea de Sud au o ponder e de 80% fa Ńă de Ńările
europene din CESA de 11,5%.
CESA (Community of European Shipyards Associations) – Comunitatea
European ă a Asocia Ńiilor Constructoare de Nave, din care face parte și România, reprezint ă
un organism european important, care are ca scop:

15 • promovarea intereselor europene ale industriei fa brica Ńiei de nave și repara Ńii;
• îmbun ătăŃirea cooper ării dintre șantierele navale și alte companii de stat, membre
ale asocia Ńiilor na Ńionale ale constructorilor de nave și repara Ńii din Europa;
• promovarea și facilitarea cercet ării, dezvolt ării și inov ării în industria naval ă,
inclusiv promovarea de proiecte relevante, precum și diseminarea rezultatelor în
rândul membrilor s ăi.
Constructorii de vapoare europeni sunt îns ă lideri ai segmentelor de pia Ńă cum ar fi
vasele de croazier ă și pentru pasageri, vase comerciale mici, vase naval e specializate,
ambarca Ńiuni pentru agrement. Europa are o pozi Ńie puternic ă în produc Ńia de echipament
naval, un sector de o competitivitate ridicat ă datorit ă ingineriei de produc Ńie modern ă și
avansat ă.
Sectorul european al construc Ńiilor navale, care dispune de 350.000 de locuri de
munc ă, directe sau indirecte, ofer ă o imagine plin ă de contraste. Șantierele navale europene
sunt împ ărŃite pe dou ă segmente contrastante. Pe de o parte este domeniul militar, de înalt ă
tehnologie, care beneficiaz ă de contracte importante și in ultimul timp a demarat un proces
de consolidare. De cealalt ă parte sunt șantierele civile, nemul Ńumite de concuren Ńa
constructorilor asiatici. Din acest motiv politica Uniunii Europene privind construc Ńiile de
nave trebuie analizat ă cu aten Ńie și reorientat ă spre noi produse, cum sunt navele de
croazier ă sau navele transportoare de gaz, care au cerere în cre ștere în viitor.
Uniunea European ă este una din puterile majore în ceea ce prive ște pescuitul și una
din cele mai mari pie Ńe de desfacere pentru produse din pe ște. În timp ce num ărul
pescarilor din Uniunea European ă a sc ăzut de-a lungul timpului, doar aproximativ 526.000
de persoane sunt angajate în sectorul de prindere a pe ștelui, multe slujbe sunt generate în
prelucrare, ambalare, transportare și distribu Ńie ca și în șantierele navale, confec Ńionarea
echipamentelor de pescuit, și între Ńinere. Aceste activit ăŃi joac ă un rol important în
structurile economice și sociale ale ariilor de pescuit.
În ultimul deceniu al secolului trecut a ap ărut un dezechilibru profund între
capacitatea flotei europene de pescuit și potenŃialul de capturi. Solu Ńia găsit ă a constat în
reducerea flotei comunitare de pescuit în scopul de a restaura și menŃine echilibrul dintre
resursele disponibile de pe ște oceanic și activit ăŃile de pescuit, și diminuarea impactului
social prin intermediul unor m ăsuri structurale.
Pentru a men Ńine echilibrul fragil al ecosistemelor marine Polit ica comunitar ă de
pescuit s-a reformat continuu, introducând o aborda re pe termen lung a gestion ării
pescuitului, implicând planuri multianuale de recup erare a stocurilor de pe ște pentru a

16 asigura o stabilitate economic ă mai bun ă și garantarea locurilor de munc ă concomitent cu
sprijinirea dezvolt ării sectorului acvaculturii. Prin acvacultur ă se în Ńelege cre șterea unor
specii de faun ă și flor ă marin ă în ferme specializate în vederea comercializ ării. Deja,
produc Ńia european ă anual ă de pe ște și molu ște ob Ńinut ă prin acvacultur ă atinge jum ătate
din totalul cantit ăŃilor pe ște pescuit anual din m ări și oceane de flota de pescuit a UE. Mai
mult de 90 % dintre întreprinderile de acvacultur ă din UE sunt IMM-uri, care ofer ă un
num ăr de aproximativ 80.000 de locuri de munc ă. Deoarece în perioada 1995-2012
sectorul acvaculturii a avut o produc Ńie relativ constant ă (ceea ce sugereaz ă o stagnare)
Comisia European ă a elaborat noi politici vizând dezvoltarea sustena bil ă a acestui sector.
De asemenea, oceanele și m ările genereaz ă venituri prin intermediul turismului .
Cifra de afaceri direct ă a turismul marin în Europa era de 72 miliarde de e uro în 2014.
Turi știi care î și petrec vacan Ńele în zonele de coast ă beneficiaz ă de mare, de plaj ă și de
zonele de coast ă în moduri foarte diferite. Multe destina Ńii turistice î și datoreaz ă
popularitatea datorit ă proximit ăŃii lor fa Ńă de mare și depind de calitatea mediului acesteia.
Un nivel ridicat al protec Ńiei zonelor de coast ă și a mediului marin sunt, de asemenea,
esen Ńiale pentru sus Ńinerea turismului, în general, și pentru cre șterea rapid ă a ramurii
ecoturismului, în special. Turismul genereaz ă comer Ń pentru industria constructoare de
vapoare. Industria croazierelor în Europa s-a extin s puternic în ultimii ani cu o rat ă anual ă
de cre ștere mai mare de 10%. Vasele de croazier ă sunt construite aproape în întregime în
Europa. Turismul pe vasele de croazier ă contribuie la dezvoltarea zonelor de coast ă și a
insulelor. Industria b ărcilor de agrement a înregistrat o cre ștere stabil ă în ultimii ani și se
prognozeaz ă o cre ștere anual ă de 5-6% în cadrul Uniunii Europene. Turismul în zo nele de
coast ă este o form ă participativ ă de agrement care acoper ă o diversitate de vârste, interese
și loca Ńii .
Marea joac ă un rol major în siguran Ńa furniz ării de energie prin exploatarea
minier ă a platoului continental (zonele din subsolul marin aflate în apropierea coastelor
mărilor – așa numitele zone offshore ). Marea Nordului este a patra cea mai mare surs ă de
petrol și gaze naturale în lume, dup ă Rusia, Statele Unite ale Americii și Arabia Saudit ă.
Mările din jurul Europei joac ă, de asemenea, un rol important în sectorul energet ic ca un
mijloc de transport al petrolului și gazelor comercializate în Europa, printr-o cre ștere a
num ărului de petroliere, de vase de transport a gazului natural lichefiat și construc Ńia unor
noi terminale pentru astfel de vase. În ultima peri oad ă s-a dezvoltat și extrac Ńia de elemente
dizolvate în apa m ării (litiu, bor) precum și extrac Ńia de metale (cupru, cobalt zinc) din
aglomer ările existente pe fundul m ării (a șa numi Ńii noduli metalici).

17 O alt ă arie de dezvoltare este cea legat ă de hidra Ńii de metan. Estim ările actuale sunt
în jur de 10.000 de gigatone de carbon echivalent, însumând toate resursele de combustibil
fosil la un loc. Aceast ă form ă de energie ar putea ajuta la diversificarea sursel or de
aprovizionare și diminuarea emisiilor de dioxid de carbon pe unita tea de energie ob Ńinut ă
în compara Ńie cu petrolul sau c ărbunele. Exploatarea lor prezint ă îns ă provoc ări
tehnologice majore în ceea ce prive ște colectarea, condi Ńionarea, transportul și conversia în
gaz metan comercial.
Zonele offshore au devenit mari produc ătoare de energie regenerabil ă prin
înfiin Ńarea de ferme eoliene în Ńă ri precum Olanda, Germania, Danemarca, Belgia, Fran Ńa.
Apele costiere europene de Ńin multe oportunit ăŃi pentru instala Ńiile offshore de
energie regenerabil ă. Vântul, curen Ńii oceanici, valurile, fluxul și refluxul pot fi surse de
energie. Dac ă aceasta este exploatat ă cu succes, poate contribui cu o substan Ńial ă provizie
de electricitate în multe din zonele de coast ă ale Europei. Aceasta poate sus Ńine mai
departe dezvoltarea economic ă și crearea durabil ă de locuri de munc ă în aceste regiuni.
Statisticile europene arat ă c ă în anul 2010 puterea vântului a generat 70.000 de MW, din
care 14.000 de MW din zonele offshore. Alte tehnolo gii în dezvoltare includ dispozitive de
captare e energiei valurilor și turbine pentru curen Ńii marini, dispozitive ce se pot construi
la Ńărm sau în larg. În toate aceste cazuri, nu s-ar împ iedica desf ășurarea celorlalte activit ăŃi
cum ar fi naviga Ńia și pescuitul, nevoile popula Ńiei putând fi astfel satisf ăcute pe deplin.
Un domeniu nou al industriei maritime este biotehnologia albastr ă. Aceasta se
refer ă la noi produse ce pot fi ob Ńinute prin exploatarea bogatei biodiversit ăŃi marine.
Deoarece 80% din organismele vii de pe planet ă se g ăsesc în ecosistemul acvatic aceasta
ofer ă un poten Ńial ridicat pe termen lung. Biotehnologia marin ă va contribui la multe
sectoare industriale, de la acvacultur ă până la sănătate și de la cosmetice pân ă la produse
alimentare.
În timp ce biotehnologia albastr ă se afl ă într-o faz ă incipient ă de dezvoltare,
sprijinul politic trebuie s ă se concentreze pe explorarea și îmbun ătăŃirea cuno știn Ńelor pe
care se va baza produc Ńia de noi mărfuri și servicii.
Pentru a con știentiza poten Ńialul biotehnologiei albastre este esen Ńial ă efectuarea,
cît mai curând posibil, de pa și eficien Ńi pentru a se ajunge la o în Ńelegere multilateral ă
pentru protejarea biodiversit ăŃii marine sub Conven Ńia Na Ńiunilor Unite privind dreptul
Mării (UNCLOS). Dac ă nu se va p ăstra s ănătatea mediului marin prin evitarea exploat ării
excesive și a polu ării, întreaga industrie maritim ă va avea de suferit și, pe cale de
consecin Ńă to Ńi locuitorii Europei și ai Terrei.

18 În prezent, Uniunea European ă înfrunt ă provocarea de a g ăsi o mai bun ă rela Ńie
între activit ăŃile umane și oceanele planetei. De aceea a luat în considerare o nou ă abordare
în ceea ce prive ște administrarea m ărilor și oceanelor, care s ă nu pun ă accent numai pe ce
pot oamenii extrage din m ări și oceane, și nici o abordare care s ă priveasc ă m ările și
oceanele din punct de vedere pur sectorial, ci una care le prive ște ca pe un întreg. Aceast ă
nou ă abordare s-a sintetizat în enun Ńarea Politicii Maritime Integrate.

19
Capitolul 2. PREZENTAREA POLITICII MARITIME
INTEGRATE

2.1. Scurt istoric al adopt ării Politicii Maritime Integrate

Industria maritim ă, aflat ă ast ăzi la un nivel ridicat de dezvoltare, nu s-a bucura t de
mare aten Ńie la începuturile Uniunii Europene. În Tratatul de la Roma (1957) care a pus
bazele Comunit ăŃii Economice Europene (precursoarea Uniunii Europen e) era formulat ă o
politic ă comun ă în domeniul pescuitului dar în cadrul politicii ag ricole comune. Treptat, pe
măsur ă ce Comunitatea a evoluat, mai ales începând cu anu l 1970, politica comun ă în
domeniul pescuitului și-a creat o identitate separat ă. Mai mult, Comunitatea a trebuit s ă
abordeze probleme specifice legate de exploatarea d urabil ă a m ărilor și oceanelor.
Pân ă la începutul anilor 2000, politicile Uniunii Europ ene în domeniul transportului
maritim, industriei constructoare de nave, regiunil or costiere, pescuitului, energiei din larg
au fost dezvoltate separat. Principiile unei bune g uvern ări sugerau îns ă nevoia unei politici
maritime europene care s ă cuprind ă toate aspectele legate de m ări și oceane. Aceast ă
politic ă trebuia să nu fie numai o colec Ńie de politici sectoriale verticale ci trebuia inte grată
intersectorial și multidisciplinar. Ea trebuia s ă priveasc ă m ările și oceanele bazându-se pe
acumularea de cuno știn Ńe solide despre acestea și despre cum durabilitatea mediului marin
și a ecosistemelor oceanice poate fi conservat ă. Aceast ă politic ă ar trebui s ă tind ă spre a
asigura r ăspunsuri, cum ar fi felul în care se iau deciziile și cum concilierea conflictelor de
interese în zonele maritime și de coast ă pot duce la un climat mult mai favorabil pentru
investi Ńii și pentru dezvoltarea activit ăŃilor economice durabile.
Alte aspecte care au dezv ăluit necesitatea unei politici coordonate privind i ndustria
maritim ă au fost:
• natura universal ă a oceanelor care conduce atât la complementaritate a, cât și la
competi Ńia dintre na Ńiuni. Pentru a reglementa activit ăŃile maritime în interesul
întregii comunit ăŃi europene cât și al întregii lumi, dezvoltarea de durat ă necesit ă
elaborarea de reguli aplicabile universal;
• interdependen Ńa dintre activit ăŃile umane și industriale în domeniul maritim:
fiecare decizie luat ă într-un sector le poate afecta pe celelalte (cerce tarea mediului
marin, transporturi, porturi, energie eolian ă, pescuit sau turism). De exemplu,

20 instalarea de turbine eoliene în zona de coast ă poate afecta transportul maritim,
turismul, pescuitul și activit ăŃile portuare;
• existen Ńa unei multitudini de actori implica Ńi în politica maritim ă la nivel na Ńional,
regional și local: ministere sau agen Ńii din diferite Ńă ri, organiza Ńii interna Ńionale ale
căror directive trebuie coordonate;
• pentru a face economii de timp și bani, încurajând autorit ăŃile locale și na Ńionale să
pun ă în comun informa Ńiile din diferite domenii și s ă colaboreze, mai degrab ă decât
să caute individual solu Ńii la diferite p ărŃi ale aceleiași probleme.
• pentru a consolida cooperarea dintre factorii de de cizie politic ă din domenii diferite
și de la niveluri diferite: administra Ńii maritime na Ńionale, autorit ăŃi locale,
regionale și internaŃionale din interiorul și din afara UE etc. Tot mai multe Ńări
constat ă c ă au nevoie de aceast ă cooperare, pe care și-o doresc mai sistematic ă și
mai bine structurat ă.
Astfel s-a ajuns la formularea Politicii Maritime I ntegrate (PMI) ca o component ă a
politicii economice a UE. Prin „ politic ă maritim ă integrat ă” (PMI) se în Ńelege „politica
Uniunii care are ca scop promovarea unui proces dec izional coordonat și coerent pentru a
maximiza dezvoltarea durabil ă, creșterea economic ă și coeziunea social ă a statelor
membre, în special în ceea ce prive ște regiunile costiere, insulare și ultraperiferice din
Uniune, precum și sectoarele maritime, prin politici coerente legat e de domeniul maritim și
printr-o cooperare interna Ńional ă relevant ă”1.
Prin noua politic ă maritim ă integrat ă se dore ște schimbarea vechiului stil de lucru,
și realizarea unei dezvolt ări coordonate a tuturor sectoarelor industriei mari time, sectoare
vitale pentru economia Uniunii Europene. Obiectivul PMI este de a coordona și nu de a
înlocui politicile Uniunii vizând anumite sectoare maritime.
Etapele importante parcurse în adoptarea și modificarea continu ă a PMI au fost
urm ătoarele:
– iunie 2006: Comisia European ă a prezentat o comunicare intitulat ă "C ătre o
viitoare politic ă maritim ă pentru Uniune: O viziune european ă privind oceanele și m ările"
care se dorea o carte verde a politicii maritime a UE;

1 Art. 3 din Directiva 2014/89/UE a Parlamentului Eu ropean și a Consiliului UE din 23 iulie 2014 de stabilire
a unui cadru pentru amenajarea spa Ńiului maritim

21 – octombrie 2007: Comisia a prezentat o propunere privind o PMI a UE, cunoscut ă
drept Cartea albastr ă, precum și un plan de ac Ńiune conex, detaliat care stabilea un
program de lucru ambi Ńios pentru anii urm ători;
– decembrie 2007: Consiliul European a adoptat PMI ;
– septembrie 2010: Comisia a prezentat o propunere de regulament de instituire a
unui program de sus Ńinere a continu ării dezvolt ării unei politici maritime integrate pentru
perioada 2011-2013;
– noiembrie 2011: Parlamentul European și Consiliul European au adoptat
regulamentul men Ńionat mai sus (Regulamentul UE nr. 1255/2011), care reprezint ă temeiul
juridic în vigoare al PMI;
– septembrie 2012: Comisia European ă a prezentat o comunicare intitulat ă
„Creșterea albastr ă”: oportunit ăŃi pentru o cre ștere sustenabil ă în domeniul marin și
maritim ;
– octombrie 2012: a fost adoptat ă o Agend ă marin ă și maritim ă privind cre șterea
economic ă și crearea de locuri de munc ă în sectoarele marin și maritim (cunoscut ă și sub
numele de Declara Ńia de la Limassol) de c ătre miniștrii pentru politica maritim ă din statele
membre și de c ătre Comisia European ă;
– iulie 2013, Parlamentul European a adoptat Rezolu Ńia referitoare la cre șterea
albastr ă,
– mai 2014: adoptarea Regulamentului UE nr. 508/201 4 al Parlamentului European
și al Consiliului Europei privind Fondul european pe ntru pescuit și afaceri maritime;
– iulie 2014: adoptarea Directivei 2014/89/UE a Par lamentului European și a
Consiliului Europei de stabilire a unui cadru pentr u amenajarea spa Ńiului maritim.

