. Particularitatile Raspunderii Patrimoniale In Cadrul Unitatii Militare – Ca Institutie Publica

CAPITOLUL I. PATRIMONIUL. RĂSPUNDEREA PENTRU GOSPODĂRIREA ȘI INTEGRITATEA ACESTUIA

1.1. Patrimoniul

Prin patrimoniu se înțelege totalitatea bunurilor aparținând unei persoane fizice sau juridice, dobândite în cadrul relațiilor de drepturi și obligații.

Din această definiție a patrimoniului rezultă că acesta este format din două elemente interdependente: persoana fizică sau juridică care poartă denumirea de subiect, titular de patrimoniu sau proprietar, și relațiile de drepturi și obligații în cadrul cărora au fost au fost procurate aceste bunuri.

În ceea ce privește bunurile economice ca obiecte de drepturi și obligații, acestea formează averea adică acea parte a patrimoniului cu conținut concret, material, determinate fizic și economic. Fizic, în structura bunurilor economice se cuprind, în mare, următoarele:

bunurile materiale sub forma mașinilor, utilajelor, instalațiilor, clădirilor, construcțiilor, mijloacelor de transport etc.;

serviciile de diverse categorii;

avuția spirituală disponibilă și refolosibilă cum este: stocul de știință și tehnologie, cultură și civilizație, stocul de informații;

alte bunuri atrase în circuitul economic, cum sunt: solul, zăcămintele, bogățiile naturale, etc.

În ceea ce privește cel de al doilea aspect sub care se reflectă patrimoniul-relație de drepturi și obligații acesta are următoarele semnificații:

Relațiile de drepturi au în vedere situația în care titularul de patrimoniu – proprietarul își procură o parte din avere din resurse proprii, bunurile respective îi aparțin de drept, iar partea respectivă din patrimoniu poartă denumirea de patrimoniu propriu.

Relațiile de obligații au în vedere situația în care titularul de patrimoniu – proprietarul își procură o parte din avere din resurse aparținând altor persoane fizice sau juridice, bunurile respective nu îi aparțin de drept, echivalentul valoric al acestora trebuie restituit proprietarilor fapt pentru care partea corespunzătoare din patrimoniu poartă denumirea de patrimoniu străin.

Patrimoniul persoanei fizice este format din bunurile dobândite în proprietate personală din veniturile obținute din muncă remunerată și drepturile de creanță.

Persoana juridică, numită și persona morală, poate fi o organizație economică: întreprindere sau instituție publică, de stat, sau o întreprindere de tip asociativ: societăți comerciale, asociații etc..

Patrimoniul unei persoane publice cuprinde bunurile repartizate din fondul unic de stat, atribuite acestea în administrare directă, iar patrimoniul unei persoane asociate, cuprinde bunuri care aparțin membrilor asociați folosite în comun in scopul desfășurării unei activități și obținerii unui profit.

Întreg patrimoniul țării se află în posesia diverselor persoane fizice sau juridice, atras asupra lor în cadrul relațiilor de drepturi și obligații, pe care aducându-și contribuția la utilizarea în bune condiții, asigurând reproducția acestuia, și totodată integritatea lui.

Pentru cunoașterea și gestionarea patrimoniului contabilitatea folosește o serie de categorii proprii obiectului ei de studiu, cum sunt: activul, pasivul, cheltuielile și veniturile.

1.1.1. Activul și pasivul unității patrimoniale

Activul patrimonial cuprinde mijloacele economice ca avere concretă și drepturile de creanță, iar pasivul patrimonial cuprinde sursele acestor mijloace, proprii și străine.

Structurile patrimoniale de activ

Conținutul activului unității patrimoniale a întreprinderii este stabilit în baza a două criterii: modul de valorificare și gradul de lichiditate ale mijloacelor economice.

Modul de valorificare a mijloacelor economice se refera la felul în care ele participă la procesul de producție, în care se consumă și își transmit valoarea asupra produselor obținute, inclusiv la fel cum se asigură reproducția lor.

Prin lichiditate se are în vedere, capacitatea fiecărui mijloc economic de a parcurge calea normală a ciclului de exploatare până la transformarea lui în bani. Timpul necesar sau gradul de lichiditate este termenul în care un bun economic sau un drept poate fi transformat în bani lichizi în cursul circuitului lor.

Structurile patrimoniale de pasiv

Pasivul prin componența sa reflectă modul de finanțare a mijloacelor economice și gradul de exigibilitate al surselor de finanțare.

Finanțarea mijloacelor economice se referă la modul de dobândire economică și susținere financiară a activului titularului de patrimoniu. Pentru procurarea mijloacelor economice, o întreprindere folosește finanțarea proprie și finanțarea străină.

Finanțarea proprie a unei întreprinderi este făcută de proprietarul ei, care aduce contribuția sa materială sub formă de capital personal – în cazul întreprinderilor private, sau capital social – în cazul societăților, la care se mai adaugă unele resurse proprii cum sunt: rezervele, fondurile, profitul etc..

Finanțarea străină este asigurată de terța persoană în raport cu titularul de patrimoniu, care-i împrumută capitalurile sub diferite forme juridice, cum sunt: creditele bancare, împrumuturile pe bază de titluri și datoriile în curs de decontare.

c) Structurile de cheltuieli și venituri

Pentru descrierea și analiza proceselor interne care produc transformări cantitative și calitative în masa patrimoniului, în obiectul contabilității se folosesc structurile de cheltuieli și venituri.

Cheltuielile desemnează raporturi cu privire la alocarea și utilizarea valorilor economice în cadrul proceselor interne transformatoare.

Veniturile reprezintă fondurile ce revin titularului de patrimoniu ca rezultat al propriei sale activități. Veniturile pot fi delimitate și evidențiate în contabilitate în trei momente: obținerea rezultatului, avansarea rezultatului și încasarea rezultatului.

1.1.2. Patrimoniul Ministerului Apărării Naționale – reprezintă totalitatea bunurilor mobile și imobile inclusiv disponibilitățile bănești, titlurile de valoare, precum și totalitatea drepturilor și obligațiilor reflectate în expresie bănească – proprietate publică – date de către statul roman în administrare și folosința, chiar și temporar, indiferent de modul de dobândire și locul unde se află.

Militarii sunt obligați să apere patrimoniul forțelor armate ale României

1.2. Răspunderea materială este angajată pentru pagubele în legătură cu formarea, administrarea și gestionarea resurselor financiare și materiale, provocate de militari din vina acestora și în legătură cu îndeplinirea serviciului militar sau a atribuțiilor de serviciu.

Trăsături ,condiții și forme ale răspunderii materiale

Persoanele încadrate în muncă răspund pentru pagubele aduse patrimoniului din vina și în legătură cu munca lor . Ele nu răspund de pierderile inerente procesului de producție care se încadrează în limitele legale, de pagubele provocate datorită unor cauze neprevazute și care nu puteau fi înlaturate ori în alte asemenea cazuri în care pagubele au fost provocate de riscul normal al serviciului sau forța majoră.

Răspunderea materiala prezintă unele trăsaturi specifice și anume:

este proprie persoanelor încadrate în munca;

este, de regulă, limitată numai la paguba efectivă, neincluzînd foloasele nerealizate de unitate;

se întemeiază exclusiv pe culpă (vinovație);

este, în principiu, individuală; repartiția are loc prin echivalent bănesc și nu în natură;

presupune o procedură specială

nu poate funcționa în comun cu răspunderea agentului economic

1.2.2. Condițiile ce trebuie îndeplinite pentru ca răspunderea materială să aiba loc

între autorul pagubei și unitatea pagubită să fi existat un raport juridic de muncă la data săvirșîrii faptei cauzatoare de pagubă; contract de muncă, contract de ucenic, eventuale contracte de muncă în formă nescrisă etc.;

fapta cauzatoare a pagubei să aiba caracter ilicit, sa fie personala și în legatură cu munca;

prin fapta ilicită, autorul să fi produs o pagubă materială, de regulă, localizată în patrimoniul unitații la care este incadrat. Existaența pagubei este elementul caracteristic al răspunderii materiale, întrucît fapta ilicită este un element comun și altor răspunderi (penală, disciplinară, contravențională). Inexistența pagubei face imposibilă stabilirea răspunderii materiale.

să existe un raport de cauzalitate între fapta ilicită și paguba: fapta ilicită precede si determină paguba care apare ca efect al faptei ilicite. Paguba unitații este cauztă în mod nemijlocit de fapta celui incadrat.

persoana să fi savirșit fapta cu vinovație, sub formă comisivă sau omisivă. Vinovăția implică conștiința încălcarii unor relații sociale și se întemeiază pe descernămîntul autorului, pe posibilitatea acestuia de a prevedea consecințele propriei sale fapte.

Vinovația trebuie dovedită de unitate. În materie de gestiune sunt și situații în care vinovația este prezumată și nu trebuie dovedită de unitate. Această prezumție poate fi însă răsturnată, făcîndu-se dovada contrară de către gestionar. Prezumția de vinovăție împotriva gestionarului operează în situațiile în care:

se produc lipsuri cantitative în gestiuni, consemnate în actul contastator al lipsei, încheiat de organele de control competente. Prezumția de vinovație împotriva gestionarilor nu se referă la lipsurile de calitate (degradări, denaturări, alterări, diluări etc.)

atribuțiile gestionarului sunt exercitate în condiții legale, de un delegat sau o comisie și se constata o pagubă fără a se putea stabili că aceasta s-a produs în absența gestionarului.

1.2.3. Formele răspunderii materiale sunt:

RĂSPUNDEREA INDIVIDUALĂ – impune persoanei încadrate obligația de a repara singură și în întregime paguba cauzată unitații prin fapta sa personală și din vinovație proprie.

RĂSPUNDEREA COMUNĂ – se stabilește atunci cînd există o singură pagubă și mai mulți autori. Paguba se fracționează între coautori în funcție de contribuția fiecăruia la producerea ei, adică de faptele personale și vinovăția proprie.

RĂSPUNDEREA SOLIDARĂ – obligația mai multor persoane de a executa aceeași datorie, fiecare pentru totalitatea datoriei. Ea este rezultatul voinței parților, deci o răspundere convențională.

Răspunderea solidară se caracterizează prin aceea:

fiecare debitor poate fi constrîns pentru totalitatea datoriilor;

plata facută de unul dintre debitori anulează obligațiile celorlalți față de unitatea pagubită;

unitatea poate urmari pe oricare dintre codebitorii solidari, fără ca aceasta să poată opune beneficiul în diviziune;

urmărirea unui debitor solidar intrerupe prescripția în contra tuturor codebitorilor;

codebitorul solidar, în contra căruia unitatea a pornit acțiunea, poate opune toate excepțiile care îi sunt personale și acelea care sunt comune tuturor debitorilor, în afara celor strict personale;

obligația solidară se imparte de drept între debitori, fiecare din ei nu este dator unul către altul decît numai pentru partea sa.

RĂSPUNDEREA SUBSIDARĂ – se stabilește atunci cînd paguba este produsa de mai multe persoane dar gradul lor de participare nu este identic sau similar ori unele dintre acțiunile deficitare nu constituie o cauză nemijlocita a pagubei ci numai un prilej. Răspunderea subsidară este acea forma de răspundere materială în care persoana vinovată a produs paguba în mod indirect, a înlesnit-o, prin nerespectarea unor obligații de serviciu.

Răspunde sudsidar persoana încadrată în munca care prin fapta sa ilicită :

a înlesnit pagubirea unitații de către altă persoană în mod direct;

a determinat plata unei sume nedatorate, predarea unui bun ori prestarea unui serviciu necuvenit, către o altă persoană, ce are calitatea de beneficiar, iar recuperarea de la acesta nu mai este posibilă din cauză că este insolvabilă;

a dovedit neglijența datorită căreia unitatea a fost păgubită prin furt comis de alte persoane, numai dacă paguba nu a putut fi recuperată de la aute patrimoniul forțelor armate ale României

1.2. Răspunderea materială este angajată pentru pagubele în legătură cu formarea, administrarea și gestionarea resurselor financiare și materiale, provocate de militari din vina acestora și în legătură cu îndeplinirea serviciului militar sau a atribuțiilor de serviciu.

Trăsături ,condiții și forme ale răspunderii materiale

Persoanele încadrate în muncă răspund pentru pagubele aduse patrimoniului din vina și în legătură cu munca lor . Ele nu răspund de pierderile inerente procesului de producție care se încadrează în limitele legale, de pagubele provocate datorită unor cauze neprevazute și care nu puteau fi înlaturate ori în alte asemenea cazuri în care pagubele au fost provocate de riscul normal al serviciului sau forța majoră.

Răspunderea materiala prezintă unele trăsaturi specifice și anume:

este proprie persoanelor încadrate în munca;

este, de regulă, limitată numai la paguba efectivă, neincluzînd foloasele nerealizate de unitate;

se întemeiază exclusiv pe culpă (vinovație);

este, în principiu, individuală; repartiția are loc prin echivalent bănesc și nu în natură;

presupune o procedură specială

nu poate funcționa în comun cu răspunderea agentului economic

1.2.2. Condițiile ce trebuie îndeplinite pentru ca răspunderea materială să aiba loc

între autorul pagubei și unitatea pagubită să fi existat un raport juridic de muncă la data săvirșîrii faptei cauzatoare de pagubă; contract de muncă, contract de ucenic, eventuale contracte de muncă în formă nescrisă etc.;

fapta cauzatoare a pagubei să aiba caracter ilicit, sa fie personala și în legatură cu munca;

prin fapta ilicită, autorul să fi produs o pagubă materială, de regulă, localizată în patrimoniul unitații la care este incadrat. Existaența pagubei este elementul caracteristic al răspunderii materiale, întrucît fapta ilicită este un element comun și altor răspunderi (penală, disciplinară, contravențională). Inexistența pagubei face imposibilă stabilirea răspunderii materiale.

să existe un raport de cauzalitate între fapta ilicită și paguba: fapta ilicită precede si determină paguba care apare ca efect al faptei ilicite. Paguba unitații este cauztă în mod nemijlocit de fapta celui incadrat.

persoana să fi savirșit fapta cu vinovație, sub formă comisivă sau omisivă. Vinovăția implică conștiința încălcarii unor relații sociale și se întemeiază pe descernămîntul autorului, pe posibilitatea acestuia de a prevedea consecințele propriei sale fapte.

Vinovația trebuie dovedită de unitate. În materie de gestiune sunt și situații în care vinovația este prezumată și nu trebuie dovedită de unitate. Această prezumție poate fi însă răsturnată, făcîndu-se dovada contrară de către gestionar. Prezumția de vinovăție împotriva gestionarului operează în situațiile în care:

se produc lipsuri cantitative în gestiuni, consemnate în actul contastator al lipsei, încheiat de organele de control competente. Prezumția de vinovație împotriva gestionarilor nu se referă la lipsurile de calitate (degradări, denaturări, alterări, diluări etc.)

atribuțiile gestionarului sunt exercitate în condiții legale, de un delegat sau o comisie și se constata o pagubă fără a se putea stabili că aceasta s-a produs în absența gestionarului.

1.2.3. Formele răspunderii materiale sunt:

RĂSPUNDEREA INDIVIDUALĂ – impune persoanei încadrate obligația de a repara singură și în întregime paguba cauzată unitații prin fapta sa personală și din vinovație proprie.

RĂSPUNDEREA COMUNĂ – se stabilește atunci cînd există o singură pagubă și mai mulți autori. Paguba se fracționează între coautori în funcție de contribuția fiecăruia la producerea ei, adică de faptele personale și vinovăția proprie.

RĂSPUNDEREA SOLIDARĂ – obligația mai multor persoane de a executa aceeași datorie, fiecare pentru totalitatea datoriei. Ea este rezultatul voinței parților, deci o răspundere convențională.

Răspunderea solidară se caracterizează prin aceea:

fiecare debitor poate fi constrîns pentru totalitatea datoriilor;

plata facută de unul dintre debitori anulează obligațiile celorlalți față de unitatea pagubită;

unitatea poate urmari pe oricare dintre codebitorii solidari, fără ca aceasta să poată opune beneficiul în diviziune;

urmărirea unui debitor solidar intrerupe prescripția în contra tuturor codebitorilor;

codebitorul solidar, în contra căruia unitatea a pornit acțiunea, poate opune toate excepțiile care îi sunt personale și acelea care sunt comune tuturor debitorilor, în afara celor strict personale;

obligația solidară se imparte de drept între debitori, fiecare din ei nu este dator unul către altul decît numai pentru partea sa.

RĂSPUNDEREA SUBSIDARĂ – se stabilește atunci cînd paguba este produsa de mai multe persoane dar gradul lor de participare nu este identic sau similar ori unele dintre acțiunile deficitare nu constituie o cauză nemijlocita a pagubei ci numai un prilej. Răspunderea subsidară este acea forma de răspundere materială în care persoana vinovată a produs paguba în mod indirect, a înlesnit-o, prin nerespectarea unor obligații de serviciu.

