Partii de Schi In Carpatii Orientali
Pârtii de schi în Carpații Orientali
Cuprins
INTRODUCERE
CAPITOLUL I.
CARPAȚII ORIENTALI
I.1. CONSIDERAȚII GEOGRAFICE GENERALE: LIMITE, SUBUNITĂȚI, LOCALIZARE
I.2. POTENȚIALUL TURISTIC DIN CARPAȚII ORIENTALI
CAPITOLUL II.
ANALIZA MORFOLOGICĂ A CARPAȚILOR ORIENTALI
CAPITOLUL III.
PÂRTII DE SCHI DIN CARPAȚII ORIENTALI
INTRODUCERE
III.1. PÂRTII DE SCHI DIN CARPAȚII ORIENTALI
III.1.1. Grupa Nordică a Carpaților Orientali
Pârtii de schi în Stațiunea Izvoarele
Pârtii de schi în Stațiunea Borșa
Pârtii de schi în Stațiunea Mogoșa
Pârtii de schi în Stațiunea Baia Sprie- Șuior
Pârtii de schi în Cavnic
III.1.2. Grupa centrală a Carpaților Orientali
Pârtii de schi în Stațiunea Vatra Dornei
Pârtii de schi în Gura Humorului
Pârtii de schi în Câmpulung Moldovenesc
Pârtii de schi în Cârlibaba
Pârtii de schi în Piatra Fântânele
Pârtii de schi în Mălini
Pârtii de schi în Stațiunea Toplița
Pârtii de schi în Stațiunea Durău
Pârtii de schi în Piatra Neamț
Pârti de schi în Ciumani
Pârtii de schi în Izvoru Mureșului
III.1.3. Grupa sudică a Carpaților Orientali
Pârtii de schi în Stațiunea Sovata
Pârtii de schi din Stațiunea Bucin
Pârtii de schi în Stațiunea Mădăraș
Pârtii de schi în Miercurea Ciuc
Pârtii de schi în Băile Harghita
Pârtii de schi în Homorod Băi
Pârtii de schi în Băile Tușnad
Pârtii de schi în Sugaș Băi
Pârtii de schi în Ghelința
Pârtii de schi în Comandău
Pârtii de schi în Stațiunea Poiana Brașov
CAPITOLUL IV.
ANALIZA ELEMENTELOR CLIMATICE 55
IV. 1. RELIEFUL CA FACTOR CLIMATOGEN
IV. 2. STRATUL DE ZĂPADĂ
IV.3. REGIMUL TEMPERATURII AERULUI
IV.4. NEBULOZITATEA ATMOSFERICĂ
IV.5. DIRECȚIA ȘI VITEZA VÂNTULUI
IV.6. AVALANȘELE
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
INTRODUCERE
Pe teritoriul României practicarea schiului este strâns legată de turismul montan care se dezvoltă în mod deosebit în a doua jumătate a secolului al XIX-lea când în unele regiuni montane apar amenajări destinate acestuia. Prima bază turistică montană din România a fost organizată în anul 1872, la Sinaia, odată cu decretarea acesteia ca reședință regală. Prima societate de schi (Karpathia) a fost înființată la Brașov în anul 1880.(Matei I. 1982)
Cele mai multe informații despre practicarea schiului ca sport de iarnă aparțin revistelor apărute în Transilvania, unde s-au înființat asociații și societăți care aveau printre alte scopuri și cel legat de sporturile de iarnă. Aceste asociații și societăți au avut o contribuție de seamă la dezvoltarea turismului în țara noastră, în special în zona montană. Prima pârtie de schi din România a fost amenajată la finalul secolului al XIX-lea în apropierea Sibiului, la Păltiniș, unde au fost construite și o serie de vile utilizate pentru cazare. Apariția stațiunii Păltiniș este legată de progresul economic al Sibiului unde, la inițiativa asociațiilor de profil au fost implementate o serie de modele de practicare a turismului montan cu origine în țările alpine ale Europei. (Matei I. 1982)
Apariția schiul în România, sursele cu privire la evoluția schiului în România sunt relativ puține. Primele informații legate de utilizarea schiurilor în regiunea Carpaților. Din această regiune care atinge și zonele nordice ale țării noastre, se prea poate ca schiurile să fi ajuns și mai spre sud. In sprijinul acestei supoziții vin descoperirile unui cercetător maghiar Istvan Chernel, ce semnalează că în munții Bihorului locuitorii foloseau un schiu destul de primitiv pentru deplasarea pe zăpadă. (Matei I. 1982)
Practicarea sporturilor de iarnă se regăsește printre preocupările Asociațiilor și Cluburilor de turism. Schiul face ca turismul montan în perioada de iarnă să se dezvolte, dar în aceeași măsură cluburile de turism vor contribui la răspândirea schiului. Schiul, ca mijloc important al mișcării fizice, cunoaște în ultimele decenii o răspândire tot mai largă atât în țara noastră cât și pe plan mondial. Acest lucru poate fi explicat prin aceea că schiul este accesibil tuturor vârstelor, indiferent de nivelul de pregătire fizică și de capacitatea motrică proprie fiecărui individ.
CAPITOLUL I
CARPAȚII ORIENTALI
Carpații Orientali reprezintă unul din cele trei mari segmente montane ale munților Carpați de pe teritoriul României. Așa după cum indică și numele, Carpații Orientali se găsesc în partea estică a României, prezentând o varietate largă de roci, aspecte geofizice, geologice și morfologice, înălțimi, împăduriri, flora și fauna.
Fig. 1 Carpații Orientali: 1. Băile Homorod; 2. Băile Tușnad; 3. Borșa; 4. Bucin; 5. Câmpulung Moldovenesc; 6. Cârlibaba; 7. Cavnic; 8. Ciumani; 9. Comandău; 10. Ghelința; 11. Gura Humorului; 12. Harghita-Băi; 3. Izvoarele; 14. Izvoru Mureșului; 15. Mădăraș; 16. Mălini; 17. Miercurea Ciuc; 18. Mogoșa; 19. Piatra-Neamț; 20. Piatra Fântânele; 21. Poiana Brașov; 22. Sovata; 23. Șuior; 24. Toplița; 25. Vatra Dornei. (sursa datelor: earth.unibuc.ro)
I.1. Considerații geografice generale: limite, subunități, localizare
Delimitați la nord de trecătoarea Jablonica, dincolo de granița țării (931 m), iar la sud de trecătoarea Oituz (865 m) și de marea depresiune a Brașovului, ei se limitează la est cu Subcarpații Moldovei, de la Cacica spre sud (pe linia Piatra Neamț, Momești, Tîrgu Ocna), iar mai la nord direct cu depunerile necutate ale Podișului Moldovei. ( Trufescu V. 1974 )
Ca și relief, Carpații Orientali prezintă o mare varietate de tipuri structural-litologice, începând cu fâșia mediană cristalină, unde se întâlnesc neteziri de culme de mare vechime, datate ca preeocene, urmând spre est cu culmi relativ înguste, cu nivelări mai imperfecte în Carpații flișului, pe alocuri chiar cu aspect de „creste de intersecție", cu martori structurali mai proeminenți sau cu abrupturi impresionante și forme îndrăznețe unde apar calcarele ori conglomeratele (exemplu în Ceahlău).
Ca și resurse minerale sunt de menționat zăcămintele de metale neferoase, localizate cu deosebire în partea de nord a catenei eruptive, în împrejurimile de la Baia Mare și la limita estică a formațiunilor cristaline, precum și principalul zăcământ de mangan în estul Depresiunii Domelor. ( Trufescu V. 1974 )
I.2. Potențialul turistic din Carpații Orientali
Potențialul turistic este impus de mai multe elemente oferite de relief, izvoare minerale, vegetație dar și de condițiile climatice favorabile odihnei, sporturilor de iarnă și tratamente. În relief se impun câteva forme ce stârnesc un mare interes turistic cum ar fi: creasta Cocoșului din nordul masivului Gutâi, un imens zid de andezide înalt de cca.70 m considerat ca rest dintr-un aparat vulcanic, turnurile din Ignis (piatra Dracului), sfinxul din Oaș, platourile vulcanice ce ating dimensiuni foarte mari în partea nordică a masivului Ignis; Cheile Tatarului sector îngust pe văile Brazilor și Runcu. (Ielenicz M. 2003)
Pe versantul sudic se găsesc principalele amenajări turistice din care se poate porni către munte. Din depresiunea Maramureș accesul poate fi realizat din localitățile Sigetul Marmației, Sapânța, sat Șugatag Desesti și Ocna Șugatag, Durău, lângă legendarul masiv Ceahlău în Carpații Orientali și Borșa în Maramureș.
Echipamentul turistic este reprezentat din diverse drumuri forestiere, câteva poteci cu marcaje turistice și multe cabane aflate în vecinătatea celor mai importante obiective turistice.
CAPITOLUL II.
Analiza morfologică a Carpaților Orientali
Delimitați la nord de trecătoarea Jablonica, dincolo de granița țării (931 m), iar la sud de trecătoarea Oituz (865 m) și de marea depresiune a Brașovului, ei se limitează la est cu Subcarpații Moldovei, de la Cacica spre sud (pe linia Piatra Neamț, Momești, Tîrgu Ocna), iar mai la nord direct cu depunerile necutate ale Podișului Moldovei. La partea de vest, geografii includ Carpaților Orientali și lanțul vulcanilor plioceni din estul Transilvaniei, pe când geologii, în unanimitate, îi separă ca o catenă cu totul deosebită ca formațiune și vârstă de Carpații Orientali. Deși argumentele acestora sunt îndreptățite din punct de vedere geologic, principiul geografic al rolului precumpănitor al depresiunilor ca arii de polarizare antropică pentru înălțimile din jur, face să asociem catena vulcanică la grupările montane din est, mai cu seamă că aceleași formațiuni vulcanice recente se află, frecvent, revărsate insular și peste formațiunile cristalinului sau ale flișului Carpaților Orientali, astfel că o delimitare riguroasă devine dificilă de făcut dacă ținem seama că în același munte se întrepătrund, uneori, toate aceste formațiuni diferite. (Tufescu V. 1974)
În aceste limite, Carpații Orientali ocupă, numai pe teritoriul țării noastre, o suprafață de circa 25 500 km2. Întreaga grupă a acestor munți se apleacă spre sud începând din nodul orografic principal al Rodnei, unde depășește 2000 m altitudine, până la 1000-1200 m altitudine în ultimele culmi, ce formează limita digitată spre câmpul depresionar al Brașovului.
Sub raport litologic și structural Carpații Orientali sunt alcătuiți din trei fâșii principale orientate NV-SE: una mediană cristalino-mezozoică, alta estică a flișului și a treia apuseană, eruptivă, alipită în pliocen acestor munți.
Orientarea generală a culmilor este în Carpații Orientali pe direcția NV-SE, excepție făcând doar masivul Rodnei, pivotul principal al întregii grupe, care are o orientare vest-est. Paralelismul remarcabil al culmilor este subliniat de rețeaua de văi longitudinale largi, cu bune condiții de populare valorificate din vremuri foarte vechi. Legăturile între aceste văi-coridoare, ori dintre ele și spațiile mai joase din afara munților, se fac prin sectoare de văi transversale, care se prezintă ca niște defilee cu lărgiri și strangulări succesive de felul văii Moldovei de la Cîmpulung până la Gura Humorului, a văii Bistricioara și a Bicazului, în continuare cu valea Bistriței până la ieșirea din munți etc.