2.2. Obiectivele Politicii Maritime Integrate

Politica maritim ă integrat ă (PMI) î și propune s ă amelioreze eficien Ńa diverselor
politici privind sectorul maritim prin sporirea coo per ării, promovarea coordon ării și
integrarea eficient ă a politicilor legate de m ări și oceane la toate nivelurile. Ea se bazeaz ă
pe ideea c ă, prin coordonarea politicilor sale, Uniunea Europe an ă poate ob Ńine avantaje
mai mari de pe urma m ărilor și oceanelor, cu un impact mai sc ăzut asupra mediului și cu
eforturi financiare mai mici. De asemenea, PMI prom oveaz ă ideea c ă folosirea continu ă a
beneficiilor pe care le ofer ă mările și oceanele va fi posibil ă numai printr-un profund

22 respect pentru ele, într-un moment în care resursel e lor sunt amenin Ńate de factori diver și
(poluare, impactul schimb ărilor climaterice, pescuitul exagerat, etc.) și de abilit ăŃile
noastre tehnologice din ce în ce mai mari de a le e xploata.
Obiectivul PMI const ă în a sprijini dezvoltarea durabil ă a m ărilor și a oceanelor și
în a dezvolta procese decizionale coordonate, coere nte și transparente în ceea ce prive ște
politicile sectoriale ale Uniunii Europene care afe cteaz ă m ările, oceanele, insulele,
regiunile de coast ă și sectoarele maritime, inclusiv prin strategii la n ivelul bazinelor
maritime sau strategii macroregionale, și în a obŃine, totodat ă, conservarea ecosistemelor
marine, o stare ecologic ă bun ă a acestora.
PMI este un cadru menit s ă faciliteze dezvoltarea și coordonarea diverselor
activit ăŃi maritime, uneori divergente, cu scopul 2:
• cre ării unor structuri interne de coordonare pentru afa cerile maritime și definirea
responsabilit ăŃilor și competenŃelor regiunilor de coast ă.
• de a maximiza exploatarea durabil ă a m ărilor și oceanelor, pentru a permite
dezvoltarea regiunilor maritime și a celor costiere în urm ătoarele domenii:
o transporturi: cre șterea eficienŃei transportului maritim în Europa și
asigurarea competitivit ăŃii pe termen lung a acestuia, prin crearea unui
spaŃiu european al transportului maritim f ără bariere și prin elaborarea unei
strategii de transport maritim pentru o perioad ă îndelungat ă;
o construcŃii navale: încurajarea inova Ńiei tehnologice și a unei reŃele
europene de grupuri maritime multisectoriale;
o porturi maritime: emiterea unor orient ări privind aplicarea legisla Ńiei de
mediu relevante pentru porturi și propunerea unei noi politici în domeniul
porturilor;
o locuri de munc ă în sectorul maritim: îmbun ătăŃirea calific ărilor profesionale
pentru a oferi perspective de carier ă mai atractive în acest sector;
o gestionarea pescuitului: eliminarea arunc ării peștilor care nu corespund
standardelor înapoi în mare, a practicilor de pescu it distructive (precum
folosirea traulelor de adâncime în zonele sensibile ) și a pescuitului ilegal,
precum și promovarea unei acvaculturi ce respect ă mediul;

2 A se vedea adresa http://www.europarl.europa.eu/atyourservice/ro/disp layFtu.html?ftuId=FTU_3.3.8.html

23 o mediu: reducerea impactului schimb ărilor climatice și asigurarea adapt ării
la acestea în zonele de coast ă, precum și reducerea polu ării și emisiilor de
gaze cu efect de ser ă cauzate de nave;
• de a construi o baz ă de cunoaștere și inovaŃie pentru politica maritim ă, prin
intermediul:
o unei strategii europene cuprinz ătoare pentru cercetarea marin ă și maritim ă
o sprijinirii cercet ării în domeniul schimb ărilor climatice și al efectelor
acestora asupra activit ăŃilor maritime, a mediului, a zonelor costiere și a
insulelor;
o unor cereri de ofert ă comune intersectoriale și unor oportunit ăŃii de inovare
în economia albastr ă în cadrul programului Orizont 2020 și a programului-
cadru pentru cercetare și dezvoltare tehnologic ă 2014-2020;
o parteneriatului european în domeniul știinŃelor marine, care s ă favorizeze
dialogul între comunitatea știin Ńific ă, între acest sector și responsabilii
politici.
• de a crește calitatea vieŃii în regiunile de coast ă, prin:
o încurajarea turismului maritim și în zonele de coast ă;
o conceperea unei strategii a Uniunii Europene de pre venire a dezastrelor
maritime;
o dezvoltarea poten Ńialului maritim al regiunilor și insulelor celor mai
îndep ărtate ale UE.
o elaborarea unei baze de date care s ă cuprind ă finanŃările acordate de
Uniunea European ă pentru proiecte maritime și pentru zonele de coast ă;
• de a promova pozi Ńia de lider a UE în afacerile maritime interna Ńionale, prin
cooperarea în domeniul afacerilor maritime în cadru l politicii europene de
extindere, al politicii europene de vecin ătate și al Dimensiunii nordice, pentru
acoperirea aspectelor legate de politica maritim ă și de gestionarea m ărilor comune;
• de a crește vizibilitatea Europei maritime, prin:
o lansarea aplica Ńiei de internet „Atlasul european al m ărilor”, pentru a pune
în lumin ă patrimoniul maritim comun al Europei;
o sărb ătorirea anual ă a Zilei Maritime Europene, la 20 mai;

24
2.3. Con Ńinutul Politicii Maritime Integrate

Politica Maritim ă Integrat ă (PMI) vizeaz ă în special aspectele care nu se încadreaz ă
în sfera unei politici unisectoriale (de exemplu, „ creșterea albastr ă” definit ă ca creștere
economic ă bazat ă pe diferite sectoare maritime) și aspectele care necesit ă coordonarea
acŃiunilor întreprinse în diferite sectoare, de mai mu lŃi actori.
La nivelul Uniunii Europene PMI este transpus ă în practic ă prin activit ăŃile
Agen Ńiei Europene de Mediu, Agen Ńiei Comunitare pentru Controlul Pescuitului și
Agen Ńiei Europeane pentru Siguran Ńă Maritim ă.
PMI acoper ă urm ătoarele cinci capitole:
6. cre șterea albastr ă
7. cunoa șterea mediului marin
8. planificarea spa Ńiului maritim
9. supravegherea maritim ă integrat ă
10. strategiile privind bazinele maritime
Acestea sunt prezentate în continuare.

2.3.1. Cre șterea albastr ă

Marea și zonele de coast ă sunt motoare ale economiei. „Toate activit ăŃile
economice care depind de mare ale Uniunii Europene reprezint ă 5,4 milioane de locuri de
munc ă și o valoare ad ăugat ă brut ă de aproape 500 miliarde euro pe an. În total, 75 % din
comer Ńul exterior al Europei și 37 % din schimburile comerciale din interiorul co munit ăŃii
europene se desf ăș oar ă pe cale maritim ă”3. Aceast ă activitate se concentreaz ă în mare
parte, dar nu în totalitate, în jurul zonelor de co ast ă ale Europei. Datorit ă a șez ării lor
geografice orientate spre exterior, porturile și comunit ăŃile din zonele de coast ă au fost, în
mod tradi Ńional, centre de noi idei și inovare. Pe lâng ă aceast ă predispozi Ńie tradi Ńional ă
pentru inovare, acum au intrat în joc trei noi fact ori:
i) în ultimele decenii s-au înregistrat progrese tehn ologice rapide în ceea ce prive ște
activitatea desf ăș urat ă offshore în ape tot mai adânci. Robotica, supraveg herea video și

3 Comunicare a Comisiei c ătre Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Econo mic și Social și Comitetul
Regiunilor „Cre șterea albastr ă”: oportunit ăŃi pentru o cre ștere sustenabil ă în domeniul marin și maritim /*
COM/2012/0494 final */

25 tehnologia submersibil ă sunt integrate acum în mod obi șnuit în echipamente care
realizeaz ă opera Ńiuni imposibile în urm ă cu zece ani.
ii) omenirea este din ce în ce mai con știent ă că terenurile și resursele de ap ă dulce
sunt limitate. Continuarea defri șă rii p ădurilor sau a dren ării zonelor umede va priva
genera Ńiile viitoare de beneficiile pe care acestea le ofe r ă. Trebuie examinate modalit ăŃile
prin care oceanul, care reprezint ă 71 % din suprafa Ńa planetei noastre, poate furniza
elemente necesare vie Ńii umane, cum ar fi alimentele și energia, într-un mod mai
sustenabil. Și atingerea Ńintelor de mediu poate constitui o surs ă de inovare și cre ștere.
iii) necesitatea de a reduce emisiile de gaze cu efect de ser ă nu numai c ă a condus
la r ăspândirea instala Ńiilor offshore de produc Ńie a energiei din surse regenerabile, dar a dat
și un nou impuls pentru economisirea de energie și a oferit un motiv suplimentar pentru a
alege transportul maritim în defavoarea transportur ilor terestre, din cauza emisiilor mai
sc ăzute ale acestuia per ton ă-kilometru. Exist ă un potenŃial semnificativ de reducere al
acestor emisii, care reprezint ă circa 3 % din emisiile totale de gaze cu efect de ser ă, prin
îmbun ătăŃirea suplimentar ă a eficienŃei energetice a navelor.
A ap ărut astfel o oportunitate pentru declan șarea unei iniŃiative care vizeaz ă
valorificarea poten Ńialului neexploatat al oceanelor, m ărilor și zonelor de coast ă ale
Europei pentru cre ștere economic ă și locuri de munc ă, ini Ńiativ ă denumit ă cre șterea
albastr ă. Aceast ă ini Ńiativ ă se înscrie în cadrul mai extins al strategiei „ Europa 2020 – O
strategie european ă pentru o cre ștere inteligent ă, durabil ă și favorabil ă incluziunii ” aflat ă
în curs de desf ăș urare.
Bineîn Ńeles, cre șterea albastr ă trebuie s ă fie sustenabil ă și s ă respecte standardele
ecologice legate de mediu, având în vedere caracter ul fragil al mediului marin. Sunt
necesare eforturi pentru a reduce efectele negative pe care le au asupra mediului activit ăŃile
omului asupra mediului marin.
Domeniile vizate de cre șterea albastr ă sunt urm ătoarele:
A) acvacultura,
B) turismul de coast ă și maritim,
C) biotehnologia albastr ă,
D) energia oceanelor,
E) exploatarea minier ă a fundului oceanelor.

26
A. Acvacultura
Prin acvacultur ă se în Ńelege cre șterea unor specii de faun ă și flor ă marin ă în ferme
specializate în vederea comercializ ării. Acvacultura a ap ărut, pe de o parte, datorit ă
cre șterii cererii de alimente din aceast ă categorie datorat ă cre șterii popula Ńiei umane, iar pe
de alt ă parte, datorit ă diminu ării cantit ăŃilor de hran ă recoltat ă din m ări și oceane. În
prezent, dup ă datele disponibile, produc Ńia anual ă de pește obŃinut ă prin acvacultur ă atinge
jum ătate din totalul de 7,578 milioane tone pe ște pescuit anual din m ări și oceane. „E
momentul ca omul s ă treac ă de la stadiul culesului și vân ătorii la stadiul culturii în ceea ce
prive ște hrana ob Ńinut ă din mediul marin. Se prevede c ă acvacultura va constitui în viitor
una din principalele industrii alimentare. Pân ă în 2030, pe plan mondial, propor Ńia de pe ște
ob Ńinut din acvacultur ă va atinge 65 % din totalul cantit ăŃii de pe ște consumat ă. În prezent,
în UE proporŃia este de 25 %”4.
Acvacultura are poten Ńialul de a crește prin furnizarea unei cantit ăŃi mai mari de
mărfuri de calitate consumatorilor care doresc s ă aleag ă produse proaspete, sigure, printre
care se num ără tot mai mult produsele ob Ńinute în mod sustenabil sau prin metode
ecologice. În plus, aceasta poate ajuta comunit ăŃile din zonele de coast ă s ă-și diversifice
activit ăŃile, reducând concomitent presiunea exercitat ă de pescuit și contribuind astfel la
conservarea stocurilor de pe ște.
În compara Ńie cu produc Ńia de acvacultur ă mondial ă, aflat ă în cre ștere, acvacultura
european ă se afl ă într-o perioad ă de stagnare. Pentru a contracara aceast ă tendinŃă, în
cadrul reformei politicii comune în domeniul pescui tului, Comisia European ă propune s ă
promoveze acvacultura printr-o „metod ă deschis ă de coordonare”, bazat ă pe orient ări
strategice f ără caracter obligatoriu, pe planuri strategice na Ńionale multianuale și pe
schimbul de bune practici. Exist ă numeroase oportunit ăŃi pentru îmbun ătăŃirea practicilor
administrative, în special în ceea ce prive ște acordarea de licen Ńe. Statele membre trebuie
să fie conștiente de modalit ăŃile de creștere a producŃiei care sunt sustenabile și care
răspund preocup ărilor exprimate de al Ńi utilizatori ai spa Ńiului maritim sau de coast ă – de
exemplu, prin construirea de cu ști în paralel cu parcurile eoliene offshore sau pri n
practicarea acvaculturii multitrofice integrate.

4 Comunicare a Comisiei c ătre Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Econo mic și Social și Comitetul
Regiunilor „Cre șterea albastr ă”: oportunit ăŃi pentru o cre ștere sustenabil ă în domeniul marin și maritim /*
COM/2012/0494 final */

27 Astfel de m ăsuri vor beneficia de sprijin financiar prin propun erea de Fond
european pentru pescuit și afaceri maritime. Noul program „Orizont 2020” pen tru cercetare
și inovare ar trebui s ă joace, de asemenea, un rol important în deblocarea potenŃialului de
creștere al acvaculturii europene, de exemplu prin cre șterea num ărului de specii noi aflate
în cultur ă și posibilitatea fermelor piscicole de a se îndep ărta mai mult de Ńărm.
Orient ările strategice publicate de Comisia European ă la 29 aprilie 2013 5 au ca
scop s ă ofere asistenŃă statelor membre pentru definirea propriilor obiect ive naŃionale,
având în vedere circumstan Ńele naŃionale și acordurile institu Ńionale. Orient ările abordeaz ă
patru domenii prioritare:
1. simplificarea procedurilor administrative și reducerea timpului de acordare a
autorizaŃiei pentru fermele de acvacultur ă;
2. planificarea spa Ńial ă coordonat ă pentru a dep ăș i obstacolul reprezentat de lipsa
de spaŃiu;
3. îmbun ătăŃirea competitivit ăŃii acvaculturii din UE;
4. promovarea unor condi Ńii de concurenŃă echitabile.
Comisia încurajeaz ă schimbul de informa Ńii și de cele mai bune practici în rândul
statelor membre și faciliteaz ă coordonarea m ăsurilor naŃionale prev ăzute în planurile
strategice naŃionale multianuale. În plus, statele membre sunt în curajate s ă efectueze o
evaluare la jum ătatea perioadei a punerii în aplicare a planurilor lor strategice na Ńionale
multianuale pentru acvacultur ă pân ă la sfârșitul anului 2020.

B. Turismul de coast ă și maritim
Bazinele maritime și regiunile de coast ă ale Europei ofer ă o surs ă unic ă de bog ăŃie
natural ă și cultural ă. Extraordinara frumuse Ńe și diversitate a acestor zone, precum și gama
larg ă de facilit ăŃi și activit ăŃi oferite fac din acestea destina Ńia de vacanŃă preferat ă de 63 %
dintre turiștii europeni. Subsectorul turismului maritim și de coast ă este în prezent cea mai
important ă activitate economic ă maritim ă, care angajeaz ă 3,2 milioane de persoane,
echivalentul a 1,5 % din totalul locurilor de munc ă din UE, generând un total de 183 de
miliarde euro în valoare ad ăugat ă brut ă și reprezentând peste o treime din economia
maritim ă6.

5 Comunicarea ˝Strategic Guidelines for the sustaina ble development of EU aquaculture˝ (Orient ări strategice
pentru dezvoltarea sustenabil ă a acvaculturii în UE), /* COM(2013) 229 final */
6 Comunicare a Comisiei c ătre Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Econo mic și Social și Comitetul
Regiunilor „Cre șterea albastr ă”: oportunit ăŃi pentru o cre ștere sustenabil ă în domeniul marin și maritim /*
COM/2012/0494 final */

28 Marea varietate a turismului european înseamn ă c ă cele mai multe ini Ńiative menite
să genereze creștere economic ă se vor desf ăș ura, inevitabil, la nivel local sau regional.
Fiecare dintre bazinele maritime ale Europei prezin t ă diferite provoc ări și oportunit ăŃi, care
necesit ă abord ări adaptate. Administra Ńiile publice vor fi nevoite s ă adopte o abordare
strategic ă faŃă de investiŃiile în infrastructur ă, cum ar fi capacitatea de acostare, instala Ńiile
portuare și infrastructura de transport. Cursurile de înv ăŃământ superior trebuie s ă asigure o
preg ătire solid ă în ceea ce prive ște competenŃele specifice necesare pentru realizarea unui
turism sustenabil. Acest demers trebuie s ă fie însoŃit de m ăsuri care s ă contribuie la
îmbun ătăŃirea ofertei turistice pentru turismul în extrasezo n și s ă reduc ă impactul asupra
mediului rezultat în urma turismului de coast ă.
Multe dintre întreprinderile mici și mijlocii care formeaz ă sectorul turismului
maritim și costier trebuie s ă fac ă faŃă unei variet ăŃi de provoc ări și nu pot exploata în mod
adecvat potenŃialul acestuia pe cont propriu. Prin urmare, este e senŃial s ă se abordeze
provoc ările transfrontaliere la nivelul UE și s ă se promoveze cooperarea și schimburile de
bune practici, inclusiv prin promovarea parteneriat elor strategice transregionale și
transnaŃionale. Un cadru european comun este necesar pentru a ad ăuga valoare ac Ńiunilor
întreprinse la toate nivelurile și pentru a contribui la dep ăș irea dificult ăŃilor.
În anul 2014, Comisia European ă a prezentat în comunicarea „ O strategie
european ă pentru stimularea cre șterii economice și crearea de locuri de munc ă în turismul
maritim și costier ” (COM/2014/086 final) principalele direc Ńii de acŃiune pentru
dezvoltarea acestui sector:
1. Stimularea performan Ńei și a competitivit ăŃii prin:
a) Îmbun ătăŃirea cuno știn Ńelor – este necesar s ă se identifice și s ă se abordeze
lacunele de date pentru a îmbun ătăŃi planificarea și gestionarea destina Ńiilor turistice,
b) Abordarea volatilit ăŃii cererii – cererea turistic ă fluctueaz ă în mod semnificativ
datorit ă situaŃiilor economice, financiare și politice în schimbare. În plus, o sc ădere a
costurilor de transport a condus la o cre ștere a competitivit ăŃii între zonele de coast ă
europene și destinaŃiile cu costuri reduse din întreaga lume, fapt care a contribuit la
creșterea volatilit ăŃii cererii. Caracterul sezonier constituie o alt ă provocare: majoritatea
câștigurilor socio-economice sunt concentrate în lunil e de var ă, multe dintre afacerile
locale fiind închise în restul anului. Prin urmare, trebuie elaborate strategii specifice care s ă
pun ă în valoare politici și produse inovatoare și atractive pentru a exploata poten Ńialul
reprezentat de turi știi care ar putea c ălători în extrasezon.