Răspunde sudsidar persoana încadrată în munca care prin fapta sa ilicită :

a înlesnit pagubirea unitații de către altă persoană în mod direct;

a determinat plata unei sume nedatorate, predarea unui bun ori prestarea unui serviciu necuvenit, către o altă persoană, ce are calitatea de beneficiar, iar recuperarea de la acesta nu mai este posibilă din cauză că este insolvabilă;

a dovedit neglijența datorită căreia unitatea a fost păgubită prin furt comis de alte persoane, numai dacă paguba nu a putut fi recuperată de la autorul infracțiunii.

Pagubele produse Ministerului Apărării Naționale în legătură cu formarea, administrarea și gestionarea resurselor financiare și materiale, reprezinta orice lipsuri de bunuri materiale, mijloace bănești sau alte valori, ale caror mișcari în cantitate, stare, calitate, sau ale caror reparații sau transformări nu se justifică în evidență contabilă prin operațiuni sprijinite de acte legale.

Se consideră pagube:

lipsurile de mijloace bănești și alte valori, precum și bunurile materiale însușite sau folosite în interes personal sau al terțelor persoane;

bunurile materiale sau produsele consumate peste prevederile normelor în vigoare;

motoresursele consumate în alte scopuri sau condiții decît cele aprobate prin acte normative sau neîndeplinirea normelor de parcurs ori a orelor de funcționare, pînă la reparația medie sau capitală ce trebuia să se execute ca urmare a uzurii normale;

bunurile materiale date spre folosință temporară fără temei legal, ori fără întocmirea actelor legale, persoanelor fizice din cadrul sau din afara Ministerului Apărării Naționale sau unor persoane juridice;

bunurile materiale aparțînind Ministerului Apărării Naționale schimbate cu altele aparțînind terților în alte condiții decît cele legal stabilite și aprobate;

bunurile materiale de orice fel a căror lipsă, pierdere sau alterare s-a produs pe timpul transportului, manipulării, depozitării sau conservării și care nu se încadrează în procentele de peresabilități sau pierderi normale, legal stabilite;

bunurile materiale distruse, degradate sau uzate prematur;

diferențele de stare calitativă a mijloacelor și materialelor, dacă acestea se datorează neglijenței, abuzurilor sau altor cauze imputabile;

bunurile materiale, mijloacele bănești sau alte valori, operate la scăderi sau cheltuieli, dacă aceste operațiuni nu sunt justificate cu documente legale sau cînd asemenea documente, fiind pierdute, nu pot fi reconstituite conform dispozițiilor legale în vigoare;

despăgubirile, penalitățile, majorările de întîrziere, amenzile contravenționale, locațiile în stațiile de cale ferată, taxele de orice fel, la a caror plată a fost obligat Ministerul Apărării Naționale, din vina personalului său;

cheltuielile nelegale, neeconomicoase ori eronate de mijloce bănești sau alte valori;

cheltuielile efectuate cu remedierea deficiențelor ca urmare a recepționării lucrărilor cu vicii aparente, precum și a celor stabilite că sunt provenite din nerespectarea normelor privind executarea lucrărilor;

orice diminuări ale patrimoniului Ministerului Apărării Naționale produse fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare.

Cauzele care înlătură caracterul ilicit al faptei cauzatoare de prejudicii sunt:

forța majoră;

legitima apărare;

starea de necesitate;

îndeplinirea unei activități impuse ori permise de lege;

ordinul superiorului ( în anumite condiții );

exercitarea unui drept ( fără depașirea acestuia );

Militarii răspund material, indiferent dacă, după producerea pagubei, mai au sau nu calitatea de militar. Răspunderea materială este angajată atît pentru militarii care au fost însărcinați legal cu atribuții privind formarea, administrarea și gestionarea resurselor financiare și materiale, cît și pentru cei care le-au îndeplinit numai în fapt.

Militarii răspund material pentru pagubele produse, din vina lor și în legăură cu îdeplinirea serviciului militar, terțelor persoane fizice sau juridice, la a căror reparare a fost obligată instituția publică de care aceștia aparțin.

Răspunderea materială a militarilor care au produs pagube terțelor persoane, din vina lor și în legătură cu îndeplinirea serviciului militar se stabilește în cazurile în care Ministerul Apărării Naționale a fost obligat la repararea prejudiciilor respective, prin hotărîri judecatarești rămase defininitive și investite cu formulă executorie.

De asemenea răspunderea materială se stabilește și pentru despăgubirile reclamate de terțe persoane, care nu au la bază hotărîri judecătorești dar s-a probat vinovația persoanelor implicate, iar ministrul apărării naționale a aprobat plata acestora pe baza materialului cercetării, avizat de șeful Direcției Legislative și Contencios și vizat pentru controlul financiar preventiv de șeful Direcției Financiare.

Despăgubirile reclamate de terțe persoane, care se pot recupera integral de la autori ca urmare a angajamentelor scrise date de aceștia, se plătesc reclamanților, pe baza materialului cercetării, cu avizul șefului Direcției Legislative și Contencios și aprobarea șefului Direcției Financiare.

Comandantul sau șeful unității militare care a plătit despăgubirile civile terțelor persoane fizice sau juridice dispune înscrierea valorii pagubelor în evidența contabilă prin decizie de imputare ( anexa nr. 1) înscrisă în O.Z.U.

1.3. Militarii nu răspund material:

pentru pierderile inerente produse în executerea misiunilor ori în procesul pregătirii pentru luptă, în activitățile de producție și gospodărești, care se încadrează în limitele prevazute de dispozițiile legale în vigoare;

pentru pagubele produse din cauze care nu puteau fi prevăzute și înlăturate;

pentru pagubele generate de riscul normal al serviciului sau de forța majoră;

pentru pagubele produse în exercitarea ordinului comandantului sau șefului unitații, caz în care răspunderea materială revine acestuia.

Se exceptează de la prevederi lit.d militarii care avînd posibilitatea de a înlătura parțial sau total urmările păgubitoare ale ordinului primit, nu au raportat în scris, în termen de 24 ore sau la înapoierea din misiune și nu au luat, din neglijență sau rea-credință, măsuri pentru evitarea pagubei, cazuri în care răspund împreună cu comandanții sau șefii unităților.

Prin termenul de militari se intelege: militari în termen, militari cu termen redus, rezerviști concentrați sau mobilizați, elevi și studenți ai instituțiilor militare de învățămînt, militari angajați pe bază de contract și cadre militare.

Prin “pregatire pentru luptă” în cadrul Ministerului de Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciul de Protecție și Pază, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției, în sensul prezentei ordonanțe, se ințelege și activitațile de serviciu operative.

Conducătorii instituțiilor publice prevazute la aliniatul de mai sus vor stabili prin ordin misiunile și atribuțiile de serviciu care sunt considerate operative.

Prevederile prezentei ordonanțe se aplică și militarilor aflați în misiune în afara granițelor țării precum și salariaților civili din structura instituțiilor publice prevazute ( MI,SRI,SPP,SIE,STS,MJ ).

Răspunderea materială, în sarcina militarilor sau salariaților civili aflați în misiune în afara graniților țării, se stabilește în cazul producerii unor pagube relative la bunurile materiale aflate în administrare, folosință sau deținere, indiferent de modul de dobîndire, din țară, de la organismele internaționale angajate sau țara pe teritoriul căreia se află aceștia.

Valorile pentru care se stabilește răspunderea, sunt cele aflate în proprietatea, administrarea, folosința sau deținerea chiar temporară, a instituțiilor publice prevazute.

CAPITOLUL II. ACTIVITATEA ORGANELOR SPECIALIZATE PRIVIND STABILIREA, EVALUAREA ȘI RECUPERAREA PAGUBELOR

2.1. Noțiunea de pagubă. Clasificarea lor.

Prin pagubă se înțeleg “orice pierdere materială sau bănească suferită de o persoană fizică sau juridică – orice diminuare nejustificată a patrimoniului unei unități”.

Pagubele reprezintă “orice lipsuri de bunuri materiale, mijloace bănești sau alte valori ale căror mișcare în cantitate, stare, calitate sau ale căror transformări nu se justifică în evidență prin operațiuni sprijinite de acte legale”.

În raport de cauzele care le determină, pagubele se clasifică în:

pagube imputabile

pagube neimputabile

2.1.1. Pagubele imputabile produse patrimoniului Ministerului Apărării Naționale

Pagubele imputabile sunt cele produse din cauze subiective (neglijență, nepricepere, rea voință, acte infracționale etc.), care întrunesc condițiile cumulative prevăzute de instrucțiuni pentru stabilirea răspunderii materiale și care se recuperează de la vinovați. În principiu, sunt considerate pagube imputabile următoarele diminuări patrimoniale, care nu au justificare legală:

însușirea sau folosirea de bunuri materiale, mijloace bănești sau alte valori în interes personal sau al terțelor persoane; consumul de bunuri materiale peste normele de consum, consumul de motoresurse (motokilometri etc.) în alte scopuri decât cele pentru care au fost destinate sau peste normele stabilite;

predarea sau darea pentru folosință temporară a unor bunuri materiale, fără temei legale sau cu acte nelegale, unor persoane fizice din cadrul sau din afara Ministerului Apărării Naționale sau unor instituții sau organizații;

schimbarea ilegală de bunuri materiale aparținând armatei cu bunuri aparținând altor instituții sau organizații;

lipsuri sau pierderi de bunuri materiale de orice fel, produse pe timpul transportului, manipulării, transformării, depozitării și conservării, care nu se încadrează în procentele de perisabilitate admise de actele normative în vigoare;

distrugerea, degradarea, uzarea sau pierderea eficacității bunurilor, care au determinat scoaterea prematură din folosință a acestora;

scoaterea din folosință (funcționare-exploatare) a bunurilor, ca urmare a neglijenței în administrarea, păstrarea, întrebuințarea și întreținerea lor;

diferențele de stare calitativă a materialelor, cauzate din neglijență sau abuzuri;

scăderea de materiale sau cheltuieli de fonduri bănești nejustificate cu acte legale sau actele au fost pierdute și nu mai pot fi reconstituite;

sumele plătite de Ministerul Apărării Naționale terțelor persoane ca despăgubiri, penalități, amenzi, taxe de magazinaj, locații de vagoane, din vina personalului sau;

cheltuieli ilegale, neeconomicoase, neoportune, inutile sau eronate;

contravaloarea remedierii deficiențelor constatate la recepția lucrărilor permanente din nerespectare normelor de recepție;

orice alte diminuări făcute fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare.

2.1.2. Pagube neimputabile, produse din cauze care apără de răspunderea materială

Pagubele neimputabile sunt cele produse din cauze obiective și care nu angajează răspundere materială, ele dându-se la scădere.

Sunt considerate pagube neimputabile:

Pierderi intervenite pe timpul procesului pregătirii de luptă (exclusiv procesului de asigurare materială), activităților gospodărești, care se încadrează în dispozițiile legale în vigoare ca perisabilități, pe timpul manipulării, prelucrării, transformării, depozitării, transportului sau altor situații similare.

Exemplu: pierderile produse din fărâmițare, divizare, scurgere, evaporare, volativare, pulverizare, uscare pe timpul manipulării, transportului și depozitării.

Pagube provocate din riscul normal al serviciului, înțelegându-se prin acestea pierderile inerente pentru care nu s-a stabilit prin acte normative limita lor.

Exemple:

tuburile de muniție pierdute la tragerile din munți sau pe mare și care au fost distruse în aplicații prin trecerea tehnicii peste ele;

deteriorarea țărușilor la instalarea corturilor;

spargerea unor vase de laborator pe timpul efectuării analizelor, încercărilor sau experiențelor ș.a.

În asemenea situații, trebuie să se facă dovada împrejurărilor care le-ai provocat sau, după caz, să se solicite probe, analize sau expertize. În cazul când paguba s-a produs din riscul normal al serviciului, pentru a nu se angaja răspunderea materială, se cer îndeplinite următoarele condiții:

– obligația de serviciu să fie prevăzută în dispozițiile legale în vigoare;

– fapta (actul) prin care s-a produs paguba să corespundă unei necesități reale și paguba să nu se fi datorat relei voințe, neglijenței sau modului necorespunzător de executare a acelei obligații de serviciu.

Pagubele produse din forță majoră sunt pagubele datorate unor evenimente exterioare, imprevizibile și de neînlăturat cum sunt: inundațiile, cutremurule, furtunile, deplasările de teren, trăsnetele, incendiile naturale, epidemiile, acțiunea dăunătorilor, întreruperea de curent electric etc.

În cazul producerii unor astfel de pagube, trebuie să se stabilească că fenomenul natural ce s-a produs a depășit puterea de prevenire a oamenilor și că în toate aceste situații au fost asigurate toate măsurile de prevenire și combatere a lor sau alte fenomene similare.

Pagube produse din cauze fortuite, se datorează unor fenomene imprevizibile, independente de voința celui în cauză.

Exemple:

– pierderi de bunuri perisabile prin depășirea termenului de eficacitate (medicamente, reactivi etc.)

– deteriorarea sau distrugerea tehnicii de luptă, utilajelor și aparaturii, ca urmare a unor defecte ascunse de construcție și de fabricație ce nu au putut fi constatate la recepție cu ajutorul aparaturii de control existente;

– deteriorări și distrugeri de bunuri cauzate fenomenului de oboseală a materialului

– deteriorarea și distrugerea bunurilor folosite experimental, deoarece nu cunosc însușirile acestora și nu pot lua măsuri de prevenire și evitare a cauzelor producerii pagubelor.

Condițiile de admitere a dării la scadență a acestor pagube cer ca cel care a produs paguba să fi fost în imposibilitatea de a prevedea intervenția împrejurării care a determinat producerea pagubei, iar acțiunea sau inacțiunea care a avut ca rezultat producerea pagubei să nu fi fost produsă cu vinovăție de acea persoană.

Paguba produsă în stare de necesitate se consideră aceea care a fost cauzată pentru salvarea de la pericol iminent și de neînlăturat viața, integritatea corporală sau sănătatea oamenilor ori a unui bun important de o valoare mai mare cel puțin egală cu valoarea pagubei ce să se producă.

Exemple:

– distrugerea sau deteriorarea unor mijloace materiale pe timpul salvării de vieți omenești și bunuri materiale de la înec, incendii, inundații;

– sacrificarea unor animale pentru combaterea epivobțiilor;

– aruncarea unor bunuri dintr-o navă pentru a o salva de la naufragiu etc.

Și în această situație trebuie îndeplinite o serie de condiții pentru ca paguba să poată fi propusă la scădere:

– pericolul să fie real, actual și de inevitabil;

– paguba cauzată să fie de o valoare mai mică sau cel puțin egală cu cea evitată;

– pericolul să nu fie datorat acțiunii culpabile a celui ce a produs paguba sau altei persoane.

Pagube produse de militari prin pierderea ori degradarea de bunurilor ca urmare a folosirii lor în procesul de pregătirii pentru luptă sau în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în cazul în care după o temeinică cercetare comandantul eșalonului superior unității păgubite apreciază că față de împrejurările în care

s-au produs pagubele nu este cazul să se stabilească răspundere materială.

Exemplu:

– pierderea sau degradarea înainte de termen a echipamentului militar, ca urmare a folosirii pe terenul de instrucție, la trageri, aplicații sau alte activități gospodărești.

În aceste pagube nu se include cele produse de gestionari asupra bunurilor din gestiune.

Sumele ce depășesc cuantumul imputabil în cadrul răspunderii în limita a trei solde tarifare lunare.

Pagubele produse în unitate, a căror valoare ester mai mică decât cheltuielile de cercetare, de stabilire a răspunderii materiale și de recuperare a acestora.

Asemenea pagube nu se dau la scădere dacă cercetarea și stabilirea răspunderii materiale poate fi efectuată în cadrul efectuării acțiunii de control, cercetare sau altor sarcini de serviciu ori se poate realiza pe plan local, fără ca sumele cheltuite să nu depășească valoarea pagubei.

Pagubele produse la unele categorii de materiale, cum sunt cele de la stocul de mobilizare se dau la scădere numai de către comandanții de arme și șefii direcțiilor și secțiilor centrale, iar pagubele produse la bunurile și tehnica de luptă cu caracter strict secret, numai de ministrul apărării naționale.

Stabilirea craterului neimputabil a acestor pagube cer din partea organelor de control o analiză temeinică a împrejurărilor în care sa produs paguba și foarte mult discernământ în stabilirea cauzelor care le-au produs. Experiența relevă, însă, că pagubele nu sunt inerente, ci consecința lipsei de răspundere manifestată de unele cadre care nu își exercită corect atribuțiile de serviciu. Sarcina prevenirii și recuperării pagubelor din unități revine comandanților și organelor de asigurare materială și financiară.

2.2. Organizarea și funcționarea controlului financiar

2.2.1. Dispoziții generale

Ministerul Finanțelor, în numele statului, efectuiază prin aparatul specializat, controlul administrării și utilizarii mijloacelor financiare ale organelor centrale și locale ale administrației de stat, precum și ale instituțiilor de stat și verifică respectarea reglementarilor financiar-contabile în activitatea desfasurată de către regii autonome, societați comerciale și alți agenți economici în legatură cu îndeplinirea obligațiilor acestora față de stat.

