Particularitatile Fizico Geografice ale Africii

Introducere.

Capitolul I.

Particularitățile fizico-geografice ale Africii
Aspecte demografice
Evaluarea mediului cultural
Nivelul de dezvoltare social-economic al țării

CAPITOLUL II.

2.1. De ce turismul?
2.2. Functionalitatea turistica si potentialul touristic din Africa Subsahariana
2.3. Serviciile turistice esentiale
2.4. Turistii si produsele turistice din Africa Subsahariana

Capitolul III.

3.1. Constrângeri și soluții pentru cresterea turismului
3.2. Deciziile strategice pentru un turism durabil
3.3. Recomandari pentru dezvoltarea turismului în țările din Africa Subsahariană

Introducere. 3 – 4

Pentru țările africane care doresc să susțina și să măreasca ratele de creștere din ultimii ani, potențialul turistic nu a fost recunoscut pe deplin ca o sursă de putere vitala pentru economie și dezvoltare, care poate consolida și extinde economiile continentului. Pe scena mondială, turismul contribuie mai mult de 9% din PIB-ul modial, 5,8% din exporuti si 4,5% din investitii. Țările africane sunt acum în cele mai bune poziții de a valorifica și a extinde turismul. Sporirea sosirilor turistice și a cheltuielilor, inclusiv în timpul recentei crize economice, arată un semnificativ crescut potențial turistic. Între 2009 și 2010, în ciuda încetinirii financiare globale, sosirile turistice internaționale în Africa au crescut cu aproape 8%, ceea ce a plasat-o pe locul doi în lume dupa Asia de Est si Pacifică în ceea ce privește viteza dezvoltării. Ca urmare, lanțuri hoteliere globale sunt gata să cheltuie în anii următori sute de milioane de dolari în Africa pentru a face fată crescîndelor cerințe înaintate de turiștii internaționali și de cei ai clasei mijlocii de pe continent.

Turismul poate fi un bun mijloc de dezvoltare pentru Africa. După o recentă cercetare științifică s-a constatat că planificarea eficace și dezvoltarea industriei turismului din Africa ar putea crea 3,8 milioane de locuri de muncă în următorii 10 ani. La moment, 1 din 20 de locuri de muncă în Africa implică turism și industria de turism. În acest raport se identifică, de asemenea, tacticile și propunerile instituționale pentru țările africane să facă industriile turistice mai competitive și atractive pentru noi investiții.

Creșterea semnificativă a turismului este caracteristica mai mult regiunilor în curs de apariție și in curs de dezvoltare decât altor regiuni ale restului lumii (OMT 2010). Exemplele țărilor ca: Cabo Verde, Republica Dominicană, Republica Arabă Egipt, Indonezia, Mauritius, Mexic, Maroc, Africa de Sud, Tanzania, Thailanda, Tunisia si Turcia, demonstreaza faptul că suportul eficient din parte Guvernului poate face turismul o puternica și progresivă unealta de dezvoltare. In Thailanda, turismul a existat din 1960; în 2010 ei au angajat 15- 20 % din forța de muncă. Republica Dominicană a avut 1.600 de camere de hotel in 1972, iar în 2011, a avut mai mult de 66.000. Turismul a reprezentat 31,4 % din exporturile de bunuri și servicii și 7,9 % din PIB în 2011. Bali, o insula mica in Indonezia, a primit 95.000 de turisti internaționali în 1973. În 2010 a atras 1,960,000 turiști, care au cheltuit 1.9 miliarde dolari. Cancun, Mexic, a crescut de la o peninsula nelocuita în una dintre cele mai vizitate stațiuni din lume, în doar 35 de ani. În Egipt, din 1990 pina in 2005, sosirile vizitatorilor au crescut de la 29 milioane la 86 milioane, și în 2010, numărul total de sosiri internaționale au fost aproape de 15 milioane.

Mozambic a atins o transformare aparent imposibilă în industria turismului. Sosirile turistice internaționale au crescut cu 284 % intre anii 2005 si 2010. Guvernul prevede un numar de 4 milioane de turiști pe an, până în 2025. Creșterea dramatică a fost atribuită reformei legislative, dezvoltarea unui plan strategic pentru turism, precum și eliminarea vizelor pentru vizitatorii țărilor comunitare de dezvoltare din Africa de Sud. În Cabo Verde, turismul de asemenea a prosperat ca urmare a tacticilor orientate spre piață, a reformelor politice și bancare, și nu în ultimul rînd a stimulării investițiilor.În anul 2008, Cabo Verde a încasat din turism 432 milioane dolari , ceea ce a constituit 72% din totalul exporturilor de servicii și 15 % din PIB, în timp ce turismul angajat a estimat o valoare de 21 % din forța de muncă (27.800 de oameni), direct și indirect.

Cum au reușit aceste țări africane să transforme industriile lor turistice? În Mozambic, aceasta a fost posibil datorita reformei legislative, s-a desfășurat unui plan strategic pentru turism și au fost eliminate vizele inutile. Cabo Verde a atras investiții semnificative prin reforme politice și bancare, a creat un mediu de afaceri favorabil pentru operatorii de turism și alte companii.

Multe alte țări africane sunt aproape de atingerea succesului în turism. Cu toate acestea,destinațiile turistice nu sunt ușor deloc ușor de menținut cu succes. Pentru turistii din Africa destinațiile trebuie să concureze cu Asia, America Centrală și Latină, care comercializează atracții naturale și culturale, precum și facilități turistice la nivel internațional.

Pentru țările africane la stadii incipiente de dezvoltare a turismului, guvernele și sectorul privat ar trebui să abordeze problemele de securitate și de sănătate asociate cu incertitudinea politică și slabdezvoltata infrastructură de îngrijire a sănătății. Conform sondajelor făcute de promotorii hotelieri , destinatiile africane în comparație cu Asia și America – lasă de dorit în ceea ce privește riscurile politice, economice și de securitate, calitatea infrastructurii ( mai ales în transportul aerian ) în cazul în care costul, frecvența și rutarea companiilor aeriene africane duce la lipsa concureței dintre destinațiile turistice de pe continent.

Pentru acele țări care doresc să creasca nivelul turismului, punctul de pornire nu este unul ordinar. Odata cu creșterea turismului, planificările, standardele și reglementările devin vitale; dar prea multe – pot pune frîne creșterii și în cele din urmă turismul devine mai putin durabil. Competitivitatea prețurilor este de asemenea semnificativa. Costul excursiilor în Africa fost de 25- 35 % mai mare decat costul vizitării altor regiuni, iar zborurile spre Africa au fost cu 50 % mai scumpe, indiferent de distanță.

În cele din urmă, pentru Kenya, Mauritius, și Africa de Sud- țările care se aprofundează în turism și susțin succesul acestuia, creșterea ponderii noilor valori locale este autoritară. De exemplu, în Tanzania, Banca Mondială a constatat că cel mai mult mobilier hotelier este importat din China, cu toat acestea nu există nici o legătură între întreprinderile comerciale locale de turism din țară și industria mobilieră locala. O altă provocare este de a gestiona impactul social și de mediu ambiant dintre sectoarelele mari ale turismului.

În timp ce beneficiile de dezvoltare a turismului sunt multe, posibilele abordări și strategii pentru dezvoltare sunt chiar si mai multe. Pentru a deveni competitive la nivel mondial c, guvernele africane și sectorul privat trebuie să lucreze împreună la planificarea industriei, la promovarea si finanțarea turistică. Competitivitatea de asemenea este necesara pentru a gestiona o crestere de success a sectorului turistic.

Companiile private din Africa atrag din ce în ce mai multe investiții regionale și internaționale, acestea ridicîndu-se la cel mai înalt nivel din lume. Fiind în strânsă alianță cu sectorul privat, guvernele africane și sectorul privat trebuie să lucreze împreuna la planificarea infrastructurii turismului, promovarea și finanțarea acestuia. În așa fel se va da un nou impuls progresului de dezvoltare a continentului. Folosirea turismului va conduce la reducerea sărăciei și crearea locurilor de muncă în mod semnificativ și oferirea oportunităților pentru toți africanii.

Potrivit acestui raport, recomandările se concentreză pe următoarele:

• Încurajarea managerilor de turism să se concentreze asupra valorii produselor lor și să fie competitivi pe piața internațională.

• Obținerea sprijinului politic esențial și puternic pentru turism la cel mai înalt nivel posibil și încurajarea guvernului să preia conducerea în crearea unor instituții eficiente și în coordonarea mecanismelor de a menține un dialog cu toate părțile interesate.

• Asigurarea rolului vital al sectorului privat și a necesității de a crea de către guvern a mediului favorabil pentru investiții, totodată oferindu-se sprijin de infrastructură pentru aceste investiții.

• Remarcarea donatorilor și a capacității acestora de a sprijini sectorul turismului în multe domenii vitale, cum ar fi infrastructura de formare și în domeniul turismului pro-săraci.

• Furnizarea informației necesare investorilor și stabilirea magazinelor "one-stop".

• Recunoasterea rolului esențial al transportului aerian și nevoia de a liberaliza politicile aeriene.

• Îmbunătățirea conectivității între țari și regiuni, precum și accesul rutier și aerian din regiune, fie prin antreprenoriatul sectorului privat, fie al investițiilor guvernamentale, sau o combinație a acestora.

• Rezolvarea constrângerilor actuale in privinta turismului și luarea în consideratie a soluțiilor altor țări la problemele legate de disponibilitatea terenurilor, a accesului investitorilor la finanțare, a impozitelor pe investițiile de turism, a nivelului scăzut de competențe în turism, a lipsei de securitate și siguranță, a înaltei rate de criminalitate și nu în ultimul rînd a problemelor de sănătate publică si ale vizelor.

•Evaluarea scării de dezvoltare, proprie capitalului țării și resurselor de management precum și stabilirea locului și perioadei în care aceasta va desfășura.

• Constatarea că toți cei patru piloni ai durabilității turismului – financiar, economic, social, precum și cel al protejării mediului, sunt esențiali pentru creșterea turismului de durata.

• Realizarea posibilității de finanțare a turismului de către Guvern prin alocarea chiriilor economice generate de acesta.

Aplicarea acestor strategii în mod constant este fundamentală pentru dezvoltarea turismului, care are grijă să protejeze patrimoniul cultural și contribuie la productivitatea economică ținînd cont de ecologie.

Capitolul I. 17 – 18

Particularitățile fizico-geografice ale Africii…………
Aspecte demografice…………
Evaluarea mediului cultural……….
Nivelul de dezvoltare social-economic al țării………

Particularitățile fizico-geografice ale Africii…………

Pozitia geografica. Suprafata. Tarmurile

Africa este asezata aproape simetric fata de Ecuator si este situata in toate cele 4 emisfere. Partea vestica este strabatuta de meridianul Greenwich zero grade                    

punctele sale extreme sunt:
– in N-capul Blanc (37°21' lat. N)
– in S-capul Acelor (34°51' lat. S)
– in E-capul Guardafui (51°28' long. E)
– in V-capul Verde (17°32' long. V)

Vecinii :
– la  N    M.Mediterana iar in NE M.Rosie                      
– la  S Oc.Atlantic si  Oceanul Indian
– la  E Oceanul Indian                     
– la  V Oc. Atlantic

Stramtoarea Gibraltar= o desparte de Europa iar Canalul Suez

Marea Rosiesi Str. Bab el Mandebde Asia.

Distanta de la N la S masoara 8000 km iar cea de la V la E 7500 km.

Suprafata sa este de 30.300.000km² ocupand astfel locul 3 dupa Asia si America ; se observa marimea mai mare a continentului in jumatatea nordica.
Tarmurile sunt putin crestate mai importante fiind Golful Guineii, Peninsula Somalia siInsula Madagascar.   

Relieful Africii

Relieful Africii este predominant de PodisDoar la marginile continentului apar inguste Campii litorale. Partea estica si sudica sunt mai inalte.

Altitudinea medie a continentului este  de 750 m., fiind din acest punct de vedere pe locul 2 dupa Asia (1000 m). Altitudinea maxima a Africii este atinsa de Vf. Kilimanjaro (5895 m). Vf. Kenya atinge 5199 m. Podisul Inalt al Etiopiei depaseste 4000m.

Specifice Africii sunt depresiunile, ca de exemplu Depr Zair Congo in partea centrala, Depr.Kalaharii importante fiind Golful Guineii, Peninsula Somalia siInsula Madagascar.   

Relieful Africii

Relieful Africii este predominant de PodisDoar la marginile continentului apar inguste Campii litorale. Partea estica si sudica sunt mai inalte.

Altitudinea medie a continentului este  de 750 m., fiind din acest punct de vedere pe locul 2 dupa Asia (1000 m). Altitudinea maxima a Africii este atinsa de Vf. Kilimanjaro (5895 m). Vf. Kenya atinge 5199 m. Podisul Inalt al Etiopiei depaseste 4000m.

Specifice Africii sunt depresiunile, ca de exemplu Depr Zair Congo in partea centrala, Depr.Kalahari in sud si Depr Niger in vest. Depresiunile sunt despartite de regiuni mai inaltate, numite praguri.

In jumatatea nordica pe o mare suprafata se intinde Podisul Sahara unde se afla sidesertul cu acelasi nume, cel mai intins desert al lumii.

Muntii de incretire apar in sud, M-tii Capului , mai vechi, si in nord-vest, M-tiiAtlas, tinerica si Carpatii. M-tii situati in SE, si anume M-tii Scorpiei, s-au format prin miscari tectonicede inaltare si prabusire, nu prin cutare.

Miscari tectonice puternice au afectat partea estica, unde prabusirile au dus la formareaMarelui Graben Est-african. Aceasta este o zona de rift, o viitoare mare (vezi Marea Rosie de exemplu). De-a lungul grabenului, datorita faliilor, iese din adancime magma sub forma de eruptii vulcanice.

Desi relieful partii estice este in plina transformare, la modul general relieful Africii este foarte batran formand asa numitul scut african, o portiune din fostul mare continent sudic Gondwana.   

CLIMA  AFRICII

 FACTORII  CARE  INFLUENTEAZA CLIMA  AFRICII

POZITA  CONTINENTULUI – Africa este traversata de Ecuator  in partea centrala si este cuprinsa in cea mai mare parte intre cele doua tropiceintre 30° lat. N si 30° lat. S se afla zona de clima calda.Africa fiind cel mai cald continent. Deoarece Africa este asezata simetric fata de Ecuator, tipurile de clima se repeta spre N si spre S.

MASIVITATEA  CONTINENTULUI  face ca o mare parte a continentului sa fie lipsita de influenta oceanelor  astfel incat clima este in mare parte arida

ZONELE  DE  PRESIUNE  ATMOSFERICA  – minimele ecuatoriale determina formarea norilor si precipitatii bogate,iar maximele subtropicale se manifesta prin cer senin si precipitatii ft. reduse.

CURENTII  OCEANICI – curentii reci de-a lungul tarmurilor din regiunile calde determina cer senin si precipitatii reduse (Desertul Namib, din SV Africii ).

TIPURILE  DE  CLIMA

ECUATORIAL – (5°N – 5°S) – temperaturi medii +25°C +26°C, precipitatii 1500-3000 mm/an (cad aproape zilnic);  nu bat vanturile (e zona calmelor ecuatoriale);

SUBECUATORIAL – (5°N – 12°N si 5°S – 12 S) – temperaturi medii +22°C +28°C, precipitatii care variaza intre 500-1500 mm/an; vara ploua (actioneaza calmele ecuatoriale), „iarna” esteuscata (bat alizeele);

TROPICAL-USCAT sau DESERTIC – (12°N – 30°N si 12°S – 30°S) – temperaturi medii de +15°C +30°C; temperaturile variaza mult de la zi la noapte; temperatura maxima absoluta in lume s-a inregistrat in Desertul Sahara (+ 58°C); precipitatii medii anuale sub 200 mm/an in Sahara, adica foarte reduse, determinate de vanturile alizee (uscate). Semideserturile, aflate la marginea deserturilor, au precipitatii ceva mai bogate (200-500 mm/an), dar tot prea reduse pentru nevoile agricole. Desertul Kalahari este in realitate un semidesert. La fel regiunea Sahel, din sudul desertului Sahara.

TROPICAL-UMED – (in estul I. Madagascar) – temperaturile medii sunt de +20°C +27°C, precipitatiile sunt bogate de 1500-3000 mm/an, insa cad jumatate de an(vara), aduse de alizeele care vin dinspre ocean; iarna este seceta deoarece alizeele sunt atrase de minima atmosferica din Podisul Iran;

SUBTROPICAL sau MEDITERANEEAN – (30°N – 37°N si 30°S – 35°S) – temperaturi medii de +10°C +25°C; precipitatiile insumeaza 400-1000 mm/an, concentrate iarna (vanturi de vest); seceta verii este produsa de catre  vanturile alizee;

MONTAN – pe muntii inalti clima este etajata, adica valorile de temperatura etc. se schimba cu altitudinea, mai exact temperaturile scad, cantitatea de precipitatii creste, iar vanturile sunt mai puternice.

HIDROGRAFIA  AFRICII

Hidrografia Africii este foarte contrastanta, din cauza climei :

in regiunile ecuatoriale – precipitatiile aproape zilnice determina debite ale raurilor bogate, constante. Fluviul Zair, cu bazinul de-a lungul Ecuatorului, traverseaza zone mlastinoase extinse.

in regiunile desertice – precipitatiile foarte reduse cauzeaza lipsa aproape totala a apei; vaile sunt de tip ued (seci), in timpul ploilor se formeaza mici lacuri sarate;  apele de adancime sunt totusi bogate.

in regiunile subecuatoriale debitele raurilor sunt bogate in vara  emisferei respective (ex. fluviile Zambezi  si Niger, iar in cele subtropicale iarna.

Fluviul Nil este cel mai lung din lume, cu cei  6695 km.

Fluviul Zair are un debit mediu anual de 40.000 m³/s (loc. 1 in Africa si 2 in lume, dupa Amazon).

Fluviile Niger  si Zambezi, cu bazinele in climatul subecuatorial, au in timpul verii emisferei respective debite mari, iar in timpul „iernii” debite reduse.

In Grabenul est-african se afla numeroase lacuri de origine tectonice; exemple: Victoria, Tanganyika, Malawi, Turkana, Albert.