29 c) Solu Ńionarea problemei fragment ării sectorului prin schimburile de date,
informa Ńii și de bune practici între statele membre, regiuni și p ărŃile interesate. Comisia
European ă invit ă statele membre, autorit ăŃile locale și regionale și industria turismului în
general s ă se angajeze și s ă participe în mod activ la crearea de re Ńele, grupuri și strategii
de specializare inteligent ă. De asemenea, invit ă la cooperarea dintre institutele de
cercetare, muzee, companii de turism și alte p ărŃi interesate pentru a dezvolta produse
inovatoare și durabile care s ă r ăspund ă a ștept ărilor vizitatorilor, pentru a promova pachete
mai specifice pentru pie Ńe specifice, de exemplu pentru persoane în vârst ă sau persoane cu
dizabilit ăŃi.
2. Promovarea competen Ńelor și a inov ării. Sectorul turismului nu atrage
suficient personal calificat. Aceasta se datoreaz ă în mare parte caracterului sezonier al
locurilor de munc ă și lipsei oportunit ăŃilor de avansare în carier ă. EducaŃia și formarea ar
trebui folosite pentru a crea o coresponden Ńă între competen Ńele oferite și cererea de pe
piaŃa muncii. Politicile de formare vor fi mai bine dir ecŃionate pentru furnizarea de capital
uman bine calificat, orientat spre servicii și poliglot. Comisia invit ă statele membre și
autorit ăŃile locale și regionale s ă încurajeze conexiunea la internet și s ă promoveze
instrumentele de comercializare electronice; s ă promoveze servicii de traducere pentru
hărŃi, broșuri și informaŃii logistice. Comisia invit ă industria de profil s ă participe activ la
activit ăŃile de promovare a competen Ńelor și form ării profesionale; s ă investeasc ă în
iniŃiative de control al calit ăŃii pentru produsele și personalul din turism; s ă creeze și s ă
promoveze cursuri online deschise pentru a actualiz a sau a reorienta competen Ńele în
domeniul costier și maritim.
3. Consolidarea sustenabilit ăŃii prin:
a) Abordarea presiunilor asupra mediului. Deoarece turismul depinde de un mediu
sănătos și de utilizarea durabil ă a capitalului natural, Comisia European ă invit ă statele
membre, regiunile, industria și alte p ărŃi interesate s ă dezvolte orient ări privind reducerea
la minimum a impacturilor asupra biodiversit ăŃii și consolidarea beneficiilor recreerii și ale
turismului în zone protejate; s ă îmbun ătăŃeasc ă utilizarea eficient ă a resurselor, precum și
prevenirea și managementul de șeurilor și polu ării în zonele turistice și s ă pun ă în aplicare
cele mai bune practici de management ecologic și abord ările privind infrastructura
ecologic ă; s ă participe activ în proiecte care reduc de șeurile și emisiile poluante, sau care
promoveaz ă recuperarea/reciclarea apei și deșeurilor.
b) Promovarea unei oferte inovatoare, durabile și de o calitate ridicat ă. Cererea
turistic ă în schimbare necesit ă produse atractive și durabile care ofer ă experienŃe unice și

30 personalizate. Sectorul ar trebui s ă dezvolte noi produse care s ă promoveze atractivitatea și
accesibilitatea arheologiei costiere și marine, a patrimoniului maritim, a turismului
subacvatic, a activit ăŃilor eno-gastronomice etc. Interesul public din ce în ce mai mare
pentru sporturile de ap ă, cum ar fi pescuitul recreativ, naviga Ńia de agrement, surfing și
scufund ări, creeaz ă potenŃial și poate contribui la abordarea caracterului sezonie r deoarece
astfel de activit ăŃi nu depind de perioade de vârf. Calitatea servicii lor este o surs ă esenŃial ă
de delimitare concuren Ńial ă. Prin urmare, este important s ă se asigure faptul c ă turiștii se
pot baza pe servicii de calitate ridicat ă pe teritoriul UE și c ă aceast ă calitate este evaluat ă în
mod coerent.
c) Insularitate și dep ărtare – transformarea constrângerilor geografice în
oportunit ăŃi. Insulele și destinaŃiile îndep ărtate prezint ă un handicap în plus în ceea ce
privește accesibilitatea și depind în mare m ăsur ă de serviciile navale. Acestea pun
problema costurilor de transport, a caracterului se zonier și a conexiunilor cu partea
continental ă și/sau locaŃiile învecinate, ceea ce afecteaz ă atractivitatea pentru vizitatori și
pentru lucr ătorii din turism. Cunoa șterea problemelor este deseori insuficient ă pentru a
elabora soluŃii adecvate. Cu toate acestea, astfel de loca Ńii trebuie dezvoltate deoarece ofer ă
posibilit ăŃi de creare de locuri de munc ă în zone în care alte activit ăŃi economice sunt
deseori limitate.
4. Maximizarea finan Ńării disponibile a UE. Cadrul financiar al UE pentru
perioada 2014-2020 și alte instrumente UE finan Ńeaz ă planificarea și implementarea de
proiecte care impulsioneaz ă dezvoltarea durabil ă a sectorului. Statele membre și regiunile
sunt invitate s ă elaboreze strategii multianuale na Ńionale și/sau regionale pentru a dezvolta
turismul maritim și costier durabil și pentru a asigura coeren Ńa cu acordurile de parteneriat
ale acestora și cu programele opera Ńionale.

C) Biotehnologia albastr ă
Faptul c ă lumea subacvatic ă este, în mare parte, pu Ńin explorat ă și studiat ă
înseamn ă c ă potenŃialul organismelor marine, altele decât pe știi, moluștele și crustaceele,
de a furniza factori de produc Ńie pentru economia albastr ă abia începe s ă fie apreciat, mai
ales prin prisma noilor tehnologii de secven Ńiere genetic ă pentru organismele vii. S-au
înregistrat deja succese în acest sens. Explorarea biodiversit ăŃii m ării ne ajut ă acum s ă
înŃelegem, de exemplu, modul în care organismele care pot rezista la temperaturi și
presiuni extreme și pot crește f ără lumin ă ar putea fi utilizate pentru a dezvolta noi enzime
industriale sau produse farmaceutice. În acela și timp, îngrijorarea cu privire la impactul

31 utiliz ării terenurilor și la nevoia de ap ă a plantelor terestre cultivate pentru biocarburan Ńi
stimuleaz ă eforturile de a cerceta utilizarea algelor ca surs ă de biocarburan Ńi, împreun ă cu
produsele chimice și compușii bioactivi cu o valoare ad ăugat ă ridicat ă.
Deși în prezent se estimeaz ă c ă ocuparea forŃei de munc ă în acest sector în Europa
este înc ă relativ sc ăzut ă, dezvoltarea sectorului va oferi locuri de munc ă de înalt ă
calificare, în special dac ă din organismele marine vor putea fi elaborate medi camente
inovatoare. Pe termen foarte scurt, se estimeaz ă c ă sectorul se va afirma ca pia Ńă de nișă,
axat ă pe produse cu o valoare ridicat ă pentru sectorul s ănătăŃii, al produselor cosmetice și
al biomaterialelor industriale. Pân ă în 2020, sectorul ar putea deveni o pia Ńă de dimensiuni
medii, extinzându-se c ătre producŃia de metaboli Ńi și compuși primari (lipide, zaharuri,
polimeri, proteine) folosi Ńi ca factori de produc Ńie în industria alimentar ă, furajer ă și
chimic ă. În a treia etap ă, peste aproximativ 15-20 ani și sub rezerva efectu ării unor
descoperiri tehnologice, sectorul biotehnologiei al bastre ar putea deveni un furnizor de
produse de mas ă, împreun ă cu o serie de produse specializate cu o valoare ad ăugat ă
ridicat ă.
Accelerarea acestui proces va necesita o combina Ńie de cercetare fundamental ă
privind viaŃa din oceane și de cercetare aplicat ă privind posibilele aplica Ńii industriale cu
probabilit ăŃi sc ăzute, dar cu recompense ridicate în caz de succes.
O abordare strategic ă privind cercetarea și inovarea ar oferi bazele știin Ńifice și
tehnologice pentru justificarea deciziilor strategi ce de care au nevoie sectoarele industriale
emergente. Prin reducerea blocajelor tehnice în ace st domeniu, întregul sector ar deveni
mai atr ăgător pentru investitori. De asemenea, acest lucru ar ajuta industria UE s ă treac ă de
la faza de dezvoltare la comercializarea de produse inovatoare. O abordare european ă ar
permite sensibilizarea factorilor de decizie politi c ă, a sectorului privat și a publicului larg
cu privire la poten Ńialul produselor acvatice marine.

D) Energia oceanelor
Energia marin ă are potenŃialul de a m ări eficienŃa cu care sunt exploatate resursele
energetice europene, de a reduce la minimum necesit ăŃile de utilizare a terenurilor de c ătre
sectorul energetic european și de a reduce emisiile de gaze cu efect de ser ă (cu aproximativ
65 milioane tone de CO2 în 2020). Datorit ă Ńintelor UE privind energia din surse
regenerabile și m ăsurilor de stimulare a investi Ńiilor, cum ar fi tarifele fixe sau certificatele
verzi, generarea de energie eolian ă offshore a început s ă se extind ă rapid în Europa.

32 Alte tehnologii offshore de produc Ńie a energiei din surse regenerabile sunt înc ă
într-un stadiu incipient de dezvoltare, statele mem bre intenŃionând s ă instaleze doar o
capacitate moderat ă, de 2 – 4 GW, pân ă în 2020. Combina Ńii diferite de condi Ńii geografice
și oceanografice sunt compatibile cu tehnologii dife rite. Aceste tehnologii ofer ă un grad
mai ridicat de predictibilitate în ceea ce prive ște furnizarea energiei electrice la sarcina de
baz ă, care compenseaz ă oferta fluctuant ă provenit ă din energia eolian ă. Noile tehnologii de
produc Ńie a energiei electrice din mediul marin sunt:
– barajul mareic , o structur ă similar ă unui dig, utilizat ă pentru captarea energiei
maselor de ap ă care intr ă și ies dintr-un golf sau estuar, cum este centrala e lectric ă La
Rance din Fran Ńa, cu o capacitate de 240 MW,
– dispozitivele care folosesc energia valurilor sunt în faza demonstrativ ă, iar
turbinele subacvatice propulsate de curen Ńi (ai mareelor sau de alt tip) sunt aproape de faza
de comercializare.
– conversia energiei termice a oceanelor , care folosește diferenŃa de temperatur ă
dintre apa mai rece din adâncurile oceanelor și apa mai cald ă de la mic ă adâncime sau de
suprafaŃă pentru a propulsa un motor termic, ar putea consti tui o opŃiune fezabil ă pentru
teritoriile UE de peste m ări din regiunea Caraibelor și din Oceanul Indian.
Provocarea este de a accelera comercializarea acest or noi tehnologii prin reduceri
ale costurilor, întrucât se preconizeaz ă c ă cererea mondial ă de electricitate se va dubla
anual în viitorul apropiat. Exploatarea comercial ă a tehnologiilor legate de energia albastr ă
va presupune investi Ńii în conectarea la re Ńea și în capacitatea de transport. Mecanismele de
sprijin pe termen lung, care au avut succes în încu rajarea investi Ńiilor în alte tipuri de
energie regenerabil ă, vor fi necesare și în cazul tehnologiilor emergente legate de energi a
valurilor și a mareelor.
În Comunicarea „ Energia din surse regenerabile: o prezen Ńă major ă pe piaŃa
energetic ă european ă”7, s-a precizat c ă sunt necesare eforturi suplimentare pentru a
îmbun ătăŃi activitatea de cercetare și dezvoltare în domeniul energiei oceanelor. Aceast a va
contribui la reducerea suplimentar ă a costurilor, la prelungirea duratei de exploatare a
echipamentelor și la raŃionalizarea logisticii la nivelul tehnologiilor car e vor ajuta la
atingerea Ńintelor pentru 2020.
Măsurile la nivelul UE, inclusiv finan Ńarea, pot avea un rol esen Ńial în asigurarea
unui cadru care ofer ă investitorilor suficient ă încredere pentru a investi. Aceste eforturi

7 COM(2012) 271: “ Renewable Energy : a major player in the European e nergy market ” din 6 iunie 2012

33 legate de noile tehnologii ar trebui s ă fie susŃinute și ar trebui s ă fie mobilizate fondurile
structurale pentru proiecte demonstrative.
Industria UE este un lider mondial în domeniul ener giei albastre și poate contribui
la reducerea emisiilor de dioxid de carbon din afar a Europei, prin exporturi. În plus, pot fi
analizate și sinergiile cu sectorul energiei offshore conven Ńionale, de exemplu prin
abordarea comun ă a provoc ărilor legate de siguran Ńă și de infrastructur ă. Propunerea
comisiei privind alinierea standardelor de siguran Ńă în sectorul exploat ării offshore a
petrolului și a gazelor în întreaga UE este o ini Ńiativ ă cheie. Cooperarea cu sectorul
energiei conven Ńionale va contribui la asigurarea aprovizion ării UE cu energie la pre Ńuri
acceptabile.

E) Exploatarea minier ă a fundului oceanelor
Între 2000 și 2015 s-a înregistrat o cre ștere anual ă de aproximativ 15 % a pre Ńului
multor materii prime neenergetice, în principal ca urmare a cererii consumatorilor din
economiile emergente. Exist ă un risc de deficit de aprovizionare pentru mai mul te dintre
aceste economii, inclusiv pentru economia Europei.
Progresele tehnologice, precum și preocup ările în materie de securitate a
aprovizion ării au încurajat societ ăŃile miniere s ă analizeze ce poate oferi marea.
Exploatarea și extracŃia din mare a minereurilor, altele decât de nisip și pietriș, abia au
început. În prezent majoritatea activit ăŃilor se desf ăș oar ă în ape de adâncime mic ă. „Pân ă
în 2020, un procent de 5 % din produc Ńia mondial ă de minereuri, inclusiv cobalt, cupru și
zinc, ar putea proveni din platourile oceanice. Ace st procent s-ar putea ridica la 10 % pân ă
în 2030. Se preconizeaz ă c ă cifra de afaceri anual ă global ă a sectorului de extrac Ńie a
minereurilor marine va cre ște de la aproape zero pân ă la 5 miliarde euro în urm ătorii 5 ani
și pân ă la 10 miliarde euro pân ă în 2030”8.
ExtracŃia de minereuri dizolvate, precum bor sau litiu, di n apa m ării ar putea
deveni, de asemenea, fezabil ă din punct de vedere economic. Cele mai promi Ńătoare
depozite se g ăsesc în sulfurile metalice care rezult ă din z ăcămintele de minereuri
hidrotermale (cum ar fi a șa-numitele „fumigene negre” – black smokers) din zo nele cu
vulcani activi. Temperaturile și presiunile din aceste regiuni sunt extreme, iar i mpactul
perturb ărilor asupra acestor zone fierbin Ńi din punct de vedere al biodiversit ăŃii marine,

8 Comunicare a Comisiei c ătre Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Econo mic și Social și Comitetul
Regiunilor „Creșterea albastr ă”: oportunit ăŃi pentru o ceștere sustenabil ă în domeniul marin și maritim /*
COM/2012/0494 final */

34 care ar trebui s ă fie protejate în temeiul Conven Ńiei NaŃiunilor Unite asupra dreptului m ării
(UNCLOS), este în mare parte necunoscut. În prezent , majoritatea acestor opera Ńiuni sunt
localizate în cadrul zonelor aflate sub jurisdic Ńie naŃional ă (zonele economice exclusive și
platforma continental ă), unde transportul minereurilor pân ă pe uscat este mai u șor. Cu
toate acestea, exist ă oportunit ăŃi în afara zonelor marine jurisdic Ńionale. În aceste zone,
Autoritatea Interna Ńional ă pentru Fundul M ărilor și Oceanelor (ISA) este responsabil ă
pentru organizarea și controlul activit ăŃilor, inclusiv pentru monitorizarea tuturor
activit ăŃilor legate de minereuri. Este inclus ă și protecŃia mediului marin, în conformitate
cu dispoziŃiile ConvenŃiei NaŃiunilor Unite asupra dreptului m ării, la care UE și toate
statele membre sunt p ărŃi contractante.
În cazul în care aceast ă extindere a extrac Ńiei minereurilor de pe fundul m ării se
concretizeaz ă, întreprinderile europene, cu experien Ńa lor îndelungat ă în domeniul navelor
specializate ș al manipul ării subacvatice, sunt actualmente bine plasate pent ru a furniza
produse și servicii de înalt ă calitate. Men Ńinerea competitivit ăŃii acestora depinde de
accesul la finan Ńare pe o piaŃă care comport ă riscuri inerente, de activit ăŃile de cercetare și
dezvoltare precis orientate privind tehnicile de ex tracŃie, de capacitatea de a ob Ńine licenŃe
în apele interna Ńionale și de m ăsuri energice pentru a evita prejudicierea ecosiste melor
unice. Sectorul minereurilor marine va putea s ă beneficieze de experien Ńa dobândit ă aici în
sectorul exploat ării offshore a petrolului și a gazelor.
Sprijinul UE ar putea include m ăsuri care s ă garanteze c ă întreprinderile europene
nu sunt eliminate din lan Ńul valoric al minereurilor de concuren Ńi sprijiniŃi de stat. Acesta ar
putea include o ac Ńiune pilot în cadrul propunerii de Parteneriat euro pean pentru inovare
privind materiile prime, sus Ńinut ă de un efort de cercetare structurat al UE care s ă abordeze
principalele provoc ări tehnologice.

2.3.2. Cunoa șterea mediului marin

Cunoașterea constituie un motor al cre șterii durabile în contextul unei economii
mondiale interconectate și, prin urmare, reprezint ă unul dintre principalii factori
determinanŃi ai creșterii bazat ă pe inteligen Ńă în Uniunea European ă, în conformitate cu
strategia „ Europa 2020 – O strategie european ă pentru o creștere inteligent ă, durabil ă și
favorabil ă incluziunii ”. Îmbun ătăŃirea cunoștinŃelor despre m ări și oceane, care acoper ă
aproximativ 71% din suprafa Ńa Terrei, constituie un instrument al politicii mar itime

35 integrate a Uniunii Europene. De asemenea, cunoa șterea mediului marin poate contribui la
realizarea altor politici cum sunt planificarea spa Ńiului maritim și supravegherea maritim ă
integrat ă.
Este imposibil s ă se prevad ă amploarea schimb ărilor care vor afecta în viitor
sistemele oceanice, impactul acestora asupra activi t ăŃii umane și repercusiunile acestor
schimb ări ale comportamentului uman asupra oceanelor, f ără a înŃelege modul de
funcŃionare a sistemului, atât în trecut, cât și în prezent. Cunoa șterea mediului marin este
necesar ă pentru realizarea unei st ări ecologice bune a apelor marine, în conformitate cu
Directiva-cadru privind strategia pentru mediul mar in (Directiva 2008/56/CE), care
constituie pilonul de mediu al politicii maritime i ntegrate. „Cunoa șterea reprezint ă una
dintre componentele principale ale planului UE de i ntegrare a cercet ării marine și
maritime”9.
Crearea cunoștinŃelor despre mediul marin începe cu observarea m ărilor și
oceanelor. Datele ce rezult ă din aceste observa Ńii sunt reunite și apoi analizate, pentru a
crea informaŃii și cunoștin Ńe. Ulterior, aceste cuno știn Ńe pot fi exploatate pentru realizarea
unei creșteri inteligente și durabile, pentru evaluarea s ănătăŃii ecosistemului marin sau
pentru protejarea comunit ăŃilor costiere.
În prezent, colectarea majorit ăŃii datelor privind mediul marin de c ătre instituŃiile
publice din statele membre ale UE, în mod individua l sau colectiv, care genereaz ă costuri
de peste 1 miliard de euro anual, se realizeaz ă în mare parte cu un scop precis, de exemplu,
pentru exploatarea resurselor marine, pentru garant area siguranŃei navigaŃiei, pentru
monitorizarea respect ării reglement ărilor sau pentru testarea unei ipoteze știin Ńifice. Cu
toate acestea, cei care prelucreaz ă sau aplic ă aceste date întâmpin ă o serie de obstacole
cum ar fi:
– utilizatorilor le este dificil s ă afle ce date exist ă deja. Accesul, utilizarea și
reutilizarea datelor fac obiectul unor restric Ńii,
– fragmentarea standardelor, a formatelor și a nomenclaturii,
– lipsa informaŃiilor cu privire la precizia și exactitatea datelor,
– politica tarifar ă a unora dintre furnizori,
– insuficienŃa rezoluŃiei temporale sau spa Ńiale.