Aparatul specializat al Ministerului Finanțelor acționează operativ pentru prevenirea și combaterea fraudelor, contravențiilor și infracțiunilor la regimul fiscal, vamal și de prețuri, luînd măsurile prevazute de lege.

Controlul financiar al statului se organizează și funcționează în Ministerul Finanțelor se realizeaza prin: direcția generală a controlului financiar de stat

2.2.2. Direcția generală a controlului financiar de stat

Direcția generală a controlului financiar de stat din Ministerul Finanțelor și unitațile subordonate acesteia au urmatoarele atribuții:

controlează utilizarea fondurilor acordate de stat pentru realizarea de investiții de interes general subvenționarea unor activități și produse, și pentru alte destinații prevăzute de lege;

verifică folosirea mijloacelor și fondurilor din dotare și respectarea reglementărilor financiar-contabile în activitatea regiilor autonome și a societăților comerciale cu capital de stat;

verifică exactitatea și realitatea înregistrarilor în evidențele prevăzute de lege și de actele de constituire a societaților comerciale și a celorlalți agenți economici, urmărind stabilirea corectă și îndeplinirea integrală și la termen a tuturor obligațiilor financiare și fiscale față de stat;

îndeplinește și alte atribuții de control stabilite, potrivit legii, în sarcina Ministerului Finanțelor.

Ministerul Finanțelor, în baza constatarilor rezultate din controlul efectuat de către organele sale specializate, are dreptul să dispună:

luarea de măsuri în vederea înlăturării și prevenirii neregulelor constatate în activitatea financiar-contabila a administrației centrale și locale, precum și a regiilor autonome;

corectarea și completarea bilanțurilor contabile și vărsarea la buget a impozitelor și altor venituri legal datorate statului;

aplicarea de măsuri pentru respectarea prevederilor legale în domeniul prețurilor și tarifelor;

suspendarea măsurilor care contravin reglementarilor financiar-contabile și fiscale.

La cererea organelor de control financiar, conducerea și salariții administrației, instituțiilor de stat și agenților economici supuși controlului au obligația:

să puna la dispoziție registrele și corespondența, actele, piesele justificative,

dările de seamă, bilanțurile contabile și alte documente necesare controlului;

să prezinte pentru verificare valorile de orice fel pe care le gestionează sau le au în pastrare, care, potrivit legii, intra sub incidența controlului;

să dea informații și să dea explicații verbale și în scris, după caz, în legătură cu problemele care formează obiectul controlului;

să elibereze potrivit legii documentele solicitate în original sau copii certificate;

să asigure sprijinul și condițiile necesare bunei desfășurări a controlului și să-și dea concursul pentru clarificarea constatrilor.

Într-un an calendaristic un agent economic poate face obiectul unui singur control al contabilității, pentru sinceritatea bilanțului și determinarea sumelor datorate cu orice titlu statului, este supusă controlului întreaga perioadă scursă de la precedenta verificare de aceeași natură și cu aceleași obiective care, potrivit legii, nu s-a prescris.

De la prevederile anterioare fac excepție acțiunile de documentare, analiză și urmarire a implementării unor reglementări care se pot efectua numai după notificarea și verificarea reclamațiilor cu privire la existența unor eludări ale legilor financiare și fiscale, care se efectuează ori de cîte ori este cazul.

Durata maximă a unei acțiuni de control la sediul unui agent economic, este de 3 luni, indiferent de perioada supusă controlului; prin norme ale Ministerului Finanțelor se vor stabili durate maxime diferențiate in funcție de categorii de agenți economici, de natura acțiunilor de control, precum și de perioada cuprinsă în control.

Măsurile dispuse ca urmare a controlului se comunică celor controlați în termen de 30 zile de la terminarea verificării la sediul acestora și pot fi contestate la Ministerul Finanțelor, în 30 zile de la data primirii notificării lor.

2.2.3. Conținutul controlului preventiv propriu

Controlul financiar preventiv propriu constă în verificarea sistematică a proiectelor de operațiuni care fac obiectul acestuiadin punct de vedere al:

legalității – operațiunea trebuie să respecte toate prevederile legale care îi sunt aplicabile, în vigoare la data efectuării sale;

regularității – operațiunea trebuie să respecte sub toate aspectele ansamblul principiilor și regulilor procedurale și metodologice care sunt aplicabile categoriei de operațiuni din care face parte;

încadrării în limitele angajamentelor bugetare stabilite potrivit legii.

2.2.4. Organizarea controlului financiar preventiv propriu

Entitățile publice au obligația de a organiza controlul financiar preventiv propriu în cadrul compartimentului contabil. Conducătorul entității publice poate să dispună organizarea controlului financiar preventiv propriu și la nivel de subunități, secții, ateliere etc., în concordanță cu modul de descentralizare a compartimentului contabil.

Controlul financiar preventiv propriu se exercită de către contabilul-șef sau șeful compartimentului contabil cu atribuții de ținere a contabilității, de exercitare a controlului financiar preventiv și de evidență a angajamentelor sau, după caz, de către una dintre persoanele desemnate să îndeplinească acste atribuții în cadrul unei instituții publice care nu are în structură sa un compartiment contabil, sau de către persoana care îndeplinește aceste atribuții pe baza pe bază de contrac, în condițiile legii.

Viza de control financiar preveentiv propriu se exercită prin semnătura persoanei împuternicite în acest sens sau a înlocuitorului desemnat, precum și prin aplicarea sigiliului personal. Sigiliul va cuprinde urmăoarele informații :

denumirea entității publice ;

mențiunea “vizat pentru control financiar preventiv propriu » ;

numărul sigiliului (cel de indentificare a titularului acestuia) ;

elementele de indentificarea datei acordării vizei (an, lună,zi).

2.2.5. Procedura de control

În vederea acordării vizei de control financiar preventiv propriu proiectele de operațiuni emise de compartimentele de specialitate și însoțite de documentele justificative corespunzătoare se transmit, la compartimentul contabil, persoanei împuternicite să exercite controlul financiar preventiv propriu.

Proiectele de operațiuni vor fi prezentate la viză însoțite de note justificative (de fundamentare sau de oportunitate), care vor cuprinde în mod obligatoriu și următoarele mențiuni : sintagma  «certificat în privința realitații, regularității și legalitații » , numele în clar, data și semnăturile conducătorilor compartimentelor de specialitate. De asemenea, proiectele de operațiuni trebuie înregistrate și datate în registrele de evidență a documentelor de la compartimentele respective.

Persoana împuternicită cu exercitarea controlului financiar preventiv propriu va prelua documentele și le va verifica formal cu privire la:

cuprinderea în “cadrul general al proiectelor de operațiuni supuse controlului financiar preventiv propriu” a operațiunii prezentate la viză;

completarea documentelor în strictă concordanță cu rubricile acestora;

existența semnăturilor persoanelor autorizate din compartimentele de specialitate;

Conducătorii compartimentelor de specialitate răspund pentru realitatea, regularitatea și realitatea operațiunilor ale căror documente justificative le-au certificat. Obținea vizei de control financiar preventiv propriu pe documentele care cuprind date nereale și/sau care se dovedesc ulterior nelegale nu îi exonerează de răspundere pe șefii compartimentelor de specialitate care le-au întocmit.

Persoanele de drept să exercite controlul financiar preventiv propriu răspund solidar pentru legalitatea, regularitatea și încadrarea în limitele angajamentelor bugetare aprobate, în ceea ce privește operațiunile pentru care au acordat viza de control financiar preventiv propriu.

În toate cazurile în care, ca urmare a unui refuz de viză de control financiar preventiv propriu, conducătorul entității publice dispune efectuarea operațiunii pe propria răspundere, contabilul-șef are obligația să informeze în scris Ministerul Finanțelor Publice și, după caz, organul ierarhic superior. Astfel, în cazul entităților publice la care se exercită calitatea de ordonator principal de credite va fi formată Inspecția pentru auditul intern din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, iar în cazul celorlalte entități publice vor fi formate inspecțiile de audit din cadrul direcțiilor generale ale finanțelor publice și controlul financiar de stat.

2.2.6. Constatarea existenței pagubelor într-o unitate militară

Existența unei pagube între o unitate poate fi constatată în următoarele situații:

cu ocazia inventarierii periodice a bunurilor materiale;

cu ocazia verificării periodice asupra compartimentelor; de aprovizionare și a existenței bunurilor materiale, efectuate atât de organele proprii ale unității militare, cît și de organe,e competente ale eșaloanelor superioare;

în urna verificării materialelor aflate pe militarii sosiți (mutați) în unitate și care justifică materialele înscrise în documentele de însoțire;

cu ocazia primirii de bunuri materiale de la depozite sau unități militare de către delegatul propriu și la sosirea în unitate, acesta nu le justifică în totalitate.

2.2.7. Organizarea și efectuarea inventarierii bunurilor materiale

Inventarierea reprezintă ansamblul operațiilor prin care se constată existența tuturor elementelor patrimoniale de activ și de pasiv, cantitativ și valoric, aflate în administrarea unității la data la care se execută.

Răspunderea pentru buna organizare a lucrărilor de inventariere, la termenele stabilite și potrivit dispozițiilor legale, revine comandantului unității militare, contabilului șef și șefilor compartimentelor de asigurare tehnică și materială.

Pentru executarea inventarierii, comandanții unităților militare vor numi comisii prin ordin de zi pe unitate. În ordinul de zi se menționează obligatoriu componența comisiei, modul de organizare și efectuare a inventarierii, data Inceperii și terminării inventarierii, precum și alte elemente apreciate ca necesare.

Comisiile de inventariere vor fi alcătuite din minimum 2-5 persoane cu pregătire economică, tehnică și administrativă corespuzătoare și se constituie pe gestiuni sau pe unitate, când gestiunile mai multor compartimente sunt ținute de o singură persoană.

Din comsia de inventariere nu pot face parte gestionarii depozitelor supuse inventarierii și nici contabilii care țin evidența gestiunii respective.

În vederea bunei desfășurări aoperațiilor de inventariere și evaluare, comandanții (șefii) unităților militare vor lua măsuri pentru crearea condițiilor corespunzătoare de lucru comisiilor de inventariere prin:

stabilirea în ordin de zi pe unitate a noilor gestiuni prin reoganizarea celor existente la data începerii activității;

ordonarea bunurilor materiale aflate în locurile de depozitare pe grupe, sortimente, tipuri, dimensiuni etc.;

aducerea la zi a evidenței operative și contabile în vederea confruntarii datelor dintre aceste evidențe;

asigurarea participării la lucrările de inventariere a întregii comisii;

asigurarea personalului necesar pentru manipularea bunurilor materiale ce se inventariază;

asigurarea gestiunilor cu instrumente și aparate de măsurare, cântarire etc., precum și formularele și rechizitele de lucru necesare.

Principalele măsuri organizatorice care trebuie luate de catre comisia de inventariere sunt următoarele:

ridicarea de la compartimentul financiar-contabil a listelor de inventariere semnate de contabilul șef și parafate cu ștampila unitații;

primirea declarațiilor scrise de la gestionarii raspunzători de gestiunea bunurilor materiale;

identificarea locurilor în care există bunuri materiale ce urmează a fi inventariate;

verificarea dacă toate instrumentele și aparatele de măsurare sau de cântărire sunt în bună stare de funcționare și corespund din punct de vedere metrologic;

dispunerea înregistrarii în evidență a documentelor care privesc inrări și ieșiri de bunuri materiale neînregistrate până la data începerii inventarierii;

confruntarea soldurilor din evidența operativă cu cele din evidența contabilă;

bararea și semnarea registrelor de evidență a bunurilor materiale, la ultima operație;

închiderea și sigilarea spațiilor de depozitare în prezența gestionarilor.

Inventarierea se efectuează la locurile de depozitare sau folosință a bunurilor (magazie, depozite, laboratoare, săli de clasă, dormitoare, saloane de spital, birouri funcționale, subunități, formațiuni etc.), prin numărare, cântărire, măsurare, cubare sau prin alte mijloace tehnice de determinarea existenței fizice și faptice a acestora.

2.2.8. Evaluarea bunurilor materiale

Pentru stabilirea prețurilor unitare și a valorii de înregistrare bunurile materiale inventariate, comandantul unității numește prin ordin de zi pe unitate o comisie de evaluare formată din șefii compartimentelor de asigurare tehnică și materială, în care pot fi coptate și alte persoane cu păregătire corespunzătoare, potrivit specificului unității.

La data preluării în noua contabilitate, bunurile materiale se evaluează și se înregistreazăla valoara de intrare, prin care se înțelege:

valoarea de utilitate, în funcție de prețul, utilitatea și starea tehnică, pentru bunurile obținutecu titlu gratuit;

valoarea de achiziție denumită cost de achiziție, pentru bunurile procurate cu titlu oneros;

costul de producție, pentru bunurile materiale produse sau constituite în unitate

Pentru o evaluare corectă, comisiile de inventariere sunt obligate să stabilească starea tehnică (calitativă) reală a bunurilor materiale din înzestrarea unității, prin examinarea atentă a fiecărui obiectși punerea în funcțiune a tehnicii și armamentului, utilajelor și aparaturii, dacă aceasta nu necesită instalații sau amenajări speciale

Pentru evaluarea bunurilor materiale la care nu se cunosc prețurile de achiziție se pot consulta structurile de planificare înzesrate cu atribuții în domeniul respectiv

Evidențierea bunurilor materiale fără valoare atestată de un document se va face folosind una din următoarele metode:

Metoda identificării bunului material pe piață și stabilirea valorii de intrare la același preț cu bunul identificat

Metoda asimilării bunului material cu un bun care are principalii parametrii tehnico-funcționali apropiați

Metoda evaluării prin solicitarea de oferte de preț de la cel puțin 3 furnizori de profil.

Metoda care trebuie să fie aplicată va fi cea apreciată de comisia de inventariere constituită în cadrul unității.

2.2.9. Organele care constată paguba

Constatarea existenței pagubelor în unitățile militare se face de către:

Comandanții (șefii) de unitate și formațiuni militare, pentru pagubele produse în unitățile și formațiunile pe care le comandă sau pe care le au în asigurare materialși financiară. Aceștia constată existența pagubelor personal prin O.Z.U. sau prin luare la cunoștnță pe baza actelor prin care se semnalează existența unei pagube (rapoarte, sesizări etc.)

Comandanții (șefii)de brigăzi (similare), corpuri de armată (similare), armate, comandamentelor și direcțiilor centrale și șefii statelor majore ale categoriilor de forțe ale armatei pentru pagubele produse în unitățile proprii și în cele subordonate. Aceștia constată personal sau prin luare la cunoștință.

Organele de control financiar de gestiune, membrii comisiilor de inspecții și controale, precum și organele de control și îndrumare de la eșaloanele superioare, în orice unitate în care exercită controlul, inspecția sau îndrumarea.

2.2.10. Controlul financiar preventiv exercitat în Ministerul Apărării Naționale

În conformitate cu art.12 din Ordonanța Guvernului Romaniei nr.119/1999 se vor lua măsuri pentru organizarea comtrolului financiar preventiv propriu.

În cadrul fiecărei unități militare, controlul se exercită de către contabilul-șef, prin viză de control financiar preventiv propriu. în funcție de de volumul și complexitatea activității, contabilul-șef poate împuternici cu aprobarea ordonatorului de credite, și alte persoane din subordinea sa, să exercite control financiar preventiv propriu, precizînd limitele împuternicirii .

Organizarea controlului financiar preventiv propriu se va efectua prin adoptarea prevederilor art. 26 din “Instrucțiunile aprobate prin O. G. 21/15.04. 1992”

În vederea acordării vizei de control financiar preventiv propriu, proiectele de operațiuni se prezintă însoțite de documentele justificative corespunzătoare, certificate în privința realității și legalității prin semnătura conducătorilor compartimentelor de specialitate care inițiază operațiunea respectiva .

2.3. Modalități de evaluare și recuperare a pagubelor stabilite pe cale administrativă

2.3.1. Evaluarea pagubelor aduse patrimonilui armatei

prin lipsuri sau degradări de bunuri

Stabilirea valorii unei pagube se face ținându-se cont de următoarele elemente :

cantitatea de bunuri, exprimată în unitatea de măsură cu care acestea au fost înregistrate în evidență ;

prețul cu amănuntul a bunului respectiv de la data constatării pagubei ;

gradul de uzură al bunurilor respective, din momentul producerii pagubei, stabilit pe bază de probe legale.

De asemenea, pentru bunurile care au prețul cu amănuntul diferite se ia în considerare prețul cu amănuntul cel mai mare, iar pentru bunurile care au numai prețuri de livrare, la aceste prețuri se aplică 30% reprezentând adaosul comercial.

Pentru bunurile militare se va lua în calcul prețurile communicate de comandamentele de armă și direcțiile centrale cu atribuții de înzestrare, la cerere, în termen de 5 zile.