Carpații Orientali prezintă o mare varietate de tipuri structural-litologice, începând cu fâșia mediană cristalină, unde se întâlnesc neteziri de culme de mare vechime, datate ca preeocene, urmând spre est cu culmi relativ înguste, cu nivelări mai imperfecte în Carpații flișului, pe alocuri chiar cu aspect de „creste de intersecție", cu martori structurali mai proeminenți sau cu abrupturi impresionante și forme îndrăznețe unde apar calcarele ori conglomeratele (exemplu în Ceahlău).
O altă caracteristică este dată de proporția mare a depresiunilor de toate dimensiunile, care însumate depășesc o suprafață de 5100 km2, ceea ce reprezintă 20% din întinderea Carpaților Orientali. (Trufescu V. 1974)
Diviziunile Carpaților Orientali apar clare dacă se ține seamă pe de o parte de tipul dominant al reliefului, iar pe de altă parte de ariile de discontinuitate reprezentate prin aliniamente de depresiuni, între care două sunt mai evidente: unul orientat de la vest la est, între Vatra Dornei și Gura Humorului, altul orientat de la nord-vest la sud-est, în lungul depresiunilor de baraj vulcanic. Acestea despart trei sectoare bine diferențiate în Carpații Orientali: Rodna-Ob-cine, catena vulcanică (despărțită în două părți inegale prin înaintarea mult spre vest a cristalinului Rodnei) și Munții Moldovei, la care se adaugă a patra grupă a munților scunzi din sud, care pătrund digitat în marea arie de scufundare a Brașovului.
Rodna-Obcine, Delimitată de Depresiunea Maramureșului și valea Sălăuței la vest, de șirul depresiunilor Ilvei, Domelor, Cîmpulungului și Gurii Humorului la sud și de Podișul Sucevei la est, grupa Rodna-Obcine corespunde ariei de maximă dezvoltare a cristalinului, cu adaos de fliș atât la est, în Obcina Mare și a Feredeului, cât și la sud, în aripa meridională a Rodnei sau în Munții Bîrgăului, ori insular, în nordul Munților Maramureșului.
Munții Rodnei, delimitați la nord și la sud-est (spre cursul superior al Someșului Mare) de falii, scufundați la vest în apropiere de valea Sălăuței, apar ca un horst al cristalinului de epizonă
ructurali mai proeminenți sau cu abrupturi impresionante și forme îndrăznețe unde apar calcarele ori conglomeratele (exemplu în Ceahlău).
O altă caracteristică este dată de proporția mare a depresiunilor de toate dimensiunile, care însumate depășesc o suprafață de 5100 km2, ceea ce reprezintă 20% din întinderea Carpaților Orientali. (Trufescu V. 1974)
Diviziunile Carpaților Orientali apar clare dacă se ține seamă pe de o parte de tipul dominant al reliefului, iar pe de altă parte de ariile de discontinuitate reprezentate prin aliniamente de depresiuni, între care două sunt mai evidente: unul orientat de la vest la est, între Vatra Dornei și Gura Humorului, altul orientat de la nord-vest la sud-est, în lungul depresiunilor de baraj vulcanic. Acestea despart trei sectoare bine diferențiate în Carpații Orientali: Rodna-Ob-cine, catena vulcanică (despărțită în două părți inegale prin înaintarea mult spre vest a cristalinului Rodnei) și Munții Moldovei, la care se adaugă a patra grupă a munților scunzi din sud, care pătrund digitat în marea arie de scufundare a Brașovului.
Rodna-Obcine, Delimitată de Depresiunea Maramureșului și valea Sălăuței la vest, de șirul depresiunilor Ilvei, Domelor, Cîmpulungului și Gurii Humorului la sud și de Podișul Sucevei la est, grupa Rodna-Obcine corespunde ariei de maximă dezvoltare a cristalinului, cu adaos de fliș atât la est, în Obcina Mare și a Feredeului, cât și la sud, în aripa meridională a Rodnei sau în Munții Bîrgăului, ori insular, în nordul Munților Maramureșului.
Munții Rodnei, delimitați la nord și la sud-est (spre cursul superior al Someșului Mare) de falii, scufundați la vest în apropiere de valea Sălăuței, apar ca un horst al cristalinului de epizonă
Munții Maramureșului, având orientarea normală a culmilor din Carpații Orientali NV-SE deosebită de a Munților Rodnei, sunt alcătuiți dintr-o culme principală ce depășește 1900 m altitudine.
Munții Oaș-Gutâi, sunt formați din lave și din piroclastite, pe substrat sedimentar (marne, argile și gresii cutanate), cu relief de platouri vulcanice.
Munții Moldovei. Această grupă de munți este bine individualizată prin culoarele depresionare care o mărginesc pe toate laturile: Depresiunea Domelor, pasul Mestecăniș și Depresiunea Cîmpulung-Gura Humorului la nord, depresiunile de baraj vulcanic (Glod, Bilbor, Borsec, Giurgeu și Ciuc) la vest, șirul depresiunilor subcarpatice la est și Culoarul Oituzului și Depresiunea Plăeși (Casin) la partea de sud. De altitudine mijlocie, care nu atinge nicăieri 2000 m (aplecându-se ușor spre aria de lăsare axială a Oituzului), cu culmile mai peste tot paralele și cu frecvente văi longitudinale, cu întinse păduri de rășinoase și fag, cu umanizarea lor remarcabilă, acești munți creează un tip de peisaj specific, bine definit în mintea tuturor prin însăși denumirea lor.
În alcătuirea lor geologică intră două formațiuni principale: a cristalinului cu cuvertura lui mezozoică dominantă în partea apuseană, peste care se suprapun, la marginea depresiunilor de baraj, crâmpeie de roci vulcanice, și cea a flișului în partea răsăriteană. Linia care le separă, orientată nord-sud, se intersectează pieziș cu văile longitudinale (de pildă Bistrița), astfel că nu poate fi folosită ca limită geografică în sens strict, cu toate că fiecăreia dintre cele două formațiuni îi corespunde un anumit tip de relief.
Munții Persani (1104 m în vârful Cetății) sunt cei mai complecși ca facies litologic, la fondul comun al flișului cretacic (reprezentat aici prin conglomerate burdigaliene, asemănătoare celor din Bucegi) adăugându-se, spre Depresiunea Făgăraș, un fragment de șisturi cristaline cu cuvertura lor de calcare triasice, iar spre valea Oltului, la Racoșul de Jos, curgeri bazaltice și aglomerate bazaltice foarte recente (pleistocene), care strangulează valea în defileu. La sud Persanii se termină în Culoarul Vlădeni-Șinca (603 m), care se prezintă ca o mică câmpie de terase.
Munții Baraolt (1017 m) și Munții Bodoc (1195 m în vârful Bodoc) se aseamănă între ei prin formațiunile cretacice gresoase și marnoase care creează monotonia de peisaj: culmi teșite, văi largi. Doar ivirile vulcanice din împrejurimile Tușnadului introduc un relief mai accentuat. Caracteristice sunt, de asemenea, cele două depresiuni situate în nordul acestor munți: Depresiunea Baraolt de origine tectonică, în cuprinsul căreia s-a instalat un lac pliocen, în care s-au depus ligniți aflați în exploatare și Depresiunea Plăeși sau Cașin, de eroziune diferențială în formațiunile de rezistențe diferite ale eocenului.
CAPITOLUL III.
PÂRTII DE SCHI DIN CARPAȚII ORIENTALI
Introducere
În România se poate schia în prezent pe 116 kilometri de pârtii din 17 județe, domeniul schiabil fiind cât o stațiune din Austria sau Franța, care nu dispune însă de aceleași facilități de schi. România are în acest moment 130 de pârtii de schi omologate, cele mai multe cu lungimi de până într-un kilometru, potrivit datelor transmise de Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului.
Cu 11,8 kilometri de pârtii, Maramureșul este pe locul 4 în topul național al infrastructurii de schi, după județele Brasov (24,4 km), Prahova (22,2 km) și Harghita (12,8 km).
Fig.2 Hartă cu domeniile shiabile din România
( sursa: http://www.scribd.com/doc/56520873/Domenii-schiabile-Romania)
Potrivit datelor Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului, cea mai lungă pârtie din județul Maramureș, cea de la Mogoșa, este pe locul 9 la nivel național, cu o lungime de 2,2 kilometri – cea mai lungă pârtie din țară este Drumul Roșu din Poiana Brașov, cu 4,6 km.
Tabelul 1. Top 10 Cele mai lungi Pârtii din România. (sursa: http://www.wikipedia.org )
La nivel național sunt omologate pârtii de schi în 17 judete (Brasov, Parhova, Harghita, Maramureș, Suceava, Caraș-Severin, Hunedoara, Alba, Cluj, Sibiu, Bihor, Gorj, Mureș, Neamț, Covasna, Iași și Arad). Lungimea totală a partiilor din România este de 116 kilometri, domeniul schiabil având dimensiunea similară unei stațiuni de iarnă din Austria sau Franța, însă cu facilități mai puține.
Dezvoltarea domeniilor schiabile din Carpații Orientali a fost impulsionată de prezența apelor minerale care au creat condiții pentru dezvoltarea unor stțiuni balneare Vatra Dornei, Tușnad-Băi etc. (http://www.scribd.com )
III.1. Pârtii de schi din Carpații Orientali
În Carpații Orientali se regăsesc 101 pârtii din totalul de 148 pârtii de schi situate în Carpații României. Lungimea totală a celor 101 pârtii din Carpații Orientali este de 97,4 km rezultând o lungime medie de 955m.
Carpații Orientali dispun de cele mai lungi pârtii din România, cea mai lungă pârtie are o lungime de 4,6 km și este amplasată în Poiana Brașov. Este vorba de pârtia Drumul Roșu.
Poiana este singura stațiune de schi care atrage anual peste 3000 de turiști străini și care a fost votată de către aceștia ca fiind cea mai ieftină destinație de schi din lume.
Grupele Munților Orientali:
Grupa nordică- Carpații Bucovinei și ai Maramureșului
Grupa centrală – Carpații Moldo-Transilvăneni
Grupa sudică – Carpații de Curbură
III.1.1. Grupa Nordică a Carpaților Orientali
Pârtii de schi în Stațiunea Izvoarele
Stațiunea climaterică Izvoare se află la 1003m altitudine, pe un platou vulcanic, sub vârful Igniș, la distanța de 32 km de Baia Mare, reședința județului Maramureș. Accesul se face din Baia Mare, prin satele Firiza și Valea Neagră.
În apropiere se află pitoreștile chei ale Tătarului și plină de legende Creasta Cocoșului. În Stațiunea Izvoare avem parte de o climă potrivită pentru odihnă sau pentru tratarea unor afecțiuni pulmonare sau nervoase. Aici aveți parte de un climat tonic, stimulent, bogat în radiații ultraviolete și cu o ionizare accentuată a atmosferei, cu condiții excelente de odihnă și de recuperare, oferind posibilitatea unei evadări din stresul și aglomerația urbană. Amplasată într-un cadru pitoresc, stațiunea este renumită, în special, pentru practicarea sportului de iarnă aici se poate practica schiul alpin ( Ielenicz M. 2003).
Persoanele mai liniștite se pot plimba cu sania trasă de cai. În sezonul estival în Stațiunea Izvoare se pot practica diverse activități, precum călărie sau excursii montane.
Foto 1. Pârtia de schi Izvoare1.(sursa: http://www.google.ro)
Pentru iubitorii muntelui, posibile trasee sunt: cabana Runcu-Piesca, sub culmea Plesca Mare, singurul defileu din tară format în roca de andezit (pe potecă, 3-3 1/2 ore); tinovul ,,Taul lui Dumitru” și vârful Breaza (pe potecă, 1-2 ore); vărful Ignis (pe potecă, 1-2 ore), Izvorul lui Pintea, vârful Gutâiul Mare (pe poteca, 5-6 ore).