9 Comunicare a Comisiei Europene c ătre Consiliu și Parlamentul european ˝ O strategie european ă de
cercetare marin ă și maritim ă. Un cadru coerent al Spa Ńiului European de Cercetare în sprijinul utiliz ării
sustenabile a oceanelor și m ărilor ˝, Bruxelles, 3.9.2008, COM(2008) 534 final

36 Prin urmare, dispare șansa de a dezvolta noi produse și servicii inovatoare pe baza
acestor date.
Directiva-cadru privind strategia pentru mediul mar in (Directiva 2008/56/CE)
prevede obliga Ńia statelor membre de a elabora și de a implementa „programe de
monitorizare coordonate în vederea evalu ării permanente a st ării ecologice a apelor lor
marine”. Reunirea datelor privind bazinele maritime și m ările paneuropene necesit ă
colaborare transfrontalier ă și transdisciplinar ă. Pân ă acum, experien Ńa a demonstrat c ă
partajarea datelor la nivel transsectorial și între statele membre nu de desf ăș oar ă în mod
uniform, adecvat, eficient sau rapid. Aceast ă situaŃie nu se va schimba dac ă Uniunea
European ă nu adopt ă sau nu faciliteaz ă adoptarea de m ăsuri în acest domeniu.
PMI stabilește trei obiective vizând ameliorarea cunoa șterii mediului marin:
1. reducerea costurilor și întârzierilor opera Ńionale în cazul celor care utilizeaz ă date
referitoare la mediul marin ce va avea ca efect:
– sprijinirea sectorului privat pentru a putea conc ura în cadrul economiei mondiale
și pentru a putea face fa Ńă provoc ărilor în materie de durabilitate;
– îmbun ătăŃirea calit ăŃii procesului decizional public la toate nivelurile ;
– consolidarea cercet ării știinŃifice în domeniul marin.
2. intensificarea concuren Ńei și inov ării în rândul utilizatorilor de date privind
mediul marin, permi Ńându-le acestora un acces mai larg la date de calit ate, coerente și
disponibile imediat.
3. reducerea nivelului de incertitudine al cuno știn Ńelor despre m ări și oceane,
oferind astfel o baz ă mai solid ă pentru gestionarea schimb ărilor viitoare.
Pentru atingerea acestor obiective Comisia European ă va lua m ăsurile necesare
pentru a garanta c ă datele privind mediul marin sunt furnizate rapid și neîntrerupt și, în
același timp, pentru a evita redundan Ńele în eforturile de colectare a datelor. Acest luc ru va
presupune:
– garantarea unor standarde comune,
– alinierea progresiv ă a politicilor în domeniul datelor. Obiectivul fina l este de a
furniza acces liber, f ără restricŃii de utilizare,
– asigurarea faptului c ă datele colectate r ăspund în mod adecvat necesit ăŃilor
Directivei-cadru privind strategia marin ă,
– iniŃierea unui dialog cu Ńările partenere și cu organizaŃiile internaŃionale pentru
a se garanta c ă efortul UE contribuie la realizarea unui sistem gl obal
interoperabil de cunoa ștere a mediului marin,

37 – realizarea unei arhitecturi opera Ńionale de date privind mediul marin. Un set
coerent de date, care s ă poat ă fi utilizate de toate statele membre necesit ă o
arhitectur ă operaŃional ă special ă. Forma sa final ă va depinde de experien Ńa
operaŃional ă câștigat ă din proiectele derulate în prezent,
– dezvoltarea instrumentelor existente la nivelul Uni unii Europene cum sunt:
• Cadrul pentru colectarea datelor în sectorul pescui tului (DCF). Noul cadru
pentru colectarea datelor adoptat în 2008, și anume: Regulamentul nr.
199/2008 al Consiliului Europei din 25 februarie 20 08, oblig ă statele
membre s ă colecteze, s ă gestioneze și s ă furnizeze date de înalt ă calitate
privind sectorul pescuitului, în scopul elabor ării de avize știin Ńifice, în
principal, pentru luarea deciziilor corespunz ătoare privind gestionarea
sectorului pescuitului. Noul cadru prevede obliga Ńia statelor membre de a
acorda acces la datele respective pentru elaborarea de avize privind
gestionarea sectorului pescuitului, pentru publica Ńi știin Ńifice, pentru
dezbateri publice și pentru participarea p ărŃilor interesate la elaborarea
politicilor. Dincolo de aceste scopuri, accesul la date, reunirea acestora la
nivel de bazine maritime și reutilizarea datelor reunite necesit ă
consimŃământul tuturor proprietarilor de date în cauz ă.
• IniŃiativa „Monitorizare Global ă pentru Mediu și Securitate” (GMES).
GMES este un program vast care vizeaz ă atât mediul terestru și atmosfera,
cât și mediul marin. Scopul lui este de a furniza servic ii în domeniul
mediului și al securit ăŃii și se concentreaz ă în mare parte asupra
măsur ătorilor prin satelit și a produselor bazate pe aceste m ăsur ători.
OpŃiunile pentru serviciul marin de baz ă al GMES sunt în curs de testare
prin intermediul proiectului MyOcean. Produsele sun t disponibile pentru
orice tip de utilizare, inclusiv comercial ă, cu excepŃia „retribuŃiei
necontrolate (de exemplu difuzare, afi șare pe internet etc.)”
• Date privind zonele costiere. Autorit ăŃile de coast ă trebuie s ă strâng ă, s ă
utilizeze și s ă partajeze informa Ńii care s ă stea la baza procesului decizional
și a angajamentului public. Cadrul sistemelor de inf ormaŃii privind zonele
costiere este oferit de recomandarea UE privind man agementul integrat al
zonelor costiere (Directiva 2002/413/CE). Regiunile costiere sunt, conform

38 definiŃiei Eurostat 10 , regiuni statistice standard unde cel pu Ńin jum ătate din
populaŃie este situat ă pe o raz ă de 50 km de coast ă. În aceast ă categorie se
înscriu 446 de regiuni, dintre care 372 dispun de o zon ă litoral ă. Pentru
majoritatea acestor regiuni exist ă parametri socio-economici, precum
indicatorii de popula Ńie sau PIB, care sunt disponibili gratuit pe site-u l web
al Eurostat. În unele Ńări, ca Polonia sau Suedia, aceste regiuni sunt atât de
vaste încât cuprind și populaŃiile aflate în interiorul teritoriului, departe de
coast ă, și, din acest motiv, sunt lipsite de tr ăsăturile specifice comunit ăŃilor
costiere. Încerc ările de pân ă acum de a colecta date cu o rezolu Ńie mai fin ă
au eșuat din diverse cauze: taxe ridicate impuse de unel e birouri statistice
naŃionale, nesoluŃionarea în mod sistematic a cererilor de date de c ătre
aceste birouri, din motive de confiden Ńialitate în cazul regiunilor unde exist ă
doar o întreprindere sau dou ă într-un anumit sector și nu pot fi furnizate
date referitoare la acestea.
Se estimeaz ă c ă beneficiile aduse de crearea unei re Ńele integrate la nivel european
pentru a înlocui actualul sistem fragmentat de obse rvaŃii privind mediul marin se ridic ă la
circa 300 de milioane euro pe an. Dincolo de toate acestea, o utilizare mai ra Ńional ă a
datelor privind mediul marin nu numai c ă va îmbun ătăŃi eficienŃa utilizatorilor actuali ai
acestor date, ci, de asemenea, va crea noi oportuni t ăŃi de inovare și cre ștere.
În curs de desf ăș urare se afl ă și iniŃiativa „Cunoașterea mediului marin 2020”, care
va oferi o infrastructur ă de cunoștinŃe integrat ă, bazat ă pe sistemele na Ńionale de colectare
a datelor care transmit date derivate la un nivel e uropean prin intermediul internetului.
Aceasta va include o hart ă digital ă multi-rezoluŃie emblematic ă a fundului marin al apelor
europene, precum și informaŃii actualizate cu privire la coloana de ap ă. Se preconizeaz ă
obŃinerea unor beneficii de cel pu Ńin 500 milioane euro pe an ca urmare a cre șterii
eficienŃei și gradului de inovare.

2.3.3. Planificarea spa Ńiului maritim

În preambulul Conven Ńiei NaŃiunilor Unite asupra dreptului m ării din 1982
(UNCLOS) se precizeaz ă faptul c ă aspectele referitoare la utilizarea spa Ńiului maritim sunt
strâns legate între ele și trebuie abordate în ansamblu. Amenajarea spa Ńiului maritim
reprezint ă pasul logic care permite structurarea obliga Ńiilor și utiliz ării drepturilor acordate

10 Oficiul de statistic ă al UE cu sediul în Luxemburg

39 în temeiul UNCLOS, precum și un instrument practic care sprijin ă statele membre s ă își
respecte obliga Ńiile.
„Amenajarea spa Ńiului maritim” înseamn ă11 „un proces prin care autorit ăŃile
statului membru (al Uniunii Europene – n.a.) în cau z ă analizeaz ă și organizeaz ă activit ăŃile
umane în zonele marine, cu scopul de a îndeplini ob iective ecologice, economice și
sociale”.
Cererea mare și aflat ă într-o cre ștere rapid ă de spa Ńiu maritim pentru diverse
activit ăŃi, cum ar fi naviga Ńia maritim ă și activit ăŃile de pescuit, explorarea și exploatarea
petrolului și a gazelor, instala Ńiile pentru producerea de energie din surse regener abile,
extragerea materiilor prime, turismul, instala Ńiile de acvacultur ă, conservarea
ecosistemelor, a biodiversit ăŃii și patrimoniului cultural subacvatic, precum și presiunile
multiple exercitate asupra resurselor costiere, nec esit ă o abordare integrat ă a amenaj ării și
a managementului spa Ńiului maritim.
Scopul principal al amenaj ării spa Ńiului maritim const ă în a promova dezvoltarea
durabil ă și în a identifica utilizarea spa Ńiului maritim pentru diferite utiliz ări maritime,
precum și în a gestiona utiliz ările spa Ńiale și conflictele din zonele marine. Amenajarea
spa Ńiului maritim are ca scop, de asemenea, de a identi fica și încuraja utiliz ările multiple,
în conformitate cu legisla Ńia și politicile na Ńionale relevante. Pentru a atinge acest scop,
statele membre trebuie cel pu Ńin s ă se asigure c ă din procesul de planificare rezult ă o
planificare cuprinz ătoare care identific ă diferitele utiliz ări ale spa Ńiului maritim, luând în
considerare schimb ările pe termen lung cauzate de schimb ările climatice.
Ecosistemele și resursele marine sunt supuse unor presiuni semnif icative în apele
marine. Activit ăŃile umane, dar și efectele schimb ărilor climatice, pericolele naturale și
evolu Ńia liniei de Ńă rm, de exemplu prin eroziune sau acumul ări, pot avea impacturi grave
asupra dezvolt ării și cre șterii economice în zonele costiere, precum și asupra ecosistemelor
marine, conducând la deteriorarea st ării ecologice și declinul biodiversit ăŃii. Ar trebui s ă se
acorde aten Ńia cuvenit ă acestor presiuni diverse atunci când se elaboreaz ă planurile de
amenajare a spa Ńiului maritim. În plus, dac ă sunt integrate în deciziile de planificare,
ecosistemele marine s ănătoase pot aduce beneficii substan Ńiale în ceea ce prive ște producŃa
de alimente, recreerea și turismul, atenuarea schimb ărilor climatice și adaptarea la acestea,
controlul evolu Ńiei liniei de Ńărm și prevenirea dezastrelor.

11 Art. 3 din Directiva 2014/89/UE a Parlamentului Eu ropean și a Consiliului UE din 23 iulie 2014 de
stabilire a unui cadru pentru amenajarea spa Ńiului maritim

40 Activit ăŃile marine și cele costiere sunt adesea strâns legate între ele . Pentru a
promova utilizarea durabil ă a spa Ńiului maritim, amenajarea spa Ńiului maritim ar trebui s ă
Ńin ă seama de interac Ńiunile dintre uscat și mare. Din acest motiv, amenajarea spa Ńiului
maritim poate juca un rol foarte util în stabilirea orient ărilor referitoare la managementul
durabil și integrat al activit ăŃilor umane pe mare, la conservarea mediului de via Ńă , la
vulnerabilitatea ecosistemelor costiere, la eroziun e și la factorii sociali și economici.
Amenajarea spa Ńiului maritim ar trebui s ă aib ă scopul de a integra dimensiunea maritim ă a
anumitor utiliz ări sau activit ăŃi costiere și impactul acestora, precum și de a permite, în cele
din urm ă, elaborarea unei viziuni integrate și strategice.
Fiecare stat membru cu ie șire la mare elaboreaz ă și implementeaz ă un plan de
amenajare a spa Ńiului maritim. Atunci când elaboreaz ă planul de amenajare a spa Ńiului
maritim, statele membre acord ă atenŃia cuvenit ă particularit ăŃilor regiunilor marine,
activit ăŃilor și utiliz ărilor relevante actuale și viitoare și impactului acestora asupra
mediului și a resurselor naturale, Ńinând, totodat ă, seama de interac Ńiunile dintre uscat și
mare. Prin planurile de amenajare a spa Ńiului maritim, statele membre urm ăresc s ă
contribuie la dezvoltarea durabil ă a sectoarelor energetice pe mare, a transportului maritim,
a sectorului pescuitului și acvaculturii, precum și la conservarea, protec Ńia și îmbun ătăŃirea
mediului, inclusiv la cre șterea rezistenŃei la impactul schimb ărilor climatice. În plus, statele
membre pot urm ări și alte obiective, cum ar fi promovarea turismului d urabil și extracŃia
durabil ă a materiilor prime. Planurile de amenajare a spa Ńiului maritim sunt revizuite de
statele membre cel pu Ńin o dat ă la 10 ani, conform deciziei acestora.
Atunci când elaboreaz ă și implementeaz ă planul de amenajare a spa Ńiului maritim,
statele membre întocmesc planuri de amenajare a spa Ńiului maritim care identific ă
distribu Ńia spa Ńial ă și temporal ă a activit ăŃilor și utiliz ărilor actuale și viitoare în apele lor
marine. Posibilele activit ăŃi, utiliz ări și interese identificate în cadrul planurilor de
amenajare a spa Ńiului maritim pot include 12 :
– zonele de acvacultur ă;
– zonele de pescuit;
– instalaŃiile și infrastructurile pentru explorarea, exploatarea și extracŃia ŃiŃeiului,
a gazelor și a altor surse de energie, a mineralelor și agregatelor, precum și
pentru producŃia de energie din surse regenerabile;
– rutele de transport maritim și fluxurile de trafic;

12 Art. 8 din Directiva 2014/89/UE

41 – zonele de antrenament militar;
– siturile de conservare a naturii și a speciilor și zonele protejate;
– zonele de extrac Ńie a materiilor prime;
– cercetarea știin Ńific ă;
– traseele cablurilor și ale conductelor submarine;
– activit ăŃile turistice;
– patrimoniul cultural subacvatic.
Amenajarea spa Ńiului maritim ar trebui s ă acopere ciclul complet al identific ării
problemelor și oportunit ăŃilor, colectarea de informa Ńii, planificare, luarea deciziilor,
implementare, revizuire sau actualizare, precum și monitorizarea implement ării, și ar
trebuie s ă Ńin ă seama în mod corespunz ător de interacŃiunile dintre uscat și mare și de cele
mai bune cuno știn Ńe disponibile.
PMI identific ă amenajarea spa Ńiului maritim ca fiind un instrument transsectorial de
politic ă care permite autorit ăŃilor publice și p ărŃilor interesate s ă utilizeze o abordare
coordonat ă, integrat ă și transfrontalier ă. Utilizarea unei abord ări ecosistemice va contribui
la promovarea dezvolt ării și cre șterii durabile a economiilor maritime și costiere și a
utiliz ării durabile a resurselor marine și costiere.
Amenajarea spa Ńiului maritim sprijin ă și faciliteaz ă implementarea strategiei
Europa 2020 pentru o cre ștere inteligent ă, durabil ă și favorabil ă incluziunii, aprobat ă de
Consiliul European prin concluziile sale din 17 iun ie 2010, care urm ărește s ă ating ă
niveluri ridicate de ocupare a for Ńei de munc ă, de productivitate și de coeziune social ă,
inclusiv promovarea unei economii mai competitive, mai eficiente din punctul de vedere al
utiliz ării resurselor și mai ecologice. Sectoarele costiere și cele maritime au un poten Ńial
semnificativ de cre ștere durabil ă și sunt esenŃiale pentru implementarea strategiei Europa
2020.
Amenajarea spa Ńiului maritim va contribui la managementul eficient al activit ăŃilor
maritime și la utilizarea durabil ă a resurselor marine și costiere prin crearea unui cadru de
luare a deciziilor coerent, transparent, durabil și bazat pe dovezi.
Deși este indicat ca Uniunea European ă să ofere un cadru privind amenajarea
spaŃiului maritim, statele membre r ămân responsabile și competente pentru a concepe și a
determina formatul și conŃinutul acestor planuri pentru apele lor marine, inc lusiv pentru a
lua m ăsurile instituŃionale în acest sens și, dup ă caz, pentru repartizarea spa Ńiului maritim
între diferitele activit ăŃi și utiliz ări.

42 Pentru a asigura o cooperare transfrontalier ă eficace între statele membre, precum
și cu Ńările terŃe învecinate, este necesar ă identificarea autorit ăŃilor competente din fiecare
stat membru. Prin urmare, statele membre trebuie s ă desemneze autoritatea sau autorit ăŃile
competente responsabile pentru punerea în aplicare a planurilor de amenajare a spa Ńiilor
maritime.
Managementul zonelor marine este complex și implic ă autorit ăŃi, operatori
economici și alte p ărŃi interesate aflate la diferite niveluri. Pentru a promova o dezvoltare
durabil ă în mod eficace, este esen Ńial ca p ărŃile interesate, autorit ăŃile și publicul s ă fie
consultaŃi la un moment oportun în cursul elabor ării, a planurilor de amenajare a spa Ńiului
maritim, în conformitate cu legisla Ńia relevant ă a Uniunii Europene.
Cu scopul de a se asigura c ă elaborarea planurilor de amenajare a spa Ńiului maritim
se bazeaz ă pe date fiabile și pentru a evita sarcini administrative suplimentar e, este esenŃial
ca statele membre s ă fac ă uz de cele mai bune date și informaŃii disponibile, încurajând
părŃile relevante implicate s ă utilizeze instrumentele și mecanismele existente pentru
colectarea de date și s ă fac ă schimb de informa Ńii.