L. Victoria, avand 68.800 km², este al 3-lea ca marime a suprafetei in lume.

L. Tanganyika cu 1435 m., este al 2-lea, ca adancime maxima, in lume.

L. Malawi se remarca prin aproximativ 540 specii de pesti.

Pe fluviul Zambezi se afla L. Kariba, de baraj artificial,  si celebra cascada Victoria.

L. Ciad, din Sahara, este sarat si oscileaza foarte mult ca suprafata.

Hidrografia Africii este mult mai putin valorificata decat cea a altor continente.

VEGETATIA , FAUNA  si  SOLURILE  AFRICII

Vegetatia, fauna si solurile sunt influentate de catre clima, hidrografie, activitati umane. Clima este principalul factor de influenta. Temperatura si precipitatiile au un foarte mare rol in raspandirea speciilor de plante spontane, de animale salbatice si a tipurilor de sol. Deoarece tipurile de clima sunt dispuse simetric fata de Ecuator,plantele, animalele si solurile respecta acelasi tipar. Iata tipurile:

1) PADUREA  ECUATORIALA – se intinde ca si climatul ecuatorial  intre 5°lat. N – 5°lat. S, mai precis in Depresiunea si pe tarmurile Golfului Guineei. Temperaturile fiind ridicate si precipitatiile bogate padurea este foarte deasa, cu numeroase specii de arbori: arbore de cauciuc, palmier de ulei, bananier, pe tarmuri cocotier etc. Exista si arbori cu lemn pretios (abanos, acaju, santal). Unele specii au 10-15 m inaltime, altele 20, 40 sau chiar 60, astfel incat padurea este etajata. Padurea este de nepatruns si din cauza lianelor care se agata de copaci. Din fauna lipsesc animalele mari (doar specii de antilope mici sau porci salbatici si, bineinteles, gorile). Foarte raspandite sunt insectele (ex.  fluturi), paianjenii uriasi, pasarile viu colorate (papagali), serpi uriasi, soparle. Solurile sunt de tip laterite, rosii datorita oxidarii fierului din sol.

2) SAVANA – este raspandita ca si climatul Subecuatorial intre 5°N – 12°N si 5°S – 12°S. Temperaturile sunt mari, insa precipitatiile cad doar jumatate de an (vara); in consecinta vegetatia nu mai este atat de bogata, predominand arborii inalte, dar din loc in loc apar si arbori, in special  baobabul sau acacia. Fauna este in schimb foarte bogata, nu atat in specii cat in exemplare. Exista mari turme de ierbivori: antilope, bivoli salbatici, zebre, elefanti, girafe. De-a lungul apelor traiesc hipopotami, pasari, crocodili. Ierbivorele sunt vanate de catre carnivori (lei, leoparzi, gheparzi, hiene, sacali). Solurile sunt rosii si brune-rosii  de savana.

3)  STEPA – intre 12ºN -17ºN si 12ºS -17ºS. Trecerea de la climatul subecuatorial la cel tropical-uscat se face treptat, uscaciunea crescand pe masura indepartarii de Ecuator; vegetatia se rareste si ea, savana lasand loc ierburilo din ce in ce mai scunde si tufiselor spinoase. Ca animale apar strutul, rozatoare, termite; animalele savanei apar din ce in ce mai rar aici. Solurile sunt brune-deschis de stepa; exista si soluri saraturoase, din cauza evaporarii intense.

4)  SEMIDESERTUL si DESERTUL – intre 17ºN – 30ºN si 17ºS – 30ºS. Precipitatiile extrem de reduse la care se adauga evaporarea intensa cauzata de temperaturile foarte mari, au obligat viata de aici la numeroase adaptari; plantele rare ( tufisuri, ierburi)au fie radacini adanci, fie frunze transformate in spini. Fauna foarte saraca si ea cuprinde: mici rozatoare, serpi, soparle, scorpioni, insecte. Solurile sunt nisipoase sau saraturoase. Semidesertul este putin mai umed decat desertul, facand trecerea spre stepa.

5) VEGETATIA  MEDITERANEEANA – intre 30ºN – 37ºN si 30ºS – 35ºS verile secetoase si iernile ploioase au  dus la formarea unei vegetatii ce consta atat in paduri(stejar de pluta, stejar de stanca, pinul de Alep) cat si in maquis (tufisuri de plante aromatice: mirt, leandru, laur). Fauna include rozatoare, vulpi, hiena vargata, sacalul, antilope, gazele. Solurile sunt galbene sau brune.

In afara acestor tipuri, care sunt zonale deoarece ocupa mari suprafete sub forma unor fasii de-a lungul paralelelor, exista si tipuri azonale care apar acolo unde exista un anumit factor determinant. Ca exemplu amintim padurile galerii (padurea ecuatoriala patrunde in savana de-a lungul raurilor) si padurile de mangrove (pe tarmurile joase, mlastinoase, in delte). Bineinteles pe munti vegetatia, fauna si solurile sunt etajate, adica se schimba cu altitudinea. In Africa numeroase specii de plante si de animale sunt amenintate cu disparitia, fie din cauza defrisarilor, desfasurate pentru nevoia de lemn sau teren agricol, fie din cauza vanarii excesive (ex. elefantii, rinocerii etc. )

Aspecte demografice…………

POPULATIA  AFRICII

NUMARUL – Timp de cateva secole populatia Africii nu a crescut numeric din cauza sclavagismului. In prezent este de peste 800 milioane locuitori, situandu-se pe locul II, dupa Asia. Numarul a crescut foarte mult in ultimele decenii datorita natalitatii foarte ridicate,  de 35‰, si datorita faptului ca mortalitatea s-a redus la aproximativ 15‰. Sporul natural este deci foarte ridicat, de aprox. 20 ‰.

DENSITATEA medie a populatiei este de 27 loc./km²; este o densitate redusa, cauzata si de conditiile naturale vitrege: paduri dese, deserturi, boli tropicale etc. Se observa totusi densitatile mai mari de-a lungul tarmurilo si a Vaii Nilului  , sau in regiunile mai inalte, ferite de insectele ce provoaca boli tropicale.

STRUCTURA  POPULATIEI

a)      Rasiala – populatia negroida detine 3/4 din total si ocupa cea mai mare parte a continentului; exista doua mari grupe (sudanezi si bantu), insa sunt sute de etnii. Partea nordica este locuita de berbero- arabi, iar in Rep. Africa de Sud o parte din populatie este formata din albi (europoizi).

b)      Pe varste – populatia Africii este preponderent tanara: 60% au sub 25 de ani, si doar 5% au peste 60 de ani; speranta de viata este foarte redusa, de aproximativ 50 de ani (ultimul intre continente).

c)      Pe medii – doar 37% din populatie traieste in mediul urban (ultimul intre continente).

d)      Profesionala – mai mult de jumatate lucreaza in agricultura, dovedind slaba dezvoltare economica a Africii.

ASEZARILE  UMANE

SATELE africane sunt puternic influentate ca mod de constructie de mediul in care se afla:

– in regiunile ecuatoriale casele sunt din crengi impletite, acoperite cu frunze mari;
– in savane casele au forma circulara si grupul de case este inconjurat de un gard;
– in deserturi sate exista doar in oaze (prezenta izvoarelor) si sunt din caramida nearsa; nomazii au adaposturi temporare, din tesaturi din par de camila sau de capra;
– in regiunile mediteraneene satele, de tip stup, sunt cu case albe, cu acoperisul plat;
– in zonele inundabile casele sunt pe piloni.

ORASELE cele mai mari sunt situate majoritatea pe tarmuri. Explicatia consta in faptul ca ele au aparut ca baze de plecare a colonistilor spre interior si ca porturi spre care se concentrau resursele exploatate. Desi unele orase au crescut spectaculos in ultimii ani, la periferie au cartiere insalubre numite  shanty-townssau bidon-villes (cu case improvizate, fara alimentare cu apa, energie, lipsite de canalizare). Cele mai populate orase africane sunt: Cairo-14 mil. loc.,  Johannesburg-9 mil.,  Kinshasa-5 mil., Casablanca-3,5 mil. etc.

Evaluarea mediului cultural……….

Africa este un continent imens cuprinzand o multime de tari si civilizatii stravechi, printre cele mai vechi de pe pamant. Este leaganul unei largi diversitati de culturi si religii.

Continentul african este leaganul a peste o mie de culturi si fiecare unitate culturala, fiecare trib isi are propriile traditii si obiceiuri, multe dintre ele vechi de sute si chiar mii de ani.

Religia predominantă este cea islamică, iar creștinismul este predominant în zona centrală și partea sudică a Nigeriei precum și în zona de coastă a Ghanei; elemente ale religiei africane tradiționale sunt prezente practic în toate zonele. De-a lungul timpului, odată cu migrațiile, aceste religii au legat culturile popoarelor Africii de Nord mai mult decât în alte părți a Africii subsahariene.

Pentru recreere, unul din cele mai populare jocuri este Oware, cunoscut sub diferite nume (Ayò, Awalé, Wari, Ouri, Oware, Warri, Adji, Awari). De asemenea fotbalul este foarte popular, astfel că la Campionatul Mondial de Fotbal pot fi văzute în mod regulat echipele naționale ale Nigeriei și Ghanei. Muzica este reprezentată de genurile moderne Mbalax, Highlife, Fuji și Afrobeat. Ținuta protocolară este Boubou (cunoscută de asemenea sub denumirea de Agbada și Babariga), și își are originea în ținuta nobiliară a diverselor imperii ale Africii din secolul XII.

Nivelul de dezvoltare social-economic al țării………

Agricultura

În aproape toate țările din Africa agricultura continuă să fie cea mai importantă activitate economică, în ciuda expansiunii industriei si serviciilor si a importantei din ce în ce mai mari a acestor activităti. Agricultura este o ramură cu un caracter dualist, utilizând atât tehnici rudimentare, tradiționale, cât și tehnici moderne, de mare randament. În Africa există un amestec de forme de proprietate si de sisteme de exploatare a terenurilor, determinate de conditiile naturale, dar si de cele sociale. Coexistă în acest continent sistemul citemené (agricultura itinerantă) cu plantațiile intensive sau păstoritul nomad cu fermele zootehnice moderne.

Agricultura însumează aproximativ 1/6 din produsul intern brut al Africii, în timp ce industria însumează cam 1/3 și serviciile in jur de jumătate.

În ciuda faptului că este continentul cu cel mai mare procent din populația activă ocupată în agricultură, Africa nu produce destul pentru a își hrani populația. Motivele sunt multiple, unul din cele mai importante este sporul natural mare, alt motiv este pierderea forței de muncă din agricultură datorată exodului rural, populația fiind atrasă de orașele mari. Exportul de produse agricole nu are prioritate mare și investițiile în tehnologie agricolă modernă lipsesc. Multe țări din Africa trebuie să importe alimente de bază și necesită ajutoare.

Cele mai importante recolte exportate sunt: de cafea, bumbac, boabe de cacao, arahide, palmieri de ulei, tutun.

Cerealele sunt mai puțin cultivate în Africa decât în celelalte continente, pentru că cer agrotehnici mai pretențioase. Meiul este cultivat mai ales în Africa mediteraneană nordică și în Sahel, dar productivitatea sa este slabă (200–300 kg/ha). În unele zone a fost înlocuit cu porumbul. Sorgul ocupă areale din Sahel, dar este cultivat și în zonele ecuatoriale și în Câmpia Mozambicului. Porumbul și grâul au o importanță mai redusă în Africa, fiind cultivate cu precădere în zona australă a continentului. Orezul valorifică mai bine câmpiile fluviale și zonele litorale ecuatoriale și tropicale, dar este mai puțin prezent în delte unde ar avea condiții optime de dezvoltare. Accentuarea salinizării solurilor din unele zone de cultură a orezului (Gambia) a determinat reducerea suprafețelor cultivate, viitorul acestei culturi fiind incert. Se prevede extinderea suprafețelor cultivate cu orez in deltele fluviilor Niger si Zambezi. Deosebit de avantajoase se dovedesc a fi deltele fluviului Niger, unde apele prezintă două creșteri de nivel la intervale ce corespund perioadei de maturizare a orezului, favorizând obținerea destul de facilă a două recolte pe an. Eleusina este o cereală bogată în minerale și care se poate stoca și o perioadă de patru ani. Are un areal de răspândire situat mai ales în nordul continentului.

Dintre plantele cu tuberculi, în Africa se cultivă cu precădere maniocul și ignamele, în timp ce batatele și taro, aduse din America, nu dau rezultate prea bune. Maniocul este tuberculul Africii negre, cultivându-se pe mai bine de 4 milioane hectare. Are o productivitate mare, putând ajunge și la 100 t/ha, dar în mod obișnuit recoltele sunt mai slabe, 10-20 t/ha. Dupa uscare se obține făina numită tapioca. Din 10 tone de manioc recoltate la un hectar cu productivitate redusă se obțin 2,2 tone de tapioca. De pe aceeași suprafață se obțin în mod obișnuit 400–500 kg de porumb, dar un kg de porumb valoreaza nutritiv cât 3,5 kg de tapioca. De la manioc se consumă și frunzele, care sunt mai bogate în proteine decât tuberculii. Este o plantă pretențioasă la regimul termic, nu suportă frigul, dar se cultivă și sub 500 mm și sub 5000 mm precipitații, iar tuberculii se păstrează ușor. Ignamele constituie hrana de bază pentru unele triburi ale Africii negre. Ciclul vegetativ al acestor plante durează zece luni condiționând existența unei singure recolte pe an. Este ușor perisabilă, uneori tuberculii se degradează în sol necesitând recultivarea unor terenuri.

Palmierul de ulei este cultivat în plantații în Câmpia Mozambicului, pe litoralul Golfului Guineii și în areale disjuncte în cuveta zaireză. Randamentul este slab, 300–400 kg/ha (în Malaysia se obțin 5000 kg/ha).

Numeroase plante de cultură aparțin focarului abisiniano – yemenit (cafea, varietăți de grâu, mei, orz, eleusină) sau celui ecuatorial african, dar au fost introduse și plante alohtone, care s-au adaptat bine la condițiile climatice africane.

Sunt cultivați în Africa numeroși alți arbori fructiferi. În zona mediteraneană sunt plantații intensive de plante citrice și de măslin, iar în zonele ecuatoriale și subecuatoriale se cultivă cocotierul, bananierul, mango, avocado, papaya, goyave ș.a. În multe zone ale Africii se practică sistemul monoculturilor pentru export, mai ales de arahide, ananas, cafea, cacao, susan sau mirodenii.

Africanii utilizează mult pentru alimentație frunzele unor plante: dovleac, amarant, iută, bazelă, batale, manioc, taro, gambo.

Cu toate că are la dispoziție o diversitate mai mare de plante de cultură, populația rurală africană suferă încă de malnutriție, atât datorită lipsei cantităților necesare de hrană, cât și datorită monoalimentației. Sărăcia țăranului african este determinată de câteva trăsături ale agriculturii practicate în cea mai mare parte la un nivel tehnologic rudimentar. Practica sistemului citemené, pârlogirea îndelungată (uneori 7-10 ani), slaba utilizare a animalelor de tracțiune, lipsa îngrășămintelor, a surselor de investiții, preponderența femeii în muncile câmpului (la grupul bamenda bărbatul lucrează în agricultură 10 zile pe an, iar femeia 160 zile), lipsa specialiștilor sunt câteva din cauzele care determină obținerea unor randamente agricole slabe, deși efortul fizic este mare. Beneficiile foarte reduse ale țăranilor africani, care formează majoritatea populației active, nu pot susține bugetele statelor prin impozite pe venitul agricol.

Pe ansamblul Africii un hectar hrănește în medie 3-4 persoane. Depinde și de planta de cultură. Astfel, un hectar cultivat cu manioc poate întreține 15 persoane cu 20 tone tuberculi, în timp ce un hectar cultivat cu mei, cu 500 kg, întreține doar două persoane. În nordul Zambiei, datorită sistemului citemené promovat de triburile lala, densitatea populației nu poate depăși 2,5 loc./km². Se defrișează 24 hectare pentru a asigura cenușa necesară cultivării unui hectar cu eleusină și se obține o recoltă de 3600 kg. Un om are nevoie anual de 270 kg de eleusină, deci 24 hectare hrănesc 13 persoane. Dar această tehnică presupune o pârlogire de 22 de ani și cele 13 persoane au nevoie de fapt de 310 hectare. Dacă se ia in calcul și topografia terenului, suprafața necesară ajunge la 500 de hectare.

Tehnica cimené presupune efectuarea unor lucrări dificile. Parcela destinată defrișării este aleasă după aspectul vegetației, regimul hidric, aspectul și gustul solului și topografia terenului. Se aplică criteriile de partaj funciar, apoi urmează defrișarea și incendierea resturilor. În cenușa împrăștiată se practică găuri pentru semințe sau tuberculi, cu o simplă săpăligă. Recolta este permanent protejată contra păsărilor, maimuțelor, antilopelor si rozătoarelor. Recoltatul se face manual, treieratul este rudimentar, iar transportul se realizează tot manual.

Sunt și triburi care utilizează tehnici intensive. Insula Ukala din lacul Victoria are o densitate de 250 loc./km². Cei 74 km² ai insulei hrănesc peste 20.000 de oameni prin culturi duble și chiar cu 5 recolte la doi ani. Există amenajări funciare de tipul îndiguirilor și terasărilor. Se cresc peste 10.000 de bovine, dar nu pentru consumul laptelui, ci pentru utilizarea gunoiului drept îngrășământ. Pe insula vecină, Ukerewe, densitățile sunt mult mai mici deoarece nu se practica sistemul vecinilor din insula Ukala.

În zonele cu densități mari culturile de câmp sunt, uneori, foarte amestecate, rezultând peisaje rurale puternic antropizate. Astfel, în vestul Ghanei, pe o suprafață de 30 ha, sunt juxtapuse 10 tipuri de peisaje diferite: pădure primară, pădure secundară, zonă proaspăt defrișată, pârloagă, tufișuri, câmpuri cultivate, pădure înmlăștinată, plantații de cacao, plantații abandonate și vatră de sat.