Pârtia de schi Izvoare are un grad de dificultate mediu, la o diferență de nivel de 125m, (panta de 16,30%). este prevazută cu transport cablu (teleschi bipost), pe o lungime de 729,83m, de asemenea, pe toată lungimea pâiei se poate practica snowboarding-ul.
Tabelul 2. Descriere pârtii de schi din Stațiunea Izvoarele.(sursa: http://www.romaniaturistica.ro )
Pârtii de schi în Stațiunea Borșa
Borșa este o stațiune situată în Munții Rodnei, în extremitatea nordică al României, în Valea Viseului, în județul Maramureș, la circa 100 km de Bistrița și 130 de Baia Mare.
Foto 2. Pârtia de schi Poiana Vf. Știol. (sursa: http://www.google.ro)
Situată la o altitudine de 850m, în sezonul de iarnă stațiunea oferă condiții pentru practicarea sporturilor de iarnă (pârtii de schi cu grade variate de dificultate, trambuline de schi natural, practicabile până în lunile aprilie și mai). Climatul subalpin din stațiune determină temperaturi medii în luna ianuarie de -7°C și o medie a stratului de zăpadă de 50 cm.Sezonul de schi durează din decembrie în aprilie.
În afara pârtiilor pentru schiori de nivel avansat și mediu în stațiunea Borșa găsim pârtie halfpipe, ideală pentru practicarea snowboardului. Sunt disponibile pentru închiriere clăpari, schiuri și schibob-uri pe tot parcursului sezonului. Pârtiile de schi sunt deservite de telescaun (1.920 m) și de teleschi (790 m), ambele funcționează între orele: 9-17.
Pârtia Poiana Știol din Borșa are o lungime de 1.980m, beneficiează de telescaun iar gradul său de dificultate este considerat a fi mediu. Altitudinea de plecare a pârtiei este de 1.375m, iar altitudinea de sosire este de 880m.
Pârtia nu beneficiază de zăpadă artificială și nici de iluminare nocturnă.
Încă din ultimele decenii ale secolului XIX, aici se practică schi-ul pe pârtii situate la 1.200-1.500m altitudine. În stațiune se află prima trambulină, natural amenajată, de sărituri cu schiurile (50 m înălțime), unică în Europa.
Tabelul 3.Descriere pârtii de schi din Stațiunea Borșa.
(sursa: http://www.romaniaturistica.ro )
Pârtii de schi în Stațiunea Mogoșa
Stațiunea Mogoșa este localizată în județul Maramureș la 18 km de municipiul Baia Mare, pe DN 18. Stațiunea este situată în apropierea Vârfului Mogoșa din Munții Gutâi din Maramureș. Stațiunea Mogoșa este situată la altitudinea de 750m, pe malul Lacului Bodi, la baza pârtiei de schi Mogoșa, ceea ce-i conferă privilegiul unei frumuseți deosebite a peisajului în orice anotimp al anului fiind un loc frumos prin simplitate și naturalețe. (Ielenicz M. 2003)
Turiștii pot organiza excursii în masivul Gutâi, Creasta Cocoșului, cât și în Maramureșul istoric. Accesul spre Mogoșa se face pe DN 18, pe traseul Baia Mare – Baia Sprie – Sighetu Marmației. Locația este semnalizată cu indicatoare la intersecția dintre DN 18 și soseaua secundară.
Foto 3. Pârtie de schi Mogoșa. (sursa: http://www.google.ro)
Pârtia de schi Mogoșa este a noua ca lungime din țară, cu o lungime de 2200m, diferența de nivel este de 525m. transportul până în punctul maxim al pârtiei se face cu ajutprul telescaunului.
Pârtiile Mogoșa și Moski sunt de o dificultate avansată. Aici se pot organiza cursuri de schi pentru începători și avansați, în grup sau individual, cu antrenori calificați. Pârtia de Schi Mogoșa din stațiune este deservită de telescaun.
Tabelul 4. Descriere pârtii de schi din Stațiunea Mogoșa.
(sursa: http://www.romaniatutistica.ro )
Pârtii de schi în Stațiunea Baia Sprie- Șuior
Stațiunea se află la poalele Munților Gutâi, în Maramureș la o altitudine de 670 metri. Pârtiile de schi din stațiunea Șuior sunt amplasate pe versantul nordic al Masivului Mogoșa la o distanță de 18 km de Baia Mare. În stațiunea Baia Sprie se găsește una dintre renumitele baze de schi din România, Baza de Schi Șuior. La Șuior veți găsi 3 pârtii întinse pe o lungime de 3600 de metri pentru schiorii de nivel mediu.
Stratul de zăpadă durează în general din decembrie până în martie. Pârtia de schi pentru începatori și copii, cu o lungime de 100m este amplasată la altitudinea de 970m, fiind dotată cu baby-schi. Accesul la telescaun se face pe bază de cartele, există în zonă centre de închiriere echipamente schi și snowboard cu instructori de schi, iar pentru gustări reci și băuturi, terasă și bar pentru turiști.
Pârtiile de schi Șuior sunt deservite de telescaun cu o capacitate de 1.200 persoane/oră, există instalație de producere a zăpezii artificale pe o lungime de 2.700m, instalație nocturnă pe o lungime de 1.500m și mașini speciale pentru nivelarea pârtiilor.
Pârtia Șuior 1 (cu o lungime de 1.500 metri lungime, instalație de producere a zăpezii artificiale și instalație de nocturnă), Pârtia Șuior 2 (1.200 metri lungime și cu instalație de producere a zăpezii artificiale) și Pârtia Șuior 3 (900 metri).
Fig. 3 Pârtii de schi din Șuior. (sursa: http://itourblog.wordpress.com)
Tabelul 5. Descriere Pârtia de Schi din stațiunea Șuior.
(sursa: http://www.romaniaturistica.ro )
Pârtii de schi în Cavnic
Cavnic este un oraș situat pe râul care îi poartă numele, este un oraș din 1968 cu un important monument istoric în centrul minier care amintește de victoria asupra tătarilor de la 1717. Orașul dipune de numeroase case vechi din secolul XVIII. (Ielenicz M. 2003)
Direcția către Cavnic pornind din Baia Mare este pe drumul de Sighetul Marmației. Există indicatoare rutiere speciale pentru pârtia Schi Cavnic în intersecțiile principale și pe drum.
Pentru iubitorii sportului de iarnă aici veți găsi 9 pârtii de lungimi și dificultate diferită. Pârtiile de schi Cavnic oferă turiștilor pârtii de schi de o lungime cumulată de 6,3 km, deschise în fiecare sezon de iarnă timp de 5 luni. Pârtiile pornesc de la o altitudine de 950m până la 1.260m cu o înclinare medie de 24%, din care pârtiile ușoare 14%, pârtiile medii 21% și pârtiile grele 33%.
Fig. 4. Pârtii de schi din stațiunea Cavnic. (sursa: http://itourblog.wordpress.com)
Pârtiile sunt nivelate la standarde europene. Pârtia de Schi Cavnic se întinde pe o lungime de aproximativ 10 km și 500m diferență de nivel pe valea care il străbate de la est la vest, reprezentând ultima ramificație a golului depresionar al Băii Mari. Configurația fizico-geografică aparte e determinată de terenul accidentat, prezentând mari diferențe de nivel, oferind privitorului din oricare punct, o panoramă extrem de variată.
Pârtiile “Roata” au o lungime cumulată de 6,3 km: un traseu pentru începători de 1,9 km, 2,3 km de pârtie cu dificultate medie și o pistă de 2,1 km pentru avansați. Deschise în fiecare an timp de 5 luni, pârtiile “Roata” sunt dotate cu transport pe cablu modern.
Tabelul 6. Descriere pârtii de schi din Stațiunea Cavnic.
(sursa: http://www.romaniaturistica.ro )
III.1.2. Grupa centrală a Carpaților Orientali
Pârtii de schi în Stațiunea Vatra Dornei
Vatra Dornei este o stațiune balneoclimaterică cu amenajări din secolul XIX și este situată la confluența râurilor Dorna cu Bistrița. Datează din 1908 cu numeroase atracții turistice, izvoare minerale, parcul dendrologic, muzee(colecții de științele naturii, etnografice, fond cinegetic local), complexul Runc dar și numeroase pârtii de schi. (Ielenicz M. 2003)
Una dintre cele mai apreciate și căutate stațiuni de la noi din țară este Vatra Dornei. Pe lângă baza balneoclimaterică de tratament. De aici stațiunea din Bucovina beneficiază și de cinci pârtii de schi. Chiar în centrul stațiunii montane se află Pârtia Parc, la baza căreia se organizează an de an Serbările Zăpezii.
Pârtia de schi Dealul Runc este o pârtie de schi fond, are un grad de dificultate mic și lungimea de 550 de metri. Nu beneficiază însă de iluminare nocturnă, zăpadă artificială sau transport pe cablu.
Pârtia Veverița din Vatra Dornei, pârtia, are o lungime de 850 de metri, o diferență de nivel de 180 de metri, iluminată pe timp de noapte cu ajutorul unei instalații moderne de nocturnă și este prevăzută cu instalație de teleschi cu capacitate de transport de 900 de persoane pe oră și cu tunuri de zăpadă artificială. Pârtia are un grad de dificultate medie.
Foto 4. Pârtia Dealul Negru. (sursa: http://www.google.ro)
Pârtia de schi Dealul Negru este a doua ca lungime din România cu lungimea de 3.000 m și un grad de dificultate mediu Altitudinea la plecare este de 1.250 m și la sosire de 850 m, diferența de nivel fiind de 400 m. Pârtia Dealul Negru este deservită de telescaun. Nu beneficiază de iluminare nocturnă și zăpadă artificială. Această pârtie nu beneficiază de aceleași îmbunătățiri ca pârtia Parc, dar dimensiunile te fac să uiți de deficiențe, precum ar fi faptul că zăpada nu este niciodată bătătorită de ratac și că instalația telescaunului este veche.
Pârtia de schi Parc 1 este destinată schiorilor intermediari având o lungime în jur de 900 de metri și o diferență de nivel de 150 de metri. Această pârtie beneficiază de instalație de zăpadă artificială, de transport pe cablu dar și de nocturnă la baza pârtiei.
Pârtia de schi Parc 2 este recomandată schiorilor începători, are o lungime de 550 de metri și o diferență de nivel de doar 50 de metri. Pârtia Parc 2 beneficiază de instalație de zăpadă artificială și de transport pe cablu.
Fig. 5. Stațiunea Vatra Dornei. (sursa: http://itourblog.wordpress.com)
Tabelul 7. Descriere Pârtii de Schi din stațiunea Vatra Dornei.
(sursa: http://www.romaniaturistica.ro )
Pârtii de schi în Gura Humorului
Gura humorului este situat la confluența Moldovei cu Humorul. Gura Humorului este un centru turistic datorită muzeului etnografic, arta populară, parc dendrologic, rezervațiile geologice (Piatra Pinului și Piatra Șoimului) și mănăstiri Humor și Voroneț dar și peisaje naturale variate.
Foto 5. Pârtia de schi Șoimul. (sursa: http://www.google.ro )
Pârtia de schi de la Gura Humorului, construită recent în zona Ariniș, are un grad de dificultate mediu – dificil . Pârtia are o lungime de 1.478 m cu o diferență de nivel de 283 m, dispune de 5 tunuri de zăpadă și de o mașină de bătut zăpada.
Pista dispune de instalație de nocturnă, cu 80 de stâlpi de iluminat, precum și de un echipament telescaun pe o lungime de 1.349 de metri cu o capacitate de transport de 1.200 de persoane/oră. Capacitatea de primire optimă este de 873 de schiori/zi, iar cea maximă de 1.019 de schiori/zi. În zilele de luni, pârtia va fi inchisă, pentru revizie.