2.3.4. Supravegherea maritim ă integrat ă

Supravegherea maritim ă este un element de cea mai mare importan Ńă care
garanteaz ă siguran Ńa utiliz ării m ării și securitarea frontierelor maritime ale Europei.
Îmbun ătăŃirea și optimizarea activit ăŃilor de supraveghere maritim ă, precum și
interoperabilitatea la nivel european sunt aspecte semnificative în eforturile Europei de a
răspunde provoc ărilor și amenin Ńă rilor legate de siguran Ńa naviga Ńiei, poluarea marin ă,
aplicarea legii și securitate, în general.
Scopul supravegherii maritime integrate 13 este „de a se ob Ńine cunoașterea situaŃiei
activit ăŃilor pe mare care influen Ńeaz ă siguranŃa și securitatea maritim ă, controlul
frontierelor, mediul marin, controlul pescuitului, interesele comerciale și economice ale
Uniunii Europene, precum și ap ărarea, astfel încât s ă se faciliteze un proces adecvat de
luare a deciziilor”.
Cunoașterea situaŃiei maritime înseamn ă înŃelegerea efectiv ă a activit ăŃilor legate
de domeniul maritim care ar putea influen Ńa securitatea, siguran Ńa, economia sau mediul

13 Comunicare a Comisiei Europene c ătre Consiliu, Parlamentul european, Comitetul econo mic și social
european și Comitetul regiunilor – Către integrarea supravegherii maritime: Un mediu com un în vederea
schimbului de informa Ńii pentru domeniul maritim al UE / COM/2009/0538 final

43 din Uniunea European ă și din statele sale membre. Pe baza unor nevoi și drepturi clar
definite ale utilizatorilor, aceasta constituie un sprijin pentru autorit ăŃile responsabile cu
activit ăŃile de monitorizare și supraveghere în prevenirea și gestionarea în mod cuprinz ător
a tuturor situaŃiilor, evenimentelor și acŃiunilor legate de domeniul maritim al UE.
Domeniul maritim al UE cuprinde apele teritoriale a le statelor membre ale UE,
zonele economice exclusive și platformele continentale definite în Conven Ńia OrganizaŃiei
NaŃiunilor Unite privind dreptul m ării (UNCLOS 1982), precum și ansamblul activit ăŃilor
legate de sectorul maritim care se desf ăș oar ă în acestea, pe fundul m ării, sub suprafa Ńa
apei, la suprafa Ńă sau deasupra m ării, așa cum este cazul instala Ńiilor, al navelor cargo, al
navelor de mici dimensiuni și al navelor sub pavilionul UE, de Ńinute, gestionate sau legate
într-un fel sau altul de aceasta. În plus fa Ńă de cele menŃionate anterior, domeniul maritim
al UE cuprinde și toate zonele de c ăutare și salvare și toate zonele de opera Ńiuni care au
fost desemnate pentru o opera Ńiune maritim ă a UE sub autoritate civil ă sau militar ă.
Autorit ăŃile statelor membre desf ăș oar ă o serie de diferite sarcini opera Ńionale de
supraveghere, multe dintre acestea cu scopul de a î ndeplini obliga Ńiile existente în temeiul
legisla Ńiei UE, pentru a garanta siguran Ńa și securitatea m ărilor și oceanelor Uniunii. Aceste
sarcini solicit ă competen Ńe și resurse specifice în diverse domenii: aplicarea l egisla Ńiei
generale, controlul pescuitului, control vamal, pro tec Ńia mediului marin, combaterea
polu ării, ap ărare, securitate și siguran Ńă maritim ă.
Activit ăŃile de supraveghere sunt derulate de statele membre , îns ă cea mai mare
parte a activit ăŃilor și amenin Ńă rilor abordate de acestea au un caracter transna Ńional. În
majoritatea statelor membre, activit ăŃile de supraveghere privind pescuitul, mediul și
controlul m ărilor sau imigra Ńia intr ă în responsabilitatea mai multor agen Ńii de aplicare a
legii care func Ńioneaz ă independent una de cealalt ă. Acest fapt conduce la o utilizare
ineficace a resurselor deja foarte limitate.
Suprapunerea eforturilor de colectare a datelor poa te fi rezultatul indirect al unei
cooper ări deficitare între autorit ăŃi. Acest lucru poate afecta, de asemenea, dobândire a,
men Ńinerea și implementarea unor mijloace de supraveghere precu m radarele, sistemele de
comunica Ńii, navele, elicopterele, avioanele și sateli Ńii. Intensificarea schimburilor de
informa Ńii ar putea contribui la evitarea situa Ńiilor în care astfel de resurse fac obiectul unei
duble achizi Ńion ări, examineaz ă aceea și zon ă maritim ă de dou ă ori sau culeg acelea și
informa Ńii de mai multe ori și efectueaz ă misiuni pe mare care se suprapun.
Prin urmare, Comisia European ă a sus Ńinut necesitatea unei mai bune coordon ări
privind supravegherea maritim ă printr-o cooperare mai strâns ă între g ărzile de coast ă ale

44 statelor membre și între acestea și alte agen Ńii din domeniu. De asemenea, ac Ńioneaz ă
pentru o mai bun ă interoperabilitate a sistemului de supraveghere, c are s ă reuneasc ă
sistemele existente de monitorizare și reperare utilizate pentru siguran Ńa și securitatea
maritim ă, pentru protec Ńia mediului marin, controlul activit ăŃilor de pescuit, controlul
frontierelor externe și alte activit ăŃi de aplicare a legii.
La nivelul Uniunii Europene se are în vedere realiz area treptat ă a unei re Ńele
integrate de reperare a navelor și de sisteme de navigare electronic ă pentru apele de coast ă
europene și largul m ărilor, inclusiv o monitorizare prin satelit și sisteme de identificare și
urm ărire la distan Ńă a navelor.
Comisia European ă a propus în 2008 definirea unui cadru tehnic comun pentru
instituirea unui sistem denumit „Sistem european de supraveghere a frontierelor”
(European Border Surveillance System abreviat EUROS UR). Obiectivul acestui sistem
este sprijinirea statelor membre în eforturile lor de a limita num ărul de resortisan Ńi ai Ńă rilor
ter Ńe care intr ă ilegal pe teritoriul UE, prin îmbun ătăŃirea con știentiz ării situa Ńiei la
frontierele lor externe și prin cre șterea capacit ăŃii de reac Ńie a serviciilor lor de informa Ńii și
de control la frontiere. Alte Ńeluri ale EUROSUR se refer ă la reducerea num ărului de
decese ale imigran Ńilor ilegali prin salvarea mai multor vie Ńi pe mare precum și sporirea
securit ăŃii interne în întreaga UE, contribuind la prevenire a criminalit ăŃii transfrontaliere.
Implementarea EUROSUR a început în 2009 ca proiect- pilot în 6 state membre ale
UE: România, Slovacia, Ungaria, Finlanda, Italia, G recia, iar în 2013 a fost extins în
Bulgaria, Croa Ńia, Cipru, Estonia, Fran Ńa, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Portugalia,
Slovenia și Spania, la care se adaug ă și Norvegia, stat nemembru UE. Celelalte state cu
grani Ńe externe: Belgia, Germania, Olanda și Suedia, s-au al ăturat EUROSUR la 1
decembrie 2014.
EUROSUR asigur ă cadrul tehnic comun necesar pentru a ra Ńionaliza cooperarea și
comunicarea de zi cu zi între autorit ăŃile statelor membre și pentru a facilita utilizarea
tehnologiilor de ultim ă or ă în scopul supravegherii frontierelor.
Un obiectiv opera Ńional esen Ńial al supravegherii maritime integrate trebuie s ă fie
schimbul de informa Ńii între sistemele na Ńionale și cel european.
Îmbun ătăŃirea schimbului de informa Ńii între autorit ăŃile de supraveghere maritim ă
este unul dintre obiectivele strategice cheie ale U niunii în domeniul politicii maritime
integrate și o component ă important ă a strategiei de securitate maritim ă. Consolidarea
securit ăŃii m ărilor și oceanelor Uniunii Europene este, de asemenea, o p arte esenŃial ă a
strategiei de cre ștere albastr ă pentru a obŃine creștere economic ă și a crea locuri de munc ă.

45 Dezvoltarea mediului comun pentru schimbul de infor maŃii pentru domeniul
maritim al UE (Common Information-Sharing Environme nt – CISE) este un proces de
colaborare în curs de desf ăș urare. CISE pentru domeniul maritim reprezint ă un proces
colaborativ voluntar în Uniunea European ă, având obiectivul de a consolida și promova
schimbul relevant de informa Ńii între autorit ăŃile implicate în supravegherea maritim ă.
Acesta nu înlocuie ște și nici nu se suprapune peste sistemele și platformele de schimb și
partajare de informa Ńii, ci construie ște pornind de la cele deja existente. Scopul final este
de a spori eficien Ńa, calitatea, capacitatea de reac Ńie și coordonarea opera Ńiunilor de
supraveghere în domeniul maritim european și de a promova inovarea, pentru prosperitatea
și securitatea UE și a cet ăŃenilor s ăi.
Obiectivul CISE este de a garanta faptul c ă informaŃiile privitoare la supravegherea
maritim ă colectate de o autoritate maritim ă și considerate a fi necesare pentru activit ăŃile
operaŃionale ale altor autorit ăŃi pot fi împ ărt ăș ite și fac obiectul unei utiliz ări multiple, și nu
colectate și generate în repetate rânduri sau colectate și p ăstrate pentru un singur scop.
Datele și informa Ńiile privind supravegherea maritim ă se refer ă, de exemplu, la pozi Ńiile
navelor și rutele acestora, datele referitoare la înc ărc ături, date meteo-oceanice provenite
de la senzori, sateli Ńi etc.
Rezultatele ob Ńinute pân ă în prezent 14 au demonstrat c ă CISE pentru domeniul
maritim prezint ă o serie de avantaje clare. În special, intensifica rea schimburilor de
informaŃii este o condiŃie important ă pentru:
– îmbun ătăŃirea cunoștinŃelor și a gradului de con știentizare a situa Ńiei maritime.
Acest sistem permite o mai bun ă prevenire, preg ătire și reacŃie la incidentele legate
de securitatea maritim ă care Ńin de activit ăŃile de criminalitate organizat ă și
transfrontalier ă (de exemplu, traficul, pescuitul ilegal și pirateria, atacurile armate,
terorismul) siguran Ńa maritim ă și devers ările ilegale sau poluarea accidental ă a
mediului marin),
·- reduceri substan Ńiale ale costurilor în eforturile de colectare a da telor,
·- reducerea costurilor administrative și operaŃionale ale activit ăŃilor de
supraveghere maritim ă. Calculele efectuate de c ătre experŃii din statele membre au
ar ătat c ă potenŃialele economii de costuri pentru intensificarea sc himbului de

14 Comunicare a Comisiei c ătre Parlamentul european și Consiliu O mai bun ă cunoa ștere a situa Ńiei prin
intermediul unei mai strânse cooper ări între autorit ăŃile care se ocup ă de supravegherea maritim ă:
urm ătoarele etape în cadrul mediului comun pentru schim bul de informa Ńii pentru domeniul maritim al UE /
COM/2014/0451 final

46 informaŃii ar putea genera un beneficiu general pentru econ omia european ă de
aproximativ 400 de milioane euro pe an și economii directe pentru autorit ăŃile
publice de cel pu Ńin 40 de milioane euro pe an. Costurile corespunz ătoare aferente
investiŃiilor s-ar ridica la aproximativ 10 milioane euro p e an pentru primii zece ani.
Riscurile și ameninŃările maritime nu respect ă graniŃele naŃionale sau
administrative și, prin urmare, num ărul lor poate s ă creasc ă în contextul unui spa Ńiu
maritim deschis. Într-un context în care aceste aut orit ăŃi se confrunt ă cu creșterea riscurilor
maritime și dispun de resurse financiare și operaŃionale limitate, schimbul de informa Ńii
optimizat poate fi mai eficient și mai rentabil. Scopul comun al p ărŃilor implicate în
activit ăŃile operaŃionale de supraveghere este s ă aib ă acces în timp util la informa Ńii
relevante și precise pentru a- și desf ăș ura activitatea și a fluidiza schimbul de informa Ńii
între sistemele lor, centrele de coordonare, precum și mijloacele de patrulare și
supraveghere (nave, avioane și sateliŃi).
Beneficiile așteptate din procesul supravegherii maritime integra te vor avea un
efect pozitiv asupra securit ăŃii naŃionale, a securit ăŃii și siguranŃei maritime, a protec Ńiei
mediului marin, a controlului frontierelor și, în general, asupra aplic ării legii.

2.3.5. Strategiile privind bazinele maritime

Așa cum am ar ătat continentul Europa este m ărginit de dou ă oceane: Oceanul
Atlantic și Oceanul Arctic, și patru m ări: Marea Baltic ă, Marea Nordului, Marea
Mediteran ă și Marea Neagr ă. Fiecare dintre aceste zone este unic ă și în consecin Ńă , UE a
propus strategii de dezvoltare durabil ă pentru fiecare în parte. Acestea ofer ă o platform ă
care s ă le permit ă statelor membre s ă se angajeze într-un stadiu incipient în definirea
priorit ăŃilor. De exemplu, prin intermediul strategiei Comis iei pentru Oceanul Atlantic,
autorit ăŃile na Ńionale și regionale de pe litoralul atlantic identific ă investi Ńiile prioritare care
ar putea fi finan Ńate în cadrul aloc ării bugetare structurale 2014-2020 și lacunele de
cuno știn Ńe care ar putea fi acoperite de activit ăŃile de cercetare desf ăș urate în cadrul
ini Ńiativei „Orizont 2020”.
Strategiile pentru bazinele maritime trateaz ă urm ătoarele aspecte:
– Mediul,
– Pescuitul,
– Energia,
– Turismul,

47 – Comer Ńul,
– Transporturile,
– Gestionarea circula Ńiei și ameliorarea securit ăŃii,
– Cercetarea știin Ńific ă și educa Ńia,
– Ocuparea forŃei de munc ă și afaceri sociale,
– DemocraŃia, respectarea drepturilor omului și buna guvernan Ńă,
– Cooperarea transfrontalier ă, colaborarea cu societatea civil ă,
– Cooperarea cu Ńă rile partenere nemembre UE și cu organiza Ńii regionale și
interna Ńionale.
În continuare vom descrie succint strategia privind bazinul M ării Negre.
Regiunea M ării Negre cuprinde Grecia, Bulgaria, România și Moldova la vest,
Ucraina și Federa Ńia Rus ă la nord, Georgia, Armenia și Azerbaidjan la est și Turcia la sud.
De și Armenia, Azerbaidjan, Moldova și Grecia nu sunt state cu ie șire la Marea Neagr ă,
prin istorie, proximitate și leg ături strânse sunt actori regionali naturali. Regiunea M ării
Negre este o arie geografic ă aflat ă la confluen Ńa Europei cu Orientul Mijlociu și Asia
Occidental ă.

Fig. 1. Harta regiunii M ării Negre

48 O dat ă cu aderarea la Uniunea European ă la 1 ianuarie 2007 a României și
Bulgariei, Marea Neagr ă a devenit o zon ă de interes major pentru Uniune. Regiunea
este o pia Ńă în plin ă expansiune cu un mare poten Ńial de dezvoltare și un centru important
pentru fluxurile energetice și de transport. Este totu și și o regiune cu conflicte înghe Ńate
nerezolvate, chiar cu conflicte în curs de desf ăș urare (r ăzboiul dintre Ucraina și Rusia) cu
multe probleme de mediu și controale insuficiente la frontier ă, încurajând astfel migra Ńia
ilegal ă și crima organizat ă. Aceast ă regiune a generat și continu ă s ă genereze dezbateri
aprinse nu doar legate de identitatea sa regional ă ci și de evoluŃia ei viitoare în func Ńie de
dinamica unor fenomene și procese regionale contemporane.
Uniunea European ă a depus și depune eforturi majore pentru a stimula reformele
democratice și economice, pentru a promova stabilitatea și pentru a sprijini dezvoltarea în
regiunea M ării Negre prin programe de cooperare ample.
La 14 aprilie 2007 Comisia European ă a prezentat comunicarea „ Sinergia M ării
Negre – O nou ă ini Ńiativ ă de cooperare regional ă” ce propunea adoptarea unei strategii de
cooperare și dezvoltare a acestei regiuni. Aceast ă ini Ńiativ ă a fost conceput ă sub forma unui
cadru flexibil, care s ă asigure o mai mare coeren Ńă și s ă faciliteze o abordare mai integrat ă.
În 2011 a avut loc prima întâlnire între reprezenta n Ńii Uniunii Europene și părŃile
interesate din Bulgaria și România pe tema politicii maritime integrate, iar în 2014 la
Bucure ști, s-a desf ăș urat prima Conferin Ńă la nivel înalt a p ărŃilor interesate din bazinul
Mării Negre. A doua astfel de conferin Ńă a avut loc la Sofia, în martie 2015.
În data de 14 iulie 2016, la Constan Ńa, a avut loc lansarea Noului Program
Opera Ńional Comun Bazinul M ării Negre 2014-2020 , un instrument excelent pentru
sporirea cooper ării între state și al Ńi actori interesa Ńi de afaceri în zona M ării Negre.
România este con știent ă de importan Ńa asum ării de c ătre toate statele riverane a
obiectivului dezvolt ării economiei albastre, asumare ilustrat ă prin dezvoltarea, cu sprijinul
Comisiei Europene, a propriilor strategii maritime na Ńionale, ini Ńierea de proiecte de
colaborare intersectoriale și cu implicarea mai multor state, în conformitate c u priorit ăŃile
proprii. Dintre strategiile na Ńionale adoptate în Ńara noastr ă care fac referire și la strategiile
maritime, amintim:
– Strategia Na Ńional ă pentru Dezvoltare Durabil ă a României Orizonturi 2013-
2020-2030, adoptat ă de Guvernul României,
– Strategia na Ńional ă a României privind schimb ările climatice 2013-2020, adoptat ă
de Ministerul Mediului și Schimb ărilor Climatice,

49 – Strategia na Ńional ă de dezvoltare a ecoturismului în România 2016-2020 ,
elaborat ă de Institutul de cercetare dezvoltare în Turism și adoptat ă de Autoritatea
NaŃional ă pentru Turism,
– Strategia na Ńional ă a sectorului pesc ăresc 2014 – 2020, elaborat ă de Ministerul
Agriculturii și Dezvolt ării Rurale și Ministerul Mediului și Schimb ărilor Climatice,
– Strategia de transport intermodal în România 2020 , adoptat ă de Ministerul
Transporturilor și Infrastructurii,
– Strategia na Ńional ă de management integrat al frontierei de stat a Rom âniei în
perioada 2017-2020, elaborat ă de Grupul Interministerial Român pentru Management ul
Integrat al Frontierei de Stat înfiin Ńat prin HG nr. 943/2001,
– Strategia de securitate na Ńional ă a României, propus ă de pre ședin Ńia Ńă rii.
România continu ă s ă sus Ńin ă necesitatea unei cooper ări regionale puternice și
dinamice în diverse domenii reglementate de politic a maritim ă integrat ă, care variaz ă de la
turism maritim și de coast ă la gestionarea pescuitului, de la protec Ńia mediului marin pentru
siguran Ńa naviga Ńiei la energia offshore, transport sau securitate m aritim ă. łara noastr ă este
membru al Organiza Ńiei pentru cooperare economic ă la Marea Neagr ă (The Black Sea
Economic Cooperation – BSEC) înfiin Ńat ă la 1 mai 1999.