Agricultura intensivă, de mare randament, se practică doar în Republica Africa de Sud, pe Valea Nilului, parțial în țările Maghrebului și în câteva puncte izolate de pe coasta Guineii sau din estul continentului.

Dezvoltarea agriculturii africane

Uniunea Europeană își propune să sprijine dezvoltarea agriculturii în Africa în cadrul unei cooperări pe termen lung, inclusiv cu organizațiile africane de la nivel regional și continental. Acest sprijin va permite consolidarea creșterii sectorului agricol, îndeosebi prin îmbunătățirea politicilor agricole și a guvernanței.

Cooperarea se va concentra pe Africa Subsahariană, unde dezvoltarea agriculturii va avea un rol determinant în vederea realizării Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului în materie de reducere a sărăciei și a foametei.

Agricultura și dezvoltarea rurală sunt esențiale pentru reducerea sărăciei și realizarea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului (ODM) în Africa. Pe de o parte, agricultura joacă un rol central în creșterea economică a continentului african, contribuind la o treime din produsul intern brut (PIB) și reprezentând majoritatea locurilor de muncă. Pe de altă parte, de agricultură se leagă chestiunile care țin de siguranța alimentară, accesibilitatea economică a serviciilor sociale în zonele rurale, precum și conservarea ecosistemelor și a biodiversității.

Pentru a sprijini dezvoltarea agriculturii în Africa, Uniunea Europeană (UE) propune un cadru de cooperare cu Uniunea Africană (UA) la nivel continental și regional. Fiind axată pe dezvoltarea capacităților și consolidarea instituțională a organizațiilor regionale și continentale, această cooperare va completa și va stimula dezvoltarea agricolă la nivel național. În general, sectorul public ar trebui să joace un rol mai eficient în domeniul agriculturii, în special prin asigurarea unui cadru de reglementare adecvat și prin intervenția în cazul deficiențelor în funcționarea pieței.

Cooperarea se va baza pe principiile enunțate în cadrul Consensului european privind dezvoltarea și al Strategiei pentru Africa, precum și pe prioritățile definite de Programul detaliat pentru dezvoltarea agriculturii în Africa (PDDAA) (EN), lansat de UA și de Noul parteneriat pentru dezvoltarea Africii (NEPAD (EN) (FR)). Aceasta va fi, de asemenea, ghidată de preocuparea pentru armonizarea și alinierea donatorilor, după cum prevede Declarația de la Paris, precum și pentru coerența cu alte politici ale UE, în special în domeniile agriculturii, pescuitului, comerțului, protecției consumatorilor și energiei.

În funcție de prioritățile stabilite în cadrul PDDAA, Comisia propune următoarele domenii de cooperare:

integrarea agriculturii în programele de dezvoltare de la nivel național, regional și continental, în vederea elaborării unor politici, strategii și bugete de dezvoltare coerente;

consolidarea guvernanței în sectorul agricol, pentru a facilita tranziția de la o agricultură bazată pe micile exploatații agricole la o agricultură familială viabilă și sustenabilă din punct de vedere comercial. Măsurile avute în vedere vizează, în special, coerența între politicile agricole regionale și naționale, precum și promovarea parteneriatelor între sectorul public și cel privat. Cooperarea vizează, de asemenea, organizațiile regionale și continentale reprezentând producătorii și asociațiile profesionale, în vederea consolidării capacității lor de a participa la elaborarea și punerea în aplicare a politicilor;

dezvoltarea cercetării agricole și a sistemelor de cunoștințe, prin promovarea unei utilizări sporite a inovațiilor existente, prin facilitarea accesului la cunoștințe și prin îmbunătățirea coordonării programelor de cercetare agricolă la nivel național, regional și internațional. Această dezvoltare va permite creșterea productivității rurale durabile și a valorii nutritive a produselor agricole;

îmbunătățirea funcționării piețelor regionale ale produselor agricole, pentru a permite accesul la piețe profitabile și pentru a garanta consumatorilor siguranța produselor. Este vorba îndeosebi de facilitarea accesului fizic pe piețe, exploatarea oportunităților de piață, precum și de stabilirea unor cadre juridice și de reglementare adecvate (de exemplu, în materie de măsuri sanitare și fitosanitare);

consolidarea gestionării eficiente a resurselor naturale, pentru a asigura o utilizare durabilă și rentabilă a resurselor funciare, halieutice și forestiere. Aceasta include, în special, elaborarea unor orientări regionale și continentale, precum și cooperarea în combaterea utilizării ilegale a resurselor;

creșterea viabilității sectorului de creștere a animalelor, prin consolidarea cunoștințelor în materie de combatere a bolilor, în scopul de a reduce mortalitatea în rândul animalelor și de a îmbunătăți măsurile de prevenire. Cooperarea vizează, de asemenea, îmbunătățirea utilizării solurilor și abordarea problemelor de mediu legate de creșterea animalelor;

reducerea riscurilor legate de fluctuațiile prețurilor, insecuritatea piețelor, schimbările climatice și catastrofele naturale. Măsurile avute în vedere includ dezvoltarea capacităților în materie de pregătire, prevenire și reacție în caz de dezastre, precum și îmbunătățirea accesului la piețele internaționale de asigurări.

Punerea în practică a cooperării se va baza pe sprijinul mai multor parteneri, în special al Comisiei UA, al NEPAD și al comunităților economice regionale (CER).

Coordonarea va funcționa la trei niveluri:

cu instituțiile africane, în cadrul PDDAA. La acest nivel, Comisia UA și NEPAD vor juca un rol central;

cu ceilalți donatori, prin intermediul Platformei mondiale a donatorilor pentru dezvoltare rurală (GDPRD) (EN), la care participă Comisia și mai multe state membre;

în cadrul UE, prin îmbunătățirea schimbului de informații și prin dezvoltarea unor inițiative comune de asistență pentru agricultura africană.

Monitorizarea cooperării va fi asigurată de Platforma de parteneriat PDDAA și de Forumul pentru parteneriatul cu Africa (FPA (EN) (FR)). GDPRD va asigura monitorizarea pentru proiectele și programele finanțate de donatori, precum și armonizarea și alinierea.

Relevanța direcțiilor strategice în materie de cooperare agricolă vor face obiectul aceluiași proces de revizuire ca în cazul programului global de cooperare cu UA.

Sectorul zootehnic

Sectorul zootehnic ocupa un loc modest în Africa. Se cresc 189 milioane bovine și 205 milioane ovine și caprine, efective mult sub posibilitățile cadrului natural.

La sud de Sahara există mari densități de mamifere în rezervații (de exemplu, în parcul Serengeti). Africanii preferă vânatul și nu au îmblânzit animale. Cele domestice crescute în prezent au fost introduse de europeni sau de asiatici, deși fondul faunistic al continentului oferă specii care s-ar putea preta la îmblânzire (antilopa eland sau bivolul african).

În foarte puține zone ale continentului animalele sunt utilizate pentru tracțiune. Carnea și laptele nu intră printre preferințele alimentare ale băștinașilor. La Lomé se consumă 19 kg de carne/an/loc., la Conakry 16 kg, iar la Niamey doar 13 kg. Laptele este și mai puțin agreat, consumându-se numai 2–3 kg/an/loc. Triburile lélé (Kasai) consideră consumul de carne de animal domestic nedemn și cel de lapte și de ouă infect. În aproape toată Africa neagră femeile nu au voie să consume ouă.

Consumul de calorii in Africa este la nivelul cel mai redus de pe Glob: 2261 cal./zi/loc. Nici porcul nu este un animal agreat, astfel că în întreg continentul se cresc doar 13 milioane porcine.

În schimb, creșterea vitelor este pentru negri o problemă de prestigiu. Triburile nandi și massai (Kenya), peul (Ciad) sau pendi (Transvaal) au crescători de vite foarte legați afectiv de ele, încât se ajunge uneori la divizarea animalelor sau la practicarea unei tezaurizări în vite și folosirea lor drept mijloc de schimb.

O activitate destul de rentabilă este și exploatarea animalelor din rezervațiile cu efective mari. Sistemul zootehnic al fermelor moderne, în stil intensiv, este în extindere în Africa de Sud, Kenya, Zambia, Zimbabwe etc.

Înainte ca Africa să fie colonizată, africanii cultivau și păstoreau fără să se îngrijoreze cu privire la proprietăți. Pământul era împărțit de clanuri, comunități sau grupuri etnice și uneori era împărțit și între grupuri. Un grup putea să cultive o porțiune de pământ pentru o parte a anului, alt grup putea să ducă animalele la păscut pe acel pământ restul anului, după ce culturile au fost strânse. Conceptul de proprietate privată a fost introdus de coloniști, care, în multe zone, au luat cele mai bune terenuri pentru culturi ce urmau să fie exportate. Zonele mai puțin fertile au fost lăsate indigenilor care le cultivau în parcele mici, fragmentate. Acest proces a fost preluat de multe guverne africane care au luat în posesie terenurile comune pentru folos privat, corporativ sau guvernamental. Terenurile mici rămase au fost divizate în fragmente mai mici pentru a fi împărțite la familii. Perioadele în care pământul era lăsat necultivat, esențiale pentru menținerea fertilității solului, s-au redus din ce în ce mai mult pentru că tot pământul disponibil era cultivat. În plus, mulți oameni, nesiguri de viitorul terenurilor, având în vedere că puteau fi confiscate de stat, au început culturile pe termen scurt. Astfel, ei au abandonat practicile tradiționale de rotație a culturilor – cereale care epuizau pământul de resurse și legume care refăceau resursele pământul, plantate una după cealaltă. Multe terenuri au devenit infertile, reducând și mai mult terenurile disponibile pentru cultivare. Aceasta împreună cu seceta periodică au dus la o penurie a alimentelor în mare parte din Africa subsahariană. Multe guverne africane au în vedere necesitatea unei reforme agrare. În unele țări, reforma agrară și proiectele de dezvoltare rurală inițiate imediat după independență au dat fermierilor drepturi asupra terenurilor pe care le lucrau până atunci. Multe guverne africane au recurs la naționalizarea pământurilor declarând ca scop împărțirea mai bună a terenurilor între cei care nu aveau. În unele țări, de exemplu în Etiopia, reforma agrară a fost manipulată în scopuri politice și managementul prost și corupția au dăunat producțiilor agricole. În alte țări, de exemplu în Zimbabwe, cele mai bune terenuri au rămas la coloniștii europeni și nu au fost redistribuite după independență. -Oferta cadrului natural al Africii nu justifică penuria alimentară a acestui continent. Climatul cu favorabilitate ridicată, solurile productive, ca și lipsa marilor proprietăți sunt atú-uri în favoarea agriculturii africane, dar randamentul slab este legat de tehnicile rudimentare utilizate, de unele tradiții restrictive și de ignoranță. Totuși, au fost tendințe încurajatoare pentru agricultura africană la începutul secolului XXI. Cu excepția țărilor care au avut probleme politice în anii '90, mare parte din Africa, inclusiv țările cu populații mari, cum ar fi Nigeria, Ghana, Tanzania și Zimbabwe au avut creșteri impresionante în producția agricolă. Profiturile de pe urma agriculturii au crescut semnificativ în anii '90, întrecându-le pe cele din deceniul precedent. Există temeri cu privire la creșterea demografică, care ar putea depăși creșterea producției agricole dar tendințele actuale indică un scenariu mai optimist pentru rezervele de hrană ale Africii.

CAPITOLUL II.

2.1. De ce turismul?
2.2. Functionalitatea turistica si potentialul touristic din Africa Subsahariana
2.3. Serviciile turistice esentiale
2.4. Turistii si produsele turistice din Africa Subsahariana

2.1. De ce turismul?

Turismul este unul din aspectele principale ale economiei, care poate produce schimbari. De la o bază mic de doar 6,7 milioane de vizitatori în 1990, Africa Subsahariană a atras 33.1 milioane de vizitatori în 2011 (UNWTO 2012). Turismul a contribuit 33.5 miliarde dolari pentru economiile Africa Sub-Sahariana, reprezentand 2,7 % din PIB-ul regiunii (WTTC 2012). Deja 1 din 20 de locuri de muncă este legat de călătorii și turism. Femeile dețin aproape 50 % din locurile de muncă din sectorul turismului în Africa (UNWTO 2011). Turismul oferă o multitudine de oportunități pentru creșterea economică și îmbunătățirea traiului.

Sapte motive pentru a dezvolta turismul

Turismul de multe ori nu este recunoscut ca fiind un tranformator economic. Cu toate acestea, dovezile din Thailanda, de unde turismul este de 6 % din PIB, pina la Mauritius și Cabo Verde, respectiv, spune o poveste diferită și subliniază potențialul sectorului. Există 7 motive principale pentru a dezvolta activelor turistice și pentru a plasa tara la un nivel de crestere economica sustinuta de sectorul turismului.

Stimuleaza dezvoltarea economica

Sectorul turismului la nivel global este vast și se afla în creștere. În 2010, 935 milioane de turiști au călătorit pe plan internațional. Ei au cheltuit 339 miliarde dolari direct în economiile emergente. Venitul total al exporturilor la nivel mondial din turism a fost de peste 1 trilion de dolari. Creșterea medie anuală a sosirilor de turiști internaționali a fost de 4,1 la suta 1995-2010 (UNWTO 2010). Impactul total direct si indirect al calatoriilor și turismului asupra PIB-ulului mondial în 2011 a fost estimat de 6,3 de miliarde de dolari, cu 255 milioane de locuri de muncă în acest sector, 743 dolari in investitii si 1,2 trilioane de dolari în exporturi. Contribuția turismului în 2011 a reprezentat 9 % din PIB-ul mondial, 1 loc din 12 locuri de muncă, 5 % din investiții și 5 la % din exporturi. În 2012, deși creșterea a fost mai mică decât se anticipase inițial, turismul a contribuit cu 2,8 % din PIB-ul mondial.

Turismul a demonstrat puterea și potențialul sau economic în toata lumea.

Conform Travel & Tourism Consiliului Mondial (WTTC), ocuparea forței de muncă totală directe și indirecte din sectorul touristic reprezinta 3,35 milioane de locuri de muncă.

Creaza locuri de munca bune

Mai mult de 200 de milioane de oameni din Africa Subsahariana sunt încadrati în munca partial si sunt platiti putin, si mai mult de 10 milioane de oameni cauta de lucru in fiecare (2010c Banca Mondială). Concomitent cu cresterea turismului, creste si sectorul de creare cu locuri de munca si potentialul de venit generator creste exponential (resurse naturale Consultativ Forum 2007). Turism se compară bine cu alte sectoare în ceea ce privește oportunitățile pentru întreprinderile mici și mijlocii de dezvoltare (IMM), avansarea în carieră, precum și potențialul de învățare pe tot parcursul vieții. In Africa Sub-Sahariana 1 din 20 de locuri de muncă este deja reprezentat de călătorii și turism (Twining-Ward 2010). Turismul, de asemenea, este si un creator mai efficient de locuri de munca decit multe alte sectoare. Un studiu în Zambia efectuat de Forumul consultativ al Resurselor Naturale a constatat ca o investitie de 250 mii de dolari în sectorul turismului a genererat 182 de locuri de muncă cu o normă întreagă. Aceste rezultate sunt aproape de 40 % mai mult decit rezultatele aceleiasi investiții în agricultură și peste 50 % mai mult decat in minerit (Hamilton și altele 2007).

Construieste regiuni izolate și în curs de dezvoltare

Turismul este în creștere mai rapida în regiunile în curs de dezvoltare decât în restul lumii. Sosirile internaționale în țările în curs de dezvoltare au crescut în medie cu 11 % pe an între anii 1990 și 2009 (PNUD 2011). Ponderea sosirilor turistice internaționale a regiunilor in curs de dezvoltare a crescut de la 32 % din anul 1990 la 47 % in anul 2010 (UNWTO 2010).

Imbunătățeste infrastructura

Într-un efort de a atrage vizitatorii, guvernele și oamenii de afaceri din sectorul privat deseori investsc în îmbunătățirea infrastructurii, care are un impact pozitiv asupra economiei și asupra comunităților rurale. Africa de Sud a investit 2.6 miliarde dolari în modernizarea Johannesburg, Cape Town, și aeroporturile Durban pentru pregatirea unui aflux de turisti sportivi ai Federației Internaționale de Fotbal Asociație 2010 (FIFA), Cupei Mondiale (Agence Française de Développement 2010). De câțiva ani managerii hetelelor din întreaga lume au ajuns la concluzia de a imbunatati sanatatea si bunastarea lucratorilor sai, dar, de asemenea, să se asigure că populația locală premiu avantajele pe care turiștii le pot aduce, protejând astfel turiști din resentiment potențială a populației locale mult mai sărace . În plus, turiștii sunt în general dispuși să doneze bani pentru a ajuta comunitățile locale. Sun 'n' Sand Beach Resort în Kenya oferit apă și o clinică de sănătate pentru un sat vecin. Ecolodge Nihiwatu din Sumba, Indonezia, a ajuns la 400.000 de dolari donate anual pentru a ajuta 147 de sate cu proiecte de nutritive, sănătate si apă curată.

Imputernicirea femeilor, tinerilor, și populatiei subapreciate

Femeile alcătuiesc 70 % din populația săracă a lumii (ILO 2009). Împuternicirea femeilor de a participa la dezvoltarea economică, la toate nivelele și în toate sectoarele este esentiala pentru construirea unei economii puternice și stabile (UNIFEM și UN Global Compact 2010). La nivel global, turismul este unul dintre puținele sectoare economice în care femeile sunt mai numeroase decât bărbații în anumite poziții și sunt plătite la fel.

Conservarea patrimoniului cultural și conservarea mediului

Turismul creează valoare aditionala pentru clădirile istorice, locurile patrimoniale, precum și artele spectacolului (Robinson și Picard 2006; Banca Mondială 2001). Patrimoniul cultural este sub pericol în Africa Subsahariană, dar turismul reprezintă o sursă de venit pentru protecția sa. În Etiopia, de exemplu, Banca Mondială a ajutat la finanțarea unui proiect de 35 milioane dolari patrimoniului cultural în 2010, care sprijină și completează investițiile din sectorul privat pentru locurile patrimoniale importante și comunitățile din jurul lor pe parcursul planificarii turistice.