Pentru bunurile care nu au stabilite prețuri cu amănuntul sau de livrare, evaluarea pagubei se face, pe baza unei analize temeinice și documentate, pentru fiecare caz în parte, de unitatea păgubită, ținându-se cont de :

– recuperarea tuturor cheltuielilor efectuate în cazul bunurilor materiale realizate în codul unității militare bugetare, folosindu-se prețul cu amănuntul de la data constatării pagubei ;

– pentru bunurile cu specific militar se va cere organelor centrale de înzestrare comunicarea prețurilor, comunicare care se va face în termen de 5 zile de la data înregistrării rapoartelor unităților militare interesate ;

– pentru obiectele de muzeu și lucrările de artă plastică se va ține cont și de valoarea istorică, documentară sau artistică ;

– pentru carțile și dedicațile din fondul bibliotecilor militare, care nu au prețul cu amănuntul și care nu se găsesc de vânzare în unitățile comerciale se vor aplica regulile stabilite de organele competente ;

– dacă este necesar, se vor efectua expertize, prin grija organului central de înzestare de resort, alegându-se cu prioritate persoane din cadrul M.Ap.N. care au calitatea de experți. Comunicarea prețurilor stabilite ca urmare a expertizelor se va face în cel mult 5 zile de la data înregistrării raportului de expertiză.

Bunurile reprezentând producția neterminată se vor evalua la valoarea actualizată a pruducției neterminate.

Documentele militare de transport pierdute din neglijență înainte de a fi folosite, indiferent dacă au fost completate sau nu, ori cele întebuințate în mod ilegal se impută la valoareacostului real a călătoriei pe distanța pe care au fost folosite, după tarifele în vigoare, iar când această valoare este mai mică decât prețul plătit de M.Ap.N. pentru procurarea lor, se va lua în calcul prețurile de procurare a acestora.

Evaluarea pagubelor cauzate prin pierderea (decesul) unui animal se face luându-se ca bază de calcul prețul actual al animalului din categoria respectivă.

În cazul degradărilor de bunuri evaluarea pagubelor se face astfel :

dacă bunurile pot fi reparate sau recondiționate pentru a fi repuse în starea anterioară, se iau în calcul cheltuielile efectuate în acest scop (materiile prime, materialele, piesele de schimb folosite, calculate la prețul cu amănuntul cu care pot fi procurate de M.Ap.N. și manopera personalului care a participat la reparație sau recondiționare).

Manopera se calculează determinându-se valoarea medie orară a manoperei, după formula:

M=R/(n x 24h) , în care :

M= valoarea medie orară a manoperei;

R= suma totală a retribuțiilor (inclusiv sporurile de vechime);

n= numărul de persoane care participă la reparație (recondiționare).

dacă bunurile respective vor fi valorificate ca atare cu prețuri reduse, potrivit dispozițiilor se ia în calcul diferența dintre prețul cu amănuntul a bunului respectiv de la data constatării pagubei și prețul se obține prin valorificare;

dacă prin reparare sau recondiționare se obține un bun de calitate inferioară, la cheltuielile prevăzute la litera a. se adaugă diferența de preț dintre prețul bunului respectiv stabilit la prețul cu amănuntul și prețul bunului reparat sau recondiționat;

dacă bunurile degradate se utilizează ca materie primă pentru producerea altor bunuri, se ia în calcul diferența de preț dintre bunul stabilit potrivit dispozițiilor legale în vigoare și prețul materiei prime pe care a înlocuit-o;

dacă bunurile nu pot fi reparate sau recondiționate sau valorificate se ia în calcul prețul cu amănuntul a bunului respectiv de la data constatării pagubelor.

Determinarea gradului de uzură, în cazul bunurilor pentru care sunt stabilite norme de funcționare ori folosință (norme de timp, norme de parcurs) se face în raport cu gradul de îndeplinire anormei, dacă aceasta se poate stabili pe baza datelor din evidență ori din alte documente (cărți de exploatare, inventare ale completelor, liste de inventariere, procese verbale de declasare etc.). În acest caz valoarea pagubei se face scăzând din prețul integral al bunului respectiv în stare nouă cota parte corespunzătoare gradului de îndeplinire a normei (exemplu: durata reală de funcționare raportată la durata de funcționare normală).

2.3.2. Modalități de recuperare a pagubelor stabilite pe cale administrativă

Înregistrând paguba creată, pe baza titlului executor și a chitanței, organul financiar ester obligat să acționeze pentru recperarea pagubei, pe următoarele căi:

Recuperarea prin depunerea în natură a bunurilor ce constituie obiectul pagubei

Principiul consacrat de dreptul civil ester restituirea bunului. Restituirea bunului nu poate fi confundată cu depunerea în natură, care presupune aducerea de obiecte identice, similare și nu originalul care lipsește.

În funcție de situație, organele de control financiar de gestiune vor avea în vedere prevederile legale în vigoare precum și următoarele:

– necesitatea întregirii immediate a patrimoniului armatei, în primul rând în natura și când nu ester posibilă prin stabilirea echivalentului bănesc care să asigure posibilitățile de înlocuire;

– constatarea și sancționarea tuturor cazurilor de valorificare, fără bază legală sau aprobare dată de organul de înzestrare competent a unor bunuri la prețuri mai mici față de realitate, din care rezultă în mod evident favorizarea unor persoane cu beneficiul propriu;

– angrenarea în acțiunea de acoperire în natură a comandanților.

Aceștia să ceară din timp, respectiv pe timpul controlului și pe cale ierarhicăaprobarea ministrului apărării naționale pentru acoperirea pagubei în natură, peste suma ce reprezintă 1/3 din solda netă.

Depunerea în natură a bunurilor poate fi folosită dacă sunt întrunite următoarele condiții:

– bunurile să fie procurate de la unitățile comerciale, iar dovada procurării lor să se facă cu acte legale;

– bunurile să fie identice sau să aibă caracteristici similare celor care lipsesc și să corespundă atât cantitativ cât și calitativ cu cele ce constituie pagube;

– bunurile să fie predate în gestiunea compartimentului păgubit;

– să existe aprobarea prealabilă a ministrului apărării naționale pentru cazurile în care valoarea depășește 1/3 din solda netă.

Depunerea poate avea loc:

înainte de emiterea sau reținerea titlului executor

Pe baza actului de constatare aprobatde comandant în care se menționează documentele pe baza cărora s-au procurat bunurile, cantitățile, prețurile și vașoarea pe ficare persoană în parte. În această situațe bunurile se restituie gestiunii la care au fost constatate lipsă, fără întocmirea unor formalități din partea compartimentului de aprovizionare, urmând ca gestionarul păgubit să menționeze pe actul de constatare primirea bunurilor.

În situația în care depunerea bunurilor se face după ce acestea au fost înregistrate la partide, în acte de către compartimentul păgubit, restituirea bunurilor implică și emiterea notei de primire-distribuție, prin care bunurile lipsă trecute în partide “în acte” se reintroduc în gestiunea la care au fost constatate lipsă.

după terminarea cercetării administrative

În acest caz, la primirea bunurilor organul de aprovizionare emite act de primire, iar pe baza exemplarului 1 al acestuia, compartimentul financiar scade debitul din evidență, prin stornare, scăzînd soldul pe unitate și debitatori.

Depunerea în numerar a contravalorii debitului

Persoana vinovată de producerea pagubei poate să depună contravaloarea acesteia în numerar parțial sau integra, când nu dorește să promoveze o cale de atac.

La depunerea sumei i se eliberează chitanță pentru suma depusă. Șeful compartimentului financiar are obligația de a depune suma în contul deschis la bancă cel mai târziu în ziua următoare și să efectuieze înregistrările în contabilitate.

Dacă paguba nu a fost acoperită integral, se va urmări în continuare debitul.

Depunerea garanției în numerar constituită de gestionar pe librete CEC

Este o formă de recuperare a pagubelor produse de gestionar la locul său de muncă, când acesta nu acoperă paguba în termen de o lună de la obținerea titlului executor definitiv.

Garanția în numerar e constituită de gestionar prin contract încheiat în scris prin grija organului de personal la numirea în funcție sau încadrarea ca gestionar (indiferent de calitatea pe care o are: militar sau salariat civil). Garanția constituită de gestionar poate fi minimum 1/2 din retribuția tarifară lunară și maximum de 3 retribuții tarifare lunare, cu mențiunea că nu poate depăși valoarea bunurilor încredințate.

Se reține până la completarea cuantumului stabilit prin lege în rate lunare de 1/10 din retribuția tarifară lunară bruto sau din câștigul mediu și se păstreză pe librete CEC sau la bancă.

În cazul în care acesta produce pagube unității, organul financiar va trimite unității CEC sau băncii o adresă prin care va solicita ca sumele depuse pentru garanții în numerar să fie virate parțial sau total în contul unității militare deschis la bancă, însoțind adresa cu un extras de pe titlul executor definitiv certificat de șeful compartimentului financiar și comandantul unității militare.

Dacă debitul nu ester definitivat, titlul executor fiind provizoriu datorită folosirii de către debitori a unei căi de atac, nu se utilizează garanția ci se rețin rate lunare de stat din retribuție și alte drepturi cuvenite și se consemnează pe recipise la CEC.

Reținerea din retribuție și alte drepturi bănești

Intrând în posesia procesului verbal de cercetare administrativă și atitlului executoriu, compartimentul financiar-contabil procedează la urmărirea silită a sumei înscrise în titlu, în scopul acoperirii pagubei.

Sumele stabilite pentru acoperirea pagubelor produse Ministerului Apărării Naționale se reține în rate lunare din soldă (salariu), precum și în orice alte drepturi bănești ale militarilor în cauză, începând cu prima soldă cuvenită acestora, conform O.G.121.

Ratele nu pot fi mai mari de 1/3 din solda tarifară netă pentru cadrele militare și respectiv din soldă, îndemnizații si orice alte drepturi bănești cuvenite celorlalte categorii de militari, fără a se depăși împreună cu celelate rețineri pe care le au cei în cauză, jumătate din aceste drepturi.

Pentru cadrele militare în activitate, concentrate sau mobilizate, prin soldă tarifară netă se înțelege: solda de grad, solda de funcție, gradațiile și, după caz solda de merit și îndemnizația de comandă.

Alături de aceste drepturi, sunt supuși urmăririi și sporuri de vechime, premiile.

Prin instituirea popririi la noul lc de muncă

În cazul în care o persoană a fost obligată la plata unor sume de bani față de unitatea prejudiciată și nu se mai află cu acesta în raport de muncă, încadrându-se la altă unitate militară, unitatea creditoare va proceda la poprire la noul loc de muncă.

Poprirea reprezintă o formă a executării silite indirecte, servind creditorului la urmărirea sumelor de bani pe care un terț le datorează debitorului urmărit.

De regulă, acestă formă de executare participă 2 persoane:

– creditorul popritor (urmăritorul) – care îndeplinește concomitent o dublă calitate: de datornic față de creditorul popritor și totodată de creditor față de terțul poprit.

– terțul poprit – care este datornicul debitorului poprit.

La cererea creditorului popritor, în temeiul unui titlu executor sau pe bază de acțiune (poprire asiguratorie), instanța încuviințează poprirea printr-o “ordonanță de poprire”, ce produce ca efect indisponibilitate sumei poprite.

Poprire înființată ca măsură de asigurare devine executorie prin comunicarea copiei de pe titlul executoriu terțului poprit și înștiințarea debitorului despre aceasta.

Terțul poprit este obligat ca în termen de 5 zile de la comunicarea primită să înștiințeze, tot recomandat, unitatea creditoare dacă datorează sau nu sume de bani debitorului urmărit.

Sunt supuse popririi salariul de încadrare, majorările, îndemnizațiile și sporurile care, potrivit dispozițiilor legale se includ în salariul tarifar de încadrare, precum și primele dacă debitorii au venituri cunoscute, pe seama cărora creanța se poate realiza în 2, 4, 12 luni.

Se institue poprire și pentru debitorii reactivați al căror loc de muncă a fost identificat.

Transmitera la organele financiare ale primăriilor a debitelor stabilite prin titluri executorii, rămase definitive

Dacă debitorul nu mai face parte di M.Ap.N., indiferent dacă este încadrat sau nu, debitul se transmite organelor financiare ale primăriilor pe raza cărora debitorul și-a stabilit domiciliul.

Transmiterea debitului se face în termen de 3 zile de la data când persoana în cauză a întrerupt raporturile de muncă cu unitatea militară, ne mai făcând parte din Ministerul Apărării Naționale printr-un borderou sau adresă ce va cuprinde:â

– denumirea unității militare;

– dispoziția legală în baza căreia s-a transmis debitul;

– datele de indetitate ale debitorului (nume, prenume, prenumele părinților, locul și data nașterii, domiciliul);

natura debitului executor.

Dacă după transmiterea debitului, cuantumul acestuia se modifică, unitatea militară este obligată să transmită organului financiar date despre modificarea intervenită.

Prescripția extinctivă

Este un mijloc de stingere a dreptului material la acțiune, prin neexecutarea acestuia într-o anumită perioadă de timp. Prescripția extinctivă determină pierderea dreptului la acțiune și la executarea silităa unui debitor, dacă nu intervine într-un timp anume.

Prescripția extinctivă impulsionează și determină pe titularii de drepturi de a acționa în timp util pentru recuperarea pagubelor.

Termenul de prescripție este de 3 ani în raporturile dintre persoanele fizice și, dintre persoanele fizice și persoanele juridice.

Odată împlinit termenul de prescripție, se stinge atât dreptul la acțiune având un obiect patrimonial, cât și cel care privește drepturile accesorii.

Când unitatea a pierdut termenul pentru intentarea acțiunii civile, este obligată a imputa suma respectivă ce reprezenta paguba, în seama celor din vina cărora s-a prescris dreptul la acțiune.

CAPITOLUL III.

CERCETAREA ADMINISTRATIVĂ A PAGUBELOR PRODUSE ȘI STABILIREA RĂSPUNDERII MATERIALE

Comandantul sau șeful unității care a constatat sau a luat cunoștință de producerea unei pagube dispune, în scris, de îndată, efectuarea cercetării administrative.

Cercetarea se face de către comisia de cercetare administrativă din unitatea în care s-a produs paguba sau de la eșaloanele superioare, ori de organele de control specializate.

Termenul pentru efectuarea cercetării administrative și înregistrarea actului de cercetare este de cel mult 60 de zile de la data când comandantul sau șeful unității a constatat sau a luat cunoștință de producerea pagubei.

Pentru motive temeinic justificate, la cerere, comandantul sau șeful eșalonului superior poate prelungi acest termen cu cel mult 60 de zile, prin ordin scris.

În toate situațiile, cercetarea împrejurărilor în care s-a produs paguba se face cu chemarea și ascultarea celor în cauză, pentru explicații scrise și prezentarea de probe în apărare.

În unitățile și formațiunile militare constatarea pagubelor se face de către:

a) comandanții sau șefii de unități și formațiuni militare, pentru pagubele produse în unitățile și formațiunile pe care le comandă sau pe care le au în asigurarea materială și financiară;

b) comandanții sau șefii marilor unități (similare), comandamentelor și direcțiilor centrale și șefii statelor majore ale categoriilor de forțe ale armatei, pentru pagubele produse în unitățile proprii și în cele subordonate;

c) organele de control financiar de gestiune, membrii comisiilor de inspecții și controale, precum și organele care execută controale curente de la eșaloanele superioare, în orice unitate și formațiune militară în care execută control sau inspecție.

Persoanele care în exercitarea atribuțiunilor de serviciu iau cunoștință de existența unei pagube sunt obligate ca în cel mai scurt timp să raporteze, în scris, comandantului sau șefului unității militare din care fac parte.

Cercetarea administrativă a pagubelor produse se efectuează de următoarele organe:

a) din cadrul unității militare în care s-a produs paguba:

comisii de cercetare administrativă formate din cel puțin 3 persoane, având competența necesară;

locțiitori ai comandantului sau șefului unității, șefii de compartimente, secții sau birouri, comandanți de subunități sau alte persoane, la unitățile și formațiunile în care nu se pot constitui comisii sau nu se justifică executarea cercetării de către comisie;

șeful compartimentului financiar pentru pagubele produse în gestiunea casierului;

controlori de gestiune, la unitățile unde sunt prevăzute în statele de organizare asemenea funcții.

Organele stabilite să execute cercetarea vor fi numite prin ordin de zi pe unitate.

b) de la eșaloanele superioare:

organe care execută controale curente;

membrii comisiilor de inspecții și controale;

comisii sau persoane special împuternicite.

organe de control specializate.

La unitățile, subunitățile și formațiunile aflate în asigurarea materială și financiară la alte unități, cercetarea administrativă a pagubelor produse se execută de către comisia de cercetare sau de persoane numite din unitatea care le asigură material și financiar.

Termenul de 60 zile este termenul maximul până la care trebuie efectuată cercetarea. Comandanții și șefii care ordonă cercetarea administrativă fixează termenul de efectuare a acestor cercetări în cadrul celor 60 de zile, în raport cu cuantumul pagubei, de actele și faptele ce trebuie verificate și analizate, de numărul persoanelor participante la producerea pagubelor, de necesitatea de deplasare a persoanelor ce trebuie chemate pentru relații și explicații sau alte cauze similare.