Tabelul 8.Descriere pârtia de schi din Stațiunea Gura Humorului.
(sursa: http://romaniaturistica.ro )
Pârtii de schi în Câmpulung Moldovenesc
Stațiunea Câmpulung Moldovenesc este situată într-o depresiune intramontană la poalele nordice ale masivului Rarău din nordul Carpaților Orientali. Culmile montane ale Obcinii Feredeului către nord si ale Munceilor Rarăului catre sud, ce străjuiesc vatra orașului, iți desfață privirea cu peisaje inedite. Municipiul Câmpulung Moldovenesc se află la o altitudine cuprinsă între 600-700 m. Valorile spirituale pot fi cunoscute vizitând prestigioasele muzee ale orașului dar și admirând obiceiurile, portul și tradițiile folclorice.
Datorită condițiilor favorabile practicării sporturilor de iarnă (amplasarea în vecinătatea munților, stratul de zăpadă care are grosimi de 30-50 cm și se menține circa 90 zile/an), au fost amenajate cinci pârtii de schi.
Pârtiile de la Runc(Runcu), pentru schi alpin. Lungimea pârtiei fiind de 800m cu o diferență de nivel de 200m, altidutinea de plecare este de la 800m până la 600m la sosire, gradul de dificultate mediu, pârtia este deservită de teleschi.
Foto 6. Pârtia de schi Rarău1. (sursa: http://www.google.ro)
Pârtia Rarău se află în stadiu de execuție, va avea lungimea de 5500m, alitudinea de plecare 1400m, diferența de nivel 600m, va fi dotată cu nocturnăm tunuri de zăpadă, mașini de bătut zăpada și stație de alimentare cu energie electrică.
Tabelul 9. Descriere pârtii de schi din Stațiunea Câmpulung Moldovenesc.
(sursa: http://www.romaniaturistica.ro )
Pârtii de schi în Cârlibaba
Stațiunea Cârlibaba este situată în comuna Cârlibaba pe vârful Bistriței Aurie, între Obcina Lucina și Masivul Suhard. Atracții turistice în Cârlibaba sunt elementele etnografice, case cu decorații specifice, obeliscul Bogdan Vodă și rezervația geologică Piatra Șibăului. (Ielenicz M. 2003).
O atracție pentru turiști mai sunt și cele două pârtii de la Cârlibaba, județul Suceava, ideale pentru schi sau snowboard. Localitatea se situează la 36 de kilometri de Vatra Dornei, aproape de localitatea Iacobeni.
Foto 7. Pârtia de schi Măgura1. (sursa: http://www.google.ro)
Pârtia Măgura1 are o lungime de 1008m, diferență de nivel de 207 metri și un grad de dificultate mediu. Cea de-a doua pârtie de la Cârlibaba este Măgura 2, cotată cu grad de dificultate ușor și care are o diferența de nivel de 125 metri. Accesul pe ambele pârtii se face cu teleschiul.
Tabelul 10. Descriere Pârtii de Schi Cârlibaba. (sursa: http://www.romaniaturistica.ro )
Pârtii de schi în Piatra Fântânele
Piatra Fântânele se află la poalele Munților Călimani, pe drumul E58 (DN 17) ce leagă municipiul Bistrița de Vatra Dornei. În această localitate se pot vizita vechiul drum al romanilor, se pot face drumeții montane și pe timpul iernii, schi și snowboard pe pârtiile amenajate și dotate cu telescaun. Lângă localitate se află un vechi drum roman pavat cu lespezi din piatră, foarte bine conservat, parțial suprapus peste drumul actual spre Ciosa.
Foto 8. Tihuța2. (sursa: http://www.turismland.ro)
Stațiunea Piatra Fântânele se află lângă Pasul Tihuța, pe drumul național ce leagă Moldova de Ardeal la o altitudine de 1.100 de metri. Stațiunea se află la 80 de km de Bistrița.
Pasul Tihuța a fost în ultimii ani un pol al frigului și precipitațiilor zona este foarte bună pentru practicarea sporturilor de iarnă.
Tabelul 11. Descriere pârtii de schi Piatra Fântânele.
(sursa: http://www.romaniaturistica.ro )
Pârtii de schi în Mălini
Comuna Mălini este situată pe cursul inferior al râului Suha Mare (afluent al râului Moldova), în partea de sud-est a județului Suceava, la 20 km de Fălticeni și 18 km de Gura Humorului.
Pârtia de schi și teleschiul sunt amplasate în partea de sud a comunei și anume în satul Văleni, la ieșirea spre pasul Stânișoara, pe un versant nordic, pe partea dreaptă a pârâului Suha Mare.
Foto 9. Pârtia de schi Mălini. (sursa: http://www.google.ro)
Pârtia de schi este de categorie ușoară spre medie și are o lungime de 800 m. Traseul pârtiei se desfășoară pe partea stângă (în sensul de coborâre) a teleschiului ce o deservește având o forma aproximativ semicirculară față de axul teleschiul. Stația inferioară a teleschiului se află la o altitudine de circa 603 m, iar stația superioară este amplasată la o altitudine de aproximativ 706 m. Traseul teleschiului unește în linie dreaptă cele două stații.
Proiecte de viitor : dotarea pârtiei de schi cu 4 tunuri de zăpadă, realizarea unei noi pârtii de schi de categorie medie, dotată cu nocturnă , în lungime de 700 m, (toate datele sunt reale si sunt furnizate de Primaria comunei Mălini).
Tabelul 12. Descriere pârtia de schi Mălini. (sursa: http://www.romaniaturistica.ro )
Pârtii de schi în Stațiunea Toplița
Toplița este situată la poalele Munților Giurgiu și Călimani la intrarea în defileu pe Valea Mureșului. Stațiune balneoclimaterică, cu ape minerale recomandate în tratarea unor afecțiuni, bazin de agrement cu apă mezotermală(29ºC).
Atracții turistice: Poiana Zânelor și “cariera de travertin”,Grota Urșilor un ansamblu de goluri adânci formate prin fenomenul de eroziune naturală a rocilor sub acțiunea apelor de infiltrație, Peștera de Gheață, Izvorul Străvechi (Mofeta), Izvorul Pierre Curie, Cetatea Bufnițelor. Aici pot fi vizitate ruinele unor constructii militare din primul razboi mondial și trasee montane locale. (Ielenicz M. 2003)
Pârtia Bradul de 1000m lungime destinată schiorilor începători (diferența de nivel 125 m, înclinare medie 11%) .
Pârtia Măgheruș de 460 m lungime destinată schiorilor avansați (diferența de nivel 125 m, înclinare medie 23%). Pârtia Măgheruș este dotată cu instalație de teleschi cu o capacitate de 600 persoane pe oră. Există instalații de zăpadă artificială, mașină de bătătorit zăpada și instalație de nocturnă. Turiștii pot închiria echipamentele în punctul de inchiriere special amenajat.
Fig. 6. Pârtii de schi din Toplița. (sursa: http://itourblog.wordpress.com)
Tabelul 13. Descriere pârtii de schii din Toplița. (sursa: http://www.partiatoplita.ro)
Pârtii de schi în Stațiunea Durău
Stațiunea Durău este o stațiune din județul Neamț, recomandată pentru odihnă și tratarea afecțiunilor precum nevrozele astenice, stările de slăbiciune, anemia, recuperare după eforturi psihice sau intelectuale.
În zona stațiunii Durău există numeroase obiective turistice, organizându-se excursii și drumeții cu scopul vizitării acestora: Cascada Duruitoare, Rezervația de zimbri "Ceahlău"; Cheile Bicazului; Lacul Roșu; Alte stațiuni ca Borsec sau Vatra Dornei; Mănăstiri: Neamț, Varatec, Humor, Moldovița, Putna, Voroneț si multe altele. ( Ielenicz M. 2003)
Practicarea sporturilor de iarnă este, de asemenea, posibilă pe pârtia amenajată în această stațiune situată la altitudinea de aproximativ 800m în Munții Ceahlăului, aproape de lacul de acumulare Izvorul Muntelui de pe râul Bicaz.
Foto 10.. Pârtia de schi Poiana Soarelui. (sursa: http://www.google.ro)
Denumirea exactă a pârtiei din Durău este Poiana Soarelui ea fiind destinată în principiu începătorilor deoarece gradul de dificultate este ușor. În lungime de circa 400 m pe o diferență de nivel de doar 35 m fără a beneficia de nocturnă sau tunuri de zăpadă, pârtia de schi este dotată cu o instalație de transport pe cablu tip teleschi.
Altitudinea de plecare a pârtiei este de 835 m iar cea de sosire de 800 m. Nu este prinsă încă în nomenclatorul pârtiilor de schi omologate conform nornelor europene, cu toate acestea dacă există zăpadă , pârtia de schi de la Durău va fi sigur arhiplină și asta datorită numărului mare de turiști care vizitează stațiunea. Există unități speciale de închiriere a echipamentului sportiv necesar unei partide de schi dar și a săniuțelor sau a plăcilor de snowboard.
Tabelul 14. Descrierea Pârtiei de schii din Stațiunea Durău.
(sursa: http://www.romaniaturistica.ro )
Pârtii de schi în Piatra Neamț
Piatra Neamț este situată în zona de contact dintre carpații Orientali și Subcarpații Moldovei, la o altitudine de 310-410m. Este unul din cele mai vechi orașe din Moldova având o vârstă de peste 2000 de ani(fosta așezare geto-dacică), este de asemenea și reședința județului Neamț și datorită frumuseții arhitectonice cât și a reliefului este denumită „Perla Moldovei”. ( Ielenicz M. 2003).
Pârtia de schi Cozla este amenajată pe dealul Cozla, situat în partea de nord a orașului Piatra Neamț. Stratul de zăpadă este format atât din zăpadă naturală cât și din zăpadă artificială și durează din decembrie până în martie.
Pârtia de schi Cozla are un nivel mediu de dificultate și lungimea de 965m. Altitudinea la plecare este de 647m, iar la sosire de 387m, diferența de nivel fiind de 260 m și înclinarea medie a pârtiei este de 27%. Pentru siguranța schiorilor s-au montat plase susținute cu stâlpi și parapeți de protecție pe ambele laturi ale pârtiei. Telescaunul care deservește pârtia de schi are stația de plecare din Dărmănești.
Fig. 7. Pârtia Cozla. (sursa: http://itourblog.wordpress.com)
Tabelul 15. Descrierea Pârtiei de schii din Piatra Neamț.
(sursa: http://www.piatra-neamt.net/partii_ski_piatraneamt.php )
Pârti de schi în Ciumani
Ciumani este situat la 8 km de Gheorgheni și la 60 de km de Miercurea Ciuc. Resursele locale din comună care atrag turiștii pot fi pârâurile montane, carierele de piatră, fondul de vânat și apele minerale care se regăsesc în comună. Pârtiile de schi din Ciumani reprezintă o opțiune pentru pasionații de schi din zona centrală a țării. (Ielenicz M. 2003).
Pârtia Ciumani1are un nivel de dificultate mediu și lungimea de 580 m. Altitudinea la plecare este de 925 m, iar la sosire de 835 m, diferența de nivel fiind de 90m și panta de 17%. Pârtia Ciumani1 beneficiază de iluminare nocturnă și are în dotare un teleschi pentru transportul schiorilor.
Pârtia Ciumani 2 este o pârtie grea, recomandată schiorilor experimentați. Este de asemenea dotată cu instalație de teleschi. Lungimea fiind de 980m. Altitudinea la plecare este de 1.150 m, iar la sosire de 950 m, diferența de nivel este de 200m și panta de 23%.