Îmbunătățirea imaginii National

Turismul de succes poate schimba percepțiile externe ale unei țări pentru a îmbunătăți înțelegerea interculturală și de a crea un cadru intern pozitiv de referință pentru o țară. In pofida faptului ca Mozambic avea conflicte civile în trecut, acum aceasta regiune este cunoscuta pentru stațiunile sale balneare atractive. Costa Rica este asociat cu biodiversitatea, ecoturism si mediu sau frumos. Datorita apariției turiștilor mulțumiți crește mândria națională, sporește încrederea investitorilor și servește ca un motor de creștere a economiei în ansamblu.

Rolul Guvernului

Un produs de calitate superioară poate înflori doar într-o țară în care sectorul turismului este bine gestionat.

Rorul principal al Guvernului in turism este de a dezvolta strategia pentru creșterea turismului de durata, de a formula politici, de a crea condiții pentru investiții publice, precum și de a oferi un mediu de afaceri adecvat care să permită să completeze activitatea sectorului privat. Guvernele joacă un rol-cheie în crearea unui mediu atractiv pentru investitori și turiști; ei construiesc autostrazi, repara poduri, imbunatatesc aeropoarte, îmbunătățesc locuri patrimoniale și zone pietonale si sprijina evenimente și festivaluri. Ei se asigura ca spitalele sa ofere servicii calitative de sanatate si ca apa potabilă este disponibilă.

Sprijinul politic puternic pentru turism este adesea punctul de plecare pentru dezvoltarea destinației. Este nevoie de sprijinul politic de sus pentru a elimina blocajele politice, pentru a mobiliza resurse pentru investiții în infrastructură, precum și pentru a coordona acțiunile în între ministere și respective intre guvernele locale.

Role of the Private Sector

Investițiile pricipale finanțate de catre sectorul privat sunt alocate, în mod tradițional, în cazare și servicii turistice. Guvernul trebuie să ofere sprijin infrastructuriii, precum și sa creeze un mediu favorabil pentru investiții private.

In Africa Sub-Sahariana, multe hoteluri trebuie să furnizeze propriile servicii de infrastructură, cum ar fi: energia, filtrarea si curgerea apei, eliminarea deșeurilor solide, canalizarea, precum și purificarea apelor uzate pentru a se asigura de siguranta acestor servicii publice pentru consumare. Astfel de investiții produc schimbari in capitalul hotelului și in costurile de operare a hotelului, de aceea cresc prețurile pentru turiști și astfel este afectata in mod negative si competitivitatea.

Lipsa de disponibilitate a finanțării suficiente locale pe termen lung pentru cazarea turistică și serviciile conexe acesteia, limitează creșterea turismului în Africa Subsahariană. Localnicii, altii decât elitele, de multe ori nu pot oferi investiții din sursele personale. Două consecințe pot apărea din lipsa piețelor de capital interne: în unele țări cu active turistice puternice, investițiile private străine pot domina sectorul hotelier și, în altele, cazarea turistică și serviciile turistice pot fi de o calitate inferioară, ceea ce face destinația sa devina necompetitiva pe piața internationala. O excepție notabilă este Mauritius, în cazul caruia cele mai multe hotele, chiar și cele mai luxoase, sunt deținute la nivel local, datorita profiturilor din zahăr și produse textile care au fost reinvestite în sectorul hotelier; în prezent, Mauritius are patru hoteluri clasificate ca "lider hoteluri din lume."

Pentru ca gestionarea proprietatilor sectorului privat sa fie eficienta si calitativa, acesta trebuie sa stabileasca relatii de parteneriat cu Guvernul pentru a asigura success sectorului. În unele cazuri, sectorul privat finanțeaza proiecte de dimensiuni mari in infrastructură, cum ar fi un aeroport, doar in cazul cind se duce un parteneriat cu Guvernul. Cel mai frecvent, parteneriatele apar atunci când sectorul privat participă activ la comitetele și mecanismele de coordonare. În multe țări, sectoarele publice și private își unesc forțele pentru a promova și comercializa sectorul turistic; Guvernul alocă fonduri bugetare pentru a crea imaginea țării și activelor sale turistice, în timp ce sectorul privat promovează cazarea și serviciile turistice specifice.

Rolul donatorilor

Ministerele de turism sunt de multe ori subfinanțate, iar inceperea procesului de dezvoltare al turismului presupune un angajament semnificativ de resurse. Unele dintre investitiile necesare pentru a lansa turismul sau a-l extinde la urmatoarea etape de dezvoltare sunt: planurile generale pentru turism, asistență tehnică pentru consolidarea instituțiilor si pentru a realiza o strategie, pregatirea si formarea hotelelor, furnizarea apei potabile si plantelor medicinale, imbunatatirea ingrijirii de sanatate, in special in comunitatile care deserves turistii, accesul la destinatiile de transporturi, fondarea aeroporturilor sau porturilor noi sau modernizarea facilitatilor acestor locuri. Aceste investiții vor aduce beneficii pentru multe alte sectoare, unde turismul oferă justificarea economică pentru cheltuieli. În unele cazuri asistența donatorilor poate fi singura sursă de finanțare.

În domeniul infrastructurii, asistența externă este necesară. Turismul este foarte dependent de o serie de servicii ale infrastructurii (energie, apă potabilă, gestionarea deșeurilor, telecomunicații, precum și toate formele de transport și servicii conexe) decit alte activități economice. În plus, lipsa oricarui serviciu al infrastructurii poate împiedica serios comercializarea produsului turistic. După cum am menționat anterior, multe hotele din zonele izolate furnizeaza deja servicii de infrastructura de bază pentru oaspeții lor, marindu-si capitalul și costurile de cazare turistice, astfel crescind si costurile de vizită.

Adresind Africii 93 de bilioane de dolari in dificitul de infrastructura, va necesiita sa-si concentreze eforturile asupra:

• Promovarii reformelor instituționale de către guverne și de catre utilitățile publice, pentru a aborda numeroase ineficiențe care împreună ajung sa constituie aproximativ 17 miliarde dolari din resursele de infrastructură anuale

• Valorificarii resurselor publice interne și externe, prin politica de mai sus și prin reformele instituționale, asigurarii unui mediu de afaceri atractiv pentru investiții private, inclusiv de parteneriat public-privat (2010 Banca Mondială).

In afara de rolul său ca investitor direct, Banca Mondială va lucra asupra abordarii politice și ineficienței instituționale și va ajuta la îmbunătățirea cadrului general de finanțe publice, inclusiv planificarea infrastructurii, screening-ul de proiect, și executarea proiectului. Programul Băncii din Africa va pune accent pe infrastructura durabilă, ajutând țările să dezvolte strategii energetice curate care îmbunătățesc atât infrastructura, cit și mediul. Banca Mondială tot mai mult se axeaza pe proiectele de infrastructură regionala, incluzind coridoarele de transport, proiecte mai mari generare de energie, linii de transmisie transfrontaliere, fibră optică, transport maritime și avia transport. Banca Mondială, cu clienții săi din întreaga lume, nu poate oferi sprijin in infrastructura doar pentru Africa Sub-Sahariana. Alți donatori necesita urgent de ajutor pentru a ajuta la modernizarea infrastructurii continentului și pentru conectarea regiunilor sale cele mai sărace cu rețelele existente. Turismul poate oferi stimul si justificare economica pentru o parte din acele investitii alocate in infrastructura.

2.2. Functionalitatea turistica si potentialul turistic din Africa Subsahariana

Turismul este o afacere de 3 miliarde de dolari pe zi care creează 3,4 % de locuri de muncă directe din lume și 8,8 % din totalul locurilor de muncă, atunci când, sunt combinate direct, indirect și partial. Deși sectorul s-a micsorat cu 4 % în 2009, ca urmare a crizei economice globale, acesta si-a revenit repede, demonstrând rezistența impotriva șocurilor externe. Până în 2020 se așteaptă să se ajunga la 1,6 miliarde de turiști internaționali din întreaga lume, in comparative cu anul 2010 cind acestia alcatuiau 1 miliard. Rata medie anuală de creștere a turismului internațional este 4,1 %. Destinatiile desi dezvoltate din Europa si Statele unite expecta sa creasca doar cu 3 % annual pina 2020, pe cind destinatiile in curs de dezvoltare din Asia de Est si din Orientul Mijlociu expecta sa creasca cu 6%-7% annual.

Cota din sosirile mondiale a Africii este in crestere, deși încă este mica. În 1995 Africa a primit doar 3,6 % din sosirile mondiale ale turistilor, până în 2010, cota de piață a Africii a crescut pina la 5,2 %. Africa sub-sahariana a primit 3,3 % din sosirile turistice mondiale. Prognozele facute pe termen lung de catre Organizația Mondială a Turismului (UNWTO), presupun că regiunea africana va primi 77 de milioane de sosiri pina în 2020 (în comparație cu 30 de milioane în 2010); dintre acestea, 50 de milioane vor fi vizitatori intraregionale.

Piața Mondiala a Turismului a constatat ca performanța destinațiilor turistice variază considerabil în funcție de regiune din Africa sub-sahariană (figura de mai jos). Africa de Est și de Sud atrage mai mulți turiști și contribuie mai mult la produsul intern brut (PIB) decit Africa de Vest și cea Centrală. Mai mult decit atit, în cadrul fiecărei regiuni, anumite țări domină în atragerea turiștilor: în Africa de Est, Zimbabwe primeste 16 % din sosiri mondiale, Mozambic 15 % si Kenya 15 %. Africa de Sud este destinatia lider, primind 66 % din totalul sosirilor turistice din regiune, în comparație cu Namibia care primeste doar 9 %. In Africa de Vest, Senegal și Nigeria sunt destinațiile dominante, împreună reprezentând 78 % din vizitatorii totali ai regiunii.

Figura ___.Sosirile turistice din Africa dupa regiune, 2010.

Sursa: UNWTO, 2013.

Primele surse de primire a turistilor internationali sunt Franța, Marea Britanie, Statele Unite ale Americii, Germania si Portugalia (harta de mai jos). Franta s-a mentinut ca fiind cea mai durabila sursa pentru Africa pe parcursul anului 2009 și a fost deosebit de dominantă în Africa de Vest. Cele mai populare destinații din Africa Subsahariană pentru turistii francezi sunt Mauritius si Senegal. Franța este, de asemenea, piața principala pentru Madagascar, Mali, și Seychelles. Marea Britanie isi indreapta vizitatorii către Kenya, Africa de Sud, și Gambia. Marea Britanie este, de asemenea sursa principal în Tanzania și Zambia. Destinațiile emergente pentru vizitatori din Marea Britanie sunt Cabo Verde, Mozambic, Namibia, Uganda si Zambia. Statele Unite ale Americii sunt sursa principala pentru Etiopia, Ghana, Rwanda, Uganda, Zimbabwe și Africa de Sud, care primeste cei mai multi turisti din SUA. Sursele care incep sa apara in ultimul timp pentru Africa Subsahariană sunt Australia, Brazilia, China, Italia, Federația Rusă și Spania.

Mapa ___. Sursele principale de turisti ale Africii, dupa tari

Sursa: Banca Mondiala, Africa House, 2010.

Valoarea Turism economiilor din Africa Subsahariană

Valoarea turismului pentru a economiile din Africa Subsahariană variază foarte mult. În 2011 turismul a contribuit cu 2,7 % direct la PIB-ul țărilor din Africa Subsahariană, comparativ cu 4,3 % la PIB-ul din Asia de Sud-Est, 4,4 % în Caraibe și 3 % în Orientul Mijlociu. However, average regional figures fail to show the high level of dependence that some countries have on tourism (map 3.2). De exemplu, activitățile turistice reprezintă 44 % din PIB-ul din Seychelles și 16 % din PIB-ul din Mauritius.

Harta ___. Contribuția turismului la PIB-ul din Africa Sub-Sahariană

Sursa: UNWTO, 2013

Turismul contribuie in cea mai mare parte la PIB-ului din Africa de Est (de 5,5 %), urmată de Africa de Sud (de 3,4 %), Africa de Vest (de 2 %) si Africa Centrală (de 1,7 %). Turismul oferă si alte beneficii, cum ar fi:

• O medie de 6,4 % din totalul exporturilor din Africa Sub-Sahariană

• Aproape jumătate din totalul exporturilor de servicii (49,7 %), comparativ cu 16,7 % din Caraibe, 5,6 % din Asia de Sud și 6,2 % din Orientul Mijlociu.

• Aproximativ 33.5 bilioane de dolari din încasările directe din turism.

Africa de Sud primește aproape 40 % din totalul incasarilor turistice (13 miliarde dolari pe an), din care 91 % merg în Africa de Sud, restul 5% merg la Botswana, 2% la Namibia și doar cite 1% pentru Lesotho și Swaziland. În Africa de Est, Kenya, Mauritius si Tanzania sunt facute mai mult de 1 bilion de dolari din incasarile turistice. Africa de Vest, Ghana și Nigeria sunt cei mai mari cistigatori ai veniturilor din turism, reprezentand 60% din toate încasările ale Africii de Vest.

Ocuparea forței de muncă din sectorul turistic

Mai mult de 200 de milioane de oameni din Africa Subsahariana sunt încadrati în munca partiala si sunt platiti putin si mai mult de 10 milioane de oameni cauta de lucru in fiecare an. Există aproximativ 5,3 milioane de locuri de muncă care implica direct turismul. Deoarece călătoriile și turismul ating toate sectoarele economiei, impactul touristic total direct și indirect asupra locurilor de muncă din Africa Subsahariană este de 12,8 milioane de oferte de munca. Până în 2022, Consiliul Mondial pentru Turism si Calatorii (WTTC), estimează că Africa Sub-sahariană va oferi 6,8 milioane de locuri de muncă directa în turism și mai mult de 16 milioane de persoane vor fi angajate direct și indirect prin intermediul turismului. Cu toate acestea, pentru a genera potențiale noi de locuri de muncă in turism, care sunt prognozate, investițiile in Africa Subsahariană trebuie să crească.

Investițiile turistice

Turismul este singurul sector de servicii în care țările africane au un surplus comercial. În Africa de Sud, de exemplu, vânzările in strainatate legate de turism în străinătate aduc un venit mai mare chiar si decit venitul pe care il aduc exporturile de aur din aceasta regiune. În Tanzania, cistigul din exportul turistic il depășeste pe cistigul obtinut din exporturile bazate pe aur sau agricultură (UNCTAD 2007). Cu toate acestea, Investitiile Straine Directe (ISD) în turism nu sunt doar prost studiat și înțeles, exista de asemenea un contradictoriu. Foreign ownership in tourism, it is argued, is widespread, preventing pro-poor growth because of the leakages that occur and the lack of backward linkages from the investment. Conferința Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare (UNCTAD), a constatat că ISD în turism sunt încă destul de scăzute în țările dezvoltate și în curs de dezvoltare, comparativ cu ISD din alte activități economice, incluzind alte industrii de servicii. De exemplu, iesirile de ISD în turism din Marea Britanie, a treia cea mai mare țară dupa cheltuielile turistice, a fost de 34 miliarde dolari in 2004 sau 2,5% din totalul ISD exterior al țării. Pentru Statele Unite ale Americii, casa celor mai multe dintre cele mai mari corporații transnaționale legate de turism din lume și ai doilea dupa cea mai mare sursa de fluxuri ai ISD in turism, cota de turism a fost doar de 1,5% din totalul stocurilor exterioare ai Investitiilor Straine Directe (ISD).

În 2007, Conferința Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare (UNCTAD) a realizat un sondaj pentru 300 de grupuri hoteliere și 1.350 hotele. In baza rezultatelor s-a constatat ca ISD sunt concentrate în America Latină, deși la un nivel scăzut și doar 7% în Africa sub-sahariană. Africa sub-sahariana detine, fără îndoială, potențialul de a atrage mai mult ISD in turism. Cu toate acestea, experiența pe continent este amestecata. Studii de caz recente elaborate de catre UNCTAD privind ISD și turismul din Africa Subsahariană arată că procentul de ISD pentru turism poate varia între 0,2 % și 36 %. Datele ale WTTC 2011 relevă faptul că Africa de Sud a primit cele mai multe investiții străine directe (de 6,1 miliarde dolari), din regiunea Africii Sub-sahariană. Ghana a atras cea mai mare parte din ISD in turism din Africa de Vest: 270 milioane dolari, estimind aproximativ 4 % din totalul investițiilor. În Africa de Est, Kenya a atras 404 milioane dolari în investiții străine directe ale turismului și Uganda a primit 165 milioane dolari in 2011. Dupa cum este indicat de catre UNCTAD in cazurile de studiu despre Estul Africii si Sudul Africii, Investitiile Straine Directe (ISD) au devenit o sursă importantă de investiții de capital în sectorul turismului.

Ministerele turismului joaca un rol important în crearea unui mediu ospitalier pentru turisti. Investitorii de obicei au nevoie sa cunoasca o bază largă de informații despre economie, tendințele turismului, planurile și despre regulamentele tarii in care urmeaza sa fie allocate investitiile. Sub-Saharan Africa falls behind in the area of communication and coordination between policy makers working on tourism, investment, competition, and trade issues. Un dialog mai bun între aceste entități ar contribui la rezolvarea situației. Mai multe țări din întreaga lume au înființat "agenții unice de promovare a turismului", care consolideaza informațiile, pe care investorii, de obicei, le solicita. The contribution made by tourism in creating beneficial links to small and medium enterprises as well as domestic enterprises depends on the size and breadth of the domestic economy and on the maturity of the tourism service sector (UNCTAD 2009).

2.3. Serviciile turistice de baza

Cazarea

Calcule bazate pe datele Organizației Mondiale a Turismului (UNWTO) referitor la 40 dintre cele 47 de țări din Africa Subsahariană sugerează că există aproximativ 390 mii de camere de hotel din regiune. Pensiunile si cabanele domina și doar 10 % (35.200) din totalul camerelor indeplinesc standardele internaționale. Africa de Sud detine aproape jumatate din numarul de camere, care corespund standardelor international. Alte destinații cu piețe de investiții hoteliere stabilite sunt Kenya, Mauritius si Seychelles. Mauritius dispune de 104 hoteluri cu mai mult de 80 de camere. Potrivit cercetării efectuate de Ernst and Young (2010), Nigeria, Senegal, Tanzania, Zambia au piețe de hotel in crestere.