Când pagubele produse unității militare au valori deosebit de mari, cauze complexe, se referă la sustrageri sau pierderi de amanet, muniții, explozivi și au făcut obiectul raportării ca evenimente grave, cercetarea administrativă se va efectua de comisii ale eșalonului superior cu participarea personalului de specialitate.

Dacă cercetarea administrativă nu se poate efectua în termenul de 60 de zile, datorită complexității cazului ori pentru alte motive temeinice justificate, la cerere, comandantul sau șeful eșalonului superior celui în subordinea căruia se află organul de cercetare poate să aprobe prelungirea acestui termen cu cel mult 60 de zile, prin ordin scris. Aprobarea termenului de prelungire trebuie solicitată înainte de data expirării termenului de 60 de zile.

Cercetarea administrativă se face la sediul unităților unde s-a produs paguba ori la care s-au preluat soldurile și arhiva unităților desființate, după următoarele reguli:

a) se analizează actul prin care a fost constatată (sesizată) existența pagubei, după care se verifică datele care confirmă această situație. Ori de câte ori se impune, se va efectua și inventarierea generală a conturilor (reperelor) ce formează obiectul pagubei;

b) se stabilește valoarea pagubelor, întocmindu-se documentația din care să rezulte calculul valorii acestora;

c) se cheamă, prin unitatea la sediul căreia se face cercetarea, pentru ascultare, explicații, declarații și prezentarea actelor legale justificative, persoanele care prin acțiunea sau inacțiunea lor au produs sau favorizat producerea pagubelor și orice alte peroane care pot da relații asupra împrejurărilor în care s-au produs pagubele.

În cazul când la data cercetării administrative a pagubelor, persoanele ce urmează a fi chemate nu mai sunt în serviciul Ministerului Apărării Naționale, organele de cercetare vor solicita comandantului sau șefului unității păgubite să dispună organului cu evidența resurselor umane întocmirea și prezentarea unei note cu următoarele date despre aceste persoane, astfel:

numele și prenumele, cu prenumele tatălui și al mamei;

data și locul nașterii;

domiciliu avut la data când a ieșit din serviciul Ministerului Apărării Naționale

agentul economic sau instanța publică la care s-a încadrat în muncă.

Pentru militarii în termen, în afara datelor de mai sus, se va preciza domiciliul avut înainte de încorporare și centrul militar prin care aceștia au fost încorporați și trecuți în rezervă, iar pentru cadrele militare se vor arăta centrele militare care le-au luat în evidență la trecerea în rezervă sau direct în retragere.

Când persoanele chemate nu se pot prezenta, înaintând actele care justifică împiedicarea prezentării, fără însă a înainta și documentele descărcătoare, organul de cercetare se va deplasa la domiciliul sau locul de muncă unde se află persoanele în cauză spre a obține lămuririle și documentele necesare. Organele de cercetare, în anumite situații, pot trimite persoanelor menționate chestionare pentru completare, fixând ca termeni de restituire cel mult zece zile. Concomitent se vor trimite și formulare de angajament de plată, pentru a fi completate de acestea în cazul când recunosc paguba produsă și se obligă să o repare pe această cale.

Dacă răspunsurile și explicațiile date prin chestionar nu concordă cu realitatea, iar constatarea rezultată din verificările făcute este de necontestat, organul de cercetare va consemna această concluzie în procesul verbal.

Rezultatul cercetării administrative se consemnează în procese verbale.

3.1. Elemente orientative privind conținutul procesului verbal de cercetare administrativă a pagubelor

Procesul verbal de cercetare administrativă trebuie să cuprindă, în principiu, următoarele părți:

partea introductivă;

conținutul (cuprinsul)

concluziile și propunerile organului de cercetare;

încheierea procesului verbal.

1 – La partea introductivă, orice proces verbal de cercetare administrativă trebuie să cuprindă următoarele elemente:

– denumirea cu indicativ a unității (eșalonului) de care aparține organul de cercetare;

denumirea de “proces verbal”;

localitatea și data când s-a încheiat;

organul de cercetare respectiv;

– compunerea comisiei de cercetare cu indicarea gradului, numelui și prenumelui persoanelor și calității acestora (funcția de bază), documentele prin care se atribuie calitatea de organ de cercetare (ordin de zi pe unitate, delegație permanentă, ordin de serviciu);

– denumirea cu indicativ a unității în care s-a produs paguba și compartimentul de aprovizionare înzestrare respectiv, arătându-se natura, obiectivul și valoarea pagubei;

– timpul întrebuințat pentru efectuarea cercetării administrative, exprimat în zile (numai în cazul în care cercetarea administrativă s-a efectuat de către organele de control financiar în afara acțiunilor de control financiar de gestiune).

2 – La partea privind “conținutul” (cuprinsul) procesului verbal de cercetare administrativă se vor indica:

A. În cazul pagubelor imputabile produse prin fapte ce nu au aspect infracțional:

a) obiectul cercetării, arătându-se rezumativ conținutul actului de constatare (sesizare) a existenței pagubei;

b) constatările ce rezultă din cercetarea administrativă, precizându-se:

cauzele, împrejurările și condițiile în care s-au produs pagubele;

– actele normative, existente în vigoare la data producerii pagubelor, încălcate de către persoanele vinovate;

– legătura cauzală ce există între acțiunea persoanelor și paguba produsă;

– registrele și operațiile contabile, precum și orice alte acte sau documente care prin conținutul sau încheierea lor confirmă în mod cert existența pagubei;

– denumirea bunurilor, cantitatea, starea calitativă (categoria), prețul unitar și valoarea totală cu indicarea bazei legale a prețurilor;

– valoarea totală a pagubelor, arătându-se când este cazul și partea din valoarea ce urmează a fi aprobată la scădere datorită depășirii cuantumului maxim imputabil;

– persoanele care se fac vinovate de pagubele produse, caracterul faptelor desăvârșite, partea devină a fiecărei persoane precizându-se valoarea pagubei ce urmează a fi acoperită, prevederile legale în baza cărora trebuie să răspundă material;

c) persoanele care urmează să răspundă material pentru recuperarea pagubelor vor fi menționate cu următoarele date obligatorii:

numele și prenumele vinovatului cu prenumele tatălui și al mamei;

data și locul nașterii (comuna, orașul, județul);

gradul, funcția, unitatea militară, agentul economic, societatea sau instituția publică unde este încadrat în momentul în care se întocmește procesul verbal de cercetare administrativă;

seria, numărul, data eliberării actului de identitate și organul de poliție care l-a emis;

domiciliul la data întocmirii procesului verbal (localitatea, strada, numărul, sectorul și județul);

starea materială (dacă se cunoaște);

funcția îndeplinită în exercitarea căreia a produs sau înlesnit producerea pagubei și durata îndeplinirii acesteia, cu indicarea numărului ordinului de zi pe unitate de numire și schimbare din funcție.

Pentru militarii în termen, se va menționa, în plus, domiciliul avut înainte de încorporare și centrul militar prin care au fost încorporați și trecuți în rezervă. Pentru cadrele militare în rezervă (retragere) se vor arăta centrele militare care i-au luat în evidență;

– recapitularea pagubelor imputabile și răspunderilor materiale pe persoane, în raport de partea de vină a fiecăruia sau prin aplicarea principiului răspunderii materiale solidare.

B. În cazul pagubelor produse prin fapte ce constituie infracțiuni.

Conținutul procesului verbal de cercetare administrativă a pagubelor produse prin fapte ce constituie infracțiuni cuprinde, de regulă, aceleași elemente ca și procesul verbal de cercetare a pagubelor produse prin fapte ce nu au caracter infracțional. În aceste situații, răspunderea materială fiind integrală, în conținutul procesului verbal vor lipsi elementele privitoare la răspunderea materială limitată.

Cauzele, împrejurările și documentele care susțin caracterul infracțional al faptelor săvârșite se vor consemna în amănunt în cuprinsul procesului verbal.

Procesul verbal de cercetare administrativă a unor pagube produse prin fapte ce constituie infracțiuni nu se fracționează pe persoane sau pe acțiuni păgubitoare decât numai în cazurile în care organele de anchetă penală dau indicații în acest sens. Dacă faptele săvârșite s-au produs în gestiuni răspândite în mai multe localități situate la distanțe și în condițiile în care nu permit să se descrie cauzele, împrejurările și faptele respective în cuprinsul procesului verbal de cercetare administrativă unic, se încheie procese verbale intermediare pentru fiecare situație în parte. În procesul verbal de cercetare administrativă a pagubelor prin fapte ce constituie infracțiuni, privind compartimentul de aprovizionare-înzestrare în care s-au produs pagubele, se face trimitere la procesele verbale intermediare.

În cuprinsul procesului verbal de cercetare administrativă a pagubelor produse prin fapte ce constituie infracțiuni, organul de cercetare nu va face calificarea faptelor prin care s-au produs pagubele (delapidare, furt, abuz în serviciu, înșelăciune etc.) și nici încadrarea lor în textele Codului penal, întrucât calitatea faptelor și încadrarea lor juridică sunt de competența parchetelor și instanțelor militare.

De asemenea, în cuprinsul oricărui proces verbal de cercetare administrativă, dar mai ales în cel care privește pagubele produse prin fapte ce constituie infracțiuni, nu se vor folosi termeni ca: învinuit, infractor, delapidator, inculpat, ci numai acela de vinovat sau persoană răspunzătoare.

C. În cazul pagubelor produse de către persoane din afara Ministerului Apărării Naționale.

Procesul verbal de cercetare administrativă privind pagubele produse de către persoane din afara Ministerului Apărării Naționale trebuie să cuprindă:

obiectul cercetării;

constatările în care se concretizează:

în ce constau pagubele și valorile lor;

cauzele, împrejurările și condițiile în care s-au produs;

documentele și faptele care dovedesc aceste pagube;

persoanele (fizice sau juridice) care trebuie să răspundă de repararea lor, cărora li se vor arăta toate datele cu privire la identificare: locul și data nașterii, domiciliu (sediul), locul de muncă, date cu privire la starea materială și alte date similare;

martorii – cu indicarea datelor de identitate – sau orice alte probe ce trebuie administrate de organele judecătorești, la cererea Direcției Legislative și Contencios din Ministerul Apărării Naționale.

D. în cazul pagubelor produse prin fapte sau împrejurări pentru care – potrivit dispozițiilor legale – pagubele se dau la scădere de către organele competente:

obiectul cercetării;

constatările în care se arată:

în ce constau pagubele și valoarea lor;

– cauzele, împrejurările și condițiile care justifică darea la scădere, cu indicarea documentelor justificative;

temeiul legal în baza căruia organul de cercetare, ținând seama de elementele arătate mai sus, face propuneri pentru darea la scădere a valorii unor asemenea pagube;

eșalonul care urmează să aprobe darea la scădere, ținându-se seama de valoarea pagubei și de competența stabilită.

La pagubele ce se propun a fi date la scădere în condițiile art. 17 din ordonanță, întrucât cheltuielile de cercetare, stabilire a răspunderii materiale și de recuperare întrec cuantumul valorii lor, în cuprinsul procesului verbal, sau într-o anexă la acesta, se va face un calcul economic care să ducă la necesitatea dării la scădere.

E. În cazul când cercetarea are ca obiect compensarea reciprocă între lipsuri și plusuri de mijloace materiale:

în ce constau plusurile, starea calitativă și valoarea lor;

în ce constau lipsurile, starea calitativă și valoarea lor;

c) împrejurările în care s-au constatat plusurile și lipsurile, cauzele care le-au determinat, gestiunile în care s-au produs, legătura de cauzalitate între plusuri și lipsuri;

d) dacă compensarea reciprocă între plusuri și lipsuri se încadrează în prevederile actelor normative în vigoare și măsura în care cauzele și împrejurările justifică aceste compensări.

3 – La partea de concluzii și propuneri a procesului verbal de cercetare administrativă, organul de cercetare este obligat să arate succint cauzele și împrejurările în care au fost săvârșite faptele păgubitoare, natura faptelor și întinderea prejudiciului, persoanele vinovate și care trebuie să răspundă de repararea prejudiciului, întinderea răspunderii materiale la fiecare persoană în parte și alte concluzii ce rezultă din constatări și cercetări, precum și propuneri cu privire la emiterea deciziilor de imputare, sesizarea organelor de anchetă penală, sesizarea Direcției Legislative și Contencios, darea la scădere a pagubelor – integral sau parțial – și alte propuneri similare.

4 – La partea de încheiere a procesului verbal de cercetare administrativă se arată:

a) numărul de exemplare în care s-a întocmit procesul verbal de cercetare și destinația fiecărui exemplar, astfel:

În situația prezentată la punctul 2, litera A:

exemplarul nr. 1 la compartimentul financiar-contabil al unității pentru a lua în evidență debitul;

exemplarul nr. 2 la compartimentul de asigurare materială pentru regularizarea evidenței contabile;

exemplarul nr. 3 la organul care a efectuat cercetarea administrativă (numai în situația în care acesta este din afara unității).

În situația prezentă la punctul 2, litera B:

exemplarul nr.1 împreună cu toate anexele, la parchetul militar competent;

exemplarul nr.2 împreună cu decizia-dispoziție, la compartimentul financiar-contabil pentru a lua în evidență debitul;

exemplarul nr.3 la Direcția Legislativă și Contencios a Ministerului Apărării Naționale;

exemplarul nr. 4 la compartimentul de asigurare materială pentru regularizarea evidenței contabile;

exemplarul nr. 5 la organul care a efectuat cercetarea administrativă (numai în cazul când acesta este din afara unității);

– În situația prezentată la punctul 2, litera C:

exemplarul nr. 1 împreună cu toate anexele, la Direcția Legislativă și Contencios, pentru promovarea acțiunii civile;

exemplarul nr. 2 la compartimentul financiar contabil al unității pentru a lua în evidență paguba;

exemplarul nr. 3 la compartimentul de asigurare materială pentru regularizarea evidenței contabile;

exemplarul nr. 4 la organul care a efectuat cercetarea administrativă (numai dacă aceasta este în afara unității);

În situația prezentată la punctul 2, litera D:
– exemplarul nr. 1 la compartimentul financiar-contabil pentru a lua în evidență debitul;

Scăderea din evidență a debitului se face pe baza aceluiași exemplar aprobat de organul competent;

exemplarul nr. 2 la compartimentul de asigurare materială, pentru a regulariza evidența contabilă;

exemplarul nr. 3 la organul care a efectuat cercetarea administrativă (numai dacă acesta este din afara unității);

b) mențiunea că anexele (se arată numărul lor) fac parte integrantă din procesul verbal și că s-au atașat la procesul verbal exemplarul nr. 1.

În cazul când documentele sprijinitoare ale constatărilor consemnate în procesul verbal de cercetare sunt numeroase sau voluminoase, acestea se constituie în dosare separate, se numerotează, se certifică și se atașează la procesul verbal de cercetare verbal exemplarul nr. 1. Pe fiecare filă a procesului verbal și a documentelor din dosarul cercetării se aplică – pe colțul din dreapta jos – ștampila organului de control sau ștampila cu indicativ a unității, în cazul când organul de cercetare nu are calitatea de organ de control;

– semnătura (semnăturile) organului de cercetare, a comandantului (șefului) unității – când cercetarea se face de către organe de la eșalonul superior – a șefului compartimentului în care s-a produs paguba și a persoanelor vinovate.

În cazul cercetărilor complexe executate de către organele eșaloanelor superioare și când procesele verbale respective se încheie la sediul acestor eșaloane, fără a mai fi necesară deplasarea acestor organe la sediul unității militare păgubite, precum și în cazul când de la persoanele vinovate s-au primit prin poștă chestionare, note explicative și angajamente scrise pentru acoperirea pagubei, nu se mai semnează procesul verbal de către persoanele în cauză, organele de cercetare având obligația de a proceda după cum se arată la alineatul următor.

În situații deosebite, temeinic justificate, când deși procesul verbal de cercetare administrativă se încheie la sediul unității păgubite și persoanele vinovate nu pot semna acest proces-verbal, organul de cercetare va face mențiunea despre aceasta, justificând cauzele și făcând legătura cu notele explicative de la dosar;

c) eventualele obiecțiuni făcute de către organele unității sau persoanele vinovate cu ocazia semnării procesului verbal.

Dacă organele unității sau persoanele vinovate refuză să semneze procesul verbal, organul de cercetare menționează aceasta chiar pe procesul verbal la partea de încheiere.

Dacă aceste organe au obiecțiuni de făcut asupra constatărilor din cuprinsul procesului verbal, organul de cercetare va solicita acestora să depună obiecțiuni scrise ori să le scrie pe ultima filă a procesului verbal.

Organele de cercetare sunt obligate să verifice obiecțiunile făcute și dacă le găsește întemeiate, să modifice în mod corespunzător procesul verbal. În cazul când constată că obiecțiunile nu sunt întemeiate, le respinge printr-o notă separată, care constituie anexă la procesul verbal.