Fig. 8. Pârti de schi din Stațiunea Ciumani. (sursa: http://itourblog.wordpress.com)
Tabelul 16. Descriere pârtii de schi din Ciumani. (sursa: http://www.turistik.ro )
Pârtii de schi în Izvoru Mureșului
Izvoru Mureșului este o localitate montană la poalele Hășmașului Mare (1.793 m), pe versantul sudic al Muntelui Negru (1.538 m) stațiune recreativă ce și-a primit numele de la Izvoarele râului Mureș, aflate pe teritoriul localității. Stația de cale ferata reprezintă punctul cel mai inalt (850 m) a căii ferate circulare ce străbate Secuimea. (Ielenicz M. 2003)
Foto 11. Pârtia de schi Izvoru Mureșului. (sursa: http://www.google.ro)
Accesul se face pe DN 12, se află la 45 km de Miercurea-Ciuc și 23 km de Gheorgheni, la cumpăna apelor dintre bazinul hidrografic al Mureșului și Oltului. Izvoru Mureșului este o localitate specifică care are casele înșiruite pe linia drumului national, un centru de recreere a tineretului de renume național.
Stațiunea montană dispune de o pârtie, fiind descchisă și în aprilie. Locul este cunoscut în primul rând pentru vestitele serbări ale zăpezii, stațiunea fiind considerată un fel de Costinești montan. Pârtia din stațiune este deservită de teleschi. Orarul de funcționare la teleschi (360 m) este 11-16 ore. Pârtia de schi Izvoru Mureșului are o lungime de 620m, cu o dificultate ușoară și prevăzută cu transport cablu.
Tabelul 17. Descriere pârtia de schi Izvoru Mureșului.
(sursa: http://www.romaniaturistica.ro )
III.1.3. Grupa sudică a Carpaților Orientali
Pârtii de schi în Stațiunea Sovata
Stațiunea Sovata este situată la poalele Munților Ghiurghiului la o altitudine de 475-600m, fiind renumită datorită lacurilor sarate, dintre care cel mai important este Lacul Ursu. Aici se pot face tratamente pe toată perioada anului, în sezonul de vară scăldatul în apele sărate, excursii în zona pentru vizitarea lacurilor și a munților de sare, plimbări în mijlocul naturii, practicarea sporturilor de vară. (Ielenicz M. 2003) Pârtiile de schi se află la 10 km de stațiune, pe un drum care este deschis atât vara cât și iarna.
În sezonul de iarnă în Stațiunea Sovata există posibilități pentru practicarea sporturilor de iarnă, schi și schi fond pe pârtia de schi situată lângă stațiune la 6 Km, pârtia fiind dotată cu un telescaun pregătit pentru turiști. Stațiunea dispune de 2 pârtii una pentru începători și copii și una de nivel mediu.
Pârtia de schi Sovata este ocupată cu zăpadă aproape 6 luni pe an și reprezintă atracția oricăror categorii de schiori de la avansați la începători și are o lungime de 1.200m cu diferență de nivel de 262m pe traseul telescaunului.
Pârtia este dotată și cu o instalație de telescaun pe o distanță de 500m cu o diferență de altitudine de 128m precum și cu o instalație schi lift pe 200m la pârtia de începători, fiind întreținută zilnic cu ratrac și tun de zăpadă.
Foto 12. Pârtia de schi Aluniș. (sursa: http://www.sovata.ro)
Fig. 9. Pârtii de schi din Sovata. (sursa: http://www.sovata.ro)
Tabelul 18. Descriere pârti de schii din Sovata. (sursa: http://www.sovata.ro )
Pârtii de schi din Stațiunea Bucin
Bucin este situat între Praid și Gheorgheni (la jumătatea drumului dintre cele două localități). Pârtia dotată cu teleschi a fost inaugurată în 2007. Este considerat „pas” în sectorul central al Masivului Gurghiu, la 1273m altitudine și asigură legătura între depresiunile Sovata și giurgeu printr+un drum modernizat și acces la sectorul de creastă.
Accesul se face de la șoseaua DN 13 B ( Prain+Gheorgheni ), se poate ajunge la pârtie doar cu mașini 4×4 sau cu ratrac-ul care urcă și coboară turiștii.
Condițiile sunt favorabile pentru cei care vor să schieze, deoarece de la începutul lunii noiembrie până la sfârșitul lunii aprilie munții sunt acoperiți de zăpadă.Teleschiul funcționează șapte zile pe săptămână. Aici puteți închiria schiuri și sănii.
Pârtia de schi Havas are un nivel de dificultate mediu și lungimea de 1149 m. Altitudinea la plecare este de 1360 m iar la sosire de 1200 m, diferența de nivel fiind de 160 m, panta de 14% și suprafața de 2 ha.
Fig. 10. Pârtia de schi Havas. (sursa: http://itourblog.wordpress.com)
Situată în localitatea Joseni, Pârtia dotată cu teleschi a fost deschisă în 2003.Condițiile sunt favorabile pentru cei care vor să schieze, deoarece de la începutul lunii noiembrie până la sfarțitul lunii aprilie munții sunt acoperiți de zăpadă. Teleschiul funcționează șapte zile pe săptămână.
Fig. 11. Pârtia de schi Bujdoso. (sursa: http://itourblog.wordpress.com)
Doritorii dispun de centru de închiriere echipament sportiv și au posibilitatea de a lua lecții de schi de la un instructor specializat. Orarul pârtiei este: vineri – duminică: 10:00 – 17:00.
Fig. 12. Pârtia de schi Bogdan. (sursa: http://itourblog.wordpress.com)
Pârtia de schi Bogdan are un nivel de dificultate scăzut, lungimea de 750 m. Altitudinea de plecare este de 1.130 m iar cea la sosire de 1070 m, diferența de nivel fiind de 60m. Pârtia este dotată cu teleschi.
Tabelul 19. Descriere pârtie de schii din Stațiunea Bucin. (sursa: http://www.turistik.ro , http://www.romaniaturistica.ro )
Pârtii de schi în Stațiunea Mădăraș
Harghita Mădăraș este una dintre cele mai spectaculoase stațiuni de schi din Transilvania. Muntele Harghita este cea mai lungă și cea mai tânără parte a lanțului neoeruptiv din Carpații Orientali, vârful cel mai înalt fiind Vârful Mădăraș (1801 m). (Ielenicz M. 2003)
Mădăraș se află la 17 km distanță de municipiul Miercurea Ciuc, pe DN12 Sândominic – Mădăraș – Ciceu.
Stațiunea Mădăraș este situată la altitudinea de 1550 m, în Depresiunea Ciucului, pe valea pârâului Mădăraș și la poalele estice ale Munților Harghitei. Stațiunea montană dispune de cinci pârtii de schi, având lungimi si grade de dificultate diferite.
Pârtia de schi Nagy Mihaly este cea mai lungă pârtie din stațiune, cu lungimea de 800m, grad de dificultate pentru schiorii avansați diferența de nivel fiind de 204m.
Pârtia de schi Sugo are o lungime de 750m cu difernță de nivel de 116m, în cazul în care zăpada naturală nu poate oferii condiții optime pentru schi, pe pârtia Sugo tunurile de zăpadă artificială, vor acoperi lipsa celei naturale. Transportul este tot cu ajutorul teleschiului.
Pârtiile de schi Kicsi Mihaly, Sugo Ocsike și Hadak Utja sunt destinate schiorilor începători, cu un grad de dificultate și cu lungimi de pâna la 400m (Hadak Utja) sunt pârtiile perfecte pentru a se desfășura cursuri speciale sporturilor de iarnă și pentru săniuș.
Fig. 13. Pârtii de schi din Stațiunea Mădăraș.(sursa: http://itourblog.wordpress.com)
Tabelul 20. Descriere pârtii de schi din Stațiunea Mădăraș.
(sursa: http://www.romaniaturistica.ro )
Pârtii de schi în Miercurea Ciuc
Miercurea Ciuc este în centrul Depresiunii Ciuc, pe râul Olt. Orașul datează din 1558. Este un important târg și centru administrativ ăn evul mediu, în prezent este centru industrial cultural și tursitic, castelul, cetate „Miko”, mănăstirea franciscană din Șumuleu,(biserică ridicată la mijlocul secolului XV, reclădită în secolul XIX, altar baroc cu statuia Sfintei Fecioare Maria cu pruncul, din secolul XVI), clădiri din secolul XVIII – XIX, catedrala episcopală ortodoxă, muzeul cu secții de istorie, etnografice, patinoar artificial și numeroase amenajări pentru activități turistice. (Ielenicz M. 2003)
Foto 13. Pârtia Șumuleu. (sursa: http://www.google.ro)
Situată la o altitudine de aproximativ 1350m, la 21 km Miercurea Ciuc și 45 km de Odorheiul Secuiesc, în Munții Harghitei sub vârful Harghita Ciceu. Cu o medie anuală de 150 zile cu zăpadă și temperaturi extrem de scăzute pe timpul iernii (-36C în Decembrie 2002) este o stațiune aproape perfectă pentru sporturile de iarnă. Iarna găsiți pârtia de schi Șumuleu dotate cu schi-lifturi, 2 centre de închirieri, concursuri de schi și câteva baruri pentru popas. Pentru iubitorii de snowboard, stațiunea Miercurea Ciuc dispune de o pârtie de schi cu 5 trambuline.
Tabelul 21. Descriere pârti de Schi din Miercurea Ciuc.
(sursa: http://www.romaniaturistica.ro )
Pârtii de schi în Băile Harghita
Băile Harghita, a devenit centrul preferat al iubitorilor de sporturi de iarnă, datorită condițiilor favorabile de zăpadă. Perioada favorabilă schiatului este de 4 luni, Decembrie, Ianuarie, Februarie, Martie dar nu sunt rari anii în care schiatul se poate practica până în Mai, Stratul mediu de zăpadă depășește 60 cm.
Pârtia de schi Csipike. Este o pârtie nouă ce dispune de instalație de nocturnă având amplasamentul în chiar zona centrală a stațiunii. Lungă de 380m, deține și tunuri de zăpadă. Are un teleschi și un baby schi. Panta de înclinare de 15% și diferența de nivel de doar 50 m (cu start de la 1322 m ) o recomandă ca pe o pârtie ușoară unde se pot preda lecții de schi.
Foto 14. Pârtia de schi Kossuth1. (sursa: http://www.google.ro)
Pârtia Kossuth 1 , pârtie de schi cotată de culoarea neagră , deci de mare dificultate, lungă de 630 m cu o diferență de nivel de 120 m.
Pârtia Kossuth 2, este socotită ca pârtie roșie deci dificultate medie . Are 800m lungime și 150 m diferență de nivel.
Pârtia Kossuth 3, o pârtie de dificultate medie spre ușor , deci culoarea albastară. Este momentan cea mai lungă pârtie având 1 kilometru și 360m diferență de nivel.
Niciuna din aceste trei variante ale pârtiei Kossuth nu are în dotare nocturnă sau tunuri de zăpadă. În schimb au o instalație modernă de transport pe cablu.
Pârtia Miklos (Igo) sau pârtia de mijloc este o pârtie scurtă (200 m) de mare dificultate recomandată schiorilor avansați. Aceasta pârtie are instalație de nocturnă. Este desevită de o instalație de transport pe cablu tip teleschi. Trebuie spus că această pârtie la inceputuri prin anii 1980 avea o lungime de apropape 1 km însă datorită traseului greu deocamdată se schiază doar pe ultimul segment.
Pârtia de schi Ozon (numită cu mulți ani în urmă și Kampona). Este situată pe partea de est a culmii Cetatea Bufniței. Are o lungime de până în 300 m și dispune de o mică instalație de nocturnă. E dispusă pe o suprafață de aproximativ 1 ha și are o lățime destul de bună , aproximativ 70 m. Panta de înclinare este de 17% diferența de nivel fiind de 40 m cu start de la 1300m . Nu are momentan tunuri de zăpadă. Transportul pe cablu este asigurat de o instalație teleschi. Este o partie ușoara.