Cercetarea facute de catre Banca Mondiala a constatat ca vacantele in Africa Sub-Sahariana sunt in medie cu 20%-30% mai scumpe decit vacantele din alte regiuni, chiar și atunci când biletele de avion nu sunt incluse (Twining-Ward 2010). Costurile hoteliere ridicate se datorează în primul rând costurile ridicate pentru dezvoltarea hotelului. În Nigeria, costul construcției unui hotel este crescator pina la 400.000 dolari pentru o cameră de hotel mediu; în Ghana costul este de 250.000 dolari pe cameră. Costurile de dezvoltare pentru Hotelul Median sunt de 200.000 dolari pe camera pentru hotel cu servicii complete (Ernst and Young 2010).

Pentru a dezvolta un hotel din Africa Subsahariană, 40%-50% din capital pot fi necesare, additional la garantia de 1.5 – 2 ani pentru suma de credit. Brandurile internaționale au atras considerabil finanțarea, dar multe zone din Africa Subsahariană sunt sub riscul ridicat, ceea ce înseamnă că ratele dobânzilor sunt, de asemenea, mari.

Ratele de ocupare și rentabilitatea hoteliera din Africa Subsahariană prezintă disparități mari. De exemplu, Kenya și Camerun au aproape același număr de camera și rata medie de ocupare a camerelor este de 80% – 90% in Kenya si doar 17 % in Cameroon.

Douăzeci și trei de corporații internaționale hoteliere funcționează în Africa Subsahariană. Dintre acestea se enumera: Accor, Hilton, InterContinental, iar Starwood este cea mai mare. Există, de asemenea numeroase branduri subsidiare. Există 9 branduri regionale, dintre care Laico, Protea, Serena și Sun International sunt cele mai mari.

Tabelul ___. Top-ul celor 6 tari din Africa Sub-Sahariana dupa numarul de camera hoteliere

Sursa: Banca Mondiala, 2012. UNWTO, 2013.

În ciuda obstacolelor, sectorul de cazare din Africa Sub-Sahariana se extinde rapid. Hotelele cum ar fi: Accor, InterContinental Hotel Group, Rezidor Hotel Group, care opereaza cu lantul Radisson Blu si Starwood sunt printer acele hotele care caută să se extinda pe intreg teritoriul Africii. In ultimii patru ani, Rezidor singur a adăugat 33 hoteluri pentru operațiunile sale de pe continentul african. Printre proiectele de planificare ale hotelelor de lux, se enumera hotelul Radisson Blu de 40 milioane de dolari din capital Mozambican a tarii Maputo si cabanele cu 120 de camera, de 42 milioane de dolari din Sudul Africii, in Parcul National Kruger, amblele s-au deschis din anul 2013.

Transportul aerian

Distanta Africii fata de pietele surse creaza o nesesitate deosebita pentru o calitate mai buna si competitivitate in transportul aerian. Legăturile aeriene sunt cele mai adesea menționate ca constrângeri asupra creșterii turismului din Africa Subsahariană. Costul ridicat, neregularitatea si traseele liniilor aeriene din intreaga Africa, reduce competitivitatea destinațiilor sale. Cu toate ca aceasta regiune cuprinde 15 % din populatia lumii, continentul este deservit doar de 4 % din locurile programate pentru serviciile aeriene mondiale. Cu toate acestea, semnele de evoluție pozitiva în domeniul transportului aerian sunt în curs de dezvoltare. Între 1998 și 2009, furnizarea locurilor de avion a crescut cu 6,5 % anual și Cabo Verde, Etiopia, Mozambic, Tanzania, toate au experimentat creșterea dublata a numarului de locuri in serviciile aeriene.

Mapa ____. Top-ul a 75 rute de zbor către Africa Sub-Sahariana, dupa capacitatea locruilor zilnice, august 2010

Sursa: SH&E, 2010

Cele mai principale aeropoarte folosite ca punct de transfer a pasagerilor la destinatia lor sunt Addis Abeba, Johannesburg, și Nairobi; Accra, Abuja, Dakar, Dar es Salaam, și Lagos, care se afla in curs de dezvoltare in aeropoarte de transfer intraregionale.

Conexiunile pe distanțe lungi sunt dominate de un număr mic de transport străin, cum ar fi Air France, British Airways, Brussels Airlines, Emirates, KLM, SWISS și Virgin. Rute aeriene sunt puternic conectate la coloniile anterioare cu interese comune și la țările cu un limbaj comun. British Airways și Virgin domina rutele către Ghana, Kenya, Nigeria și Africa de Sud. Air France domină rutele către Madagascar, Mali, Mauritania si Senegal. Companiile aeriene străine joacă un rol disproporționat în traficul aerian către și din regiunea Africana din cauza frecventei lor de serviciu și stabilitatii operaționale. Mulți din fostii transportatori naționali, cum ar fi cei din Ghana și Zambia, su disparut, deși citiva funcționeaza încă în colaborare cu operatorii trasporturilor internaționali (inclusiv Kenya Airways, cu KLM).

Rutele aeriene africane de Sud domina piata Africii de Sud. Companiile aeriene ce detin cel mai mult success din Africa de Est sunt Ethiopian Airlines și Kenya Airways. Acestea servesc atât zborurile intra-africane, cit și intercontinentale cu succes. Colaborind impreuna, ei au reusit sa deserveasca 6 milioane de pasageri si sa obtinaa un venit de 2 miliarde de dolari in anul 2009 (SH & E, 2010). Cresterea populației și produsului intern brut au dus la o creștere deosebita de puternică a capacității locurilor din Africa de Vest în ultimii câțiva ani, constatind asta si din numarul de sosiri a companiilor Sky Africane și Arik Air. Scopul parteneriei transnaționale este de a deserve rutele cu un nivel mai scazut de calitate cu o aceeasi eficienta.

In urma studiu al tur operatorilor in care s-a facut o comparatie intre prețul excursiilor din Africa sub-sahariană cu prețul excursiilor similare din alte părți ale lumii, s-a constatat faptul că excursiile charter din Africa erau cu 20% – 30% mai scumpe decit destinatiile din alte părți ale lumii.

Zboruri s-au dovedit a fi aproape cu 50 % mai scumpe în Africa sub-sahariană, chiar în cazul în care sunt parcurse distanțe scurte (figura de mai jos). Studiul a constatat ca in mediu un zbor dus-intors de la Madagascar spre New York costa circa 2.975 dolari, în timp ce un zbor din China spre New York costa 1.173 dolari. Un zbor spre Malawi costa 2.290 dolari, în timp ce un bilet de avion spre Indonezia costa 1.644 dolari și un bilet de avion spre India costa $ 984. Excursiile safariene spre Africa sub-sahariană s-au dovedit a fi mai scumpe decit excursiile safariene spre alte destinatii, cum ar fi spre: Borneo, Galapagos sau India. Calatoriile culturale sunt de 34 % mai scumpe in Africa Sub-Sahariana decit în ​​alte destinațiile cum ar fi Egiptul și Indonezia. De exemplu, o excursie de 10 zile pentru a privi tigrii spre India cu compania aeriana britanica Cox și Kings costa 3.703 dolari in 2010, in timp ce o excursie similară spre Namibia costa 5.039 dolari. Motivele principale pentru stabilirea acestor preturi mari pentru calatoriile din Africa au fost provocate de costul inalt al tarifelor aeriene și costul inalt de cazare (Twining-Ward 2010).

Tabel ____. Preturile calatoriilor si zborurilor spre Africa Sub-Sahariana

Sursa: Twining-Ward 2010.

Transportul aerian intern

Numarul de zboruri între regiunile din interiorul Africii este încă limitat. Mai putin de 15 % din capacitatea medie de locuri intra-africane sunt dedicate zborurile intre regiuni si cele mai multe transporturi aeriene nu zboara zilnic din cauza lipsei aeronavelor de dimensiuni corespunzătoare. Tarifele medii pentru zbor intr-o directie s-a dovedit a fi de doua ori mai in Africa decit in America Latina si de 4 ori mai scumpe ca zborurile interne din Statele Unite ale Americii (SH & E, 2010). Cel mai scump zbor non-stop din Bamako spre Nairobi cu compania Kenya Airways s-a dovedit a fi mai scump de doua ori decit cel mai scump zbor non-stop dintre Tokyo si Bangkok cu compania avia Delta. Serviciul aerian din Africa de Vest si Centrala este scump si ofera grafice rare si iregulate, de cele mai multe incluzind itinerare cu multe opriri.

Securitatea

Securitatea este un alt motiv de îngrijorare. Asociația Internațională de Transport Aerian (IATA), raportează că rata accidentelor companiilor aeriene din Africa (1: 471000) este de două ori mai inalta ca din intreaga lume (Brogden 2009). Analiza industriei aeriene africane arata ca 16 companii aeriene nationale din Africa au interdictii pentru zboruri din partea Europei (si deseori din partea Americii de Nord, de asemenea) din causa sigurantei scazute a acestor companii (SH & E, 2010). Cu toate acestea, exista, de asemenea, istorii de success in ceea ce priveste securitatea.

Cu toate acestea, există, de asemenea, povești de succes notabile în ceea ce privește securitatea. În Cabo Verde, Aeroportul Sal a fost clasificat in Prima Categorie de catre Guvernul Statelor Unite, care permite zboruri directe din Statele Unite ale Americii. Because one delayed plane can eliminate a tour operator’s profits, the excellent reputation of Cabo Verde’s aviation authority has made the country an attractive destination for tour operators.

Transporturile rutiere

Serviciu aerian intern este de asemenea important pentru a compensa dificultățile de transport rutier. In multe destinatii doar accesul sezonier este posibil spre anumite parti ale tarii. Din cauza drumurilor stricate care deteoreaza transporturile sunt efectuate cheltuieli pentru reparatia acestora, respective creste pretul calatoriilor (Spenceley, 2010). Calitatea drumurilor si accesibilitatea pun o bariera in promovarea turismului de catre tur operatorii din Gambia, Kenya, Senegal, Zambia si alte localitati.

Un studio a constatat ca in 2007, in Kenya, ambuteiajele rutiere au costat ca au fost irositi 746 mii de dolari pentru combustibilul cheltuit, pagubele mecanice si poluarea in timpul miscarilor din ambuteiaje. Cu toate acestea, imbunatatirile au avut loc si traficul din Nairobi se afla in crestere. Namibia si Africa de Sud a deposit aceasta problema datorita investitiilor fregvente si dezvoltarii infrastructurii. In rezultat, acum, aceste tari atrag un numar larg de turisti care utilizeaza transporturile proprii (Twining-Ward, 2010).

Tur Operatorii

In Africa Sub-Sahariana exista de la 2.500 pina la 3000 de tur operatori, oferind locuri de munca directa pentru aproximativ 40.000 de peroane (Twining-Ward, 2010). În 2010, 31 de milioane de turisti au sosit in Africa Sub-Sahariană, dintre care aproximativ 16 % (4,9 milioane), si-au planificat calatoria utilizind serviciile unui tur operator, ceea ce aduce un venit in tara intre 2 miliarde si 3 miliarde de dolari annual pe baza cheltuielilor turistilor.

Operatorii de turism au fost rugați să identifice țările care cred ca au au cel mai mare potențial pentru excursiile din urmatorii cinci ani (harta de mai jos). Țările considerate cu cel mai inalt potential touristic au fost: Botswana, Cabo Verde, Namibia, Africa de Sud si Tanzania. Destinațiile apreciate ca fiind in curs de dezvoltare au fost: Benin, Etiopia, Ghana, Madagascar, Malawi, Mali, Mozambic, Rwanda, Uganda si Zambia.

Mapa. Potentialul touristic din Africa Sub-Sahariana, 2009

Sursa: Banca Mondiala, 2011.

2.4. Turistii si produsele turistice din Africa Subsahariana

Turistii din Africa Subsahariană pot fi impartiti in 4 grupuri principale dupa scopul vizitei lor: petrecerea timpului liber, in scop afaceri, vizitarea prietenilor și rudelor (VFR), sau altele. Turiști care vin sa se distinda constituie aproximativ 36 la sută din piață. Călătoriile de afaceri constituie circa 25 la suta din sosirile internaționale. Datele cu privire la turiștii care vizitează prietenii și rudele nu sunt colectate de către toate țările, dar este probabil să constituie aproximativ 20 la sută din sosiri. Categoria "altele" include mai multe nișe importante, cum ar fi turismul sportiv, vizite de tratament medical, și participarea la întâlniri sau convenții.

Figura ___. Typical Mix of Passengers on African Carriers, Intercontinental Flights

Există trei categorii principale de turiști:

Turistii High-end, care au rezervat excursii scumpe o dată-in-a-viață in locuri, cum ar fi Kenya, Seychelles, Africa de Sud, și Tanzania .

Turiștii de nișă care organizeaza excursii și aventuri terestre sau eco-continentale, in patrimoniul cultural, scufundări, și tururi de vizionare a păsărilor

Turistii din nivelul inferior care isi petrec vacanțele pe plaje în Gambia, Kenya, și Senegal.

Potrivit operatorilor intervievați, Africa Subsahariană este ocolind o mare parte a pieței cu venituri medii, în ciuda oportunităților semnificative care există pentru a atrage acest segment de venituri. Acesta este rezultatul percepției că costul unui turneu în Africa Subsahariană este mare în raport cu valoarea.

Turism de afaceri este un alt segment important și în creștere, unul care este mai puțin sezonal decât turismul de agrement și mai rezistent la schimbările politice. Turiștii de afaceri tind să rămână mai mult timp și tind sa foloseasca hoteluri de lux și restaurante. Kenya, de exemplu, și-a diversificat cu succes piața turismului de agrement prin dezvoltarea turismului de afaceri si acum ocupa locul al doilea in spatele Africa de Sud pentru intalniri de afaceri într-o piață în valoare de 24 milioane dolari. Consultanții de studiu de transport au constatat că până la 55 la suta din pasagerii pe liniile aeriene africane sunt în călătorie in scop de afaceri, comparativ cu doar 15 la suta pentru turism si 30 la suta pentru vizitarea prietenilor și rudelor.

Călătorie intraregionale sunt de asemenea, într-o mare creștere. OMT estimeaza ca 75 la suta din totalul turiștilor în Africa vor fi călători intraregionali până în 2021 (UNWTO 2010). Africa de Sud este cea mai mare piață sursă pentru călătoriile intraregionale. Modelul de zboruri scurte în Africa Subsahariană este strâns legată de parteneri comerciali, vecini cei mai apropiati , veniturile relative, și similitudini etnice.

Produsele turistice

Turismul pe curse lungi se bazeaza pe noi destinații, produse inovatoare, și experiențe noi. Studii recente de piață au constatat că "Generation Xers" (persoanele născute între 1961 și 1980) sunt în căutarea pentru experiențe unice care duc la împlinirea personal. Ele trăiesc mai mult decât generațiile anterioare, controleaza 70- 80 la suta din avere, si valoareaza stiluri de viata mai activ, care includ călătorii pe distante lungi (SNV 2009).

Africa sub-sahariana are un inventar de clasă mondială a resurselor turistice, inclusiv plajele albe și negre cu nisip, recifurile de corali, munti, deserturi, faunei sălbatice, situri de patrimoniu cultural, și activități industriale creative vibrante (Banca Mondială 2012). Oportunități tradiționale sunt oferite în safari, plajă, afaceri, și turismul diaspora (harta 5.1).

Map 5.1 Tourism Product Opportunities in Sub-Saharan Africa

Sursa: Banca Mondiala, 2011

Turismul de Safari

Safari este produsul turistic principal pentru Africa de Est și Africa de Sud.Mare diversitate de destinații și valoarea ridicată asociată cu "Big Five" de vizionare joc da de Est și Africa de Sud un avantaj competitiv față de alte zone din Africa sub-sahariană și restul lumii în livrarea de produse safari.

Turismul de resort

Plajele sunt un produs secundar important în Africa de Vest și Est, în mai mică măsură, în Africa de Sud. Cu toate acestea, preferințele vizitatorilor se schimbă. Cu îngrijorare sporită cu privire la expunerea la soare, mai puțini vizitatori de cursă lungă doresc să-și petreacă vacanta pe plaja. Destinațiile concentrate pe plaja, cum ar fi Seychelles, au trebuit să muncească din greu să-și diversifice ofertele lor turistice.

Turism de afaceri

Călătoriile de afaceri sunt o zonă de creștere pentru Africa Subsahariană. Spre deosebire de călătoriile de agrement, fluxul de turiști de afaceri depinde de dinamismul activității economice în destinați. Turiștii de afaceri, în medie, au tendinta de a petrece mai mult de zi cu zi decât celelalte categorii de turiști și sunt mai puțin de sezon decât turiști.

Turism de migratie

Această piață este compusă predominant din venituri medii, adultii afro-americani cu varste cuprinse intre 30 si 70 de, care doresc să învețe despre propriul lor patrimoniu cultural prin vizitarea țărilor și regiunilor strămoșilor lor. Tururi in oras, vizite la siturile istorice, arte și meserii de cumpărături, și excursii la monumente comerciale sunt componente ale turismului diasporei. In dependent de destinație, călătoriile sunt în mare parte cu autobuzul . În plus, turismul de migratie inter-african este o piață în creștere.

Natura și aventură

Turism TUI Travel PLC Marci Adventure citează un studiu din 2009 care estimeaza că în următorii câțiva ani, turismul de aventura va crește cu 70 la suta, "activitatile" sau vacanțele departate vor crește cu 100 procente, iar călătoriile de aventura si descoperirile ecologice vor crește cu 300 procente (TUI Travel 2010).

Terenurile variate și locațiile izolate din Africa fac o locație ideală pentru sporturile de aventură in natură. Internat Dune în Namibia, turism natură în Zambia (Hamilton și altele 2007), expeditii cămilă în Mali, tururi de patrimoniu cultural din Etiopia, caiac pe raul Zambezi, și de urmărire lemur din Madagascar oferi noi oportunități de aventura. Dunele în Namibia, turismul natural în Zambia (Hamilton și altele 2007), expeditii pe cămile în Mali, tururi de patrimoniu cultural in Etiopia, kayaking pe raul Zambezi, și urmărirea de lemuri din Madagascar ofera noi oportunități de aventura.