Pentru prevenirea obiecțiunilor, organele de cercetare vor aduce constatările la cunoștința organelor unității sau persoanelor vinovate pe parcursul cercetării și înainte de a se scrie procesul verbal.

În cazul când organele de cercetare nu consideră întemeiate obiecțiunile formulate, va expune documentat în procesul verbal motivele netemeiniciei lor.

Procesele verbale de cercetare administrativă a pagubelor se întocmesc pe compartimente de specialitate și în cadrul acestora, separat, în următoarele situații:

a) când faptele cauzatoare ale pagubelor în totalitatea lor nu constituie infracțiune, se întocmesc procese verbale separate astfel:

– pe persoane sau grupuri de persoane, aflate în serviciul Ministerului Apărării Naționale, când faptele păgubitoare sunt distincte și nu au legătură cu faptele altor persoane care nu mai sunt în serviciul Ministerului Apărării Naționale;

– pe măsura constatării pagubelor, când cercetările sunt de lungă durată, iar pagubele constatate pe parcurs sunt certe, recunoscute prin angajamente scrise și nu mai pot fi influențate de cercetările ulterioare;

– pentru pagubele produse de persoane care nu mai sunt în serviciul Ministerului Apărării Naționale și nu li s-au putut stabili domiciliu sau locul de muncă;

b) când faptele cauzatoare ale pagubelor, în totalitatea lor constituie infracțiune;

c) când faptele cauzatoare ale pagubelor, o parte constituie, iar altă parte nu constituie infracțiuni;

d) când pagubele s-au produs prin fapte care apără de răspundere materială și se propun a fi scăzute din evidența contabilă;

e) când pagubele au fost cauzate de terțe persoane;

f) când cercetarea administrativă are ca obiect pierderi inerente peste cantitățile admise de lege sau când obiectul îl constituie compensările reciproce între lipsuri și plusuri de materiale.

Procesele verbale de cercetare administrativă se înregistrează la unitatea militară în care s-a efectuat cercetarea.

Hotărârea asupra rezultatului cercetării administrative se ia de către comandantul sau șeful care a ordonat efectuarea cercetării. Când cercetarea a fost efectuată de către organele de control financiar de gestiune sau de control curent, hotărârea se ia de comandantul sau șeful în subordinea căruia se află aceste organe.

Pentru luarea hotărârii, comandantul sau șeful abilitat este obligat să analizeze, personal sau prin organele subordonate, temeinicia constatărilor și propunerilor organelor de cercetare administrativă.

Rezultatul analizei efectuate de organele subordonate se materializează prin referate sau rapoarte cu propuneri concrete, întocmite separat sau înscrise chiar pe procesul verbal de cercetare, putându-se prezenta concomitent și proiecte de decizii de imputare, adrese sau rapoarte pentru semnarea lor de către comandant sau șef.

În cazul când în urma analizei este necesară o completare a cercetării administrative, aceasta se va efectua astfel încât comandantul sau șeful unității să poată emite decizia de imputare în termen de 30 de zile de la data înregistrării actului de cercetare administrativă.

Pe baza rezultatului cercetării, comandanții sau șefii abilitați pot hotărî:

imputarea valorii pagubei pe cale administrativă;

înaintarea întregului dosar al cercetării la parchetul militar abilitat și la Direcția Legislativă și Contencios din Ministerul Apărării Naționale, când pagubele s-au produs prin fapte ce se apreciază ca fiind infracțiune;

înaintarea întregului dosar al cercetării la Direcția Legislativă și Contencios din Ministerul Apărării Naționale, când pagubele s-au produs de către terțe persoane, în vederea promovării acțiunii civile la instanțele de judecată;

scăderea din evidența financiar-contabilă a valorii pagubelor produse prin fapte sau împrejurări prin care nu se stabilește răspunderea materială, precum și a sumelor ce depășesc cuantumul imputabil, în limita competenței stabilite;

înaintarea dosarului cercetării la eșalonul superior abilitat, cu propunerea de a aproba scăderea din evidența contabilă a valorii pagubelor pentru care nu se poate stabili răspunderea materială sau a sumei ce depășește cuantumul imputabil, potrivit competențelor stabilite prin ordin al ministrului apărării naționale.

Răspunderea materială a militarilor pentru pagubele produse instituțiilor publice poate fi stabilită numai în cazul în care acestea au fost constatate în cel mult 3 ani de la data producerii lor.

Obligarea la plata despăgubirilor pentru pagubele produse sau a contravalorii bunurilor și serviciilor nedatorate, precum și obligarea la restabilirea sumelor încasate fără drept, se face prin decizie de imputare (anexa 2).

Decizia de imputare se emite de către comandantul sau șeful unității a cărei comisie a efectuat cercetarea administrativă și constituie titlu executoriu.

Decizia de imputare se emite în termenul de cel mult 30 de zile de la data înregistrării procesului verbal de cercetare administrativă la organul competent s-o emită și se comunică celor obligați la plată.

Comunicarea deciziei de imputare, celor obligați la plată, se face prin compartimentul financiar-contabil, după caz, potrivit uneia din următoarele modalități:

a) prin semnarea și arătarea datei de luare la cunoștință pe exemplarul din decizia de imputare, care se anexează la dosarul cauzei;

b) prin înmânarea, în extras, a deciziei de imputare, pe baza adeverinței de primire (anexa 3) semnată de cei în cauză și certificată de organul financiar;

c) prin proces verbal întocmit de organul însărcinat cu înmânarea în extras, a decizie de imputare și obținerea adeverinței în cazurile când cel obligat de plată refuză să semneze adeverința sau nu se află la domiciliul indicat. Procesul verbal se anexează la dosarul cauzei;

d) prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire pentru persoanele care nu mai sunt în unitate, confirmarea de primire anexându-se la dosarul cauzei.

Acoperirea pagubelor, precum și restituirea sumelor sau plata contravalorii, bunurilor ce nu mai pot fi restituite în natură ori a serviciilor nedatorate, recunoscute, se fac prin aranjament de plată, în scris, a celui în cauză. În acest caz angajamentul de plată constituie titlu executoriu de la data semnării acestuia.

Angajamentul de plată (anexa 4) înlocuiește decizia de imputare și constituie titlu executoriu pe baza căruia se fac reținerile legale de la cei în cauză pentru pagubele de orice natură și de orice valoare.

Angajamentul de plată în scris poate fi luat numai după ce s-a efectuat cercetarea administrativă, pe baza procesului verbal de cercetarea administrativă întocmit. Se interzice luarea angajamentului de plată în alb.

Sumele stabilite pentru acoperirea pagubelor produse instituțiilor publice (MI,SRI,SPP,SIE,STS,MJ) se rețin în rate lunare din solda sun salariul ori din alte drepturi bănești ale celor în cauză, în condițiile legii, începând cu prima soldă sau salariu al acestora, de la data comunicării titlului executoriu.

Ratele nu pot fi mai mari de o treime din solda lunară netă sau din salariul net, fără a se putea depăși împreună cu celelalte rețineri, jumătate din aceste drepturi, cu excepția cazurilor în care prin lege se stabilește altfel.

Acoperirea pagubelor se poate face și prin depunerea în natură a bunurilor ori de câte ori paguba nu este urmarea unei infracțiuni, în următoarele condiții:

bunurile să fie identice și să corespundă calității;

să fie procurate cu acte legale;

să fie predate unității la care s-a constatat paguba.

Procedura de acoperire în natură a pagubelor este următoarea:

a) compartimentul financiar contabil emite chitanță și ia în evidență debitul pe baza exemplarului nr. 1 al procesului verbal de cercetare administrativă;

b) compartimentul în a cărei gestiune s-a produs paguba, scade din evidența contabilă materiale imputate, conform exemplarului nr. 2 al procesului verbal de cercetare administrativă și chitanței emise de compartimentul financiar pentru înregistrarea pagubei;

c) la aducerea în unitate a bunurilor care fac obiectul acoperirii în natură a pagubei, compartimentul de asigurare tehnică-materială emite act de primire, din care exemplarul nr. 1, la care se anexează factura sau factura fiscală și un exemplar din actul de constatare, se predă compartimentului financiar-contabil, pentru diminuarea sau scăderea imputației din evidența contabilă, iar pe baza exemplarului nr. 2, la care se anexează un exemplar din actul de constatare, aprobat de comandant, privind aducerea bunurilor în unitate, înregistrează în contabilitate cantitățile de bunuri respective.

Actul de constatare va cuprinde următoarele:

denumirea bunurilor, cantitatea și valoarea acestora;

seria și nr. documentelor pe baza cărora s-au procurat bunurile respective;

dacă bunurile sunt identice cu cele constatate lipsă și coresppund calitativ.

În cazul când constatarea se face de organul de control financiar de gestiune sau membrii comisiilor de inspecții ori control, nu este necesară aprobarea comandantului sau șefului unității militare.

Comandantul sau șeful unității care a emis decizia de imputare ori al cărui organ financiar a primit angajamentul de plată, precum și comandantul sau șeful eșalonului superior, atunci când constată că imputația este total sau parțial neîntemeiată ori nelegală, poate să o anuleze sau să o reducă, în termen de cel mult 3 ani, printr-o altă decizie, dacă între timp nu s-a pronunțat o hotărâre asupra contestației făcute împotriva deciziei de imputare sau angajamentului de plată.

Anularea sau reducerea titlului executoriu în favoarea celor obligați la plată se face prin decizie, care se înscrie în registrul cu ordine de zi pe unitate, pe baza procesului verbal de cercetare administrativă.

3.2. Căile de atac

3.2.1. Căile de atac ordinare

1.Contestația

Împotriva ordinului de imputare persoana în cauză poate face contestațieîn

termen de cel mult 30 zile de la data comunicării ordinului. În calcularea acestui termen nu intră ziua comunicării ordinului și ziua în care termenul a expirat.

Militarul care a semnat un angajament de plată, dacă ulterior constată că în realitate nu datorează parțial sau total, suma pretinsă de unitate, poate face contestație în termen de cel mult 30 zile de la data la care a luat cunoștință de împrejurarea care justifică cererea, dar nu mai mult de 18 luni de la data semnării angajamentului.

Contestația se depune la registrul unității în evidența căreia este înregistrată imputația sau prin poștă, recomandată, pe adresa aceleiași unități și va fi soluționată de comandantul unității care a emis ordinul de imputare sau al cărei organ a efectuat cercetarea administrativăprivind paguba pentru care s-a dat angajamentul de plată.

Contestația trebuie să cuprindă:

– gradul, numele și prenumele constatatorului;

– domiciliul stabil la data când depune contestația;

– U.M. la care este încadrat la data depunerii contestației;

– numărul și data ordinului de zi de imputare, respectiv a angajamentului de plată care face obiectul contestației;

– data când a primit extrasul de pe ordinul de imputare sau în cazul angajamentului – data la care a luat cunoștință de împrejurarea care justifică cererea;

– motivele, în fapt și în drept, pe care-și sprijină contestația;

– enumerarea actelor pe care le depune în susținerea motivelor invocate;

– semnătura și data contestației.

Motivele în drept presupun arătarea temeiurilor din actele normative care reglementează răspunderea materială, pe care le invocă în sprijinul esconerării de răspundere.

Verificarea temeiniciei motivelor arătate în contestație poate fi făcută de comandant personal sau de alte persoane din unitate, numite de comandant, care să nu fie subordonate contestatorului și să nu fi făcut parte din comisia de cercetare administrativă. Persoanele care verifică contstația, la nevoie pot cere relații de la organul de specialitate al eșalonului superior.

Concluziile și propunerile ce rezultă în urma analizei, persoana numită le prezintă comandantului printr-un act pe care-l înregistrează la organul Documente Secrete și care trebuie să cuprindă (referat, proces verbal, raport):

– data și locul;

– numărul și data ordinului de imputare sau angajamentul de plată contestat;

– numele și prenumele persoanelor ale căror contestații se analizează cu precizarea sumelor contestate;

– susținerile contestațiilor;

– motivarea temeinică, în fapt și în drep, cu luarea în discuții a fiecărui angajament invocat în apărare de către contestatori;

– propunerea;

– semnăturile;

Dacă ordinul de zi de imputare a fost emis de comandanții eșaloanelor superioare, contestațiile se soluționează de către aceștea în termen de 30 de zile de la primirea dosarelor și se comunică U.M. păgubite și celui în cauză în termen de 15 zile de la emiterea lui, dosarele se restituie unității de la care s-au primit.

Hotărârea asupra contestației se materiazizează în ordinul dat în soluționarea contestațiilor ce se va servi în continuare pentru emiterea O.Z.U., care va cuprinde următoarele elemente:

– unitatea care-l emite, numărul și data;

– precizarea că O.Z.U. se dă pentru soluționarea contestației;

– numele și prenumele persoanelor contestatoare, cu precizarea numelor cotestate;

– numărul și data ordinului de imputare contestat, cu indicatorii unității care l-a emis sau a angajamentului la care se referă;

– indicarea actului prin care s-a analizat contestația (când analiza contestației s-a făcut de persoane numite de comandant);

– motivarea, în fapt și în drept, cu luarea în discuție a fiecărui argument invocat în apărare de către contestator sau dacă comandantul (șeful) apreciază se va face referire la actul prin care s-a analizat contestația, situația în care se va trimite contestatorului o copie după acst act;

– hotărârea luată;

– mențiunea că împotriva acestui ordin de zi pe unitate persoanele în cauză pot face plângere (recurs) la Comisia de Jurisdicție a imputațiilor, în termen de 15 zile de la data semnării dovezii de înmânare a extrasuluide pe acest act.

Hotărârea asupra contestației se dă în termen de cel mult 30 zile de la data înregistării acesteia la organul competentsă o soluționezeși se comunică în scris, în termen de cel mult 15 zile de la pronunțarea unității care are în evidență debitul celui în cauză.

Dacă, cu ocazia soluționării contestațiilor se constată că ordinul de zi de imputare s-a emis împotriva altei persoane, decât ceacare a produs paguba, comandantul admite contestația și anulează ordinul de zi de imputare. În acest caz, în scopul emiterii unui nou titlu executoriu împotriva celui vinovat de producerea pagubei, pote cere repunerea în termen de Comisia de Jurisdicție a imputațiilor.

În acest mod se procedează și în cazul în care se constată că ordinul de zi de imputare s-a emis pentru o pagubă mai mică decât cea reală.

Plângerea

Calea de atac următoare ce poate fi promovată de cel pus la plată este plângerea. Poate fi numită, de asemenea, și ordinară întrucât plângerea apare în relația nemijlociă dintre cel pus la plată și unitatea care a înregistrat debitul.

Împotriva hotărârii pronunțate asupra contestației, cel nemulțumit poate face plângere în termen de cel mult 15 zile de la data comunicării hotărârii.

Sunt de reținut două aspecte importante:

– plângerea trebuie să se refere la noul cuantum și conținut al debitului, adică la debitul așa cum arată el în urma soluționării contestației;

– cele 15 zile la dispoziție pentru depunerea plângerii sunt libere.

Plângerea trebuie să cuprindă aceleași elemente ca și la contestație și se depune la registratura unității care are în evidență debitul, care e obligată să o înainteze, în termen de 5 zile, comisiei de jurisdicție a imputațiilor, împreună cu dosarul cercetării.

Comisiile de jurisdicție a imputațiilor se constituie în cadrul M.Ap.N. pe lângă inspectoratul M.Ap.N. și vor fi formate din 3 – 9 membri. Membrii comisiei de jurisdicție a imputațiilor se numesc prin ordinul ministrului apărării naționale, având obligatoriu un membu ofițer de justiție sau absolvent al învățământului superior juridic.

La primirea dosarului de imputație, prețedintele comisiei este obligat:

– să verifice dacă dosarul are toate piesele, întocmite în condițiile și termenele legale, deci dacă dosarul este în stare de judecată;

– să ia măsuri pentru citarea persoanelor care au depus plângerile și a celor care au întocmit dosarul cercetării;

– să ia măsuri pentru citarea unităților economice păgubite de personalul M.Ap.N.

Citațiile se trimit prin poștă sau se înmânează personal, cu luare de dovadă, inclusiv de la un membru major al acestuia.

Procedura de chemare este obligatorie și se consideră îndeplinită prin prezentarea în ședință a persoanelor citate sau prin existența dovezilor semnate.

Membrii comisiei, care într-un fel au participat la întocmirea unora din documentele legate de stabilirea răspunderii materiale, nu vor face parte din completul de judecată. Pentru stabilirea adevărului, Comisia de jurisdicție a imputațiilor va folosi toate mijloacele de probă admise de lege (martor, avize, cercetări suplimentare, expertize tehnice sau contabile).

Plângerea se soluționează de comisia de jurisdicție a imputațiilor în termen de cel mult 60 zile de la data înregistrării acesteia la comisie.

Hotărârea pronunțată de comisie a definitivă, comunicându-se celui în cauză și unității care are în evidență debitul în termen de 15 zile de la pronunțare.