Mai există o pârtie de mici dimensiuni (120 m) cu denumirea de Tofalvi ( numele vine de la fostul campion Ernest Tofalvi) de mică dificultate ce functionează ca școala de schi pentru copii și începători. Deasemenea există o mulțime de pârtii of road, locații pentru săniuș și un patinoar (lângă pârtia de schi Csipike). În această zonă se află și o pârtie special amenajată pentru biatlon și schi fond, dar se poate practica și schi tură. Numeroase centre de închiriere a echipamentelor de schi stau la dispoziția turiștilor.
Fig. 14. Pârtii de schi în Băile Harghita. (sursa: http://itourblog.wordpress.com)
Tabelul III.22. Descriere pârtii de schi Băile Harghita.
(sursa: http://www.romaniaturistica.ro )
Pârtii de schi în Homorod Băi
Stațiunea se află la o altitudine de 780m și se găsește la o distanță de 34 km de Miercurea Ciuc și doar 18 km de Odorheiul Secuiesc. (Ielenicz M. 2003) Homorod Băi are infrastructura asigurată. Accesul rutie se face pe DN13A ce leagă Miercurea Ciuc de Odorheiul Secuiesc.
Pârtia de schi Lobogo se află pe un domeniu schiabil ce acoperă o suprafață de circa un hectar. Are o lungime de 400m cu o pantă de înclinare de 18% și o diferență de nivel de 60 m. Este o pârtie de dificultate medie. Este dotată cu instalație de nocturnă, tunuri pentru zăpadă artificială și instalație de transport pe cablu tip teleschi.Un ratrac participă la nivelarea pârtiei. Pe pârtie există zone destinate snowboardului, cu instructori calificați care pot da lecții de schi atât pentru începători cît și pentru avansați. De asemenea există centre de închiriat echipamente de schi.
Fig. 15. Pârtia Lobogo. (sursa: http://itourblog.wordpress.com)
Tabelul 23. Descriere pârtie de schi din Homorod Băi.
(sursa: http://www.romaniaturistica.ro )
Pârtii de schi în Băile Tușnad
Stațiunea, faimoasă pentru băile termale și apele minerale, este situată la altitudinea de 650 m în partea de sud a depresiunii Ciuc, între Munții Harghita și Bodoc. În apropiere se află Lacul Sf. Ana, lac de origine vulcanică, unicat în Europa Centrală și de Est. (Ielenicz M. 2003) Sezonul de iarnă începe în Decembrie și ține până în Martie.
Accesul în stațiune se poate face cu mașina pe drumul național DN 12 (Brașov – Miercurea Ciuc), stațiunea fiind situată la 32 km de Miercurea Ciuc și 67 km de Brașov, sau cu trenul pe ruta Brașov – SF. Gheorghe – Ciceu.
Pârtia are lungimea de 500 m și lățime medie de 40 m. Pârtia dispune de mai multe dotări cum ar fii: nocturnă, schi pass cu cartele magnetice, zăpadă artificială, schibar și centru de închiriere (schiuri, bețe și clăpari).
Fig. 16. Pârtia Tușnad. (sursa: http://itourblog.wordpress.com)
Tabelul 24. Descriere pârtie de schi din Băile Tușnad.
(sursa: http://www.romaniaturistica.ro )
Pârtii de schi în Sugaș Băi
Sugaș Băi este o stațiune balneoclimaterică cunoscută pentru băile și mofetele indicate pentru boli cardiace și boli ale aparatului circulator. Pe lângă aceste băi stațiunea dispune și de o pârtie de schi, pentru iubitorii sporturilor de iarnă.
Accesul se face pe un drum modernizat din Sfântu Gheorghe (circa 10 km), există și curse regulate de autobuze spre stațiune.
Pârtia este adresată pentru toate categoriile de schioi, deoarece nivelul de dificultate este mediu iar lungimea de 500m oferă posibilitatea schiorilor incepători de a evolua în sporturi de iarnă. Pârtia este dotată tehnic cu tunuri de zăpadă artificială și nocturnă pentru a oferii condiții deosite turiștilor.
Fig.17. Pârtia de schi Sugaș. (sursa: http://itourblog.wordpress.com)
Tabelul 25. Descriere Părtia de Schi Sugaș Băi. (sursa: http://www.romaniaturistica.ro )
Pârtii de schi în Ghelința
Comuna Ghelința este așezată în partea estică a județului Covasna la 12 km de Târgu Secuiesc, într-o zonă pitorească la poalele munților. Cea mai apropiată stație CFR este Imeni, pe linia Sfântu Gheorghe – Brețcu.
Foto 16. Pârtia Ghelința. (sursa: http://www.goolge.ro)
Pârtia de schi de la Ghelința are o lungime de 500m, având altitudinea de plecare la 1000m și 180 m diferența de nivel. Este o pârtie medie ca grad de dificultate situată în partea superioară a localității, pe versantul Munților Brețcu.
Tabelul 26. Descriere părtia de schi Ghelința. (sursa: http://www.romaniaturistica.ro )
Pârtii de schi în Comandău
La doar 20km de Covasna în depresiunea Comandăului pe valea râului Basca Mare, se găsește localitatea Comandău.Aici localnicii au construit prin forțe proprii două pârtii de schi, Pârtia de schi Comandău și Pârtia Neagră. (http://www.director-turism.com/partii_ski/ski_comandau.html )
Pârtia Neagră, este o pârtie mai scurtă de 400m dar cu o pantă de înclinare ce se apropie de 35% ceea ce o face să fie încadrată în categoria de dificultate ridicată. Aceeași instalație de transport pe cablu, asigură urcarea schiorilor la puntul de plecare.
Foto 17. Pârtia de schi Comandău. (sursa: http://www.google.ro)
Pârtia de schi Comandău dispune de un traseu care nu depășește 350m iar panta de înclinare de 18%. Face parte din categoria pârtiilor de dificultate mică spre medie, adresându-se în mod special începătorilor și copiilor, transportul fiind pe cablu și asigură urcarea schiorilor la punctul de plecare. Altitudinea de plecare 1120m.
Tabelul 27. Descriere pârti de schi Comandău. (sursa: http://www.romaniaturistica.ro )
Pârtii de schi în Stațiunea Poiana Brașov
Poiana Brașov este o stațiune de odihnă și tratament cu sezon permanent, aflată în partea central sud-estică a României în Județul Brașov, la poalele Masivului Postăvaru la o altitudine de 1.030m și la 12 km sud-vest de Municipiul Brașov de care o leagă o șosea modernă.( Ielenicz M. 2003)
Poiana Brașov se află în Masivul Postăvarul și reprezintă o zonă foarte căutată pentru turism montan și alpinism, cu grade diferite de dificultate. Este situată la doar 15 km de centrul Brașovului și la 190 km de București. Căile de acces sunt: feroviare – gara Brașov, apoi autobuzul până în stațiune, curse regulate, rutiere – din orice direcție până în Brașov, apoi drum local până în stațiune.
Stațiunea montană Poiana Brașov dispune de 11 pârtii de schi, din care 4 fac parte,” din top 10 cele mai lungi pârtii de schi din România”.
Pârtia de schi Drumul Roșu este cea mai lungă pârtie de schi din România cu lungimea de 4600m. Are un grad de dificultate ușor și diferență de nivel 640m. Atitudinea la plecare este de 1690m iar la sosire de 1050m, suprafața aproximativă a pârtiei este de 7ha.
Foto 18. Pârtia Drumul Roșu. (sursa: http://www.google.ro)
Pârtia de schi Lupului este a patra pârtie cea mai lungă din țară cu lungimea de 2860m. Are un grad de dificultate dificil și diferență de nivel 765m . Atitudinea la plecare este de 1710m iar la sosire de 945m, suprafața aproximativă a pârtiei este de 17ha.
Pârtia de schi Sulinar este a cincea pârtie cea mai lungă din țară cu lungimea de 2500m. Are un grad de dificultate mediu și diferență de nivel 640m. Altitudinea la plecare este de 1690m iar la sosire de 1050m, suprafața aproximativă a pârtiei este de 9ha.
Fig. 18 Pârtii de schi din Stațiunea Poiana Brașov.
(sursa: http://itourblog.wordpress.com)
Pârtia de schi Subteleferic este a opta cea mai lungă pârtie de schi din țară, cu lungimea de 2200m. Are un grad de dificultate mediu și diferență de nivel 640m. Altitudinea la plecare este de 1690m iar la sosire de 1050m, suprafața aproximativă a pârtiei este de 22ha.
Singura pârtie de schi dotată tehnic, cu tunuri de zăpadă artificială și nocturnă, din stațiune este pârtia de schi Bradul. Are lungimea de 465m, un grad de dificultate ușor și diferență de nivel de 80m.Altitudinea la plecare este de 1115m iar la sosire de 1035m, suprafața aproximativă a pârtiei este de 3ha.
Transportul pe cablu este variat, iar cea mai mare noutate o reprezintă o telegondolă foarte modernă, care a fost inaugurată în 2011 de Crăciun. Stratul de zăpadă durează circa 120 de zile pe an.
Toate pârtiile de schi ale stațiunii sunt deservite de 2 telecabine, o telegondolă și 5 teleschiuri, de care pot să beneficieze toți cei care doresc să schieze (atât copii și începători cât și avansații).
Tabelul 28. Descriere pârtii de schi din Poiana Brașov.
(sursa: http://www.romaniaturistica.ro )
CAPITOLUL IV.
ANALIZA ELEMENTELOR CLIMATICE
Dacă acceptăm clima ca fiind totalitatea stărilor de timp cunoscute de un anumit teritoriu pe o perioadă lungă (de ordinul secolelor), se desprind imediat cel puțin două concluzii, mai întâi stabilitatea ei în raport cu vremea, iar în al doilea rând, faptul că, deoarece puține stații dispun de șiruri de observații neîntrerupte mai lungi de un secol, acestea sunt departe de a acoperi întreaga gamă de stări de timp posibile pentru diferite teritorii.
Chiar dacă de la începutul organizării serviciilor meteorologice naționale s-au stabilit metode și principii care au rămas valabile până astăzi, au intervenit schimbări în instrumentația stațiilor, în programul observațiilor și, ceea ce este mai grav, în amplasarea stațiilor și în zonele din imediata vecinătate a acestora.
De asemenea, de-a lungul timpului s-au manifestat tendințe contradictorii în privința conținutului observațiilor meteorologice, care până la introducerea automatizării monitorizau un număr din ce în ce mai mare de parametri, pentru ca după aceea numărul acestor parametri să scadă sensibil.
IV. 1. Relieful ca factor climatogen
Principalul factor care influențează distribuția parametrilor climatici în țara noastră îl constituie relieful. Caracteristicile fizice de bază ale reliefului sunt: altitudinea, orientarea versanților în raport cu poziția Soarelui și cu deplasarea maselor de aer, tipul formei de relief (concavă, convexă, plană) și constituția sa petrográfica. Dintre caracteristicile enumerate mai sus, altitudinea se dovedește a avea rolul cel mai important în distribuția parametrilor climatici. Astfel, în timp ce pe latitudine temperatura medie anuală se diminuează cu numai trei grade între sudul și nordul țării, pe altitudine aceasta scade cu circa 14°C pe vârfurile montane cele mai înalte din țara noastră față de Lunca Dunării și litoralul Mării Negre. Cantitățile de precipitații sunt, de asemenea, puternic influențate de relief. Față de valorile anuale medii din vestul (circa 600 mm) și estul (400 mm) țării din zonele de câmpie, în zonele montane înalte acestea se ridică pe versanții expuși maselor de aer oceanice, la circa 1 500 mm.