Având în vedere tendințele aventuroase ale persoanelor din Generația X (persoanele născute între 1961 și 1980) și de la Generatia Y (persoanele născute între 1981 și 2000), turism de aventura este posibil să crească, țările din Africa Subsahariană saatisfacind cererile lor.

Patrimoniul Cultural Turism

Turismul de patrimoniu cultural este unul dintre segmentele cu cea mai rapidă creștere ale industriei turismului la nivel mondial. Dintre toate turismele de agreement internațional, 40 la suta din ele au o componentă culturală (Ebbe 2008). Având în vedere tradițiile bogate în muzică, artă, și dans ale Africii Subsahariene , turismul cultural reprezintă o oportunitate importantă de creștere. Ghana deja s-a comercializat ca destinație patrimoniala facindu-si din monumentele sale comerciale destinații turistice; Mali și Senegal au promovat festivaluri de muzică; Burkina Faso, prin festivalul de film, care este frecventat de oameni din întreaga lume, a creat un produs cultural de la o pasiune națională. Turistii sunt atrasi in special de Națiunile Unite Educaționale, Știință și Cultură (UNESCO) site-uri ale Patrimoniului Mondial. UNESCO rapoarteaza ca Africa Subsahariană este grav subreprezentata pe lista Patrimoniului Mondial. Subreprezentarea se datorează nu lipsei de site-uri, dar oportunităților neexplorate. Un studiu realizat de Fondul Patrimoniului Mondial din Africa în 2009 a identificat 160 de site-uri nedezvoltate de patrimoniul cultural din regiune.

Multe dintre site-urile oficiale ale Patrimoniului Mondial din Africa sub-sahariana sunt enumerate ca fiind "în pericol." Un comunicat de presă din 2006 a remarcat că, deși Africa Subsahariană a avut doar 8 la suta din site-urile Patrimoniului Mondial (65 site-uri), regiunea a avut 43 la suta din site-urile Patrimoniului Mondial enumerate ca fiind "în pericol" (UNESCO 2006).

Cinci ani mai tarziu, 40 la sută din site-urile aflate "în pericol" ale Patrimoniului Mondial sunt încă în Africa Subsahariană; dintre acestea, cinci sunt în Republica Democrată Congo. Dezvoltarea oportunităților de patrimoniu cultural în Africa Subsahariană va implica identificarea site-urilor potențiale, stabilirea de planuri de conservare, și asigurarea că site-urile existente sunt gestionate mai bine (Robinson și Picard 2006; Banca Mondială 2001).

Calatoriile interne

Creșterea în produsul intern brut pe cap de locuitor a dus la apariția unei noi clase de mijloc de consumatori din Africa, care au venit sa călătoreasca voluntary (McKinsey and Company 2010) În condițiile potrivite, sectorul turismului poate atinge această bogăție. În prezent, călătoriile interne în Africa de Sud contribuie la creșterea turismului; Kenya a dat deja prioritate turismului intern, și Ghana și Zimbabwe au început să facă același lucru.

Turism intraregional

Mai mult de 10 de milioane de oameni călătoresc în afara granițelor naționale, în fiecare an, în Africa sub-sahariană pentru întâlniri de afaceri și conferințe, din motive medicale, călătorii religioase, shopping, evenimente sportive, precum și vizitarea prietenilor și rudelor (Twining-Ward 2009). Africa de Sud este cea mai mare sursă de turiști intraregionali din Africa Subsahariană. Nigeria este o forta potențiala regionala a turismului , și Kenya, de asemenea, demonstreaza un potential ca o mare sursă a pietii pentru călătoriile intraregionale.

Centru de frumusețe, Sănătate, și pensionare

Oportunități pentru frumusețe, sănătate și turism de pensionare sunt în creștere în Africa Subsahariană. Spitalele din Africa de Sud sunt o remiză pentru vizitatorii intraregionali, și Mauritius și Seychelles se folosesc de oportunitățile de frumusete în campaniile lor de marketing. Cabo Verde a atras cumparatori de a doua acasă.

Capitolul III.

3.1. Constrângeri și soluții pentru cresterea turismului
3.2. Deciziile strategice pentru un turism durabil
3.3. Recomandari pentru dezvoltarea turismului în țările din Africa Subsahariană

3.1. Constrângeri și soluții pentru cresterea turismului

Având în vedere activele sale turistice puternice si variate și încurajarea progresului economic, Africa Subsahariană ar putea fi pe punctul progresului în dezvoltarea turismului. Sectorul turismului în majoritatea țărilor din Africa sub-sahariana nu funcționează până la potențialul său. Cu toate acestea, 8 țări detin sectoarele de turism de mare succes, iar altele 10 ar putea ajunge la succes în viitorul apropiat; iar celelalte 15 sunt în așteptare. Acest lucru sugerează faptul că există totusi oportunități de a dezvolta sectorul turismului, în special dacă constrângerile asupra dezvoltarii sunt abordate simultan. Deoarece disfuncționalitățile pieței care limitează turismul constrânge totodata și alte segmente ale economiei și pentru că turismul are legături cu sectoarele precum agricultura, construcțiile și industria ușoară, precum și beneficiile semnificative pro-săraci, o astfel de strategie ar putea avea un efect cu adevărat transformativ cu privire la macroeconomia țărilor din Africa sub-sahariana. Pentru a fi cu adevărat transformatoare, factorul determinant va fi dimensiunile investițiilor în turism.

O tipologie a țărilor din Africa Subsahariană dupa Nivelul de Dezvoltare a Turismului

Pentru a înțelege care destinații din Africa sub-sahariană sunt cele mai mari prestatori și de ce, unitatea de Finantare și Dezvoltare a Sectorului Privat African (AFTFP) a Bancii Mondiale a dezvoltat o tipologie, plasind cele 47 de țări din Africa Subsahariană dupa nivelul lor de dezvoltare a turismului.

Tipologia a produs patru grupuri distincte pentru țările respective:

• In curs de aparitie

• Potentiale

• Emergente

• Stabilizate (sau Puternice)

Rezultatele sun aratate in tabelul:

Sursa: banca Mondiala 2009, 2010.

Turismul poate crea milioane de locuri de muncă, pe linga alte beneficii economice, în cazul în care este acesta este dezvoltat cu succes.

Constrângeri comune

Cu diferite grade de gravitate, mai multe constrângeri sunt comune pentru majoritatea țărilor din Africa sub-sahariana, indiferent de nivelul lor de dezvoltare al turismului. Aceste aspecte sunt printre disfuncționalitățile pieței macroeconomice care limitează, de asemenea, turismul în multe țări din afara Africa sub-sahariană.

Criticile negative sunt adesea lansate împotriva turismului; nu toate dintre acestea sunt justificate, unele fiind chiar exagerate. Cu toate acestea, sectoarele turismului din Africa Subsahariană trebuie să mențină competitivitatea in următoarele:

• Calitatea activelor turistice

• Standardele de cazare pentru vizitatori

• Eficiența și siguranța transportului de, la, și în interiorul țării

• Varietatea adecvata pentru componentele ale infrastructurii

• Receptivitatea populațiilor locale catre turisti

• Abilitățile funcționarilor și angajaților cu care turiștii interacționeaza

• Siguranța și securitatea destinațiilor.

Accesul limitat și costisitor pentru destinatiile din Africa Subsahariană de pe piețele majore ale furnizorului și transportul rar, neregulat, și inadecvată dintre țări au implicatii majore pentru competitivitatea țărilor din Africa Subsahariană cu alte destinații din întreaga lume. Turismul este foarte dependentă de o serie de facilități ale infrastructurii.

Guvernul este un susținător important care trebuie să ofera sprijinul politic în sectorul turistic, inițiind elaborarea unei strategii pentru acesta, și să joace rolul esențial de coordonare între diferitele agențiiimplicate in sectorul public și cu profit si fara. Guvernul trebuie să adreseze, de asemenea, eșecurile pieții care afectează sectorul turismului și sa creeze un mediu favorabil pentru investițiile private. Mai presus de toate, Guvernul trebuie să furnizeze o stabilitate politică. Cu toate acestea, nici un sector turistic nu ar putea exista fără investițiile alocate de catre sectorul privat pentru cazare, atractii, servicii și facilități turistice. În plus, comunitățile locale trebuie să fie receptive și sa preia beneficii de la turiștii care pasesc în comunitățile lor. Donatorii externi pot oferi capitalul critic și asistența tehnică necesară pentru a sprijini sectorul și de a ajuta ridicarea lui la un nivel de dezvoltare mai avansat. Fără oricare dintre acesti participanti activi, sectorul nu poate ajunge pina la nivelul sau potențial sau chiar pina la stadiile incipiente, cind se incep sa fie create pachetele turistice pentru clienti.

Țările din Africa sub-sahariana au un risc mediu mai ridicat decât în alte țări (Ernst and Young 2010). Nivelul scăzut al cererii, multiplicatori interni slabi și mediile de afaceri problematice, face si mai costisitor sa se opereze cu businessul turistic din Africa Sub-Sahariana decit din alte regiuni ale lumii.

Disponibilitatea de terenuri

Este esential sa se asigure că terenurile publice și private sunt disponibile pentru dezvoltarea turismului, dar aici sunt implicate de multe ori interesele politice, socio-economice, tehnice, juridice, și instituționale contradictorii. Existența drepturilor funciare (de pamint) comune și "fond de resurse comune" complică problema (Hardin 1968). O serioasa opozitie poate interveni din partea oamenilor locali cu drepturi tradiționale la pamint, nu cu un titlu legal. Întrebările referitoare la cine detine terenurile, cine detine resursele acestuia, și modul în care drepturile sunt transferate sunt esențiale pentru business și dezvoltarea turismului. Terenul trebuie să fie disponibil pe termen lung, fie prin proprietate sau inchiriere, și să fie legal conform legislatiei.

Adeseori, terenul trebuie sa fie achizitionat de Guvern sau de un organism statutar pentru dezvoltarea turismului. În multe țări, dezvoltatorii nu au posibilitatea să cumpere terenul total, în care contractele de leasing pe termen lung, caz normal sunt oferite pentru mai mult de 99 de ani. Condițiile mai favorabile pentru dezvoltatori sunt atunci când țările sunt la etapele inferioare de dezvoltare ale turismului. Stimulentele guvernamentale pentru dezvoltarea turismului pot varia de la investiții în infrastructura de bază pentru o dezvoltare mai larga pentru a oferi doar drumurile de acces extern și utilități la marginea proiectului. În cazul în care guvernul a creat condiții adecvate pentru dezvoltarea turismului, aceasta ar putea sa invite doar oferte de la sectorul privat pentru intregul sau aspectele specifice ale proiectului.

Exemple de cum alte țări au rezolvat problemele de teren

Nicio politica de teren este potrivita pentru fiecare destinatie. Fiecare situație este diferită și depinde de legile și reglementările proprietatii funciare.

Zonele de dezvoltare

Ca parte a unui plan de a facilita investițiile străine, guvernul de Cabo Verde cumpărat suprafețe întinse de teren nelocuit pe insulele Sal și Boa Vista pentru a crea două tipuri de zone dedicate dezvoltarii turistice: zone de dezvoltare a turismului integrate, care sunt zone cu valoare turistică deosebită , și zonele de conservare și protecție a turismului, care sunt zonele cu biodiversitate ridicată și valoare turistică. Stabilirea acestor zone a permis guvernului să aloce site-uri de prim coastă pentru dezvoltarea turismului și protecția mediului. Procesul a avut succes în atragerea de investitori, dar a defavorizat proprietari locale, provocând nemulțumiri considerabile.

Impozite pe turismul de investiții

Multi investitori privați din turism se plâng că guvernul le impozitează dincolo de capacitatea lor de a plăti. În cazul în care sectorul turismului pare să fie profitabil și totuși continuă să solicite cheltuieli guvernamentale privind infrastructura, formarea și promovarea, de exemplu, guvernele sunt deseori tentate să caute mai multe venituri fiscale de la entități din sectorul turismului.

Exemple ale altor țări care au manevrat cu impunerea noilor taxe hoteliere

Îngrijorarea industriei cu privire la impozitarea activităților sale este atât de mare încât Travel & Tourism Council Mondial (WTTC), ca parte a New Millennium Vision, a inclus impozitarea în programul său pentru a elimina barierele din calea creșterii. WTTC a declarat că turismului "genereaza mai multe venituri fiscale decat orice alta industrie"; prin urmare, "WTTC a dezvoltat principii, instrumente, și o capacitate de cercetare pentru a lucra cu guvernele pentru a evalua abordări fiscale inteligent". În mod similar, Consiliul de Afaceri OMT a sponsorizat un studiu la nivel mondial cu privire la efectele impozitării asupra industriei turismului, care este publicat ca Turism de impozitare: atingerea unui acord echitabil. Tema studiului este că impozitele pot fie stimula fie sufoca creșterea turismului. În mod evident, un echilibru trebuie găsit între nevoia de investiții din sectorul privat pentru a fi profitabil și pentru a supraviețui și pentru administrațiile centrale și locale casă fie în măsură să ofere infrastructura socială și fizică necesară sectorului și pentru a feri bunurile turistice de veniturile din turism.

Probleme fiscale ar trebui să fie discutate într-un mecanism de coordonare pe care guvernul il stabilește cu confidentialitate pentru-profit și sectorul non-profit. Guvernele ar trebui să discute, de asemenea, orice majorări de taxe propuse privind entități turistice din acest forum înainte de introducerea lor. Atunci când operațiunile de turism sunt suficient de profitabile pentru a plăti aceste taxe, ele sunt justificate. Atunci când acestea nu sunt, ele pot fi respinse temporar. Au existat cazuri în Caraibe, unde asociația de hotel a plătit auditorilor independenți să verifice rezervarile hotelurilor afectate și sa prezinte un raport guvernamental care sa arate ca grupurile de hoteluri nu sunt suficient de profitabile pentru a plăti noi taxe. .Acest exemplu demonstrează, de asemenea, valoarea entităților de turism de a avea propriile lor asociații care pot vorbi în numele unui subsector într-un glas guvernului.

Politica de munca

Având politici adecvate de muncă la loc de la început, aceasta ajută la protecția lucrătorilor și muncitorilor clienți de exploatare. Având prea multa protecție a muncii,se poate, cu toate acestea, înăbuși crearea locurilor de muncă. În Namibia, în urma independenței, multe legi noi de muncă au fost adoptate pentru a proteja Namibienii dezavantajati de exploatare. În conformitate cu sectoarele private intervievate, noile regulamente cu privire la angajare în Namibia face mai greu, nu mai ușor, pentru întreprinderi să angajeze mai mulți lucrători. Deși sectorul turismului a avut succes in obtinerea unui tratament special în ceea ce privește orele de lucru și zilele de concediu în trecut, drezolvarea disputei este consumatoare de timp și costisitoare. Noua Lege a Muncii din Namibia este posibil să încetinească angajarea și sa creasca costul. Acesta va împiedica capacitatea companiilor de a selecta angajații potriviți și face mai greu pentru companii sa concedieze lucrătorii incompetenți. Într-o industrie a turismului rapid , aceste măsuri vor fi un impediment grav la capacitatea Namibiei de a fi competitiva pe plan internațional.

Compararea locurilor de munca turistice cu cele din alte sectoare

Nu toate locurile de muncă din turism sunt bune, deși cele mai multe locuri de muncă din turism se compara favorabil lucrului în domenii de zahăr, mine, exploatare forestieră, și unele de fabricație, printre alte locuri de muncă intensive. Activitățile de turism asigura în mod normal mai multe oportunități de angajare pentru femei decat in alte sectoare.

Lipsa de securitate și siguranță, precum și rata înaltă a criminalității

Optsprezece țări din Africa Subsahariană sunt clasificate ca "state fragile" pe lista fiscala din 2011 a Băncii Mondiale și evaluarii instituționale. Aceste state sunt diverse și includ țările care se confruntă cu provocări de dezvoltare severe, cum ar fi conflictele, recuperare in urma conflictului, instabilitate politică, capacitatea instituțională slabă, și de guvernare slabă, precum și unele economii insulare. Caracteristicile lor comune includ incapacitatea de a mobiliza resursele interne, dependența de resurse externe, niveluri slabe ale dezvoltării umane, densitate scăzută a populației, infrastructura slaba, concentrarea exporturilor într-un număr redus de produse, precum și riscul ridicat de conflict. Dezvoltarea turismului în țările instabile și postconflictuale implică un set unic de provocări. Stiri din motive de securitate pot duce la încetarea imediată a activităților de turism într-o țară. Operatorii de turism din sondajul de cercetare de turism realizat pentru acest raport a remarcat o reducere a numărului de excursii în Kenya, Madagascar, si Zimbabwe când au apărut probleme interne. Rata înaltă a criminalității are același efect asupra vizitatorilor ca conflict intern. În special în primele zile ale turismului în Caraibe, hotelurile au fost inchise si plasate în spatele zidurilor înalte, menținând turistii in interior. Multe hoteluri de lux din Africa Subsahariană urmeaza aceeași practică. . Astăzi, cu toate acestea, numeroși turiști vizitează o țară pentru a experimenta cultura sa și alte atracții, astfel încât să părăsească hotelul și sa se amestece cu populația locală.

Exemple de țări care au depășit pierderile turistice cauzate de conflicte interne și criminalitate

Kenya a combătut cu succes imaginile negative asociate cu alegerile sale de cheltuiala semnificativa cu privire la măsurile de promovare și de stabilizare. . În Mali insecuritatea în partea de nord a țării a redus drastic vizitarea turistică, iar acum sudul Mali a inceput o campanie de marketing puternica de a se disocia de problemele de Nord. Tarile Caraibene au angajat campanii de educatie publica intensiva caresă insufle localnicilor o realizare a beneficiilor pe care turismul il aduce insulelor și rolul lor în menținerea unui flux de turiști. După cum sa discutat în capitolul 2, managerii de hotel din întreaga lume si-au dat seama de importanța extinderii beneficiilor turismului pentru comunitatile din jur, de la care atrag cea mai mare parte a personalului acestora, și au încurajat oamenii locali să se gândească laturiști ca la o sursă a îmbunătățirii vietii lor.