Comisia are dreptul să dea la scădere pagubele pentru care nu se stabilește răspundere materială și să suspende executarea titlurilor executorii, până la soluționarea cauzei, comunicându-se în scris unității care are în evidență debitul și celei în care se află încadrat debitul.

3.2.1. Căile de atac extraordinare

Sesizarea

Hotărârile definitive prin care s-au soluționat contestațiile, precum și hotărârile pronunțate de comisiile de jurisdicție a imputațiilor pot fi atacate pentru netemeinicie sau nelegalitate, în favoarea oricărei dintre părți, în termen de cel mult 2 ani de la data când au rămas definitive, de către șeful Direcției Financiare din M.Ap.N., cu sesizare la Comisia superioară de jurisdicție a imputațiilor, ce va funcționa pe lângă cabinetul ministrului apărării naționale și a cărei membri se numesc prin ordinul ministrului, la propunerea șefului de cabinet.

Comisia superioară de jurisdicție a imputațiilor funcționează în complete compuse din câte 3 membri, din care unul va fi în mod obligatoriu ofițer de justiție sau absolvent al învățământului superior juridic.

Examinarea hotărârii definitive de către șeful direcției financiare se face la cererea celor în cauză, adresată ministrului apărării naționale, adjuncților săi ori adresată direct șefului direcției financiare, precum și la cererea organelor specializate ale M.Ap.N.

În urma examinării cererii și a dosarului cauzei, șeful direcției financiare poate lua una din următoarele măsuri:

– comunică persoanei sau organului care a făcut cererea că nu este cazul a se promova sesizarea la Comisia superioară de jurisdicție;

– sesizează Comisia superioară de jurisdicție a imputațiilor când se consideră că hotărârea este netemeinică sau nelegală.

Sesizarea va fi motivată în fapt de drept, iar ea presupune și trimiterea dosarului cauzei Comisiei superioare de jurisdicție a imputațiilor.

La primirea sesizării și a dosarului cauzei, președintele comisiei superioare de jurisdicție a imputațiilor este obligat:

să dispună înregistrarea pe rol a cauzei;

să fixeze termen de soluționare;

să ia măsuri pentru citarea delegatului desemnat de șeful Direcției Financiare pentru a participa obligatoriu în ședință, în scopul susținerii sesizării respective, Comisia superioară de jurisdicție a imputațiilor are toate drepturile prevăzute pentru comisia de jurisdicție a imputațiilor cu privire la darea de scădere a pagubelor neimputabile, suspendarea reținerilor și la regulile procedurale.

Hotărârea asupra sesizării se ia în termen de cel mult 60 zile de la data înregistrării acesteia la Comisia superioară de jurisdicție a imputațiilor și se comunică în termende 15 zile unității care are în evidență debitul celor în cauză.

Revizuirea

Hotărârile definitivepot fi revizuite în favoarea oricărei dintre părți, de organul care le-a pronunțat, la cererea militarilor interesați, a comandanților de unități sau a șefilor organelor de control financiar intern. Revizuirea se poate cere în cazul descoperirii de fapte ori de acte noi, ce nu au putut fi prezentate pâna la data soluționării cauzei, în cazul producerii de acte ulteriore pronunțării hotărârii,precum și în celelalte cazuri prevăzute de legislația civilă.

Sunt supuse reviziurii:

O.Z.U. date în soluționarea contestațiilor și neatacate cu plângerin în termen legal;

Hotărârilor comisiei de jurisdicție a imputațiilor prin care s-au soluționat plângerile;

Hotărârilor comisiei superioare de jurisdicție a imputațiilor date în soluționarea sesizărilor.

Cererea de revizuire se face în termen de cel mult 30 de zile de la data când pesoanele interesate au luat la cunoștință de faptele sau actele care constituie motivul și se depune la unitatea care are în evidență debitul, care este obligată să o înainteze la organul competent să o soluționeze în termen de cel mult 3 zile de la înregistrare. Cererea de revizuire trebuie să cuprindă în mod obligatoriu:

– indicarea hotărârii atacate;

– motivele pe care se întemeiază;

– probele pe care le sprijină.

Faptele și actele noi, în înțelesul legii, sunt acelea care s-au produs, respectiv au existat înainte de luarea hotărârii ce se cere revizuită,dar nu au putut fi prezentate la acea dată, fiind descoperită ulterior.

Exemple de fapte ce pot fi invocate ca motive de revizuire:

existența bunului ce constituie obiectul imputației;

un alt grad de uzură al bunului decât cel avut în vedere la evaluarea pagubei;

constatarea acțiunii sau inacțiunii unei alte persoane și care are legătură cu producerea pagubei;

erori în operațiunile de evidență contabilă.

Exemple de acte ce pot fi invocate ca motive de revizuire:

acte de gestiune neoperate în evidență;

registre în care s-a consemnat executarea unor verificări, controale, inspecții;

procese verbale de inventariere;

acte de recpție;

rapoarte în care s-au sesizat fapte în legătură cu paguba;

documente de exploatare în care nu s-au cunsemnat și operat toate motoresursele, orele sau anii de funcționare.

La judecarea cererilor de revizuire se va examina în mod obligatoriu dosarul de imputație de catre organele competente.

Hotărârea asupra cererii de revizuire se pronunță în termen de cel mult 30 de zile de la data inregistrării ei la organul competent să o soluționeze și se comunică în termen de cel mult 15 zile unității care are în evidență debitul celui în cauză. Nu se poate face o nouă cerere de revizuire pentru motive ce au fost cunoscute la data primei cereri de revizuire. Cererile se introduc direct la comandantul sau comisia a cărei hotărâre se atacă și se soluționează de aceste organe.

Hotărârea asupra revizuirii este supusă căii de atac prevăzută pentru hotărârea revizuită.

3. Repunerea în termen

Persoanele interesate, care din motive temienice nu au făcut uz de căile de atac ordinare pot cere repunerea în termen, în cel mult 15 zile de la încetarea cauzei care le-a împiedicat să uzeze de aceste căi de atac.

Cererea de repunere în termen se rezolvă de catre comandantul sau comisia care n-a fost sesizată la timp.

Cererea de repunere în tewrmen va fi sprijinită de acte doveditoare ale motivului invocat și va fi însoțită de contestație, plângere sau cerere de revizuire după caz.

Când comandantul (șeful) sau comisia de jurisdicție constată că motivele de împiedicare a folosirii a unei căi de atac în termenul legal sunt întemeiate, prin ordin de zi pe unitate, iar comisia prin hotărâre, admite cererea de repunere în termen și procedează la rezolvarea cauzei.

Când motivele pentru care se solicită repunerea în termen nu sunt întemeiate, cererea se respinge prin rezoluție, respectiv prin hotărâre, comunicându-se aceasta petiționarului.

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Din cele arătate la capitolele anterioare se desprinde concluzia respectării cu strictețe a prevederilor legale privitoare la administrarea valorilor materiale și bănești aparținând întregii națiuni și aflate în patrimoniul Ministerului Apărării Naționale, puse în slujba bunei desfășurări a procesului instructiv-educativ ce se desfășoară în armată și a utilizării eficiente și chibzuite fără pierderi și cu rezultate superioare.

În acest scop eforturile trebuie conjungate în sensul accentuării caracterului preventiv al tuturor măsurilor ce se iau, cunoscut fiind faptul că este mai ușor să se prevină un eveniment negativ indiferent în ce sferă de activitate s-ar manifesta, decât să se îndepărteze efectele nedorite ale acestuia. Trebuie, prin urmare, acționat de către toți factorii de răspundere din unitățile militare prin toate mijloacele, comune și specifice, pentru eliminarea nepăsării și delasării în activitatea de primire, păstrare, conservare, manipulare și utilizare a valorilor încredințate, pentru eliminarea rutinei și a formalismentelor, pentru efectuarea cu exigență și la termenele legale a controalelor și inventarierilor, de către toate persoanele ce au ca sarcină de serviciu aceste activități accentuându-se pe caracterul inopinat și general al acestora. Rolul organului financiar din unitatea militară în prevenirea pagubelor este de o importanță deosebită prin înseși atribuțiunile funcționale ale acestuia, ca factor principal în însușirea și aplicarea în practică de către întreg personalul a prevederilor legale cu conținut economic. Determinant este și rolul de a acționa atunci când munca de prevenire nu și-a făcut efectul dorit și s-au produs pagube unității militare, pentru recuperarea acestora integrală și operativă.

Organul financiar al unității militare trebuie să aibă permanent în atenție prelucrarea și actualizarea la întregul personal a actelor normative ce reglementează activitatea de păstrare a patrimoniului armatei, de utilizare rațională a acestuia și de prevenire a producerii de distrageri, degradări, sustrageri sau risipă. Pentru aceasta trebuie să ia măsuri pentru prelucrarea ordinelor și dispozițiilor de specialitate tuturor militarilor din unitate.

De asemenea, șeful compartimentului financiar-contabil i se recomandă folosirea formelor instituționalizate pentru a realiza educarea militarilor în spiritul grijii față de bunuri, de patrimoniul Ministerului Apărării Naționale. O altă obligație ce se desprinde este ținerea la zi a evidențeide orice natură.

Șeful biroului financiar trebuie să participe la întocmirea bugetului de venituri și cheltuieli împreună cu șefii celorlalte compartimente de activitate în vederea eliminării risipei, cheltuielilor neeconomicoase și neoportune. În acest scop trebuie să efectuieze instructaje privind completarea notelor de calcul și fundamentarea actelor întocmite de compartimentele de aprovizionare din unitate.

Prin executarea atribuțiunii de factor activ in prevenirea pagubelor, aceea de control financiar preventiv, șeful compartimentului financiar-contabil din unitatea militară elimină toate căile cheltuirii neeconomicoase, nelegale, inoportune sau necuprinse în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat, a sumelor puse la dispoziția unității.

În cazul producerii de pagube în cadrul compartimentelor de aprovizionare sau al compartimentului financiar, șeful compartimentului financiar-contabil ia toate măsurile legale pentru recuperarea pagubelor constatate, evitând sustragerea debitorului de la obligația de acoperi paguba creată, sau eventualitatea rescrierii dreptului de urmărire.

Propuneri

Pentru optimizarea activității de recuperare a pagubelor create unității militare de către personalul Ministerului Apărării Naționale, propun:

descoperirea și valorificarea tuturor resurselor de venituri existente în unitatea militară. Trebuie subliniat faptul că există tendința de a cheltui toate fondurile pentru a avea o execuție bugetară bună, chiar dacă acestea nu se folosesc în cea mai mare măsură în procesul pregătirii de luptă;

eliminarea formalismului;

calcularea, reținerea și trimiterea la destinașie la timp a sumelor recuperate.

De asemenea, consider necesar a se mări plafonul valoric de 1/3 din salariul tarifar net pe fiecare persoană răspunzătoare, din următoarele considerente:

aprobarea comandantului unității pentru un plafon mai mare presupune recuperarea operativă și reintroducerea imediată în circuitul normal de utilizare a unei mai mari cantitați de bunuri, uneori strict necesare bunei desfășurări a activității unității;

datorită influienței elementelor ce stau la baza formării prețurilor și în special datorită inflației determinată de trecerea de la o economie centralizată la o economie de piață, posibilitatea procurării de cantități mai mari de materiale în cadrul plafonului de 1/3 din salariul tarifar net este mai redusă față de cea de la data emiterii actului normativ.

Având în vedere că orice bun lipsă sau degradat constituie un gol adus patrimoniului armatei, propun:

– să se facă totul posibil pentru recuperarea în natură a bunurilor a bunurilor constatate lipsă pentru că prezintă avantajul înlocuirii directea bunurilor cu caracteristici identice sau similare celor ce lipsesc,evitându-se scăderea acestora din evidență și imputarea lor în sarcina celor vinovați la o valoare mai mică decât cea de înregiistrare ( bunurile constatate lipsă fiind în general în evidența subunităților și înregistrate la catzegorii inferioare celor ce se pot procura din unitățile comerciale);

– la scara Ministerului Apărării Naționale, recuperarea valorică a bunurilor constatate lipsă ți care pot fi recuperate în natură presupune eforturi financiare suplimentare pentru aprovizionarea centralizată a acestora (stabilirea necesarului, încheierea de contracte, executarea acestora, cheltuieli de transport atât al materialelor cât și al delegaților unităților militare specializate sau beneficiare, eventualele pierderi sau peresabilități pe timpul transportului de la furnizor până la unitatea la care se utilizează), cheltuieli care pot fi evitate.

Consider de asemenea necesar a se accentua munca de instruire și educare a tuturor categoriilor de militari, inclusiv în școlile și institutele militare de învățământ,în așa fel încât de cunoașterea actelor normative cu conținut economic de către cadrele militare de toate specialitățile să fie legate calificativele anuale obținute la absolvirea cursurilor.

Toate aceste măsuri și altele ce pot fi luate, sunt menite a îmbunătăți activitate de asigurare materială a unităților militare prin evitarea creării de goluri în existentul de materiale necesare bunei desfășurări a activității unităților militare.

APLICAȚIE PRACTICĂ

Studiu de caz privind stabilirea, evaluarea și recuperarea pagubelor produse în cadrul compartimentului alimente

ROMÂNIA NESECRET

MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE Exemplar nr.1

U.M. 01575 BUCUREȘTI

Nr. A654 din 24.03.2000

A P R O B

Darea la scădere a pagubei în

valoare de 1.415.455(un milon-

patrusutecincisprezecemiipatru-

patrusutecinzecișicinci) lei

COMANDANTUL U.M.01575 BUCUREȘTI

Maior _________

DUMITRU SCARLAT

PROCES – VERBAL

De cercetare administrativă

ISTORIC

Încheiat astăzi 24.03.2000 la U.M. 01575 București.

Comisia de cercetare administrativă a U.M. 01575 București numită conform O.Z.U. nr. 1 din 03.01.2000, compusă din:

Președinte: Mr. Munteanu Adrian – șeful logisticii

Membri: Cpt. Bogdaniu Octavian

Lt. ing. Stoenescu Lucian

Lt. Voiciu Cristan

Lt. Amorăriței Cornel

Slt. Alexandrescu Mihai

a executat cercetarea administrativă ordonată de comandantul U.M. 01575 Bucureși în rezoluție pusă pe raportul șefului serviciului alimente înregistrat sub numărul A531 din 03.03.2000.

În raportul adresat comandantului, șeful compartimentului alimente sesizează că în data de 26.02.2000 în urma recepției produselor primite de la S.C. KREITEN IN HARGHITA S.A. constând în apă minerală îmbuteliată în sticle de 1/2, 1/1, 1,5 l. (plastic) a constatat următoarele: din totalul de 396 sticle 1/1, 1709 sticle 1/2 și 480 sticle plastic 1,5 l câte s-au primit efectiv de la S.C. KREITEN IN HARGHITA S.A. conform facturii nr.7147425 și 7147426 din data de 24.02.2000, un număr de 572 sticle 1/2 în valoare de 1.111.968 lei, 96 sticle 1/1 în valoare de 278.496 lei și 6 sticle plastic 1,5 l în valoare de 24.990 lei, au fost sparte, fapt reeșit și din nota de recepție constatare de diferențe nr. 1268 întocmită cu ocazia recepției produselor în data de 25.02.2000.

CUPRINS

Paguba produsă în cadrul compartimentului alimente, gestiunea bufetului ostășesc al unității, gestionar S.C. Neagoe Roxana în valoare totală de 1.415.455 lei constă în diferențe la produsele achiziționate conform facturii nr.7147425 și 7147426 după cum urmează:

– valoarea apă minerală îmbuteliată

la sticle de 1/2 = 572 st. 1/2 x 714 lei = 408408 lei

valoarea apă minerală îmbuteliată

la sticle 1/1 = 96 st. 1/1 x 1071 lei = 102816 lei

– valoarea apă minerală îmbuteliată

la sticle 1,5 = 6 st. x 41065 lei = 24990 lei

________________________________________

VALOARE TOTALĂ 536214 lei

– valoare sticle sparte 1/2 = 527 st. x 1230 lei = 703560 lei

– valoare sticle sparte 1/1 = 96 st. x 1830l ei = 175680 lei

_____________________________________________________________________

VALOARE STICLE SPARTE 879240 lei

VALOARE TOTALĂ 1415454 lei

În urma constatărilor făcute de comisia de cercetare administrativă și din notele explicative date în fața acesteia de către S.C. Rîstea Constantin ca șofer al autocamionului A – 23266 și de către S.C. Deaconu Costel ca însoțitor al acestuia, din adresa transmisă de către Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului că nivelul temperaturii aerului din noaptea de 24 spre 25 februarie 2000, precum și din fotografiile executate cu ocazia recepției produselor au reieșit următoarele:

În dimineața zilei de 23.02.2000 orele 05.15 autocamionul A – 23266, șofer S.C.Rîstea Constantin cu însoțitorul S.C. Deaconu Costel a plecat din unitate pe intinerarul de deplasare București – Urziceni – Focșani – Miercurea Ciuc – Borsec și retur, cu misiuneade a achiziționa de la S.C. KRAITEN IN HARGHITA S.A.următoarele produse:

apă minerală îmbuteliată la st. 1/2 = 1709 st.

apă minerală îmbuteliată la st. 1/1 = 396 st.

apă minerală îmbuteliată la st. 1,5 = 480 st.