50
Capitolul 3. P ĂSTRAREA ȘI CRE ȘTEREA
COMPETITIVIT Ăł II INDUSTRIEI MARITIME
EUROPENE CU AJUTORUL PMI

3.1. Problema competitivit ăŃii

No Ńiunea de competitivitate are utiliz ări în diverse sensuri și pe multiple planuri.
Când se face referire la dezvoltarea unei Ńă ri, la pozi Ńia în economia mondial ă, conceptul de
competitivitate ofer ă posibilitatea compara Ńiei performan Ńelor ob Ńinute, dar și a
poten Ńialului de cre ștere in viitor.
Competitivitatea este un concept a c ărui defini Ńie nu este clar ă și nici nu a fost înc ă
dezvoltat un model pentru formalizarea con Ńinutului acestuia.
În Dic Ńionarul explicativ al limbii române (DEX) competitivitatea este definit ă ca
fiind „capacitatea de a face fa Ńă concuren Ńei”. În literatura economic ă de specialitate
competitivitatea este definit ă în general ca o „abilitate a agen Ńilor economici de a genera
bun ăstare, avere sau venit din activitatea desf ăș urat ă, deci ca o capacitate de a atinge
cre șterea economic ă”15 .
Fiind un concept care presupune performan Ńă și superioritate în raport cu poten Ńialii
concuren Ńi, no Ńiunea de competitivitate poate fi abordat ă la mai multe nivele ierarhice. În
teoria economic ă cel mai des se face o abordare a acestei no Ńiuni la nivel microeconomic
(la nivel de firm ă), mezoeconomic (la nivel sectorial) și macroeconomic (la nivel de Ńar ă
sau grup de Ńă ri).
Competitivitatea la nivel macroeconomic este în sen sul cel mai general un
„fenomen complex, referitor la capacitatea unei Ńă ri, comparative cu altele, de a forma și a
asigura un mediu economic, social, politic, care s ă sus Ńin ă crearea accelerat ă de valoare
ad ăugat ă”16 . Competitivitatea devine astfel, un factor dominan t în susŃinerea cre șterii
economice și a reducerii decalajelor în contextul concuren Ńei interna Ńionale.
Dintre alte defini Ńii disponibile pentru no Ńiunea de competitivitate prezent ăm:
– “abilitatea de a crea precondi Ńii pentru venituri ridicate” – Uri Dadush (1971), e conomist
francez, fost director al B ăncii Mondiale;

15 Rusu C., Cre șterea competitivit ăŃii. Managementul performan Ńei,. Bucure ști, 2008
16 Sp ătaru Mihaela, „ Factorii competitivit ăŃii nationale ”, Universitatea „Petrol-Gaze” Ploie ști, 2014

51 – “abilitatea de a vinde” – Witold Orłowski (1982), economist polonez;
– “abilitatea Ńă rilor de a produce, distribui și vinde bunuri și servicii în economia mondial ă,
și de a face în a șa fel încât câ știgurile s ă conduc ă la cre șterea standardului de via Ńă ” – Scott
și Lodge (1985)
– “singurul indicator complet ce define ște conceptul de competitivitate la nivel na Ńional
este productivitatea na Ńional ă” – Michael Eugene Porter (1990), economist america n;
– „abilitatea unei Ńă ri de a ob Ńine o rat ă înalt ă, sustenabil ă a produsului intern brut pe
locuitor”- Forumul Economic Mondial (1991);
– “capacitatea unei Ńă ri de a produce bunuri și servicii capabile s ă fac ă fa Ńă concuren Ńei
interna Ńionale în condi Ńiile men Ńinerii și amplific ării reale a venitului intern” – Organiza Ńia
de Cooperare și Dezvoltare Economic ă OECD (1992);
– “competitivitatea pe plan mondial reprezint ă capacitatea Ńă rii sau firmei de a genera,
propor Ńional, mai mult ă bun ăstare decât competitorii s ăi de pe pia Ńa interna Ńional ă”.
Management Forum (1994);
– „abilitatea de a produce bunuri și servicii care trec testul pie Ńei interna Ńionale, și care în
acela și timp men Ńin nivele înalte și sustenabile de venituri, sau, mai general, abilit atea
regiunilor de a genera, când sunt expuse competi Ńiei externe, nivele relativ înalte de
venituri și ocupare” – Comisia European ă, (1999).
Studiile asupra competitivit ăŃii na Ńiunilor au început în anii 40. De-a lungul
timpului au fost formulate mai multe teorii privind competitivitatea, teorii care pot fi
grupate astfel 17 :
1. Teoria avantajului comparativ și/sau a competitivit ăŃii prin pre Ń, cu viziune
static ă și mai mult macroeconomic ă, ce se sprijin ă în principal pe urm ătoarele idei:
– existen Ńa unor resurse naturale abundente și ieftine, care stau la baza orient ării
structurii de ramur ă a economiei;
– existen Ńa unui mediu de afaceri în general concuren Ńial;
– folosirea unor politici macroeconomice neutrale
2. Teoria avantajului competitiv, cu viziune dinam ic ă și microeconomic ă, are la
baz ă urm ătoarele idei:
– firma (nu ramura);
– competi Ńia;

17 Marioara Iordan, Pelinescu Elena Competitivitate, Performan Ńă , Sustenabilitate , Bucure ști, 2014

52 – mediul na Ńional favorabil și politici economice adecvate aplicate de agen Ńii și
actori economici na Ńionali și chiar interna Ńionali.
Aceast ă teorie ia în considerare și al Ńi factori mai greu de comensurat: nivelul
tehnologic, inova Ńia, calitatea produselor – inclusiv serviciile post vânzare.
3. Teoria competitivit ăŃii analizate din perspectiva strategiilor și a managementului,
care afirm ă c ă firmele devin competitive atunci când ating un anu mit grad de m ărime și
dezvolt ă abilit ăŃi de a-și p ăstra cota de pia Ńă ;
4. Teoria competitivit ăŃii analizate din perspectiv ă istoric ă și socio-cultural ă care
afirm ă c ă unele na Ńiuni și-au dezvoltat de-a lungul istoriei abilit ăŃi de a concura economic
cu altele;
5. Teoria competitivit ăŃii analizate din perspectiva dezvolt ării sustenabile, având în
vedere imperativul asigur ării unei dezvolt ări mondiale pe termen lung prin intensificarea
eforturilor de protec Ńie a mediului, de folosire ra Ńional ă a resurselor neregenerabile.
Teoria avantajului comparativ care argumenta c ă înzestrarea cu resurse naturale și
factori de produc Ńie a unei na Ńiuni determin ă competitivitatea sa, a fost dep ăș it ă ca urmare
a realit ăŃilor economice care au infirmat-o. Astfel nu se exp lic ă situa Ńiile prezente: exist ă
multe Ńă ri bogate în resurse, dar cu o economie s ărac ă și invers. Ast ăzi materiile prime,
capitalul și chiar for Ńa de munc ă sunt mobile, fenomen denumit globalizare, în conse cin Ńă
rezult ă că înzestrarea cu factori nu este suficient ă pentru a determina o competitivitate
sporit ă a unei na Ńiuni.
În prezent, problema competitivit ăŃii a devenit o tem ă fierbinte la nivelul fiec ărui
actor al economiei, de la cel al regiunilor economi ce pân ă la cel al oric ărei organiza Ńii.
Totodat ă se constat ă și o evolu Ńie a conceptului de competitivitate în sensul trece rii de la
competitivitatea static ă în care avantajul competitiv era dat de înzestrare a cu factori
tehnici, la cea dinamic ă, ai c ăror factori motori sunt: progresul tehnic, cercetar ea știin Ńific ă
și capacitatea de inovare, metodele moderne de manag ement, gradul de instruire al
salaria Ńilor, ceea ce a f ăcut ca avantajul competitiv s ă dep ăș easc ă dimensiunea economic ă.
Educa Ńia, siguran Ńa, calitatea vie Ńii, cre șterea puterii financiare și productive a Ńă rii toate au
devenit în prezent componente ale conceptului de co mpetitivitate na Ńional ă.
Aflat ă în permanent ă competi Ńie economic ă cu celelalte state ale lumii, dintre care
se remarc ă Statele Unite ale Americii, China, Japonia și celelalte Ńă ri din Asia de sud-est,
Uniunea European ă a lansat în anul 2010 Strategia Europa 2020 intitu lat ă „ O strategie
european ă pentru o cre ștere inteligent ă, durabil ă și favorabil ă incluziunii ”, al c ărei
obiectiv fundamental îl reprezint ă crearea mai multor locuri de munc ă și asigurarea unor

53 condi Ńii mai bune de via Ńă . Prin aceast ă strategie se are în vedere asigurarea unei cre șteri
inteligente, durabile și favorabile incluziunii prin intermediul a cinci p riorit ăŃi strategice:
• Cre șterea ratei de ocupare a popula Ńiei în vârst ă de 20 – 64 ani de la nivelul de 69
% (în 2010) la cel pu Ńin 75 %.,
• Cre șterea cheltuielilor brute cu cercetarea și dezvoltarea pân ă la 3 % din Produsul
Intern al Uniunii Europene, prin îmbun ătăŃirea condi Ńiilor pentru acest gen de activit ăŃi în
sectorul privat și dezvoltarea conceptului de „Uniune a inov ării” pentru a perfec Ńiona
condi Ńiile – cadru și accesul la finan Ńă rile pentru cercetare și inovare, astfel încât s ă se
asigure transformarea ideilor inovatoare în produse și servicii care creeaz ă cre ștere și locuri
de munc ă,
• Atingerea a șa – numitului obiectiv 20/20/20, adic ă reducerea emisiilor de gaze cu
efect de ser ă cu 20 %, fa Ńă de 1990, cre șterea ponderii energiei din surse regenerabile în
consumul final de energie la 20 % și cre șterea cu 20 % a eficien Ńei energetice,
• Reducerea ponderii abandonului școlar timpuriu de la 15 % în anul 2010 la sub 10
% și cre șterea pân ă la cel pu Ńin 40 % a ponderii persoanelor cu diplom ă universitar ă în
totalul popula Ńiei tinere între 30 – 34 ani,
• Sc ăderea cu 25 %, adic ă cu aproximativ 20 milioane, a num ărului cet ăŃenilor
europeni care tr ăiesc în prezent sub pragul s ărăciei.

3.2. Strategii ale PMI în sprijinul cre șterii competitivit ăŃii industriei
maritime europene

Am v ăzut în primul capitol c ă industria maritim ă ocup ă un loc semnificativ în
economia Uniunii Europene, iar în multe sectoare al e acestei industrii UE este lider
mondial. Dar, descoperirile știin Ńifice, dezvoltarea tehnologic ă rapid ă, globalizarea,
schimb ările climatice și poluarea marin ă pot conduce la pierderea unor posibilit ăŃi de
dezvoltare reale și importante. Politica Maritim ă Integrat ă va ajuta Uniunea European ă s ă
înfrunte aceste posibile pericole și s ă le foloseasc ă în avantajul ei.
Totodat ă, Uniunea European ă are acum oportunitatea de a aplica dezvoltarea
durabil ă oceanelor. Pentru a face acest lucru, î și poate dezvolta punctele forte care i-au
sus Ńinut dintotdeauna suprema Ńia maritim ă: cunoa șterea oceanelor, experien Ńa vast ă și
abilitatea de a sesiza noi provoc ări și de a combina toate acestea cu un angajament ferm de
protejare a bazei de resurse.

54 În cuprinsul Politicii Maritime Integrate se prev ăd obiective punctuale pentru
cre șterea fiec ărui sector al industriei maritime dar și o serie de strategii generale care s ă
duc ă la cre șterea competitivit ăŃii industriei maritime europene în ansamblul s ău. Dintre
strategiile punctate de PMI amintim:
1. Asigurarea instrumentelor necesare administr ării rela Ńiei noastre cu
oceanul.
Pentru a ob Ńine o competitivitate ridicat ă a industriei maritime a Uniunii Europene,
în primul rând, este nevoie de politici generale și sectoriale vizionare, clare și detaliate, iar
în al doilea rând de existen Ńa unor date vaste și multiple despre m ări și oceane, despre
actorii implica Ńi în aceast ă industrie și despre activit ăŃile desf ăș urate de ace știa.
Primul aspect și-a g ăsit rezolvarea prin îns ăș i formularea Politicii Maritime
Integrate, punerea în practic ă a acesteia, urm ărirea progreselor realizate și reformularea
periodic ă a obiectivelor propuse.
Al doilea aspect este în curs de implementare și se refer ă la realizarea unor baze de
date gestionate la nivelul Uniunii.
O mai bun ă în Ńelegere a modurilor de folosire competitiv ă a oceanului va necesitata
date și informa Ńii mai bune privind activit ăŃile maritime, fie ele sociale, economice sau
recrea Ńionale, ca și impactul acestora asupra resurselor. Date bune su nt de asemenea
importante pentru operatorii economici maritimi.
În Uniunea European ă se lucreaz ă la înfiin Ńarea unei reŃele de date care s ă ofere o
aten Ńie sus Ńinut ă pentru îmbun ătăŃirea observa Ńiei sistematice (în zon ă și din spa Ńiu),
interoperabilitate și un acces crescut la date, bazat pe solu Ńii informatizate și de
telecomunica Ńii solide, deschise și generice. O astfel de re Ńea va permite analiza integrat ă a
diferitelor tipuri de date din surse variate. Ea va avea ca scop principal asigurarea unei
surse de date preliminare pentru implementarea în p articular a serviciilor de monitorizare și
previziune, pentru autorit ăŃile publice, serviciile maritime și industriile conexe și cercetare,
integrând ini Ńiative existente, dar fragmentate.
Îmbun ătăŃirea și diseminarea datelor marine va deschide oportunit ăŃi noi pentru
companii comerciale cu tehnologie înalt ă în sectorul maritim și va îmbun ătăŃii eficien Ńa
activit ăŃilor ca supravegherea maritim ă, managementul resurselor marine și cercetarea
marin ă în laboratoarele Europene. Va contribui de asemene a semnificativ la reducerea
incertitudinii curente referitor la sistemul oceani c și schimb ările climatice, aducând
previziuni mai corecte ale vremii sezoniere.

55 Se acord ă în continuare o aten Ńie special ă implement ării de programe europene
pentru dezvoltarea de sisteme de cartografiere deta liat ă a apelor europene de coast ă pentru
planificare spa Ńial ă, securitate și siguran Ńă . Cartografierea loca Ńiilor cu flor ă și faun ă
marin ă este necesar ă pentru analiza ecosistemelor. Cartografierea detal iat ă a fundului m ării
are folosin Ńe multiple.
Pe baza datelor colectate din surse variate, a fost realizat Atlasul european al
mărilor , un portal interesant și ușor de folosit destinat speciali știlor, studenŃilor și tuturor
celor interesaŃi s ă afle mai multe despre zonele de coast ă și m ările Europei, despre
condiŃiile de mediu, activit ăŃile umane desf ăș urate în aceste zone și politicile europene în
domeniu. Având obiectivul de a face cunoscute infor maŃii privind oceanele și m ările
Europei, în contextul politicii maritime integrate a UE, atlasul ofer ă date dintre cele mai
diverse, cum ar fi:
• adâncimea m ării și formele de relief subacvatic,
• geografia zonelor de coast ă și statistici referitoare la acestea,
• energia albastr ă și resursele maritime,
• amplitudinea mareelor și eroziunea costier ă,
• stocurile de pește, cotele și capturile,
• flota european ă de pescuit,
• acvacultur ă,
• transportul și traficul maritim,
• statisticile porturilor,
• zonele maritime protejate,
• turism,
• politici și ini Ńiative în sectorul maritim,
• regiunile ultraperiferice.
Atlasul este disponibil la adresa web
https://ec.europa.eu/maritimeaffairs/atlas/maritime _atlas/ în limbile englez ă, francez ă și
german ă.
Date mai bune sunt de asemenea necesare pentru auto rit ăŃile publice pentru a
monitoriza activit ăŃile umane, economice sau de alte natur ă în apele de coast ă. În
particular, colectarea de informa Ńii în timp real privind mi șcarea vaselor trebuie
îmbun ătăŃit ă. Asemenea informa Ńii sunt importante nu numai pentru navigare, dar po t fi
utilizate pentru detectarea comportamentului ilegal : trafic, activit ăŃi teroriste, contraband ă,
devers ări ilegale.

56 2. Planificare spa Ńial ă pentru economia maritim ă
Atâta timp cât activit ăŃile maritime vor continua s ă se dezvolte, va fi o concuren Ńă
din ce în ce mai mare pentru folosirea zonelor cost iere și a apelor de coast ă europene. F ără
o anumit ă form ă de planificare, deciziile de investi Ńii vor fi îngreunate de incertitudine în
ceea ce prive ște licen Ńierea activit ăŃilor economice într-o anumit ă zon ă. Statele Unite,
Canada și Australia au implementat sisteme de planificare s pa Ńial ă și management al
zonelor de coast ă. Comisia European ă, prin intermediul PMI se îndreapt ă spre realizarea
unui sistem similar care s ă se ocupe cu licen Ńa, promovarea sau restric Ńionarea activit ăŃilor
maritime în zonele de coast ă în concordan Ńă cu obiectivele economice și cu obiectivele
politicilor de protec Ńie a mediului și a biodiversit ăŃii marine. Aceste aspecte au fost
prezentate pe larg în subcapitolul 2.3.3. Planifica rea spa Ńiului maritim.
3. Cercetare, inovare și dezvoltarea tehnologic ă
O capacitate sporit ă de cercetare-dezvoltare și inovare în toate sectoarele
economiei, combinat ă cu o utilizare mai eficient ă a resurselor va îmbun ătăŃi
competitivitatea și va accelera crearea de locuri de munc ă. Investirea în tehnologii mai
ecologice, cu emisii reduse de carbon va proteja me diul, va contribui la combaterea
schimb ărilor climatice și va crea noi oportunit ăŃi de afaceri și noi locuri de munc ă.
Cre șterea inteligent ă înseamn ă consolidarea cunoa șterii și inov ării ca elemente
motrice ale viitoarei dezvolt ări economice. Pentru aceasta este necesar s ă se
îmbun ătăŃeasc ă calitatea sistemelor na Ńionale de înv ăŃământ, s ă se intensifice performan Ńa
în cercetare, s ă se promoveze într-un ritm mai alert inovarea și transferul de cuno știn Ńe în
cadrul Uniunii Europene, astfel încât ideile inovat oare să fie transpuse în noi produse și
servicii care genereaz ă cre ștere, locuri de munc ă de calitate și care contribuie la abordarea
provoc ărilor cu care se confrunt ă societatea european ă și mondial ă. Pentru o reu șită
deplin ă, toate acestea trebuie corelate cu spiritul antrep renorial, cu sprijin financiar și cu
accentul pe oportunit ăŃile pie Ńei.
Deoarece:
– în Europa, cheltuielile destinate cercet ării-dezvolt ării se situeaz ă sub 2% din PIB,
comparativ cu 2,6% în SUA și 3,4% în Japonia, în principal ca urmare a nivelul ui redus al
investi Ńiilor private,
– la nivelul Uniunii Europene, un sfert din to Ńi elevii au competen Ńe slabe de citire,
unul din șapte tineri abandoneaz ă studiile prea devreme, doar 50% ating un nivel med iu de
calificare, mai pu Ńin de o persoan ă din trei din popula Ńia cu vârsta cuprins ă între 25 și 34 de