Sănătatea Publică

Starea de sănătate publică într-o destinație este esențială pentru bunăstarea turistului. Mulți călători sunt aminati de la efectuarea unei călătorii, atunci când, înainte de a pleca de acasa, ei trebuie să îndure injecții și apoi sa-si aminteasca să ia medicina preventiva regulat în timpul calatoriei Mai multe țări din Africa Subsahariană au malarie în cel puțin unele regiuni ale țării. Alte boli mai grave sunt predominante sau izbucnesc periodic în câteva țări. Îngrijirea medicală de înaltă clasă poate fi disponibila în capitală și în alte orașe mari, dar nu și în regiunile mai puțin călătorite. În mod evident, imbunatatirile din domeniul sanatatii publice sunt de o valoare primara pentru populația locală; fără ele, numărul de vizitatori străini nu se va extinde, iar vizitatorii vor fi mai puțin dispuși să exploreze părți mai îndepărtate ale destinației. Ca un prim pas, esențial, sectorul turistic poate instrui personalul său pentru a respecta standardele înalte de igienă în unitățile de cazare și alimentare și educarea acestora cu privire la beneficiile îmbunătățite de igiena. Facilități de turism pot încuraja, de asemenea, personalul lor de a instrui familiile lor și să convingă membrii comunității locale de a introduce o mai bună igienă în casele lor. Sectorul turismului poate avea un efect de unda pozitiv asupra imbunatatirii sanatatii de bază a angajaților săi și a asociaților.

Cerințele de Visa

Prelucrarea simplificată a vizelor și a permiselor de muncă este un factor esențial al turismului. Proiectul de date a Băncii Mondiale din Africa a cercetat cerințele de viză pentru 47 de țări din Africa Subsahariană .O corelație clară a fost găsită între ușurința de procesare a vizelor și de performanță a turismului. Țările cu sectoare turistice mai mature au îndepărtat vizele pentru piețele lor sursă-cheie. În schimb, țările cu cerințe complexe de viză au avut mai puține sectoare turistice dezvoltate. Vizele pot fi o anumita constrângere pentru țările mici. Dacă viza este prea scumpa sau prea greu de obținut, operatorii de turism pot opta să nu includă țara, ca parte a unui turneu regional.

Harta 6.1 Cerințele vizei în Africa Subsahariană

Atunci când vizele sunt scumpe și pașapoartele trebuie trimise pentru prelucrare înainte de a călători, vizitatorii sunt descurajati. Călătorii independenți care nu au timp sau acces la o ambasadă sau consulat ca să aiba pașaportul lor prelucrat vor fi cei mai afectati în mod negativ. Un număr mai mare de pasageri pot avea un efect de multiplicare care compensează pierderea de venituri de viză. În plus, intrucit străinii consuma întreaga economie, efectul este mult mai larg decât o taxă care face pur și simplu o mică contribuție la bugetul național global.

Exemple de țări care au accelerat procesul Visa

Studiul aviației a examinat calatoria dintre Statele Unite și Republica Coreea pentru a arăta modul în care programele de scutire de vize poate crește dramatic sosirile de intrare. În urma tulburărilor civile din2008, Kenya a scăzut taxele de viză și a crescut bugetul de marketing. Rezultatul a fost o revenire puternică a numărului de sosiri turistice. Madagascar a implementat o politică similară într-un efort de a crește sosirile urmărind tulburările politice și a anunțat că turiștii care stau mai puțin de 30 de zile ar putea primi o viză gratuita la sosirea la aeroport. Recenta senzatie turistica din Mozambic este, de asemenea, creditata modoficarilor politicilor de acordare a vizelor, care permit vizitatorilor din țările Comunității de Dezvoltare a Africii de Sud de a intra fără viză. După cum Figura 6.1 arată, cele mai multe țări fără viză sunt in Africa de Sud, dar vizele pot fi achiziționate la sosirea pe aeroportul din cele mai multe țări din Africa de Est.

3.2. Deciziile strategice pentru un turism durabil

Guvernele care se gândesc la inițierea turismului sau mutarea turismului de la o etapă de dezvoltare la urmatoarea necesita să ia decizii strategice de la bun început cu privire la trei aspecte principale:

Scara de dezvoltare a turismului

Durabilitatea sectorului

Aceste decizii ar trebui să luate în consultare cu toate părțile interesate în turism la nivel național și regional, chiar și atunci când se prevede o extindere a turismului numai pentru o anumită regiune a țării. Atunci când o schimbare majoră este avută în vedere, interdependența mai multor ramuri ale sectorului necesită o evaluare națională a impactului sau asupra resurselor și serviciilor disponibile pentru restul sectorului.

Scara de Dezvoltare a Turismului

Înainte de a începe un program de inițiere sau de intensificare a turismului, guvernele trebuie să decidă cu privire la amploarea dezvoltării. Una dintre deciziile cele mai importante de planificare este marimea: fie pentru a construi stațiuni mari, hoteluri de tip boutique, proiecte mijlocii, statiuni ecologice sau o combinație a acestora. Scara de dezvoltare va determina gradul de transformarepe care investiția o poate realiza. Cu toate acestea, așa cum s-a arătat mai jos, în cazul în care dezvoltarea depășește capacitatea țării de a absorbi bunurile și resursele disponibile pentru a gestiona acest sector, consecințele vor fi negative. Aspecte legate de piața sunt venituri care ar trebui să vizeze destinația.

Considerații politice și de capital vor forma decizii, la fel ca calitatea și valoarea bunurilor turistice ale națiunii. În general, societățile străine dețin proiecte de anvergură, în funcție de cantitatea de investiții de capital, care este disponibila pentru turism în destinație; statiuni mai mici reflectă în mod normal tradițiile zonei; și proiectele mijlocii au tendința de a capta consumatorii pietei mijlocii. În mod ideal, planificatorii vor putea să-și diversifice produsul turistic prin consolidarea și promovarea unei combinații de bunuri turistice: stațiuni, munti, parcuri naționale, faunei sălbatice, cultural, aventura, de sănătate și frumusete, festivaluri și alte scopuri (cum ar fi pentru întâlniri, stimulente, conferinte, si expozitii, cunoscut sub numele de MICE turism), și sport (cum ar fi pescuitul, navigatie, și golf) printre altele. Master planurile realizate de consultanții independenți pot fi foarte utile în furnizarea de îndrumări cu privire la scara de dezvoltare a turismului și de a propune tehnici de planificare pentru gestionarea dezvoltarii durabile. Unele considerații cu privire la amploarea turismului urmeaza.

Critica multimii

Este nevoie de o anumită cantitate de cazare pentru a crea masa critică necesară pentru a convinge companiile aeriene sa stabileasca rutele și tur operatorii sa promoveze destinatia.

Grupuri

Turismul este în mod natural o activitate clustering, intrucit produsele turistice sunt compuse din mai multe tipuri diferite de facilități și servicii. Porter (1998) explică faptul că grupurile se extind adesea lateral pentru a include guvernul si alte institutii. Produse grupate de asemenea, tind sa aiba niveluri mai ridicate de inovație, productivitate și management. Zona Aqaba Special din Iordania este un exemplu de dezvoltari grupate. Dezvoltarea noilor poli de creștere, compus dintr-un grup de întreprinderi, poate, de asemenea, ajuta la descentralizarea turismului, realizând în același timp o scară benefica.

Excessive Expansion

Un număr mare de turiști sunt caracteristici destinațiilor low-cost, deoarece acestea conduc la probleme de congestie și de management care necesită investiții semnificative (aeroporturi mai mari, mai multe autobuze, mai multe hoteluri, capacitatea de gestionare a deșeurilor, utilități, și așa mai departe). O piață de lux depinde foarte mult de sensul în care bunul este disponibil numai pentru cei bogați – cel puțin în sezonul de vârf. În Cabo Verde, dezvoltare a avut loc atât de repede că reglementările și monitorizarea nu au reușit să țină pasul, ceea ce a condus la stres ecologic și social. Un număr mare de turiști care cheltuiesc sume mai mici de bani au forțat salarizarea personalului și a ratelor camere în Republica Arabă Egipt și Turcia. Alternativ la extinderea numărului de turiști sunt pentru a încerca să prelungească sezonul turistic (Spenceley 2010) prin consolidarea atracțiilor și crearea festivalului în afară de sezon, sport și evenimente culturale și de a crește randamentul turistic prin maximizarea oportunităților pentru turiști de a cumpăra bunuri și servicii produse la nivel local.

Monitorizarea

Pentru a înțelege impactul turismului și pentru a preveni daune grave asupra produslui, în special într-o situație de creștere rapidă, guvernele trebuie să monitorizeze diferitele efecte ale turismului asupra turistilor, afacerillor de turism, populației locale, și a activelor naturale pe care se bazează turismul. Monitorizarea trebuie realizată în colaborare cu sectorul privat, organizațiile neguvernamentale (ONG-uri), și comunitățile locale. Reacțiile generale ale turiștilor la vizita pot fi capturate în studii de satisfactie a vizitatorilor cu intrebari atent vizate. Calitatea apei, plajă cu nisip, și litorale ar trebui să fie monitorizate în mod regulat în destinațiile de resort. Studii sălbatice și biodiversitatea parcului ar trebui să fie monitorizate pentru a se asigura că resursele nu sunt sub stres. Punctul de vedere al populației la marile comunități locale din zonele de concentrare a turismului trebuie să fie colectate, chiar dacă numai neoficial. O astfel de monitorizare, efectuată cu regularitate, ar trebui să dezvăluie dacă un sector de turism se poate extinde sau ar trebui să rămână la o dimensiune care păstrează baza sa de bunuri și continuă să atragă turiști mulțumiți la nivelul veniturilor acceptabile pentru destinație. . Monitorizarea eficientă poate fi efectuată doar cu baze de date actuale, exacte și adecvate, măsurată având în vedere reperele la fel de exacte.

Durabilitatea sectorului

Cei patru piloni ai dezvoltării turismului de succes sunt financiar, economic, social și durabilitatea mediului. Fără oricare dintre aceste patru condiții, sectorul se va clătina.

Sustenabilitatea financiară

Succesul oricărui sector depinde de viabilitatea financiară a investițiilor și a întreprinderilor. Investitorii și proprietarii de afaceri au nevoie să integreze o cale clară spre sustenabilitatea financiară în planurile lor de afaceri, investiții sau dezvoltare de la început. În plus față de investitorii responsabili, durabilitatea investițiilor în cazare și serviciilor turistice depinde de competența sectorului privat, împreună cu crearea unui mediu de politici de sprijin, furnizarea infrastructurii de catre guvern, precum și acceptarea turismului de către populația locala . Investitorii din sectorul turistic trebuie să evalueze cu atenție riscurile pentru linia lor de fund din toate constrângerile discutate în capitol. Ei trebuie să evalueze, de asemenea, climatul de investiții locale, gradul de sezonalitate, și concurența de pe piețele de peste mări și din alte concurente investiții locale stabilite sau iminente.

Sustenabilitatea financiară este deosebit de importantă în proiectele din domeniul turismului și ecoturism bazate pe comunitate, în care protejare a mediului și culturii sunt considerate esențiale pentru succes. Asociațiile turistice comunitare sunt frecvent începute ca proiecte filantropice care să integreze comunitățile în turismul de masă, dar implementatori de proiecte nu au întotdeauna abilitățile de afaceri sau cunoștințele necesare pentru a integra planificarea durabilității financiare în efortul lor. Multe comunității turistice eșueaza din cauza planificării financiare neglijente care nu încorporează fonduri suficiente pentru întreținerea bunurilor de afaceri sau examinarea provocărilor fluxurilor de trezorerie generate de sezonalitate. Planurile detaliate de sustenabilitate financiară, inclusiv cererea și fluxul de numerar estimate, ajutorul investitorilor- fie din sectorul privat sau de la programe-de dezvoltare pentru a înțelege costurile reale de dezvoltare a unei afaceri turistice comunității și de a ajuta întreprinderile să-și planifice pentru viitor. . Planificarea durabilității financiare permite membrilor comunității să beneficieze în mod adecvat și durabil din turism și ar trebui să fie integrate în orice investiție turistica, indiferent de mărimea și impact.

Prin crearea unei culturi care a înrădăcinat idei despre sustenabilitate financiară, țările vor beneficia de o rată mai mică de eșecului în afaceri, interes crescut în investiții, și un nivel mai ridicat de durabilitate economică. Sustenabilitatea financiară trebuie să fie instituționalizată ca un element crucial de dezvoltare a sectorului turistic, fie pentru dezvoltarea pe scară largă sau asocierile de ecoturism la scară mică.

Sustenabilitatea economică

Turismul este o activitate intersectorială, în care vizitatorii cheltuie bani direct în hoteluri și adesea plătească fonduri substanțiale în afara hotelului. Estimările cheltuielilor în afara hotelului variază în funcție de tipul dehotel și de condițiile locale, dar poate varia de la jumătate la cheltuieli aproape duble în hotel. Aceste cheltuieli directe, care sunt induse ca urmare a investițiilor în cazare, ofera operațiunilor turistice o întoarcere economica relativ inalta. Conform Travel & Tourism Consiliului Mondial (WTTC), principalul avantaj comparativ turismului asupra altor sectoare este faptul că cheltuielile vizitatorilor au un "flux-prin" sau efect catalizator în întreaga economie, în ceea ce privește producția și ocuparea forței de muncă de creație. Chiar și în timpul etapei de construcție, turismul creează locuri de muncă locale din sectorul construcțiilor. În cazul în care țara este suficient de dezvoltată, investiția poate genera cererea locală pentru mobilier și decorațiuni și chiar pentru echipamente de capital. Turismul generează, de asemenea, cererea de transport, telecomunicații și servicii financiare. Prin consumul de produse locale în cazarea turistică și prin cheltuielile vizitatorilor din afara cazării, turismul poate cataliza dezvoltarea întreprinderilor mici în sectoarele de producție și servicii, creșterea cererii pentru artizanat, și generează legături cu agricultura, pescuitul, prelucrarea produselor alimentare, precum și industria ușoară, cum ar fi industria de îmbrăcăminte. Turismul poate crea, de asemenea, legături către sectorul informal. În special, turismul poate oferi o bază economică pentru o regiune a cărei opțiuni de dezvoltarea sunt resursele naturale și culturale, fie coastă, fie munte, sau fauna sălbatica. Fiecare nouă activitate de producție sau de serviciu care este fie pornit sau extins pentru a satisface cererea turismului real sau potențial va necesita noi investiții. Dar în cazul în care capacitatea este insuficient utilizata sau oamenii sunt necalificati, turismul poate genera noi surse de venit, fără investiții noi importante. În plus, gama de produse și servicii care pot fi dezvoltate pentru a satisface cererea turistică face turismul un catalizator pentru activitatea de întreprinzător. Lipsa unei imagini economice de ansambu cuprinzătoare a sectorului turismului a dus la o înțelegere limitată a rolului său. WTTC a promovat mult timp dezvoltarea evaluărilor economice credibile cu dimensiunea, importanța și contribuția netă a activității turismului, prin utilizarea de conturi satelit în turism. Din 1993, OMT a urmărit în mod activ același obiectiv în Sistemul Conturilor Naționale a Organizației Națiunilor Unite. Obiectivul este de a măsura impactul economic real al turismului în fiecare țară și de a informa deciziile politice ale guvernelor și deciziile de investiții ale industriei private. Politicile publice solide vor ajuta pentru a extrage beneficii economice maxime din turism. Așa cum discuția chiriilor economice acest capitol sugerează ulterior, diverse tipuri de finanțare pot fi disponibile pentru a ajuta guvernele să mențină un sector sănătos și productiv.

Sustenabilitatea socială

Unele societăți experimenteaza un sentiment de înstrăinare față de turism, în special atunci când vizitatorii din alte țări par atât de diferiti de ei înșiși și barierele fizice și economice previn localnicii de la participare in beneficiile turismului. Hotelurile sunt adesea criticate pentru ca sint cu capital străin și pentru ca nu angajeaza localnici la nivelurile manageriale superioare, deși acest lucru este mai rar si mai rar. În Mauritius, de exemplu, industria a fost predominant deținută și administrată încă de la început la nivel local sau regional; investitorii locali continuă să diversifice din alte sectoare, în principal zahăr și fabricație, precum și în turism. Percepția unui management hotelier strain dispare tot mai mult. Într-adevăr, câteva hoteluri sunt suficient de profitabile pentru plata salariilor expatriați. În Mauritius, cel puțin un hotel de cinci stele, parte dintr-un mare lanț local, este de 100 la sută deținut la nivel local și gestionat; nici un străin nu este angajat pe personalului acesteia. În Côte d'Ivoire, resortisanții și cetățenii domina serviciile turistice, acestea din urmă fiind ivorienii de extracție străină care au ales să trăiască în Côte d'Ivoire. O cercetare insuficientă a fost efectuată pe această temă, în Africa, dar si în Caraibe, în care aceeași preocupare este uneori încă exprimata, preocupari de proprietate și de gestionare care sunt mai ales locale sau regionale pentru toate gamele de cazare si servicii.

O problemă reală în turism în toate țărileîn curs de dezvoltare este modul în care sa se extinda beneficiile de sector a comunităților sărace și locale. Donatorii și ONG-urile au inițiat mai multe proiecte bazate pe comunitate cu scopul de a stabili legături cu turismului tradițional. Unele dintre eșecuri pot fi atribuite neimplicarii sectorului privat în aceste inițiative într-un stadiu incipient. Implicarea sectorului privat în faza de proiectare asigură că bunurile și serviciile locale vor fi achiziționate și așteptările vor fi îndeplinite. Managerii de hotel sau proprietarii, în astfel de destinații variate ca Figi și Capul de Est în Africa de Sud, au implicat în mod conștient comunitatea locală în activitățile lor, uneori cu asistența tehnică din exterior. Legaturile cu comunitățile locale pot fi stabilite prin angajarea oamenilor locali și obtinind bunuri și servicii din comunitate, sprijinirea înființării pe micilor sau microîntreprinderilor pentru a furniza nevoile hotelului, și modernizarea formării de competențe pentru locuri de muncă specifice, cum ar fi ghiduri. Interdependența între comunitatea locală și de cazare turistică, în general, îmbunătățește relațiile dintre cele două, iar beneficiile sunt reciproce. Alte inițiative sunt concepute pentru a permite localnicilor găzduirea turiștilor în comunitățile lor și, astfel, ofera valoare bunurilor naturale sau culturale deținute de comunitatea locală. Găzduirea poate include facilități de primire a vizitelor în timpul zilei sau de cazare peste noapte pentru turiști.