În vederea realimentării cu combustibil a autocamionului șoferul în persoana S.C. Rîstea Constantin a primit de la compartimentul C.L. al unității 200 l. motorină – 35 în butoi T.Z.

În data de 24.02.2000 între orele 08.00 – 18.00 delegații U.M. 01575 au primit cantitățile de produse mai sus menționate conform facturii nr.7147425 și 7147426, în jurul orelor 18.30 plecând spre Municipiul București. Datorită unor defecțiuni suferite la instalația de alimentare, în localitatea Frumoasa (situată între Harghita și Lunca de Sus) delegații unității au fgost nevoiți să staționeze până la data de 25.02.2000, în jurul orelor 04.00 când și-au continuat deplasarea pe intinerarul stabilit.

Conform adresei transmise de către Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului anexă la prezentul proces verbal, temperatura în noaptea de 24 spre 25 februarie 2000 la Miercurea Ciuc, județul Harghita a fost de -230C aceasta fiind cea mai mică temperatură înregustrată în țară la această dată.

datorită temperaturii scăzute înregistrate în noaptea de 24 spre 25 februarie 2000 (-230C) apa minerală a înghețat provocând explozia sticlelor mai sus menționatefapt reeșit din fotografiile executate cu ocazia recepției produselor achiziționate.

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Analizând cauzele și împrejurările în care s-a produs paguba în valoare totală de 1.415.455 ( un milion patru sute cincisprezece mii patru sute cinzeci și cinci) lei, comisia de cercetare administrativă concluzionează:

în conformitate cu prevederile art.6, pct.(1) litera b) pct.13 și pct.15 din Instrucțiunile nr. M 5 / 22.01.1999 privind răspunderea materială a militarilor, art.6 alin.(1), lit. a), b) și c) ale art. 16 și ale art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 121/1998, comisia propune darea la scădere a pagubei produse la compartimentul alimente, gestiunea bufetului ostășesc al unității, în valoare totală de 1.415.455 lei;

regularizarea evidenței contabile a serviciului alimente, gestiunea bufetului ostășesc;

darea la scădere a sumei de 536214 lei reprezentând contravaloare apă minerală din avansul acordat cantinei ostășești;

darea la scădere a sumei de 879240 lei reprezentând contravaloarea a 572 sticle 1/2, și 96 sticle 1/1 de la compartimentul alimente.

Drept pentru care am încheiat prezentul proces – verbal de cercetare administrativăîn două exemplare.

Exemplarul nr.1 la compartimentul financiar al unității;

Exemplarul nr.2 pentru scăderea din evidența contabilă a compartimentului alimente.

COMISIA DE CERCETARE ADMINISTRATIVĂ

PREȘEDINTE MEMBRI

Maior Căpitan

MUNTEANU ADRIAN BOGDANIU OCTAVIAN

Lt.ing.

Voiciu Cristian

Lt.

Amorăriței Cornel

Slt.

Alexandrescu Mihai

Comandantului unității militare 01575 București

Raportez:

În data de 25 februarie a.c. în jurul orelor 16.30 am efectuat recepția produselor primite de la S.C. KRAITEN IN HARGHITA S.A., respectiv apă minerală înbuteliată la sticle de 1/2, 1/1, 1,5 (plastic) și am constatat urmîtoarele:

din totalul de 396 sticle 1/1, 1709 sticle 1/2 și 480 sticle plastic 1,5 l. câte s-au primit de la S.C. KRAITEN IN HARGHITA S.A. conform facturii nr. 714725 și 714726 din data de 24.02.2000, unnumăr de 572 sticle 1/2, 96 sticle1/1, și 6 sticle 1,5 l., au fost sparte, această pagubă datorându-se temperaturilor scăzute (aproximativ –250C – din declarațiile șoferului), înregistrate în zona Harghita, în noaptea de 24 – 25 februarie 2000.

Din notele explicative luate șoferilor, rezultă că au avut unele defecțiuni tehnice la camionul cu care au efectuat transportul (congelarea motorinei și spargerea paharului de la pompa de alimentare), fapt care a provaocat staționarea camionului perioade mai lungi de timp și implicit înghețareași spargerea sticlelor de apă minerală, cu toate că acestea au fost acoperite cu pături, luate la plecarea din unitate.

Paguba produsă se ridică la valoarea de 536214 lei reprezentând contravaloarea apeiminerale și 879240 lei reprezentând contravaloarea sticlelor sparte, deci un total de 1.415.454 lei.

La recepția cantitativă și calitativă au mai asistat: cpt.Petrea Lică – șef al statului major, mr. Munteanu Adrian – șeful logisticii, O.S.U. – M.M. Niță Dumitru, plt.maj. Popovici Mihai – șef popotă cadre și cei doi delegați șoferi, care au efectuat transportul, S.C. Rîstea Constantin și S.C. Deaconu Costel.

Față de cele raportaterog dispuneți.

plt.maj.

Iorga Vasile

NOTĂ EXPLICATIVĂ

Subsemnatul S.C. Deaconu Costel . Născut la data de 13.02.1969 în localitatea Poiana Lacului, județul Argeș cu domiciliul în București, str.Timișoara nr.4, sc.2,et.6, ap.68, bloc 78.posesor al actului de indetitate seria BU nr. 084657. eliberat circa de poliție IGP Argeș la data de 23.04.1983, îndeplinind funcția de șofer la U.M. 01575 în legătură cu trensportul de apă minerală efectuat în data de 23 – 25 februare 2000 declar următoarele:

Am plecat din U.M. 01575 spre Harghita din București în dimineața zilei de 23.02.2000 orele 05.15 având în camion un butoi motoeină 200l.necesară realimentării camionului pe treseu. Am ajuns în localitatea Borsec la 19.50 . Am încărcat camionul cu apă minerală în data de 24.02.2000 între orele 08.00 – 18.00 la ora 18.30 în data de 24.02.2000 am plecat spre București. Am ajuns în localitatea Frumoasa, și din cauza temperaturii foarte scăzută (-250C) ni s-a congelat motorina din rezervor și s-a aoart paharul de la pompa de alimentare, după ce am realimentat mașina cu motorină luată rezervă la butoi. În aceste condiții am staționat periodei mai lungi de timp, deoarece nu funcționa normal. În jurul orelor 04.00 în data de 25.02.2000 am realimentat 20 l. motorină de la S.C. MOLROM S.R.L., aceasta după ce am golit din rezervor aproximativ 50 litri din motorina congelată. În aceste condiții apa minerală pe care o transportam a înghețat spărgându-se 572 1/2 litri, 96 de sticle 1/1 litri și 6 sticle plastic de 1,5 litri.

La sosirea în unitate paguba a fost constatată de către: plutonier major Iorga, maior Munteanu, căpitan Petrea, maior Scarlat Dumitru.

În unitate am ajuns în jurul orelor 16.00 în data de 25.02.2000

Față de cele raportate, rog dispuneți.

25.02.2000 S.C.

Deaconu Costel

NOTĂ EXPLICATIVĂ

Subsemnatul S.C. Rîstea Constantin născut la data de 25.12.1953 în municipiul Breșov, județul Brașov, cu domiciliul în localitatea – comuna Jilava șos.Giurgiului nr. 121, județul Ilfov. Posesor al B.I. seria JE 462383 eliberat de circa de poliție – Jilava la data de 9 iunie 1997. Îndeplind funcția de șofer la

U.M. 01575/București în legătură cu transportul de apă minerală efectuat în data de 23.02.2000 până în data de 25.02.2000.

Declar următoarele:

Am plecat din U.M.01575 spre Harghita în dimineața zilei de 23.02.2000 orele 05.15 având în camion un butoi cu motorină 200 litri necesară realimentării camonului la drum. Am ajuns în localitatea Borsec la 19.50 am încărcat am încărcat camionul cu apă minerală în data de 24.02.2000 între orele 08.00 –18.00, la orele 18.30 în data de 24.02.2000 am plecat spre București, am ajuns în localitatea Frumoasa, din cauza temperaturii foarte scăzute (-250C) sa congelt motorina și sa spart paharul de la pompa de alimentare. În aceste condiții am staționat periode mai lungi de timp,în jurul orei 04.25, în data de 25.02.2000 am realimentat 20 litri motorină la S.C. MOLROM după ce am golit din rezervor aproximativ 50 litri din motorina congelată. În aceste condiții apa minerală pe care o transportam a înghețet spărgânduse 572 st .- 1/2, 96 st. – 1/1 și 6 st. 1,5 litri.

În unitate paguba a fost constatată de către:

Maior Munteanu Adrian

Plt.maj. Iorga Vasile

Căpitan Petre Lică

Maior Scarlat Dumitru

În unitate am ajuns în jurul orelor 16.00 în data de 25.02.2000. Față de cele raportate rog dispuneți.

S.C.

Rîstea Constantin

MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE ANEXA NR. 1

Unitatea Militară nr.____________

Garnizoana_______________

DECIZIE DE IMPUTARE

Nr.___________din____________

Având în vedere dispozițile Sentinței nr.__________ din_______________

dată de___________________________________________________________

rămasă definitivă și investită cu formulă executorie, prin care Ministerul Apărării Nționale, ca parte reponsabilă civilmente conform art.1000 alin.3 din Codul Civil, a fost obligat în solidar cu prepusul său la plata sumei de ___________________lei în favoarea lui____________________________, reprezentând_________________________și că:

(despăgubiri civile, cheltuieli de judecată etc.)

Prin efectuarea plății, patrimoniul Ministerului Apărării Nașionale a fost diminuat, iar răspunzător pentru producerea pagubei se face __________________________________________________________________

care a fost obligat prin sentința menționată, la repararea daunelor produse unei (unor) terțe persoane, din vina sa.

Având în vedere temeiurile de drept și de fapt, carte determină angajarea răspunderii materiale, valoarea totală a pagubei de __________________________

se suportă de persoana vinovată:________________________________________

În baza Ordonanței Guvernului nr. 121/28.08.1998 art. 1-5, 9, 10, și 25

D E C I D :

Se impută în sarcina d-lui (nei)_____________________născut (ă) la _________________în localitatea________________fiul (fica)lui__________și a lui___________domiciliat în localitatea________________str.________________

nr.___bloc___sc.___etaj____ap.____,sectorul (județul)_________suma de ______________________________________lei

prezenta decizie de imputare constituie titlu executoriundenla data comunicării.

Definitivă

ȘEFUL UNITĂȚII MILITARE NR.__________

ROMÂNIA ANEXA NR.2

MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE

Unitatea Militară nr.________________

Garnizoana__________________

DECIZIE DE IMPUTARE

Nr____________din__________

privind stabilirea răspunderilor materiale pentru paguba de lei ________________

produsă la data de ________________și constatată la data de _________________

având ca obiect bunuri materiale (mijloace bănești sau alte valori) de resortul compartimentului________________________din cadrul U.M. nr._____________

Având în vedere :

– constatările, concluziile și propunerile din procesul verbal de cercetare nr.______

din_________,prezentat de către________________________________________

(comisia decercetare, organul de control financiar, control curent sau alte organe)

înregistrat la această unitate sub nr._________________din______________ce a fost întocmit pe baza _________________________________________________

(proces-verbal de control financiar, ordonanța de refuzarea pornirii sau de încetara procesului verbal

de inventariere, sau alte acte similare)

În temeiul art. ______al_______________________________________________

(prevederile din Ordonanța nr. 121 / 1998 care constituie baza legală pentru hotărârea ce

_______________________________________________________________________________________________________

se ia de către comandantul care emite decizia)

D E C I D :

I. Valoarea pagubei de la ________________________________reprezentând

(întrreaga valoare)

( explicarea pe scurt a obiectului pagubei : lipsuri , degradări, sustrageri)

se reglează astfel:

A. Se angajează răspunderii materiale în valoare de _____________________

__________________lei în sarcina următoarelor persoane:

1.__________________________

2.__________________________

3.__________________________

( La fiecare persoană în parte se arată: gradul, numele și prenumele; domiciliul – comuna, orașul, strada, nr., județul; prenumele părinților; funcția avută când a produs paguba; cuantumul răspunderii materiale; în ce constă vinovăția care atrage răspunderea materială; prevederile din actele normative care constituie temeiul legel al angajării răspunderii materiale).

B. Se dă la scădere valoarea pagubei de___________________lei ce reprezintă

(suma ce depășește cuantumul imputabil, pierderi sau degradări în procesul pregătirii pentru

_____________________________________________________________________________

luptă , forță majoră, caz forțat sau alte cazuri similare, arătându-se temeiul legal potrivit căruia

_____________________________________________________________________________

există competență de aprobare la scădere)

II. Șeful compartimentului financiar – contabil al U.M. nr. ____________va

înscrie în evidența contabilă valoarea imputației în lei ______________________;

va remite șefului compartimentului în care s-a produs paguba un exemplar în care s-a produs paguba un exemplar din procesul verbal de cercetare nr.___________și

unicatul chitanței și va îndeplini procedura de aducere la cunoștință persoanelor obligate la plată, a câte unui exemplar din prezenta decizie.

III. persoanele obligate la plată au dreptul la contestație în termen de 30 de zile calculate, conform prevederilor pct._____________din instrucțiuni.

Contestația se soluționează de către comandantul U.M. nr._________

Decizia de imputare a fost consemnată în O.Z.U. nr. _________ din ________

COMANDANTUL (ȘEFUL) U.M. nr.____________

______________________

ROMÂNIA ANEXA NR 3

MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE

Unitatea Militară nr.____________

Garnizoana___________

ADEVERINȚĂ DE PRIMIRE

Nr.__________din_____________

Subsemnatul _____________________________________________________

(gradul, numele și prenumele cu prenumele tatălui)

domiciliat în _________________________________________________________________

(comuna, orașul, strada, nr., județul)

încadrat la ____________________________________________confirm prin prezenta că

(U.M., agent economic, instituție)

am primit un exemplar de decizie de imputare (decizia datăîn soluționare contestație) nr. _____________ din ______________prin cares-a imputat în sarcina mea suma de lei _______________________________________________

reprezentând ________________________________________________________

(se arată pe scurt obiectul imputației)

Recunosc (nu recunosc) imputația stabilită. la Declar că în termenul legal de 15 zile de data de astăzi voi face (nu voi face) contestație (plângere), pe care urmează să o trimit la U.M. nr.__________.

Data ___________________

Semnătura

___________________

Data_________ Actul de identitate seria ____nr.___

Dată și semnată în fața eliberat de __________________

noastră __________ la data de _____________________

Data ___________

Luat în evidență, Șeful compartimentului financiar – contabil ______________

ÎNREGISTRAT LA UNITATEA MILITARĂ ANEXA NR. 4

NR ___________SUB NR.________DIN

______________________________ DATA_________

ȘEFUL COMPARTIMENTULUI

FINANCIAR – CONTABIL VA

ÎNREGISTRA ȘI URMĂRI DEBITUL

COMANDANTUL U.M. NR. ______

________

_________________

A N G A J A M E N T

Subsemnatul ______________________________domiciliat în orașul (comuna)______str ____________ nr.___ bl ____ sc ____ ap ____sectorul ______

județul___________având funcția de ____________________________________

la (unitatea militară, agentul economic, instituția în care lucreazăla data semnării angajamentului)_______________________________________________recunosc că am produs personal, la Unitatea Militară nr. ___________, o pagubă în valoare totală de ________( ___________________________ ) lei, recunosc că am beneficiat fără temei legal de drepturi bănești, bunuri materiale, în sumă de ______________,constatată cu ocazia____________________________________

(primirii-predării gestiunii, controlul financiar,

__________________

trecerii în rezervă etc)

pentru care mă angajez să o acoper integral dinveniturile ce realizez.

Pentru acoperirea valorii pagubei, (restituirea drepturilor bănești primite) consimt să mi se facă rețineri din soldă (salariu) și din orice alte sume, în cotele admise de lege, fără a mai fi necesară îndeplinirea vreunei alte formalități.

În cazul când nu voi mai face parte din personalul M.Ap.N., mă oblig să depun personal cota legală de rețineri la data când aceasta urma să mi se rețină din soldă (salariu), precum și de a comunica unității militare păgubite eventualele schimbări de domicilui sau nou loc de muncă în care voi fi încadrat.

Dacă nu voiu depune la timp cotele de rețineri legale, consimt să fiu urmărit, fără nici o altă formalitate, asupra veniturilor ce realizez și averii personale, până la acoperirea integrală a valorii pagubei produse.

Data ________ Data ____________

Prezentul angajament s-a dat și ________________

și s-a semnat în fața noastră SEMNĂTURA

_______________________ Actul de identitate nr.________

(semnătura organului de constatare _______eliberat de __________

sau cercetare a pagubei) la data ______________________

Emis chitanță nr._____________________înregistrată la operațiunea nr.________

din__________________

Șeful compartimentului financiar-contabil

__________________________________

BIBLIOGRAFIE

Petru Popeangă – Control financiar contabil