Teritoriul României dispune de o mare diversitate de forme de relief, care au rezultat în urma interacțiunii îndelungate dintre procesele endgene și cele exogene. Acestea sunt grupate în trei zone altitudinale: montană, de dealuri și podișuri și de câmpie, care ocupă suprafețe aproximativ egale între ele (30, 37 și respectiv 33%). O altă caracteristică cu consecințe climatice o constituie concentricitatea reliefului, care rezultă din poziția centrală a Depresiunii Colinare a Transilvaniei, înconjurată în ordine de rama montană, subcarpați, dealuri și podișuri și de câmpii.
Zona montană este alcătuită din cele trei ramuri ale Munților Carpați (Orientali, Meridionali și Occidentali), cu altitudini mai mari de 800 m, incluzând depresiunile și văile intramontane.
Carpații Orientali ocupă cea mai mare suprafață, 34 500 km2, reprezentând peste 50% din Carpații românești, cu o lățime maximă în partea nordică unde depășesc 150 km. Ca altitudine, această ramură se situează pe locul al doilea, cu numai trei vârfuri de peste 2 000 m (în Munții Rodnei și Munții Călimani). Spre sud, odată cu scăderea lățimii acestei ramuri, se constată și descreșterea altitudinală a culmilor până la 1 600-1 700 m, altitudini superioare (peste 1 900 m) remarcându-se numai în extremitatea ei sudică. Orientarea generală și a culmilor componente este de la nord-vest la sud-est. Pe toată lungimea lor, Carpații Orientali sunt constituiți din punct de vedere genetic astfel: din lanțul munților vulcanici, situat în partea vestică, din masive montane alcătuite din șisturi cristaline în zona centrală și din masive cu constituție petrografică sedimentară slab metamorfozată (calcare, marne, gresii, conglomerate etc) preponderent în partea lor estică și sudică. Orientarea generală a culmilor și constituția petrografică favorizează aceeași dispunere a văilor și depresiunilor (de la nord-vest la sud-est). O caracteristică importantă din punct de vedere climatic, o constituie prezența unor mari depresiuni intramontane (Maramureșului, Dornei, Giugeului, Ciucului, Brașovului) cu deschideri înguste spre exterior.
IV. 2. Stratul de zăpadă
Stratul de zăpadă se formează în intervalul rece al anului, când precipitațiile sunt și sub formă de ninsoare, iar temperatura solului și a aerului devine negativă.
Ca suprafață subiacentă, acesta are proprietatea de a reflecta o mare parte din radiația solară directă și ca urmare de a se răci mai intens decât suprafața solului pe care îl acoperă, intensificând inversiunile termice. În același timp, stratul de zăpadă constituie atât un înveliș protector pentru culturile de toamnă, cât și o rezervă importantă de apă pentru sezonul cald al anului.
În rețeaua meteorologică din țara noastră, măsurătorile privind gradul de acoperire cu zăpadă se efectuează, vizual, zilnic, la ora 7, sau imediat după ce se luminează totdeauna din același punct, cel mai apropiat de platforma meteorologică. Acesta se apreciază în zecimi din împrejurimile vizibile ale stației, ocupate cu zăpadă. Grosimea stratului de zăpadă se măsoară zilnic, în centimetri, cu ajutorul unei rigle fixe (de zăpadă) instalate, toamna, în vârfurile unui triunghi echilateral cu latura de 10 m. Asupra stratului de zăpadă s-au mai efectuat sporadic și măsurători privind densitatea acestuia pe bază de probe de zăpadă luate cu ajutorul densimetrului. Dificultatea efectuării acestor determinări și frecvența lor pentadică a determinat diminuarea importanței densității stratului de zăpadă ca parametru climatic.
Poziția geografică a țării face ca o parte din cantitatea de precipitații din timpul iernii să cadă și sub formă de zăpadă. Perioada anuală cu ninsoare crește treptat de la câmpie spre munte.
Din observațiile efectuate la stațiile meteorologice s-au calculat, pe perioada 1961-2000, datele medii de producere a primei ninsori (toamna), a ultimei ninsori (primăvara), a duratei perioadei anuale cu ninsoare. De asemenea, s-au extras datele și duratele extreme de la un număr de aproape 70 de stații. Spre exemplificare, acești parametri sunt redați în tabelul IV.1 pentru câteva stații reprezentative de pe teritoriul țării. Așa cum rezultă din acest tabel, producerea ninsorilor în diferite zone din țară este foarte variată în funcție de varietatea factorilor specifici ai climei. O mai strânsă dependență de acești factori o are repartiția datelor medii multianuale de producere a primei și ultimei ninsori, precum și durata medie a intervalului anual cu ninsoare. Aceste valori medii multianuale prezintă interes deosebit în diferite sectoare economice și sociale.
Așa cum rezultă din acest tabel, apariția ninsorilor în diferite zone din țară este impusă pe de o parte de circulația atmosferei, iar pe de altă parte de condițiile locale și în special de altitudine și de prezența Mării Negre în extremitatea estică a țării.
Prima ninsoare este în strânsă corelație cu apariția valorilor scăzute de temperatură (sub 4°C), de la sfârșitul toamnei și începutul iernii.
Tabelul 28.Datele medii și extreme de producere a primei și ultimei zile cu ninsoare.
(sursa: Clima României, 2008)
În general, pentru zona de munte prima zi cu ninsoare apare înainte de 1 noiembrie. Odată cu creșterea înălțimii, ziua apariției primei ninsori se decalează spre date din ce în ce mai timpurii, pentru ca pe vârfurile cele mai înalte (peste 2 000 m), data medie a primei ninsori să corespundă celei de a doua jumătăți a lunii august.
Datele extreme ale primei ninsori, rezultând din cei 40 de ani de observație, scot în evidență domeniul larg de variație al acestui parametru. Astfel, independent de oricare factor local de influență, acest parametru a variat pe un interval care de regulă a depășit două sau chiar trei luni.
Ultima ninsoare este legată de procesul de desprimăvărare, care aduce odată cu creșterea temperaturii aerului, topirea stratului de zăpadă și căderea precipitațiilor exclusiv sub formă lichidă.
Fig. 19. Stratul de zăpadă. (sursa: Clima României, 2008)
IV.3. Regimul temperaturii aerului
Cel mai important aspect în ceea ce privește implicațiile variației temperaturii medii a aerului de-a lungul unui an asupra amenajărilor pentru schi de agrement se referă la numărul mediu anual de zile cu îngheț la sol. Scăderea temperaturii aerului sub 0°C este condiția de bază pentru păstrarea stratului de zăpadă existent, dar și pentru rentabilitatea producerii zăpezii artificiale cu ajutorul unor instalații speciale (tunuri de zăpadă ). În ceea ce privește zăpada artificială, specialiști depun încă eforturi pentru crearea tehnologiei care să producă zăpadă cu calități apropiate de cea naturală, prima fiind cu cristale de gheață și o densitate mai mare.
Regimul temperaturii aerului, înghețului și precipitațiilor atmosferice poate fi analizat cu ușurință prin utilizarea climografiei. Numărul mediu anual de zile cu îngheț la sol este mai mare în cuprinsul Munților Carpați. În zonele cu altitudini de peste 1000 m valorile depășesc 250 zile anual, iar la peste 2000 m altitudine chiar 285 zile. Se știe că primăvara durata stratului de zăpadă se prelungește puțin datorită inerției din timpul iernii, cu deosebire pe versanții umbriți, chiar dacă temperaturile devin ușor pozitive.
În ceea ce privește regimul temperaturii aerului, pentru rentabilitatea amenajărilor turistice în scopul practicării sporturilor de iarnă trebuie să existe o medie anuală de minimum 200 zile cu îngheț la sol.
IV.4. Nebulozitatea atmosferică
Reprezentând gradul de acoperire a cerului cu nori, constituie un important element climatologic care influențeză desfășurarea cerlolalte procese atmosferice, de aceea se impune a fi realizată amănunțit și corect, valori exprimate în optimi sau zecimi. Principali parametri calculați în studiile privind nebulozitatea atmosferică sunt: valorile medii zilnice, decadele, lunare și anuale; frecvența medie a zilelor cu diferite grade de înnorare; frecvența genurilor de nori; variațiile de lungă durată ale nebulozității. Pentru practicarea schiului cele mai spectaculpase pârtii sunt cele din zonele cu nebulozitate redusă, adică unde se înregistrează un număr mare de zile cu soare. (Gaceu Ovidiu, 2001)
IV.5. Direcția și viteza vântului
Elementele climatice cu implicații directe asupra amenajărilor pentru practicarea schiului sunt: grosimea și urata stratului de zăpadă au valori mai ridicate în ecartul altitudinal de 1000-2200 m; munții situați la latitudini cât mai mari dispun de valori mai bune ale indicatorilor climatici; pentru o durată ceva mai mare a stratului de zăpadă se valorifică versanții orientați predominant spre nord-est; cantitățile mai mari de ninsoare se înregistrează pe versanții occidentali ai lanțurilor montane majore; condițiile adecvate pentru păstrarea stratului de zăpadă naturală sau artificială există în arealele cu o medie anuală de minim 200 zile cu îngheț la sol; cele mai spectaculoase pârtii sunt cele din zonele cu nebulozitate redusă, adică unde se înregistrează un număr mare de zile cu soare; se recomandă locațiile unde vântul înregistrează viteze și frecvențe reduse și cu un număr mare de zile cu calm atmosferic pe timp de iarnă.
Prin întrunirea tuturor condițiilor dictate de climă. În scopul amenajării pârtiilor de schi pentru agrement, pot să apară situații contradictorii, pentru a căror rezolvare se impune o comparație privind avantajele și dezavantajele oferite de fiecare în parte. Un exemplu în acest sens este legat de orientarea versanților cu pârtii de schi, caz în care, pentru o durată mai mare a stratului de zăpadă se recomandă cei cu expunere nordică și nord-estică, iar pentru amenajarea unei pârtii însorite, spectaculoasă pentru confortul și peisajul oferit schiorilor, se recomandă cei cu expunere sudică și sud-vestică. în primul caz este vorba de o apreciere obiectivă, comensurabilă, iar în cel de-al doilea caz de o apreciere subiectivă, dictată de o stare generată turismului. Situația ar deveni și mai complexă prin luarea în calcul a faptului că versanții orientați spre vest dispun de cea mai mare cantitate de ninsoare. Asemenea decizii pot fi luate doar prin studii efectuate pe locații concrete. Totuși, ca o soluție rezultată din combinația celor trei aspecte, versanții cei mai potriviți sunt cei cu expunere vestică, deoarece au cantitatea cea mai mare de ninsoare, dispun de o însoțire lateral-stânga.
IV.6. Avalanșele
Avalanșa reprezintă „o masă de zăpadă care se deplasează gravitațional, prin alunecare sau rostogolire, cu viteză foarte mare (50-200 km/oră) pe văile și versanții cu pante accentuate ( >25-30°) antrenând în drumul ei bolovani, pietre mari, arbori sau alte obiecte întâlnite în cale, mărindu-și treptat volumul, greutatea și viteza". Avalanșele sunt determinate de mai multe tipuri de cauze: climatice, geomorfologice, geofizice, antropice și indiferente. Cauzele climatice au cel mai important rol, deoarece de ele depind formarea masei de zăpadă și transformarea caracteristicilor ei fizice care determină apariția pragului critic, respectiv apariția rupturii și declanșarea avalanșei. Cele mai importante cauze climatice sunt: ninsori abudente, grosimea stratului de zăpadă, temperatura solului mai ridictă, alternanța temperaturilor negative cu cele pozitive, ploile de la sfârșitul iernii, vântul, unele caracteristici fizice ale stratului de zăpadă.