Considerații de durabilitate au crescut de la a fi o componentă suplimentară minoră a dezvoltarii resortului la faptul de a fi un aspect central al managementului riscului corporativ. Responsabilitatea socială corporativă este văzută ca un mecanism de gestionare a riscurilor de durabilitate, în special prin obținerea sprijinului comunității locale pentru afaceri, care se desfășoară pe pragul ușii. Programele de responsabilitate socială includ dari corporatiste, filantropie călătorilor, și inițiative comunitare, cum ar fi cele întreprinse de Nihiwatu Resort, Indonezia. Mai mult de 500 de invitati la Nihiwatu au contribuit la finanțarea proiectelor locale, cu oaspeți și organizarea donatii in valoare de aproape 400.000 de dolari anual. Statiunea a ajutat mai mult de 20.000 oameni care locuiesc în 147 de sate într-o zonă de 110 de kilometri patrati in apropiere de West Sumba cu proiecte agricole, proiecte de sănătate, școli, și fântâni. În 2010 Nihiwatu a primit premiul top la Virgin Travel Awards , precum și premiul pentru reducerea sărăciei cel mai eficient . Resursele combinate ale Nihiwatu și Fundația Sumba au dus la un mecanism puternic pentru furnizarea de servicii locale de apă, electricitate, și de îngrijire a sănătății.

Turismul în favoarea săracilor ajută la extinderea beneficiilor turismului pentru comunitățile locale. Institutul Overseas Development din Regatul Unit, International Finance Corporation, Banca Mondială, și SNV (Organizatia pentru Dezvoltare din Țările de Jos) a elaborat o analiza lanțului valoric pro-săraci folosit pentru turism. Analiza lanțului valoric este o tehnică utilă pentru urmărirea impactului pro-săraci în lanțul de aprovizionare Turismul. Analiza lanțul valoric a Bancii Mondiale în Kenya, Mali, Mozambic, Tanzania și Zanzibar a permis agențiilor și părților interesate sa inteleaga mai bine cum pot beneficia săracii din turism și cum pot fi îndepărtate obstacolele în calea participării lor . Obiectivul analizei lanțului valoric este de a identifica intervențiile care valorifica piețele și de a crea un impact la o scară mai mare decât se poate realiza prin dezvoltare comunitară localizate. "Veniturile Pro-saraci" sunt definite ca fiind salariile și beneficiile realizate de gospodăriile sărace de-a lungul întregului lanț de valori. Prin "urmarind dolarul," analizarea se concentrează asupra punctelor cheie de-a lungul lanțului de unde intervențiile ar putea extinde oportunitățile de venituri pentru cei săraci în sectorul serviciilor comercial. Scopul este de a sprijini intervențiile de piață prin analizarea modului în care cei săraci pot sa se angajeze în prezent, cum poate fi îmbunătățită poziția lor, și modul in care schimbarile de performanta a lanțului valoric i-ar afecta. Tabelul 7.1 prezintă pașii în analiza pro-săraci a lanțului valoric.

Sustenabilitatea mediului

Deși adesea menționată ca o industrie "fără fum", dependența turismului asupra resurselor naturale face orice impact negativ mai vizibil. Poluarea apei, perturbarea ecologică, degradarea terenurilor, și congestia simbolizează externalități negative de mediu asociate cu turismul planificat prost. De multe ori, cu toate acestea, poluarea și degradarea din surse externe afectează negativ sustenabilitatea investițiilor proprii turismului. Turismul poate fi durabil numai dacă bunurile naturale pe care se bazează sunt protejate de degradare. Acest lucru este valabil în special în Africa, diferit comercializate ca natura, fauna sălbatica, statiuni, și destinația patrimoniului cultural. În consecință, un sector de turism bine gestionat va proteja baza sa de resurse naturale în noile evoluții și să atenueze efectele negative asupra mediului de evoluțiile anterioare și din surse externe. Atunci când este gestionat atent, turismul poate deveni un instrument de protecție a mediului și de finanțare a conservării. Proiecte, cum ar fi Great Limpopo Transfrontier Park din Mozambique demonstreaza puterea turismului in abordarea unei game largi de probleme durabile. Parcul formeaza o parte a conservarii transfrontaliere în care ecosistemele sunt protejate, bunăstarea comunităților locale sunt îmbunătățite, iar bunurile naturale și culturale sunt conservate și transformate în resurse ale turismului regenerabile.

Sarcina de gestionare a bunurilor turismului va depăși în mod durabil , în general, un minister de resurse tehnice și de forță de muncă. Prin urmare, guvernul trebuie să stabilească măsuri de reglementare și sisteme de control pentru a se asigura că departamentul guvernamental care supraveghează aspectele de mediu ale unui nou proiect este bine echipat pentru a-i monitoriza și consilia pe cei care lucrează în turism și în alte sectoare. Deoarece reglementările de mediu pot întârzia sau chiar deraia un proiect prost conceput, organul de control al mediului ar trebui să aibă o poziție proeminentă în guvern. În Tanzania, de exemplu, responsabilitatea pentru mediu este atribuită biroului vice președintelui, în Divizia de Mediu. Consiliul Național de Management de Mediu este responsabil pentru toate aspectele legate de politica de mediu și de planificare.

Multe țări au produs deja planuri de dezvoltare de mediu care pot servi ca modele pentru alte națiuni, deși acestea trebuie să fie adaptate la circumstanțele locale. In Africa sub-sahariană, Africa de Sud și Tanzania, printre altele, s-au publicat planuri de mediu. Orice țară va trebui să abordeze patru domenii ale mediului pentru turism:

• Evaluarea impactului asupra mediuluiar ar trebui să fie furnizate pentru orice investiție în sectorul turismului. Deși dificil de cuantificat, multe impacte asupra mediului sunt măsurabile. Oficialii guvernamentali instruiți în departamentul asupra mediului al țării ar trebui să evalueze aceste planuri. Dacă evaluarea nu satisface examinatorul, el sau ea trebuie să aibă autoritatea de a solicita ca anumite aspecte ale acestuia să fie refăcute.

Gestionarea zonei costiere ajută la definirea și la dividerea zonelor de litoral pentru a restricționa dezvoltarea în zonele sensibile. Interesele conflictuale de turism, pescuitul, plimbarea cu barca ar trebui să fie rezolvate într-un plan de management integrat. Construcția de cazare și alte construcții de pe coasta trebuie să fie obiectul unor reglementări de regres care să țină cont de creșterea nivelului mării și se conformează unui plan de utilizare a terenurilor pentru zona de coastă. . Densitățile de constructii ar trebui să fie controlate prin reglementări de planificare și de zonare fizică. Codurile din construcții ar trebui să asigure siguranța tuturor construcțiilor în întreaga țară. Pentru a proteja recife, codurile de conduită ar trebui să fie elaborate pentru sectorul scufundări, după un proces de consultare care implică guvernul și părțile interesate. Coduri similare de conduită ar putea fi, de asemenea, întocmite pentru toți ceilalți utilizatori majori ale zonei costiere. Reglementări explicite privind eliminarea apelor uzate și a deșeurilor solide ar trebui elaborate și intens mediatizate, cu sancțiuni pentru nerespectarea acestora. Reglementări similare pot fi aplicate pentru a păstra malurile lacurilor și râurilor. Planuri de dezvoltare a turismului pentru zonele de mare valoare ar trebui să fie elaborate.

• Parcurile naționale ar trebui să fi desemnate pentru toate domeniile de biodiversitate ridicată, deficit, și frumusețe, cu reglementările de conservare care se aplică utilizării acestora. Viata salbatica poate fi, de asemenea, protejată prin parcuri naționale bine reglementate.

• Siturile de patrimoniu cultural ar trebui să fie identificate și conservate. Comunitățile locale trebuie să se implice în protecția acestora și ar trebui să obțină beneficii economice din utilizarea lor de către turiști.

Costurile financiare și tehnice de reglementare, conservare, precum și de monitorizare pot fi ridicate pentru guverne. Agențiile multilaterale și regionale, precum și agențiile bilaterale, ONG-uri și fundațiile , pot oferi atât asistență financiară cit și tehnică pentru a ajuta guvernele din Africa Subsahariană sa gestioneze mediile lor.

Pentru a spori imaginea țării și pentru a contribui la conservarea bazei de resurse naturale, unități de cazare se pot aplica pentru acreditarea "verde", care semnifică exercitarea cu succes a sistemelor de sunet de management de mediu. . Organizația Internațională de Standardizare (ISO) acordă râvnitului ISO 14001 unpremiu. Green Globe, care a fost inițial lansat de WTTC, iar acum este o organizatie non-profit independenta, oferă un cadru de evaluare a performanței de mediu a unei organizații, prin care se pot monitoriza îmbunătățiri și se poate obține certificarea. Un alt program de certificare, conducerea inEnergie și Design de Mediu (LEED) din a sediului Consiliului US , pune accentul pe utilizarea materialelor de constructii reciclate și reciclabile, precum și pe conservarea energiei și a apei. Așa cum ingrijorarea internațional pentru mediu se intensifică, turiștii caută hoteluri cu acreditare "verde". Un număr tot mai mare de tur operatori "verzi" din țările dezvoltate stabilesc relații de afaceri cu hotele și adapostesc manageri care au adoptat "practicile verzi"; printre ei sunt TUI Travel și British Airways Holidays.

Cazarea este considerată verde în cazul în care aceasta conservă apa si energie, dispune de toate deșeurile fără poluare, și are programe de reciclare și de monitorizare utile, printre alte cerințe. Ca urmare a unei proiect "verde" de acreditării susținut de Agenția SUA pentru Dezvoltare Internațională (USAID) în Jamaica, hotelurile au raportat o profitabilitate mai mare, relații cu clienți îmbunătățite, legături îmbunătățite pentru comunitățile locale, precum și un sentiment că acestea contribuie la conservarea frumusețea insulei. Costa Rica a făcut un efort stabilit de comun acord de a pune în aplicare certificarea ecoturismului eficient după mult studiu și sprijin din partea organizațiilor, cum ar fi Rainforest Alliance. Turismul din Costa Rica administrează certificatului de turism durabil, unul dintre puținele programe de certificare furnizate gratuit. Ei bine, peste 200 de hoteluri si tur operatori au fost certificati, iar programul certifică acum , de asemenea, si firmele de închirieri auto. Maldive a identificat standarde de dezvoltare și reglementări de zonare pentru multe insule de-ale sale, și Seychelles a lansat recent propriul label al turismul durabil.

Schimbările climatice afectează în special sectorul turismului printr-o creștere a nivelului mării, amenințind insulele și zonele de coastă. Schimbările climatice ar putea crește costul turismului in viitor. Statele Unite ale Americii taxeaza deja companiile aeriene cu 16.50 dolari pentru fiecare pasager internațional care aterizează sau pleacă de pe teritoriul său; Regatul Unit taxeaza pasagerii pe baza distanței care au parcurs-o. Transportul aerian contribuie cu aproximativ 5 la suta din intreaga lume la emisiile de carbon (Wong, Christie și Al Rowais 2009). În timp ce câteva avioane au fost transformate sa zboare cu biocombustibil și cu ulei de gătit, modurile de transport în comun și echipamente care folosesc energie, cum ar fi aer condiționat, produc încă un nivel ridicat de emisii de carbon. Pentru a contracara contribuția industriei la schimbările climatice, mulți operatori aiturismului oferă deja un calculator de carbon și sugerează programe de compensare. . Între timp, Maldive și Costa Rica sunt concurente in a fi prima destinație cu "carbon-neutru". Fără îndoială, politicile ecologice si de emisii reduse de carbon trebuie să formeze o parte din strategiile turismului ce progreseaza.

3.3. Recomandari pentru dezvoltarea turismului în țările din Africa Subsahariană

Intr-acest subcapitol sunt prezentate recomandarile pentru dezvoltarea turismului din tarile Africii Sub-Sahariene. Tarile se impart in 4 categorii dupa manifestarea turismului: in curs de aparitie, potentiale, in curs de dezvoltare si ultima categorie cea de consolidare si extindere.

Țările cu turismul in curs de aparitie

În majoritatea cazurilor, cele 14 țări în curs de dezvoltare sunt afectate de război, sufera conflicte civile sau au iesit recent din astfel de situații, dar inca nu s-au stabilizat. Agentiile externe pot oferi foarte putin pina cind guvernele democratice responsabile vor stabili și asigura siguranța și securitate populației locale. Astfel de cerințe esențiale trebuie să fie plasate pe plan primordial sis a fie indeplinite ca țara să poata oferi vizitatorilor acces la activele sale turistice, indiferent cât de atrăgătoare n-ar fi ele.

Recomandări generale

Recomandările pentru astfel de tari sunt următoarele:

Potrivit acestui raport, recomandările se concentreză pe următoarele:

• Încurajarea managerilor de turism să se concentreze asupra valorii produselor lor și să fie competitivi pe piața internațională.

• Obținerea sprijinului politic esențial și puternic pentru turism la cel mai înalt nivel posibil și încurajarea guvernului să preia conducerea în crearea unor instituții eficiente și în coordonarea mecanismelor de a menține un dialog cu toate părțile interesate.

• Asigurarea rolului vital al sectorului privat și a necesității de a crea de către guvern a mediului favorabil pentru investiții, totodată oferindu-se sprijin de infrastructură pentru aceste investiții.

• Remarcarea donatorilor și a capacității acestora de a sprijini sectorul turismului în multe domenii vitale, cum ar fi infrastructura de formare și în domeniul turismului pro-săraci.

• Furnizarea informației necesare investorilor și stabilirea magazinelor "one-stop".

• Recunoasterea rolului esențial al transportului aerian și nevoia de a liberaliza politicile aeriene.

• Îmbunătățirea conectivității între țari și regiuni, precum și accesul rutier și aerian din regiune, fie prin antreprenoriatul sectorului privat, fie al investițiilor guvernamentale, sau o combinație a acestora.

• Rezolvarea constrângerilor actuale in privinta turismului și luarea în consideratie a soluțiilor altor țări la problemele legate de disponibilitatea terenurilor, a accesului investitorilor la finanțare, a impozitelor pe investițiile de turism, a nivelului scăzut de competențe în turism, a lipsei de securitate și siguranță, a înaltei rate de criminalitate și nu în ultimul rînd a problemelor de sănătate publică si ale vizelor.

•Evaluarea scării de dezvoltare, proprie capitalului țării și resurselor de management precum și stabilirea locului și perioadei în care aceasta va desfășura.

• Constatarea că toți cei patru piloni ai durabilității turismului – financiar, economic, social, precum și cel al protejării mediului, sunt esențiali pentru creșterea turismului de durata.

• Realizarea posibilității de finanțare a turismului de către Guvern prin alocarea chiriilor economice generate de acesta.

Aplicarea acestor strategii în mod constant este fundamentală pentru dezvoltarea turismului, care are grijă să protejeze patrimoniul cultural și contribuie la productivitatea economică ținînd cont de ecologie.

Țările potentiale turistice

Imbunatatirea politicilor in transport si infrastructura din tarile care se afla la inceput de cale in lumea turismului necesita o abordare practica concentrate pe activul touristic cu cel mai inalt potential. Țările precum Republica Dominicană, Indonezia, Mexica și Turcia si-au indreptat resursele in segmentele de piata cu cel mai inalt potential de crestere. In tarile respective aceasta strategie a depasit constringerile critice referitoare la infrastructură si securitate, incepind sa atraga investitori la nivel mondial, care au jucat un rol primordial in promovarea turismului din aceste destinatii. Targeting areas of high potential also enables destinations to focus promotion activities on one or two iconic attractions, to pilot key and delicate policy reforms for land and air transport, and to create appropriate institutions with coordinating mechanisms in a contained setting. Succesul acestor prime evoluții, care au avut sprijin din partea sectorulului public și din partea donatorilor, a atras noi investitori care au alocat bani in alte domenii si au adus aceste tari la urmatoarele etape ale dezvoltarii turistice.

Recomandările strategice pentru inițierea turismului se referă la construirea, și fundații instituționale politică de infrastructură:

Fundațiile instituționale

• Indeplinirea angajamentului de a conduce si a gestiona resursele turistice ale tarii pentru a ridica economia

• Concentrarea resurselor limitate asupra segmentelor de turism și locațiilor turistice cu cel mai mare potential, avind ca rezultat dezvoltarea bunurilor turistice

• Aplicarea mecanismelor instituționale in realizarea strategiilor, cu suportul Guvernelor alese, ministerelor, sectoarelor private, finantatorilor si comunităților locale.

• Aplicarea monitorizarii independente pentru a obține transparență, sustenabilitate și responsabilitate.

Fundatii infrastructuriale

• Sporirea accesului la infrastructură, utilități și solubritate (igiena, curatenie,) în locațiile selectate.

Fundații politice

• Eficientizarea procesului de prelucrare al vizelor și a permiselor de muncă pentru segmental turismului

• Revizuirea și îmbunătățirea politicilor de teren din locațiile selectate, incluzind înregistrarea, stabilirea posesorului de pamint și oferirea permisiunii de utilizare a terenului, permite utilizarea legala a pamintului de catre proprietar

• Revizuirea politicilor de transport din locațiile selectate

• Revizuirea politcii de munca din locațiile selectate

• Analizarea si solutionarea problemelor din sectorul sanatatii si securitatii din locațiile selectate

• Oferirea sprijinului pentru primele planuri strategice.

Țările in curs de dezvoltare

Odată ce sprijinul politic exista, accesul aerian este securizat, terenurile sunt disponibile pentru dezvoltare si atunci aprare cea mai mare grija de promovare a destinatilor si de atragere a investitorilor. In procesul de promovare a turismului este necesar sa se ofere informatia cuvenita pentru investitor, care va stabili confidentialitate si va crea o imagine buna despre destinatie. Unele tari au optat pentru aceea ca sa stabileasca centre care ofera toata informatia necesara pentru investitorii care doresc sa aloce bani in anumite sfere. Mauritius a devenit un lider mondial in acest domeniu.