57 ani are o diplom ă universitar ă, comparativ cu 40% în SUA și peste 50% în Japonia și
potrivit indicelui Shanghai, numai dou ă universit ăŃi europene figureaz ă în clasamentul
mondial al primelor 20 de universit ăŃi,
– cererea global ă pentru tehnologiile informa Ńiei și comunica Ńiilor reprezint ă o pia Ńă
în valoare de 2 000 miliarde €, îns ă numai 25% din aceasta provine de la firme europene ;
de asemenea, Europa este în urm ă în ceea ce prive ște internetul de mare vitez ă, ceea ce
afecteaz ă capacitatea acesteia de inovare, precum și diseminarea online a cuno știn Ńelor și
distribu Ńia online de bunuri și servicii,
la nivelul UE, Comisia European ă trebuie să depun ă eforturi pentru:
– definitivarea spa Ńiului european de cercetare, elaborarea unei agende strategice de
cercetare centrat ă pe provoc ări precum: securitatea energetic ă, schimb ările climatice,
utilizarea eficient ă a resurselor, s ănătatea și îmb ătrânirea popula Ńiei, metodele de produc Ńie
ecologice și gestionarea terenurilor;
– îmbun ătăŃirea condi Ńiilor-cadru pentru a permite întreprinderilor s ă inoveze,
crearea unui brevet european unic și a unei instan Ńe specializate în materie de brevete,
modernizarea cadrului de protejare a drepturilor de autor și a m ărcilor comerciale,
îmbun ătăŃirea accesului întreprinderilor mici și mijlocii la protec Ńia propriet ăŃii
intelectuale, accelerarea instituirii unor standard e interoperabile; îmbun ătăŃirea accesului la
capital;
– lansarea de parteneriate europene în domeniul ino v ării între UE și nivelurile
na Ńionale, în vederea acceler ării dezvolt ării și utiliz ării tehnologiilor necesare pentru a
răspunde provoc ărilor identificate;
– consolidarea și dezvoltarea în continuare a rolului instrumentelo r UE de sus Ńinere
a inov ării (de exemplu, fondurile structurale, fondurile d e dezvoltare rural ă, programul-
cadru de cercetare-dezvoltare, programul-cadru pent ru competitivitate și inovare), prin
simplificarea procedurilor administrative în vedere a facilit ării accesului la finan Ńare, în
special pentru întreprinderile mici și mijlocii;
– promovarea parteneriatelor în materie de cunoa ștere și consolidarea leg ăturilor
între educa Ńie, întreprinderi, cercetare și inovare, inclusiv prin intermediul Institutului
European de Inovare și Tehnologie (EIT), precum și promovarea spiritului antreprenorial
prin sprijinirea întreprinderilor tinere inovatoare .
La nivel na Ńional, statele membre vor trebui:
– s ă reformeze sistemele de cercetare-dezvoltare și inovare de la nivel na Ńional ( și
regional) pentru a promova excelen Ńa și specializarea inteligent ă, s ă consolideze

58 cooperarea între universit ăŃi, mediul de cercetare și întreprinderi, s ă pun ă în aplicare
programe comune și s ă înt ăreasc ă cooperarea transfrontalier ă în domeniile în care UE
aduce valoare ad ăugat ă precum și s ă adapteze procedurile na Ńionale de finan Ńare, s ă asigure
difuzarea tehnologiei pe teritoriul UE;
– s ă garanteze existen Ńa unui num ăr suficient de absolven Ńi de universit ăŃi de știin Ńe
exacte, matematic ă și inginerie și s ă axeze programele școlare pe creativitate, inovare și
spirit antreprenorial;
– s ă acorde prioritate cheltuielilor destinate cunoa șterii, inclusiv prin folosirea
stimulentelor fiscale și a altor instrumente financiare pentru a promova i nvesti Ńii private
mai semnificative în cercetare-dezvoltare.
4. Educa Ńie și formare
Activit ăŃile maritime trebuie s ă atrag ă personal calificat. Dezvoltarea competen Ńei
profesionale maritime în Europa și extinderea angaj ării maritime durabile nu se pot realiza
fără un proces de educa Ńie și formare bine pus la punct.
Educa Ńia și preg ătirea profesional ă ar trebui proiectate astfel încât s ă furnizeze
poten Ńiali recru Ńi de cea mai înalt ă calitate, cu abilit ăŃi care s ă permit ă multiple posibilit ăŃi
de angajare.
Preg ătirea profesional ă pentru naviga Ńie și sectoarele aferente, dar și pentru
ingineria maritim ă și pescuit trebuie revizuite în conformitate cu un i nventar al calit ăŃilor
dorite. Scopul este de a se asigura c ă to Ńi recru Ńii din UE sunt preg ăti Ńi la standarde
interna Ńionale, și de asemenea c ă ace știa au gama de abilit ăŃi suplimentare, care s ă
corespund ă cu nevoile industriei și care s ă le permit ă îmbun ătăŃirea posibilit ăŃii angaj ării și
a cre șterii competitivit ăŃii flotei UE.
Ac Ńiunile UE ar trebui s ă se canalizeze asupra cerin Ńelor minime privind calificarea,
instruirea, condi Ńiile de munc ă și angajarea.
Recrutarea de echipaje bine preg ătite și competente și a altor profesioni ști într-un
num ăr suficient este esen Ńial ă pentru supravie Ńuirea industriei maritime și pentru a men Ńine
Europa în fruntea concuren Ńei. Multe sectoare, cum ar fi autorit ăŃile de control ale statului
și societ ăŃile de clasificare necesit ă un flux regulat de fo ști marinari, în principal ofi Ńeri,
pilo Ńi, ingineri, manageri de șantier, inspectori de siguran Ńă și instructori. Multe slujbe la
bordul navei sunt acum ocupate de personal din Ńă ri ter Ńe.

59 Fondurile Uniunii Europene ar trebui folosite pentr u a sprijini mangementul
schimb ării, pentru a facilita reinstruirea și reorientarea profesional ă, incluzând și cazurile
restructur ării sau pierderii locului de munc ă.
5. Gruparea
Competitivitatea sectoarelor maritime poate fi îmbu n ătăŃit ă, atractivitatea acestora
poate fi sporit ă, iar productivitatea m ărit ă, dac ă firmele care ac Ńioneaz ă în acest sector
conlucreaz ă la rezolvarea anumitor probleme sau pun la dispozi Ńia sectorului anumite
realiz ări individuale. Aceast ă idee a devenit cunoscut ă sub denumirea de concept al
grup ării – „ clustering ".
Acest concept al grup ării va ajuta la sporirea gradului de competitivitat e al unor
sectoare întregi sau al unui grup de sectoare. Acea sta se poate realiza prin schimb de
experien Ńă și informa Ńii, prin realizarea în comun a cercet ării și inov ării (dezvoltarea
produselor), preg ătire și instruire, împ ărt ăș ind metode inovatoare folosite de organiza Ńii
într-un grup de societ ăŃi, promovare comun ă, inclusiv marketing și publicitate.
Exploatarea poten Ńialului grup ării este relevant în sectoare cu lan Ńuri de distribu Ńie
complexe implicând fabricarea, serviciile și un num ăr mare de întreprinderi mici și
mijlocii. Acesta este cazul în construc Ńia de nave maritime. În construc Ńia modern ă de
nave, peste 70% din nave se realizeaz ă de o re Ńea vast ă de întreprinderi de construc Ńii
navale, de produc Ńie de echipament specific și întreprinderi furnizoare de servicii. Practici
bune pot fi r ăspândite prin conectarea acestor sectoare și dezvoltarea lor în re Ńele de
excelen Ńă maritim ă, acoperind întregul lan Ń al industriilor maritime inclusiv serviciile.
Conceptul de grupare a fost implementat cu succes î n cadrul mai multor state
membre. Câteva ini Ńiative se deruleaz ă pentru ca acest concept s ă fie extins și la nivel
european. Forumul Industriei Maritime (MIF) adun ă laolalt ă reprezentan Ńi ai industriei
maritime. Recent, a fost instituit ă o Re Ńea Maritim ă European ă de Grupare.
În ciuda faptului c ă multe grup ări sunt concentrate în zonele costiere, economia
maritim ă are efecte care dep ăș esc aceste zone și trebuie stabilite conexiuni cu actori din
regiunile aflate la distan Ńă de coast ă.
Gruparea este benefic ă și în ceea ce prive ște capacitatea de a prevede cu oarecare
acurate Ńe viitoarea dezvoltare a pie Ńei. Informa Ńiile adi Ńionale și statisticile referitoare la
pia Ńă puse în comun de companiile europene pot fi de aju tor în aceast ă privin Ńă .

60 6. Crearea condi Ńiilor pentru o cre ștere durabil ă
Primul semnal de alarm ă privind consecin Ńele activit ăŃilor umane asupra mediului a
fost tras în 1972 prin publicarea Raportului Clubul ui de la Roma – Limitele creșterii , care
sintetiza datele privind cre șterea populaŃiei, impactul industrializ ării, efectele polu ării,
producŃia de alimente și tendinŃele de epuizare a resurselor, concluzionând c ă modelul de
dezvoltare practicat nu poate fi sus Ńinut pe termen lung dac ă se continu ă cu abordarea
separat ă a evolu Ńiilor economice și sociale ale statelor lumii și ale omenirii în ansamblu de
consecin Ńele activit ăŃii umane asupra cadrului natural.
În 1985, Organiza Ńia Na Ńiunilor Unite a instituit Comisia Mondial ă pentru Mediu și
Dezvoltare , care a prezentat în 1987 un raport intitulat Viitorul nostru comun în care s-a
formulat prima defini Ńie acceptat ă a dezvolt ării durabile: „ o dezvoltare care satisface
nevoile genera Ńiei actuale f ără a compromite șansele viitoarelor genera Ńii de a–și satisface
propriile nevoi ”. În prezent, sinonim cu dezvoltare durabil ă se mai folose ște și termenul
dezvoltarea sustenabil ă.
Conceptul de dezvoltare durabil ă reprezint ă rezultatul unei abord ări integrate a
factorilor politici și decizionali, în care protec Ńia mediului și cre șterea economic ă pe
termen lung sunt considerate complementare și reciproc dependente.
Problemele complexe ale dezvolt ării durabile au c ăpătat o dimensiune politic ă
global ă, fiind abordate la cel mai înalt nivel. Prima conf erin Ńă mondial ă pe probleme de
mediu a fost Conferin Ńa ONU asupra Mediului Ńinut ă la Stockholm în 1972, iar ultima
Conferin Ńa ONU asupra Schimb ărilor climatice de la Paris din 2015.
La nivelul Uniunii Europene, dezvoltarea durabil ă a devenit un obiectiv politic
începând cu anul 1997, prin includerea sa în „Trata tul de la Maastricht", tratat ce a conferit
protec Ńiei mediului un statut complet în cadrul politicilo r europene.
În anul 2000, șefii statelor membre UE reuni Ńi în ședin Ńa Consiliului European de la
Lisabona s-au angajat s ă creeze, pân ă în anul 2010, "cea mai competitiv ă și dinamic ă
economie bazat ă pe cunoa ștere din lume". Tratatul de la Lisabona a consolida t și
impulsionat activitatea U.E. în domeniul dezvolt ării durabile și protec Ńiei mediului, mai
ales c ă în 2001 la Consiliul European de la Goteborg a fos t adoptat ă Strategia de
Dezvoltare Durabil ă a UE , care este revizuit ă periodic.
Obiectivele strategiei pentru dezvoltare durabil ă a Uniunii Europene sunt:
• Limitarea schimb ărilor climatice și a costurilor și efectelor sale negative pentru
societate și mediu,
• Promovarea modelelor de produc Ńie și consum durabile,

61 • Construirea unui sistem de transport care satisface nevoile economice, sociale și de
mediu ale societ ăŃii noastre, minimizând impactul nedorit asupra econ omiei,
societ ăŃii și mediului,
• Îmbun ătăŃirea managementului și evitarea supraexploat ării resurselor naturale,
recunoscând valoarea serviciilor ecosistemelor și a biodiversit ăŃii,
• Promovarea unei bune s ănătăŃi publice în mod echitabil și îmbun ătăŃirea protec Ńiei
împotriva amenin Ńă rilor asupra s ănătăŃii,
• Crearea unei societ ăŃi a includerii sociale prin luarea în considerare a solidarit ăŃii
între și în cadrul genera Ńiilor, asigurarea securit ăŃii și cre șterea calit ăŃii vie Ńii
cet ăŃenilor ca o precondi Ńie pentru p ăstrarea bun ăst ării individuale,
• Promovarea dezvolt ării durabile pe scar ă larg ă, asigurarea c ă politicile interne și
externe ale UE sunt în acord cu dezvoltarea durabil ă și angajamentele
interna Ńionale ale acesteia.
7. Sus Ńinerea adopt ării de reguli interna Ńionale pentru activit ăŃile globale
Marea parte a politicii maritime, în special când v ine vorba de activit ăŃi
transfrontaliere, este cel mai bine reglementat ă pe baza regulilor interna Ńionale. Deci, dac ă
UE dezvolt ă noi idei în domeniul politicii maritime, va dori s ă împ ărt ăș easc ă aceste idei cu
comunitatea interna Ńional ă. Acolo unde va vedea necesitatea unor noi reguli i nterna Ńionale,
va contribui la introducerea lor. În m ăsura în care anumitor Ńă ri ter Ńe le lipse ște capacitatea
de guvernare eficient ă pentru a aplica reguli stabilite la nivel interna Ńional, UE va dori s ă
își foloseasc ă influen Ńa extern ă pentru a încuraja respectul standardelor interna Ńionale,
inclusiv prin dialog politic cu Ńă ri ter Ńe.
În timp ce UE contribuie la implementarea mai bun ă a tratatelor interna Ńionale, ar
trebui s ă pun ă accentul pe folosirea politicii sale externe pentr u înfiin Ńarea unui spa Ńiu care,
la nivel interna Ńional, s ă asigure șanse egale pentru toat ă lumea și competi Ńie corect ă pentru
to Ńi operatorii economici. Comisia European ă trebuie s ă aib ă în vedere modul în care poate
folosi diverse instrumente ale politicii externe pe ntru a atinge acest scop.
Instrumentele de cooperare ar putea încuraja adopta rea în Ńări ter Ńe a celor mai bune
practici din domeniul managementului maritim, care sunt dezvoltate în UE. Un bun
exemplu este progresul sistemelor de control al pav ilioanelor și portuar al statelor, care
trebuie s ă fie cât mai eficiente posibil dac ă se dore ște ca regulile interna Ńionale de transport
maritim Ńi pescuit s ă aib ă efectele dorite. Managementul integrat al zonelor de coast ă și
managementul durabil al apelor de coast ă devin din ce în ce mai importante pentru
eradicarea sărăciei în Ńările ter Ńe și poate beneficia de sprijin european.

62 Oceanele și m ările nu pot fi administrate f ără cooperarea Ńărilor ter Ńe și f ără
participarea forumurilor multilaterale. Când este v orba de reglement ări într-un context
multilateral, UE va trebui s ă fac ă eforturi pentru coeren Ńa, transparen Ńa, eficien Ńa și
simplitatea regulilor care se refer ă la oceane și m ări. Comunitatea Europeana și statele
membre sunt p ărŃi contractante ale UNCLOS. UE se afl ă deci într-o pozi Ńie favorabil ă
pentru a sprijini apari Ńia consensului în multe probleme interna Ńionale. Cre șterea gradual ă a
rolului UE face ca acordurile și organiza Ńiile interna Ńionale s ă devin ă mai eficiente. Rolul și
statutul UE în cadrul forumurilor interna Ńionale care se ocup ă cu problemele maritime
trebuie s ă fie revizuit, luând în considerare faptul c ă în mai multe cazuri problemele care se
iau în discu Ńie intr ă în competen Ńa exclusiv ă a Comunit ăŃii Europene.
Sistemul de legi ale m ărilor și oceanelor bazat pe UNCLOS trebuie s ă fie dezvoltat
pentru a face fa Ńă unor noi provoc ări. Regimul Zonelor Economice Exclusive (EEZ) și
strâmtorilor interna Ńionale stabilit de UNCLOS face dificil ă exercitarea jurisdic Ńiei asupra
navelor în tranzit de c ătre statele riverane, în ciuda faptului c ă orice incident de poluare în
aceste zone reprezint ă un risc iminent pentru ele. Aceasta face dificil ă conformarea cu
obliga Ńiile generale ale statelor riverane de protejare a mediului marin împotriva polu ării
(ele însele stabilite de UNCLOS). Protejarea mediul ui marin și a biodiversit ăŃii în apele
care nu sunt în jurisdic Ńia na Ńional ă a devenit o prioritate a comunit ăŃii interna Ńionale. În
acest context, Comunitatea European ă și statele membre vor trebui s ă participe activ la
dezvoltarea evalu ării globale marine a ONU.
Transportul maritim r ămâne un punct important pe agenda reglement ărilor
multilaterale, în special m ăsurile care încurajeaz ă Ńările sub al căror pavilion navigheaz ă
navele s ă își îndeplineasc ă îndatoririle. Transporturile maritime și porturile sunt
componente cheie ale lan Ńului logistic care leag ă Uniunea European ă de economia
mondial ă. Eficien Ńa și vitalitatea lor continue sunt esen Ńiale pentru competitivitatea
economiei europene într-o lume în plin ă globalizare.
Dat ă fiind economia european ă bazat ă pe export, cre șterea în volumul comer Ńului și
circumstan Ńele geografice, Uniunea European ă are un interes fundamental în
competitivitatea naviga Ńiei, construc Ńiei de vapoare, echipament marin și industria
portuar ă. Pentru a asigura competitivitatea este necesar s ă se asigure un cadru unitar la
nivel interna Ńional pentru aceste industrii. Aceasta este cu atât mai important cu cât
activit ăŃile maritime concureaz ă in principal pe o pia Ńă global ă.

63
3.3. Realiz ări ale industriei maritime europene

Ne g ăsim în prezent la o distan Ńă de zece ani de la adoptarea Politicii Maritime
Integrate, perioad ă în care aceasta a fost mereu reformulat ă pentru a r ăspunde mai bine la
schimb ările petrecute în economia mondial ă și la noile obiective ale Uniunii Europene.
Dup ă o astfel de perioad ă, rezultatele acestei politici pot fi acum analizat e.
Cele mai spectaculoase rezultate s-au ob Ńinut în domeniul construc Ńiilor navale.
Șantierele navale furnizeaz ă un studiu de caz bun despre cum un sector maritim european
tradi Ńional face fa Ńă presiunii crescânde a competi Ńiei globale, mai ales celei din Asia. „În
ultimul deceniu, industria european ă de construc Ńii navale a pierdut 36% din locurile de
munc ă, dar a câ știgat 43% în productivitate”18 .
În ianuarie 2003, Comisia European ă a creat un grup consultativ denumit
„LeaderSHIP 2015”. Acesta era responsabil cu elabor area unor recomand ări pentru
îmbun ătăŃirea competitivit ăŃii sectorului construc Ńiilor și repara Ńiilor navale. Punându-se în
practic ă recomand ările grupului, s-a ob Ńinut sporirea competitivit ăŃii sectorului
construc Ńiilor navale. Acest sector s-a specializat în produ c Ńia de vase sofisticate.
Vapoarele produse în Europa sunt remarcabile în cee a ce prive ște complexitatea, siguran Ńa
și efectul asupra mediului, adeseori cu mult deasupr a normelor regulamentare. Industria
constructoare de nave maritime din Uniunea European ă (incluzând șantierele propriu-zise
cât și întreprinderile ce furnizeaz ă echipamentele necesare acestora) continu ă s ă fie liderul
mondial în tehnologie naval ă, toate inven Ńiile majore venind din Europa. Ca un rezultat,
industria construc Ńiilor navale a Uniunii Europene a cunoscut o evolu Ńie mai mare fa Ńă de
sectoarele echivalente din Orientul Îndep ărtat, în ciuda volumului mai mic al tonajului
produs.
Constructorii de vapoare europeni și furnizorii lor sunt lideri ai segmentelor de
pia Ńă cum ar fi vasele de croazier ă și pentru pasageri, vase comerciale mici, vase și tonaje
navale specializate. Europa are o pozi Ńie puternic ă în ambarca Ńiuni pentru agrement și
echipament, un sector de o competitivitate ridicat ă datorit ă ingineriei de produc Ńie
modern ă și avansat ă. Inova Ńia în acest sector este rezultatul cererilor societ ăŃii pentru
Ńă rmuri mai curate ca și cel al regulamentelor elaborate.