Cauzele geomorfologice ocupă un loc secundar în declanșarea și producerea avalanșelor și se referă la particularitățile locale ale reliefului (pantă, expoziție, lungimea versantului, prezența sau absența pădurii pe versant), care pot influența deplasarea zăpezii și viteza de deplasare. Cele mai favorabile condiții de relief pentru producerea avalanșelor sunt: pantele netede, acoperite cu ierburi sau grohotișuri, cu o înclinare cuprinsă între 25-35°; pantele abrupte cu înclinare mare, cu trepte sau plafoane de depozitare a zăpezii; pereții aproape verticali, opuși direcției dominante a vântului și care formează cornișe; pantele care au un culoar de vale; pantele lipsite de jnepenișuri și păduri.
Cauzele geofizice sunt mai puțin frecvente și aici se încadrează cutremurele de pământ care dislocă stratul de zăpadă, bolovani, pietre etc. într-o acțiune mecanică bruscă și violentă.
Cauzele antropice sunt legate de activitățile distructive umane desfășurate în zonele subalpine și care constă în tăierea sau arderea jnepenișurilor, tăierea pădurii, creând astfel condițiile favorabile declanșării avalanșelor.
Clasificarea avalanșelor după dimensiuni:
avalanșe cu lungimi și lățimi mai mari de 50 m;
avalanșe de versant a căror dimensiuni nu ating fundul văii;
avalanșe de vale, cu dimensiuni mari, care ating fundul văii și provoacă în cazuri extreme pagube catastrofale.
Clasificarea avalanșelor după structura fizică a zăpezii:
avalanșe prăfoase;
avalanșe grăunțoase;
avalanșe de bulgări sau gheață.
Clasificarea avalanșelor după puritatea zăpezii: avalanșe curate; avalanșe murdare.
Clasificarea avalanșelor după cauzele genetice: avalanșe de ninsoare prăfoase; avalanșe de fund; avalanșe de scânduri de zăpadă; avalanșe în bulgări de zăpadă sau cataractă; avalanșe în cornișe sau balcon. (Gaceu Ovidiu, 2003, pag. 100)
Avalanșele de ninsoare prăfoasă sunt cele mai periculoase, atât prin efectele distructive, cât și prin modul brusc de declanșare, fiind greu de prevăzut locul și momentul producerii lor. Sunt posibile în tot timpul iernii, chiar în timpul ninsorilor abundente alcătuite din cristale de gheață, în condițiile unei pante de 25-35°, acoperită cu strat vechi de zăpadă, situație în care cristalele nefiind legate între ele, favorizează prăbușirea zăpezii ca o pulbere fină, astfel încât în timpul deplasării distruge tot ce întâlnește în cale : arbori, case, cabane etc;
Avalanșele de fund sunt mai puțin periculoase deoarece sunt mai ușor de prevăzut, respectiv se produc în perioadele calde de iarnă sau spre sfârșitul iernii și primăvara, pe pantele netede, ierboase, fără accidente de teren. Procesul de topire a zăpezii se realizează de jos în sus, iar zăpada umezită în urma topirii zăpezii și a ploilor de primăvară, devine grea, se desprinde de sol și sub influența gravitației antrenează plăci enorme.
Avalanșele de scânduri de zăpadă se produc pe terenurile de schi unde există mai multe straturi de zăpadă suprapuse ca niște scânduri. Primul strat de zăpadă, ca urmare a acțiunii termice și eoliene, este lipit de sol pe care îl acoperă ca o carapace cu suprafața tare și șlefuită.
Peste aceasta se poate depune un alt strat de zăpadă grăunțoasă, mobilă, tară aderență între cristale care prezintă numai la suprafață o crustă de gheață. Urmează un alt strat de măzăriche moale care sub influența vântului formează o altă scândură.
Prin tasare, zăpada se rupe sub propria greutate și alunecă pe stratul grăunțos ca pe niște rulmenți, provocând un zgomot foarte puternic, care reprezintă un semnal pentru turiști să se retragă cât mai repede.
Avalanșele în bulgări de zăpadă se produc cu regularitate la aceleași ore în zilele călduroase de primăvară pe galeriile cu pereți abrupți sau în hornuri pe ale căror pereți sunt numeroase plafoane unde se depozitează zăpada și blocurile de gheață. O dată cu apariția dezghețului acestea alunecă de pe o platformă pe alta, sfarmându-se în bulgări care cad în prăpăstii până la baza muntelui.
Avalanșele în cornișe se produc atât iarna, ca urmare a supraîncărcării cornișei cu zăpadă, cât și primăvara când începe procesul de încălzire și cornișa începe să se topească și se rupe. (Gaceu O, 2003)
CONCLUZII
În concluzie, un lucru este cert, schiul cunoaște an de an tot mai mulți adepți, el tinde să intre în cotidian, devenind un sport practicat din ce în ce mai mult.
Cum se explică existența acestui magnet care polarizează în jurul său atâtea căutări, atâtea pasiuni, atâtea satisfacții ? Abia a nins și pârtiile sunt pline și privim uimiți impresionantul spectacol uman desprins din măreția peisajului Bucegilor, Poienii sau Clăbucetului.
S-a spus că în schi omul își descoperă realități de pasăre ce planează peste văi, gustând deopotrivă plăcerea de a pluti și viteza care amețește și înalță; că ambianța cu totul aparte a schiului, creator de echilibru și de armonie, face posibilă întărirea celei mai nobile însușiri. Este adevărat ! Un sport pe cât de viguros în manifestarea lui complexă, pe atât de înălțător în plan spiritual, declanșator de energii și elanuri nestăvilite.
Schiul este un joc de o valoare și o intensitate pe care nu o putem compara cu nici un alt sport. De esență contemplativă, pasională, plăcerea și tensiunea pe care le procură schiul sunt legate de factori de o diversitate infinită.
Pe ce se fondează atracția sa ? Poate pe plăcerea alunecării, oricare ar fi natura terenului: plat, în pantă ușoară sau rapidă. Plăcere asemănătoare celei pe care o încearcă amatorul de schi nautic, când evoluează pe apă. Totuși, alunecarea în sine nu este decât un factor anexă. Mai curând este vorba de impresia de cucerire, de un sentiment de posesiune. Cucerirea apei, cucerirea zăpezii. Apă, zăpadă, elemente naturale, dar care se situează dincolo de mediul obișnuit al omului.
Această magie este accesibilă tuturor, schiorului care se plimbă prin păduri, ca și copilului al cărui univers alb se limitează la modesta colină a localității sale; schiorului turist care-și lasă urmele pe zăpezile de altitudine, colindând munte după munte, ca și campionului al cărui curaj și a cărui virtuozitate îi permit să coboare o pârtie cu peste 100 km/h. Pe oricare dintre ei această sănătoasă emulație îl inspiră, îl stimulează în căutarea permanentă a unui randament tehnic mai bun. Chiar dacă va ajunge la concluzia că a atins limitele personale ale talentului, resurselor fizice sau ale altor factori implicați în progresul său, el nu va renunța niciodată la plăcerea de a schia.
Este adevărat că posibilitățile oferite practicanților sunt multiple. Între terenul pe care coboară începătorii și pârtiile de competiție, între virajele simple și meandrele suplu desenate ale traseelor pichetate, între viteza dobândită la capătul unei pante fără probleme și plonjonul vertiginos din vârf de munte, nuanțele jocului sunt asemănătoare. Aspectul competitiv al evoluției schiorilor constituie, de asemenea, un pol de atracție, care captează deopotrivă pe acei îndrăgostiți de spectacole atrăgătoare și pasionante.
Așadar, o posibilitate de a gândi și acționa. Schiul te invită să-ți lași acasă grijile cotidiene, să te demachiezi de fardul civilizației, propunându-ți în schimb nemărginirea unui câmp de zăpadă, pe care trebuie să te miști, altfel de cum ai fost obișnuit. Privat de jucăriile obișnuite: telefon, mașină, televizor etc, de tabieturile și agitația indispensabile care în ochii tăi sunt sinonime cu acțiunea și eficacitatea, te simți dintr-o dată pierdut, dezechilibrat și lipsit de apărare.
Ai început, însă, să schiezi și fără să-ți dai seama o stare nouă de spirit te cuprinde. Au dispărut frământările obișnuite. Abia acum constați că te afli față în față cu tine. În solitudinea care te înconjoară, nu-ți vei pune, desigur, problemele existenței, de unde vii, cine ești, unde mergi ?, ci, cu siguranță, pe cele în care, treptat, treptat te vei cunoaște și prin aceasta vei căpăta o tonică certitudine de „a fi".
Descoperind muntele, zăpada și schiul, te descoperi pe tine. Oricât de prozaică ar părea această întoarcere la elementele primare, pentru a ne redescoperi, ea va rămâne întotdeauna o tentație perpetuă, o nevoie, un refugiu în care ne regăsim și în care ne așteaptă satisfacții secrete.
BIBLIOGRAFIE
Călinescu G., Cernăianu S., (1999) – Schi alpin, Orientare, Turism montan; Reprografia Universității din Craiova, Craiova;
Clima României, (2008), Editura Academiei Române, București;
Gaceu, O., (2003) – Meteorologie și climatologie cu aplicații în turism, Editura Universității din Oradea, Oradea;
Ielenicz M (2003)., – Eciclopedie Turistică, Editura Corint, București.
Matei I., (1982) – Marea aventură a schiului, Editura Albatros, București;
Trifa I., (2009) – Arta de a schia – Evoluție și instruire, Editura Universității din Oradea, Oradea;
Tufescu, V., (1974) – România, Editura Științifică, București.
http://earth.unibuc.ro
http://www.emaramures.ro
http://www.fasport.ro
http://www.google.ro/search?q=carpații-orientali
http://www.google.ro/#hl=ro&sclient=psy-ab&q=carpatii+orientali-zone+schiabile&oq=carpatii+orientali-zone+schiabile
http://www.inbucovina.ro
http://itourblog.wordpress.com
http://www.profudegeogra.eu
http://www.sovata.ro
http://www.ski_in_romania.ro
http://www.skivirus.com
http://www.turistik.ro
http://www.turismland.ro
http://www.wikipedia.org
BIBLIOGRAFIE
Călinescu G., Cernăianu S., (1999) – Schi alpin, Orientare, Turism montan; Reprografia Universității din Craiova, Craiova;
Clima României, (2008), Editura Academiei Române, București;
Gaceu, O., (2003) – Meteorologie și climatologie cu aplicații în turism, Editura Universității din Oradea, Oradea;
Ielenicz M (2003)., – Eciclopedie Turistică, Editura Corint, București.
Matei I., (1982) – Marea aventură a schiului, Editura Albatros, București;
Trifa I., (2009) – Arta de a schia – Evoluție și instruire, Editura Universității din Oradea, Oradea;
Tufescu, V., (1974) – România, Editura Științifică, București.
http://earth.unibuc.ro
http://www.emaramures.ro
http://www.fasport.ro
http://www.google.ro/search?q=carpații-orientali
http://www.google.ro/#hl=ro&sclient=psy-ab&q=carpatii+orientali-zone+schiabile&oq=carpatii+orientali-zone+schiabile
http://www.inbucovina.ro
http://itourblog.wordpress.com
http://www.profudegeogra.eu
http://www.sovata.ro
http://www.ski_in_romania.ro
http://www.skivirus.com
http://www.turistik.ro
http://www.turismland.ro
http://www.wikipedia.org
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Partii de Schi In Carpatii Orientali (ID: 122800)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.