18 Comunicare a Comisiei c ătre Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Econo mic și Social și Comitetul
Regiunilor ˝ O strategie european ă de cercetare marin ă și maritim ă. Un cadru coerent al Spa Ńiului European
de Cercetare în sprijinul utiliz ării sustenabile a oceanelor și m ărilor˝ , Bruxelles, 3.9.2008, COM(2008) 534
final

64 Un alt domeniu care a cunoscut cre șteri importante în ultimul deceniu a fost
turismul maritim și în zonele de coast ă.
„Peste patru din nou ă nop Ńi în unit ăŃi de cazare din UE sunt petrecute în regiuni de
coast ă. În 2012, numai turismul de croazier ă a generat o cifr ă de afaceri direct ă de 15,5
miliarde euro și a angajat 330 000 de persoane; porturile europene au înregistrat 29,3 de
milioane de pasageri, cu 75 % mai mul Ńi decât în 2006”19 . Jum ătate din locurile de munc ă
și valoarea ad ăugat ă ale sectorului de turism costier european sunt loc alizate la Marea
Mediteran ă, îns ă regiunile de la Oceanul Atlantic, Marea Baltic ă și Marea Neagr ă de Ńin, de
asemenea, ponderi semnificative.
Atr ăgând peste o treime din întreaga industrie a turism ului din Europa, regiunile de
coast ă sunt importante pentru cre șterea economic ă și crearea de locuri de munc ă, în special
pentru tineri, întrucât 45 % din lucr ătorii din turism au vârste cuprinse între 16 și 35 de ani.
Zonele de coasta și insulele sunt elemente importante de atractivitat e și de succes al
turismului în zonele de coast ă. Dezvoltarea durabil ă a turismului în aceste regiuni trebuie
sus Ńinut ă în continuare pentru ca Europa s ă rămân ă pe primul loc între destina Ńiile turistice
ale lumii.
Realiz ări importante s-au ob Ńinut și în domeniul energiei regenerabile.
„În 2011, energia eolian ă offshore a reprezentat 10 % din capacitatea instal at ă a
centralelor electrice, a angajat direct și indirect 35 000 de persoane în întreaga Europ ă și a
reprezentat 2,4 miliarde euro din investi Ńiile anuale”20 . Dac ă la sfârșitul anului 2011,
capacitatea total ă offshore a fost de 3,8 GW, în prezent este de apro ape 16 GW dar se
așteapt ă o majorare a acestei cantit ăŃi în urma sc ăderii costurilor, în urma major ării cererii
de turbine eoliene, în condi Ńiile în care statele prefer ă energia regenerabil ă pentru a
îndeplini obiectivele de reducere a emisiilor. Obie ctivul UE este ca, pân ă în anul 2020,
ponderea energiei ob Ńinute din surse regenerabile în consumul final s ă ajung ă la 20%.
Numai în anul 2017 au fost finalizate un num ăr de 13 noi parcuri eoliene offshore cu o
capacitate total ă de 3,1 GW, reprezentând o cre ștere de 25%. În prezent exist ă 4.419
turbine eoliene offshore în 11 Ńă ri din Europa cu o capacitate de 15,78 Gigawa Ńi, dar 11
parcuri eoliene offshore sunt în prezent în constru c Ńie, iar odat ă finalizate vor cre ște

19 Comunicare a Comisiei Europene c ătre Consiliu, Parlamentul european, Comitetul econo mic și social
european și Comitetul regiunilor – O strategie european ă pentru stimularea cre șterii economice și crearea de
locuri de munc ă în turismul maritim și costier /* COM/2014/086 final */
20 Comunicare a Comisiei c ătre Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Econo mic și Social și Comitetul
Regiunilor „Cre șterea albastr ă”: oportunit ăŃi pentru o cre ștere sustenabil ă în domeniul marin și maritim /*
COM/2012/0494 final */

65 capacitatea instalat ă cu 2,9 Gigawa Ńi astfel c ă în anul 2020 capacitatea total ă a parcurilor
eoliene offshore din Europa va ajunge la aproximati v 25 de Gigawa Ńi21 .
În iunie 2017, mini ștrii energiei din Germania, Belgia și Danemarca împreun ă cu
reprezentan Ńii firmelor europene produc ătoare de turbine eoliene (cel mai mare produc ător
din lume de astfel de echipamente este firma Siemen s Gamesa) au semnat o declara Ńie
comun ă care sprijin ă angajamentul de a majora de aproape cinci ori, pân ă în 2030,
capacitatea instalat ă de energie eolian ă offshore din Europa. Conform planurilor na Ńionale
de acŃiune în domeniul energiei din surse regenerabile al e statelor membre, energia
electric ă produs ă din energie eolian ă în 2020 va fi de 494,6 TWh, dintre care 133,3 TWh
vor fi generaŃi offshore. Energia eolian ă offshore va acoperi 4 % din cererea de energie
electric ă a UE pân ă în 2020 și 14 % pân ă în 2030. Aceasta va însemna 170 000 de locuri
de munc ă pân ă în 2020, ;i cel pu Ńin 300 000 pân ă în 2030. Eforturile continue de a reduce
costul tehnologiei eoliene offshore vor accelera ac east ă creștere.
În ceea ce prive ște acvacultura european ă produc Ńia a r ămas relativ stabil ă în jurul
valorii de 1,2 milioane de tone în perioada 1995-20 12, având un vârf de produc Ńie de 1,4
milioane de tone în 2000 22 . Valoarea produc Ńiei europene de acvacultur ă s-a ridicat la 3,6
miliarde euro în 2011, dintre care 50 % au provenit din produse din pe ște, iar 50% din
crustacee și molu ște. Acvacultura UE se concentreaz ă în principal pe patru specii: midii
(39% din volumul total), p ăstr ăv (15%), somon (14%) și stridii (8%). A fost dezvoltat ă
îns ă și produc Ńia de alte specii, precum bibanul de mare, dorada și scoicile.
Principalii produc ători din domeniul acvaculturii dintre statele membr e UE sunt
Spania (22%), Fran Ńa (17%), Regatul Unit (16%), Italia (13%) și Grecia (8,5%), care în
2011 împreun ă au asigurat aproximativ 77% din produc Ńia total ă din domeniul acvaculturii.
Totu și, din punctul de vedere al valorii produc Ńiei, Regatul Unit este cel mai mare
produc ător (21%), urmat de Fran Ńa (19%), Grecia (13%) și Spania (12%). Molu ștele
bivalve (midii, stridii și scoicile), sunt preponderente în Spania, Fran Ńa și Italia. Regatul
Unit produce în principal somon, iar Grecia produce mai ales biban de mare și dorad ă.

21 Informa Ńii culese din articolul http://www.bursa.ro/in-2017-energia-eoliana-offshor e-a-facut-un-salt-de-
25-procente-pe-piata-din-europa-340194&s=companii_a faceri&articol=340194.html
22 Comunicarea Comisiei Europene˝ Strategic Guidelines for the sustainable developmen t of EU aquaculture ˝
(Orient ări strategice pentru dezvoltarea sustenabil ă a acvaculturii în UE ), COM(2013) 229 final

66 Un domeniu de mare viitor îl reprezint ă biotehnologia marin ă. Și în acest domeniu,
care este înc ă incipient, s-au ob Ńinut anumite rezultate. Astfel, medicamentele antiv irale
Zovirax și Acyclovir au fost obŃinute din nucleozidele izolate din bure Ńi de mare din zona
Caraibelor. De asemenea, Yondelis , obŃinut din animale marine mici cu corp moale, a fost
primul medicament de origine marin ă împotriva cancerului. De și numărul medicamentelor
ob Ńinute din viet ăŃi marine este înc ă mic, mai mult de 1000 de medicamente noi sunt în
curs de testare. Acestea includ produse derivate di n molu ște , melci, alge, microbi marini,
pe ști.
Alte rezultate au fost ob Ńinute în domeniul produc Ńiei de fertilizan Ńi și îngr ășă minte
utilizate în agricultur ă. Timac Agro International, filial ă a marelui produc ător francez de
fertilizan Ńi Roullier, fabric ă îngr ășă minte ce au încorporate molecule bioactive extrase din
algele marine (în special alge brune). Datorit ă acestora și a specificit ăŃii pentru fiecare
gam ă de îngr ășă minte, produsele Timac sunt concepute într-o manier ă în care planta poate
beneficia de aportul de elemente nutritive pe toat ă durata de vegeta Ńie, acestea eliberându-
se treptat, o dat ă cu cre șterea plantei și în func Ńie de necesit ăŃile ei.
Cele prezentate anterior sunt doar o mic ă parte din realiz ările industriei maritime
europene în ultimul deceniu, dar acestea, ne indic ă faptul c ă puterea industriei maritime
europene const ă în antreprenoriat și abilitatea ei de a inova. Se pot face multe pentr u a se
asigura c ă factorii de produc Ńie de cea mai înalt ă calitate sunt disponibili pentru acest
sector. Ace știa sunt chiar oceanele, ca o resurs ă de baz ă, cunoa șterea știin Ńific ă despre
toate aspectele oceanelor și calitatea și experien Ńa for Ńei de munc ă.

67

CONCLUZII

Uniunea European ă, format ă în prezent din 28 de state, din care 23 au ie șire la
mare, este în primul rând o organiza Ńie economic ă aflat ă în concuren Ńă cu celelalte state ale
lumii, dintre care se remarc ă Statele Unite ale Americii, China, Japonia și celelalte Ńă ri din
Asia de sud-est.
Pentru a face fa Ńă celorlal Ńi competitori economici, dar și pentru a r ăspunde la noile
provoc ări ap ărute pe plan mondial, dintre care amintim înc ălzirea global ă și cre șterea
presiunii demografice, de-a lungul timpului, Uniune a a adoptat politici în diverse domenii
care s ă asigure o dezvoltare durabil ă.
La începutul secolului XXI, Uniunea European ă a luat în considerare o nou ă
abordare în ceea ce prive ște administrarea m ărilor și oceanelor, care s ă nu pun ă accent
numai pe ce pot oamenii extrage din m ări și oceane, ci una care s ă priveasc ă m ările și
oceanele ca un factor al dezvolt ării durabile și care le prive ște ca pe un întreg și nu ca un
simplu sector al economiei. Aceast ă nou ă abordare s-a sintetizat în enun Ńarea Politicii
Maritime Integrate .
Adoptat ă în 2007 și definit ă ca fiind „politica Uniunii care are ca scop promov area
unui proces decizional coordonat și coerent pentru a maximiza dezvoltarea durabil ă,
cre șterea economic ă și coeziunea social ă a statelor membre, în special în ceea ce prive ște
regiunile costiere, insulare și ultraperiferice din Uniune, precum și sectoarele maritime,
prin politici coerente legate de domeniul maritim și printr-o cooperare interna Ńional ă
relevant ă” Politica Maritim ă Integrat ă (PMI) are ca obiectiv general dezvoltarea durabil ă a
mărilor și a oceanelor și crearea de procese decizionale coordonate, coeren te și
transparente în ceea ce prive ște politicile sectoriale ale Uniunii Europene care afecteaz ă
mările, oceanele, insulele, regiunile de coast ă și sectoarele maritime, inclusiv prin strategii
la nivelul bazinelor maritime sau strategii macrore gionale, și în a obŃine, totodat ă,
conservarea ecosistemelor marine și a biodiversit ăŃii marine.
Bineîn Ńeles, în cei peste zece ani care au trecut de la ad optarea sa, PMI a fost
continuu modificat ă și completat ă în urma rapoartelor Comisiei Europene privind
rezultatele ob Ńinute în aplicarea PMI.
PMI trateaz ă numeroase sectoare precum: transportul naval, cons truc Ńia de nave,
pescuitul oceanic și acvacultura, turismul în zonele de coast ă, exploatarea minier ă a

68 fundului m ărilor și oceanelor, energia reciclabil ă (prin instala Ńiile eoliene și de alt ă natur ă),
biotehnologia marin ă.
În cuprinsul Politicii Maritime Integrate se prev ăd obiective punctuale pentru
cre șterea fiec ărui sector al industriei maritime dar și o serie de strategii generale care s ă
duc ă la cre șterea competitivit ăŃii industriei maritime europene în ansamblul s ău.
În prezent, Politica Maritim ă Integrat ă trebuie privit ă în contextul mai larg al
Strategiei Europa 2020 intitulat ă „ O strategie european ă pentru o cre ștere inteligent ă,
durabil ă și favorabil ă incluziunii ”, al c ărei obiectiv fundamental îl reprezint ă crearea mai
multor locuri de munc ă și asigurarea unor condi Ńii mai bune de via Ńă ob Ńinute pe baza
cunoa șterii, educa Ńiei, inov ării și dezvolt ării tehnologice.
Realiz ările industriei maritime europene din ultimul decen iu vin s ă confirme
oportunitatea adopt ării Politicii Maritime Integrate și continuarea implement ării acesteia.
Datorit ă vastit ăŃii registrului vizat de Politica Maritim ă Integrat ă, legisla Ńia
european ă în domeniu este bogat ă, mai ales c ă este completat ă periodic, de aceea aceast ă
lucrare e posibil s ă nu fi tratat în am ănunt anumite componente ale acesteia.
În final, autorul mul Ńume ște tuturor celor care l-au ajutat în elaborarea luc r ării.

69
BIBLIOGRAFIE

A. Lucr ări de specialitate
1. Dennis Meadows Limitele cre șterii, Raport c ătre Clubul de la Roma,
Editura Politic ă, Bucure ști, 1978
2. Iordan M., Pelinescu E. Competitivitate, Performan Ńă , Sustenabilitate ,
Bucure ști, 2014
3. Mazilu M.E. Ecologie și protec Ńia mediului înconjur ător, Editura
Mirton, Timi șoara, 2003
4. Mazilu M.E. Ecoturism și amenaj ări turistice, Editura Scrisul
Românesc, Craiova, 2004
5. Mazilu M.E. The Globalisation, the Environment and economic
security on the perspective of the European
Integration , Journal of Environmental Protection and
Ecology, book 1, vol. 9, No.4 2008
6. Porter M.E. Strategie concuren Ńial ă, Editura Teora, Bucure ști,
2001
7. Rusu C. Cre șterea competitivit ăŃii. Managementul
performan Ńei ., Bucure ști, 2008
8. Sp ătaru M. Factorii competitivit ăŃii na Ńionale. Universitatea
„Petrol-Gaze” Ploie ști, 2014

B. Legisla Ńie european ă

1. Directiva 2002/413/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 2002 de
continuare a managementului integrat al zonelor de coast ă din Europa;
2. Directiva 2014/89/UE a Parlamentului European și a Consiliului UE din 23 iulie
2014 de stabilire a unui cadru pentru amenajarea sp a Ńiului maritim;
3. Comunicarea Comisiei c ătre Consiliul European de la Goteborg A Sustainable
Europe for a Better World: A European Union Strateg y for Sustainable Development
(O Europ ă sustenabil ă pentru o lume mai bun ă: O Strategie de dezvoltare durabil ă a
Uniunii Europene ) /* COM(2001) 264 final */
4. Comunicare a Comisiei c ătre Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Econo mic
și Social și Comitetul Regiunilor O politic ă maritim ă integrat ă pentru Uniunea
European ă, /* COM(2007) 575 final */
5. Comunicare a Comisiei c ătre Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Econo mic
și Social și Comitetul Regiunilor O strategie european ă de cercetare marin ă și
maritim ă. Un cadru coerent al Spa Ńiului European de Cercetare în sprijinul utiliz ării
sustenabile a oceanelor și m ărilor , /* COM(2008) 534 final */
6. Comunicarea Comisiei c ătre Consiliu și Parlamentul european Raport privind primul
an de punere în aplicare a sinergiei M ării Negre /* COM/2008/0391 final */
7. Comunicare a Comisiei Europene c ătre Consiliu, Parlamentul european, Comitetul
economic și social european și Comitetul regiunilor Către integrarea supravegherii
maritime: Un mediu comun în vederea schimbului de i nforma Ńii pentru domeniul
maritim al UE /*COM/2009/0538 final */

70 8. Comunicare a Comisiei Europene c ătre Consiliu și Parlamentul european EUROPA
2020 O strategie european ă pentru o cre ștere inteligent ă, durabil ă și favorabil ă
incluziunii /* COM/2010/2020 final */
9. Comunicare a Comisiei c ătre Parlamentul european și Consiliu Cunoa șterea
mediului marin 2020 date și observa Ńii privind mediul marin pentru o cre ștere
inteligent ă și durabil ă /* COM/2010/0461 final */
10. Comunicare a Comisiei c ătre Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Econo mic
și Social și Comitetul Regiunilor „Cre șterea albastr ă”: oportunit ăŃi pentru o
cre ștere sustenabil ă în domeniul marin și maritim /* COM/2012/0494 final */
11. Comunicare a Comisiei Europene c ătre Consiliu și Parlamentul european
“Renewable Energy: a major player in the European en ergy market ” ( Energia din
surse regenerabile: o prezen Ńă major ă pe pia Ńa energetic ă european ă),
/*COM(2012) 271 final */
12. Comunicare a Comisiei Europene c ătre Consiliu și Parlamentul european Strategic
Guidelines for the sustainable development of EU aq uaculture ( Orient ări strategice
pentru dezvoltarea sustenabil ă a acvaculturii în UE ), /* COM(2013) 229 final */
13. Comunicare a Comisiei c ătre Parlamentul european și Consiliu O mai bun ă
cunoa ștere a situa Ńiei prin intermediul unei mai strânse cooper ări între autorit ăŃile
care se ocup ă de supravegherea maritim ă: urm ătoarele etape în cadrul mediului
comun pentru schimbul de informa Ńii pentru domeniul maritim al UE /*
COM/2014/0451 final */
14. Comunicare a Comisiei Europene c ătre Consiliu, Parlamentul european, Comitetul
economic și social european și Comitetul regiunilor O strategie european ă pentru
stimularea cre șterii economice și crearea de locuri de munc ă în turismul maritim și
costier /* COM/2014/086 final */